Sunteți pe pagina 1din 80

MIHAIL SADOVEANU

HANUL ANCUEI
Iapa lui Voda ntr-o toamna aurie am auzit multe povesti la Hanul Ancutei. Dar asta s-a ntmplat ntr-o departata vreme, demult, n anul cnd au cazut de Snt Ilie ploi naprasnice si spuneau oamenii ca ar fi vazut balaur negru n nouri, deasupra pu oaielor !oldovei. Iar niste paseri cum nu s-au mai pomenit sau nvolburat pe furtuna, vslind spre rasarit" si mos #eonte, cercetnd n cartea lui de zodii si talmacind semnele $%&$%r$%'r lui Iraclie-mparat, a dovedit cum ca acele paseri cu penele ca bruma... de razboi ntre mparati si bielsug la vita de vie. Apoi, ntr-adevar, mparatul-Alb si-a ridicat muscalii lui mpotriva lumii pagne, si, ca sa se mplineasca zodiile, a daruit Dumnezeu rod n podgoriile din tara-de-(os de nu mai aveau vierii unde sa puie mustul. s-au pornit din partile noastre carausii ca s-aduca vin spre munte, s-atuncea a fost la Hanul Ancutei vremea petrecerilor si a povestilor. )aberele de cara nu se mai istoveau. #autarii cntau fara oprire. *nd cadeau unii, doborti de truda si de vin, se ridicau altii de prin cotloanele anului. s-attea oale au farmat bautorii, de s-au crucit doi ani muierile care se duceau la trg la +oman. si, la focuri, oameni ncercati si mesteri frigeau artane de berbeci si de vitei, ori pr-pleau clean si mreana din !oldova.

Iar Ancuta cea tnara, tot ca ma-sa de sprncenata si de vicleana, umbla ca un spiridus ncolo si-ncoace, rumana la obra,i, cu catrinta-n bru si cu mnicile suflecate- mpartea vin si mncari, rsete si vorbe bune. )rebuie sa stiti dumneavoastra ca anul acela al Ancutei nu era an, era cetate. Avea niste ziduri groase de ici pna colo, si niste porti ferecate cum n-am vazut de zilele mele. n cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si nici abar n-aveau dinspre partea otilor... #a vremea de care vorbesc, era nsa pace n tara si ntre oameni bunavoire. .ortile stateau desc ise ca la Domnie. si prin ele, n zile line de toamna, puteai vedea valea !oldovei ct batea oc iul si pclele muntilor pe paduri de brad pna la *ea lau si Halauca. Iar dupa ce se cufunda soarele nspre tarmul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau n tainice neguri, focurile luminau zidurile de piatra, gurile negre ale usilor si ferestrelor zabrelite. *ontenea cte un rastimp viersul lautarilor, si porneau povestile... Statea stlp acolo, n acele zile grase si vesele, un razas strain, care mie mi era drag foarte, nc ina oala catra toate obrazele, asculta cu oc ii dusi cntecele lautarilor si se lua la ntrecere pna si cu mos #eonte la tlcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta... /ra un om nalt, carunt, cu fata uscata si adnc brazdata, n ,urul mustatii rusinate si la coada oc ilor mititei, pielea era scri,elata n creturi marunte si nenumarate. 0c iul lui era aprig si neguros, obrazul cu mustata rusinata parea ca rde cu tristeta. l c ema Ionita comisul. Dumnealui Ionita comisul avea o punga destul de grea n c imir, sub straiele de siac sur. si venise calare pe un cal vrednic de mirare. /ra calul din poveste, nainte de a mnca tipsia cu ,ar. 1umai pielea si ciolanele2 3n cal roib, pintenog de trei picioare, cu saua nalta pe dnsul, neclintit ntr-un dos de parete, cu manunc iul de ogrin,i sub bot... 4/u aici s trecator... cuvnta, cu oala n mna, dumnealui Ionita comisul" eu ncalic si pornesc n lumea mea,.. +oibu meu i totdeauna gata, cu saua pe el... *al ca mine n-are nimeni... ncalic, mi plesnesc caciula pe-o urec e si ma duc, nici nu-mi pasa...5 De dus nsa nu se ducea. Statea cu noi. - ntr-adevar... i raspunse ntr-un rnd mos #eonte" cal ca al dumitale nu se gaseste sa umbli noua ani, la toti mparatii pamntului2 1umai pielea lui cte parale face2 *nd ma gndesc, m-apuca groaza...

- Sa stii dumneata, prietine #eonte2 striga razasul zbrlindu-si mustata rusinata. Asemenea cal uscat si tare nu stie de nevoie nici de .truda. #a mncare se uita numai c-un oc i si nu se supara cnd l las neadapat. si saua parca-i crescuta dintr-nsul. Aista-i cal dintr-o vita aleasa. Se trage dintr-o iapa tot pintenoaga, cu care m-am fudulit eu n tineretele mele si la care s-a uitat cu mare uimire c iar maria-sa 6oda !i alac e Sturza... - *um s-a uitat cu uimire, cucoane Ionita7 /ra tot asa de slaba7 - Se-ntelege. Asta-i o poveste pe care as putea sa v-o spun, dacamascultati... - *um sa n-ascultam, cucoane Ionita7 mai ales o poveste din vremea lui !i ai 6oda Sturza2 - si mai ales din vremea tineretelor mele... raspunse razasul, serios. .e vremea, aceea, tot n acesta loc ne aflam, n prea,ma focurilor si a caralor cu must, cu alti oameni care acuma-s oale si ulcele" si-n ,urul nostru umbla Ancuta cealalta, mama acesteia, care si ea s-a dus ntr-o lume mai putin vesela, n vremea aceea stam eu naca,it foarte, ntr-o zi, n usa anului, cu oala n mna stnga si cu frul iepei n dreapta... si Ancuta cealalta sedea ca si asta, tot n locul acela, rezemata de usorul usii, si asculta ce spuneam eu... *e voi fi spus atunci nu stiu, - au fost vorbe care au zburat ca si frunzele de toamna... *omisul Ionita zmbi fara veselie, n mustata-i rusinata si aspra, pe cnd noi cei de fata, gospodari si carausi din tara-de-Sus, ne asezam n ,uru-i pe butuci si pe protapurile caralor, cu barbiile naltate si cu oc ii rotunzi. Ancuta cea tnara sta n prag, rezemata de usor" si-o batea soarele de toamna piezis, aurindu-i ,umatate de obraz, n vale, aproape, sticlea !oldova printre zavoaie, si departe se prevedeau muntii, - talazuri de cremene sub pclele albastre. *alul cel slab al razasului, din coasta anului, simtind tacere n prea,ma, nec eza deodata subtire si rn,i nspre noi ca un demon. Ancuta si ntoarse oc ii sprncenati spre el, nfricosata si uimita. - A a2 vorbi comisul" iaca asa rnc eza si rdea si iapa cea batrna... Acu ea, cine stie, poate-i oc i ori dinte de lup, dar rsul ei tot traieste, si se sparie de el alta Ancuta. *um va spuneam, domnii mei, eu stam aici n acest loc, gata de duca, cu picioru-n scara. si iaca, numai ce aud pocnind arapnic si duruind trasura pe

arcuri" si, cnd mi nalt si-mi feresc capul, vad venind pe slea o drosca cu patru cai bulzis... 6ine si se opreste la an, dupa rnduiala. si se coboara din ea boierul, ca sa vada oc ii Ancutei, cum era datina. *um s-a apropiat, eu i-am nc inat oala cu vin si i-am poftit sanatate. /l sa oprit n loc si s-a uitat zmbind la mine si la iapa, si la oamenii care erau n prea,ma mea, si-i-a placut nc inarea. /ra un boier marunt barba rosa rotun,ita, si purta la gt un lantug subtire de aur. la stat, cu

- 0ameni buni, zice boierul acela" tare ma bucur ca vad c ef si voie-buna n tara !oldovei... - si noi ne bucuram, zic eu, ca auzim asemenea vorba. Asta plateste ct si vinul cel mai ales. Atunci boierul a zmbit iar si m-a ntrebat pe mine de unde sunt si unde ma duc. - *instite boierule, am raspuns" eu, de neamul meu, sunt razas de la Draganesti, din tinutul Sucevei. Dar asezarile mele sunt nestatornice si dusmanii mei au colti lungi si ascutiti. Am o pricina, cinstite boierule, care nu se mai istoveste. Am mostenit-o de la parintele meu dascalul Iona si tare ma tem c-am s-o las si eu mostenire copiilor mei, daca m-a nvrednici Dumnezeu sa-i am. - *um asa7 a ntrebat cu mirare boierul. - Asa, precum spun. *aci pricina noastra de ,udecata a pornit, cinstite boierule, dinainte de 6oda *alima . si-am avut nfatisare si s-au dus la divanuri rnduri de oameni, si s-au facut cercetari si otamice, si s-au cerut marturii cu ,uramnt, si-au murit unii din neamul nostru ,udecndu-se si s-au nascut altii tot pentru ,udecata, si iata, nici n zilele mele, nu s-a gasit nca dreptatea. 8a vra,masul cu care ma lupt mi-a mai taiat cu plugul din ocina parinteasca doi stn,eni si cinci palme, lnga prisaca 6elii. s-atunci, ridicnd noua plngere la ispravnicie, iarasi n-am gasit mila, caci potrivnicul meu, sa nu va fie dumneavoastra cu, suparare, e corb mare boieresc. Dac-am vazut si-am vazut, am mai cobort o data din coarda sacul cu rtoagele si cu pecetile cele vec i, le-am mai slovenit si le-am ales, si-am pus ndreptarile pe care le socot nestirbite colea, lnga c imir, si-am ncalicat pe roaiba mea si de-acu nu ma opresc dect la 6oda. Sa-mi faca el dreptate2

- *um se poate7 s-a mirat iar boierul, mngindu-si barba si ,ucnd ntre degete lantugul cel de aur. )e duci la 6oda7 - !a duc2 S-apoi daca nici 6oda nu mi-a face dreptate... 8oierul a pornit sa rda. - /i, si daca nu ti-a face dreptate nici 6oda7... Aici comisul Ionita si cobor putin vocea, dar Ancuta cea tnara, cum facuse odinioara cealalta, mpungnd ntr-o parte cu capul, ntinse urec ea si auzi ce trebuia sa se ntmple daca nici la 6oda n-ar fi gasit razasul dreptate. Daca nici 6oda nu i-a face dreptate, atunci sa pofteasca !aria Sa sa-i pupe iapa nu departe de coada2... *nd a rostit comisul vorba asta mare, fara ncon,ur, asa cum vorbesc oamenii la noi, n tara-de-Sus, Ancuta si-a strns buzele si s-a prefacut ca se uita cu luare-aminte n lungul slea ului. - *nd am spus eu vorba asta, urma razasul, Ancuta cea de-atunci si a dus repede palma la gura si s-a facut ca se uita ncolo, n lungul drumului. Iar boierul a prins sa rda. .e urma s-a oprit, mngindu-si barba si ,ucndu-se cu lantugul de aur. - si cnd socotesti sa te nfatisezi la 6oda7 a ntrebat dumnealui. . - Apoi, cinstite boierule, numai oala asta de vin s-o desert ntru slava domniei tale, pe urma ma ridic n sa ca Alisandru !ac idon si nu ma opresc dect la Iesi. Iar daca vrei si domnia ta sa gusti roada proaspata de 0dobesti, atunci o aduce Ancuta must ros ntr-o oala noua si noi prea mult ne-om bucura, cucoane, de cinstea care ne-o faci... 8oierul s-a ntors zmbind catra Ancuta cea de demult, care era ca si aceasta de sprncenata si de vicleana, s-a poftit o oala noua de lut cu must ros din tara-de-(os. /u, ca razas ce ma aflu, am cerut cu semetie sa platesc eu cinstea aceea si-am zvrlit patru parale n poala Ancutei... Dupa aceea boierul s-a suit n drosca lui cu arcuri si s-a dus. Iar eu, ncalicnd precum am fagaduit, nu m-am oprit dect n trgul Iesului, si-am tras la un an, lnga biserica lui #ozonsc i, peste drum de *urtea Domneasca. si a doua zi catra amiaza, spalat si pieptanat, m-am nfatisat cu inima batnd la poarta *urtii. Acolo dorobantul mi-a pus spanga ntre oc i. si dupa ce-am spus ce durere am, a strigat spre odai, s-a venit dintr-acolo un ostean batrn care m-a dus

ndata ntr-o camaruta din launtrul curtii, unde rni-a iesit nainte un ofiter tinerel si subtire, mbracat numa-n fireturi si-n aur. - *e poftesti dumneata, omule7 - Iaca asa s-asa, - eu sunt comisul Ionita, razas de la . Draganesti, si-am venit la 6oda, nsetat dupa dreptate ca cerbul dupa apa de izvor. - .rea bine, a raspuns ofiterul cel tnar. 6oda ti poate asculta c iar acuma plngerea. #asa ici palaria si intra pe usa asta mititica. Dincolo, n odaia cea mare, ai sa gasesti pe 6oda s-ai sa-i spui lui ce te doare. Atuncea mi-a navalit sngele n oc i si mi s-au mpain,enit vederile. Dar am strns din masele si mi-am tinut firea. si desc iznd ofiterul usa cea mititica, am intrat ntr-o lumina mare, si, cum eram cu grumazul plecat, am zarit botforii de maroc in ai lui 6oda si-am cazut n genunc i. si ma gndeam ca la domn nou si tnar trebuie sa gasesc eu mila pentru supararile mele. - !aria ta, am strigat eu cu ndrazneala, am venit sa-mi faci dreptate2 6oda mi-a raspuns-Scoala-te. Auzindu-i vocea, am ridicat ca-ntr-un fulger privirea, si-am cunoscut pe boierul de la an. .e loc am nteles ca trebuie sa nc id oc ii si sa fiu nfricosat. !i-am plecat mai adnc fruntea, am ntins mna, am apucat poala ainei si-am dus-o la buze. - Scoala-te2 a zis iar 6oda, - si arata-ti ndreptarile. *nd m-am ridicat n picioare, am bagat de sama ca oc ii boierului meu se ncreteau a rs ca si la an, cnd primise oala cu must ros din manile suflecate ale Ancutei. Scot cu ndrazneala rtiile din tasca de piele si i le ntind, si ncep a-i spune. si-i spun eu despre toate valurile cte s-au bntuit, despre tot veninul ct l-am adunat n inima mea, si ct l-am mostenit de la mortii mei. si cetind 6oda rtiile si plecndu-si de aproape oc ii pe pecetile de ceara, s-a nseninat si-a grait cam pe nas- 8ine, razasule, am sa-ti fac dreptate. Are sa mearga cu tine un om al meu cu porunca tare, sa faca rnduiala la Draganesti. /u, cnd am auzit, am dat iar n genunc i si 6oda iar mi-a poruncit sa ma scol. Apoi, cu oc ii subtiati a zmbet, m-a batut pe umar-

