Sunteți pe pagina 1din 2

Deplasarile se pot descompune sub forma unei serii de n moduri proprii

{ }= { }= { }
n n

x(t) x(t) nqn(t) (15) unde q(t) sunt coordonatele modale. Dupa rezolvarea ecuatiei (14) se obtin deplasarile {x(t)} pentru fiecare nivel j al constructiei. Din punct de vedere al conceptiei este necesar de a determina fortele si eforturile fiecarui element al structurii. Aceste forte pot fi si eforturile fiecarui element introducand fortele echivalente statice {F(t)}. La fiecare moment t, aceste forte trebuie sa conduca la aceleasi deplasari {x(t)}, adica : {F(t)}=[K]{x(t)} (16) Aplicarea fortelor {F(t)} printr-o analiza statica pentru fiecare moment t va da fortele si eforturile pe elemente. Fortele {F} pot fi obtinute cu o descompunere a inertiei sistemului.

[ ]{ }= [ ]{ } ={ }
n n n

M 1 nM n S
(17) unde, n sunt factori de participare si {S}n reprezinta distributiile fortelor pe structura. Daca modurile de vibratie provin dintr-o analiza de valori si vectori proprii, se poate considera ortogonalitatea lor pentru a se obtine valoarea lui n : {}n t[M]{1} = n{}n t[M]{}n (18) = > n
n n

L =
(19) Aplicarea proprietatilor de ortogonalitate a modurilor de vibratie pentru (17) permite obtinerea expresiei (20) cunoscute :

( ) 2 ( ) ( ) ( )
.. .

2 .. .

t + nn q

t +n qn t = u

t (20)

unde, este fractiunea din amortizare a modului n si n-pulsatia sa. Daca se face substitutia qn(t)=nDn(t) cu Dn(t) deplasarea asociata modului n, se obtine ecuatia (21).