Sunteți pe pagina 1din 18

ANEXA I (la "Jurnalul unui geniu") Fragment din ARTA PRTULUI sau MANUALUL FALSULUI ARTILERIST NEDECLARAT scris

de CONTELE DE LA TROMPETTE Medic al Calului de Bronz Spre folosul persoanelor constipate PRELUDIU E o rusine, Cititorule, faptul ca de atta vreme tot dai la prturi si totusi nca nu stii nici cum o faci, nici cum ar trebui s-o faci. De obicei, lumea socoate ca prturile difera numai dupa marime, iar n rest ar fi to ate la fel: eroare grosolana. Tot ceea ce va nfatisez eu astazi, analizat ct mai exact cu putinta, a fost grozav de neglijat pna acum, nu doar fiindca se socotea a fi un subiect nedemn de comen tare, ci si fiindca nu parea deloc susceptibil de vreo metoda anume sau de persp ectiva cine stie carei descoperiri. Greseala. Prtul e o arta si, prin urmare, ceva folositor vietii, o spun si Lucian, Hermogen , Quintilian etc. El e, ntr-adevar, un lucru cu-att mai important, cu ct nimeni nu se gndeste, de regula, cu intentie sa nvete a da prturi. Un prt ce, spre-a iesi, s-a straduit zadarnic Si biete maruntaie cumplit a-ndurerat Adesea cheama moartea grabnic. Cnd sta sa dea si ortul popii muritorul amarnic constipat De-un prt scapat la timp se-ntmpla-a fi salvat n fine, poti scoate prturi cu metoda si cu gust, e ceea ce am sa ncerc a va conving e pe parcursul acestei lucrari. Nu ezit deci sa mpartasesc Publicului rezultatele cercetarilor si descoperirilor mele asupra acestei Arte despre care dictionarele nu ne spun nimic multumitor. N u snt pomenite (lucru incredibil!) nici macar notiunile de baza ale carei princip ii ajung sa fie prezentate celor curiosi abia acum. CAPITOLUL I DEFINITIA GENERALA APRTULUI Prtul, pe care vechii greci l numeau Pord, latinii Crepitus ventris, vechii saxoni Partin ori Furtin, nemtii Fartzen iar englezii Fart, este un compus de gaze, emi se uneori cu zgomot, alteori nabusit, sau chiar pe tacute. S-au gasit totusi destui autori, ndeajuns de marginiti, dar si de curajosi totdeo data, care sa sustina, n mod absurd, arogant si cu ncapatnare, n ciuda a ceea ce spu n Calepin si toate celelalte dictionare existente si viitoare, ca vocabula prt, l uata n sine, adica n sensul ei natural, s-ar referi doar la emisia cu zgomot; ei s -au bazat pe acest vers horatian, care, totusi, nu poate da o idee deplina asupr a subiectului: Nam displosa sonat quantum Vesica pepedi*. (Sat.I, 8.) Cine nu pricepe oare ca Horatiu a luat aici numai sensul generic al cuvntului ped ere, a prti? Si de ce a fost nevoie, pentru a da de nteles ca acest cuvnt se refera la un sunet limpede, ca Horatiu sa se limiteze la explicarea genului de prt care face zgomot cnd iese? Fermecatorul filozof Saint-Evremond avea asupra prtului o id ee destul de diferita de sensul vulgar: dupa el, prtul era suspin; i spuse deci iu bitei ntr-o zi, cnd tocmai o delectase cu un prt: De chinuri inima mi-e plina Si suspina Vaznd ct esti de-nnegurata Deci pe data Un biet oftat, de teama plin Pe gura nu gasi rostirea Si pe-alta parte nimeri iesirea Prtul este deci, de cele mai multe ori, un gaz comprimat n interiorul pntecelui, a carui cauza, spun doctorii, ar fi umflarea materiei mucilaginoase, pe care caldu

ra o potoleste si o aduna laolalta, dar nu poate s-o dizolve; taranii si oamenii simpli considera ca fenomenul e produs de ntrebuintarea unor ingrediente ori ali mente producatoare de gaze. Prtul se mai poate defini si ca aer comprimat, care, cautnd sa iasa, strabate launtrul corpului si scapa-n graba mare ndata ce gaseste acel orificiu pe care buna crestere ne opreste sa-l numim. Aici nsa nu trebuie sa ascundem nimic; prtul se slobozeste prin anus, cu sau fara zgomot: cu ct natura e mai nclinata sa-l sloboada mai firesc, cu att e mai mare nev oia de arta. Aceasta, ajutata de natura, confera prtului o nastere placuta, facndu -l prilej de delectare, chiar de voluptate. De unde si proverbul: Viata lunga, sanatoasa, Prtul daca-l lasi sa iasa Dar sa revenim la definitia noastra, aratnd ca ea raspunde tuturor sanatoaselor r eguli ale filozofiei. Ea cuprinde att genul, ct si materia si diferenta specifica, quia nempe constat genere, materia et differentia: 1) Include toate cauzele si speciile pe care le vom studia rnd pe rnd; 2) Si cum genul sau e unul bine definit , fara ndoiala ca la fel este si cauza ndepartata, aceea care da nastere vnturilor, respectiv mucozitatilor din intestine, provenite din alimente prost digerate. S a analizam deci toate acestea cu atentie, nainte de a ne vr nasul n clasificari. Vom spune deci ca materia prtului este calduta si usor alterata. Asa cum n tarile foarte calde si n cele foarte reci nu ploua niciodata, ntruct caldu ra absoarbe rapid orice fel de vapori, n cele dinti, iar n celelalte frigul excesiv mpiedica exalarile lor; asa cum, din contra, n regiunile temperate ploua ndeajuns (dupa cum foarte bine au observat Bodin, meth. hist., Scaliger si Cardano); tot astfel, caldura n exces nu numai ca transforma alimentele prin alterare, dar, n ac elasi timp, dizolva si consuma vaporii, ceea ce nu se ntmpla n cazul frigului, care tocmai datorita acestor caracteristici este mpiedicat sa emane vapori. Cu totul a ltfel stau lucrurile cnd caldura este moderata, mpiedicnd astfel transformarea comp leta a alimentelor; parte din materia vscoasa din pntece si din intestine da naste re gazelor, care devin din ce n ce mai energice, n functie de gradul de gazeificar e a alimentelor. Fermentarea lor, la temperatura nu prea ridicata, produce vapor i grosi si turbulenti. Fenomenul este lesne de nteles, daca se compara de pilda p rimavara si toamna cu vara si iarna, ca si prin studierea artei distilarii la fo c mic.

CAPITOLUL II DESPRE CARACTERISTICILE PRTULUI, NDEOSEBI DESPRE DIFERENTA DINTRE PRT SI RGIT, PRECUM SI DEMONSTRATIA COMPLETA A DEFINITIEI PRTULUI Am spus mai sus ca prtul se sloboade prin anus. Aceasta l si deosebeste de rgit caru ia i se mai spune si raportul spaniol". Acesta din urma, desi format din aceeasi m aterie, doar ca n interiorul stomacului, este slobozit pe sus, datorita apropieri i acestei iesiri sau, alteori, din pricina balonarii excesive a pntecului ori pent ru ca ntlneste un alt fel de obstacol care-l mpiedica sa iasa pe jos. Dupa parerea noastra, rgitul si prtul snt nrudite, cu toate ca unii l socotesc pe cel dinti mult ma dezgustator: si totusi, nu s-a ntmplat oare odata ca, la curtea lui Ludovic cel M are, un ambasador, n mijlocul splendorilor si fastului pe care le desfasura n fata lui acest monarh, sa scoata un rgit grozav de barbatos, spunnd ca-n tara lui rgitul era un semn de noblete si responsabilitate? Nu trebuie deci sa tragem concluzii pripite n nici o privinta, nici n favoarea prtului, dar nici a rgitului; fie ca vntul e slobozit pe sus ori pe jos, ele snt egale, nu mai ncape nici o ndoiala, ntr-adevar , n Furetiere, tomul al II-lea al Dictionarului sau universal, putem citi ca n comi tatul de Suffolk vasalul era dator sa faca dinaintea regelui, n ziua de Craciun, un salt, un rgit si-un prt. Rgitul nu trebuie nsa inclus n categoria vnturilor colicative, dupa cum nici n cea a m urmurului ori a ghiortaiturilor pntecului, care snt si ele tot vnturi, de acelasi so i, agitate nsa n interiorul intestinelor si care ntrzie sa se manifeste, cam cum se nt pla cu prologul n comedie, ori cu vijelia naintea furtunii. Sufera de ele mai ales tinerele fete si femeile care se-ncing foarte strns, ca sa-si scoata n evidenta t

