unde este factorul de reducere a acceleratiilor spectrului.

. Factorii cei mai utlizati sunt cei propusi de Newmark si Hall in 1982.

1,65 ^ 2,31 2,12 ^ 3,21

eq V eq A

; 0,41ln ; 0,68ln

= =
(36) unde A si V sunt factorii de reducere a acceleratiilor si vitezelor aplicati spectrelor de raspuns respective. In procedura B propusa in codul ATC40 (1996) se urmeaza o cale asemanatoare. 1. Ajustarea curbei bi-lineare pe diagrama de capacitate. Se va pastra deformatia limita elastica Dy si curba bi-lineara in timpul iteratiilor. 2. Constructia spectrului de raspuns elastic sau de conceptie in sistemul A-D pentru o fractiune de amortizare vascoasa de 5%. 3. Estimarea cerintei de deplasare Di si a acceleratiei corespunzatoare Ai. Initial se ia valoarea Di=D(Te, e=5%). 4. Calculul ductilitatii, y
i

D
=D
^
. 5. Calculul amortizarii echivalente

eq si a perioadei echivalente, Teq.

6. Calculul punctelor D(Teq,

eq ) si A(Teq, ^

eq )
7. Verificarea daca dreapta care uneste punctul D(Teq,

eq ), punctul
A(Teq,

eq ) si punctul determinat precedent intersecteaza curba de

capacitate. Daca intersectia exista, - acest punct corespunde cerintei de deplasare indusa de seism. Mai multi autori au propus metode perfectionate pentru a determina punctul de performanta. De exemplu Chopra si Goel(1999) propun o tehnica bazata pe spectrele de raspuns de ductilitate constanta. Alti autori (Albanusi s.a. 2000) propun utilizarea spectrelor de raspuns de amortizare variabila.