IASI

LEGENDE
 LEGENDE
Babele
Pe teritoriul intregului lant carpatic se afla numeroase coloane de
piatra impozante care din departare seamana cu figuri omenesti.
Despre acestea in popor se crede ca ar fi reprezentarea unor
personalitati mitice. Aceste imagini primitive sunt numai pe
varfurile muntilor, ale dealurilor, pe vai, in apropiere de drumuri, de
unde se deschide o vasta perspectiva.
Pe platoul Muntilor Bucegi se inalta un grup de stanci cu forme
bizare care au fost numite in traditia populara "Babele".
In geografie, aceste roci cu forme ciudate sunt numite "ciuperci",
Babele rezultand din actiunea vantului, numita coraziune, care a
erodat calcarele si gresiile din care acestea sunt alcatuite.
Istoricii spun ca "Babele", denumire traditionala ce atesta aceste
monumente, au fost odata simulacrele unor divinitati montane
numite de romani Deae veteres.
Legenda lui Vulcan si a flacaului Straja
La sud de Valea Lapusnicului, pe unde altadata se scurgea cel mai
lung ghetar din Carpatii romanesti (13 km lungime, 300 m grosime),
se afla asa-numitul Retezat Mic, alcatuit preponderent din calcare.
Aici se afla paradisul pesterilor (Pestera Ursoaicei, Pestera lui
Zeicu, Dalma cu Brazi, Pestera cu Cuie), avenelor (Avenul din Stana
Tomii) si cheilor (Butii, Scocului), dar si "resedinta" unui personaj
legendar, Iovan Iorgovan, care l-a tarat pe balaur printre munti,
sapand cu spinarea acestuia Valea Jarului. De numele acestui erou
ne aminteste cel mai inalt varf din zona, Piatra Iorgovanului (2014
m), in care putem vedea, cu putina imaginatie, silueta impietrita a
viteazului tinand buzduganul in mana, si Pestera Iorgovanului,
locul unde a murit balaurul dand nastere mustelor columbace,
chinul vitelor de astazi. Putini oameni mai cunosc povestea
mesterului Valcan si a flacaului Straja, baiatul blestemat de o
vrajitoare sa orbeasca de un ochi. Inchis intr-un turn mesterit de
Sfarma - Piatra, flacaul vegheaza de mii de ani. Cu singurul sau
ochi, el vegheaza pasunile pe care alta data o intalnea pe fata
ciobanului cea frumoasa.
Pana de curand strajerul muntelui isi plangea singuratatea in bataia vantului
aprig. Astazi insa el are la ce privi: mii de turisti urca in fiecare anotimp pe
muntele Straja, unde s-au construit zeci de cabane si cabanute menite sa faca
sederea omului mai lunga si mai placuta. Iarna ei folosesc partiile si teleschiurile
spre a-si satisface pasiunea pentru sporturile anotimpului rece, chiar intrecandu-
se in diferite competitii: "Cupa minerului", "Cupa veteranilor". Vara o plimbare de
20 de minute cu telescaunul ii duce pe oameni mai departe de forfota oraselor,
unde ei isi incanta privirea cu frumusetile create de mesterul Valcan si de
Sfarma-Piatra.
Si omul s-a dovedit un mester iscusit ridicand o cruce de metal in cinstea eroilor
neamului, asemanatoare celei de pe Caraiman, si un frumos schit de lemn, spre
a-i apropia si mai mult de cer pe vizitatori.
Straja nu mai este doar numele unui varf, este astazi o prospera asezare turistica
ce-i atrage pe iubitorii muntelui din intreaga tara nu numai prin frumusetea
peisajului, ci si prin preturile accesibile oricarui buzunar. Cu sau fara rucsac in
spate se poate ajunge de la Straja pana la Pasul Valcan, unde alte cabane stau
la dispozitia turistilor, traseul trecand chiar pe langa stanca unde paznicul
muntelui inca scruteaza zarile in cautarea iubirii pierdute... Valcanul ne asteapta
si chiar ne cheama, cu toate ca glasul Retezatului vecin este mai puternic, dar nu
are posibilitatea sa ne invete cum sa-l apreciem. Aceasta putere sta numai in
constiinta si educatia noastra, care isi lasa semnatura pe fiecare urma a pasilor
facuti pe munte sau in munte.