alia, n cazul lor, spune Fernel, partea de intestin pe care specialistii o numesc coecum este asa de plina de gaze si de strnsa, nct acolo ia nastere o adevarata ba talie, ca aceea a vnturilor nchise de Eol n pestera din muntii Eoliei de altadata. Atta vnt, nct ar fi de-ajuns pentru o croaziera ntreaga pe mare, ori ca sa miste moril e cu aripi. Ne mai ramne doar sa facem dovada completa a definitiei pe care am dat-o si sa vor bim de cauza ultima a prtului, care este deopotriva sanatatea cea fireasca a trup ului, dar si delectarea ori placerea artistica. Despre toate acestea ne vom ocup a atunci cnd vom vorbi si de efecte. A se vedea mai jos capitolul despre aceasta t ema. Sa mai adaugam si ca nu admitem, ba chiar dezavuam, orice alt scop, potrivn ic bunului gust si sanatatii. Asemenea abuzuri n-ar avea ce cauta n rndul intentii lor rezonabile si delectabile. CAPITOLUL III CLASIFICAREA PRTURILOR Dupa ce am explicat natura si cauzele prtului, sa procedam la clasificarea lui, ex aminnd diferitele specii, spre a le defini apoi prin afinitatile care le leaga. PROBLEMA Se ridica aici de la sine o ntrebare. Iat-o: Cum poate fi clasificat n mod corect prtul? Cel ce si-o pune este nsa o fire crcotas a. Trebuie oare sa-l masuram cu cotul, cu piciorul, cu cana ori cu banita? Caci quoe sunt eadem uni tertio, sunt eadem inter se*. Nicidecum: iata solutia gasita de un excelent chimist. Nimic mai simplu, mai natural. Introduceti, spune el, nasul n anus; vrful nasului va taia orificiul anal n doua pa rti egale, iar narile vor deveni cele doua talere ale balantei; daca prtul e resi mtit ca o greutate, este semn ca trebuie masurat cu o greutate; daca este tare, cu cotul, ori cu piciorul; daca-i lichid, cu cana; de-i grunjos, cu banita s.a.m .d., iar daca l gasiti prea debil pentru a duce la bun sfrsit experienta, faceti c a gentilomii din Verriers: suflati n foaie ct puteti de tare, pna ce prtul va avea vo lum suficient. Dar sa vorbim serios. Gramatici nepriceputi mpart literele n vocale si consoane; acesti domni ramn nsa numa i la suprafata lucrurilor; noi, dimpotriva, ne facem un scop din a mijloci simti rea si degustarea subiectului pe care-l tratam, drept pentru care mpartim prturile n Vocalice si Mute, acestea din urma fiind Vuiturile propriu-zise. Prturile vocalice snt de regula numite Petarde, de la cuvntul peter, a prti, din pric ina diverselor sunete pe care le produc, ca si cum partea de jos a pntecului ar f i umpluta cu praf de pusca. Consultati n acest sens tezele despre petarde ale lui Willichius Jodochus. Petarda este o izbucnire zgomotoasa, antrenata de vapori uscati. Poate fi mare sau mica, dupa cauza care a produs-o si n functie de mprejurari. Petarda mare este plenivocalica sau vocalica prin excelenta; cea mica se mai nume ste si semi-vocalica. DESPRE PLENIVOCALIC SAU MARELE PRT Marele Prt sonor, sau plenivocalicul deplin, se remarca prin zgomotul puternic, c auzat nu numai de orificiul amplu si spatios care-l produce, cum ar fi orificiul taranilor, ci si gratie multimii de gaze, provocate fie de nghitirea unei nsemnat e cantitati de alimente balonante, fie de temperatura medie a ventriculului si a intestinelor. Aceasta minune a prturilor poate fi comparata cu explozia gurii de tun, a unui dirijabil, sau cu vntul care actioneaza pedalele de orga etc. Ceea c e a scris Aristofan despre tunete e doar o palida idee. Mult mai aproape de adev ar este comparatia cu salva de tun menita sa doboare ziduri, sa strapunga un bat alion ori sa ntmpine intrarea vreunui senior n cetate etc. OBIECTIA ADVERSARILOR PRTULUI Prtul nu ne socheaza nsa prin sunet, spun ei: daca n-ar fi vorba dect despre improv izatiile lui armonioase, ar fi mai degraba placut dect jignitor; numai ca prtul es te ntotdeauna urmat si de un miros dizgratios, cu care se si confunda, si care ne jigneste narile: asta-i e vina. Nici nu se-aude bine ca si-a si mprastiat multim ea de corpusculi infecti, care ne strmba fetele de sila: uneori e att de viclean nct loveste fara preaviz, cu surdina; adesea e precedat de-un sunet nfundat, nsa-i ur

mat pe data de satelitii rusinosi, care nu mai lasa nici un dubiu asupra vinovat ei colaborari. RASPUNS Stiu prea putine despre prt aceia care-l cred att de criminal si vinovat de toate a ceste grosolanii. Prtul veritabil, sau prtul curat, este aproape lipsit de miros, ori are att de putin, nct nici nu izbuteste sa razbata de la iesire pna la narile as istentei. Cuvntul latin crepitus, ce denumeste prtul, chiar asta nseamna: zgomot far a miros; dar, de cele mai multe ori, prtul e confundat cu alte doua feluri de vnto zitati daunatoare, dintre care una supara simtul mirosului si se numeste n genera l vnt, ori prt mut, ori prt feminin; cealalta este numita prtul gros sau basina zida rului. Aceasta e confuzia pe care se ntemeiaza teoriile adversarilor prtului. E nsa foarte usor sa-i zapacesti daca le arati ca prtul adevarat este ceva cu totul dife rit de cei doi monstri pomeniti mai sus. Orice boare care se-nstruna n corp si, comprimata, scapa apoi se numeste vntozitat e; vntul curat, prtul si basina zidarului snt nrudite ntre ele n cadrul aceluiasi gen; deosebirile vin din timpul pe care-l petrec n corp, ca si din gradul de dificultat e la iesire. Dupa ce se-nstruna n corp, prtul curat parcurge diferitele trasee int erne fara a ntlni obstacole si iese, cu oarecare zgomot. Prtul gros sau basina zida rului ncearca de mai multe ori sa iasa, dar ntlnind mereu aceleasi piedici, face ca le-ntoarsa, uneori chiar pe acelasi drum, se ncalzeste si se ncarca de particule d e materie grasoasa, pe care le disloca n mers; astfel ngreunat, el se refugiaza n pa rtile de jos, nvelit ntr-o materie prea fluida, ce nu asteapta la rndul ei dect o um bra de miscare ca sa erupa; n fine, iese, fara cine stie ce zgomot, ducnd cu sine si tot ce-a agonisit n drum. Vntul parcurge acelasi drum ca si basina zidarului, e ste si el nghesuit si oprit din cale, se ncalzeste si el si se ncarca n mers de parti cule grase, vine apoi sa se ceara afara prin poarta de jos, numai ca, aflnd acolo teren uscat si gol, nu mai are ce sa apuce: si ia deci zborul numai cu ce are pe el, fara zgomot, razbunndu-se nsa prin tot ce poate fi mai scrbos nasului omenesc. Sa revenim nsa la clasificare, dupa ce am raspuns obiectiilor adversarilor prtului. Prturile seamana cu salvele de tun ori cu tunetele lui Aristofan, cum va e voia. Oricum ar fi, ele snt de doua feluri: simple si compuse. Prturile simple constau dintr-o unica salva, instantanee. Priap le compara, cum a m vazut, cu plesnetul unor burdufuri. Displosa sonat quantum vestea Ele se ivesc atunci cnd materia care le compune este omogena, abundenta, cnd orific iul prin care ies este suficient de larg si de destins, ori cnd, n fine, autorul e robust si le sloboade dintr-un foc. Prturile compuse presupun mai multe salve puternice si bine delimitate, asemanato are vnturilor fara sfrsit care vin unele din altele, ntocmai cum ar suna cincisprez ece-douazeci de focuri de pusca, trase la rnd si circular. Ele se mai numesc si D iftongi si se spune ca o persoana bine cladita poate reusi chiar douazeci dintro singura emisie. CAPITOLUL IV CAUZA FIZICA, DEDUSA CU AJUTORUL BUNULUI SIMT SAU ANALIZA PRTULUI DIFTONGAT Prtul diftongat se iveste atunci cnd orificiul e destul de larg, materia suficient a din punct de vedere cantitativ, continnd particule de diferite marimi, uneori a mestecate cu umori calde si usoare, dar si cu altele reci si dense; de asemenea, cnd materia se formeaza n zone diferite si e silita sa refuleze n diverse parti al e intestinului. ntr-un asemenea caz, ea nu se descompune dintr-o data, nici nu poate sa ramna n ace leasi cotloane intestinale si nici sa fie evacuata cu un unic efort, n consecinta , e obligata sa se elibereze cu zgomot, la intervale inegale, pna la ultima suflar e . Iata de ce sunetul prtului se face auzit n ritm inegal si de ce, daca ne dam ost eneala, putem produce o canonada mai mult sau mai putin spectaculoasa, asemanatoa re unor silabe diftongate, cam ca acestea: ta ta tam, ta ta ta tam, ta ta ta ta tam etc. (Aristofan n Norii), caci anusul nu se nchide total, iar materia razbeste afara n mod natural.

