1. CONSIDERA|II GENERALE. PROPRIET{|ILE FLUIDELOR 1.

1 Introducere, scurt istoric Aplica\iile energiei apei ]i v`nturilor sunt foarte vechi ]i pot fi urm[rite p`n[ @n antichitate. O privire asupra istoricului utiliz[rii energiei hidraulice ]i eoliene ne arat[ c[ de mult timp energia mediului lichid este utilizat[ pentru aprovizionarea cu ap[, pentru ac\ionarea morilor ]i a unor ateliere me]te]ug[re]ti, iar cea eolian[ pentru deplasarea vapoarelor ]i punerea @n mi]care a morilor de v`nt. La @nceputul epocii industriale, @nainte de cunoa]terea utiliz[rilor energiei electrice, se dezvolt[ o @ntreag[ art[ de transmitere a energiei pe cale hidraulic[. #n \[rile industrializate la @nceputul secolului trecut, existau re\ele de ap[ sub presiune. Acestea erau alimentate de pompe antrenate de ma]ini cu aburi ]i alimentau cu energie hidraulic[ o serie de mori. O inven\ie f[cut[ pe la mijlocul secolului trecut - presa hidraulic[ duce la dezvoltarea ]i mai vertiginoas[ a utiliz[rilor hidraulicii ]i transportului lichidelor sub presiune. Realiz[rile practice nu r[m`n f[r[ un corespondent la nivel teoretic: are loc o dezvoltare rapid[ a cuno]tin\elor @n domeniul hidraulicii respectiv mecanicii fluidelor, ceea ce impulsioneaz[ din nou practica, perioada fiind caracterizat[ prin inventarea a numeroase echipamente hidraulice, multe dintre ele foarte ingenioase. #n a doua jum[tate a secolului al XIX-lea dezvoltarea unei noi forme de energie -electricitatea- umbre]te cu totul dezvoltarea hidraulicii. Abia mult mai t`rziu - cu 60-70 de ani @n urm[, @ncep s[ se eviden\ieze at`t calit[\ile specifice pe care le prezint[ transmiterea hidraulic[ a puterii, c`t ]i unele limite de care este afectat[ transmiterea electric[ a ei. De atunci @ncepe o dezvoltare, mai @nt`i lent[, a ac\ion[rilor hidraulice ]i pneumatice care continu[ p`n[ la cel de-al doilea r[zboi mondial, c`nd, @n scopul unor utiliz[ri militare, la tancuri, vapoare ]i avioane se accelereaz[ puternic dezvoltarea. Aceast[ tendin\[ continu[ ]i apoi se amplific[. Leg[tura cu alte discipline moderne ]i aplica\iile @n cele mai noi domenii ale tehnicii, par s[ indice c[ poten\ialul de dezvoltare al ramurii tehnice de ac\ion[ri ]i echipamente hidro-pneumatice, este @nc[ foarte mare. #n etapa actual[ transmiterea hidraulic[ a energiei, ]i automatizarea bazat[ pe hidraulic[ ]i pneumatic[ intr[ @n considera\ie la un num[r foarte mare de domenii tehnice: ma]ini unelte, ma]ini agricole, autovehicule ]i tractoare,

utilaj chimic, utilaj minier, utilaj pentru construc\ii ]i industria materialelor de construc\ii, nave maritime, aeronave ]i astronave, robo\i industriali. Rolul sistemelor de ac\ionare ]i automatizare hidraulice ]i pneumatice const[ @n transformarea energiei stereo-mecanice @n energie hidraulic[, prin adaptarea ei la nevoile utilajului ac\ionat, transmiterea ei @n sistem ]i reconvertirea ei @n energie stereo-mecanic[ prin antrenarea mecanismului ac\ionat. Esen\ial[ la sistemele hidro-pneumatice este transmiterea, reglarea ]i distribuirea energiei sub form[ de energie hidraulic[, respectiv pneumatic[, opera\iunile amintite efectu`ndu-se mult mai avantajos dec`t dac[ ele ar trebui efectuate asupra energiei stereo-mecanice. Transform[rile energetice @ntr-un sistem de ac\ionare hidraulic[ sunt ilustrate @n figura de mai jos:
M[rime de comand[

