Sunteți pe pagina 1din 4

Atitudinea fata de moarte, eutanasie si suicid asistat medical - o perspectiva romaneasca Beatrice Ioan *, Vasile Astarastoae ** * Sef de lucrari

U.M.F. "Gr.T.Popa" Iasi, medic primar legist, Master in Bioetica; ioanbml@yahoo.com ** Profesor universitar U.M.F. "Gr.T.Popa" Iasi, medic primar legist Pretuirea vietii a reprezentat o chintesenta culturala a multor civilizatii. Miturile creatiei sunt modele de intelepciune, indiferent de timpul si locul unde au aparut, dar aparitia vietii este in indisolubila legatura cu disparitia si reinoirea ei. Moartea se impune ca un element necesar pentru perpetuarea umanitatii. Perceptiile privind moartea sunt constructe culturale care se contureaza in cadrul unor momente sociale si istorice particulare. Analiza din perspectiva culturala a ritualurilor si simbolurilor asociate cu moartea si procesul mortii sugereaza specificul fiecarei entitati antropo-etnice in parte. De aceea exista atitudini diferentiate la popoare si culturi diferite. Atitudinea fata de moarte, eutanasie si suicid asistat in Romania au fost influentate de trei factori: originile culturale (cultura daco-romana si traditia crestin-ortodoxa), opinia publicului larg (subconstientul colectiv) si normele din domeniu (codul de deontologie medicala si legislatia).

Cultura daco-romana Romanii considerau ca dupa moarte sufletele (lares, manes) continua sa traiasca in Regatul Mortii guvernat de Orcus, regat care comunica cu lumea celor vii printr-o groapa (mundus) astupata cu o piatra (lapis manalis) care era ridicata de trei ori pe an: la 25 august, 5 octombrie si 8 noiembrie pentru ca sufletele decedatilor sa-si poata vizita rudele. Cultul mortilor la romani consta din ritualuri funerare specifice intre care amintim: ritualul de inmormantare, doliul si depunerea de alimente pe mormintele celor decedati pentru ca mortii sa se hraneasca. La romani eutanasia si suicidul erau tolerate. Astfel, Legea celor 12 Table (450 i.H.) permitea uciderea copiilor cu dizabilitati imediat dupa nastere, iar filozofii antici vorbeau despre Ars (bene) moriendi si Liberum mortis arbitrum. Lucius ?nn?us Seneca (4 i.H. ? 65 d.H.) sustinea ca suicidul este permis daca batranetea afecteaza puterea de judecata si calitatea vietii (Despre scurtimea vietii). Plinius cel Batran (23-79 d.H.) afirma ca "medicina are dreptul de a curma viata pacientului pentru a pune capat suferintelor sale" (Istoria naturalis) iar imparatul Publius ?lius Hadrianus (76-138 d.H.) a cerut medicului sau sa-l ucida pentru a-i curma suferintele. Cultura geto-dacica se caracterizeaza prin credinta in nemurire in spirit dar si in trup. Conform acestei credinte, dupa moarte oamenii se stramutau vii la Zalmoxis, in compania caruia vietuiau vesnic, ceea ce justifica vitejia soldatilor daci si dispretul fata de moarte. In cultura geto-dacica intalnim auto-sacrificiul uman pentru a transmite direct mesaje lui Zalmoxis. Herodot aminteste de prac-ticarea sacrificiului sotiei odata cu moartea sotului. Ca ritual funerar dacii practicau incineratia, inhumarea fiind rara si folosita mai cu seama de aristocrati.

Pe aceste trunchiuri culturale s-a mulat traditia crestina in varianta ortodoxa. Traditia crestin-ortodoxa afirma dreptul inviolabil la viata ca fiind cel mai elementar drept al fiecarei persoane. Viata omului este darul lui Dumnezeu, de aceea omul nu are voie sa dispuna de viata sa dupa bunul plac. A accepta eutanasia si suicidul ar insemna negarea credintei in Dumnezeu. De aici deriva grija permanenta aratata de Isus fata de bolnavi, vindecarea bolnavilor si invierea din morti a lui Lazar ca argumente pertinente impotriva eutanasiei si suicidului. In credinta crestin-ortodoxa nici cele mai grele suferinte nu indreptatesc distrugerea vietii, caci orice clipa a ei, chiar daca pare fara sens pentru viata pamanteana, pretuieste mult sub aspect moral pentru viata de dincolo, putand prilejui crestinului cainta pentru pacatele sale. De aceea sinucigasii nu beneficiaza decat de un serviciu religios minim, ei nu pot fi inmormantati in cimitir, alaturi de ceilalti morti, iar determinarea la suicid si asistarea suicidului constituie pacate capitale. Tot un pacat capital este si practicarea eutanasiei. Din perspectiva teologica moartea ca pedeapsa pentru "pacatul originar" impune pregatirea crestinului pentru "marea trecere", iar sacrificiul lui Isus aduce viata vesnica (cu moartea pre moarte calcand). Elementele culturale si religioase au fundamentat o conceptie traditionala. Traditional, romanii percep moartea ca separarea sufletului de corp si sfarsitul existentei fizice a individului, corpul fiind considerat "casa sufletului". Opinia publicului larg din Romania este dificil de apreciat. Exista putine studii care reflecta perceptia eutanasiei si suicidului asistat in Romania. In acest sens vom prezenta succint doua studii. Intr-un studiu desfasurat la Sibiu s-a urmarit atitudinea studentilor la medicina fata de eutanasie si suicid asistat. Datele obtinute (prin chestionare) au aratat ca 71,24% dintre cei chestionati sunt categoric impotriva eutanasiei, iar 19,61% accepta eutanasia in anumite conditii, cum ar fi: solicitarea expresa, pacient competent, informat (5,23%), la solicitarea familiei (3,27%) sau daca ar exista o legislatie in acest sens (3,92%). La Iasi a fost efectuat un studiu de follow-up, utilizand 400 chestionare distribuite studentilor la Medicina. Acestia si-au exprimat exprimat opiniile cu privire la acceptabilitatea eutanasiei si a suicidului asistat in trei momente temporale: inainte de parcurgerea cursului de Bioetica (296 raspunsuri), la finalizarea acestuia (340 raspunsuri) si in ultimul an de facultate (210 raspunsuri). Rezultatele studiului au indicat ca la inceputul studierii Bioeticii circa 1/3 dintre studenti erau de acord cu practicarea eutanasiei la cererea pacientului, iar o proportie importanta dintre acestia (10%) nu-si pusesera aceasta problema. Dupa finalizarea cursului de Bioetica s-a constatat o scadere apreciabila a numarului de studenti care considera eutanasia acceptabila. La finalizarea cursurilor facultatii de Medicina s-a observat o usoara crestere a celor care considera eutanasia acceptabila in cazuri exceptionale si o crestere a numarului celor care o resping in totalitate. Al treilea element care influenteaza atitudinea fata de moarte, eutanasie si suicid asistat il constituie reglementarile dentologice si legislative. Codul de deontologie medicala are o sectiune speciala ? sectiunea D ? intitulata Atentarea la viata si integritatea fizica a bolnavului in care eutanasiei si suicidului asistat li se dedica trei articole si anume:

