Sunteți pe pagina 1din 12

Societatea modern se prezinta ca o retea de organizatii care apar, se dezvolta sau dispar.

n aceste conditii, oamenii reprezint o resurs comun, o resurs - cheie, o resurs vital, a tuturor organizatiilor, care asigur supravietuirea, dezvoltarea si succesul competitional al acestora.

Aceast realitate a determinat tot mai multi specialisti in domeniu s afirme c din ce n ce mai mult avantajul competitiv al unei organizatii rezid n oamenii si.

Organizatiile cheltuiesc sume importante cu angajatii lor, iar datorit costurilor antrenate, acestea reprezint unele dintre cele mai evidente investitii n resurse umane.

Investitia n oameni s-a dovedit a fi calea cea mai sigur de a garanta supravietuirea unei firme sau de a asigura competitivitatea si viitorul acesteia.

Resursele umane sunt singurele capabile s produc si s reproduc toate celelalte resurse aflate la dipozitia unei organizatii. Oamenii sunt resursele active ale organizatiei, deoarece potentialul lor contribuie activ la cresterea eficientei si eficacittii organizationale. Un numr tot mai mare de organizatii sunt preocupate de "calitatea total" a activittilor pentru c nu numai calitatea produselor si serviciilor conteaz, ci si calitatea oamenilor pe care i are n organizatie.

Toate functiile si activittile din domeniul managementului reurselor umane presupun pregtirea si adoptarea unor decizii de personal care trebuie s evalueze situatii cu aspect dual, moral sau etic si legal, extrem de complexe. Cateva dintre deciziile de personal:
de a angaja mai multi oameni cu o anumit calificare si experient, de a perfectiona si promova personalul, de a concedia.

Deciziile manageriale n domeniul resurselor umane trebuie s fie: deosebit de responsabile, elaborate n termenii rpunderii sociale, examinate din punct de vedere al impactului lor social, examinate din punct de vedere al posibilittilor de minimizare a costului social. Cercetrile n domeniu evidentiaz faptul c n general oamenii tind s actioneze si s ia decizii pe baza a ceea ce percep a fi realitate, iar problemele apar tocmai datorit faptului c nu toti vedem aceeasi realitate.

Nu trebuie neglijate nici unele trsturi sau conditii de adaptabilitate ale angajatilor, de exemplu: experienta, caracterul, reactia la reusite sau esecuri, reactia la diferite aspecte materiale, impactul unor drame cotidiene.

Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane trebuie adoptate ntotdeauna n functie de trecutul si personalitatea oamenilor la care se refer, precum si de interesele celorlalte prti implicate n proces. Prin urmare, personalul unei organizatii nu poate fi tratat n bloc ca o persoan medie, ci in mod diferentiat, deoarece fiecare angajat este o individualitate sau o personalitate unic, distinct cu trsturi specifice.

Oamenii dispun de o relativ inertie la schimbare, compensat ns de o mare adaptabilitate la situatii diverse. Practica managerial n domeniu dovedeste c schimbrile organizationale sunt pline de dificultti si capcane, implic risc prin doza de neprevzut, iar adesea chiar comportamentul celor care se strduiesc s accepte sau s fac schimbri genereaz rezistent la schimbare.

Orict de puternic ar fi rezistenta, schimbrile de mentalitate si comportamentul sunt inevitabile o dat cu schimbrile survenite n sistemul de valori umane. Cu toate acestea, nu trebuie neglijat faptul c schimbrile respective au adesea o exprimare vag si o relevant incert, deoarece n general oamenii sunt foarte greu de schimbat, ntruct trsturile de personalitate ale acestora sunt bine fixate in timp, iar unele valori umane nu au ntotdeauna aceleasi semnificatii, datorit perceptiilor diferite. Problema managementului modern este cum s trecem de la munca din obligatie, bazat pe conformitatea modului de lucru si a rezultatelor acestuia cu modelele exterioare, la munca din vocatie, care presupune originalitate, iesirea din tiparele comode sau identitatea cu noi nsine.

Atingerea obiectivelor organizationale este deosebit de important, dar mijloacele de realizare a acestora nu trebuie s ncalce demnitatea oamenilor, care trebuie tratati cu mult respect.
Trebuie s ncercm s tratm oamenii n modul n care dorim si ne place s fim noi nsine tratati, ntruct va fi mai bine att pentru individ, ct si pentru organizatie.

Cresterea gradului de ntelegere a mecanismelor de motivare a angajatilor a dus la concluzia c acestia nu sunt utilizati eficient si este necesar ca managerii s-si intensifice tot mai mult participarea direct la utilizarea ct mai eficient a resurselor umane. Dintre toate categoriile de resurse ale unei organizatii, resursele umane sintetizeaz si exprim cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate uman.

Managementul a fost definit ca fiind arta de a determina realizarea unor lucruri cu ajutorul oamenilor. Putem spune c managementul resurselor umane este vital.

n concluzie, n conceptia modern, oamenii nu sunt recrutati si selectati pentru a ocupa anumite posturi vacante, ci acestia sunt cutati si atrasi pentru rolul deosebit de important n cadrul organizatiei.