 Legenda lui Iovan Iorgovan
De la casa de vinatoare Cimpusel, daca o apucam pe o poteca insemnata cu
marcajul triunghi rosu, depasim piriul Ursu, o stina si o pepiniera silvica, apoi
incepem sa urcam peste citeva praguri si, tot tinind marcajul, intram intr-o padure
frumoasa. Trecem apoi printr-o caldare glaciara avind pereti abrupti, in care se
deschide gura unei grote mari, vizibila de la mare distanta, numita de popor
pestera Iorgovanului. Poteca ne scoate indata pe un platou pe care troneaza,
zvelta dar impunatoare, legendara piatra a Iorgovanului; pina pe Valea Cernei nu
mai este mult. In aceasta vale, care azi a fost legata printr-o sosea de asfalt de
Valea Jiului, oamenii locului au zamislit de demult, pe baza unor vechi mituri
trasmise pe cale orala peste generatii, vreme de zeci de secole, o tulburatoare
balada populara, brodata pe stravechea legenda a voinicului Iovan Iorgovan,
viteaz intre viteji, pe care Nicolaie Densusianu il confunda cu Hercule al
protodacilor:
Sus,pe Cerna-n sus,
Multi voinici s-or dus.
Si toti s-au rapus.
Dar a mai ramas
Un Roman viteaz:
Iovan Iorgovan,
Brat de buzdugan,
Cu un calusel
Ca si-un vulturel...
Si-n versuri de mare frumusete, balada povesteste cum Iorgovan, acest viteaz intre
viteji, tot vanand cu spor pe Cerna-n sus, afla o prea frumoasa fecioara, Ana
Giordanel pe nume:
Sora cea mai mica,
Ca si-o porumbica.
Ana Geordanel,
Nume frumusel
Le-ntrecea pe toate,
Ea,o stea de noapte,
Luceafar din zori,
Floarea florilor.
Ana insa este furata de un balaur(sarpe) infricosator ce pustia de multa vreme Valea
Cernei, pe care, spuneau precizarile, doar Iovan il putea rapune:
Iovan Iorgovan,
Brat de buzdugan,
Sabia scotea,
In vint o-nvirtea,
Pe serpe-l lovea,
Trupu-i zdruncina,
Darabe-l facea
 Dupã care viteazul trage peste munti hoitul balaurului, facindu-i vint intr-o pestera
adinca. Si, zice legenda, din trupul veninos al sarpelui ies, veac dupã veac, muste
veninoase, numite Columbace, ce vor pustii, peste vreme, in locul balaurului, locurile
acestea frumoase:
Si il ascundea
In pestera rea.
Viermi sa-nmulteau,
Muste slobozeau
Si-n veci nu piereau.
Musca tot iesea
Mare rau facea,
Caci caii musca,
Boii otravea,
Plugurile -oprea!
Si azi localnicii - mai ales ciobanii sau forestierii - iti arata ca Piatra Iorgovanului
seamana aidoma cu silueta impietrita a voinicului din legenda, ce tine buzduganul in
miini. Ba unii iti mai arata si cum valea ce se desface de la stina din Cimpusel si care
duce pina la Peºtera lui Iorgovan a fost adincita de stirvul balaurului in timp ce
viteazul il tira peste munte, dupa ce l-a rapus in lupta apriga ce a durat cit o zi de
vara, din zori pina-n seara.