- /i, dar daca nu-ti faceam dreptate, cum ramnea7 - Da, mariana, raspund eu rznd, cum sa ramie7 /u vorba nu mi-o iau napoi. Iapa-i peste drum2 si-atta az a facut 6oda !i ai pentru raspunsul meu, ca m-a batut iar pe umar si si-a adus aminte si de oala cu vin ros pe care i-am platit-o patru parale - si rznd, a poruncit sa vie slu,basul care sa mearga cu mine" si subt oc ii lui, pe loc, s-a scris porunca tare, - si cnd am ncalicat de la an de lnga #ozonsc i si-am purces napoi, el se uita zmbind de la fereastra desc isa si-si mngia barba... Iaca de ce trebuie sa va uitati ca la un lucru rar la calul meu cel roib, pintenog de trei picioare- pentru ca aista-i mostenire din iapa lui 6oda si cnd rnc eaza el si rde, parca ar avea o amintire din alt veac si din acele zile ale tineretii mele. Dupa asta puteti cunoaste ce fel de om sunt eu2 sacuma sa mai primim vin n ulcele si sa ncep alta istorie pe care de mult voiam sa v-o spun... Haralambie *u ulcica-n stnga, comisul Ionita si mngie cu doua degete de la mna dreapta mustatile rusinate. Dregndu-si vocea, se pregati sa nceapa o povestire mai strasnica si mai minunata dect cea cu iapa lui 6oda. Atunci cu mare dragoste si placere s-a ridicat din coltul lui calugarul cel care venea de la munte, si, cumpanindu-si oala n dreptul barbii, a slobozit cuvnt. .na ntr-acea clipa tacuse si se ndeletnicise cu oala si mai nu-l vedeam din barba. Acum ne ntoarseram cu mirare catra el. - 6rednici crestini si gospodari, a nceput cuviosia sa, si dumneata, cinstite comise Ionita de la Draganesti2 Sa ma iertati ca eu pna acuma am tacut. Am urmat unei nvataturi filosofesti" si ceream n tacerea mea a pretui bunatatea vinului. 1oi, acolo, sus, sub stncile *ea laului, numai ct visam la viata dulce de la podgorii. *u afine si cu zar nu ne putem veseli, iar ursii nu fac cumatrii, caci nca n-au primit luminatul botez. Asa eu, ducndu-ma din porunca egumenului nostru la sfnta !itropolie si din rvna mea vrnd a ma nc ina la biserica marelui mucenic Haralambie, am facut popas ntre dumneavoastra" si dupa ce mi-am legat calul de belciug, ,upneasa gazda a ales si pentru mine o oala noua, care a fost mai mare si mai frumoasa" si mult s-a bucurat sufletul meu ntre frati si ntru veselie. Am ascultat si lautari si nu mi-am astupat urec ile. *i pentru pacatele mele va fi si iertare de la Acel carele are multa mila. Deci am crezut ca se cuvine sa ma ridic si eu si

sa va cunosc pe toti dupa faptele si vorbele dumneavoastra. si-am ascultat cu mare mirare ce-ati spus s-ati povestit. si-ntai pentru dumnealui comisul Ionita vreau sa-nc in, si pentru iapa domniei sale... 9raind acestea, calugarul a saltat oala, sorbind, si si-a astupat oc ii, iar cnd a cobort-o, comisul a ciocnit cu el- ti multamesc, parinte, si-ti sarut dreapta, a vorbit razasul. Dupa cuvnt se vede ca ne esti frate. *are-i numele cuviosiei tale7 - 1umele meu ntru Hristos e 9 erman, cinstite comise, - a raspuns calugarul" si eu din munte acu ma cobor ntia oara n viata mea si ma duc la trgul Iesilor. Iar cnd m-oi ntoarce napoi la sc itul nostru, am sa fac o rugaciune si pentru sufletul domniei tale. 1umai nainte de a-ti ncepe dumneata istorisirea, sa ngadui sa nc in un strop si pentru mos #eonte, care sede aici la dreapta mea ca un batrn prea ntelept. /u vad ca dumnealui cunoaste semnele vremii si crugul lunii si al stelelor si poate ceti n zodii. / om nvatat si tine minte de demult. si cu toate ca nici eu nu-s tnar, dar naintea lui ma dau batut si ma-nc in cu sanatate2 +idicndu-se, mos #eonte a ciocnit oala, a multamit s-a sarutat dreapta parintelui 9 erman. - s-a mai ramas si pentru altii, a grait iarasi mona ul. Se cuvine a mai sorbi din rodul pamntului s-al soarelui si pentru mos :a aria, fntnarul. Apa pe care-o scoate el la lumina cu mare mestesug nu-i asa de gustoasa ca vinul, dar e mai sfnta si mai placuta lui Dumnezeu. 1oi oamenii suntem pacatosi si ne ndeletnicim si cu altele. si mai nc in si pentru badea 9 eorg ita, vatavul de carausi al cneazului *antacuzin- am nteles ca-i om sagalnic si cnta din fluier. si pentru mesterul Ienac i coropcarul, care duce-n laditile lui lucruri usoare si de mare pret- bucurii de fata mare. si dupa ce m-am plecat catra toti si i-am binecuvntat, vaznd ca a mai ramas n fundul oalei ce-i mai dulce, ma-ndrept si catra gazda. De la Ancuta ne vin toate bunatatile si cnd rde spre noi ca acuma, arata flori de lacramioare, si-mi aduc aminte de primavara. !a-nc in si la cinstita fata dumnisale2 - si catra toti ceilalti ma-nc in ca la codru verde2 - a sfrsit parintele 9 erman si a sorbit cel din urma strop din oala. Apoi s-a asezat la locul sau. .entru toate aceste nc inari, noi ne-am bucurat. Dar mai bucuros dect toti s-a aratat comisul.

- .rea cuvioase parinte 9 erman, a vorbit el, tare sunt doritor sa aflu din ce parte de tara ai pornit cuviosia ta si pentru ce treburi te duci la trgul Iesilor. A raspuns mona ul- Dupa cum v-am marturisit, prea cinstite comise, asezarea mea ntru asteptarea mortii este sus, la Durau. Acolo ma nevoiesc cu fratii mei ntru pustietate" avem o leaca de gospodarie si crestem putine oi si vite. si uneori avem nacaz din partea ursilor- ne strica averea" si iesim la razboi mpotriva lor si cu a,utorul lui Dumnezeu i biruim, cu toporul si cu cutitul, caci noi arma de foc si sabie nu se cade sa purtam- suntem slu,itori cu du ul. si asa pe la Sfantul !are !ucenic Dimitrie ne nc ide iarna ca-ntr-un brlog si nu mai vedem obraz de pamntean pna-n primavara. Atunci ne coborm la apa 8istritei si la prietinii si cunoscutii nostri. 9rea viata ducem noi acolo, n pustie... #a vorba asta, s-a oprit la el Ancuta, cu cofaielul. - ti multamesc, lele Ancuta, pentru vin si pentru cautatura oc ilor. .oti sa umpli oala, ca sa nu te trudesti a veni a doua oara. Iar locul nasterii mele, cinstite comise, e tot la munte, n sat la 8ozieni. 1u pot spune ca am cunoscut pe tatal meu, !aica-mea si cu Dumnezeu l-au stiut. Iar eu am crescut orfan si-mi spalau de multe ori obrazul lacrimile maicii mele. si ea m-a ,urat manastirii Duraului, n ceasul cnd a parasit aceasta lume, - ca sa rascumpar pacate trecute. si tot dupa ,uramnt fac si drumul acesta la Sfntul Haralambie n Iesi. )rebuia de mult sa ma nvrednicesc a mplini diata. si iata, abia acum am prapadit din oc i *ea laul si simt sc imbat gustul apei, de n-o mai pot pune n gura. si venind de la 8istrita la apa !oldovei, ma minunam ctu-i de mare tara si-am poposit prin sate si mi-au fost gospodarii pe unde-am gazduit ca niste frati. si cum calaream pe marginea slea ului, pe sub ciresi, iata s-a aratat oc ilor mei an ca o cetate si-am auzit sunet de lautari si voci. si m-am ndemnat de m-am oprit si mi-am dus desagii ntr-o camaruta" iar ca sa spun ca nu-mi prieste, as savrsi mare pacat" numai ct simt mustrare ca nu-s mai curnd acolo unde m-a ndemnat cu ,uramnt maica-mea, acu treizeci si patru de ani, cnd a trecut catra lacasurile cele vesnice... - !a vezi prea mirat, parinte, de cele ce spui, a ntmpinat razasul. 1ici eu n-am vazut nca biserica Sfntului Haralambie, si, daca n-as avea attea ncurcate trebi, as ncalica si-as merge si eu cu sfintia ta. Se vede ca maica dumitale a avut o taina pe care, dumneata n-o cunosti.

- .oate n-o cunosc, a raspuns calugarul, dar cnd eram un baietas saltat numai la atta de la pamnt, am avut crncena vedere si spaima, si maicamea era lnga mine. s-atuncea am vazut pe acel Haralambie, pentru care trebuie sa ma rog. 0c ii comisului scaparara spre noi cu mare nedumerire. - *are Haralambie7 - ntreba el pe parintele 9 erman. - A fost n vremea vec e unul Haralambie, om foarte cunoscut pna la Domnie, raspunse mona ul cu vocea deodata sc imbata si puse cu luareaminte oala pe pamnt, alaturea. - *ine-a fost, cum a fost si ce-a facut7 - ntreba cu attare comisul Ionita. /u nca n-am auzit de el. - Se poate, urma calugarul" caci de la ntmplarea aceea a trecut vreme adnca. Acel Haralambie era un arnaut domnesc. si-asa, prea cinstite comise Ionita, ntr-o buna zi Dumnezeu a vrut sa-si urasca slu,ba la poarta Domniei si sa intre n codru, cu tovarasi, cum era obicei pe-atunci. s-asa cum se afla, cu seleaful stapnirii pe el si cu strai nflorit, a prins a lovi curti boieresti si sate si-a lua mare dobnda. si-avea el codrii si drumurile lui, si-anume fntni si trecatori, pe care le tinea sub putere. si pe cel ce se scula mpotriva-i l palea cu amgerul ori l detuna cu pistolul. Dupa attea ngroziri si morti de om, au cazut cu lacrimi la picioarele lui 6oda multi boieri si negustori, si norod, aratnd rautatile si asupririle lui Haralambie. si 6oda a rnduit ispravnicilor sa alcatuiasca poteri si sa prinda pe vra,masi. sau pornit poterile si s-au lovit cu otii si-a biruit Haralambie. Iar alteori, cnd nu putea birui, se tragea pe poteci si prin munti, n salasul fiarelor... Sau tinut treburile aceste rele, pna ce tare s-a zbrlit si s-a mniat Domnia. si-n ziua de Sntamaria mare, la $; a lunii lui august, s-a rnduit divan" si 6oda Ipsilant a intrat posomort ntre boieri. 1ici n-a raspuns la nc inari, ci numa-si pieptana barba cu degetele si pufnea. - Am auzit iar de rautatile otilor2 - a prins a striga el. A palit Haralambie la Dumbraveni, la mosia noastra, s-a rapit banii de la ornda si de la moara2 Attea nelegiuiri nu mai putem suferi2 Striga si plnge norodul n toate partile2 *e-ai facut si ce-ai rnduit, cinstite vornice7 - naltate Doamne2 a grait marele vornic de tara-de-Sus" am mpuns ca cu stramurarea pe toti ispravnicii, s-au scos poteri, dar cu putin folos. - <ara de nici un folos, cinstite mare-vornic, fara de nici un folos2

- ntr-adevar, fara de folos, maria ta, dar totusi acuma avem stiinta de multe ascunzisuri, slea uri si gazde ale railor. #upu se-ntoarce unde a mncat oaia, - asa ca acuma ne trebuie numai vnator vrednic. - *are vnator vrednic, vornice, caci pna acuma toti s-au dovedit misei2 - !aria ta, acest Haralambie a fost om tare ntre neferii Domniei, nainte de a se fi ainit. si brat si oc i ca dnsul n-are dect frate-sau, 9 eorg ie #eondari, tufecci-basa- care-i om cinstit si viteaz si arata mare scrba pentru rautatile fratne-su. !aria ta, eu socot sa c emi pe tufecci-basa" si porunceste-i sa supuie pe frate-sau.... 6oda a stat si-a. cugetat, si si-a scarmanat barba, si se plimba de colo-colo. - Asa este, vomice, a grait el. Am stiut de fratia asta, si m-am bucurat de credinta lui tufecci-basa 9 eorg ie, dar n-am cugetat ca el e vnatorul cel bun. Sa vie acuma la poruncile mele2 ndata s-au izbit unul n altul aprozii s-au navalit la odaile neferilor, si tufecci-basa 9 eorg ie s-a nfatisat. Iar 6oda si-a pus barba-n piept si s-a ncruntat la el. - Asculta, capitane 9 eorg ie" am iubit slu,ba ta care mie mi-a fost cu credinta si cu dreptate. De aceea te-am miluit, si-n vremea domniei mele ai dobndit curte si mosie n tinuturile Iesilor. Dar precum stii, fratele tau Haralambie a umplut tara de plngere. s-acuma a venit vremea sa raspunzi tu pentru el. ti dau, capitane 9 eorg ie, doua saptamni. Alege-ti slu,itori cti vrei. .na-ntr-acest soroc sa-mi aduci la picioare, viu ori mort, pe fratele tau. Altfel, n-ai sa mai vezi obrazul meu, nici lumina zilei2 )ufecci-basa 9 eorg ie n-a raspuns ndata. *nd si-au ridicat boierii oc ii catra el, l-au vazut fara snge-n obraz si, ct era de nalt si de spatos, parca se cumpanea. Apoi a grait- Am nteles, maria ta2 S-a plecat, a sarutat mna lui 6oda si a iesit. si cum a a,uns la odai a strigat la neferi s-a ales cincizeci dintre ei. si pe loc le-a rnduit arme, cai si ceas de pornire. si noaptea au si fost pe drum, n locuri pustii. s-a doua zi 9 eorg ie #eondari, aflnd de-o pradaciune, a si calcat pe urmele otilor. si dintr-acel ceas s-a tinut de pasii lui Haralambie, ca un cne care adulmeca putoarea fiarei. si l-a mnat din culcus n culcus, zi si noapte fara odina. sin ziua a opta, pe vreme de ploaie, n zori, a batut cineva n geamul casei noastre, n sat la 8ozieni.

!aica-mea a rasarit de lnga mine. A tras grabnic zavorul de la usa. s-a intrat, ud si cu obrazul supt si cu oc ii spariati, prietinul nostru, l stiam frumos si falnic. si cnd venea uneori, sara, si se aseza pe laita, si punea usor mna n crestetul meu si man mngia. A zis repede si ragusit - Da-mi sa mannc2 !aica-mea s-a nfricosat. si cauta tremurnd blidele si mamaliga rece. Din alte vorbe, am auzit pe acestea, si nu le voi uita pna la moarte- !a aituieste frate-meu 9 eorg ie ca pe lup2 1-a avut vreme sa mbuce nimic. S-au auzit pasi afara si voci- . - Iesi, Haralambie, c-au ncon,urat gradina si ne pierdem capetele2 #-am auzit icnind cu mnie. A tras din seleaf pistoalele si s-a izbit n usa. !aica-mea m-a luat de mna si-am fost si noi ndata afara pe prispa. si-n livada am vazut pe voinici, cu armele gata. /rau opt ori zece. s-atuncea am nteles cine-i Haralambie. !aica-mea a nceput a plnge ncet si ma strngea lnga dnsa si-am vazut ca-i vreme de prime,die. 8ateau cnii n sat fara contenire. si dintrodata au nalucit n margine calareti mpnziti. si-am auzit voci, si pe uditi si-n dosul casei. Iar tovarasii lui Haralambie dintrodata s-au tras si s-au risipit de lnga el s-au prins a lepada armele. Atuncea s-a aratat un om mare, cu mustata neagra. !aicamea a suspinat- Aista-i frate-sau" samana cu el2 A strigat amenintnd cu amgerul- . -Da-te rob2 Haralambie a ntins un pistol si-a tras. *nd l-a lepadat s-a prins din stnga pe celalalt, sa traga iar, tufecci-basa l-a palit cu amgerul si l-a dobort. !aica-mea a tipat cu groaza. Hotii s-au asternut la pamnt si s-au supus. 1eferii au navalit din toate partile. Dupa navala si zvoana, unul dintre slu,itorii Domniei a ridicat si-a tinut sus capul celui ucis. * iar atunci rasarea soarele si scnteia bruma-n livada. si capul se uita cu oc i neclintiti la mine si-mi zmbea cu m nire.