Nu exista nimic mai simpatic dect mecanismul prtului diftongat, n care personajul p rincipal este anusul. Mai nti: 1) El trebuie sa fie, de la natura, ndeajuns de mare, cu sfincter puternic si elastic. 2) E nevoie la nceput de un prt simplu, deci de suficienta materie omogena. 3) Dupa prima lovitura, anusul trebuie sa se nchida n mod reflex, dar nu ntratt nct materia, mai puternica dect reflexul, sa nu poata sa-l oblige sa se redeschi da si sa produca orgasmul (iritarea). 4) Anusul trebuie sa se nchida putin si sa se deschida iarasi, alternativ, m potrivindu-se reflexului de expulzare sau de dezintegrare a materiei. 5) n fine, daca e cazul, poate sa retina restul de vnturi pentru a le eliber a n mprejurari mai prielnice. Aici, se potriveste epigrama lui Martial, cartea a 12 -a, unde zice et pedit deciesque viciesque* etc. Dar despre asta va fi vorba n al ta parte. Fara ndoiala ca tocmai la aceste prturi diftongate se referea Horatiu n legatura cu Priap. El povesteste ca, ntr-o buna zi, acest zeu prost crescut lasa sa-i scape u nul asa de grozav, nct sperie un stol de vrajitoare, care tocmai si mosmondeau vraji le prin apropiere. Or, daca prtul ar fi fost unul simplu, vrajitoarele n-ar fi av ut cum sa se sperie si nu si-ar fi luat cmpii, lasnd balta vraji si serpi, ca sa s e ascunda n oras; mai sigur e ca Priap va fi nceput cu un prt simplu, cu zgomot, as emanator unei basini bine strunite; acesta a fost nsa urmat si de un altul, difto ngat, apoi de altul, mai vrtos, care le zburatacira pe vrajitoarele deja nspaimntat e si le pusera de-a binelea pe fuga. Horatiu nu prea explica lucrurile; se vede ns a ca n-a dorit sa spuna mai mult, de teama sa nu fie prost nteles, dar nici n-a t acut, stiind ca toata lumea era la curent cu-aceasta ntmplare. Am gasit deci de cu viinta ca precizarile de fata trebuiau facute, punndu-ne astfel de acord asupra a cestui pasaj ce poate parea obscur si dificil numai celor ce n-au habar de fizic a: asta ca sa nu spunem mai mult. CAPITOLUL V NECAZURI SI ACCIDENTE PRICINUITE DE PRTURILE DIFTONGATE. POVESTEA UNUI PRT CARE L-A PUS PE FUGA SI L-A LASAT DE PROST PE NSUSI DIAVOLUL. DESPRE CASE N CARE DIAVOLUL A FOST GONIT CU AJUTORUL PRTURILOR DIFTONGATE. MOTIVATII SI AXIOME Daca-i adevarat ca prtul diftongat e mai teribil dect tunetul si daca se stie ca tu netului i urmeaza ntotdeauna fulgerul, din pricina caruia attia si-au gasit sfrsitul ori au ramas surzi sau zapaciti, nu-i mai putin adevarat ca, desi nu fulgera, prt ul diftongat poate pricinui si el aceleasi accidente, ba mai mult, poate ucide p e loc insii slabi, fricosi si cu prejudecati. Tragem aceasta concluzie bazndu-ne p e ingredientele din care e alcatuit si pe teribila comprimare a aerului. O data eliberat, el face sa se clatine n asa hal coloanele aerului, nct poate distruge, ru pe sau smulge ntr-o clipita fibre ultra-delicate din creier. Capul primeste o mis care de rotatie rapida, nsurubndu-se pe umeri ca o girueta, pna cnd, n dreptul celei de-a saptea vertebre, se rupe camasa maduvei spinarii, provocnd astfel moartea. Toate acestea se ntmpla atunci cnd se consuma gulii, usturoi, mazare, boabe, napi s i, n genere, orice alt aliment care produce gaze, recunoscute ca periculoase. Ele produc acel sunet limpede si sacadat, pe care-l auzim la tsnirea prtului. Vai! Cti pui de gaina ucisi n ou, cti prunci lepadati ori sufocati n pntecele mamei lor de p uterea acestei explozii! Diavolul nsusi a luat-o la sanatoasa de multe ori. Dintr e nenumaratele povesti care s-au scris pe aceasta tema, am sa va spun doar una, la fel de-adevarata si azi. De mai multa vreme, diavolul chinuia un om, ca sa-l faca sa-si vnda sufletul. Nem aiputnd sa ndure chinurile Satanei, omul consimti, dar cu trei conditii: 1) i ceru o groaza de aur si de argint, pe care le si primi ndata. 2) Vru sa devina nevazut, iar diavolul l nvata niste viclesuguri, pe care omu l le ncerca chiar de fata cu el. n sfrsit, caznindu-se sa gaseasca a treia conditie , ceva ce n-ar fi fost n puterea diavolului si cum mintea nu-l ajuta deloc n acele

momente cu ideea salvatoare pe care o astepta, omul fu cuprins de frica. Or, to cmai spaima asta i fu de ajutor si-l scoase din ncurcatura. Se spune ca, n clipa ac eea de cumpana, omul scapa un prt diftongat, al carui zgomot semana cu o salva de muscheta. Pe loc, prinse din zbor ocazia, zicndu-i diavolului: Vreau sa-mi nsiri pe ata toate prturile astea si apoi snt al tau. Diavolul ncerca, dar nu izbuti sa vre prtul prin gaura acului, nici chiar tragnd cu dintii. Speriat de grozavul zgomot al prtului, pe care ecoul l mai si repeta voios, zapacit si furios ca s-a lasat pacalit, diavolul o lua la fuga, slobozind nsa o basina infernala, care infecta tot tinutul. Dar astfel l lasa n plata Domnului pe nefericit. E lucru stiut n toata lumea, n toate regatele, republicile, orasele, satele, catun ele, n toate familiile si conacele de tara unde locuiesc bone, batrne si ciobani, n carti si n istorii vechi, ca mii si mii de case au fost izbavite de diavol grati e prtului si, fara ndoiala, a prtului diftongat. El reprezinta cel mai bun mijloc, din toate cte se cunosc, pentru a-l alunga pe diavol; aceasta Arta a prtului, pe c are o prezentam astazi cautnd adepti ne va aduce cu siguranta binecuvntarea celor chinuiti de necuratul. Si credem ca artei trebuie sa-i raspunzi prin arta, vicle niei, cu viclenie, caci cui pe cui se scoate, iar lumina mare o stinge pe cea mi ca, precum si sunetele si mirosurile pier absorbite de altele mai tari; prin urma re, ngerul negru va fi cu siguranta ofuscat de flacara calauzitoare ce o pune acu m n mna amartilor pe care i vneaza si oricine o va purta, de nimic nu mai are a se te me. Prtul diftongat este un fel de tunet de buzunar, pe care-l ai oricnd la ndemna; folo sul sau e si activ si retroactiv; este nepretuit si a fost astfel recunoscut nca din cea mai adnca Antichitate; de unde si proverbul latin: un prt ca lumea se face numai cu talent. De regula, prtul diftongat nu miroase urt, daca nu cumva este rezultatul vreunui p roces de putrefactie n intestine si cu conditia sa nu fi stat prea mult n ori sub u n trup mort, intrat n putrefactie, sau daca alimentele ngurgitate nu vor fi fost e le nsele alterate. Deosebirile snt evidente pentru un miros fin - ceea ce nu e caz ul meu. Dar poate cititorul este mai sensibil dect mine. CAPITOLUL VI SEMIVOCALICUL SAU MICUL PRT Prtul mic, sau semivocalicul, este mai silentios dect prtul mare, fie din cauza dim ensiunilor orificiului, fie din pricina conductului de evacuare, prea strmt (ca n cazul domnisoarelor); o alta cauza poate fi cantitatea redusa de vnturi care se af la captive n intestin. Prtul mic este de trei feluri: limpede, mijlociu si aspirat. PRTUL LIMPEDE Acest tip de prt semivocalic sau prtul mic este alcatuit dintr-o materie foarte us cata si foarte aerata, care strabate usor conductul de evacuare, de felul sau fo arte strmt. Semivocalicul abia de-ar putea sa clinteasca un pai. n limbajul vulgar , mai e numit si prtul de domnisoara; nu supara narile sensibile si nu e indecent , cum snt prturile ori basina zidarului. PRTUL ASPIRAT Prtul aspirat este un prt mic, semivocalic, alcatuit din materie umeda si greu de definit. Ca sa va faceti o idee, l-as compara cu prtul de gsca; nu conteaza daca o rificiul care-l produce e larg ori strmt; cert e ca este att de plapnd, nct e mai mul t un soi de avorton. I se mai spune si prtul brutaritelor. PRTUL MIJLOCIU Acesta din urma se situeaza undeva ntre prtul simplu si cel aspirat; materia din c are e facut e omogena, mbelsugata, de calitate mediocra si bine digerata, drept p entru care se evacueaza de la sine, fara efort, prin orificiu; n acest caz, acest a nu e nici prea strns, nici prea deschis. Acest prt este specific celor plictisit i de burlacie si sotiilor de primari. CAUZELE PRTURILOR DESCRISE MAI SUS Trei snt cauzele cele mai nsemnate care diferentiaza zgomotul n cazul acestor trei categorii de prturi, ca si pe celelalte, de altminteri; materia vntului, natura co nductului si forta individuala.

Cu ct materia este mai uscata, cu att e mai limpede sunetul prtului; cu ct e mai ume da, cu att sunetul este mai nfundat; daca e omogena, va fi un sunet simplu, iar da ca materia este heterogena, va iesi un prt multisonor. n ceea ce priveste natura orificiului, cu ct acesta este mai strmt, cu att sunetul v a fi mai ascutit; daca e larg, sune tul va fi grav. Dovada o da chiar subtirimea sau, dimpotriva, grosimea intestinelor. Sunetul difera daca intestinul e plin or i gol; caci, se stie, tot ce-i gol suna mai tare dect ce-i plin. n fine, cea de-a treia diferenta consta n vigoarea si constitutia individului; cu ct natura mpinge mai tare si mai vrtos, cu att zgomotul prtului e mai mare si mai amp lu. Este limpede ca ceea ce diferentiaza sunetul prtului este deosebirea dintre cauze . Lucrul se poate lesne dovedi studiind flautul, trompetele sau flageoletele. Un flaut cu peretii grosi si deschidere mare da un sunet nfundat; un flaut subtire si strmt, unul limpede; n fine, un flaut ai carui pereti si deschidere snt mijlocii d a un sunet asa si-asa. Constitutia agentului este si ea un aspect care argumente aza afirmatia. Daca, de pilda, cineva cu plamnii bine dezvoltati pune la gura o t rompeta, el va scoate cu siguranta sunete foarte puternice; daca e tocmai pe dos, nseamna ca omul are respiratie scurta si slaba. Vom spune deci ca instrumentele de suflat snt bine gndite si de mare folos n aprecierea prturilor. Studiindu-le, pot fi aflate fara gres cauzele deosebirilor de sunet dintre prturi. O, admirabile f laute, tandre flajeolete, gravi corni de vnatoare! etc. snteti ntocmai ceea ce treb uie pomenit n legatura cu arta prtului, daca va mnuieste un nepriceput; n schimb, cnd o gura ndemnatica va face sa sunati, capatati atta elocventa, n sunetele grave ct si n cele nalte; suflati, deci, cu pricepere, dragi Muzicanti. CAPITOLUL VII PROBLEMA MUZICALA. DUO DE UNUL SINGUR. INTERVENTIE MINUNATA PRIN CARE SURDUL POATE SA ASCULTE UN CONCERT Un savant german a pus aici o problema foarte dificila: snt oare prturile muzica? Distinguo: n prturile diftongate e ceva muzica, ce-i drept. Concedo: n celelalte prt uri, nego. Muzica prtului diftongat nu seamana cu cea produsa de voce ori de mnuirea vreunui obiect sonor, cum ar fi vioara, chitara, clavecinul etc. Ea nu depinde dect de sf incterul anusului, care, strns ori largit, da nastere cnd unor sunete grave, cnd uno ra ascutite: muzica astfel obtinuta seamana mai degraba cu cea produsa prin sufl are; si, cum am spus mai sus, e analoaga sunetului de flaut, trompeta, flageolet e etc. Prturile diftongate snt singurele care pot produce muzica, prin chiar natura lor, asa cum se poate vedea si n capitolul III din clasificarea prtului; asadar, putem vorbi de muzica n cazul prturilor. Exemplul ce urmeaza va lamuri nca si mai d eplin problema. Pe cnd eram la scoala, aveam doi colegi foarte talentati, fiecare avnd nsa alt dar, pe seama caruia se distrau nsa amndoi si eu pe lnga ei: unul rgia la comanda, pe div erse tonuri, celalalt era specialist n prturi. Ca sa faca totul mai elegant si mai cu gust, cel din urma folosea o pnza dintr-acelea n care se strecoara brnza, pe ca re o acoperea cu o foaie de hrtie; pe urma, se aseza deasupra cu fundul gol si, l eganndu-si fesele, scotea fel si fel de sunete, ca de orga ori flaut. E drept ca muzica aceasta nu avea cine stie ce armonie, nici modulari tocmai savante; ar fi fost de altfel si greu sa inventezi reguli pentru un asemenea concert, sa pui n armonie naltele, potrivitele si joasele. Dar ndraznesc sa spun ca un bun specialis t ntr-ale muzicii ar fi putut sa descifreze n ele un sistem original, demn de a fi transmis posteritatii si nscris n arta compozitiei: un soi de muzica diatonica, e misa n stil pitagoreic, a carei cromatica se obtine scrsnind din dinti. Reusita ar fi sigura de tot, cu conditia sa nu fie tradate nici o clipa principiile si not iunile mai sus nfatisate, ntr-o asemenea operatiune, temperamentul si felul de a s e hrani ale persoanei slujesc drept lumina calauzitoare si busola. Doriti sunete n alte? Folositi un trup plin de vapori subtili si-un anus strmt. Doriti sunete de doua ori mai grave? Puneti la treaba o burta plina de gaze dense si un prapure s uficient de larg.