Energie stereo mecanic[

M,n

Transformare E P ,Q E mec hidr p p Pomp[

Element de Transformare distribu\ie ]i reglare a Pm , Q m Ehidr Emec energiei Motor fluidului M F sau n 1 v 1 leg[tura de reac\ie liniar F,v Element rotativ M , n ac\ionat 1 1

Fig. 1.1 Sistemul de ac\ionare/automatizare hidro-pneumatic[ trebuie s[ asigure func\ionarea ma]inii ac\ionate @n conformitate cu necesit[\ile tehnologice. Aceasta @nseamn[ c[ trebuie s[ asigure ma]inii ac\ionate energia necesar[ la parametrii necesari. Mi]carea elementului ac\ionat fiind liniar[ sau rotativ[, sistemul hidro-pneumatic va trebui s[ asigure energia pentru aceast[ deplasare cu for\a necesar[ ]i la viteza necesar[, respectiv cu momentul necesar ]i la tura\ia cerut[.Valoarea parametrilor de ie]ire se ob\ine prin interven\ia asupra parametrilor hidraulici (pneumatici) debit ]i presiune. #n general, se ]tie, c[ structura clasic[ a sistemelor de reglare automat[ este urm[toarea:

13

14

u + _

EE Tr

OR

IT

Fig. 1.2 R - regulator automat; A - amplificator; EE - element de execu\ie; OR - organul de reglare; Tr - traductor de reac\ie; IT - instala\ie tehnologic[. #n aceast[ structur[ distingem dou[ tipuri de elemente: -cele din st`nga liniei punctate - introduse pentru a completa structura @n circuit @nchis ]i a forma un sistem automat cu reac\ie negativ[; -cele din dreapta - formeaz[ obiectul regl[rii - instala\ia tehnologic[ ce trebuie automatizat[. Elementele din st`nga liniei punctate pot fi de orice natur[: electronice, magnetice, fluidice. Concluzia care se desprinde este c[ at`t obiectele introduse de noi c`t ]i cele existente pot folosi fluide ca purt[tori de informa\ie sau de energie. Pentru a putea conduce @n mod corespunz[tor aceste procese tehnologice este necesar pe de o parte s[ se cunoasc[ dinamica mi]c[rii fluidelor @n instala\iile tehnologice, iar pe de alt[ parte s[ se efectueze m[surarea parametrilor fluidelor (debit, nivel, presiune, temperatur[, densitate, etc.). unde: 1.2 Modelul de fluid. Propriet[\i generale ale fluidelor Fluidul este o substan\[ care se deformeaz[ continuu @n prezen\a unor solicit[ri de forfecare. Fluidul poate fi privit ca un sistem de puncte materiale, fiecare molecul[ reprezent`nd un punct material. Fluidele se @mpart @n dou[ mari categorii: lichide ]i gaze. Caracteristica principal[ care delimiteaz[ lichidele de gaze este compresibilitatea: lichidele sunt considerate incompresibile, iar gazele compresibile. #n anumite condi\ii lichidele pot fi compresibile (la presiuni ]i densit[\i mari), dup[ cum gazele pot fi considerate incompresibile (la presiuni mici ]i varia\ii ale densit[\ii mici).