)ufecci-basa 9 eorg ie s-a ntors la Domnie cu capul tatalui meu. si s-a nfatisat la Divan, si l-a pus pe covor, cu naframa rosa, la picioarele lui 6oda. ngenunc ind alaturi, a grait cu lacrimi- !aria ta, am plinit porunca2 Dar te rog sa ma lasi slobod la pamntul meu si la liniste - caci am varsat sngele parintilor mei, care curge si-n vinele mele. A fost ,alnica vederea aceea si-au plns n divan 6oda si boierii. Iar tufecci-basa 9 eorg ie, dobndind voie, s-a tras catra pamnturile lui" si pentru durerea si ispasirea sa, si pentru iertarea sufletului celui ratacit, a cladit n trg la Iesi biserica la care ma duc eu sa ma nc in... Iata pentru care pricina, cinstite comise Ionita, am fost ,urat sc itului Durau. Iar inima mea rvnea catra oameni. De-aceea cuget uneori ca putine si triste au fost zilele mele... +azasul s-a aratat mirat de povestirea mona ului si-a tacut cu uimire o vreme. Dar dupa aceea si-a venit n fire si ne-a ncredintat ca ceea ce vrea sa ne spuie dumnealui e cu mult mai minunat si mai nfricosat. Balaurul - <ratii mei2 a nceput cu mare putere comisul Ionita, si s-a desfasurat n picioare ct era de nalt si de uscat" adevar marturisesc n fata lui Dumnezeu ca istorisirea cuviosiei sale parintelui 9 erman mi-a zbrlit parul sub cusma" dar eu vreau sa va spun ceva cu mult mai minunat si mai nfricosat2 - S-ascultam povestirea comisului... a strigat cu vocea-i repezita mos #eonte zodierul. Sa ascultam povestirea cinstitului comis2 Sa vedem daca avem pe lnga noi ce ne trebuie si s-ascultam. * iar tare voiam sa te rog, comise Ionita, sa nu-ti uiti datoria si cuvntul. 1oi, aici, de cnd tin eu minte, nca de pe vremea Ancutei celei de demult, am luat obicei sa ntemeiem sfaturi si sa ne ndeletnicim cu vin din tara-de-(os. 9ustnd bautura buna, ascultam ntmplari care au fost. Socot eu, cinstite comise Ionita, ca nu se mai gaseste alt an ca acesta ct ai umbla drumurile pamntului. Asa ziduri ca de cetate, asa zabrele, asa pivnita, - asa vin, - n alt loc nu se poate. 1ici asa dulceata, asa voie buna s-asemenea oc i negri- eu parca tot subt ei as sta pna ce mi-a veni vremea sa ma duc la limanul cel fara de vifor... 1u trebuie sa-ti ncrunti sprncenele, ,upneasa Ancuta, caci eu am fost prietin maicii tale. I-am cautat si ei n cartea de zodii, cum ti-am

cautat si dumitale. <oarte bine si foarte adevarat i-am spus, si socot ca nici dumneata n-ai ramas nemultamita. - 8a am fost multamita, raspunse angita rznd. - Se-ntelege, caci altfel nu se poate, ,upneasa Ancuta" caci eu n tasca asta de la sold am carte vec e ntru care se spune tot adevarul. *nd m-ai ntrebat, ti-am spus toate dupa rnduiala- mai ales ca porti dupa dumneata miros de busuioc si faci pe batrni sa doreasca anii tineretii. - Asta-i foarte adevarat, ntari razasul de la Draganesti" nsa o puteam spune si eu, fara carte de zodii. - Se poate, comise Ionita, si te poftesc, nu-ti uita cuvntul. *um am spus, asemenea povesti numai la un asemenea an se pot auzi. Deci am ascultat pe parintele 9 erman, care iar s-a nvalit ntru ntristarea sa si tace. *i eu nu stiu, comise Ionita, daca ai sa poti a ne arata ceva mai nfricosat. 6a spun drept ca numai o data, de cnd sunt, mi-am mai simtit asa inima, ca potrnic ea n cangile soimului. Hangita a ntors spre batrn oc ii ei aprigi, c-o voce pripita- *nd ai vazut ntai balaurul, mos #eonte2 - Da, ncuviinta batrnul, cnd am vazut ntai balaurul. )oti ne-am ntors pe data catre zodier, si s-a ridicat si parintele 9 erman din barba sa. - *e vorbesti de balaur, frate7 - a ntrebat cu tulburare comisul Ionita, si sa asezat la locul lui. *are balaur7 - si ne privea ncrucisat si nedumerit, parca atunci cazuse ntre noi. - *nd am vazut nti balaurul... grai cu liniste mos #eonte. /ram asa, flacau trecut de douazeci de ani, si parintele meu ma nvata mestesugul lui, caci si el a fost zodier si vraci care nu se mai afla pe lume. si pe dupa Snt Ilie, stnd cu el la trla pe dealul 8olndarilor, mi arata ziua buruienile si radacinile pamntului, iar noaptea stelele cerului. Atuncea am vazut ntai balaurul. +azasul de la Draganesti rasufla prelung si arunca o privire ca de dusman spre mos #eonte. -Asemenea di anie mie nca nu mi s-a aratat... marturisi el si vocea parca-i era slabita si fara cura,. Spune repede, mos #eonte, caci avem vreme destula.

- !ult n-am de spus, se apara zodierul, fara dect numai ce-am vazut. *u voia comisului Ionita, am sa povestesc - si mare dorinta am s-ascult pe urma istorisirea dumisale. !os #eonte si potrivi cu coatele c imirul, si pipai tasca, si se uita n ,urui ca sa se ncredinteze ca oala cu vin -i la ndemna. /ra un taran de la noi, de pe !oldova, ras si cu mustata alba, plin la obraz, voinic si c-o leaca de pntece. si cnd graia si rdea i se vedeau maselele ca niste bucati de crita. - *t am moara asta, striga el cnd avea c ef, nu ma tem de *ea-cu-dintiilungi... ncepu a vorbi cam repezit, cum i era obiceiul. - Apoi cum ti-as spune eu mai degraba asemenea ntmplare, cinstite comise7 cuvnta el. )raia la noi, la )upilati, pe vremea aceea, un boier mare si fudul- l c ema 1astasa 8olomir. /ra nalt si-ncruntat si-avea n piept o barba mare ct o coada de paun. Acu se-nsurase el de doua ori, cu toata rnduiala. si luase ntia oara o fata de boier de la 8rlad, s-aceea mult n-a putut suferi mniile si asprimile lui si s-a ntors bolnava si plngnd la parintii sai. Iar de-al doilea s-a nsotit cu vaduva unui grec 1egrupuntefrumoasa femeie si-aceea, si bogata. Dar n-au trecut doi ani de cnd le-apus popa cununiile pe cap - si-ntr-o toamna am vazut-o galbana si ovilita, parc-o batuse bruma" si s-a dus la doftori prin strainatati, unde a si murit. A ramas boierul nostru singur o vreme, si i se dusese numele ca-i mor nevestele. /rau muieri n sat, frumoase dar proaste, care stupeau dupa dnsul, cnd l zareau, ca dupa dracu. )ata c iar spusese rznd ca de-acuma cuconul 1astasa 8olomir moare vaduvoi - dar nu-i pasa, caci are curtea plina de tiganci tinere. Asa trecnd o vreme, numai ce s-aude ca boierul se-nsoara iarasi. *um se poate7 *u vreo vaduva de cele de abanos, cu vreo cneag ina de cele de la muscali, care umbla cu ciubote de iuft si cu nagaica- numai asa femeie ar fi potriva lui... *nd colo, ce vedem noi7 S-a dus la Iesi si s-a cununat c iar la sfnta !itropolie, si-a adus la )upilati, n drosca cu patru cai, o copila ca de saptesprezece ani. *nd s-au dat ,os la scara curtii, de abia a,ungea cu fruntea la barba lui. si era balaie si rdea, parca era soarele. Iar babele de la poarta si de pe lnga odaile slugilor, au prins a o caina s-a o plnge- ca-i asa de putintica si de frumoasa, s-are s-o rapuie si pe asta barbosul. Iar 8olomir a luat-o asa, frumusel, de doua degete de la mna stnga s-o purta ca pe un odor de mare pret pe treptele de piatra, asternute cu covor. Dar n-a apucat a o duce pna sus, ca numai s-a ntors catra dnsul rznd, a clatinat din cap si parc-a vrut sa-l mpunga cu niste cornite" s-a desprins de

el si-a fugit singura nainte. /ra si tatuca de fata. si-a scuturat pletele si nu i-a placut o treaba ca asta. Asteptam noi o vreme, dupa vorba babelor- vedem ca cucoana Irinuta nusi pleaca fruntea. 8a-i iesisera doua ru,e n obra,i, si rdea totdeauna aratnd niste dinti mititei ca de soricel. Dar erau pesemne dinti ascutiti, caci pe boierul nostru cel mare l vedeam mai scazut si mai tacut. Avea cucoana Irinuta gust sa se plimbe pna la +oman, ori sa se repeada pna la Iesi, apoi numai un deget misca s-o vorba ngna si cuconu 1astasa si pleca barba .si-i facea pe voie. Acu, nevasta gramaticului si cu camarasita aflasera nu stiu de unde ca dracusorul boierului nu-i nici bogata si nu-i nici din cine stie ce neam. 3n fel de fata a unei nepoate de-a parintelui !itropolit... Asa zmbeau ele si faceau cu oc iul vorbind despre asta, cum i treaba muierilor, ca eu, ea un flacau prost ce eram, nu ntelegeam nimica. ntr-o vara, ma aflam la trla, precum am spus, si de Snt= Ilie venise la oi si tata" si stateam ntr-o coliba de frunzari aproape de malul !oldovei, mai la o parte de ciobani. si de-acolo de la noi se zareau grlele si scruntarele si anul acesta" la spate, departe, erau padurile si muntii pna unde se vede ca o negura. *e se mai ntmplase n sat, la curte, nu stiam, si nici nu ma gri,am eu de asta. Iaca ntr-un rnd, la amiaza, fiind singur si priveg ind ceaunul pus n cu,ba deasupra focului, aud tropot de cal si vad cu frica pe cuconul 1astasa 8olomir oprindu-se si descalicnd la coliba noastra, n singuratate. - 1oroc bun, baiete, - zice. )u esti feciorul lui Ifrim zodierul7 -Sarutam dreapta, cucoane, eu sunt. - 3nde-i tata-tu7 - )atuca, - zic, - i la facut fn nu departe de aici, pe coasta. )rebuie sa vie la mncare. - Da o fuga si-l c iama. Sa vie numaidect, n clipeala asta2 /u stateam n cumpana" dar boierul s-a uitat asa de urt la mine si-a ntins mna spre arapnicul de la oblnc, nct am apucat-o pe coasta, cu capul gol. #-am ntlnit n drum pe tatuca- venea la mncare. *nd a auzit ca-l c iama asa de aprig boierul, a facut- Hm2 s-a clatinat din cap" dar nu mi-a spus nici o

vorba. *nd am a,uns la coliba, am gasit pe 8olomir tot lnga cal, spri,init cun cot n sa si cu barba-n piept. /u m-am dat n dosul frunzarului. )atuca a pasit cu ndrazneala nainte. - *e cauti aicea, bre Ifrime7 graieste boierul cu suparare. /u umblu dupa tine n sat si tu salasluiesti n pustie7 - Sarut mna, luminate stapne, raspunde tata" am venit la nevoile mele. Dar daca mi-ai fi trimes maria ta un cuvnt, as fi lasat tot si m-as fi nfatisat la curte. -stiu, graieste boierul tot suparat" dar eu n-am cnd asteptai. Asculta, Ifrime, nimene nu stie, si poate nici tu nu stii, ce amaraciune mare apasa sufletul meu. - Supararea-i de la Dumnezeu, stapne si trece. - 1u trece. 6orbesti ca prostii, pentru ca nu stii. - 8a stiu, maria ta, ca supararile de dragoste sunt mai rele, dar trec sacestea... 8oierul s-a uitat la el ncruntat- *e stii tu, bre Ifrime7 - !aria ta, zice tata, eu stiu multe, ca asa-i darul meu. /u cetesc nu numan zodii, ci si pe obrazul omului. - Atuncea stii tu, bre Ifrime, ca-n casa mea a intrat un demon si ca nu mai pot avea liniste7 - stiu, luminate stapne. - stii tu ca ma c inuieste ca pe Domnul nostru Hristos7 si-s ca un om nsetat pe care-l pedepsesti legndu-l de colacul fntnii7 -Asa este, stapne, precum spui. -Asculta, omule- n-am putut face nimica nici cu mnia, nici cu rugamintea" si pentru putin lucru mi-am supus toata fiinta mea ca un rob. Iar acuma, c iar n dimineata asta, camarasita mi-a adus rusinoasa veste- ca drumurile sotiei mele sunt pentru ocara mea si obrazul cuconasului celui mai mare al lui 6uza vornicul. /ste unul Ali>andrel 6uza, poate l-ai si vazut- n vara asta a intrat n casa mea de doua ori sub cuvnt ca are de vnzare niste cai albi din tara muscaleasca. /l nsa venea pentru altceva, si n-am tnseles.

Acuma am otart eu n inima mea ce sa fac, am venit nsa si la tine, ca sa nu gresesc cumva. )u esti un om care poti cunoaste adevarul si vreau sa mi-l cetesti si mie. 8oierul nostru era asa de tulburat si asa de ratacit, cum am vazut putini oameni n viata mea. si rodea barba si n-avea astmpar. Iar tatuca, fara ntrziere, a intrat n coliba si a iesit n clipa cu tasca aceasta pe care o vedeti la soldul meu. si scotnd cartea, s-a asezat lnga foc-pe scaunel, a mbaiat degetul si a nceput a ntoarce foile. 8oierul astepta n picioare lnga cal. - !aria ta, n ce luna si-n ce zi ai vazut lumina lumii7 - !-a nascut neneaca ntr-o marti, Ifrime, n optsprezece zile a lunii lui octomvrie. -Atuncea, a cuvntat tatuca pe gnduri, se cuvine sa desc idem la zodia Scorpiei, cautnd si-n alte locuri, dupa rnduiala adevarata. #uminate stapne, aieea se spune adevarat, cum ca maria ta esti om mnios- deci cunoscnd aceasta patima, nu trebuie sa te lasi n voia ei. si a prins a-i ceti tata, din cuvintele zodiei, cele ce se potriveau unui asemenea om naprasnic cum era boierul nostru. si cugeta ca poate va putea sa-l domoleasca. Dar 8olomir si scutura barba cu mare nerabdare- Spune-mi, Ifrime, ce scrie despre casnicia mea. )atuca s-a uitat cu luare-aminte n carte si i-a raspuns astfel- !aria ta, casa nuntii domniei tale este )aurul. *ununia cu cucoana Irinuta ai pus-o maria ta n luna lui april, n saptamna luminata, dupa Sfintele .asti. Deci aceasta este nsotirea cea buna si adevarata, dupa zodie. Iar aicea, stapne, scrie astfel- casa mpreunarii nuntii lui este )aurul, atuncea va avea mare noroc cu muierea lui... si mai spune aici mai departe, maria ta- casa norocului lui este *umpana" la acel ceas va avea tulburare mare a minciunoaselor marturii... Asadar, slavite stapne, daca sunt scrise aici aceste cuvinte, apoi atuncea eu socot ca vorbele auzite sunt netrebnice, si trebuie sa departezi de la inima mariei tale gndurile cele rele. 8oierul a stat putin cugetnd. - Se poate, Ifrime, sa fie cum spui tu7

- Slavite stapne, asa este precum spun.- Atuncea de ce s-a dus la +oman cucoana Irinuta7 A plecat ieri, cu voiba ca vine azi. - S-a dus, maria ta, caci asa a voit Dumnezeu sa nu se ntmple o cumpana dupa vorbe minciunoase si mnie... - Se poate... a mormait boierul ceva mai domolit, ntr-ade-var, altfel, s-ar fi ntmplat fapta cumplita. Aferim, omule" am auzit vorbe adevarate din cartea ta si alta data. Deci - dara ce socoti tu ca trebuie sa fac7 - S-astepti, maria ta, caci are sa fie bine... *u acest cuvnt a plecat boierul de la coliba noastra. Iar tatuca s-a uitat dupa el lung si zmbind, pna ce nu l-a mai vazut Apoi a lasat ceaunul n cu,ba pe focul stns si mi-a poruncit sa pun calul la caruta. *uibarindu-ne amndoi n iarba, ne-am lasat la vale, am trecut prin vad, - si am mnat numai o fuga pna aici la an. Aicea sta asteptnd n prag Ancuta cea de altadata. 0 ntreaba tatuca repede, tragnd caruta lnga prag- <ina Ancuta, spune-mi, te rog, o vorba buna. Asara a trecut cucoana Irinuta de la )upilati spre +oman7 - )recut, cum nu, nanasule... - si napoi asa-i ca nca nu s-a ntors7 - 1u" poate a trece mai catra sara. -Atuncea ai spus, fina Ancuta, cuvnt placut lui Dumnezeu. - Dar ce este7 - *e sa fie7 S-a milostivit un suflet bun sa desc ida oc ii lui 8olomir - sacuma el si scutura barba, crsca si vrea sa verse snge. - *um se poate2 *ine-a facut asemenea fapta7 - a tipat Ancuta, pocnindusi palmele. S-o omoare si pe asta, dupa ce-a asuprit s-a pus n pamnt doua femei7 .artea lui pe lumea cealalta are sa fie Scaraosc i, - ncaltea las= sa-i plateasca una de-a noastra si pe asta lume... Asa vorbind ,upneasa Ancuta cu parintele meu, amndoi s-au sfatuit satie drumul cucoanei si sa-i deie stire sa se pazeasca.

