Puini erau la numr ostaii Romniei, Dar cnd ale lor cete pe luciul cmpiei Seme naintar cu pas

rsuntor, Din sulie, din coifuri, din armele albite, Cnd soarele n unde, n raze aurite, Lumina i rsfrnge pe steagul tricolor, Cnd caii, repezi, ageri, cu coame rsfirate, Cu nrile aprinse, cu gurile spumate, Mucnd de neastmpr zbala ce-i inea, Izbind sub ei pmntul i rsuflnd omorul, La sunete de lupt pe cmp i luau zborul, Ca vulturi ce n aer o prad ar vedea, i cnd auzii glasul armatei tuntoare, i cnd vzui silitra de fulger purttoare Cmpia, atmosfera de fum ntunecnd, Iar printre fum, prin cea, egretele - albicioase Micndu-se departe, ca umbre fioroase Ce ies din ntuneric o crim-ameninnd, Electric schnteie simii... i bucuria, Din inim pe chipu-mi suit ca mnia, Pe fruntea-mi se aprinse, n ochi-mi strluci; Sub pasurile mele simii arznd pmntul, i vechea strlucire, cu zgomotul, cu vntul, Iluziei-mi bogate cu fal se ivi. A! unde e acuma puternica mrire Din vremea cnd a rii eroic otire n lupte uriae Buzetii comanda, Cnd vulturul Daciei cu fruntea-ncoronat, i duhul rzbunrii cu manta-i sngerat Da semnul biruinei i calea ne-arta? Clugrenii nc pstreaz pomenirea Vitejilor ce-n valea-i aflar nemurirea, Al faptelor de cinste pre venic meritat; Iar praful ce acolo de vnturi viscoloase n aer se ridic e pulbere i oase, Ce tabere dumane n treact au lsat. ....................... ....................... Spun c n urma luptei, n Asia bogat, Dac mahometanii vedeau cteodat Un armsar ce-n preajm-i cta el sforind, Cuprini de-adnc spaim ziceau cu-nfiorare, C el a vzut umbra acea ngrozitoare A lui Mihai Viteazul asupr-le venind.

.................... .................... Aa erau odat romnii, dar unirea Ce le hrnea curajul, ce le-nsufla mrirea, Cu vechea simplitate din inimi a lipsit. A patriei iubire, obiect de ironie, n veci este pe buza acelui care tie Cu numele-i s trag norodul amgit. Aa n proaste cpiti care treceau de sfinte, Al idolilor preot cu magice cuvinte Mulimii adunate oracole-mprea: Oracole viclene de interes dictate, De neles lipsite, de patimi explicate, i-n care netiina nenceatat credea. Dar tot se aflau nc virtui, i viitorul n ele se ncrede, ateapt ajutorul Ce l aduc la naii brbai mntuitori: nsui domnul naturii zisese altdat C pentr-un drept el iart Gomora vinovat: Dreptatea i virtutea n ceruri sunt surori. Iar voi, rzboinici tineri, drage batalioane, Fiice ale acelor vestite legioane, Care ntre noroade un nume ne-au lsat, Voi, cror acest nume e dat el n pstrare, Cu cinste vei rspunde l-a patriei chemare, Cci vechiul nostru snge nu poate fi schimbat.