Gazul poate fi imaginat ca un sistem de mici sfere elastice, fiecare molecul[ reprezent`nd o sfer[ elastic[. #n mi]carea lor moleculele se ciocnesc @ntre ele modific`ndu-]i traiectoria ]i transfer`nd @ntre ele o parte din energia lor. Lichidele pot fi considerate ca av`nd o structur[ asem[n[toare cu cea a unui solid cu goluri @n interior, astfel @nc`t propriet[\ile lichidelor reprezint[ o combina\ie @ntre propriet[\ile solidelor ]i cele ale gazelor. La fel ca toate fenomenele fizice, mi]carea unui fluid este deosebit de complex[, iar considerarea simultan[ a tuturor factorilor care intervin @n timpul mi]c[rii ar conduce la o formulare matematic[ complicat[. Fenomenul real trebuie deci simplificat, adic[ aproximat, prin eliminarea factorilor neesen\iali, dar prin p[strarea celor al c[ror rol este determinant. Asemenea procese de abstractizare se impun @n toate ]tiin\ele naturii ]i ele conduc la crearea unor sisteme teoretice numite modele. Prima aproximare necesar[ @n construirea unui model de fluid const[ @n a adopta ipoteza continuit[\ii. Fluidele, ca de altfel @ntreaga materie, au o structur[ discontinu[. Dar, mecanica fluidelor studiaz[ fenomenele care se produc la scar[ macroscopic[, iar la aceast[ scar[ ]i @n aplica\iile curente fluidele se comport[ ca ]i c`nd materia ar fi distribuit[ continuu. De aceea, se poate admite ipoteza continuit[\ii, conform c[reia un fluid are o structur[ continu[ la orice nivel - eventual cu excep\ia unor puncte, curbe sau suprafe\e de discontinuitate. Se va admite de asemenea c[ fluidul este izotrop (adic[ prezint[ acelea]i propriet[\i @n toate direc\iile din jurul unui punct). 1.2.1 Propriet[\i fizice ale fluidelor 1. Densitatea, sau masa unit[\ii de volum, este cantitatea de materie dintr-o substan\[ con\inut[ @n unitatea de volum. Dac[ ea variaz[ @n diferite puncte ale spa\iului ocupat de un fluid, acesta este eterogen. Se poate defini: - densitatea medie a fluidului con\inut de un volum V: m = m (1.1) V - densitatea (masa specific[) punctual[: = lim m = lim m (1.2) VV o VV o V @n\eleg`ndu-se prin Vo o valoare oric`t de mic[ a volumului, f[r[ @ns[ ca acesta s[ devin[ egal sau mai mic dec`t volumul elementului de structur[ (molecula sau atomul). Varia\ia densit[\ii cu temperatura este dat[ de rela\ia: o t = (1.3) 1 + t @n care: t - este densitatea la temperatura t0 C; 14

13

 o - este densitatea la temperatura 00 C; - coeficient de dilata\ie termic[. #n mod obi]nuit pentru uleiuri minerale = (6...8) 104 1 / 0C. Varia\ia densit[\ii cu presiunea este dat[ de rela\ia: p = o (1 + ap + bp 2 (1.4) unde: p - este densitatea la presiunea p; o - este densitatea la presiunea atmosferic[; a, b - coeficien\i dependen\i de natura lichidului ]i @ntr-o oarecare m[sur[ ]i de temperatur[. Pentru lichide se poate considera cu o foarte bun[ aproxima\ie a=v , iar b, @n afara unor aplica\ii speciale, este zero. 2. Greutatea specific[ este greutatea unit[\ii de volum: m = G , = g 1.5) V 3. V`scozitatea Dac[ pornim de la constatarea c[ solidele @]i p[streaz[ forma ]i volumul, lichidele doar volumul iar gazele nici forma ]i nici volumul, ajungem la concluzia existen\ei unor for\e moleculare de atrac\ie de intensitate descresc[toare de la solide la gaze. #n mi]carea laminar[ a unui lichid, straturile din mijlocul curentului @nainteaz[ mai repede dec`t cele mai @ndep[rtate de ax[, iar la perete viteza curentului se reduce la zero. Astfel, are loc o alunecare concentric[ a straturilor de lichid @nvecinate. Deoarece @ns[ for\ele moleculare se exercit[ ]i c`nd lichidul se mi]c[, apare o for\[ care se opune acestei mi]c[ri, asem[n[toare cu for\a de frecare. Rezisten\a ce apare @n lichid la alunecarea reciproc[ a straturilor @nvecinate se nume]te v`scozitate ]i reprezint[ o frecare intern[ a lichidului. Aceast[ proprietate se manifest[ @n mod pregnant la lichide. Din punctul de vedere al v`scozit[\ii, lichidele se @mpart @n dou[ categorii: - lichide nenewtoniene; - lichide newtoniene; acestea satisfac rela\ia lui Newton: F=S d v (1.6) dn