ntr-adevr, cinstite comise si oameni buni, asta s-a ntmplat c iar tn ziua aceea, pe la toaca. Soarele se-nvaluise la amiaza n mare fierbinteala si-n aburi, si de pe munte se suiau mpotriva lui nouri alburii *nd s-a ntins umbra asupra slea ului, iaca vedem venind de catra +oman, n nouri de pulbere, caleasca cu patru cai a cucoanei. )rece n lungul unui lan de papusoi, pe lnga un colt de dumbrava, - si tatuca iese nainte n mi,locul drumului, si ncepe a face semne de prime,die cu bratele. ?iganul de pe capra opreste. Atuncea de sub colb s-a aratat catra tata un calaret tnar pe-un armasaras negru. )ata l-a cunoscut numaidect, dupa frumuseta si dupa ndrazneala oc ilor. - *ucoane Ali>andrel, zice tata" ntoarce-te, ca-i prime,die. 1u cuteza a trece mai departe. - *e este, omule7 - s-a auzit si vocea cuconitei" s-am vazut-o plecndu-se la scara trasurii, cu gatelile ei albe, subt un cortel trandafiriu si mititel. Atuncea s-au ntmplat doua lucruri. A pornit dintr-odata a ,uca un vnt iute dinspre apa !oldovei s-a mnat pulberile pe miriste ca pe niste perdele. si-ntr-acelasi timp am vazut dinspre cornul de dumbrava navalind boierul, cu barba-n doua parti, cu slu,itorii dupa el, racnind toti cu voce mare . Am ramas nlemniti, si eu am simtit pe mine camesa de g eata. Ali>andrel si-a opintit armasarasul n doua picioare s-a cercat a trage un pistol de la coburi. *ucoana Irinuta a slobozit un tipet si s-a ascuns sub cortel. 8oierul cu slu,itorii s-au napustit, au ncon,urat trasura, au prins pe tata s-au dat ,os din sa pe feciorul vornicului 6uza. - !isele2 racnea cu strasnicie 8olomir catra tatuca. Asta-i credinta ta, sasa ti este stiinta7 #uati-l si legati-l si sa-mi ,upiti din spinarea lui de-o parec e de papuci" dar sa nu cumva sa-mi iasa pielea c-o crestatura, ori c-o spartura, ca va spnzur2 si tu, otule2 /sti feciorul vornicului 6uza7 - esti neam de boier7 Am sa va arat eu la amndoi, si tie si ,upnesei, cum stiu eu sa platesc... !ai2 - se-ntoarse el catra argati, apucati si desfundati caruta solomonarului si descaltati-i roatele de ciolane, si dupa ce-ti lasa-o numa-n pinteni, sa-i legati pe amndoi de dnsa, c-asa vreau sa-i duc numa-ntr-o goana la Iesi, pna-n ograda la sfnta !itropolie2 ?iganii au si nsfacat caruta si-au prins s-o farme si s-o descalte. Alti slu,itori au apucat pe tatuca ntre arapnice. 3nii au nceput a rupe straiele de pe Ali>andrel 6uza. Iar spre cucoana Irinuta s-a ndreptat, pufnind de

mnie si gfind, nsusi boierul, cu biciul plumbuit n mna stnga, i cazuse cusma din cap si vntu-i mprastia si-i amesteca barba cu pletele. Atunci a rasarit de sub cortelasul ei cuconita, sprintena, subtire si mnioasa ca o vipera. si l-a nfruntat c-un tipet si cu oc i plin de ura- 1u te-apropia de mine, urtule si blastamatule2 :vrlise cortelul si deodata i crescusera la mni g iare agere cu care-si ameninta sotul. !i s-a parut ca vad n parul ei cornitele cu care voise odata sa-l mpunga, n acelasi timp tatal meu racnea cu voce nalta sub cutitul lui .rlea tiganul- *ucoane 1astasa, are sa te-a,unga mnia lui Dumnezeu2 *nd a racnit astfel sub cutit batrnul, s-a facut o clipa tacere. A scaparat s-a trasnit cu sunet mare n munte. si deodata am vazut cerul mbracat cu bolta ,oasa de nouri, si vntul veni de la asfintit c-o izbitura, nc iznd si detunnd usile anului. .este !oldova, dincolo de dealul 8olndarilor, cerul se misca si se apleca rotindu-se mpotriva pamntului" s-un muget peste fire si nemaiauzit umplu vaile venind dintr-acolo" si toata lumea care se afla fata, ntorcnd oc i olbati, a vazut balaurul venind n vrte, sucit, cu mare iuteala. #-am vazut si eu si m-am cutremurat. 6enea drept spre noi. *u coada subtire ca un sul negru pipaia pamntul, si trupul i se nalta n vazdu , iar gura i se desc idea ca o leica n nouri. si mugind, venea cumpanindu-si coada" iar n rasuflarile lui sorbea si ,uca n slava clai de fn, acoperisuri de case si copaci desradacinati. si de sub mugetul lui lepada o revarsare de grindina si ape, parca ar fi luat pe sus albia !oldovei s-ar fi pravalit-o asupra noastra. #a vederea puterii lui, tiganii au cazut cu fetele la pamnt. Ancuta s-a mistuit undeva ntr-o cotruta a anului. /u m-am repezit la tata sa-l desleg, - si-abia am avut vreme sa ma tupilez lnga el, sub caruta cu roatele fara ciolane. Drosca cu caii nvaluindu-se, a ntors n loc s-a apucat-o n goana spre +oman, avnd si pe feciorul vornicului 6uza ntr-nsa. Iar balaurul, alungnd n partea cealalta pe boier, l-a cuprins, l-a sucit si l-a izbit amestecndu-i barba cu vrte,ul, - pn= ce l-a lepadat aproape mort ntr-o rpa mai ncolo. si cum s-a ntmplat asta, navala de ape si piatra a statut, si numai mugetul fiarei a mai ramas stapnind, - si-am vazut-o cum se ducea

catra miazanoapte, ca un stlp, pe urma ca un fum, pna ce ncet-ncet s-au alinat cuprinsurile. Apoi dintr-aceea i s-a tras moartea lui 8olomir. Iar unii oameni au scornit ca parintele meu ar fi c emat balaurul, din salasul lui. *a solomonar cuminte, tata i lasa pe oameni sa vorbeasca, - nsa el stia mai bine dect oricine de care porunca ascultase di ania furtunilor, ntr-adevar, de dracusoral cel balan nu s-a mai auzit nimic, si nimene nu l-a mai vazut niciodata. Fntna dintre plopi Soarele batea piezis n anul Ancutei, scnteind geamurile zabrelite. #autarii se sculasera din cotloanele lor si-si sticleau dintii" Ancuta cea sprncenata atta iar focul n covrul vec i de spuza" noi, gospodarii si carausii din tara-de-Sus, ne uitam numai cu coada oc iului la oalele goale nsirate pe lnga protapuri. Dar scripcile si cobzele nca n-aveau catare. si nici comisul Ionita de la Draganesti nu-si ncepu povestea pe care o asteptam. *aci pe slea ul +omanului se vedea venind un calaret, nvaluit n lumina si-n pulberi. *alu-i pag, cu grumazul ncordat si cu coama fluturnd, n buiestru iute, luneca spre noi. nspre munti erau pcle neclintite" !oldova curgea lin n soarele auriu ntr-o singuratate si-ntr-o liniste ca din veacuri" si cmpurile erau goale si drumurile pustii n patru zari" iar calaretul pe cal pag parca venea spre noi de demult, de pe departate tarmuri. si cum a,unse drept la an, coti, caci aici i erau sortii sa se opreasca. si scoase palaria de psla neagra si ne pofti la toti buna-ziua si noroc bun. /ra om a,uns la carunteta, dar se tinea drept si sprinten pe cal. .urta ciubote de iuft cu turetci nalte s-un ilic de postav tivit cu nasturi rotunzi de argint. .e umeri, tinuta numa-ntr-un lantu,el, atrna o blanita cu guler de ,der. Avea torba de piele galbana la sold si pistoale la coburi. 0brazu-i smad cu mustacioara tunsa si barba rotun,ita, cu nas vulturesc si sprncene ntunecoase, arata nca frumuseta si barbatie, desi oc iul drept stns si nc is i dadea ceva trist si straniu. *um cobor de pe cal, zmbind cu prietinie si privindu-ne cu oc iu-i limpede si albastru, comisul Ionita l cunoscu si se si repezi din locul lui, naltnd bratele si strignd cu voce mare-

- 0are ma-nsel7 1u esti dumneata prietinul meu 1eculai Isac, capitan de mazli7 :mbetul calaretului pieri si oc iu-i crescu, rotund si atintit. - Da, raspunse el cu voce moale si blnda" eu sunt Isac. Acuma te cunosc si eu. Dumneata esti comisul Ionita, de la Draganesti. *u mare placere vazui pe cei doi oameni mbratisndu-se. si tovarasii ceilalti erau multamiti de asta. si oc ii Ancutei se nduiosara. Iapa cea batrna si slaba a comisului rn,i si rnc eza n dosul anului. - Aista-i cal din calul meu din tinereta, zise comisul, semetind capul si desfacnd bratele. Strainul si ntoarse oc iul spre di ania cea batrna si zmbi usor, fara sa para prea mirat. - *u asta am umblat eu o tara, urma comisul. Amndoi, ti aduci aminte7 Am batut drumurile si ne-am paraduit tineretele2 De cnd ne-am despartit nsa, vad ca ai pierdut o lumina. - Da, raspunse calatorul cu vocea-i blnda. Am pierdut. Am avut o ntmplare naprasnica... si Dumnezeu m-a ntors prin locurile acelei dureri. - *um se poate7 Aici ai avut aceasta ntmplare7 - Da, prietine, ngaduie-mi numai sa-mi duc calul la adapost, sa-l gri,esc si sa-i dau graunte. .e urma om bea un pa ar de vin si ti-oi povesti ce nu stii... .asind sprinten mazlul trecu spre gra,d, ducndu-si calul de capastru. Ancuta, rasarind ca dintr-o amintire, privi dupa el si grai n soapta spre comis- Aista-i omul cel din )ara-de-(os, de care vorbea maica-mea, cnd eram copila7 - Da, raspunse comisul" 1eculai Isac de la 8alabanesti, din tinutul )utovei. Am fost prietini buni n tineretele noastre. - Spunea maica-mea, urma Ancuta, ca a avut mare val si erau sa-l omoare niste tigani aici, la vad la )upilati. /ra o poveste nfricosata, de care nu-mi mai aduc aminte.

- Atuncea are sa ne-o spuie singur capitanul 1eculai, cuvnta cu mare multamire razasul. Sa stii dumneata, draga Ancuta, ca acest mazl de la 8alabanesti, care se uita acum linistit la noi si graieste asezat, a fost un om cum nu erau multi n tara !oldovei. 6oinic si frumos - si rau. 8atea drumurile, cautndu-si dragostele" se suia la manastiri si cobora la podgorii. si pentru o muiere care-i era draga, si punea totdeauna viata. Asa om a fost. s-a avut ibovnice catra toate zarile. s-adulmeca pe drumuri fara odina si fara astmpar... #a aceste vorbe, noi, razasii si carausii din tara-de-Sus, ne-am uitat unii la altii prea bucurosi si-am cunoscut ca mazlul trebuie sa fie un om cum ne place noua. Iar Ancuta cea tnara si-a naltat sprncenele zmbind, si-a potrivit margelele la gt si crligele de par la urec iusi. si cnd vazu pe mazl ca se ntoarce spre noi, i trecu pe dinainte, usurel, mladiindu-se cum stia ea ca-i sade bine. *apitanul 1eculai pasi la butucul din prea,ma focului, si scoase blanita si si nfasura n contas pistoalele. .use saua si frul deasupra si se aseza multamit alaturi, privind n ,uru-i. *a si cum ar fi stiut ce doreste, Ancuta iesi ca o serpoaica pe gura grliciului, aducnd n dreapta cofaiel plin si-n stnga ulcica noua. *u obra,ii rumeni si gfind, se opri lnga foc si ntinse mazlului ulcica. #autarii se trasesera pe nesimtite aproape si rn,eau cu viclenie sunnd din strune. *nd vazui pe mos #eonte, cetitorul de zodii, ca-si cauta loc lnga cei doi prietini, fara sa stau prea mult la ndoiala, ma ridicai de la protapuri, facui doi pasi si graii cu ndrazneala- .rea cinstite capitane 1eculai2 1oi suntem aicea mai multi gospodari si carausi din tara-de-Sus, care foarte dorim sa cinstim cu domnia ta o ulcica de vin nou si s-ascultam ntmplarea cea de demult... - Iubitilor prietini, mi raspunse mazlul, mie mi-a placut totdeauna sa beau vinul cu tovarasi. 1umai dragostea cere singuratate. Divanul nostru-i slobod si desc is si-mi sunteti toti ca niste frati2 .e loc cufundnd noi ulcelele n cofaiel, le-am nc inat capitanului si neam strns mpre,urul lui, iar lautarii au prins a cnta cu ,ale cntecul cucului batrn. *i nu mult dupa aceea, cnd am istovit vinul, s-a ridicat si Ancuta de la foc cu puii fripti n tigla. Dupa ce-a venit alt vin si-am nc inat iar, ntr-o vreme a ramas capitanul Isac de la 8alabanesti putintel m nit, si,

cuprinznd pe comisul Ionita de umar, a oftat s-a zis, uitndu-se spre pcla muntilor, la asfintit- Saraca tara !oldoveneasca2 /rai mai frumoasa n tineretele mele2 .e urma s-a ntors spre Ancuta, tulburat, ngnnd cel din urma viers al lautarilorTrage, mndro, cu bobii... Trage, mndro, si-mi gceste Codrul de ce-ngalbeneste, Omul de ce-mbatrneste... A apucat pe angita de mna, si ea nu s-a sfiit, ci numai clipea domol ca o mta desmierdata. Iar noi am ramas tacuti, caci am nteles ca mazlul vrea sa ne spuie ntmplarea lui de demult. - Domnilor si fratilor, a vorbit capitanul Isac de la 8alabanesti, - ascultati ce mi s-a ntmplat pe-aceste meleaguri, cnd eram tnar. De-atuncea au trecut ani peste douazeci si cinci. *atasti ul acelor vremuri a nceput sa mi se ncurce. /ram un om buiac si ticalos. *alul meu sta o,ma cu saua pe dnsul si batrnii mei nu-mi vedeau obrazul cu saptamnile. !aica-mea ma bocea n fiecare duminica si ma blastama si dadea leturg ii lui popa 1astasa, ca sa ma linistesc si sa ma-nsor. Iar tatu-meu tacea si-o privea ntr-o parte caci si el fusese ca mine si-i facuse multe zile amare. 0m nevrednic nu pot sa spun c-am fost. Aveam oi si imasuri si negutam toamna vinuri" dar mi erau dragi oc ii negri, si pentru ei calcam multe otare. Dumnealui comisul Ionita sa va spuie cte drumuri am batut, caci si el avea patima mea n zilele lui si eram de multe ori tovarasi. Asa, ntr-o toamna ca asta, duceam vinuri la tinutul Sucevei. si eram n popas aici, la anul Ancutei, cu carausii si cu antalele. si ma aflam n mare m nire, caci dragostea mea din anul acela se desfrunzise cu vara. Iar mama acestei Ancute se uita pe sub sprncene la mine si rdea, caci nici vinul numi placea, nici pe lautari nu-i sufeream. 3mblam bezmetic si singur ca un cuc. /ra ntr-o smbata, pe la toaca. Am ncalicat si-am purces ncet, pe-un drumusor, printre miristi. s-ascultam n singuratate, pe sus, cocoarele care se calatoreau. *nd am a,uns la malul !oldovei, am luat-o la vale, printre apa si lunca, ntr-un rastimp au nceput clopotele la biserica de la )upilati. Am oprit calul si le-am ascultat cu ,ale, pna ce au contenit si-mi aduc aminte ca,

dupa ce au stat clopotele acelea, am auzit altele, de la bisericile altor sate, si picurau departate si stnse- parca bateau n inima mea. !-am trezit ntr-un trziu privindu-ma ntr-o revarsare de apa ca-ntr-o oglinda, si m-am spariat de mine, ca de o vedenie. Am pornit iar, si umblam pe gnduri" pna ce-am auzit sunet de voci. )receam pe dupa o perdea de racniti si nu mai vedeam balta. Am cotit ntrun corn de lunca si mi s-au aratat deodata grle arznd n soarele asfintitului, printre scruntare. s-o liota de tigani tocmai sfrsea de rastocit o creanga a apei, aproape, si-acuma se mprastiau dupa peste racnind si tupaind ca niste diavoli Am strunit calul Am auzit un voci gros- parc-ar fi dat o porunca. .uradeii si muierile s-au oprit .e urma, la aceiasi voce, au pornit nainte. Iar de la rastoaca un tigan batrn si nalt, n durligi, s-a ndreptat spre mine, pasind rar, ca pe catalige, prin grla. *ineva l-a strigat din urma- 3nd= te duci, mai Hasanac e7 /l nici n-a catadicsit sa raspunda. .ufaind din lulea, se apropia de mal. Din alta parte, porni dupa el o fetiscana cu fusta rosa. #a un brat de apa dadu la adnc si prinse a tipa s-a rde, ridicndu-si la subsuori fusta. )recu repede, si porni pe prund naintea batrnului. Hasanac e racni ragusit dupa ea, amenintnd-o cu pumnul- <a-napoi, fa2 /a-si scutura capul gol, si-si steclea dintii. Aproape de mine se opri si ma privi uimita, parca vedea o salbaticiune rara. - <a-napoi, fa !arga2 striga iar tiganul cel batrn. #asa pe boier n pace2 /a facu iar semn de mpotrivire din cap si ncepu a rde. /ra o fetiscana de optsprezece ani. i vazusem n apa trupul curat si frumos rotun,it. Sta aproape de mine, numai n camasa si-n fusta rosa. 0brazul i era copilaresc" dar nasul arcuit, cu nari largi, si oc ii iuti ma tulburara deodata. Am simtit n mine ceva fierbinte- parc-as fi ng itit o bautura tare. Hasanac e o a,ungea cu bratul ridicat /a feri n laturi, ma ocoli n fuga si trecu iar spre balta. #a malul apei se opri si ncepu iar sa ma priveasca.

