Respectul de sine este personal

Identitatea de sine = copilul interior, copilul din trecut Desi la o prima analiza s-ar putea crede ca ntre noi si copilaria noastra nu exista prea mare legatura. n realitate lucrurile stau cu totul altfel. Suntem n mare masura tributari evenimentelor pe care le traim n copilarie; teoriile psihologiei moderne confirma aceasta realitate. Psihologii si psihiatrii specializati n problematica copiilor au identificat greselile si excesele obisnuite n cresterea lor prea marea indulgenta, neglijarea lor, perfectionismul, abuzul sexual si altele , urmarindu-le apoi efectul la fiecare n parte, n viata de mai trziu.

12.2.2. Studiu de caz O alta situatie relevanta pentru relatia copilul din trecut adultul de mai trziu se refera la cazul unei jurnaliste (Gloria Steinem) a carei copilarie a fost marcata de existenta unor puternice tensiuni n familie (mama depresiva, o locuinta insalubra, care 96 au condus, pe lnga alte cauze, la despartirea parintilor). n ciuda convingerii ca si-a depasit trecutul, ca viata ei libera si realitatile cu care se confrunta sunt singurele care-i construiesc viata, lucrurile stateau cu totul altfel. Citez: Am nceput sa caut semne care ma duceau napoi. De ce oare ma deprima asa de mult radioul, iar televizorul si discursurile nu? Pentru ca tot ceea ce-mi fusese dat sa aud n casa unde locuisem cu mama era radioul. De ce nu mi puteam oferi securitate si un loc placut n care sa traiesc? Pentru ca acestea mi fusesera refuzate n copilarie. De ce nu apelam la ajutorul prietenilor? Pentru ca nu am avut asa ceva n trecut. De ce mi-am trait viata n asa fel nct as fi fost gata sa plec oriunde, oricnd? Pentru ca n acest fel ma protejasem mpotriva oricarei forma de atasament nca de pe vremea cnd fusesem un copil vagabond. Este arhicunoscut faptul ca noi continuam sa ne tratam pe noi nsine si pe altii asa cum ne-au tratat altii n copilarie. Numai devenind constienti/constiente ca aceste determinari ale trecutului, aflate dincolo de puterea noastra de alegere, putem ntreprinde ceva n vederea schimbarii lor, desi chiar si asa, tot va imprima la nceput un sentiment al nstrainarii si al singuratatii ca si cum te-ai afla la marginea universului, sentiment de care vom scapa ceva mai trziu.

Respectul de sine este esential

Convingerea ca esti iubit si ca meriti sa fii iubit, ca esti apreciat si ca meriti sa fii apreciat asa cum esti, reprezinta esenta respectului de sine. Din primii ani de viata ne sunt necesare confortul psihologic, de a avea pe cineva care sa raspunda la plnsetele si nevoile noastre, senzualitatea tinutului n brate si a mngierilor, diguranta data de faptul ca ne putem oglindi n fata celor ce ne ngrijesc, placerea cuvintelor de dragoste si de ncurajare. Dependenta totala de lume ne face sa

simtim ca avem pe cine conta. Fara sentimentul de valoare intrinseca, copiilor le este greu sa supravietuiasca procesului de trecere prin esecuri si noi ncercari, care precede orice reusita. Le este si mai greu sa se bucure de succes sau sa sprijine succesul celorlalti. Lipsa esentei respectului de sine poate da nastere unor persoane dominatoare, cheltuitoare si unor 99 parinti sau cadre didactice autoritari, pentru care supunerea copiilor nu este niciodata completa. Constienti de valoarea lor intrinseca, copiii pot supravietui greutatilor vietii si pot suporta ncercarile deosebite la care sunt supusi. Rolul grupului n dezvoltarea respectului de sine Grupul din care face parte o persoana este important n dezvoltarea respectului de sine a mentorilor acestuia. Evalundu-ne grupul din care facem parte, este bine sa ne punem cteva ntrebari: Poate vorbi fiecare si este ascultat cu adevarat si suficient pentru a simti ca apartine grupului? Are grupul capacitatea de a va face sa va simtiti ca niciodata, mai puternici si mai stimulati? Va gnditi la viitoarele ntlniri cu placere sau ca la o obligatie? Puteti fi sinceri n interiorul grupului? De exemplu: va puteti bucura? Va puteti marturisi slabiciunile? Aveti ncredere n raspunsurile care vi se dau? Calitatea de membru al acestui grup va determina sa actionati pozitiv si independent n afara lui? Va creeaza grupul sentimentul de mndrie personala, fara a-i pune pe altii n inferioritate? Va simtiti acceptati asa cum sunteti? Va face grupul mai drepti si mai buni dect ati crezut vreodata ca veti deveni? Exista un echilibru ntre ceea ce pritimi si ceea ce dati altora? Daca nu puteti raspunde afirmativ la aeste ntrebari trebuie stabilita directia de interventie: ce mi revine mie sa fac pentru a mbunatati comunicarea cu ceilalti?

Corpul si cunoasterea (corpul n mintea noastra)

Imaginea noastra corporala sau sentimentul propriei valori, la care este legata cea dinti, ramn neschimbate. Sinele fizic reprezinta o parte vie a noastra. Boala, batrnetea, ranile sau toate lucrurile care clatina un pilon al identitatii noastre pot avea repercusiuni asupra acestuia. Pna si lucrurile mici, ca de exemplu afirmatia cuiva ca aratam odihnite sau obosite, ne pot schimba viziunea asupra propriului corp pentru o clipa. nsa marea diferenta consta n aceea ca, daca avem o imagine n general pozitiva despre corpul nostru si despre noi, nu luam astfel de afirmatii n sens catastrofal; adica nu extrapolam un simplu comentariu sau un eveniment negativ pna la sentimente de disperare n legatura cu ntreaga noastra personalitate. Cnd imaginea noastra este n

general mai descurajanta, fiecare lovitura devine o dovada ca trupurile noastre nu valoreaza nimic, fiecare compliment este interpretat ca amabilitate sau lipsa de sinceritate.