Poalele umede nu scot dect sunete joase! Pe scurt, pntecul este o orga poliftonga, capabila sa scoata sunete diverse, din care, fara mare cazna, se pot alege, ca de la magazin, pe putin douasprezece moduri muzicale. Dintre acestea vom retine numai pe cele potrivite petrecerilor, cum snt Lixoleidianul, Hipolixoleidianul, D oricul si Hipodoricul. Caci, folosite de-a valma, si afectnd n acest fel semivocal icele, sunetele ar fi din ce n ce mai slabe, pna la a nu se mai auzi deloc; dimpot riva, de s-ar scoate simultan, la unison, mai multe sunete de-acelasi fel, nalte ori grave, muzica ar deveni insipida si neplacuta auzului, ceea ce nu se ntmpla de ct ntr-un cor foarte mare, ori pur si simplu ntr-o harababura muzicala. O cugetare filozofica vine sa atraga atentia asupra acestui inconvenient si anume ca tot ce e excesiv de sensibil distruge pna la urma sentimentul (a sensibili in supremo g radu destruitur sensibile). Asadar, e nevoie de moderatie, daca vrem sa ne facem placuti; altfel, vom strni doar spaima, imitnd vacarmul cascadelor de la Schaffou se, din muntii Spaniei, ori al cataractelor Niagara si Montmorency din Canada, c are provoaca surzenia si le fac pe femei sa lepede chiar nainte sa fi ramas nsarci nate. Cu toate acestea, sunetul nu trebuie sa fie nici prea slab, pentru ca l-ar obosi pe ascultator, obligndu-l la eforturi prea mari si la destula silinta ca s a le perceapa. E o masura-n toate. Est modus in rebus, sunt certi denique fines Quos ultra, citraque nequit consistere rectum.* Urmnd cu sfintenie sfatul lui Horatiu, va fi ntotdeauna bine si fi-vom cu sigurant a aplaudati. Dar nainte de a ncheia acest capitol, nu pot, ca bun cetatean, ce cauta sa despagub easca fata de greselile naturii, pe ct i sta-n putinta, pe-aceia dintre semeni urg isiti de soarta, nu pot deci sa nu vorbesc de modul n care si un surd se va putea bucura de-aceasta muzica. El trebuie sa ia o pipa si sa-i aseze capul pe anusul concertistului, n timp ce m ustiucul i va ramne ntre dinti; gratie contingentei, va simti toate intervalele son ore n deplina lor desfasurare si gingasie. Snt destule asemenea exemple la Cardano si Baptiste l'orta de Naples. Iar daca lnga surd s-ar mai gasi si vreun altul, o ricare-ar fi el, care sa vrea sa-mpartaseasca asemenea placere, nu-i ramne dect sa traga zdravan aerul din pipa; se va umple astfel de toate senzatiile si volupta tile imaginabile. CAPITOLUL VIII PRTURI MUTE, DENUMITE N MOD GRESIT BASINI. DIAGNOSTIC SI PROGNOSTIC Sa lasam acum vorbaria si sa ncercam a ne face ntelesi fara cuvinte. Prturile mute, popular numite basini, nu fac zgomot si se formeaza dintr-o cantit ate mica de vnturi foarte umede. n latineste se si spune Visia, de la verbul visir e; n nemteste, Feisten, iar pe englezeste, Fitch ori Vetch. Basinile snt fie uscate, fie fecaloide. Cele uscate ies fara zgomot si nu antrene aza nici un fel de materie fecala. Cele fecaloide, din contra, se compun din vnturi tacute si obscure. Ele transport a ntotdeauna si ceva materie lichida; basinile snt iuti precum sageata ori ca fulg erul si snt insuportabile n societate, datorita duhorii lor fetide. Daca ne uitam n izmene, corpul delict poate fi lesne observat. Jean Despautere a stabilit o regu la cum ca o consoana lichida alaturi de una muta, n aceeasi silaba, scurteaza voc ala; ceea ce vrea sa spuna ca efectul basinii fecaloide este unul foarte rapid. Cum muta liquida jungens in syllaba, eadem, ancipitem pones vocalem quae brevis esto* Am citit undeva ca un diavol venit din vechiul Latium vru sa emita un prt s i dadu cogeamite basina fecaloida, care-i pata izmenele; si ca, blestemndu-si dos ul tradator, striga mnios si indignat: Nusquam tuta fides**, adica: nu mai e pic de buna-credinta pe lumea asta! Fac bine deci aceia care se tem de acest soi de basini, dndu-si pantalonii jos si suflecndu-si camasa nainte de a le slobozi. I-as numi chiar ntelepti, prudenti, prevazatori. DIAGNOSTIC SI PROGNOSTIC ntruct basinile fecaloide ies fara zgomot, e semn ca nu implica o mare cantitate d e gaze. Excrementele lichide pe care le antreneaza arata nsa ca nu e vorba de nic i un pericol pentru sanatate, ba chiar dimpotriva. De altfel, ele snt si semnul ma turizarii materiei, anuntnd momentul cnd salele si vintrele se cer eliberate, dupa

cum spune si axioma ce urmeaza: Maturum stercus est importabile pondus* Nevoia de defecatie este, n cazul lor, teribil de imperioasa si trebuie satisfacu ta ct mai repede; n caz contrar, putem pati ca acel diavol din tara latinilor (a s e vedea mai sus). CAPITOLUL IX PRTURI SI BASINI FORTATE SI INVOLUNTARE Si unele si altele snt socotite a avea drept cauza eficienta gazele produse de ngu rgitarea unor alimente cum snt ceapa, usturoiul, guliile, napii, varza, tocanitel e, mazarea, bobul, lintea ori fasolea etc. Pot fi fortate sau involuntare si se regasesc cu toatele n categoriile mai sus descrise. Prtul fortat nu se ntlneste printre oamenii binecrescuti; cel mult printre cei care locuiesc mpreuna sau care dorm mpreuna n acelasi pat. Se poate ntmpla atunci sa te f ortezi sa lasi vreo cteva, fie spre amuzament, fie ca sa te dai n spectacol, facndu -le asa de dolofane si de distincte, nct nimeni nu le-ar putea deosebi de bubuitur ile de culevrina! Am cunoscut o dama care-si acoperea dosul cu camasa si se apro pia de-o lumnare abia stinsa, pe care o re-aprindea cu ndemnare, prtind si basind ncet si progresiv. Alta, vrnd s-o imite, n-a izbutit dect sa-si prleasca fundul. Pe dre pt cuvnt se spune ca nu tuturor le este dat sa ajunga n Corint. Mult mai amuzant e nsa sa primesti o basina chiar n podul palmei si s-o duci apoi la nasul celui sau celei cu care esti n pat, cerndu-i parerea asupra gustului si mirosului. Numai ca stiu destui carora nu prea le-ar placea jocul. Prtul involuntar se realizeaza fara participarea celui care-i da nastere si se iv este, de regula, atunci cnd stai culcat pe spate, ori cnd te-apleci sau rzi n hohote , precum si-atunci cnd te-ai speriat de ceva. Acest soi de prt e socotit ndeobste s cuzabil. CAPITOLUL X EFECTELE PRTURILOR SI BASINILOR. DESPRE FOLOASELE LOR DEOSEBITE Dupa ce am vorbit despre cauzele prturilor si basinilor, nu ne mai ramne dect sa ne referim putin si la efecte; si cum snt foarte diverse, le vom reduce la doua cat egorii: cele bune si cele rele. Prturile bune snt ntotdeauna binevenite prin ele nsele, cta vreme omul se debaraseaza astfel de niste gaze care l apasa. Aceasta evacuare ndeparteaza mai multe boli, c um ar fi durerea hipocondriaca, furia, colicile, suferinta iliaca etc. Daca nsa snt tinute-n loc atunci cnd urca din vintre ori nu gasesc drum de iesire, prturile afecteaza creierul prin marea cantitate de gaze pe care le transporta; a stfel, corup imaginatia, induc melancolia, aduc alte si alte suferinte grozav de suparatoare. Fluctiunile formate prin distilarea acestor gaze meteorice coboara ns pre partile inferioare; sa fim deci fericiti daca urmarea nu e dect o tuse, un ca tar etc., arata medicii. Dupa parerea mea, raul cel mare e nsa ca te scot din cir culatie, facndu-te inapt de studiu si de munca. Sa ncercam asadar, drag cititor, s a dam curs nevoii de a prti, eliberndu-ne pna si de cea mai marunta presiune cauzata de gaze si, chiar cu riscul de a fi zgomotosi, mai bine sa le dam drumul pe dat a, dragi concetateni, dect sa ne lasam chinuiti, riscnd sa ajungem ipohondri, mela ncolici, frenetici ori maniaci. Porneste deci, draga cititorule, de la acelasi principiu ca si mine, cum ca a da prturi e lucru foarte folositor pentru oricine; daca esti convins de foloasele l ui, vei fi si mai si dupa ce-ti voi cita cteva cazuri de persoane care au suferit amarnic pentru ca nu le-au slobozit. n mijlocul unei adunari numeroase, o femeie se simti brusc rau; speriata de durer ea venita pe nepusa masa, ea parasi serbarea, care se pare ca tocmai n onoarea ei fusese planuita. Bagara toti de seama, toata lumea se agita, toti se nelinistes c, grabindu-se sa-i fie de folos. Snt adusi n graba s-o consulte discipolii lui Hi pocrate. Acestia se consulta, cauta raul, citeaza o groaza de autori; o ntreaba p e distinsa doamna ce a mncat. Dupa scurta gndire, bolnava si-a adus aminte ca, la un moment dat, s-a tinut sa nu scape un prt de toata frumusetea. Alta femeie tinu captive nu mai putin de douasprezece prturi, care, pe rnd, ceruse ra iesire: s-a supus torturii n timpul unei ntruniri care a durat mult si dupa car e a mers sa ia masa undeva, crezndu-se n forma. Ce s-a ntmplat? A mncat... din privir i din felurile ademenitoare, caci de nimic nu s-a putut atinge: se simtea arhipl