8atrnul si scoase luleaua, scuipa, si rn,i negru. )oti dintii dinainte i erau rupti. - Sarut mna, beiule, nu baga n sama. /-o fata proasta, care n-a iesit nca n lume. !arga c icoti, la malul baltii, si paru-i negru si lins avea luciri de paun. Hasanac e o ameninta cu luleaua. Apoi iar se ntoarse spre mine. - Dumneata trebuie sa fii boierul care-a poposit la an, cu vin din ,os... - Da, dar de unde stii7 - !i-au spus lautarii, care-s de-ai nostri. Am vazut obraz strain si-am nteles ca dumneata trebuie sa fii acela. Daca mi-i da de-o garafa de rac iu, ti pup minile si-ti zic bogdaproste mariei tale. ti faci pomana c-un tigan batrn si nevolnic2 ncet-ncet laia de la pescuit lasase rastoaca si venea catra mine, mpingndu-se, ferindu-si capetele si privindu-ma cei de la spate pe dupa umerele celor dinainte. 3nii ntrebau ceva pe !arga. /a le raspundea soptit si ma privea zmbind, cu coada oc iului. Am tras de la sold tasca, am desc is-o si-am scos din ea un banut de argint Hasanac e l-a prins din zbor si l-a vrt repede n gura. Am mai scos un ban si-am facut un semn tigancusei. *a o soprla s-a zvrlit spre mine s-a primit banul n poala. Hasanac e prinse a urla catra ceilalti s-a-i mna napoi spre balta. 1u mai aveam de ce sta ntr-asemenea larma. Am pomit-spre an" nsa cu ndoiala. .e cnd urcam un ponor, am mai ntors o data capul. .e !arga nam mai vazut-o. /ram nemultamit. *alul mergea domol prin tarna moale si eu ma gndeam la fel de fel de lucruri, n care amestecam pe tigancusa cu fusta rosa. *otii dupa colnic" si dintrodata mi se nfatisa, ntr-o vaiuga verde, o fntnita cu colac de piatra, ntre patru plopi. /ra un loc tainic si singuratic. Apa neclintita, aproape de g izdele, avea n ea ceva viu- miscarea marunta si necontenita a frunzisurilor. *alul nclina capul si rupse o gura de iarba, l strunii si-i dadui pinteni. Dupa o vreme, ncepui a vedea anul. Atunci mai privii de cea din urma oara ndarat, n vrful plopilor, la fntna singuratica, lucea asfintitul. Iar n umbra de dedesubt sta !arga, cu mna stresina la oc i. !i s-a parut7 A fost

o aratare7 Am zarit-o numai o clipa, ct a tinut si lucirea soarelui de deasupra. .e atuncea nu cunosteam, ca acuma, sufletul femeilor. *u toate acestea, a doua zi dimineata, o asteptam pe !arga. .e cnd oamenii pregateau boii ca sa-i n,uge la cara si mos Irimia, vata-manul carausilor, mi lamurea pe ce drum trebuie s-apucam, eu tot fulgeram cu oc ii drumeagul )upilatilor. *e asteptam eu nsa nu se vedea. !i-am potrivit coburii, am cercetat pistoalele. !-am plecat apoi, ca sa strng c inga calului, otart sa ncalic. *nd nalt capul, !arga la doi pasi de mine. ntindea mna, ca sa mngie botul roibului. si rdea. /ra mbracata cu fusta ei rosa si cu polca albastra. #a cap si potrivise o batista ca sngele. 9tul i era plin de urmuzuri, n picioare avea ncaltari noua. *u nfatisarea ei nelinistita de caprita neagra, parca iesise din pamnt, nsa nu ma privea. !i-am simtit inima batnd, si-am vazut ca mi-i draga, macar ca era o tiganca proasta. *nd o ntrebai- 4)u esti75, rasari si i se nfiorara narile. - Sarut mna, boierule, eu sunt. Am venit sa-ti multamesc. Asara, abia am asteptat sa iasa ,idovul din smbata si m-am dus la el cu carboava dumnitale. !i-am ales ciubotele2 si-mi arata pe rnd ncaltarile, ridicnd cte-un picior si saltndu-si fusta cu vrful degetelor. !os Irimia se trase mormaind la carausii lui. mi cunostea el naravurile. !a apropiai de fata. i zisei rznd- Dupa cum vad, te-ai gatit de duminica. /sti frumoasa ca o duducuta. 6orba-i facu mare placere. Sngele-i rumeni obra,ii. *latina din cap si ma privi n fata- 1u m-am mbracat pentru biserica2 - Atuncea pentru ce7 - Asa mi-a placut mie. Am venit la ornda, sa iau rac iu pentru unc esu Hasanac e. si sa multamesc boierului, cum am spus. - /u socoteam c-ai venit sa-mi gcesti. - 1u, cuconasule, ca nu-s baba, nici spun minciuni. *e ti-as fi putut gci7

- *redeam ca mi-i gci cu cine as dori eu sa ma-ntlnesc ntr-un loc. - 3nde7 sopti ea rznd cu toata fata. #a fntna dintre plopi7 - Da. - *u cea pe care-ai vazut- o acolo asara7 - Da" de-atuncea o doresc. - Se poate, cuconasule, ngna ea blnd, si oc ii i se umbrira" dar aceea-i o biata fata din satra si dumneata numai ct saguiesti si te duci. Iaca, boii s n,ugati si carale pornesc, ncalici si dumneata, si ea te poate astepta at si bine. Desara cine stie unde ai sa nseninezi. - 8a s-astepte, i raspunsei eu privind-o tinta, fara zmbet. #a doua ceasuri dupa nserat, eu ma ntorc si sunt acolo. /a-si pleca nasu-n pamnt si tacu un rastimp. Apoi, fara sa ma priveasca, ncepu cu alta voce- Dar dupa ce duci vinul unde trebuie, nu te ntorci tot pe acesta drum si nu poposesti aici7 - 8a da. nsa poate fi ntrziere, daca nu mi-a pregatit boierul de la .ascani banii. -Asa7 Se rasucea usor n loc, la dreapta si la stnga, mladiindu-si mi,locul si privindu-si cu staruinta ciubotelele. Apoi deodata mi apuca mna cu care tineam drlogii calului, mi-o saruta, se ntoarse si fugi. Se mistui undeva, pe sub zidurile anului. 0 mai asteptai o vreme, cu oc ii, dar n-o mai vazui. Ancuta iesi n usa, ca sa-si primeasca banii de gazda. !acar ca nu mai era tnara, era frumoasa femeie, plina si voinica, mi zmbea viclean, clatinnd din cap, caci toate le pricepea si toate le vedea. /ra ca si Ancuta astalalta, care se uita acuma la mine. Dar asta-i mai tnara si mai frumoasa. 0amenii ndemnau boii si carale ieseau scrtind la slea . *nd a trecut si cel din urma car, al unsprezecelea, m-am zvrlit si eu n sa. #autarii s-au ploconit cu cusmele n mna, din coltul grliciului. /u am trecut la drum, si #upei, cnele cel mare, sur, slobozit de mos Irimia din lant, ncepu sa latre si sa salte mpre,urul roibului. /ra o dimineata limpede de toamna n valea

!oldovei. Se auzeau clopote de biserici sunnd n departari. Acuma sunetul lor venea pna la sufletul meu blnd si cu dulceata. Am mers multa vreme asa, avnd soarele-n spate si apele !oldovei n stnga. Am trecut prin satele razasilor de la !itesti, 1avrapesti si !iroslavesti. .e urma am lasat valea !oldovei si-am prins a sui dealul cel lung spre 8ratesti. *nd am a,uns acolo, n codru, sub sc it, am facut popas. Dar eu nu v-as putea spune c-am grait cu oamenii pe unde am trecut, nici ceam vazut" caci aveam n mine c ipuri si vedenii care ma duceau ca-n zbor aiurea. *atra asfintitul soarelui am fost la .ascani si m-am nfatisat la curte. !am nc inat cu sanatate n fata lui *anta si i-am aratat ca i-am adus vinul tocmit. Dumnealui m-a batut pe spate si mi-a zis 4brava5" mi-a ornduit odaie de mas si mncare s-a ramas otart sa descarcam a doua zi. !i-a mai povestit domnia sa cum i-a batut piatra n anul acela viile de la *otnari" dar nu prea bagam de sama, caci se ridicau pcle de pe Siret si venea sara. Dupa ce-am mncat si-am facut cercetarea oamenilor si rnduiala pe noapte, am spus o vorba tainica lui mos Irimia, care mi-a scos pe furis calul la poarta curtii. *u #upei dupa mine, am pornit ntai la pas. n sat am luat-o n trap usor. .e urma am piscat roibul cu arapnicul. si-am mers ntr-o ntinsoare, cu suier de vnt n urec i, domolindu-mi fuga numai n sate. si la doua ceasuri dupa nnoptat am vazut anul Ancutei scnteind c-o singura lumina. #-am ocolit si-am apucat prin miristi. Am dat pe urma n drumeag. si-am pus pe roib n pas cnd am simtit ca m-apropii de fntna cu patru plopi, mi batea inima si ma temeam sa nu gasesc locul mort. 0 luna stirba se ridica din rasarit ca peste o pustie. Deodata, cnd simtii freamatul plopilor, #upei mri usor. Atunci descalicai. .oruncii cu voce scazuta- 4<ii cuminte, #upei25 si ma oprii. Am avut o tresarire naprasnica n toata fiinta. !arga era lnga mine. n lucirea stearsa a lunii, sta putin ntoarsa, cu fruntea gramadita n cotul mnii stngi. *nd am atins-o, si-a lasat bratele n ,os si mi-a facut fata. 0 auzii rznd ncet. .urta pe ea toate podoabele- le simteam pipaind-o. 1-avea du de tutun si capu-i mirosea a flori. n acei ani ai tineretii, noptile-mi pareau mai scurte. si vorbeam mai putin. *um a asfintit luna, roibul a nec ezat ncetisor. !-am naltat n picioare, lnga g izdelele fntnii. !arga mi s-a aninat de umar, si-a gramadit capu-n pieptul meu s-a prins a plnge.

- 1u fi proasta si nu plnge2 i-am zis eu. Desara mi-i drumul napoi. 6reau sa-ti aduc o scurteica de vulpe de la .ascani. /a se strngea n mine suspinnd. - 1-ai sa te-ntorci. *a eu s o roaba si-o nemernica. Dar am sa te astept siam sa mor lnga fntna daca nu vii2 Am stapnit-o un rastimp sub brat, si-am nvalit-o-n contas, caci tremura toata. si dupa ce m-a sarutat si i-am mngiat oc ii, am lasat-o arznd, n lacrimi. Am ncalicat si-am purces repede c-un gnd necontenit si staruitor sa ma opresc si sa ma-ntorc spre ea. *u ct ma departam, cu atta o simteam mai aprig n mine. #a 1avrapesti, am prins a zari pe !oldova pcle nedeslusite si-n rasarit sa aratat geana de ziua. *nd am cobort la .ascani, rasarea soarele-n negura Siretului. Am descalicat la poarta curtii, mi-am dus calul la gra,d. !-am ntors la cismea si mi-am stropit obrazul cu apa rece. .e urma m-am ndreptat spre pivnita, unde auzeam vocea suparata al lui mos Irimia. Am descarcat cu bine vinul. si toate antalele de la podgoriile cele de departe, dupa ce-au calatorit n scrtit de cara si-n soare de toamna, au cobort la ntuneric, n rube. 0amenii boierului le ciocaneau, trageau pe vrana vin cu trestioarele. si la urma a venit si boierul n fiinta, a gustat o cupa, si-a ciocnit cu mine si mi-a zis iar- 8rava2 - De-acuma, capitane 1eculai, a urmat el, sa vii dupa mine n cerdac sa facem socoteala si sa-ti dau dreptul tau2 *u ce mi-a dat boierul" florini de argint, mi-am umplut tasca. !-am nc inat supus catra cinstitu-i obraz, i-am pupat mna si-am cobort catra tovarasii mei. /ra vremea de-amiaza. Dupa prnz, am otart sa luam drumul napoi, catra locurile noastre. Dar mncarea, pentru mine, n-avea gust si pret. Am nfulicat ulpav ceva, n fuga. si, cu gndurile noptii, mi-am lasat tabara si-am dat o raita printre oamenii si slu,basii curtii, ntrebnd de-o scurteica de vulpe. 8anul bun gaseste ce-ntreaba. Asa c-am gasit ndata o blanita cu fata de postav ros. Sam simtit, lund-o n mna, placerea tigancusei, si-n suflet mi-au scaparat oc ii ei iuti. Am facut calea-ntoarsa, ncet, n pasul boilor. /ra o zi lina, fara boare de vnt. si-n fagetul nalt, batut de bruma, frunzele se desprindeau singure si cadeau domol fsind- codrul parca era o fiinta si ofta trudnic. !ergnd n

pas lenes, mngiat de soare, dormitam n sa si-mi visam ibovnica la fntna cu patru plopi. *u carale, am mers astfel pna catra sara. 1-aveam de ce ma grabi. .e urma, cnd a intrat n mine nelinistea ca un po,ar, m-am alaturat de Irimia, la carul cel din cap, si i-am spus soptit- !os Irimie, popasu-i la an la Ancuta. /u ma duc nainte. 6-astept acolo. 8atrnul si-a ntors cu mustrare oc ii catra mine- 8ine, capitane 1eculai. Du-te unde stii si ne-om vedea la an. Am dat pinteni calului. Dupa douazeci de obrate, n ,urul meu ncepu sa salte si sa latre vesel #upei. !osneagul, ma gndeam eu, e cu gri,a, ca totdeauna. !i-a trimis stra,er. Am pus calul n buiestru si-i ascultam, n linistea nserarii, bataia potcoavelor pe slea . Stele se aprinsera n cerul curat. *teva focuri clipira si parca le raspunsera pe dealurile de dincolo de !oldova. Drumul era fara oameni, si cmpurile ntelenisera n liniste, ca-ntr-o taina. !i-am mpins roibul de-a dreptul spre locul stiut. #una nca nu rasarise. Sub plopi, la fntna n valcica, era mai ntuneric. !-am apropiat pe ,os, cu frul calului trecut prin cotul mnii stngi. *nd m-am oprit, am simtit numai freamatul neostoit al frunzisului. Am legat calul subt unul din plopi, de-o tufa. #upei s-a ncovrigat sub botul lui, n paius. Am asteptat o vreme" nu multa. *nd iesi luna n rasarit ca un oc i de spaima, cnele mri. Dar tacu ndata, caci cunoscuse pe cel ce vine. .asii spre fntna. :arii prin ntunecime umbra !argai- parca venea fugind. Se opri c-un tipat nabusit- ma vazuse. Apoi se repezi si ma cuprinse de gruma,i. 9fia si ma strngea catra ea, scncind. +amase lipita de mine, si dupa ce se potoli, suspina prelung si adnc. #epadai contasul n iarba, aproape de colacul de piatra al fntnii, si ma lasai ,os. <ata ngenunc e lnga mine. i vorbii, mngind-o- !arga, ieri-noapte ti era racoare si tremurai. ?i-am adus scurteica ,uruita.