n vectorul vitez[ dn dv

x(v)

13

Fig. 1.3 @n care: F - for\a de frecare dintre dou[ straturi de fluid care sunt @n contact pe o suprafa\[ de arie S; - coeficient de v`scozitate dinamic[ - caracteristic fiec[rui lichid; dv - gradientul de vitez[ pe direc\ia normal[ la direc\ia de deplasare a dn fluidului. Rela\ia (1.6) se poate pune sub forma: = F = dv (1.7) S dn cu - efortul unitar tangen\ial. Pentru a caracteriza fluidele din punct de vedere al propriet[\ii de v`scozitate, se definesc urm[toarele m[rimi: - coeficient de v`scozitate dinamic[: Kgf Kgf s 1; = F dv [] = [ 2 m11 ] = [ ] M.K.F.S. S m2 m sm dn N 1 Ns [] = 2 m 1 = 2 S.I. m s m m Unit[\i derivate : 1 poise = 1 p = 10-1 N 2s m 1 centipoise = 1 cp = 10-3 N 2s m - coeficient de v`scozitate cinematic[: 2 (1.8) = ; [] = [ m s ] 2 2 -6 m Unit[\i derivate: 1 stokes = 1 st = 10-4 m s ; 1cst = 10 s ; - v`scozitate relativ[: raportul dintre intervalul de timp t @n care un volum din fluidul studiat curge (@n condi\ii date) ]i intervalul de timp t @n care acela]i volum dintr-un fluid etalon curge @n acelea]i condi\ii; dac[ fluidul etalon este apa, v`scozitatea relativ[ se exprim[ @n o Engler: o E = t (1.9) t e 14

Unit[\i derivate: secunda Saybolt, secunda Redwood. V`scozitatea este puternic influen\at[ de temperatura. Astfel: - pentru lichide: t = o e t (tt o ) (1.10) o - v`scozitatea dinamic[ la t o 0C; t - v`scozitatea dinamic[ la t 0C; t - coeficient termic ; t 0, 0156 1 / 0C. - pentru gaze: T o + C g T 3/2 (1.11) (T) = (T o ) ( ) T + Cg To unde : Cg - constanta care depinde de natura gazului. Varia\ia v`scozit[\ii cu presiunea: p = o e p p (1.12) unde: o - v`scozitatea dinamic[ la presiunea po; p - v`scozitatea dinamic[ la presiunea p; p - coeficient baric al v`scozit[\ii dinamice; de regul[ p = (2,3 ... 2,9) 10-3 cm3 /daN. (1.13) p = 0 (1 + k p ) p - v`scozitatea cinematic[ la presiunea p; o - v`scozitatea cinematic[ la presiunea po; kp - coeficient baric al v`scozit[\ii cinematice; de regul[ -6 2 kp=(0,02...0,03).10 [m /N]. Pentru func\ionarea @n bune condi\ii a unui sistem de ac\ionare/automatizare, v`scozitatea mediului de lucru la temperatura de regim se alege ca un optim ponderat @ntre o valoare prea mare care ar conduce la cheltuieli energetice mari ]i o valoare prea mic[ ce ar provoca probleme de etan]are a sistemului. 4. Compresibilitatea Experimental s-a stabilit c[ fluidele @]i modific[ volumul pe care-l ocup[ dac[ presiunea exercitat[ asupra lor variaz[. De]i @n teorie lichidele sunt considerate incompresibile, compresibilitatea mediului de lucru la ac\ion[rile ]i automatiz[rile hidraulice reprezint[ o proprietate care nu poate fi ignorat[ mai ales dac[ se lucreaz[ cu presiuni mari. Cantitativ, varia\ia finit[, relativ[ a volumului ocupat de un fluid, la temperatur[ constant[, este propor\ional[ cu varia\ia finit[ a presiunii, luat[ cu semn schimbat, adic[: V = p (1.14) v V 13