ina, stomacul sau bucsit de gaze nu mai putea suferi si mncare. Un profesoras, un cleric binecrescut, un magistrat scortos, fiecare un ipocrit n felul sau, obisnuiau sa faca din trupurile lor adevarate pesteri ale lui Eol. Er au deci plini de fumuri, unul din pricina nfumurarii nsasi, celalalt tot predicnd, iar cel din urma datorita lungilor discursuri, n curnd, simtira apasarea unei teri bile furtuni n intestine: se sumetira contra ei, nici unul nu lasa sa-i scape mac ar vreun prt. ntorsi pe la casele lor, fura nsa doborti de colici violente pe care d e-abia o farmacie ntreaga de izbuti sa le calmeze, tocmai cnd bietii erau la doi p asi de moarte. Mult bine nsa, scumpe cititor, ne poate aduce un prt lasat la timp sa zboare! El r isipeste toate simptomele unei boli serioase, alunga teama si linisteste dintr-o data orice agitatie. Cte unul, crezndu-se bolnav si pregatindu-se sa-si cheme la c apati pe urmasii lui Galenus, se vazu vindecat ntr-o clipita de un zdravan prt, cee a ce l-a facut sa se dispenseze de ajutorul medicinei. Un altul, se trezi cu o senzatie de grozava greutate n stomac; cobor din pat, umfla t ca un cimpoi, desi cu o zi nainte nu se facuse vinovat de nici un exces. Fara c hef si fara foame, omul nu se atinse de nimic de-ale gurii; intra nsa la idei: ni ci noaptea urmatoare nu-i aduse vreo usurare, dect poate speranta unui somn pe buc atele. De ndata ce se ntinse-n pat, simti cum i se isca-n vintre o furtuna. Matele i plngeau sfsietor; apoi, dupa o zgltiala zdravana, un prt solid se slobozi, lasndu-l pe bolnavul nostru zapacit de gndurile negre pe care de pomana le nutrise. O femeie robita prejudecatilor nu cunoscuse niciodata foloasele prtului. De doisp rezece ani era nefericita victima a acestei boli si-a medicinei deopotriva; ncerc ase toate leacurile. Cnd n sfrsit se lamuri ct de util e prtul, femeia ncepu sa le slo boada liber, din ce n ce mai des, si gata cu durerile si bolile: era acuma sanato asa tun. Iata deci care snt marile avantaje ale prtului pentru oricare dintre noi. Cine oar e s-ar mai putea ndoi de ele? Daca basina tulbura societatea prin natura ei scrboa sa, prtul i e de buna seama antidotul; el o anihileaza, caci o mpiedica sa se forme ze, facndu-si loc la timpul potrivit. E evident si fara nici o ndoiala, orict de su perficial am fi studiat notiunile despre care am vorbit - prt si basina - ca nu b asim dect pentru ca n-am vrut sa facem prt; n consecinta, oriunde-i prt, nu va fi ba sina. CAPITOLUL XI AVANTAJELE PRTULUI PENTRU SOCIETATE mparatul Claudiu, cel de trei ori slavit, care nu se gndea dect la sanatatea supusi lor sai, fu ntr-o buna zi nstiintat ca unii dintre ei dusesera respectul atta de de parte, nct preferau sa moara mai bine dect sa dea vreun prt n prezenta sa. Aflnd apoi (din raportul lui Suetoniu, al lui Dion si din cel al altor istorici) ca suferis era de moarte, cu colici ngrozitoare, mparatul dadu un edict, prin care ngaduia oric arui supus sa prtie ct i pofteste inima, chiar si la masa, cu conditia sa fie prturi limpezi. Cu siguranta ca nsusi numele de Claudiu i fusese dat prin antifraza de la cuvntul l atinesc claudere, a nchide; caci, prin edictul sau, el mai degraba deschisese org anele prtului, dect sa le nchida. Si n-ar fi oare potrivit acum sa repunem n drepturi acest edict, care, dupa Cujas, exista deja nscris n codurile cele vechi, ca de al tfel attea altele pe nedrept abandonate? Indecenta care se asociaza de regula prtului nu are nici un dram de justificare, dect cel mult capriciul si prejudecatile omenesti. Nu-i vorba asadar de nici o abd icare de la bunele moravuri si, astfel, nu este nimic rau n a-l ngadui; avem, altm interi, dovezi destule ca, n multe locuri ale lumii, prtul e liber acceptat chiar n societatea educata si ca-i o mare cruzime sa mai avem vreo ndoiala n acest sens. ntr-o parohie oarecare, la vreo 4-5 leghe de Caen, dreptul feudal prevedea dintot deauna ca seniorul sa ceara vasalilor sai cte un prt si jumatate n fiecare an. Egiptenii facusera din prt un zeu, ale carui reprezentari mai decoreaza nca si ast azi unele latrine. n vechime, prtul slujea la prevestirea vremii - senina ori ploioasa, dupa cum prtul era mai mult ori mai putin sonor. Cei din Pelouse adorau prtul. De nu ne-am teme ca prea multe dovezi strica, am co

nchide ca prtul, departe de a fi un lucru desantat, implica cea mai desavrsita si mai aleasa buna crestere, fiind chiar semnul supremului respect pe care un supus l poate aduce printului sau, tributul vasalului catre senior, oricum, ceva demn d e atentia unui cezar, ba, uneori si semn de schimbare-a vremii si, ca sa spunem totul pna la capat, chiar obiect de cult si veneratie n rndul marelui popor. Sa continuam nsa a dovedi, prin noi exemple, avantajele prtului fata de societate. Prtul zadarniceste ncercarile potrivnicilor societatii. De pilda: ntr-o adunare numeroasa, un filfizon plictiseste pe toata lumea; de-un ceas ntreg si arata farmecele si gingiile, spunnd o groaza de impertinente cu care s i asasineaza auditoriul. Un prt scapat l reduce la tacere, sosit tocmai la timp sa izbaveasca bietele suflete din capcana pisalogului, deturnndu-le atentia de la ci ripitul ucigator al dusmanului comun. Si asta nu e tot, caci prtul aduce nca si al te foloase. Cum n societate conversatia este ingredientul cel mai ndragit, prtul nu face dect sa-i ofere din plin subiecte. De doua ceasuri, o stralucita adunare zace ntr-o tacere si mai sumbra dect aceea d in La Grande Chartreuse. Unii tac din snobism, altii din timiditate, n fine, ceil alti din ignoranta. Erau gata-gata sa se desparta fara sa fi schimbat nici macar o vorba. La auzul unui prt, un murmur surd se isca pe data, pregatind o lunga diz ertatie, preluata si dirijata rapid de critica si asezonata din belsug cu observ atii glumete. Iata deci cum un biet prt a izbavit cinstita adunare de o tacere ri dicola, oferindu-i prilej de conversatie sprintara: prtul e deci folositor societ atii n general. S-ar putea chiar adauga ca-i este si placut. Rsetele, chiar hohotele pe care le produce prtul de ndata ce se face auzit stau mar turie clara pentru nendoielnicul lui farmec. Nici chiar cei mai scortosi nu-i poa rta pica, nu exista ntelepciune care sa-i reziste, iar sunetul armonios si imprevi zibil care-l compune risipeste letargia spiritului. Cnd vreun prt se strecoara inc ognito n vreun conclav de filozofi, cu totul prinsi de pretentioasele maxime pe c are vreunul dintre ei le debiteaza, el reuseste sa puna pe fuga morala n deriva. Se rde, se lesina de rs si astfel, natura si ia cu att mai bucuroasa revansa cu ct, de regula, n alcatuirea oamenilor de vaza e, de multe ori, cam strmtorata. Sa nu se mai sustina, pe nedrept, ca rsetele pe care le strneste prtul snt semn de m ila si dispret mai degraba dect semn de bucurie; caci prtul are n el nsusi o veselie structurala, care n-are nevoie de vreun loc sau de mprejurari anume. La capatiul unui bolnav familia n lacrimi asteapta momentul fatal n care-si va pierd e seful, ori fiul, ori fratele; un prt, pornit cu zgomot din asternutul muribundu lui, spulbera durerea celor de fata, da nastere unui licar de speranta si trezest e cel putin un surs. Pna si la capatiul bolnavului, unde totul e doar tristete, prtul e-n stare sa nvesel easca si sa umple inimile. Ne mai putem deci ndoi de puterile lui? El gaseste mer eu alte si alte feluri de a nsenina, ceea ce-l face placut aproape tuturor. Cnd co miscare impetuoasa da sa iasa, prtul imita sunetul salvei de tun si, prin aceas ta, place razboinicului; cnd e tinut n loc pe drum de apasarea celor doua emisfere printre care se strecoara, suna precum un instrument muzical. Uneori, acorduril e snt cam zgomotoase, alteori are modulatii zvelte si moi si, prin aceasta, place sufletelor sensibile si, practic, tuturor, caci prea putini snt cei care sa nu i ubeasca muzica. Cine deci i-ar refuza sufragiul, cnd e si agreabil si util, att fi ecaruia n parte ct si tuturor si atta vreme ct asa-zisa lui indecenta e de acuma com batuta ferm si anulata prin demonstratii convingatoare? Cine-ar mai cuteza sa spu na ca-i semn de proasta crestere, cnd el a fost deja ngaduit si acceptat n anumite cercuri, ramnnd proscris doar acolo unde domnesc prejudecatile? Cnd vedem ca nici p olitetei si nici bunelor moravuri nu le aduce vreo urma de atingere, mngindu-ne nu mai cu sunetul lui plin de armonie si cu absenta oricarei miasme suparatoare. Ma i putem deci ramne indiferenti atunci cnd prtul e folositor oricui, cnd risipeste de ndata neliniste si boala nchipuita aducnd numai usurare? Societatea va fi oare att d e ingrata nct sa nu-i arate recunostinta, cnd o fereste att de bine de nepoftitii pl icticosi si cnd i face numai placere, iscnd n jur doar joc si veselie? Tot ce-i folo sitor, placut, cinstit e socotit si bun si valoros. Cic. Cartea l a Oficiilor. CAPITOLUL XII MIJOACELE PRIN CARE PRTUL POATE FI ASCUNS

