LUCEAFARUL - comentariu literar Mihai Eminescu

Poema Luceafarul reprezinta, in contextul intre ii noastre poezii nationale, si nu numai al celei eminesciene, fara nici o in!oiala, expresia a"soluta, testamentara, pe care o atin e, in ascensiunea ei necurmata, an!irea poetica si filozofica a lui Eminescu# $reptele succesi%e prin care a trecut poema - cum atesta manuscrisele poetului, a!use la lumina tiparului !e Perpessicius, cu toate %ariantele lui, in E!itia monumentala, inte rala, Mihai Eminescu - &pere, '-'(, )*+*-)*,+ - !o%e!esc ca !e la lutul inanimat pana la statuia impietrita si fara !e moarte a Luceafarului i-au tre"uit lui Eminescu zece ani !e tru!a creatoare# -e aceea, poate, Luceafarul Eminescu inre istreaza o imensa "i"lio rafie - aproape o mie cinci sute !e titluri# Este poemul !espre care s-a scris aproape mai mult !ecat !espre intrea a poezie romaneasca la un loc# $recan!, asa!ar, prin numeroase %ariante succesi%e, !in anii "erlinezi ai poetului, )./0-)./1, can! manuscrisele lui atesta inceputul, Luceafarul este finisat a"ia in )..0, can! Eminescu il citeste, partial, in se!intele 2unimii, in asistenta lui Maiorescu# -ar, in forma lui !efiniti%a, poemul este pu"licat, in aprilie )..+, in Almanahul 3ocietatii Aca!emice 3ocial - Literare Romania 4una, !in (iena, sumar ilustrat !e cei mai !e frunte reprezentanti 4unimisti ai literaturii romane la acea %reme# (ersiunea !in Almanah este repro!usa, apoi, !e re%ista Con%or"iri literare, in au ust )..+, si tra!usa in lim"a ermana !e Mitte 5remnitz# $itu Maiorescu reia, apoi textul poemului, aparut in Almanah, !ar inlatura !in +*0 !e %ersuri, cate cuprin!e aceasta %ersiune, un numar !e ), %ersuri, repu"lican! poemul, numai cu +/, !e %ersuri, in e!itia princeps, !in !ecem"rie )..+# Mai precis insa - mo!ificarile facute !e Maiorescu in e!itia !in )..+, mentinute si in celelalte e!itii ale sale, ce au urmat acesteia, sunt urmatoarele6 marele critic suprima strofa + 7Ei numai !oar !ureaza-n %ant etc#8, !in cele )) cate cuprin! raspunsul -emiur ului, inlocuieste %ersurile +-1 !in strofa / cu %ersurile $u esti !in forma cea !intai, 9 Esti %ecinica minune, si apoi elimina strofele .,*,): - re!ucan!, astfel, textul poemului !e la *. !e strofe la *1 strofe# E!itia aca!emica Perpessicius resta"ileste, in spirit critic, textul initial, !upa cel !in Almanah, consi!eran! intre ul ca un nee alat poem simfonic# 3i, astfel, in e!itiile curente ale Poeziilor lui Eminescu, apare can! una can! alta !in cele !oua forme ale %ersiunii !efiniti%e a!ica cu sau fara cele patru strofe# Cat pri%este iz%oarele posi"ile ale Luceafarului, a!ica cele ce stau la in!emana cunoasterii si constiintei noastre ime!iate, acestea ar putea fi6 in primul ran!, firesc, a!anca si in!elun ata framantare morala si spirituala a lui Eminescu, amara lui experienta !e %iata, proiectata pe fon!ul societatii sau lumii in care traia, a4utat !e o co%arsitoare inteli enta si !e o memorie a lucrurilor, cu nimic mai putin fenomenala, altfel spus, propria-i personalitate creatoare, con!itia lui !e eniu; in al !oilea can! , folclorul national, cu ra!inile lui para!isiace, incarcate !e lumina si "alsam, cu fantanile-i purificate, !e continuu !e"it, ce se%ele-i si fructele-i !e