Sunteți pe pagina 1din 1

Sunt douzeci de ani... N. Labis Sunt douzeci de ani i nc unul... N-a vrea nici unul s i-l dau minciunii.

S zboare toi spre zare cum colunul Care apoi se-ntoarce n pntecul genunii. Dar toate astea-s fleacuri: mai presus Eu tiu un lucru care-i inta vieii: S ii un steag, destoinic, ct mai sus. E steagul rou-al meu i-al dimineii. E steagul cui? Eu cred c e al meu, Ori poate-al lumii, izbutind s doar, Cnd din infernul inimii, mereu, nsngerat mi-l flutur n afar. Iar seara, cnd se las cu rcoare, i cerul se ntunec-n frumos nsngerat i vast mai ard n zare nmiresmnd n chip de chiparos.