DE CATRE CEI SUPUSI PREJUDECATILOR Cei vechi, departe de a-i blama pe Prtomani, si ncurajau chiar discipolii sa nu se jeneze. Stoicii, a caror filozofie era, la vremea lor, dintre cele mai pure, spu neau ca deviza omului trebuie sa fie libertatea. Filozofii de vaza, printre care si Cicero, care era convins de toate acestea, mpartaseau ideea, prefernd doctrina stoica altor filozofii ce propovaduiau despre fericirea pamnteasca. Pna la urma, acestia toti au reusit sa-si convinga adversarii. Cu argumente de nec lintit, i-au silit sa admita ca, printre preceptele cele mai salutare ale vietii , nu numai prtul, dar si rgitul ar trebui ngaduite. Aceste argumente pot fi gasite n cea de a noua epistola a lui Cicero catre prietenii apropiati, adresata Poetului , 174, unde, printre attea sfaturi bune se afla si acesta: n toate, trebuie sa ne ghidam dupa cum ne ndeamna natura. Cu asemenea minunate precepte, e inutil sa inv ocam cu emfaza legile pudorii si politetii, care, n ciuda semnelor de considerati e pe care, se spune, le impun, nu trebuie sa ne distruga sanatatea si chiar viat a. n fine, daca totusi se afla cineva att de nrobit prejudecatilor, noi nu-l vom sfatui sa renunte la prt atunci cnd natura i-l cere, ci l vom nvata cum sa-l ascunda. Cnd i vine, omul cu pricina trebuie sa-si dreaga glasul. Daca plamnii i snt prea slab i, sa se faca brusc a stranuta cu forta; toti se vor repezi sa-i spuna noroc" si sa-l acopere de binecuvntari. Daca-i cumva atta de nendemnatic nct sa nu izbuteasca ni ci una nici alta, atunci sa scuipe tare, ori sa-si a.seze scaunul, n fine, sa fac a orice zgomot capabil sa mascheze prtul. Daca nici asta nu i izbuteste, sa se tin a: prin comprimare si contractie a muschiului mare anal, ceea ce urma sa se mani feste la modul viril se va feminiza; doar ca subtila si nefericita stratagema va oferi mirosului ceea ce tocmai a refuzat avizului. In acest caz, se va-ntmpla nto cmai ca n acest fragment din Mercur galantul, de Boursault: Snt un trup invizibil nascut din prost aluat Nu cutez deci a spune Nici cine snt, nici de-unde m-am iscat; Cnd vreau sa ies, ma fofilez cu iscusinta deghizat Si-ajung femeie-nselaciune, din barbatul ce-as fi fost. Nu pot ascunde nsa, la rndul meu, ca toate aceste trucuri aduc adesea prejudicii s erioase celui ce le ntrebuinteaza si ca nu o data se ntmpla sa-si fi trimis napoi n v intre un greu dusman, care mult rau va aduce. De unde si multele suferinte pe ca re le-am descris mai sus, n capitolul al treilea. Se mai ntmpla ca, vrnd sa retinem prtul, sa facem chiar mai multa mojicie. Caci, nep utnd ndura colicile pricinuite de ngramadirea gazelor n vintre, putem scapa de-a dre ptul vreo canonada n toata regula, evident, nfiorator de ridicola. Asa a patit bie tul Aeton, de care pomeneste Martial, cnd, vrnd pe Jupiter sa l salute, scapa un prt de s-a cutremurat din temelii chiar Capitoliul. EPIGRAMA Multis dum precibus Jovem salutat Stanssummos resupinus usque in ungues Aethon in Capitolio, pepedit. Riserunt Comites: sed ipse Divum, Offensus genitor, trinoctiali Affecit domicoenio dientem. Post hocflagitiutn misellus Aethon, Cum vuit in Capitolium venire, Sellas ante pedit Patroclianas, Etpedit deciesqne viviesque. Sed quamvis sibi caverit crepando, Compressis natibus Jovem salutat.* MART. Lib. 12, Ep. 77 CAPITOLUL XIII SEMNELE EFECTELOR ULTERIOARE ALE PRTULUI

Se cunosc trei tipuri de semne: apodicticele, necesarele si probabilele. Semnele apodictice snt cele a caror cauza e deja prezenta, astfel nct efectele nu v or ntrzia nici ele sa se manifeste. Astfel, un om care a mncat mazare mpreuna cu alt e legume, struguri sau smochine proaspete, care a baut vin dulce ori si-a nselat nevasta ori ibovnica, se poate astepta oricnd la o explozie iminenta Semnele necesare snt cele care dau un efect secundar: zgomot mare, miros urt etc. n fine, probabilele snt cele care nu apar ntotdeauna si nici nu nsotesc de regula prt ul. Astfel snt contractia, ghioraitul matelor, tusea, ori trucurile cu scaunul, c u stranutul ori cu tropotitul, atunci cnd nu vrem sa fim dati n vileag ca autori. Cei tineri si batrnii trebuie sfatuiti sa nu roseasca atunci cnd dau vreun prt, ci ei sa rda cei dinti, ca sa destinda conversatia. Nu s-a stabilit nca daca e bine sau e rau sa prti n timp ce urinezi; n ce ma priveste nsa, cred ca e bine si ma bazez pe aceasta axioma care-mi pare destul de ntemeiat a: Mingere cum bombis res est gratissima lumbis* Caci, ntr-adevar, a urina fara de prt e ca si cum te-ai duce la Dieppe fara sa vez i marea. Si totusi, de cele mai multe ori, nti urinezi si abia apoi dai prtul, pentru ca gaz ele din pntec usureaza mai mult cea dinti ndeletnicire, prin comprimarea vezicii, a bia apoi urmnd sa intre chiar ele n scena. CAPITOLUL XIV LEACURI SI METODE DE A PROVOCA PRTURILE. PROBLEMA. ASPECT CHIMIC. DESPRE SPIRITUL PRTULUI SI DESPRE PETELE ROSII CONCLUZIE Cum se ntmpla de regula cnd te retii de la ceva, snt multi dintre cei care nu dau prt uri dect rar si cu greutate si care patesc fel de fel de accidente si se mbolnaves c de felurite boli. M-am gndit deci ca trebuie sa scriu si pentru ei, rezervnd un capitol leacurilor si mijloacelor de a provoca evacuarea gazelor suparatoare. Vo i spune deci, n doua vorbe, pentru ei, ca se cunosc pna acum doua tipuri de leacur i care provoaca prturile: leacuri interne si leacuri externe. Cele interne snt: anasonul, mararul, radacina de sofran, pe scurt, toate carminat ivele si producatoarele de fierbinteala. Remediile externe snt clistirele si supozitoarele. Fie ca se ntrebuinteaza unele o ri altele, usurarea este oricum garantata. PROBLEMA Se ridica ntrebarea daca poate exista analogie ntre sunete: daca le putem combina n tre ele, facnd un fel de orchestra prtoidica. Ne mai putem ntreba, de asemenea, cte soiuri de prturi exista, daca le comparam din punctul de vedere al sunetului. La prima ntrebare, promite de multa vreme un raspuns si un concert un mare muzici an. n ceea ce-o priveste pe a doua, vom raspunde ca snt saizeci si doua de feluri de s unete provenite din prt. Dupa Cardano, podexul poate produce si alcatui patru mod uri simple ale prtului: ascutit, grav, reflexiv si liber. Din ele deriva alte cin cizeci si opt care, mpreuna cu cele patru de baza, nsumeaza saizeci si doua de sun ete ale articularii prtului sau tot attea specii. Numere-le cine vrea! ASPECT CHIMIC. DESPRE SPIRITUL PRTULUI. DESPRE PETELE ROSII ETC. Se pune ntrebarea daca un prt poate fi distilat chimic si daca i se poate extrage esenta. Raspunsul e afirmativ. Un spiter a stabilit recent ca prtul se nscrie n clasa lucrurilor spirituale, el est e numero spiritum. Iata ce a ntreprins spiterul dupa ce s-a folosit mai nti de alamb ic. A chemat din vecini o hybernoise, care nfuleca la o masa cam cta carne nghit sase c atrgii mergnd de la Paris la Montpellier. Femeia aceasta, care se ruinase prin lac omie si combustia exagerata a ficatului sau, si cstiga existenta cum dadea Dumneze u. Spiterul i-a dat deci sa mannce cta carne a vrut si a putut, dimpreuna cu multe legume producatoare de gaze. I-a poruncit apoi sa nu dea nici un fel de prturi o