aur, !in care poetul si-a nutrit intrea a sa creatie literara# 'n al treilea ran!, cu alte cu%inte un al treilea iz%or al poemului eminescian, Luceafarul, este filozofia, in!eose"i cea a lui 3chopenhauer, pri%in! ilustrarea teoriei !espre eniu# -ar punctul !e plecare al lui Eminescu in Luceafarul este - !upa propria-i marturisire - "asmul popular, muntenesc, Fata in ra!ina !e aur, cunoscut poetului !in cule erea folclorica a ermanului 5unisch, alcatuita in urma unei calatorii pe care aceste o facuse, in $arile Romane# Marturisirea sau insemnarea lui Eminescu sta inscrisa pe fila <, a Manuscrisului 00/< si este repro!usa !e Perpessicius in M# Eminescu - &pere, '', )*1+, pa # 1:+# 'n !escrierea unui %oia4 in $arile romane, ermanul 5# po%esteste le en!a Luceafarului# Aceasta este po%estea# 'ar intelesul ale oric ce i-am !at este ca !aca eniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa !e noaptea uitarii, pe !e alta parte aici pe pamant nici e capa"il a ferici pe cine%a, nici capa"il !e a fi fericit# El n-are moarte, !ar n-are nici noroc# Mi s-a parut ca soarta Luceafarului !in po%este seamana mult cu soarta eniului pe pamant, si i-am !at acest inteles ale oric# =asmul !e la care pleaca poetul 7Fata !in ra!ina !e aur8 si pe care il prelucreaza in %ersuri po%esteste !espre o preafrumoasa fata !e imparat, pe care tatal sau o tinea inchisa, spre a o feri !e pri%irile muritorilor si !e ispitele lumii, intr-un palat construit numai !in marmura, aur, ar int si

pietre scumpe, ce se afla intr-o %ale stearpa, un!e stanci !e paza incon4urau mareata a!ancime# Palatul era pazit !e un fioros "alaur# -ar %estea !espre frumusetea fara !e seaman a fetei !e imparat, care statea aici inchisa impreuna cu mai multe soate, se raspan!ise repe!e in lume# Auzi !espre aceasta si un fiu !e imparat, Florin, care, in!raznet si %iteaz cum era, porni in cautarea fetei cu an!ul !e a-i cuceri inima si o rapi# -upa multe peripetii, el iz"uteste sa a4un a la palatul preafrumoasei !in ra!ina !e aur si sa omoare "alaurul# 'n acest timp, fata, care statea si pri%ea la fereastra palatului, este zarita !e un zmeu ce calatorea prin apropiere# Atras !e chipul ei fermecator, zmeul se in!ra osti !e fata si se lasa sa ca!a !in inaltimile cerului in palat, luan! chipul unui tanar !e o rara frumusete, care marturisi fetei iu"irea lui si o ru a sa-l urmeze in tinuturile nemuririi# Fata insa refuza sa-l urmeze, ceran! sa !e%ina el muritor, ca orice alt pamantean, !aca %rea sa-l in!ra easca# 'ntre timp, isi facu aparitia feciorul !e imparat, Florin, !e care fata se in!ra osteste !e in!ata si se lasa rapita !e el# >meul, care urcase in Cer pentru a cere lui -umnezeu sa-l !ezle e !e nemurire, ii %azu !e aici, pe Pamant, pe cei !oi in!ra ostiti impreuna# El pra%ali atunci cu manie o stanca asupra fetei, omoran!