@n care: V - este volumul ini\ial ocupat de fluid; V, p - sunt varia\iile finite ale volumului respectiv presiunii; v - este coeficientul de compresibilitate volumic[. Semnul (-) apare deoarece atunci c`nd presiunea cre]te, volumul scade, adic[ atunci c`nd varia\ia presiunii este pozitiv[, varia\ia volumului este negativ[. Printr-un proces de trecere la limit[, rela\ia (1.14) se poate scrie: v = 1 dV (1.15) V dp Inversul coeficientului de compresibilitate volumic[ este modulul de elasticitate volumic[: (1.16) Ev = 1 v Coeficientul de compresibilitate este o m[rime caracteristic[ pentru fiecare lichid, dependent[ de temperatur[ ]i presiune. #n considera\iile anterioare s-a presupus c[ lichidul este comprimat izoterm. O valoare medie pentru uleiuri minerale, la temperaturi obi]nuite ]i presiuni p`n[ la 100 bari = 107 Pa este v = 6,262.10-10 m2/N (E v = (1,3..1,7).109 N/m2). Varia\iile cu temperatura ]i cu presiunea sunt descrise de rela\iile: (1.17) Evt = Ev [1-kt(t - t0)] unde: Evt - este modulul de elasticitate la temperatura t 0C; Ev - este modulul de elasticitate la temperatura 15 0C; kt - coeficientul termic al modulului de elasticitate volumic; pentru ap[ kt = 0,9 1/ 0C ]i pentru ulei mineral kt = 0,85 1/ 0C. (1.18) Evp = 12,5 (p+1.000) [daN/cm2] @n care : Evp - este modulul de elasticitate la presiunea p ; [p] = daN/cm2. Un alt factor care influen\eaz[ considerabil modulul de elasticitate al lichidului, respectiv compresibilitatea acestuia este aerul dizolvat ]i mai ales nedizolvat @n lichidul de lucru. Modulul de elasticitate care \ine cont de aerul nedizolvat din lichid se determin[ cu ajutorul rela\iei: EV Ev = (1.19) V E 1 + Vnt pv @n care: Vn - este volumul de aer nedizolvat din lichid; Vt - volumul total de fluid (lichid + aer); p - presiunea de lucru; Ev - modulul de elasticitate al lichidului f[r[ con\inut de aer. #n sistemele hidraulice trebuie neap[rat s[ fie satisf[cut[ inegalitatea: 14

