Isaac Newton

ISAAC NEWTON s-a nascut la 4 ianuarie 1643 intr-un satuc numit Woolsthrope din comitatul Lincolnshire al patriei lui Shakespeare(Anglia). Tatal lui a murit inainte de nasterea sa,iar mama l-a lasat in grija unei bunici la varsta de trei ani pentru a se putea recasatori cu preotul Barnabas Smith,pe care Newton il detesta. Viata lui Newton a decurs,linistita,pasnica si monotona.Hotarandu-se definitiv pentru cariera universitara el a renuntat la ideea de a se casatori.Dupa traditia medievala,membrii colegiului trebuiau sa ramana celibatari.A studiat la Cambridge intr-un mediu auster la Trinity College.De la 30 noiembrie 1703 si pana la sfarsitul vietii(31 martie 1727) a fost presedintele Royal Society. GRAVITATIA UNIVERSALA: Asezat la umbra unui mar,gandea poate la problemele gravitatiei cand un fruct desprins din pom cade.A fost se pare prima sugestie privitoare la LEGEA ATRACTIEI GRAVITATIONALE. LEGEA ATRACTIEI UNIVERSALE: Miscarea planetelor este eliptica,Soarele fiind plasat in focar,forta de atractie gravitationala fiind invers proportionala cu patratul distantei,dar direct proportionala cu produsul maselor corpurilor. ISAAC NEWTON a formulat clar si explicit pentru prima data toate cele trei principii ale mecanicii clasice.Ele sunt continute in lucrarea sa PHILOSOPHIAE NATURALIS PRINCIPIA MATHEMATICA(Principiile matematice ale filozofiei naturale),publicata in anul 1687. Aceste legi formeaza baza mecanicii clasice si Newton insusi le-a folosit pentru a explica multe rezultate privind miscarea corpurilor. Imediat dupa alegerea ca membru al SOCIETATII REGALE,ca un omagiu pentru noii colegi,Newton le comunica printr-o scrisoare catre secretarul Societatii Regale Oldenburg,descoperirea spectrului luminii solare.Raza de lumina alba se descompune in raze simple diferite,refractate de prisma si bine individualizate ca atare. Construieste intre anii 1660-1670 telescopul cu reflexie,care mai este si astazi amintit in unele carti de fizica.Modelul este pastrat de Societatea Regala si vizitatorii pot avea si azi placerea de a-l vedea.Telescopul lui Newton a devenit curand un obiect de mandrie nationala in Anglia si aparatul preferat al astronomilor englezi.Scopul direct al telescopului il reprezinta cercetarea lumii astrilor care l-a atras pe Newton spre problemele de baza ale mecanicii ceresti.

 Telescopul Newton foloseste o oglinda concava plasata in partea din spate a tubului pentru a aduna lumina si o oglinda secundara plana inclinata de obicei la 45 grade fata de axul principal al oglinzii concave.Oglinda secundara are rolul de a trimite lumina venita de la oglinda principala in ocular.Importanta telescopului reflector consta in aceea ca Newton a vrut sa elimine problema aberatiei cromatice.Telescopul lui Newton s-a dovedit foarte eficient,asa ca este folosit si astazi de astronomii amatori. Unitatea de masura a fortei in sistemul international este Newton-ul cu simbolul N. Unitatea de masura a momentului fortei in sistemul international este Newton-metru cu simbolul Nm. Unitatea de masura a constantei elastice a unui resort in sistemul international este N/m. Unitatea de masura pentru modulul de elasticitate al unui material in sistemul international este N/m2. Unitatea de masura pentru presiune in sistemul international este N/m2. Tubul lui Newton,folosit pentru demonstrarea faptului ca in vid obiecte de masa diferita cad liber cu aceeasi acceleratie. Legile lui Newton sunt trei legi ale fizicii care dau o relatie directa intre fortele care actioneaza asupra unui corp si miscarea acelui corp.Aceste legi reprezinta baza mecancii clasice. Inelele lui Newton sunt datorate fenomenului de interferenta localizata folosind drept dispozitiv interferential o pana optica de aer cu unghiul alfa variabil. Discul lui Newton este o placa circulara impartita in sapte sectoare colorate,reproducand culorile spectrului solar si care,prin rotatie rapida devine alba.Cu ajutorul sau se demonstreaza ca suprapunerea tuturor culorilor din spectru, recompune lumina alba. EPITAFUL de pe mormantul sau contine urmatorul text: Aici se odihneste Sir Isaac Newton,nobil care cu o ratiune aproape divina a demonstrat cel dintai,cu faclia matematicii,miscarea planetelor,caile cometelor si fluxurile oceanelor.El a cercetat deosebirile razelor luminoase si diferitele culori care apar in legatura cu acestea,ceea ce nu banuia nimeni inaintea lui.Interpret sarguincios,intelept si corect al naturii,al antichitatii si al Sfintei Scripturi,el a afirmat prin filozofia sa maretia DUMNEZEULUI ATOTPUTERNIC,iar prin caracterul sau exprima simplitatea evanghelica.Sa se bucure muritorii ca a existat o asemenea podoaba a speciei umane.