-o# Muri insa si feciorul !e imparat !e !urerea pricinuita !e pier!erea iu"itei# 'n urma acestei amare experiente, >meul se hotari sa ramana mai !eparte, nemuritor, in lumea lui !in Cer# Luceafarul pastreaza !in "asmul popular !oar ca!rul si i!eea !ra ostei, cea peste fire, !intre o pamanteana si o fiinta nemuritoare, apoi ru aciunea >meului catre -umnezeu pentru a-l !ezle a !e con!itia lui eterna, precum si refuzul lui -umnezeu, care-i in!reapta, in acelasi timp, pri%irile spre scena !e !ra oste !e pe pamant !intre fata !e imparat, ce-si uitase fa a!uielile, si muritorul Florin# $ot astfel, Eminescu inlatura !in "asm si ima inea >meului care se raz"una, ca fiin! necorespunzator firii si conceptiei sale umaniste, iar in locul acesteia intro!uce in poem ima inea astrului nemuritor - Luceafarul -, care prefi ureaza insusi chipul sau spiritual# Astfel, Eminescu !a poemului sau o noua structura, asi uran!u-i intrutotul caracterul !e creatie ori inala, in care pulseaza, in expresie !esa%arsita, lirismul sau erotic si filozofic ine ala"il# Poem romantic, construit pe tema !estinului omului !e eniu intr-o lume mar inita si meschina, incapa"ila !e a-l intele e si ostila acestuia, Luceafarul este, in acelasi timp, un poem !esa%arsit al iu"irii i!eale, pe care poetul a cautat-o cu sete nestinsa toata %iata, inaltan!u-se inspre ea necontenit, ca o %apaie !in propria-i mistuire# Astfel, incepan! cu formula intro!ucti%a, tra!itionala, a "asmului care !eschi!e actiunii o perspecti%a mitica, atemporala, lasan!-o in timpul primor!ial al enezelor6 A fost o!ata ca-n po%esti, A fost ca nicio!ata, -in ru!e mari imparatesti & prea frumoasa fata# Luceafarul lui Eminescu po%esteste, intr-un ca!ru !e "asm, iu"irea stranie !intre Astrul serii si prea frumoasa fata !e imparat - po%este care iz%oraste !in a!ancul nesatiu !e iu"ire al poetului si rezer%ele acelui !or nemar init, care nu l-a parasit nicio!ata, in!reptan!u-i mereu pri%irile catre firmament si eternitate# Primele sapte strofe, care cuprin! ima inile !e "aza ale poemului, ne-o arata pe aceasta prea frumoasa fata !e imparat, %isatoarea si melancolica, contemplan! Luceafarul, seara !e seara, !e la fereastra !inspre mare a castelului# La ran!u-i, Luceafarul, care rasare si straluce pe miscatoarele carari ale apelor, in fiecare seara, pri%in! spre um"ra ne rului castel, o in!ra este si se lasa tot mai mult coplesit !e !orul fetei !e imparat# 3trofele urmatoare infatiseaza, intr-un peisa4 un!uitor, purtator !e re%erii, puternica iu"ire ce se infiripa intre Luceafar si prea frumoasa fata !e imparat# 3urprinsa !e recile scantei ale Luceafarului, care arunca in iatacul fetei o mrea4a !e %apaie, urman!-o a!anc in %is can! %ine sa se culce, fata, care-i sura!e s-apoi ofteaza !in reu, incepe sa-l im"ie patetic6 - &, !ulce-al noptii mele !omn, -e ce nu %ii tu? (ina@ Co"ori in 4os, luceafar "lan!, Alunecan! pe-o raza, Patrun!e-n casa si in an! 3i %iata-mi lumineaza@

'n aceasta chemare a fetei, aprinsa !e !or, Luceafarul se arunca ful erator !in inaltimi si se cufun!a in mare, intrupan!u-se, apoi, !in a!ancul necunoscut al apelor, in chipul unui man!ru %oie%o!, cu parul !e aur si ochi scanteietori, purtan! pe umerii oi un iul iu %anat, iar in maini un toia incununat cu trestii# El marturiseste fetei ca, !esi a co"orat cu reu !in sfera lui !e sus, e ata sa-i urmeze chemarea# -ar, tata fiin!u-i cerul si marea muma, el o in%ita pe tanara fecioara sa-si lase lumea ei, sa-i fie mireasa si sa-l urmeze in palatele lui !e mar ean !in fun!ul oceanului# Fata !e imparat, cu toate ca se simte puternic in!ra ostita !e Luceafar, isi !a seama cat !e imensa este !istanta ce-i !esparte