ri basini fara sa-l previna. Cnd a fost aproape momentul, a luat un vas larg, ca acelea n care se prepara uleiul de vitriol, si i l-a pus la fund, provocnd nsa si m ai mult evacuarea cu ceva carminative usoare, cum e de pilda apa cu anason, folo sind, n fine, cam tot ce se potrivea acestui scop de prin spiteria lui. Operatiun ea a reusit de minune. Spiterul a luat atunci o substanta uleioasa sau balsamica , al carei nume nu l-am retinut, si a pus-o n vas, amestecnd continuu si facnd sa s e condenseze totul la soare; a rezultat o chintesenta minunata. Ideea spiterului era ca o picatura din ea avea puterea sa ndeparteze petele rosii de pe piele si c hiar i-a ncercat efectul, n ziua urmatoare, pe obrazul nevesti-sii, care s-a curata t pe data, vaznd cu ochii. Sa nadajduim ca descoperirea le va fi de folos doamnel or si va aduce bani frumosi spiterului, caruia nimeni n-o sa-i mai poata reprosa ca nu mai stie altceva dect... harta Tarilor de Jos. CONCLUZIE Ca sa nu lasam nimic pe dinafara n ceea ce priveste arta prtului, ne place sa cred em ca fiecare va gasi aici cu placere lista celor cteva tipuri de prturi care n-au facut obiectul studiului. Evident, nu putem avea nici o pretentie de exhaustivit ate, mai ales ntr-un domeniu att de putin cercetat si abordat acum pentru ntia oara n mod stiintific. Tot ce urmeaza a fost extras din documente pe care le-am primit recent. Vom ncepe cu prturile provinciale, spre a slavi astfel onoarea provinciei . PRTURILE PROVINCIALE Insi cu experienta ne asigura ca acest soi de prturi nu snt nici pe departe att de pervertite cum snt cele din Paris de pilda, unde domina tendinta de a supra-rafin a totul. Nu snt deci asa de savant etalate, snt nsa naturale si au un gust putin sa rat, asemanator cu cel al scoicilor verzi. Remprospateaza n chip placut pofta de mnc are. PRTURILE BUCATARESELOR Din relatarile unei cunoscute gospodine din Petersburg stim ca acest soi de prtur i au un gust excelent de trufanda; ncalzite, se rontaie cu placere, dar o data ce s-au racit si pierd savoarea si ajung sa semene cu pilulele pe care le nghiti doa r de nevoie. PRTURILE FECIOARELOR Mi se scrie din insula Amazoanelor ca acolo prturile au un gust delicios si ca snt foarte cautate. Nu se ntlnesc dect acolo, pe ct se pare, dar nu se stie niciodata. Oricum, se spune ca snt foarte rare. PRTURILE MAESTRILOR DE SCRIMA Din scrisorile primite de pe cmpul de batalie de lnga Constantinopole, rezulta ca prturile maestrilor de scrima snt teribile si ca nu e bine sa le mirosi prea de ap roape. Si cum mai totdeauna se ivesc pe sub aparatoarea de piele, bine ar fi sa nu te apropii dect narmat cu floreta. PRTURILE DOMNISOARELOR Snt delicatese, mai cu seama la oras, unde snt degustate precum biscuitii cu aroma de floare de portocal. PRTURILE FETISCANELOR Daca snt bine coapte, au gust de mai vreau o data", foarte apreciat de cunoscatori . PRTURILE TINERELOR NEVESTE Despre ele am putea transcrie aici un ntreg studiu; ne vom multumi nsa numai cu co ncluzia autorului, zicnd deci, mpreuna cu el, ca n-au gust dect pentru amanti, caci sotii nu prea se dau n vnt". PRTURILE BURGHEZILOR Am primit o scrisoare lunga din partea unor burghezi din Rouen si Caen, o scriso are avnd forma unei dizertatii despre natura prturilor prea cinstitelor lor consoa rte; am fi dorit, desigur, sa-i satisfacem pe amndoi, transcriind aici n ntregime ac easta dizertatie. Ne vedem nsa nevoiti sa aparam reguli chiar de noi stabilite. V om spune asadar, n general, ca prtul femeilor burgheze are un parfum de calitate, cu singura conditie sa fie rotofei si la largul lui si ca, atunci cnd nu e altcev a mai bun la ndemna, el poate multumi. PRTURILE TARANCILOR Am primit din mprejurimile Orleans-ului un raspuns la glumele proaste care au str

icat reputatia prtului de taranca si am aflat pe aceasta cale ct e de bine facut s i ce frumos: desi rustic, are un gust ncntator, iar calatorii trebuie sa stie ca pr tul tarancii e o bucatica pe cinste, din care te poti nfrupta n deplina siguranta, cu lingura mare. PRTURILE PASTORITELOR Pastoritele din valea Tempe din Tessalia ne ncunostinteaza ca prturile lor au chia r parfum de prt, perfect natural, ele fiind produsul unui tinut n care cresc doar mirodenii: cimbrisorul, maghiranul etc. Ele solicita de altfel sa nu li se mai c onfunde prturile cu cele ale altor pastorite, hranite de vreo brazda oarecare. Aceste prturi se pot recunoaste fara gres ntocmai cum se-ncearca iepurele daca e d e crescatorie: se miroase n forma. PRTURILE BABELOR Negotul cu asa ceva e att de scrbavnic, nct nici nu mai gasesti n ziua de azi negusto ri. Cu toate astea, nimeni nu poate fi oprit sa-si vre nasul, daca vrea. PRTURILE BRUTARILOR Iata o scrisorica pe aceasta tema, primita de la un mester brutar din Le Havre: Datorita efortului pe care-l face muncitorul cnd framnta aluatul, stnd mereu cu burt a lipita de copaie - spune el - prturile lui se diftongheaza; uneori ies marunte precum carabusii, de poti nfuleca si doisprezece dintr-o data." Iata o observatie d intre cele mai rafinate si de bun augur pentru digestie. PRTURILE OLARILOR Desi snt facute ca pe roata, nu snt bune de nimic: snt murdare, puturoase si lipici oase. Nu pot fi atinse, fiindca ntineaza. PRTURILE CROITORILOR Snt cu adevarat de tinuta si cu gust de pruna; doar ca trebuie evitat smburele. PRTURILE GEOGRAFILOR Geografii seamana cu giruetele, batuti de toate vnturile. Cteodata nsa stau n loc si arata nordul, ceea ce-i face sa para perfizi. PRTURILE LAICILOR Unele dintre ele snt de-a dreptul nostime, au gust apetisant si ghioraie neconteni t de foame, pe nemteste. Atentie nsa, nu snt marfa pura. Daca totusi nu gasiti cev a mai bun, serviti-va, doar daca scrie pe ele Paris". PRTURILE BARBATILOR NCORNORATI Snt de doua feluri. Unele suave, blnde, moi etc. Ele provin de la ncornoratii de bun avoie si nu fac nici un rau. Celelalte snt nsa bruste, lipsite de ratiune si furio ase; snt de evitat. Ele seamana melcului, care nu iese din cochilie dect cu coarne le scoase. Foenum habent in cornu* PRTURILE SAVANTILOR Snt pretioase. Nu prin volum, ci prin nobletea nvelisului din care ies. Snt si rare , fiindca savantii stau mult n bancile Academiei, deci nu pot ntrerupe o lectura i mportanta, n plina adunare publica, ca sa dea drumul unui prt. Asa nct snt siliti, de multe ori, sa-si feminizeze prturile, dndu-le astfel un fel de pasaport, ca sa nu deranjeze ordinea de zi si alocutiunile, n schimb, au mare vigoare cnd se nasc n s inguratate si n deplina libertate, caci savantii din ziua de azi mannca mai mult l inte dect gaina grasa. Ct despre autorii mai marunti, asa ca mine, ei au drum deschis la closet; acolo n e nveselim cu zgomotoasa armonie a prtului diftongat, ea ne da idei n ce priveste c onstructia odelor iar sunetul i se amesteca n chip placut cu modul solemn n care n e recitam propriile versuri. Cu siguranta ca celebrul Boursault va fi tras si el destule prturi dragalase, pe care le-a privit apoi cu cea mai mare atentie, spre a le descrie cu priceperea si gustul cu care a facut-o n Mercur galantul. PRTURILE FUNCTIONARILOR Snt cele mai bine hranite dintre toate si cinste fac bucatariei autorilor. Am auzi t nu o data, prin birouri, salve de prturi cu care copistii trndavi obisnuiesc sa s e salute ntre ei. De cstigat, cstiga autorul celei mai reusite si mai sonore canona de. Este, orice s-ar spune, un concert stralucit si minunat interpretat. Si de vr eme ce acesti domni nu au altceva mai bun de facut, au toata ndreptatirea; plicti seala ce macina birourile de functionari trebuie risipita si e mai bine sa dai pr turi, ca sa omori timpul, dect sa brfesti, ori sa faci epigrame sau versuri proast e.