/a pipai aina, rznd fericita si o trase pe mnici. 9rai alintndu-se- Acu vad, boierule, ca ti-a fost putintel dor de-o biata fata... Se ntinse lnga mine. Am cuprins-o n brate. 0 desmierdam si ea avea o nfiorare s-un geamat ca de salbaticiune ranita. - *e ai tu, !arga7 am ntrebat-o eu ntr-un rastimp. *a si cum as fi lovit-o, rasari n capul oaselor si prinse a-si bate fruntea cu pumnii. - 8oierule2 *alca-ma-n picioare, omoara-ma si zvrle-ma-n fntna caci nu ti-am spus mai degraba2 I-am cuprins bratele strns ngri,at deodata. - *e este7 1u nteleg. 6orbeste lamurit2 /a acuma plngea, si se apleca spre manile mele, sarutndu-le. - De ce nu ma bati7 de ce nu ma zdrobesti7 Iaca ce-i. 3nc esul Hasanac e m-a trimes ieri dimineata la crsma. A bagat de sama ca te uiti lung la mine si mi-a spus sa viu si sa-ti intru n suflet si sa ne-ntlnim... si sa-i spun lui unde ma gasesti. si el, cu cei doi frati mai mici ai lui, Dimac i si )urcu, sa vie cnd i fi cu mine, unul sa-ti fure calul si ceilalti doi sa sara si sa te doboare... Abia-i desluseam vorbele din tnguire. - si tu ce-ai facut7 #e-ai spus unde vin sa te gasesc7 - #e-am spus, ca altfel ma omorau. - si de ce n-au venit asara7 - Au asteptat sa te-ntorci cu paralele de pe vin. - s-acuma au sa vie7 Au sa vie2 racni ea, nabusit 1-am putut rabda de dragoste si-am vrut sa mai stai cu mine, de-aceea nu ti-am spus cum am venit. Dar acuma nu mai pot, si-ti spun" caci vor sa te omoare si sa-ti ieie banii. Au mai facut ei fapte de-acestea si nu se tem de nimica2 Acuma eu stiu c-au sa ma n,ung ie, caci au nteles ca-mi esti drag, s-au sa priceapa de ceai scapat, dar de-acuma nainte nu-mi pasa2 !a ridicasem din locul meu, racit de-un fior. <ata mi mbratisa genunc ii-

- Du-te repede2 du-te repede2 6ocea ei era plin de groaza. /ra prea trziu. *nele ncepu a amai deodata salbatic, ntartat si dusmanos. !a repezii spre cal. 4De-acu ma omoara, caci m-au auzit25 racni !arga cu obrazul la pamnt n urma mea, n ntunecime, cu ura, izbucni un strigat gros- cunoscui vocea lui Hasanac e. Am fost din cteva sarituri lnga cal. #upei, c-un urlet, se izbise de ceva n tufe si prinsese, rupnd. #-am ndemnat cu voce apasata- 4.rinde, #upei2 1u te lasa25 /ra un cne tare si ager la colt, n care mi puteam pune nade,dea. Am smuls frul, am ncalicat si-am desc is coburii. *u pistolul n mna, am dat pinteni calului si l-am repezit dupa larma cnelui. Din urma-mi am auzit urlete omenesti de ndemn. *um suiam din valcica n goana, am deslusit pe zare, la limpezis, mogldeata tiganului care fugea de cne. Am tras cu pistolul" am auzit zapaitul cnelui dupa el- nu-l nimerisem. A,uns sus, mi ndreptai calul dupa latratul lui #upei. /ram tare n sa, aveam arme la mine si nu ma temeam. Dar cum goneam pe cel dinainte, din urma simteam ca ma alunga si pe mine cineva. Auzeam vocile de ndemn tot mai aproape, din urma si pe doua parti, ca si cum ar fi vrut sa-mi taie laturile. .e miristi, luna stirba varsa o lucire slaba. .e fugarul dinainte l vedeam, ntorsei capul la dreapta si la stnga. ?iganii din urma se tineau de mine zvrlindu-se n pra,ini. si racnetul lor, acelasi cuvnt, l repezeau din cnd n cnd celui dinainte. Deodata-i ntelesei, - cnd bagai de sama ca alergam cotit. *el gonit de #upei fugea serpuit prin miriste" cei din urma ma a,ungeau. si deodata-mi iesira pe laturi nainte. Saltau g emuiti si rasucindu-se ca niste diavoli negri. 3nul dintre ei ramase pe pamnt si facu piezis din dreapta catra mine. *elalalt mi cazu si el n stnga, ntelesei ntr-o clipa prime,dia. Dar eram avntat n goana. Auzii v,itul pra,inilor aruncate n picioarele calului. Am avut un vrte, scurt si-am cazut, nsa eram deprins si cu de-acestea. n clipa prabusirii picioarele nu-mi erau n scara. !a rostogolii n miriste, ma ridicai iute din sale si facui fata. ?iganii veneau peste mine. *-un zbrnit ma patrunse o lovitura de fier ascutit la coada oc iului drept. +idicai pistolul si fulgerai la un pas, ntre oc i, pe cel ce ma ncalica. Se prabusi peste mine, stropindu-ma cu snge. s-auzii n prea,ma si britul salbatic al lui #upei care rupea pe celalalt. Simtii sub sold spanga ce ma lovise. 0 apucai si ma opintii n sus. n oc iul drept aveam o sagetare adnca si forfotit de snge. *u oc iul teafar

zarii spre slea lumina anului si ncepui a racni c-o voce sc imbata de tulburare si de durere. #upei prinse a gfi mpre,urul meu si a-mi da trcoale. *eilalti doi dusmani se mistuisera n ntuneric. Dinspre an pornira a-mi raspunde c iuituri prelungi si se aprinsera faclii. .na ce mi-au venit tovarasii, mi-am legat strns cu batista de la gt oc iul atins. *alul icnea la cinci pasi de mine si se opintea din cnd n cnd sa se scoale. *nd l-au mpresurat carausii si l-au cercetat, i-au gasit picioarele dinainte rupte. #-am lasat acolo" si, cu aceiasi voce sc imbata si ragusita, am ndemnat pe toata lumea ndarat. Au pornit cu facliile spre plopi, si sileam si eu scrsnind din dinti, ametit, slabit si misel. #a fntna i-am gasit pe toti cu capetele buluc asupra colacului de piatra. Sub lumini lucea snge proaspat. - Au stropsit-o s-au prapastuit-o n fntna... am grait eu slab. - .e cine au prapastuit, pe cine au zvrlit7 ma ntreba mos Irimia. = /u n-am mai simtit putere sa raspund. .e sub batista mi-a naboit iar sngele" mi se prelingea prin mustati si-mi intra n gura. si parca gustam din sngele mprastiat pe colacul fntnii. *nd si sfrsi capitanul 1eculai istorisirea, asfinti soarele n munti si se ntinse umbra peste valea !oldovei si asupra anului. <ocul se stnsese. 1oi gospodarii si carausii din tara-de-Sus am ramas tacuti si m niti. 1umai comisul Ionita mormai ceva si se uita cu fudulie n ,uru-i. Ancuta cea tnara grai- )ot asa mi povestea si mama, demult, despre ntmplarea asta. ?iganii ceilalti doi au fugit si s-au mistuit n codru... - Da, asa-i, asta-i o ntmplare din vremea noastra, ntari, tot fudul, comisul Ionita de la Draganesti. Am ndraznit si eu sa ridic vocea ntr-un trziu, si-am ntrebat- !ai este n fiinta fntna cu cei patru plopi7 - 1u mai este... a raspuns ncet mos #eonte, cetitorul de zodii. S-a darmat ca toate ale lumii... *u toate acestea, capitanul de mazli o vedea. Sta mpovarat n locul lui, neclintit si cu capul plecat. 0brazul drept, botit spre oc iul stors, parca era nclestat si pecetluit pe totdeauna ntr-o durere. Iar oc iul cel viu, mare si neguros, privea tinta n ,os n neagra fntna a trecutului.

)rziu, la nserat, s-a aprins iar focul. si capitanul Isac s-a ridicat din locul lui, a prins pe Ancuta de mna si-a cerut, pentru sine si pentru soti, vin vec i n oale noua. Cealalta Ancuta - ntr-adevar, n vremea vec e s-au ntmplat lucruri care astazi nu se mai vad, a grait ncet, n ntunecimea nserarii, mesterul Ienac e coropcarul. nca parea cuprins de sfiala dupa istorisirea capitanului 1eculai Isac. )otusi vocea lui ne-a desteptat la viata acelei ore. si asteptnd-o pe Ancuta, cu oale noua si vin proaspat, am prins a ne apropia cu vorbe unii de altii. 3n fior de vnt sosi ntre noi din valea !oldovei. !-am dat lnga vatra, am mpuns si-am zadart cu vreascuri focul atipit n blanita-i de spuza. *nd se rasucira flacari si ne vazuram iarasi, fiorul de vnt statu si se aseza peste noi si peste an o negura usoara de toamna. - Acum nici nu mai sunt oamenii care au fost, urma mesterul Ienac e" si comisul Ionita ncuviinta din cap, cu putere, asemenea cuvnt Acum traieste o lume noua si becisnica. - Asa este2 mormai ntartat razasul de la Draganesti. - si iernile pe-atunci erau mai tari, otar coropcarul, apropiindu-si de foc luleaua de lut cu capacel de alama. Dulama care o am pe mine e de pe atunci" si eu acuma n-am ce face cu dnsa n vremea iernii. 0 port asa ntre umeri, ca sa ma fudulesc cu dnsa. Asemenea sa stiti dumneavoastra, capitane 1eculai si comise Ionita, ca si verile erau mai mbielsugate. si nici prin trguri nu erau attia venetici cu dug eni noua- si noi coropcarii eram mbratisati prin sate ca niste prietini buni. Acuma trebuie sa-mi plec grumazul mai tare si sa-mi port marfa sus, n munte. 1umai acolo se mai gasesc oameni care n-au vazut nca trgurile" si fetele nfloresc de bucurie cnd le desc id laditele. Apoi era si alta credinta n Dumnezeu. Se duceau negustorii la +usalim si se ntorceau sfintiti... * iar eu m-am nvrednicit deam calatorit, pe ,os, pna la Sfntu-!unte. s-acolo am vazut an ac it pe ciont de stnca si mona i cu dreapta credinta se suiau si se coborau de-acolo cu scripetele, n panere, caci drum n-aveau. Iar la noi, n trg la Iesi, era asezata Domnia cu altfel de rnduiala. *nd iesea 6oda de la *urtea Domneasca ,ucnd pe armasar negru si ncon,urat de neferi, prostimea se punea cu dosu-n sus si cu fruntea-n pulbere. Iar cnd te miluia un boier, nu-ti dadea un craitar, ci un ban de aur. S-a ntmplat ca eu sa fiu tnar, sa traiesc pe-atuncea si sa ma bucur altfel de viata. Haladuiam fara gri,a si eram cu

c imirul bine captusit. Iar ntr-un rnd, pe cnd mi pregateam lazile ca sa ma duc la iarmaroc, la 8aia, n tara-de-Sus, s-a ntmplat n trgul nostru la Iesi un mare bucluc. 6a rog numai o leaca sa ngaduiti pna ce-oi potrivi n lulea o frunza de tutun, caci atta pacat am naintea lui Dumnezeu, pe lnga altele. si sa desfund ciubucul, pentru ca Satana atta gri,a are- sa-l nfunde. Dar cel mai mare peste ceruri, peste pamnturi si peste mari s-a milostivit si ne-a nvatat sa facem suvac. s-apoi sa va spun ca, pe cnd ma aflam n ulita la *arvasar@ ti ma tocmeam pentru marfa cu doi negustori armeni, iaca s-arata dinspre 8eilic, cu mare zvoana, o roata de arnauti, avnd la mi,toc pe-un om legat #ume multa dupa dnsii, mai ales muieri si copii. si ieseau catei de sub gangurile si boltile negustorilor, amaiau si urlau. 1egustorii de pe la toate tarabile s-au bulucit barba lnga barba s-au prins a se-ntreba boldindu-se. Arnautii umblau toti cu amgerele si cu susanelele gata, parca s-ar fi temut ca omul legat sa nu rupa funia si sa-i deie la pamnt cu dosul palmelor. *el prins era ntru adevar om nalt si voinic -subtire la mi,loc, lat n spate. Avea mustati balae si oc ii negri si se uita fudul n ,uru-i. /ra mbracat cu mintean si cu ciubote rosii cu tureatca rasfrnta, ca un razas cuprins. /ra cu capul gol si cu buzele sngerate sub mustati. Se afla ntre arnauti unul *ostea *aruntu, slu,itor la agie. *nd a trecut pe dinaintea negustorilor, s-a ntors cu fala s-a batut iarasi pe cel prins cu pumnul peste falci. Am ntrebat- *ine-i omu ista si cum l c iama, ,upne *oste7 - Aista-i un rau si-un misel, a raspuns slu,itorul agiesc. - !a rog dumitale, cum l c iama si ce vina are7 - l c iama )odirita *atana, un razas nebun si nemernic din tinutul 6asluiului. si fiind slu,bas la luminatia sa vornicul 8obeica, a avut asa neobrazare, nct si-a ridicat oc ii asupra luminatiei sale. si a cutezat sa senteleaga cu sora luminatiei sale, duduca 6arvara, - s-au fugit asta-noapte. Dar luminatia sa oblicise ceva si pusese stra,i. Asa ca l-au a,uns si l-au prins la !oara de 6nt. A fost munca si batalie. .n-acolo n-a fost c ip. *ti tigani si slu,basi boieresti l a,ungeau, pe toti i stlcea si-i dobora. .an= ce nu l-au ncon,urat arnautii domnesti cu amgerele n-a fost c ip sa-l supunem. +acnea ca el pentru duduca 6arvara poate sa-si deie si viata. Apoi l-am legat cum vedeti si l-am batut peste falci cum se cuvine - de are sa-si stupeasca

limba si maselele" ca sa nteleaga asemenea ticalos ce nu se cade sa ndrazneasca2 - <oarte bine i-ai facut, ,upne *ostea - am zis eu, si mpreuna cu mine au ncuviintat si toti ceilalti negustori. Dar cnd spuneam noi aceste vorbe, miselul acela, )odirita *atana, si-a ntors fruntea si s-a uitat drept si olbat spre noi. /ra om frumos si ndraznet, dupa ct se vedea, si m-am cam nfricosat de privirea lui. .e urma m-am gndit ca tot au sa-l spnzure si mia trecut sfiala" si-am rs catra dnsul. Dupa aceea am grait spre slu,basul agiei- (upne *oste, pentru vrednicia dumitale, poate sa-ti daruiasca s-o mosie luminatia sa vornicul 8obeica. <ii bun si ngaduie o tra si mai tine putintel n loc raul acesta si pe arnauti, ca sa ne spui ce s-a facut duduca 6arvara, sora luminatiei sale. - .e duduca 6arvara o trimete boierul la manastire la Agapia, precum cere legea, ca sa-si plnga acolo greseala tineretii. * iar i-a si rnduit caruta si slu,itorii. Iar pe acest fara de minte razas l duc ca sa-l nc id n turnul 9oliei, ca sa astepte acolo porunca lui 6oda. Sfrsitul lui are sa fie sub buzdugan, asa dupa cum ntelege orice om cu scaun la cap. - Asa este, am zis eu cu ncredintare. si toti negustorii din ulita si-au nclinat barbile s-au aratat ca si ei tot asemenea dreapta socotinta au. Apoi dupa roata de arnauti s-a luat ma alaua ca dupa o laie, cu colb si cni, cu muieri si prunci, - si *ostea *aruntu palea din cnd n cnd peste falci ori peste grumaz pe razas. Asa l-au dus si l-au nc is la 9olia n turn, pe cnd eu ma clantaneam cu armenii pentru marfa. si sfrsind trgul si platind aur cu zimti, mi-am luat sarcina cu marfa-n spinare si m-am dus acasa s-o asez n cutii- marfa delicata si subtire, mai mult pentru oc i si pentru inima partii femeiesti. Am rnduit-o frumos, am pus cutie peste cutie, - am lustruit ca totdeauna cu gri,a alamurile cu care-s ferecate, dupa cum le vedeti si-n ziua de azi" si dormind un somn bun pna ce-au cntat cucosii stra,a a treia, m-am sculat, m-am pregatit, am luat coropca-n spate, si cu ciomagul si luleaua am pornit ai- ai, cnd se ngna ziua cu noaptea. A,ungnd n ulita 9oliei - aud larma cumplita. si de la manastire tsnesc pe poarta de fier calareti cu parul vlvoi. -Aman2 *e este, oameni buni7 ce s-a ntmplat, lume draga7 *ostea, cu capul gol, ndemna cu arapnicu-n mna-