si, teman!u-se !e chipul lui straniu, ea il refuza, nu insa fara o a!anca parere !e rau# - &, esti frumos, cum numa-n %is Un in er se arata, -ara pe calea ce-ai !eschis A-oi mer e nicio!ata; 3train la %or"a si la port, Lucesti fara !e %iata, Caci eu sunt %ie, tu esti mort, 3i ochiul tau ma-n heata# -upa cate%a zile, Luceafarul apare iarasi pe firmament, iar fata, a!ucan!u-si aminte !e el in somn, il cheama !in nou cu nostal ie# Luceafarul nu poate rezista nici !e aceasta !ata chemarii fetei si, stin an!u-se !in cer cu !urere, se reintrupeaza acum !in %aile haosului, infatisan!u-se fetei in%esmantat intr-un iul iu ne ru, purtan! pe %itele-i !e par o coroana ce ar!e parca in %apaia !e foc a soarelui# El roa a pe fata sa-l urmeze acum in ceruri, soarele fiin!u-i tatal, iar muma, noaptea# -aca, la prima lui intrupare, Luceafarul ii apare fetei ca un in er, !e asta !ata el i se infatiseaza ca un !emon si, !esi Luceafarul fa a!uieste miresei sale, in cazul in care l-ar urma, cununi !e stele, oferin!u-i chiar Cerul, pe firmamentul caruia, alaturi !e el, o sa rasara ea insasi ca o stea, mai stralucitoare si mai man!ra !ecat celelalte, fata totusi il refuza# Marturisin!u-i insa cat !e !ureroasa si arzatoare ii este iu"irea ce i-o poarta, fata il roa a !in nou cu patetism sa co"oare el pe Pamant, sa !e%ina muritor, asemenea ei, !e %rea sa-l urmeze cu cre!inta6 Ma !or !e cru!ul tau amor A pieptului meu coar!e, 3i ochii mari si rei ma !or, Pri%irea ta ma ar!e# $ul"urat peste masura !e refuzul fetei, !e neputinta ei !e a-si parasi lumea, iu"irea lui fiin! atat !e puternica, Luceafarul este ata sa renunte chiar si la nemurire !e !ra ul acestei copile si, rupan!u-se !in locul lui !in Cer, se in!reapta hotarat spre -umnezeu sa-i ceara !ezle area6 3i se tot !uceB 3-a tot !usB Pierin! mai multe zile# Partea a !oua a poemului urmareste i!ila !intre fata !e imparat, pe care poetul o numeste Catalina, si pa4ul Catalin, staruin!, mai cu seama, asupra usurintei cu care se sta"ileste le atura sentimentala !intre acestia, pri%iti ca exponenti ai lumii inferioare# Astfel, in timp ce Luceafarul stra"ate imensitatile ceresti in z"orul lui spre -umnezeu, pa4ul Catalin, "aiat !in flori si !e pripas se apropie cu in!razneala !e Catalina si o im"ie !e ra"a intrun un her cu !ra ostea-i %icleana# Catalina, !esi s-ar parea ca poarta inca in inima ei un !or nestins pentru Luceafar, nu-l in!eparteaza pe Catalin, "a, pana la urma, ce!eaza staruintelor acestuia, care o casti a, !esi !ra ostea lui nu are nimic !in profunzimea si maretia iu"irii Luceafarului# Catalina, coplesita !e nostal ie, ii %or"este si acum lui Catalin !espre iu"irea ei arzatoare pentru Luceafarul !e sus, pe care il intele e si-l !oreste, !ar la inaltimea caruia nu se %a putea ri!ica nicio!ata6 Luceste c-un amor nespus -urerea sa-mi alun e, -ar se inalta tot mai sus, Ca sa nu-l pot a4un e# Patrun!e trist cu raze reci

