Prea c noi o s fim altfel aa credeam, aa simeam. Inima mea asta -mi spunea i privirea ta la fel.

Nu cred c m-a minit vreuna din ele numai c inima se mai nal, oamenii se schimb, iar privirile odat cu ei. De fapt ele nu se schimb, sunt nlocuite doar de altele noi i ateapt clipa n care i vor intra din nou n drepturi i se vor uita cu dragoste ctre ali ochi. Ce frumoas eti e nlocuit cu o privire fad, indiferent, iar Te iubesc devine obinuina i i pierde licrirea care il individualiza cndva. Privirea de Te vreau aici, acum e nlocuit de doi ochi obosii care se uit prin tine, iar i eu-ul ca rspuns la Te iubesc face schimb cu o simpl aprobare din cap. Dar s tii c cel mai greu e atunci cnd dispare privirea de Mi-a fost dor de tine. Dac dispare privirea asta, atunci nu mai poi s salvezi nimic, dac nu i plng ochii de dor i nu scpar privirea vpi la vederea persoanei iubite, atunci totul e pierdut. Noi prea c o s fim altfel, dar am sfrit ca restul. Am sfrit ca relaiile de dinainte i la fel cum vor sfri i cele viitoare. Iar eu, cel mai curajos suflet din lume, nu mai am curaj astzi s visez. Vd n fiecare nceput sfritul i strivesc fiecare clip de fericire sub greutatea gndului c fiecare pas pe care-l facem ne duce spre final. Vorbele frumoase nu m mai mica, mngierile nu-mi mai ajung la suflet, iar fiecare promisiune se izbete n mine de nimicitoarea ntrebare Pn cnd?. Simt c am devenit pragmatic, raional, cinic, am devenit tot ceea ce nu eram. i ntr-un fel poate c mi-e bine aa, am o prere att de proast despre lume, nct cu greu a mai putea fi surprins. tiu acum c sentimentele nu dureaz iar oamenii sunt schimbtori, tiu c dragostea vieii poate fi trit cu unul, cu altul, ca aceleai promisiuni pot fi repetate iar i iar ca pentru prima oar tiu deja care e succesiunea privirilor i a anotimpurile n iubire. i ai zice c e bine aa, dar eu simt cum m usuc. M uit cu dezgust la oameni care azi i jur iubire venic, iar mine nu dau doi bani unul pe cellalt, mi repugn gesturile epatante i cuvintele mari, dar chiar i aa am permanent nevoie de ele. Am nevoie de iubire, tnjesc dup afeciune, iar cnd mi se ofer nu pot s le primesc. Simt cum mi se scurge timpul sub auspiciile lui Nimic nu e pentru totdeauna i nu-mi permit s m mai bucur de nicio clip la adevrata ei valoare. A vrea, dar e o parte din mine care nu m lasa. Aduc cu mine trecutul n prezent i privesc viitorul de undeva de sus, supunndu-l convingerii fatale c tiu deja cum vor decurge lucrurile. i atunci ce rost ar mai avea s o iau iar de la capt?