- Acu, baieti2 )rebuie sa fi apucat pe la cismeaua .acurarului2 Sa nu-l lasati2 *um l-a,ungeti, l strapungeti si mi-l aduceti mort2 - (upne *oste, a raspuns atunci un arnaut batrn, cine poate sa stie drumul pe care a apucat blastamatul acela7 *t a fost legat, am avut stapnire si putere asupra lui" dar acuma, daca-i i-s slobode bratele si are n pumnul lui fier, si-a ncalicat cal, nu se gaseste voinic care sa-l poata a,unge si sa-l poata rapune. - *e graiesti tu, mosnege7 - a racnit slu,basul agiei. - 1u te supara dumneata, caci graiesc adevarat, ,upne *oste. *aci noi l cunoastem de mai multa vreme pentru alte ispravi ale lui. Aista-i un zalud care a facut slu,ba si-n oastea nemtasca, - si i-a spariat si pe nemti. si s-a ostit si-n razboaie adevarate si are pe el crestaturi de gloante si de sabie. *alul fuge n goana si el sta n picioare n sa. +idica sacul de orz n mna dreapta. 8ate ca un berbec cu capul, si pe cine-l paleste l da ,os fara suflare. stiindu-l asa, l-am cetluit bine, l-am lepadat pe dusamea si i-am pus proptea la usa. si numai un nebun ca el a fost vrednic sa roada funia, s-o lege dupa aceea de-o gratie, sa-si faca loc prin fereastra si sa pogoare n lungul turnului. A sarit la stra,a si i-a luat iataganul si pistoalele, - a gasit undeva un cal, s-a dus" -unde sa-l aflam noi acuma, ,upne *oste, si ce-i putem face7 s-asa se framnta ,upn *ostea *aruntu si racnea ca un leu, nct pe loc slu,itorii au apucat-o n toate partile calari pe par. 6aznd ca i-a urnit dupa fugar, slu,itorul domnesc s-a mai potolit, si numai pufnea, - parca se-nadusa si nu-i mirosea bine. Avea un om al lui lnga el. I-a poruncit sa-i aduca arme si cal nseuat. Atuncea am gasit si eu cu cale sa m-apropii si santreb cu mare uimire- (upne *oste, pe mine tot nu m-a,unge mintea, cum s-a putut ntmpla asemenea fapta ntr-o cetatuie cu ziduri nalte si cu turn cum i 9olia7 .e lnga ziduri si turn, se mai afla pusti, lanturi si osteni. si sa scape asa cu usurinta un nevrednic ca acela, care a cutezat sa rusineze o cinstita casa boiereasca2 - ntreaba-ma, Ienac e, si eu nu ti-oi putea raspunde, - a pufnit iar slu,basul. Acuma n mine au sa bata toti si la mine are sa se uite strmb luminatia sa vornicul 8obeica. Acum slu,ba mea si pricopseala mea au cazut ,os. Sa intru n sfnta manastire, sa dau parintelui 1icanor un sorocovat, sa-

mi faca o slu,ba pentru scapare de napaste, - nu ma rabda vremea, caci ma,ung din urma supararea si arapnicul boieresc. )rebuie sa ma reped dupa ot, dar iarasi trebuie sa ma ntorc, caci, dupa rasaritul soarelui, am porunca sa pornesc pe duduca 6arvara la drum. )rebuie s-o ntovarasesc, cu alti slu,itori, pna la manastire la Agapia. .e cale mi s-ar putea ntmpla alte nacazuri si nu stiu ce-oi face. Inima mea, bre Ienac e, acuma-i ca un faer ros, pe nicovala- si trebuie sa bata-n ea ciocanul. - De ce te nfricosezi dumneata, ,upne *oste7 am cercat eu a-l domoli. .e ticalos l-oti prinde" pe duduca i duce-o la sfnta manastire" iar Domnia si boierul s-or linisti, - si pentru credinta domniei tale, te-or milui dupa cuviinta. 9raind asa, l-am lasat nca fierbnd lnga tumul 9oliei, si-am pornit la vale pe drumul .acurarului, ca sa nu m-apuce soarele n trg. si nada,duiam asa, n mine, ca si de data asta tot. Stapnirea are sa biruiasca pe cel viclean. *a marginea trgului m-am ntlnit cu unii din ostenii Domniei, care se ntorceau la pas pe cai asudati. /rau suparati si se uitau urt. 1u gasisera si nu prinsesera nici un razas. Acuma mi se lumina mintea si-ntelegeam de ce-a mnat *ostea *aruntu pe slu,itori ntr-acea parte, caci pe acelasi drum avea a umbla si caruta duducai 6arvara, catra manastire. s-un nebun, cum se vede ca este )odirita *atana, numaidect trebuia sa ncerce a-i atine calea. Am priceput ca de asta mai ales se temea ,upn *ostea. Am mers asa o vreme pe drum lung. *nd s-a suit pe cer soarele si mi s-a ngreuiat n spate coropca, am poposit la o fntna si mi-am potolit setea. siam stat asa subt arsita, asteptnd din zare un crestin drumet, care sa ma primeasca lnga el, n, caruta cu fn. *a si-n alte dati, Domnul Dumnezeu mi-a venit ntru a,utor - si s-a aratat dinto-o zare un om cu caruta. S-a oprit la fntna cu cumpana ca s-adape caii - si eu spunndu-i o vorba buna, el mi-a raspuns cu prietinie. Am pus laditile bine, m-am asezat n fn alaturi, si-am mers asa prin sate si prin locuri singuratice pna la )rgu-<rumos. Acolo omul cu caruta a apucat n alta parte de lume, iar eu, cu lazile-n spate, am intrat n padure la Strunga si-am mers pe racoare pna ce-a asfintit soarele n Siret si s-a aratat luna n urma la rasarit Atuncea mi-am pus iar ,os laditile, la alta fntna, si-am stat acolo pna ce mi-a trimes Dumnezeu, de pe alt drum, alta caruta. /ra o caruta usoara, care venea iute, cu doi cai sprinteni. 0mul a oprit si m-a ntrebat- De unde vii, mai crestine7

- )ocmai de la trgul Iesilor viu, gospodarule, si mare pomana ti-ai face daca mi-ai scurta drumul, caci eu sunt coropcar, prietinul oamenilor, si nu fac nimanuia nici un rau. - Daca vii de la Iesi, suie lnga mine si te grabeste... a grait omul acela. /u m-am suit lnga el si ndata am trecut Siretul. Iar pe lnga podul de lemn ,uca luna n apa - si fulgera spre noi lumina, ntorcndu-ma spre om sai multamesc si sa-i spun cuvnt bun am nteles ndata ca lnga mine-i )odirita razasul, si l-am cunoscut. /l a rn,it, sticlindu-si dintii" si m-am nfricosat ca ma cunoaste si el. - )u esti, - zice, - negutatorul acela care a rs catra mine, ieri, la *arvasar@. - Am rs, raspund eu, caci mi-a placut fata domniei tale. 1u te supara, caci sunt om sarac si umilit. - )u esti oaie de turma, mi ntoarce el cuvnt= si te pastoreste lupul. Sa stii ca asta esti tu. - 8ine, zic, asta sunt- numai nu te supara pe mine. /l iarasi a rs. Apoi a fluierat ascutit - si caii, ntelegnd putere ndaraptul lor, s-au ntins mai cu grabire la fuga, pe slea . *atana razasul se ntoarce iar catra mine- *e se mai aude n trg la Iesi7 - *e sa s-auda7 - zic. stiu ca, daca nu ti-oi marturisi adevarul, mi rapun capul. *ostea *aruntu de la agie trimete ostire multa dupa dumneata. si el duce singur pe duduca 6arvara la manastire la Agapia. A pornit, socot eu, cam pe la prnzisor. - Asta-i bine, ngna razasul. -Asta este, zic eu iar, si sa stii ca el cunoaste ca si dumneata trebuie sa fi apucat tot pe acesta drum" si a luat cu sine tarie, de care trebuie sa te temi, caci esti numai unul singur... +azasul rde iar. - Asculta, omule, zice" - eu pot pieri, dar de temut nu ma tem. si tu ia aminte la cuvntul meu si din ce spun eu sa nu iesi. Acum mergem nca o bucata de drum, pna ntr-un loc care se c iama Hanu Ancutei. Acolo eu vreau sa ma opresc si s-astept pe ,upn *oste, cu toata sila lui. *nd are sa

vie, el n-are sa ma gaseasca si n-are sa ma vada, - dar eu n-am sa fiu departe. Am sa fiu lnga voi si-am sa va am subt oc iul meu. si-am s-ascult si vorbele pe care ai sa i le spui. /l are sa te ntrebe si tu ai sa-i raspunzi c-am apucat slea ul nainte catra )imisesti, si-am fugit de el cu mare spaima... Sai spui adevarul, ca m-ai vazut si m-ai cunoscut, - nsa nu ntr-alt c ip, caci altfel ne mai putem ntlni ntr-aceasta viata si-n aceasta lume. #a asemenea vorbe, eu am plecat capul si-am raspuns cu supunere" ma gndesc ca poate ntr-adevar nemernicului i-i frica de puterea Domniei, nsa de puterea celor mari nimene nu poate scapa. Asa, - cinstite capitane 1eculai si comise Ionita, dorind eu pedeapsa celui rau si rnduiala n tara, am a,uns, nu n trzie vreme, aicea, la Hanul Ancutei celei de-atunci. /ra nc is si se afla numai cu luna n singuratate. 8ate *atana n porti, se desteapta cni rai, - s-aude nlauntru vocea Ancutei. +azasul striga- #ele Ancuta, am venit la sfatul si la prietinia dumitale. /u sunt )odirita *atana, si daca nu-ti mai aduci aminte de mine, acuma ai sa-mi cunosti nacazurile. .e loc Ancuta a tacut" a grait blnd cu cnele" pe urma a tras drugul s-a desprins clempusurile de fier. A desc is usa, ne-a vrt n oc i pe rnd faclia de ceara si-a zis catra *atana- Intra. Dumneata esti razasul cel nebun, cu pricina. Am auzit astazi veste de la Iesi despre ispravile dumnitale. Atunci )odirita *atana s-a ndreptat din sale si s-a uitat la dnsa. Ancuta de altadata era muiere frumoasa, ca si aceasta de-acum. *ata la el cu oc ii mari si-i luceau n ei doua faclioare mititele. +azasul s-a uitat lung la dnsa, apoi si-a lepadat pe-o laita pistoalele si iataganul. S-a ntors si i-a cuprins mna dreapta care-i era sloboda. Ancuta a prins a rde. - Stai, sa pun lumina deoparte si sa-nc id portile, a grait ea -si pe urma spune ce ai de spus. /u stiu ca nu esti om cu mintea ntreaga, caci te pui cu stapnirea. Se vede ca nu esti ntelept, caci iubesti o copila de boier. Asta-i dragoste cu prime,die. Dar am nteles ca ai facut o isprava mare n trg la Iesi, la turnul 9oliei. Se bat cap n cap arnautii si neferii Domniei si te cauta pe toate drumurile. Au sa te gaseasca s-au sa te taie.

- #ele Ancuta, a raspuns )odirita *atana" daca mi-a fi scris sa mor, oi muri. .entru o dragoste pot sa-mi dau viata si tineretele mele. Afla, lele Ancuta, ca-n noaptea asta" - poate peste-un ceas, poate peste doua, au sa cada ntr-adevar aicea la portile dumnitale, ostenii Domniei. *u ei se afla *ostea *aruntu, care m-a legat ieri si ma batea peste falci n vederea norodului. *ostea *aruntu, draga lele Ancuta, duce pe duduca 6arvara, n pustie, la Agapia la manastire. si eu vreau sa-ndraznesc a scoate din mna lor dragostea mea" ori izbndesc, ori mi las aici oasele. Atunci, la aceste vorbe, am vazut-o pe Ancuta nfricosata. A clipit din oc i si si-a dus palmele la obra,i. s-a racnit subtire- )u esti nebun, )odirita *atana, asa cum spun si alti oameni2 Dar ndata dupa aceea s-a ntors si s-a aplecat catra el si l-a ntrebat cu graba cum socoate el ca si-ar putea ndeplini planurile. )ragndu-se amndoi n celalalt colt de odaie, lnga vatra, au prins a descnta frunte lnga frunte, si mai ales Ancuta mi se parea mie ca graieste cu foc si patima. Dupa ce-au -ispravit ei de grait si de pus la cale, )odirita *atana a venit mpotriva mea, s-a oprit si s-a uitat la mine cu sprncenele ncruntate. Avea niste priviri pe care voiam sa le lepad din mine si nu puteam. 1ici n-am ndraznit a-i spune nimic. Am nteles asa ca a facut legamnt cu moartea si de asemenea om trebuie sa ma tem. - Du-te" nu ntrzia... i-a grait Ancuta, cnd el si lua armele. si-a ntins mna pe umarul lui, apoi si-a tras-o iute napoi. *atana, ca si cum l-ar fi ntors bratul ei, s-a sucit n loc, a cuprins-o cu dreapta de dupa gt s-a sarutat-o. - Daca se scoala sotul meu si te vede, a zis ea rznd, macar ca-i batrn, se poate supara... .e urma a ramas neclintita, lnga usa, si-a ascultat cum graieste razasul cu caii, cum i ndeamna si cum porneste. 6uietul carutei s-a departat si nu se mai auzea si ea tot statea cu urec ea atintita. sedeam mpovarat lnga laditile mele si nu ntelegeam nimica. *e fel de vnt tainic mna vestile asa de grabnic de la Iesi n lume7 si cum se pot aduna si ntelege ntr-asemenea c ip doi oameni straini7 nalt privirile- vad ca Ancuta s-a asezat pe o laita" se uita nspre mine si faclia i ,oaca n luminile oc ilor" dar

nu ma vede. .arca tot asculta si nu vede. si asteptam asa pna ce suna zvoana pe slea - si cu mare larma de voci si pocnete de arapnic se opreste n batatura alaiul cel mare de la Iesi. si-ndata aud racnetul lui ,upn *ostea *aruntu si angita se scoala din locul ei, desc ide usa si salta faclia deasupra capului. .are apoi a-si aduce aminte si de mine si, plecnd numai usor fruntea, mi sufla pe sub brat- Dumneata, mestere Ienac e, stii ce ai de spus. Au tabart slu,itorii Domniei, racnind sa le deie vin. (upn *ostea nsa i-a nfruntat si i-a ocart si i-a scos afara la cai si-n ,urul carutei. Acolo, sub poclazi, n lumina lunii, gramadita cu capu-n piept si asupra genunc ilor, am vazut pe duduca 6arvara. !i s-a aratat ca o umbra si mi s-a parut ca tot plnge. Iar ,upn *ostea, batnd cu sabia n podele, s-a apropiat si m-a cunoscut - *um se poate, bre Ienac e, zice - asa degraba ai a,uns n aceste locuri7 Spune-mi daca n-ai aflat cumva pe drum veste despre miselul pe care-l cautam. - (upn *oste, zic - am auzit despre )odirita *atana pe care-l cauti dumneata si l-am vazut - *um se poate,bre Ienac e7 a strigat slu,itorul agiei" iar angita s-a ntors catra mine, atintindu-ma. - #-a vazut, a adaos si ea. A trecut pe aici. - Da, ncuviintez eu" a trecut pe aici si-am oblicit c-ar fi apucat spre vadul de la )imisesti cu mare spaima... Am auzit larma slu,itorilor de-afara si mi s-a parut ca ,upn *ostea se bucura. - De armele noastre nu poate sa scape2 a racnit el cu tarie. Hangita zmbeste si graieste cu blndeta- S-aude ca si-ar fi gasit tovarasi alti rai si bezmetici si vor sa prade marfa pe care o duceti dumneavoastra n caruta. - *e7 *um7 - s-a ndr,it omul stapnirii. Are sa-si lese capatna sub picioarele calului meu2

- !oldova vine mare dupa ploi, graieste iarasi )imisesti acuma e greu de trecut. - *um se poate7 si alt drum nu-i7 - /ste drum prin )upilati. )receti pe pod umblator.

angita, si vadul de la

- Atunci oamenii mei grabesc dupa el si-l nfunda acolo, la )imisesti, iar eu trec caruta cu marfa boiereasca pe podul umblator. <acem doua trebi bune si multamim pe stapnii nostri. 1e ferim astfel si de orice fel de ntmplare potrivnica... si-ntr-un sfert de ceas, ct au mai stat acolo oamenii stapnirii, lelea Ancuta m-a cobort cu dnsa n pivnita si-am scos amndoi la luna cofe cu vin. si adapndu-se oamenii si facnd zarva si prinznd mare cora,, au ,uruit pieirea miselului fugar s-au apucat-o pe slea nainte. Iar ,upn *ostea, cu o sama de slu,itori, a pornit caruta prin partea ceastalalta ca sa deie pe podul umblator de la )upilati. #elea Ancuta i-a dus pe drum foarte scurt si m-a tinut toata vremea lnga dnsa. *um am a,uns la malul apei, ,upn *ostea a strigat cu voce mare la podar. si s-a nfatisat un mosneag cu pletele-n oc i si surd. - Sa ne duci de ceea parte2 - a racnit *aruntu la el, aratndu-i cu sabia celalalt mal. - 6a duc, boieri dumneavoastra, blbie mosneagul cu groaza. Da-i apa mare, maria voastra, si-i greu de trecut atta norod, si cai si caruta, si fiind si la o vreme de noapte... - 1u-i nimica, mos 8ara, i tipa angita la urec e, i treci pe dumnealor pe rnd. nti pe cel mai mare si pe duduca din caruta. Dupa aceea or trece caiipe urma ceilalti. /u nu m-amestec, ,upne *ostea, dar spun numai o vorba. si nu s-a face dect dupa cum poruncesti dumneata. - )ine podul bine si baga sama2 s-a ntors ,upn *ostea catra mosneag. !a treci nti pe mine cu sora luminatiei sale vornicului 8obeica. si daca nu-ti faci bine datoria, sa stii ca unde-ti sta capul, au sa steie si picioarele2 !osneagul si-a vrt ntre umeri capul si s-a tras catra saici. Iar ,upn *ostea *aruntu, cu vorbe bla,ine, a cobort din caruta pe duduca 6arvara, subtirica si plina de spaima. *nd a trecui spre pod, s-a apropiat de ea lelea Ancuta, aplecndu-se sa-i vada oc ii. Scripetele a prins a scrti pe odgon si apa rupea si farma n solzi lumina. S-a lipit podul ncet de celalalt mal s-a ramas acolo neclintit si tacut. 1u s-a auzit de acolo nici o voce, nu s-a simtit