-in lumea ce-l !esparteB 'n %eci il %oi iu"i si-n %eci (a ramanea !eparteB 3a alnicul Catalin, a!emenin!-o cu insistentele lui %oluptoase, ii infran e totusi %isul si !orul !e Luceafar# Partea a treia a poemului proiecteaza calatoria Luceafarului in Cosmos, prin sferele cereti, spre -umnezeu, pentru a-i cere !ezle area !e %esnicie# >"orul in!raznet printre constelatii al Luceafarului este !e o maretie uluitoare# Aripile-i cresc la !imensiuni uriase si-n !rumul lui !e ful er neintrerupt ratacitor printre stele, ca un an! purtat !e !or, %aile Caosului se umplu !e lumini ce iz%orasc !e pretutin!eni, ca la-nceputul lumii6 Porni luceafarul# Cresteau 'n cer a lui aripe, 3i cai !e mii !e ani treceau 'n tot atatea clipe# Un cer !e stele !e!esupt, -easupra-i cer !e stele Parea un ful er neintrerupt Ratacitor prin eleB -ar iata-l pe Luceafar a4uns in fata -emiur ului, care salasluieste in infinitul spatial al Cerului, pe care-l u%erneaza !in ne%azut si !e !incolo !e timp6 Caci un!e-a4un e nu-i hotar, Aici ochi spre a cunoaste, 3i %remea-ncearca in za!ar -in oluri a se naste# 'mpatimit !e iu"ire, Luceafarul cere Atotputernicului - iz%or !e %iata si !atator !e moarte - sa-l !ezle e !e %esnicia nea ra si sa-l faca muritor ca pe oricare alt pamantean, ca sa se poata "ucura, astfel, !e %iata si !e mult!orita ora !e iu"ireB - -e reul ne rei %ecinicii, Parinte, ma !ezlea a 3i lau!at pe %eci sa fii Pe-a lumii scara-ntrea a; &, cere-mi, -oamne, orice pret, -ar !a-mi o alta soarte, Caci tu iz%or esti !e %ieti 3i !atator !e moarte; Reia-mi al nemuririi nim" 3i focul !in pri%ire, 3i pentru toate !a-mi in schim" & ora !e iu"ireB -emiur ul, !upa ce il asculta cu in a!uinta, numin!u-l acum CDperion, cauta, apoi, uimit !e ru amintea-i, sa-l con%in a !e za!arnicia hotararii lui, aratan!u-i mai intai prapastia ce-i !esparte pe nemuritori !e micimea si %remelnicia muritorilor# CDperion face insa parte !in insasi fiinta -emiur ului, iar acesta ar insemna sa se anihileze pe el insusi, in ipostaza in care i-ar a!mite ru a# Ce%a mai mult - -emiur ul il sfatuieste staruitor pe CDperion sa renunte la an!ul lui !esert, caci !e %esnicie nu-l poate !ezle a, iar moartea nu i-o poate !arui# Ca sa-l con%in a mai usor, -emiur ul il in!eamna pe CDperion sa pri%easca spre Pamant si sa %a!a cu ochii lui ce-l asteapta acolo, printre oamenii o"isnuiti, care !ureaza-n %ant !eserte i!ealuri# Cea !e-a patra parte a poemului, ultima, re%ine, astfel, cu !esfasurarea faptelor pe Pamant# La in!emnul -emiur ului, CDperion isi in!reapta pri%irile in 4os si, in asfintit !e seara, el zareste pe Pamant, intr-un cran , su" um"rarul teilor, in lumina lunii, pe Catalina, im"atata !e amor, alaturi !e %icleanul muritor Catalin# (azan!u-l stralucin! !in nou pe Cer, Catalina nu se sfieste sa impartaseasca acum Luceafarului fericirea ei efemera si-l roa a, coplesita !e nostal ie, s-o intelea a si sa co"oare peo raza in co!ru, ca sa-i lumineze, !e asta !ata, norocul# -ezama it profun! !e tot ce %e!e si au!e, Luceafarul nu mai tremura acum ca-n alte !ati in

co!ri si pe !ealuri si nu mai ca!e ca-n trecut, ci, ramanan! in inaltul Cerului, el raspun!e Catalinei sfi!ator, !ar si cu !ureroasa resemnare, pecetluin!u-si, in acelasi timp, cu man!rie insin urarea %esnica in nemurire6 - Ce-ti pasa tie, chip !e lut, -ac-oi fi eu sau altul? $rain! in cercul %ostru stramt, Aorocul %a petrece, Ci eu in lumea mea ma simt Aemuritor si rece# Pornin! !e la propria lui experienta !e %iata, Eminescu !ez"ate in Luceafarul pro"lema eniului in termenii lui 3chopenhauer, !ar, cunoscuta fiin! structura lui