- Art. 120 ? Medicul trebuie sa incerce reducerea suferintei bolnavului incurabil, asigurand demnitatea muribundului. - Art. 121 ? Se interzice cu desavarsire eutanasia, adica utilizarea unor substante sau mijloace in scopul de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea si prognosticul bolii, chiar daca a fost cerut insistent de un bolnav perfect constient. - Art. 122 ? Medicul nu va asista sau indemna la sinucidere sau autovatamare prin sfaturi, recomandari, imprumutarea de instrumente, oferirea de mijloace. Medicul va refuza orice explicatie sau ajutor in acest sens. Un articol deosebit de important, chiar daca nu cu referire speciala la eutanasie si suicid asistat este acela in care se prevede ca pacientul nevindecabil va fi tratat cu aceeasi grija si atentie ca si cei care au sanse de vindecare (art. 26). In legislatia romaneasca nu exista nici un text expres privind eutanasia sau suicidul asistat medical. Codul Penal Roman reglementeaza doar omorul (art. 178) si anume: "uciderea unei persoane se pedepseste cu detentiune severa de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi". In aceste conditii, eutanasia si suicidul asistat ar putea fi interpretate ca fiind izvoare de circumstante atenuante tinand cont de motivatia particulara (omor din mila) si de participarea victimei. Determinarea sau inlesnirea sinuciderii este incriminata de art. 182 care prevede: (1) Fapta de a determina sau inlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau incercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseste cu inchisoare stricta de la 2 la 7 ani. (2) Cand fapta prevazuta in alin (1) s-a savarsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era in stare sa-si dea seama de fapta sa ori nu putea fi stapana pe actele sale, pedeapsa este inchisoarea stricta de la 3 la 10 ani. Desi in Romania nu exista la momentul actual o reglementare legala a eutanasiei si suicidului asistat medical, discutiile pe aceasta tema se poarta la diverse niveluri ale societatii romanesti, astfel ca eutanasia si suicidul asistat sunt recunoscute ca dileme actuale in practica medicala din tara noastra.

Bibliografie [1] Achimescu N., Istoria si filozofia religiei la popoarele antice, Ed. Tehnopress, Iasi, 2000 [2] Astarastoae V., Stoica O., Impactul invatamantului bioetic asupra modului de perceptie a unor notiuni controversate: eutanasia, Revista Romana de Bioetica vol. 1, nr. 3, iulie-septembrie 2003, pp. 101-105 [3] Cocora L., Ioan B., Astarastoae V., Bioetica starilor terminale, Ed. Universitatii "Lucian Blaga", Sibiu, 2004 [4] Eliade M., Istoria credintelor si ideilor religioase, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000 [5] Morar S., Pro si (mai ales) contra eutanasiei. Opinii ale unor viitori profesionisti ai sanatatii,

Revista Romana de Bioetica, vol. 3, nr. 1, ianuarie- martie 2005, pp. 99-107 [6] *** Codul Penal Roman [7] *** Codul de Deontologie Medicala din Romania

Resurse Internet www.crestinism-ortodox.ro/html/ 11/11b_bioetica_familia_si_morala_crestina.html www.sacri.ro/files/texte/problemebio.htm www.mct.ro/web/2/fp6/1/utile/default.htm www.revistapolemica.ro/bioetica.html www.catholica.ro/stiri/show.asp?type=social www.patriarhia.ro/bioetica.htm www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/ www.vmr.ro/pg9-804.htm www.legmed.ro/links.php www.amf-b.ro/activitatea_stiintifica/conferinta.php www.laurentiudumitru.ro/eutanasia.php www.emedic.ro/Congrese/401.htm www.cmr.ro/ index.php?option=content&task=view&id=74