Albert Einstein
Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm - d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician teoretician de etnie evreiasc, nscut n Germania, profesor universitar la Berlin iPrinceton. Autorul teoriei relativitii. n 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizic. Cele mai multe dintre contribuiile sale n fizic sunt legate de teoria relativitii restrnse (1905), care unesc mecanica cuelectromagnetismul, i de teoria relativitii generalizate (1915) care extinde principiul relativitii micrii neuniforme, elabornd o nou teorie a gravitaiei. Alte contribuii ale sale includ cosmologia relativist, teoria capilaritii, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicaii n mecanica cuantic, explicarea micrii browniene a moleculelor, probabilitatea tranziiei atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietile termice al luminii (al cror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiaiei (ce include emisia stimulat), teoria cmpurilor unitar i geometrizarea fizicii. Cea mai cunoscuta formula a lui Einstein este E=mc , care cuantific energia disponibil a materiei. Pe aceast formul se bazeaz atomistica, seciunea din fizic care studiaz energia nuclear. Einstein nu s-a manifestat doar n domeniul tiinei. A fost un activ militant al pcii i susintor al cauzei poporului evreu cruia i aparinea. Einstein a publicat peste 300 de lucrri tiinifice i peste 150 n alte domenii. Dorind s-l ndrume ctre electrotehnic, tatl su l nscrie, n anul 1888, la gimnaziul Luitpold din Mnchen (astzi, acest gimnaziu i poart numele). Mai trziu, n scrierile sale, sublinia faptul c, aici, gndirea creatoare era eliminat prin nvarea bazat pe memorare mecanic i lipsit de imaginaie. Un prieten de familie, Max Talmud, student la medicin, l iniiaz pe micul Einstein la vrsta de 10 ani, n anul 1889, n domeniul cunoaterii, mprumutndu-i crile sale tiinifice i filozofice i prezentndu-i, printre altele, filozofia lui Immanuel Kant (Critica raiunii pure) i Elementele lui Euclid. Aceast ultim lucrare l impresioneaz n mod deosebit i ulterior o va denumi cartea sacr a geometriei. De la Euclid, viitorul mare savant va nelege raionamentul deductiv, ajungnd ca la 12 ani s nvee singur ntreaga geometrie euclidian. n scurt timp va continua cu studiul calculului infinitezimal. Autodidact, Einstein nva mai mult acas dect la coal.