si formatia lui filozofica, el o rezol%a la ni%elul epocii sale, mai precis la ni%elul perioa!ei in care incepe ela"orarea poemului# Luceafarul - a!ica CDperion, cum e numit in partea a !oua a poemului - reprezinta, in ascensiunea lui me!itati%a, insusi eniul poetului, cu care se confun!a, !estinul lor fiin! acelasi# Creatorul !e eniu fara noroc se !etaseaza ca o ima ine perfect conturata, in ca!rul structurii estetice, care caracterizeaza poemul# El infatiseaza cele !oua %alente esentiale, si pururi solicitate, ale creatorului romantic - capacitatea !e cunoastere si setea nemasurata !e iu"ire# 3im"ol al eniului, al omului superioritatii spirituale !epline, Luceafarul, CDperion, !esi chinuit !e o pasiune mistuitoare pentru fata !e imparat, Catalina - fiinta o"isnuita - are, totusi, o comportare titaniana# '!eea !e la care pleaca Eminescu este aceea ca eniul, inaltan!u-se in sfere spirituale oricat !e inalte, nu poate trai izolat si, prin urmare, el aspira la apropierea, la comuniunea cu lumea o"isnuita# Luceafarul, purtat !e o astfel !e aspiratie, se !esprin!e !in sferele lui ceresti ca sa renasca !e !oua ori in chipul unui tanar !e o frumusete !emonica, pentru a cuceri iu"irea fetei !e imparat# Mai mult !ecat atat - el !oreste sa-si transforme iu"ita intr-o stea si s-o ri!ice in lumea lui, in sferele lui ceresti# >a!arnica ii ramane insa incercarea, caci fata !e imparat nu-l poate urma, !ar ii cere, !e %rea sa-l in!ra easca, sa co"oare el !in sferele lui inalte, pe Pamant, sa renunte astfel la nemurire si sa !e%ina muritor ca si ea# -rama Luceafarului, a lui CDperion - a!anca si fara !e seaman - iz%oraste !in neputinta !e a-si realiza aspiratiile, !ata fiin! prapastia care exista intre i!ealul sau superior si mar inirea lumii incon4uratoare# 'u"irea lui CDperion pentru fata !e imparat nu cunostea insa limite si se !esfasoara la ni%elul trasaturilor morale caracteristice omului superioritatii spirituale !epline# 'n marturisirea iu"irii sale, CDperion !o%e!este solemnitate si maretie morala, pe care le pun in lumina nu numai cele !oua renasteri succesi%e, ce concretizeaza apri a lui !orinta !e %iata, !e apropiere, !ar si culmea incor!arii acti%e pe care o atin e setea lui nespusa !e iu"ire, prin hotararea !e a renunta la nemurire, acceptan!, astfel, in cele !in urma, insasi i!eea sacrificiului total6 - $u-mi cei chiar nemurirea mea 'n schim" pe-o sarutare, -ar %oi sa stii asemenea Cat te iu"esc !e tare; -a, ma %oi naste !in pacat, Primin! o alta le e; Cu %ecinicia sunt le at, Ci %oi sa ma !ezle e# Luceafarul isi ia, astfel z"orul spre -emiur , ca un ful er neintrerupt sau ca un an! purtat !e !or# '!entificat cu hotararea Luceafarului, poetul infatiseaza z"orul in sus prin imensitatile spatiale ale Cerului intr-o suita !e ima ini !e o uluitoare forta artistica# A4un erea Luceafarului la -emiur im"raca forma unei ca!eri phaEtoniene, !upa cum nemaipomenita ni se pare aceasta intuire a contractiei timpului intr-un z"or !e lumina, intr-un ful er neintrerupt# Cotararea Luceafarului !e a renunta a nemurire !e !ra ul fecioarei pamantene concretizeaza conceptia poetului !espre iu"ire, pri%ita ca un i!eal superior, ca o inalta aspiratie care nu poate fi atinsa si realizata !ecat prin cre!inta, prin !e%otament si sacrificiu# Ru amintea pe care CDperion o a!reseaza -emiur ului !e a-l transforma intr-un muritor sim"olizeaza nu numai puterea !e sacrificiu a omului superior, !ar si actul !e nesupunere, !e raz%ratire fata !e or!inea existenta si fata !e fauritorul si aparatorul ei - care este -emiur ul insusi# -ra ostea lui !e %iata, !orinta eniului !e a trai in mi4locul colecti%itatii umane se !esprin! limpe!e !in estul !e suprema

