Sunteți pe pagina 1din 4

ISTORIA NURSINGULUI IN ROMANIA Nursingul reprezint tiina i arta ingrijirii individului sntos i bolnav in comunitate sau in oricare instituie

medico-sanitar, respectand nevoile biologice, psihologice i sociale ale acestuia. In timp ce medicina se ocup de aspectul biologic al ingrijirilor i vizeaz, in cea mai mare parte, individul suferind i cauza bolilor omului cu scopul de a trata sau preveni boala, nursingul se ocup de nevoile fundamentale ale individului atat sntos cat i bolnav, ceea ce insemn capacitatea de a particulariza ingrijirile generale i a le adapta la fiecare persoan in parte. In intreaga lume, nursingul este o profesie cu o responsabilitate i un rol social esenial in promovarea sntii, prevenirea imbolnvirilor, restabilirea sntii i inlturarea suferinei. Rolul esenial al nursei este de a ajuta persoana bolnav sau snatoas s-i menin sau recatige sntatea, ceea ce reiese din funciile nursei - independena !autonomia" in cadrul creia nursa acord ingrijiri de baz pacientului din proprie initiaiv, temporar sau definitiv !de confort, alimentaie, eliminri, igien, etc", stabilind relaii de incredere cu acesta sau cu aparintorii prin tehnici de comunicare, transmiand informaii specifice educaiei pentru sntate. - dependena - rolul delegat in cadrul creia nursa, la indicaia medicului aplic tehnici de tratament !administrarea medicamentelor, recoltarea analizelor, pregtirea pacientului pentru investigaii, etc." sau de readaptare. - interdependena in cadrul creia nursa colaboreaz cu ali profesioniti din sntate, social, educativ i particip la diferite aciuni, in scopul imbuntirii strii de sntate. In profida numeroaselor teorii, nu avem nici o certitudine in care primii nostri stramosi isi percepeau viata si lumea lor. #unand insa impreuna dovezi e$istente din domeniul arheologiei, antropologii, artei si istoriei, putem deduce ca aproape toate activitatile oamenilor primitivi erau indreptate catre sube$istenta. %ceasta ii determina sa adopte fata de omul

suferind atitudini diferite precum eugenia !eliminarea fizica a malformatiilor, bolnavilor incerabili" si&sau tratamente enipirice si vrajitorie. ' populatie de apiculturi si crescatori de animale, producatori a numeroase artefacte, traind in colibe de suprafata construite in asezari deschise, reprezentaelementul de baza al civilizatiei care se va dezvolta in regiunea (arpato-)anubiana-#ontica !epoca bronzului". Izvoarele istorice sustin ca preotii geto-daci erau depozitarii culturii posedand nu numai secretul cunostintelor si a predicilior de cult, ci si al celor medicale. *almo$is + zeitatea suprema a tuturor popoarelor tracice era in acelasi timp considerat si ,,zeul vindecator,. #reotii lui, se pare, aveau o remarcabila viziune integralista asupra organismului uman, luand in considerare faptul ca intre partile bolnave si intreg organismul e$ista o legatura indisolubila. -ste foarte greu de precizat momentul cand apare functia sociala a vindecatorului, pentru ca odata cu trecerea de la comuna primitiva la sclavagisme se constituie o faza intermediara, cea a medicinei sacerdotale. .orbind despre medicina dacilor, istoricii pun in evidenta faptul ca o parte dintre nobili, denumibiti terabosti sau piliatii + si anume cei care imbratisau viata sacerdotala, aveau ca preocupari de mare cinste pe langa filosofie sau astronomie, si studiul medicinei. (ea mai intinsa si intensa activitate depusa de comati ramane difizarea si aplecarea invataturilor pentru ingrijirea si pastrarea sanatatii poporului geto-dac asa numitele ,,belagine,. 'data cu armatele cuceritoare a lui /raian !012-013" civilizatia romana patrunde masiv in teritoriile ocupate de geto-daci. In decursul celor 032 de ani de ocupatie romana, in )acia activitatea medicala se va imparti intre medicina sacerdotala si medicina laica. Romanii + un popor razboinic + vor dezvolta cu prioritate ,,chirurgia, acordand in paralel si o deosebita importanta igienei corporale. %cestia dispuneau de institutii pentru ingrijirea bolnavilor raniti numite ,,valetudinarii,. %ctivitatile de ingrijire erau acordate de catre sclavi. #rimii infirmieri liberi vor purta denumirea de ,,iatralepate, ocupanduse ce manopere de mica chirurgie si masaje. 4oasele erau recrutate atat din randul sclavelor cat si dintre femeile libere.

)upa parasirea )aciei de catre romani, populatia autohtona va pastra cunostintele si practicile medicinei culte ale antichitatii. (u timpul insa acestea vor capata un caracter de vulgaritate. 5e va instaura o medicina practicata de vreaci si babe. -a avea substratul general de baza al medicinei populare, stravechi, cu caracteristici universal valabile. Ingrijirile de sanatate erau acordate de catre femeia casei, iar cand nevoia pretindea o oarecare indemanare, precum nasterile sau manevrele ortopedice, se recurgea la batranii satelor, cu mai mare e$perienta in domeniu. Numai in imprejurari cu totul deosebite se apela la ajutorul vraciului. 5ecole de-a randul populatia satelor a fost nevoita sa recurga la proprii vindecatori, empiricii satelor si targurilor printre care in mod obisnuit se gaseau babele. In practica ingrijirilor de sanatate populare au ramas fara indoiala urme din obiceiurile etnoiatrice ale popoarelor cu care populatia autohtona dacoromana a venit in contact. )upa cum atesta cercetarile in domeniul iatroistoriografiei, barberii, au reprezentat, o indelungata perioada, principala categorie profesionala cu preocupari privind ingrijirea bolnavilor si e$ecutarea unor practici, mai ales in domeniul micii chirurgii. 'riginea barbierilor poate fi gasita in inceputurile epocii crestine si este legata de conceptia despre boala a crestinismului. In toate asezamintele spitalicesti medievale din tara noastra, intre persoanele desctinate pentru ingrijirea bolnavilor, gasim si barbierul. %ceasta categorie de slujitori ai sanatatii era implicata direct in actul de ingrijire si de raspundere medicala. In grupul vindecatorilor sunt cuprinse trei categorii doftorii, denumiti si vraci sau medici, barbierii care practicau mica chirurgie si moasele, sau femeile pricepute la mosit. %ctivitatea barbierilor este reglementata de diferite acte normative cum ar fi actul emi in 0631 intitulat Responsabilitatea medicala pentru interventia gresita,, cat si 78ristovul lui 5carlat (alimachi, din 090:, cuprind norme care se refera la activitatea barbierilor. ;reasla are un timp de numirea de 7barbieri sau chirurgi,, iar mestesugul este denumit 7arta,. ;arbierii care au beneficiat de pregatiri suplimentare, vor fi intalniti to mai mult in spitalele noastre sub denumirea de chirurg, alaturi de barbierul ramas la pregatirea primita pe langa un mester.