La numai 10 ani, Albert ncepe s studieze singur matematica i tiinele naturii. nc de mic copil artase interes pentru natur precum i abilitate n a nelege concepte matematice dificile. Era capabil s nvee mai mult de unul singur dect la coal. Metoda autodidact, dezvoltat nc din copilrie, a continuat s i foloseasc pe toat durata anilor de coal. n timp ce interesul su pentru anumite materii plictisitoare era simulat, el era captivat n mod real de fizic i filozofie . La vrsta de 12 ani (1891) a nvat geometria euclidian i la la 15 ani, rmne la Mnchen pentru a-i ncheia anul colar, n timp ce familia se mut la Pavia, Italia datorit eecurilor repetate ale afacerii. Dar dup primul trimestru, i urmeaz familia la Pavia, prsind coala. Albert vrea s urmeze nvmntul superior dar rateaz examenul de admitere la Universitatea Politehnic elveian, n anul 1895, ETH (Eidgenssische Technische Hochschule),[dei avea note excepionale la matematic i la fizic. Aceste rezultate au fost remarcate de unii profesori care i-au promis c va fi admis la facultate n urmtorul an, pe baza notelor obinute la examenul de maturitate. Familia l trimite la Aarau, Elveia pentru a-i completa studiile liceale i pentru a-i lua diploma necesar. Spre deosebire de atmosfera prusac din colile din Germania, la coala elveian, profesorii respectau personalitatea elevilor i stimulau libertatea de gndire. Pentru Einstein, anii petrecui n Elveia au contribuit la socializarea i la exteriorizarea sa, dei avea un caracter introvertit i singuratic. Aici ia contact cu teoria electromagnetic a lui Maxwell. Einstein ncepe s viseze i s se aprofundeze n teoriile sale, formulnd una din primele sale ntrebri teoretice: Cum ar fi dac am putea s controlm lumina i s cltorim prin intermediul acesteia?" La 17 ani, n anul 1896, dup ncheierea studiilor la Aarau, se nscrie la Universitatea Federal Politehnic (ETH) din Zrich care, dei era una dintre instituiile de nvmnt de elit din Europa i dispunea de unul dintre cele mai dotate laboratoare, l-au dezamgit pe Einstein. Majoritatea profesorilor nu erau la curent cu noile descoperiri ale epocii i predau dup vechile principii ale fizicii. Albert urmrea cursurile cu un interes sczut, iar la orele de laborator citea reviste tiinifice, n care erau publicate cele mai recente descoperiri i teorii. Lipsea adesea de la ore, folosindu-i ntregul timp pentru a studia fizica pe cont propriu sau pentru a cnta la vioar. Anul miraculos al lui Einstein, cnd se dezvolt Teoria Relativitii, a fost 1905. n acest an, Einstein i d doctoratul la Universitatea din Zrich cu o tez asupra determinrii dimensiunilor moleculare. Dar ceea ce face ca acest an s fie un adevrat annus mirabilis sunt cele cinci scrieri trimise de Einstein la anuarul de fizic german Annalen der Physik:

17 martie: Einstein trimite spre publicare articolul "Un punct de vedere euristic privind producerea i transformarea luminii", n care sugereaz (din considerente termodinamice) c lumina poate fi considerat ca fiind compus din cuante de energie independente. Articolul avea s apar la sfritul lunii mai; 30 aprilie: Einstein trimite al doilea articol, n care arat cum se pot calcula Numrul lui Avogadro i dimensiunea moleculelor, studiind micarea lor ntr-o soluie. Acest articol a fost acceptat i ca teza de doctorat, aprnd n Annalen der Physik doar n ianuarie 1906. Este pe locul trei ca celebritate, dar pe unul din primele locuri privind numrul de citri de care s-a bucurat n acei ani. Einstein dedic teza de doctorat prietenului su Marcel Grosmann, fost coleg la ETH. 11 mai: Einstein trimite spre publicare articolul su despre micarea brownian "Despre micarea particulelor mici suspendate n lichide staionare, conform cerinelor teoriei cineticomoleculare a cldurii"; 30 iunie: Marele articol "Asupra electrodinamicii corpurilor n micare" 27 septembrie: Articolul trimis de data aceasta are doar trei pagini i se intituleaz "Depinde ineria unui corp de coninutul su energetic?" (Ist die Trgheit eines Krpers von seinem Energiegehalt abhngig?). Articolul conine conform unui obicei care avea sa se ntlneasc frecvent la Einstein - gndurile sale de dup publicarea marelui articol despre relativitatea special. n 19 decembrie 1905 scrie al doilea articol dedicat micrii browniene, dar acest articol va fi publicat n ianuarie 1906. Cea de-a patra lucrare important publicat de Einstein n 1905, "Asupra electrodinamicii corpurilor n micare", coninea ceea ce avea s fie cunoscut mai trziu ca Teoria relativitii restrnse, una dintre cele mai celebre contribuii ale sale, n care demonstreaz c teoretic nu este posibil s se decid dac dou evenimente care se petrec n locuri diferite, au loc n acelai moment sau nu. Ideile de baz au fost formulate de Einstein nc de cnd avea 16 ani (deci cu 10 ani n urm). n primvara anului 1905, dup ce a reflectat la aceste probleme timp de 10 ani, Einstein i-a dat seama ca esena problemei const nu ntr-o teorie a materiei, ci ntr-o teorie a msurrii. Esena acestei teorii speciale a relativitii era constatarea c toate msurtorile timpului i spaiului depind de judeci asupra simultaneitii a dou evenimente diferite. Aceasta l-a condus la dezvoltarea unei teorii bazate pe dou postulate: Principiul relativitii, care afirm c legile fizicii sunt aceleai n toate sistemele de referin ineriale Principiul invariabilitii vitezei luminii, care arat c viteza luminii n vid este o constant universal.

Numai viteza luminii este constant n orice sistem de referin, lucru preconizat i de teoria lui Maxwell. Tot aici apare pentru prima data celebra sa formul: E=MC2 Aceast ecuaie exprim cantitate imens de energie ascuns ntr-un corp i care poate fi eliberat att n procesul de fisiune ct i n cel de fuziune nuclear, procese care stau la baza funcionrii bombei atomice. Iat cteva din consecinele relativitii restrnse: "Contracia Lorentz" sau "contracia lungimilor" nsoit de "dilatarea timpului": Micorarea aparent a dimensiunilor obiectelor care se deplaseaz fa de observator cu viteze relativiste. "Efectul Doppler": n astronomie, const n micorarea frecvenei ("deplasarea spre rou") radiaiei emise de corpurile cereti ndeprtate ca urmare a expansiunii Universului. "Aberaia luminii": Imaginea unui obiect n micare (cu vitez apropiat de cea a luminii) apare comprimat asemeni unui con cu vrful indicnd sensul deplasrii Masa nu mai este constant i nici timpul nu se mai scurge cu aceeai vitez, mai ales la viteze foarte mari. Teoria relativitii restrnse aduce o explicaie clar celebrului experiment MichelsonMorley (1887) putnd fi considerat chiar o generalizare a rezultatelor acestuia. Einstein a fost primul care a unit mecanica clasic cu electrodinamica lui Maxwell. Elabornd teoria relativitii restrnse, Einstein a spart tiparele unor concepii geniale, cldite cu peste dou secole n urm, de ctre Isaac Newton n a sa Philosophiae naturalis principia mathematica (1686), dovedind o intuiie i un curaj exemplar. Prin aceasta a fost capabil s ofere o descriere consistent i corect a evenimentelor fizice din diverse sisteme de referin ineriale fr a face presupuneri speciale cu privire la natura materiei sau a radiaiei, sau a felului cum ele interacioneaz.

Totui teoria relativitii nu este acea teorie fizic universal la care visa autorul ei. Einstein a ncercat s creeze o teorie fizic capabil s lege toate cmpurile fizice care exist n realitate (gravitaional, electromagnetic .a.) i s furnizeze o explicaie ct mai complet i detaliat a imaginii fizice a lumii. El n-a reuit ns s creeze o astfel de teorie.