renuntare a Luceafarului la nemurire# -emiur ul, surprins !e ru a lui CDperion, cauta sa-l con%in a insa ca renuntarea la %esnicie nu este posi"ila, intrucat CDperion este una cu insasi fiinta eterna a -emiur ului - acesta in%e!eran!u-i puterile !i%ine, !omnia lumii, sau %or"in!u-i ca unui e al6 Aoi nu a%em nici timp, nici loc, Aoi nu cunoastem moarte# A"ia insa can! -emiur ul il in!eamna sa pri%easca pe Pamant si sa %a!a ce il asteapta acolo, CDperion se trezeste !in za!arnicul sau %is !e !ra oste pentru o muritoare si se hotaraste sa ramana mai !eparte in lumea lui !e sus, in cercul seninatatii lui tra ice# $itan al sferelor si!erale, e al cu sine insusi, fixat in !estinul si in locul lui !e sus, coplesit acum !e o melancolie impersonala, CDperion elimina !in sufletul sau orice resentiment si, in echili"rul pe care si-l resta"ileste prin re%enirea !in criza lui !ionisiaca, cu%intele ce-i marturisesc renuntarea nu mai rasuna nici !e amaraciunea !ezama irii, nici !e sarcasmul !in alte creatii ale poetului, nici !e tristetea intunecata a an!ului care isco!este stram"a alcatuire a lumii# 'ntr-o asemenea situatie, stra!uinta lui !e a face inteles si urmat nu mai apare umilita, iar pri%irile lui raman acum in!reptate contemplati% spre tariile %esnice ale Cerului# Complexitatea morala a Luceafarului - CDperion este, asa!ar, uluitoare# -ar si fata !e imparat, Catalina, intrupeaza un caracter complex, in planul %ietii pamantenilor# 'n primul ran!, pentru ca, intocmai cum Luceafarul aspira la implinirea iu"irii sale cu o muritoare, tot astfel Catalina aspira la iu"irea !eplina cu cel !e sus, !e care se simte %ra4ita, aspira la implinirea acestui i!eal, aspira la o %iata superioara# Asa!ar, si Catalina isi are !rama ei# -rama Catalinei iz%oraste, insa, !in ciocnirea acestei no"ile aspiratii cu con!itia ei !e muritoare, cu firea ei pamanteasca, mar inita, care nu-i in a!uie sa se ri!ice la inaltimea lui CDperion# (isatoarea fecioara craiasa inca fara nume, in prima parte a poemului, poetul !enumin!-o simplu o prea frumoasa fata - se z"ate intre !ra ostea ei pentru Luceafar si teama !e strania lui infatisare# Ea il %e!e can! ca pe un mort frumos cu ochii %ii, can! ca pe un strain la %or"a si la port, can! ca pe un !emon !e neinteles# 3u"liniin!, ea insasi, !istanta ce-o separa !e Luceafar si, in e ala masura, potri%irea ei cu pa4ul, Catalina inca isi mai intoarce pri%irile si ru a, cu nostal ie, spre Luceafar, ca spre o lume a %isurilor ei# Fata cere, !e fapt, Luceafarului sa-si sacrifice nemurirea, a!ica sa !e%ina muritor, sa prin!a chip pamantesc, ca ea# Ceran!u-i renuntarea la nemurire, ea ii cere, !e fapt, %iata, manifestare, intrupare concreta si !eplina, ii cere cal!ura iu"irii a!e%arate# A!ica, sa inceteze a mai fi acel mort frumos cu ochii %iiB'i