Comorile Isvernei

Fiecare munte are pesterile sale si fiecare pestera are o comoara. Sau cel
putin o legenda despre o comoara. Sub virful lui Stan si Piatra Mare se
afla pesterile cu comorile lui Tudor Vladimirescu. In Valea Tesnei si sub
Piatra Cosutei sunt comorile lui Duncea. La Topolnita se afla rezervele de
aur ale dacilor. La Cernavarf este ascuns tezaurul printului sarb
Obrenovici. Iar pestera Isverna, zice-se, gazduieste un depozit de argint al
Imperiului Austro-Ungar, ascuns din ordinul imparatesei Maria Tereza.
In cautarea obarsiilor

Cand scafandrii Grupului de Explorari Subacvatice si Speologice si-au

facut aparitia la Isverna,cu ani in urma, echipati cu casti, franghii, barci
pneumatice si costume de scufundare, convingerea localnicilor a fost de
nezdruncinat: astia au venit sa caute comoara. Intr-un fel aveau dreptate,
caci Isverna este o adevarata nestemata a pesterilor romanesti. Nu pentru
ca ar avea cine stie ce cristale sau stalactite, nici pentru dimensiunile
galeriilor ei, care nu impresioneaza. Din pestera iese, insa, un rau
subteran de o puritate rar intalnita.
Canionul scufundat
Speologul scafandru dispare sub "clopotele verzi" care filtreaza
feeric lumina proiectoarelor subacvatice.
La 15 metri adancime sifonul strabate un pasaj orizontal, apoi urca
intr-un canion ingust. Urmatorul sifon este cel "galben", numit asa
din cauza unor pelicule galbui care captusesc peretii. Aproape de
capatul pesterii se afla marele Sifon Negru.
Aici s-a oprit inaintarea scafandrilor, dupa un parcurs intortocheat de
peste 400 de metri si adancimi ce depasesc 40 de metri. Rezervele
limitate de aer, frigul patrunzator, pericolul narcozei si al
accidentelor de decompresie fac din Isverna o piatra de incercare a
speologilor scufundatori. Aici si-a oprit inaintarea nu numai Florin
Paroiu, veteranul roman al scufundatorilor in pesteri, dar si
elvetianul Bolanz, unul dintre cei mai experimentati scafandri ai
lumii, precum si o echipa de "asi" ai clubului britanic din
Westminster. Obarsiile de cristal ale Isvernei, ascunse in inima
Muntilor Mehedinti, reprezinta inca o provocare, un pisc inca neatins
al lumii subpamantene. [...]
O perla intr-o salba
Comuna Isverna este o pitoreasca asezare de munte, unde traditiile si
portul specific sunt inca vii. In cea de-a treia zi de Paste, aici exista un
obicei: pe paraul pesterii pornesc la vale, prin luncile abia trezite la
viata, dovleci uscati cu lumanari aprinse inauntru, pentru pomenirea
celor dusi spre alte zari. O procesiune tacuta de lumini se indreapta
spre Dunare. Pamantul de aici nu este prea roditor, dar oi harnice
transforma puritatea poienelor in cas, pe saturate. Iar mierea de
salcam a lui Gheorghita Izverceanu nu are seaman pe lume. In zona se
afla si alte nestemate ale carstului mehedintean. Poienele de sus ale
Isvernei, sub Varful lui Stan, reprezinta un peisaj miraculos. Intre
peretii abrupti de calcar se afla depresiuni orizontale, inierbate, unde
fagi nodurosi si batrani iti dau senzatia ca te afli intr-un imens parc
suspendat. Pesteri sunt pretutindeni. Una dintre ele este Curecea,
langa comuna Balta, un tunel natural foarte spectaculos, de doi
kilometri lungime, ce se poate traversa cu usurinta in doua ore.
Pestera Podului, lacul Zaton si Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele se
afla si ele in apropiere si pot fi usor vizitate. Pornind pe drumul de sub
munte ce leaga obarsiile Motrului de Dunare vom intalni si alte
surprize. Dar despre ele si legendele tesute in jurul lor vom povesti
alta data.