Am demonstrat de altfel pe larg grozavele neajunsuri care-i asteapta pe cei tema tori de prt; de aceea, nu pot dect sa-i laud pe contopistii harnici care, mai ntele pti dect Metroctes, prefera sa fie luati de mitocani, dnd drumul prizonierului, de ct sa-si ntrerupa lucrul spre-a iesi n coridor s-o faca. Caci, spune proverbul: mai bine prturi cu prieteni dect moartea de unul singur . PRTURILE ACTORILOR SI ACTRITELOR Acestea nu se-ntmpla niciodata pe scena. Dar, de vreme ce pe scena au ajuns sa st ea acum si caii, nu e exclus sa capete si prtul cndva ngaduire. Pentru moment, nu s e strecoara dect incognito, ca produs de contrabanda, exact ca la savanti, schimbn du-si sexul. Teatrul ne ofera nsa zi de zi noi inovatii, astfel nct nu m-ar mira de loc sa aud cndva de-o prtarada pusa n scena de dl Z. SFRSITUL ARTEI PRTULUI ANEXA II ELOGIUL MUSTEI de LUCIAN DIN SAMOSATA1 1. Musca nu-i nicidecum cea mai marunta dintre fapturile cu aripi daca o co mparam cu musitele ori tntarii, fie cu alte insecte si mai usoare; musca le depas este n marime tot pe atta pe ct e ntrecuta de albina. Musca nu are, ca alti locuitori ai vazduhului, trupul acoperit de pene din care unele mai lungi, care sa-i ajut e la zbor; aripioarele i seamana cu cele ale lacustei, greierului sau albinelor s i snt alcatuite dintr-o membrana fina ca tesaturile de Grecia. Apoi, e plina de c u lori ca un paun, dac-o privesti cu atentie n lumina, cnd si ntinde aripile. 2. Zborul mustei difera de al liliacului, nefiind bataie continua din aripi , dar nici saritura, ca la lacusta; nu scoate sunetul acela neplacut, ca viespea , ci pluteste cu gratie la naltimea la care se poate ridica. Mai are si alt avant aj: cnd zboara, musca nu tace, ci cnta cumva, fara sa produca nici tiuitul insupor tabil al musitelor si tntarilor, nici bzitul albinei si nici freamatul amenintator al viespii. Musca le e superioara prin suavitate, ntocmai cum flautul are accente mai melodioase dect trompeta ori timbalele. 3. n ce priveste trupul, capul mustei e ferm legat de gt. De-aceea l si misca n toate sensurile, cu mare usurinta, caci nu ramne fix ca la lacusta. Are ochi bul bucati si mari, iesiti ca niste coarne. Pieptul e bine zidit, iar picioarele se tin de el, dar fara sa ramna lipite, ca la viespi. Pntecul mustei pare turnat n arm ura, din pricina solzilor si a dungilor late care-l mpodobesc. Nu se apara de dus mani cu coada, ca viespea ori albina, ci cu gura, mai precis cu trompa, de care se foloseste ca si elefantul: apuca hrana sau diverse obiecte; tot cu trompa se agata, cu ajutorul unui cotiledon aflat la capatul ei. Din trompa, musca scoate un dinte, cu care nteapa si apoi suge sngele. Mai bea si lapte, dar prefera sngele, iar ntepatura ei nu e grozav de dureroasa. Musca are sase picioare, dar merge do ar pe patru; cele doua din fata i slujesc de mini. O poti vedea mergnd n patru labe, cu vreo firimitura-n mini, pe care o ridica ntr-un gest att de omenesc, ntocmai ca noi toti. 4. Musca nu se naste asa cum o vedem; la nceput e doar un viermisor, ce scoa te capul din vreun les de om sau animal. Curnd i cresc picioare, apoi aripi si, di n reptila, iat-o devenita pasare. Puiarnica, produce la rndul ei un alt viermus, c are va deveni o musca. Musca sta la masa cu omul, gusta din tot ce mannca el, cu exceptia uleiului, care-o ucide. Orict de iute-i e destinul - fiindca musca are v iata scurta - prea draga-i e lumina si trebaluieste numai pe zi. Noaptea, sta li nistita undeva, fara sa miste, nu zboara si nu cnta. 5. Pentru a dovedi ca nu-i deloc lipsita de istetime, ar fi de-ajuns sa spu n ca stie sa se fereasca bine de cursele pe care i le-ntinde paianjenul, cel mai crud dintre dusmanii sai. Paianjenul organizeaza ambuscade, dar musca l observa nt otdeauna la timp si se ntoarce-n zbor, sa nu se prinda-n plasa si sa nu cada-n lab ele crudei bestii. Dar despre forta si curajul mustei nu eu snt poate cel mai ndre ptatit sa ma pronunt, ci cel mai sublim dintre poeti, Homer. Dorind sa faca elog iul unuia dintre eroii sai mai nsemnati, poetul nu-l compara nici cu leul, nici c u pantera ori cu mistretul, ci cu musca, asemannd curajul ei cu istetimea si pers

everenta viteazului. Si nu spune ca musca se da mare, ci ca e chiar viteaza. Deg eaba o gonesti, adauga Homer. Nu-si paraseste niciodata prada, ci se ntoarce mere u unde-a muscat. Att de tare pretuieste Homer pe musca si-atta-i place sa o ridice -n slavi, nct vorbeste despre ea n versuri, nu doar o data si nu n doua vorbe, ci mul t si n cuvinte tot mai frumoase. Descrie undeva un roi de muste, zburnd n jurul unu i vas cu lapte; ntr-alta parte, unde vorbeste de Minerva ntorcnd din drum, precum o mama ce vegheaza somnul pruncului, sageata ucigasa trimisa catre Menelau, el ar e grija sa strecoare si musca n sublima comparatie, n fine, musca e mpodobita cu ep itetul cea mai cinstita". Homer le cheama n batalioane, botezndu-le roiurile cu nume de popoare. 6. Asa de mare e puterea mustei, nct tot ce musca si pastreaza rana. ntepatura ei patrunde nu doar prin pielea omului, ci si prin cea a calului si-a vitei. Pe elefant l zapaceste doar, vrndu-i-se ntre riduri si-l raneste cu trompa ei ct poate de adnc. Dragostele ei si nunta se petrec n cea mai mare libertate: ca si cocosul, m asculul nu coboara de pe cal cu una cu doua, ci ramne n sa" mai multa vreme, asa nct femela si cara sotul n spinare, zburnd cu el, ca nimic sa nu le tulbure celesta lor unire. Daca-i tai capul, restul trupului mustei respira mai departe nca multa vr eme. 7. Dar darul cel mai minunat cu care a-nzestrat-o natura e cel despre care am sa va vorbesc acum: si cred ca nsusi Platon l bagase-n seama n cartea lui asupra nemuririi sufletului. Daca presari cenusa peste musca moarta, ea se trezeste ndat a, renascuta pentru o viata noua. Si astfel, trebuie sa credem toti ca musca are suflet nemuritor, ca, desi se-ndeparteaza cteva clipe de trup, se si-ntoarce n cu rnd, l recunoaste, i da din nou viata si-l ajuta sa-si ia zborul. Si-asa ajunge sa f ie adevarata fabula lui Hermotimus de Clazomene, ce pretindea ca adesea sufletul i iesea din trup, calatorind o vreme singur, pentru ca apoi sa revina si sa rein tre-n trupul lui Hermotimus, renviatul. 8. Cu toate astea, musca e lenesa, si nsuseste rodul muncii altora, dnd peste tot de masa pusa. Pentru ea se mulg caprele; pentru ea, dar si pentru oameni, de sigur, si desfasoara albina mestesugul; ea gusta cea dinti din felurile pregatite regilor de marii bucatari, plimbndu-se nestingherita pe mese, traindca ei si mpart asindu-se din toate placerile regesti. 9. Nu-si face cuibul nicaieri si nici nu oua undeva anume, dar, faptura rat acitoare pentru ca e zburatoare, musca si face vatra oriunde nnopteaza, asemeni sc itilor. Ct tine noaptea, nu se misca, am mai spus, caci vrea sa-si faca meseria l a vedere si nu crede c-ar trebui sa ascunda noaptea vreun lucru de care, ziua n a miaza mare, ar rosi. 10. Fabula spune ca, demult, musca era o femeie de o neasemuita frumusete, ca m guraliva nsa. Altfel, cntareata buna. Femeia ajunsese la un moment dat rivala lu nii, care, ca si ea, l avea drag pe Endymion. Si i placea nespus sa l trezeasca sopt indu-i vrute si nevrute la ureche. Dar ntr-o zi, Endymion se supara si luna, tinnd u-i partea, o prefacu n musca. Asa se ntelege si de ce nu lasa musca pe nimenea sa doarma si mai ales pe flacaii chipesi, cu pielea fina, n care-l cauta mereu pe E ndymion. Muscatura ei, placerea sngelui nu snt asadar semn de cruzime, ci de drago ste si generozitate: se bucura si ea cum poate, culegnd astfel floarea frumusetii . 11. n vechime a existat si o femeie pe care o chema asa, Musca: era mare mest era n poezie si, pe ct de nteleapta, tot pe atta de frumoasa. A mai fost o Musca, un a dintre cele mai ilustre curtezane din Atena. Despre ea, poetul comic spune: Musca l-a Iata nsa l suie pe ele. Pna ntepat pna n fundul inimii. ca nici muza comediei nu s-a sfiit sa pomeneasca acest nume si chiar sascena; iar tatii nostri nici ei nu s-au temut sa-si boteze astfel fiic si tragedia vorbeste despre musca, laudnd-o pna peste poate, cnd spune:

Cum! musca e n stare, cu nespusu-i curaj Sa se mbete-n snge din trupul muritorilor Iar un soldat se teme de stralucirea armelor?! Multe ar mai fi de spus apoi despre Musca, cea care-a fost fiica lui Pitagora, d

ar povestea ei o cunoaste toata lumea. 12. Exista o specie aparte de muste mari, numite de regula muste soldatesti, ori cini. Bzitul lor este foarte puternic, zborul - foarte iute. Traiesc mult si h iberneaza pe timp de iarna, ascunse n lambriuri, fara hrana. Ce-i nsa mai ciudat l a ele e ca ndeplinesc pe rnd rolurile de mascul si de femela, stnd cnd deasupra, cnd dedesubt si avnd - ntocmai precum fiul lui Hermes si al Afroditei - un dublu sex s i-o dubla frumusete. Multe-ar mai fi de adaugat n acest elogiu, dar ma opresc, de teama sa nu par a vrea, cum spune proverbul, sa fac din musca elefant. scanat si corectat de allkatraz@yahoo.com