Ucraina: debandada sau reformarea structurilor ploitice?

Totul a inceput la data de 22 noiembrie 2013, nemultumirile cetatenilor ucraineni care scandau in Piata Euromaidanului (Piata Independentei) decizia Presedinetelui ucrainean, Victor Ianukovici, de a suspenda parafarea Acordului de Asociere si Liber Schimb al Ucrainei la Uniunea Europeana, care a avut loc pe 29 noiembrie 2013. Acest accord era destul de important pentru o mare parte a populatiei Ucrainei, era un salt mare pentru acest stat si modifica, oarecum, cursul politicii externe spre vectorul European, avea sa defineasca in mod clar interesele pentru UE. Nemultumirile si animozitatile n-au aparut imdediat dupa refuzul lui Ianukovici la Acordul dat. Aceasta explozie exprimata prin proteste, baricade si lupte continue se datoreaza diverselor probleme, de la coruptia bine inradacinata, la disfunctionalitatea institutiilor statale; o economie subreda bazata, in mare parte, pe imprumuturile externe; lipsa unei politici externe bine definite datorita divizarii societatii, deficitul securitatii ce a dus la dezechilibrul statului.

Acest proces al revoltelor a inceput exact ca in Romania. Atunci ca Raed Arafat a demisionat din funcia de subsecretar de stat n Ministerul Sntii pe fondul scandalului accentuat de preedintele Traian Bsescu care l-a identificat pe fondatorul SMURD drept principalul duman al reformei din sistemul de sntate. Rafuila manifestantilor din Ucraina s-a revarsat mai intai asupra regimului politic actual, era grav criticata iresponsabilitatea acestora pentru grijile societatii, si, astfel ,se contesta legitimitatea guvernantilor in gestionarea problemelor statului. Ulterior, odata ce era de la sine inteles ca actuala conducere nu va intreprinde nimic si va urmari silentios aceste proteste, manifestantii au cerut cu multa indarjire demisia presedintelui ucrainean Ianucovici. Evident, a fost demis prim-ministrul Azarov care a lasat in urma sa o economie ravasita si indatorata noului prim-ministru.

Ceea ce se intampla in Ucraina nu e o simpla revolta si nemulumire a maselor populare, e un process mult mai complicat si divers atat pe plan intern cat si pe plan extern. Perseverenta protestatarilor, darzenia si rabdarea de care au dat dovada spun mai multe decat simpla analiza in retrospectiva. N-au fost mii de manifestanti, nici sute de mii, numarul lor a atins cifra de un million. E o revolta de care Ucraina nu a mai avut parte si a rezistat in timp, s-a deosebit prin buna organizare si unitate a cetatenilor. Epicentrul protestelor de la Kiev s-a extins uluitor pe tot teritoriul tarii, nu s-a limitat la activistii din capital, ci a sensibilizat intreaga tara. Un element esential al Euromaidanului este elita intelectuala. Elita tanara si bine educata formata din tineri care au reusit sa-si faca studiile in strainatate, patura care a constientizat clar ce se intampla si ce trebuie de facut si au declansat protestele. Opozitia a venit in sustinerea celor ce scandau pe strada, le-a oferit resurse financiare pentru o mai buna mobilizare a maselor de pe tot teritoriul tarii, au fost alaturi de ei, de cetatenii care siau pierdut orice incredere intr-o guvernare corecta, au incercat sa linisteasa pe cei violenti. Chiar daca vor sa recupereze fostul lor teren politic, sa scape de intreaga Familie a lui Ianukocivi

formata din oligarhi si alte personaje influente, ei au sprijinit manifestantii prin orice mijloace posibile (alimente, medicamente si alte mijloace pentru rezistenta), le-au fost alaturi. Desi, opozitia initial era rasfirata, pe fondul evenimentelor protestatarilor acestia s-au unit si au adoptat acelasi curs. Partidul UDAR condus de Vitalii Klichko, Svoboda avandu-l pe Oleg Tyahnybok si Blocul Iuliei Timosenko au devenit in fata conducerii aproape indivizibili. Acest lucru era important odata ce se dorea eliminarea actualei conduceri, fireste, dorinta ambitioasa. Aceasta indivizibilitate a fost evidenta in momentul negocierii cu actuala guvernare care parea ferma si venise cu o serie de acuze. Dilema apare atunci cand ai trei lideri ce reprezinta trei formatiuni din opozitie si lipseste conducatorul. Nici un candidat din acestia trei nu e unul rezonabil si nu merita cu adevarat posturile de conducere. Problema nu e doar in lipsa unor candidati pe masura, dar si lipsa unui program, a unei viziuni politice care sa schimbe realitatea trista din Ucraina. Ei nu trateaza dupa masura potrivita problemele reale si stringente ce tin de economie, energie, agricultura, directiile in politica externa.

Bruxelles-ul nu are nicio dorinta de implicare directa, nu prefera nici rolul de arbitru, mai curand rolul de observator o caracterizeaza. In primul rand nu exista in cadrul UE-ului o pozitie fixa asupra Ucrainei, cateva state (Polonia, Romania, Statele Baltice) care au sustinut Parteneriatul Estic sunt pentru o Ucraina democratica si sustin, intr-o forma sau alta, protestele de pe Euromaidan. Dar pozitia cea mai comoda si preferata de UE este cea a abtinerii in declaratii definitorii, se prefera o atitudine nehotarata, vaga, lipsita de fermitate. Evident, se sustine statul de drept, respectarea democratiei, respectarea drepturilor si libertatilor omului, dar Euromaidanul are nevoie de mai mult decat promovarea unor valori. Euromaidanul are nevoie de ghidajul si sustinerea UE-ului, sa se inteleaga clar ca schimbarea regimului ar conduce la destabilizare si nu asta e scopul. Rusia a avut de castigat din infrangerea Occidentalilor in urma suspendarii Acordului de Asociere. Acolo unde occidentalii nu si-au propus un sprijin financiar, au facut-o rusii pentru ca isi permit astfel de alocatii in politica externa din excedentul veniturilor din gaze si petrol, si au acordat, astfel, Ucrainei 20 de miliarde de dolari pentru asistenta financiara a economiei Ucrainei. Este clar, in acest sens, ca Rusia redevine o putere modiala chiar daca e lipsita de adevarata democratie si e blamata de Occident. Si nu se va opri aici, interesul de influenta va determina Rusia sa acorde o reducere la pretul de gaze pentru ucraineni, in asa masura, incat ucrainenii vor alege un pret mai mic pentru gaze si s-ar putea sa numai tina cont de asa-zisele valori europene. Daca UE nu va intreprinde nimic, atunci va actiona colosul rus cu multa fermitate asa cum a facut-o si pana acum. Sa nu uitam ca Rusia este cea care ofera locuri de munca ucrainenilor, ofera calatorii fara vize, iar traditiile si conexiunile istorice au multe de zis.

Secesiunea ar fi un rezultat dezastruos atat in interiorul Ucrainei, dar si pentru celelalte parti intersate (UE, SUA, Rusia). Este bine cunoscut faptul ca societatea este divizata in directia politicilor afacerilor externe si este dificil sa stabilesti un singur curs. In momentul in care sunt doua tabere egale (ca numar, rezistenta si sustinere poltica) este absolut dificil sa stabilesti acel

consens. De aceea puterile externe trebuie sa sustina cazuza negocierii si a medierii intre parti. Nu e nici in interesul Rusiei, nici in interesul UE sa aiba un partener dezintegrat si in disolutie totala sau sa se implice direct in problemele interne ale acesteia.