E @n caz contrar E v are o valoare foarte mic[, E v v ]i coloana de lichid este 2 mult prea elastic[. Dac[ varia\ia presiunii are loc foarte rapid, procesul nu mai este izoterm ci adiabatic. #n acest caz modulul de elasticitate adiabatic Ea este: (1.21) Ea = c2 unde: c - viteza sunetului @n lichid (celeritatea); - densitatea lichidului. Compresibilitatea lichidelor are consecin\e serioase asupra posibilit[\ilor de utilizare ale sistemelor de ac\ionare/automatizare hidraulice. Ea se poate neglija numai la cilindrii foarte scur\i ]i la modific[ri mici ale presiunii. Compresibilitatea lichidului este aceea care @mpiedic[ corelarea exact[ a doua mi]c[ri cu antrenare hidraulic[, ea duce la oscila\ii ale lichidului @n cilindrii ]i conducte lungi, coloana de lichid func\ion`nd ca un resort elastic, ]i tot compresibilit[\ii lichidului i se datoreaz[ @nt`rzierile cu care se execut[ opera\iunile de reglare comandate. Pe de alt[ parte comportarea elastic[ a antren[rii hidraulice prezint[ ]i avantaje, f[c`nd posibil[ utilizarea unor scule sensibile, periclitate s[ se rup[ @n cazul transmiterii rigide a for\ei. Aplica\ia 1.1 S[ se compare capacitatea de acumulare a energiei pentru urm[toarele dou[ tipuri de amortizoare: - un cilindru de o\el de diametru D ]i lungime L, caracterizat printr-o rezisten\[ maxim[ la compresiune ]i un modul de elasticitate Eo; - un cilindru de lichid con\inut @ntr-un tub de o\el av`nd acela]i diametru D ]i aceea]i lungime L (suficient de mare pentru ca grosimea pistonului h s[ fie neglijabil[); modulul de elasticitate al lichidului este El iar caracteristicile tubului de o\el acelea]i cu ale cilindrului de o\el. Se cer: 1. Energia maxim[ ce poate fi acumulat[ @n cilindrul de o\el sub ac\iunea unei for\e F; 2. Raportul optim g/D pentru acumularea unei energii maxime @n cilindrul de lichid; 3. Raportul energiilor maxime acumulate @n cele dou[ cazuri; 4. Constanta elastic[ a celor dou[ arcuri; 5. Aprecieri asupra caracteristicilor arcului hidraulic.

Vn < 10 3 Vt

(1.20)
L

F L D d
D

F g

Fig. 1.4 Solu\ie: o = 1) Deformarea barei de o\el: Constanta elastic[ a barei : Energia acumulat[: 2) Deformarea barei de lichid: Ko = l =

FL AE o F o

= ELo
A Eo L D2 2 L 8 Eo

1 Epo = 2 Ko2 o = V A F l V V
l

Constanta elastic[ a barei de lichid Kl = Legea de compresibilitate a lichidului:

1 1 Energia acumulat[: E pl = 2 Kl2 l = 2 p V =

= =

p A p A2 = V V /A p de unde : V El

V p El

V 2E

(p

Legea de deformare a tuburilor cu pere\i gro]i: = p

D d ]i deci: p = D 2 +d 2
2 2

D 2 +(D2 g) 2 D 2 (D2 g) 2

= p

D 2 +d 2 D 2 d 2

@n care d=D-2g

|in`nd cont c[ V = d 2 L/4]i @nlocuind p rezult[: E pl =

2 L 2 (D 2 d 2 ) 2 d ( D 2 +d 2 ) 2 8El

Pentru aflarea raportului optim d/D, la care se acumuleaz[ energia maxim[, se calculeaz[:
E p l d

2 L 2 d (D 2 d 2 ) 2 8El (D 2 + d 2 ) 2 g

4 d 3 [ ( D 2 +d 2 ) 2 +

( D 2 d 2 )

( D 2 d 2 ) 2 ) ] ( D 2 +d 2 ) 3

=0

rezult[:
d (D ) optim =0,49 sau ( D ) optim =0,255 3) #nlocuind acum acest rezultat avem:

E pl = 0, 093 D 8
o 4) Ko = ALE =

2L El

]i

Ep l Epo

= 0, 093

Eo El

D2 E o 4 L

Kl = 13

p A2 V

ElA2 V

E lA L

(D2 g) 2 E l 4 L

14

Pentru g/D = 0,255 rezult[ Kl =0,24

D2 E l 4 L

; Kl /Ko =0,24

El Eo

5) S[ admitem dou[ valori uzuale pentru El ]i Eo: El = 17,5.103 daN/cm2 ; Eo = 2100 .103 daN/cm2 rezult[:
Epl Epo
o =0,093 E =11,15 ; El