cere sa fie, sa existe, ca ea si ca altiiB caci eu sunt %ie, tu esti mort si ochiul tau ma-n heata# -eose"irea !e esenta !intre fata !e imparat, Catalina, si Luceafar, caruia ii cere supremul sacrificiu, este e%i!enta# Caci, in timp ce Luceafarul, manat !e neisto%ita sete !e implinire a iu"irii lui, se in!reapta spre -emiur pentru a-i cere sa-l !ezle e !e nemurire - eniul, ca si Luceafarul, train! in lumea astrilor, in afara intereselor in!i%i!uale - z"uciumul Catalinei nu tine mult, con!itia ei telurica !eterminan!-o sa-si !aruiasca, intre timp, inima unui muritor cu soarta in emanata# Aeputan! sa se ri!ice la inaltimea unui i!eal, !esi %rea sa se transporte pe planul unei existente superioare, Catalina se impaca, pana la urma, cu o iu"ire pamanteasca o"isnuita, lipsita !e orice sens superior# -emiur ul - principiul si iz%orul suprem al lumii si al or!inii uni%ersale - arata lui CDperion planul si sensurile existentei lui inalte si nemuritoare# El sim"olizeaza i!eea !e armonie imua"ila a Cosmosului, iar prin raspunsul lui la ru a lui CDperion, Eminescu isi marturiseste mai clar !ecat oriun!e in economia enerala a poemului, %iziunea lui !espre structura statica si ierarhica a lumii# -emiur ul reprezinta an!irea creatoare, an!irea rece, luci!a, opusa aspiratiei !eterminata !e re%erie# Menirea sa este aceea !e arata necrutator a!e%arul o"iecti%, !e a !emonstra si a !emasca# Ultimele faze ale ela"orarii poemului scot in e%i!enta faptul ca Eminescu acor!a o atentie nemasurata %alorificarii sursei initiale folclorice si fon!ului %echi !e cu%inte ale lim"ii noastre, imputinan! consi!era"il numarul neolo ismelor, in cristalizarea materiei, a celor mai inalte %alori muzicale, picturale, poetice, arhitectonice, su"liniate in succesiunea, aparent atat !e simpla, a %ersurilor# Forma !efiniti%a a poemului pastreaza un numar foarte re!us !e neolo isme6 amor, anin, !emon, !istrasa, haos, himeric, !i%ina, nim", pali!, sfera, repaos etc# Poetul iz"utin! o a!e%arata performanta in realizarea ran!ioasa a acestei ale orii, cu sensuri filozofice, multiple si permanente, in *. !e strofe, numaran! +*0 %ersuri si numai )*:. !e cu%inte, !intre care ),..

sunt !e ori ine latina# Folosin! ne"anuite intuitii ale fanteziei poetice, in re%arsarea lirica a sufletului sau, !incolo !e !ensitatea luminoasa a ima inilor, a atator epitete morale si fizice, metafore, comparatii si expresii specific romanesti, populare sau eminesciene, poetul recur e in Luceafarul, in procesul !e concentrare e expresiei, la simplitatea clasica a %ersurilor, care-i in a!uie succesiunea rapi!a !e amanunte !escripti%e si !e i!ei polarizate in 4urul temei fun!amentale# (ersurile, uneori incarcate !e sensuri ca niste aforisme, sunt rupate in strofe catrene, cu perioa!e iam"ice !e .F/ sila"e, apropiate !e ritmul "ala!elor# Astfel, prin no"letea i!eilor si profunzimea sentimentelor, prin a!ancimea filozofica si in!razneala atitu!inii, prin umanismul lui arzator, prin forta !e su estie si splen!oarea neo"isnuita a sinta melor - Luceafarul lui Eminescu - creatia !e o structura sin ulara a poetului, ce ni se !ez%aluie in uluitoare sclipiri !e ima ini - se inscrie intre %alorile a"solute cele !intai si !intot!eauna, ale marii poezii uni%ersale#