Kl Ko

El =0,24 E =0,021 o

Arcul hidraulic poate acumula prin urmare de 11,5 ori mai mult[ energie dec`t corespondentul lui mecanic, av`nd @n acela]i timp o rigiditate de 50 de ori mai sc[zut[. 1.2.2 Propriet[\i termice 1. Coeficientul de dilata\ie termic[ se define]te ca modificarea volumic[ a unit[\ii de volum c`nd temperatura se modific[ cu o unitate: 1 dV = V (1.22) dT

]i se exprim[ @n [ o K 1 ]. Rela\ia de mai sus s-a scris pentru o presiune constant[. 2. Conductibilitatea termic[ se define]te din rela\ia lui Fourier: T Q = -Addx (1.23) unde : Q - este fluxul de c[ldur[ scurs prin suprafa\a A; dT/dx - gradientul de temperatur[; - coeficientul de conductibilitate termic[. La lichide valoarea aproximativ[ a lui este 10-1 [W/moK]. Ea se poate calcula cu rela\ia de aproxima\ie: =0,03+0,57.10-6 . 1,8 (1.24) @n care [Kg/m3] ]i rezult[ @n [W/moK]. 3. C[ldura specific[ reprezint[ o m[sur[ a iner\iei termice a unei substan\e. Ea se define]te la presiune constant[ ]i la volum constant: i u ) ]i cv = ( ) (1.25) cp =( T p=ct T V=ct @n care: i - entalpia specific[ a fluidului; u - energia intern[ specific[ a fluidului; T - temperatura absolut[. Definit[ @n termeni practici, c[ldura specific[ este cantitatea de c[ldur[ respectiv energie necesar[ pentru ridicarea cu 1o K a temperaturii unit[\ii de mas[. 1.2.3 Propriet[\i chimice 1. Stabilitatea termic[ (pirolitic[). #n general lichidul de lucru este @n contact cu aerul atmosferic @n rezervorul de ulei al sistemului hidraulic. Aceasta poate duce uneori la complica\ii c`nd temperatura de lucru este ridicat[ ]i 13

lichidul prezint[ @nclina\ii de oxidare. Propriet[\ile lichidului trebuie s[ r[m`n[ acelea]i pentru o varia\ie destul de larg[ a temperaturii. Deci stabilitatea termic[ reprezint[ proprietatea fluidului de a-]i p[stra structura fizico-chimic[ p@n[ la temperatura maxim[ pe care o atinge @n func\ionare sistemul fizic @n care fluidul este folosit ca agent purt[tor de informa\ie sau energie. 2. Stabilitatea @n raport cu agen\ii de oxidare. Toate lichidele hidraulice sunt substan\e complexe, cu un num[r mare de compu]i organici @n componen\[. Anumi\i componen\i ai lichidului pot intra @n reac\ie de oxidare cu oxigenul sau cu umezeala. Din procesul acesta de oxidare rezult[ substan\e cu caracter acid care pot coroda materialul; pot s[ apar[ ]i gaze inflamabile care pot determina explozii. 3. Stabilitatea hidrolitic[ - reprezint[ proprietatea lichidului de a nu reac\iona cu apa. #n toate sistemele hidraulice cu excep\ia celor care prezint[ etan][ri speciale, se va acumula apa rezultat[ din condensarea vaporilor de ap[, con\inu\i de aerul atmosferic. #n cea mai mare parte apa se adun[ la fundul rezervorului de lichid, dar poate circula ]i @n sistem sub form[ de emulsie. #n ansamblu apa va cauza o cre]tere considerabil[ a puterii corozive a produ]ilor acidici, dar va modifica ]i propriet[\ile lichidului - v`scozitate, capacitate de ungere. Alte propriet[\i: 1. Spumarea - Lichidele de lucru trebuie s[ prezinte o tendin\[ c`t mai redus[ de a forma spuma deoarece aceasta modific[ radical calit[\ile de lubrefiere ]i proprietatea de compresibilitate. 2. Con\inutul de aer (dizolvat sau nedizolvat). Prezen\a unei cantit[\i mari de aer @n lichid se manifest[ perturbator deoarece: - modific[ compresibilitatea lichidului @n sensul major[rii ei necontrolate duc`nd la mi]c[ri necontrolate, oscila\ii ]i @nt`rzieri @n executarea comenzilor; - aerul se comprim[ foarte mult @n fazele de compresie ale lichidului duc`nd la puternice @nc[lziri locale, deci la arderea ]i @mb[tr`nirea rapid[ a uleiului; - constituie o surs[ de zgomot ]i vibra\ii @n sistem. 3. Tendin\a de cavita\ie. Ca @n toate lichidele, ]i @n lichidele de lucru ale sistemelor hidraulice exist[ tendin\a de cavita\ie atunci c`nd presiunea scade sub presiunea de vaporizare respectiv sub presiunea de satura\ie la temperatura dat[ a gazelor dizolvate @n lichidul respectiv. Dac[ formarea cavit[\ilor umplute cu gaze ]i vapori este guvernat[ la lichidele de lucru @n mai mare m[sur[ de degajarea gazelor nedizolvate ]i dizolvate dec`t de vaporizarea lichidului @nsu]i avem de-a face cu o cavita\ie preponderent gazoas[.

14

Dac[ dimpotriv[, cavita\ia apare @n locurile @n care au loc sc[deri bru]te ale presiunii, determinate de cre]terea local[ accentuat[ a vitezei lichidului, ca de exemplu pe umerii pistona]elor sert[ra]elor de distribuitoare ]i servovalve, natura ei este preponderent vaporoas[. 4. Capacitatea de lubrefiere este proprietatea lichidului de a unge piesele sistemului hidraulic cu care vine @n contact. O bun[ capacitate de lubrefiere este de dorit din urm[toarele motive: - uzura p[r\ilor din sistem care efectueaz[ o mi]care relativ[ una fa\[ de alta este redus[ la minim; - pierderile mecanice prin frecare pe suprafe\ele alunec[toare este redus[ ]i @n consecin\[ consumul energetic este minim. 5. Capacitatea de absorb\ie. Circul`nd prin @ntregul sistem, lichidul de lucru este c[r[u]ul ideal al tuturor particulelor solide rezultate din uzura normal[ a sistemului ]i al produselor sale proprii de imb[tr`nire spre locurile de depozitare: filtrele ]i rezervorul. Pentru a le putea vehicula el trebuie s[ aib[ capacitatea de a le absorbi. 6. Compatibilitatea este proprietatea lichidului de lucru de a nu prezenta ac\iuni fizico-chimice nedorite @n contact cu alte elemente ale sistemului (garnituri de etan]are, conducte, etc.). 7. Toxicitatea. Deoarece practic contactul operatorului cu lichidul nu poate fi total evitat, lichidele trebuie s[ fie netoxice at`t @n stare lichid[ c`t ]i @n stare de vapori. 8. Propriet[\i electrice. Cea mai important[ proprietate electric[ cerut[ unui lichid de lucru este aceea de a fi un bun izolator. Chiar dac[ lichidul prezint[ aceast[ proprietate nu este recomandabil a se l[sa neizolate anumite p[r\i de comand[ electric[ imersate @n lichid, mai ales dac[ nu se ]tie cu precizie c[ ]i produsele de @mb[tr`nire ale lichidului sunt tot izolante. 9. Propriet[\i organoleptice. Lichidului i se cere s[ fie incolor sau transparent ceea ce u]ureaz[ reperarea impurit[\ilor ]i a forma\iunilor de spum[ din lichid. Deasemenea este de dorit ca lichidul de lucru s[ fie inodor sau pl[cut mirositor.

13

14