nici o miscare. 1umai pe Ancuta o vedeam ca asculta cu ncordare, si-i sticlea luna n oc i. 0 priveam stnd asa si asteptnd, - si de la o vreme mam ntors de catra ea cu frica. 1imenea n-a nteles ce-a fost si ce s-a ntmplat, cu toate strigatele si c emarile de mai pe urma ale Ancutei s-ale oamenilor. )rziu, n zori, au venit gospodari din )upilati s-au adus iarasi la cestalalt mal podul Am gasit ntr-o saica pe mosneag legat. si-n cealalta saica pe ,upn *ostea, strns n funii pna la snge, cu calus de rasina-n gura. *nd l-am slobozit din funii si i-am dat afara calusul, a nceput a se pravali ntr-o parte si-ntr-alta te ui si si-a stupit n prund dintii de dinainte amestecati cu snge nc egat. Asa era de prapadit" nct a trebuit sa-l culce oamenii lui n caruta, ca sa-l poata duce napoi la agie. Asa m-am mirat eu de asemenea ntmplare, - si ntelegeam ca lelea Ancuta, cnd se uita n luna, auzea ce se petrece la celalalt mal. /u n-am stiut ce-a fost si nici ,upn *ostea n-a spus niciodata. 1u cred sa fi fost farmece de-a angitei, macar ca ea auzea. !ai degraba raul acela, )odirita *atana, a stat acolo la pnda s-a stropsit pe slu,itorul Domniei. De sfatuit s-au sfatuit ei lnga orn, dar o femeie nu poate pune la cale asemenea fapte. De la Ancuta am aflat trziu dupa aceea ca acel misel ar fi scapat cu duduca 6arvara n tara ungureasca. s-atunci iar am banuit-o c-ar fi fost cu stiinta ei. Am fost eu, capitane 1eculai si comise Ionita, multa vreme m nit pentru asemenea blastamatii, care s-au petrecut n trg la Iesi si la apa !oldovei. Judet al sarmanilor S-a ridicat din to oarca lui, de la un protap, un om mata alos, si s-a aratat n lumina focului pasind leganat. 1umai dupa cum aducea picioarele, rar, parca cosind cu ele, s-ar fi putut cunoaste ca-i cioban. Se vedea asta nsa si dupa gluga, dupa caciula dintr-un berbece, dupa c imirul lat si lustruit si mai ales dupa camesa scortoasa de spalaturi n zer. .urta toiag nalt pe care-l tinea de sus. si oc ii mititei, abia-i vedeam de sub stresina fruntii si a sprncenelor. Avea plete crete unse cu unt, iar barba-i era rasa cu custura de coasa. - /u toate le-am ascultat si toate au fost istorisiri frumoase - a grait el gros, si nu mai doresc dect s-aud ntmplarea gospodarului istuia nalt si uscat si dupa asemenea vorbe spuse comisului, se cunostea ca-i un om din salbaticie.

1ici nu-l bagasem n sama pn-atunci" dar el toata vremea statuse acolo cu noi, si tacuse. )acuse si-si vazuse de vin, si abia acuma-i venise gust de vorba si c ef. *u !na stnga facu vnt oalei peste flacarile focului. 0 auzii sfarmndu-se n ntuneric, la gramada cioburilor, - se sfarma si nu se mai auzi, nc eindu-si soarta. -Asta n-a mai cunoaste bautura, vorbi iar ciobanul rn,ind, -si nu ne-om mai ntlni dect dupa ce-oi fi si eu ulcior. Iar cei care nu ma cunoasteti, sa stiti ca eu nu-s mai departe dect de la +arau, s-acolo am stna cu alti tovarasi, si bordeie pline cu putini de brnza si de lapte acru, si alte bordeie cu poclazi si co,oace. si ma c iama *onstandin !otoc. *ine vrea sa stie, pot sa-i.spun ca ma duc pna ntr-un sat la apa Siretului, sa aflu daca mai salasluieste pe lume os din osul parintilor, - o sora ce-am avut si cu care nu m-am vazut din tineretele mele. Dac-a fi moarta, sa ma ntorc napoi la oi si la tovarasi si la ntristare, pe vrf de munte, unde nu se domoleste vntu niciodata, - ca si gndu omului. Dar eu rd, caci mi-am adus aminte de-un prietin, carele mi-a spus ca, dac-oi trece pe la Hanu Ancutei, sa beau o oala de vin, sa beau doua, pan= ce-oi vedea tulbure si sa nu spun la nimeni ce i s-a ntmplat lui ntr-o vreme, pe locurile acestea. !i-a povestit cte a patimit. Dar pot spune ca, bnd atta vin cu o asemenea oala, nu-mi mai pot aduce dect cu greu aminte de-o ntmplare ca aceea. - *e ntmplare7 ntreba, dupa obiceiul lui, comisul Ionita. - 0 ntmplare, cinstite om bun, o ntmplare a aceluia care mi-i mie ca un frate. !ai lautarilor, voi sa ziceti pe struna dupa mine un cntec de voinicie al lui 6asile cel !are, otu" s-apoi dac-a dori lumea, oi spune" daca nu, oi tacea. ncepu deodata a cnta pe nas, c-o voce din cap, subtire, cu totul nepotrivit fapturii lui mari. - Ascultati, mai! Care-i tnar si voinic Iese noaptea la colnic Fara par, fara nimic, Fara bru, fara pistoale, Numai cu palmele goale... mi venea a rde ascultndu-l cum zice subtire, si ma veseleam, caci nu mi-i sila de omul cu c ef. /l s-a oprit aratndu-si dintii, dar mai mult cu artag dect cu voie-buna.

- Acu cioroii sa taca, a zis el iar cu tarie si gros, si sa-si ascunda diblele subt aripi. 6reau sa va spun dumneavoastra, daca nu vi-i cu suparare, povestea despre care v-am vorbit. si daca nu v-a placea, sa nu-mi spuneti pe nume. S-a posomort privind spre umbra neagra a anului, si-a potrivit toiagul la subsuoara, spri,inindu-se n el dupa obiceiul ciobanilor, apoi s-a ntors spre noi si si-a plimbat oc ii n ,ur, -fara sa ne vada, caci privirea lui dintrodata se cufundase n alt timp. Dintre noi toti numai Ionita comisul l privea ntr-o parte cu oarecare nerabdare si dispret, - caci l astupase asa tam-nesam un om de rnd si din prosti, cnd domnia sa avea de povestit lucruri mari. *iobanului nsa nu-i era rusine si nu cunostea asemenea rnduieli. - *e-am vrut eu sa spun7 ne ntreba el, zmbind din departare si din singuratate. Apoi ce-as vrea eu sa va spun, m-as prinde mai degraba sa va cnt din fluier" dar n-am c ip. Asa ca trebuie sa graiesc cum m-oi pricepe. /ra prietinul acesta al meu traitor n sat la <ierbinti, pe Siret, fiind n acele vremi stapn pe mosie un boier c iabur tare cu numele +aducan * ioru. /ra acest boier om statut si vaduvoi si din cnd n cnd avea dumnealui placere pentru cte-o muiere dintr-a oamenilor, pentru care lucru noi rdeam si faceam az ntr-o privinta. Dar iaca prietinul ista al nostru pateste si el pozna si nu-i mai vine-a rde. Afla de la alte femei binevoitoare, ca pe Ilinca lui a poftit-o boierul pan= la curte. - *um se poate una ca asta7 sare el n sus. - Iaca se poate" ba nca s-a ntors acasa c-un testemel nou, ros ca focul. Atuncea prietinul acesta al meu a simtit ca-i creste pe spinare par de cne turbat. A lasat n drum, dinaintea orndei, sania ncarcata cu saci, a zvrlit biciul n coarnele boilor s-a tras de dupa o scoarta bardita. 6aznd nainte-i pcla de snge, s-a repezit acasa s-a izbit cu umaru-n usa. A luat n piept pe femeie s-a prins a striga la dnsa- 3nde-ai fost7 Sa-mi spui unde-ai fost, ca te tai n bucati cu securea. - 1-am fost nicairea, omule2 *e este7=Ai nnebunit7 - Spune-mi unde ai fost, ca te tai. 3nde-i testemelul cel ros7 - *are testemel7 )u trebuie sa fi baut, barbatele, - dupa aceea ai adormit n car s-ai visat2

A mai racnit la dnsa, ea se apara ca de nec" se ferea, da din mni si nu mai contenea din gura. A apucat-o omul de cozi s-a batut-o cu capul de coltul ornului" n-a fost c ip sa scoata nimica de la dnsa. - )aie-ma, omoara-ma, nu-s vinovata cu nimica2 Atuncea i s-au trudit si prietinului istuia al meu mnile. Se uita la dnsa cum plnge, - si l-a cuprins si pe dnsul rnare amaraciune. - 6ai, Ilinca, zice, - vai de zilele noastre cele ticaloase2 *a noi numai de patru ani suntem luati. si cnd ne-am cununat, au nflorit zarzarii de la casa noastra, - iar acuma florile li-s scuturate si mi-a ng etat inima. *a tu mie mi-ai fost draga si te-am socotit cu credinta" dar vad ca m-am nselat amar. !uierea atunci se ,ura pe luminile oc ilor si pe mormntul maica-sii, ca nu stie nici cu spatele despre ce poate fi vorba, si sterge gura crunta de snge si-l saruta pe barbat" l domoleste si-l ndeamna sa se duca sa-si caute sania si boii. Iar dupa ce se duce el la boi si la sanie, ea si pune pe cap testemelul cel ros si iese prin fundul gradinii ntr-o udita de unde ia drumul la curtea boiereasca. 0mul si duce sania s-o descarce de saci la ambare, pe urma vine la curte sa-l scrie pe catastif gramaticul, n loc de gramatic, iese n cerdac boierul, l c iama ia asa cu degetul si-i rn,este numa-ntr-un dinte. - Ia fa-te-ncoace, gospodarule. - Iaca vin. *are-i porunca, cucoane7 - !ai pagnule, zice boierul, ce ai tu cu femeia *e-o bati si-o asupresti7 .rietinul ista al nostru.nu se dumireste deocamdata. - 1-am nimica, cucoane, - dar nu pricep de unde stii maria ta una ca asta, si de ce te-amesteci ntre romn si femeia lui. 1-a apucat a sfrsi vorba, si +aducan * ioru l-a si fulgerat cu palma peste gura. .rietinul ista al nostru nc ide oc ii fara sa nteleaga" iar cnd i desc ide, vede la o fereastra pe Ilinca lui cu testemel ros si-ntelege. +acneste cu mare tulburare si-i vine sa-si faca o sama, sa se deie cu capu-n fntna. Dar n-are cnd. 8oierul a tras de dupa usa tindei arapnicul si-l paleste-n plin pe dupa grumaz si-l taie peste oc i cu sfic iul, parca-l scrie cu foc. ncearca a crni la dreapta si la stnga. *u rasuflarea glgind n snge, sentoarce si se pravaleste pe scari ca sa scape si sa fuga. (os l prind n brate aidaii curtii.

8ate cu pumnii si scapa si se repede urlnd la stapn. +aducan * ioru l arde iar cu sfic iul si clipeste rznd din oc iul cel sanatos. - 1u-l lasati, mai flacai, zice, - ca-i turbat. /ra sa-si omoare femeia. Haidaii au sarit si l-au prins. #-au mai batut pna ce-au ostenit, pe urma iau dat drumul. Dupa ce a bolit trei zile, muscnd scndura laitii, prietinul ista al nostru sare-ntr-o noapte gardu la curtea boierului, ca sa-si gaseasca femeia. A pndit-o pe lnga odaile slugilor, pna ce-a zarit-o. A sarit la dnsa urlnd, ca sa-i rupa cu ung iile gtita. A auzit boierul tipete din casa, s-a iesit cu amgerul. Asa ca +aducan * ioru, ca un stapn ce se afla, vaznd atta ndrazneala, s-a scrbit s-a poruncit aidailor sa-l ridice pe prietinul ista al meu si sa-i faca petrecere cuvenita, dupa purtarea lui. ntai l-au legat cu mnile la spate si i-au pus calus n gura, ca sa nu urle. si noaptea aceea l-au tinut cu capul vrt ntr-un gard, cu gtul strns ntre nuiele. #-au mai rupt cnii pe de laturi" l-a muscat gerul 8obotezei nspre ziua. /u nu nteleg de ce n-a murit. <acndu-se ziua si vazndu-l ca se uita tot urt, cuconu +aducan porunceste sa-l scoata din gard si sa-l mie cu arapnicele pna devale la moara. Acolo slu,itorii l desculta, i sufleca itarii pna la genunc i si-l vra n laptoc pna la glesne, - ca sa simteasca zimtii g etii si sa nu mai ndrazneasca a sui amenintare mpotriva unui obraz boieresc. Apoi a mai avut a ndura prietinul ista si altele, ca sa se-mplineasca rnduiala care era atunci la curtile stapnirii. #-au lepadat ntr-un bordei, n prea,ma focului, ca sa se ncalzeasca. *a sa nu fuga, i-au pus picioarele n butuc, cu lacata grea de-o oca. si-au lasat fumul sa iasa n bordei, s-au presarat pe ,aratic ardei pisat. )usind si stupind snge, a petrecut ntrasemenea c ip" si Dumnezeu a vrut sa nu piara, ci sa se c inuiasca pe lumea asta, ca dincolo pe tarmul )artorului. Asa s-a ntmplat, cinstitilor crestini, aceasta fapta acum treizeci de ani. si prietinul acesta al meu n-a pus fruntea-n tarna, precum ar fi fost mai bine. A ramas sc ilod o vreme, urlnd n inima lui" si cnd s-a putut tri, a pribegit din sat A trecut apa !oldovei" pe urma a trecut apa 8istritei, si s-a ridicat pe plaiurile cele nalte, catra +arau. Acolo, n munte, sub cetina, sta cu oc ii tinta ca un nebun si-si vedea ntmplarea. 0 vedea n vlvataie si-n snge, - si inima-i era scri,elata de

ung ii de crita. 9emea zvrcolindu-se si nu gasea n el o putere. s-a fost rob ciobanilor multi ani, - pna ce-a avut si el mioare si berbeci, nvatnd rnduiala acelei si astrii. Atuncea, ntr-o sara de primavara, prietinul ista al meu a auzit vocea lui 6asile cel !are, cntnd sub stresina de padure precum v-am cntat eu. *nd i s-a nfatisat la coliba, prietinul meu l-a nteles numaidect ca-i om fugar din lume si pribeag n pustie. #-a vazut voinic si fudul, uitndu-se.pe sub sprncene, si l-a primit cu dragoste, placndu-i cntecul. *nd a auzit ca-l c iama 6asile, s-a bucurat, caci toata partea aceea de tara cunostea asemenea nume, si de bratul lui se temeau cmpiile. .e-atuncea 6asile cel !are tinea vadurile si drumurile si era mare vames. - .oftim, bade 6asile, la focul meu, zice prietinul nostru. /u am auzit de dumneata - si te-oi primi bucuros, ospatndu-te cu ce m-a blagoslovit Dumnezeu. 0i da si roibului dumnitale fn bun. s-oi gasi poclada, sa-ti fac odina moale pe noapte. Atuncea otul s-a bucurat s-a descalicat la coliba si nu trzie vreme s-au facut buni prietini" si i-a spus 6asile toate ale lui" s-a povestit si prietinul ista al nostru otului ntmplarea cu muierea si cu boierul Auzind povestea, 6asile cel !are s-a suparat" si-a rupt caciula din cap si a trntit-o de pamnt. - !ai, zice, dupa istorisirea asta, tu sa nu te mai numesti prietin al meu2 *aci ai supt lapte de iepuroaica, si-ai ramas misel2 - *e-as putea face, badita 6asile7 a ntrebat omul cel sarman. - .entru ce-ai putea face tu, eu as putea sa-ti fiu nvatator, mai baiete2 Asa i-a spus" si-acolo, la coliba si lnga foc, cinstind ei rac iu de afine, l-a nvatat lucruri bune. - !ai baiete, zice otul, tu trebuie sa ntelegi ca la femeie nu gasesti credinta. /u de cnd 6oinicesc, am nvatat a o ceti. si din pricina uneia ca a ta, am fost eu puscat de potera n piciorul stng, de ma vezi si-acuma calcnd mai ndesat ntr-o parte. *i muierea fiind asa lasata de Dumnezeu, vicleana ca apa si trecatoare ca florile, eu o sudui s-o iert. Dar nu uit a pali

pe cel care nu m-a iertat si pe cel care m-a asuprit. <a si tu asa, ca sa nu crapi de veninul de care esti plin. - Asa-i, sunt plin de otrava2 a strigat prietinul acela al meu. !a dau rob tie, badita 6asile. nvata-ma cum sa ma racoresc2 .ovestind, ciobanul se attase s-acum si scutura capul si bratele n rumeneala focului. 6ocea i iesise din cumpana obisnuita. 6orbea prea tare, nsa ca si cum ar fi fost singur. *u toate acestea comisul Ionita - ca si ceilalti - l asculta cu luare-aminte si nu mai parea ,ignit. - si precum va spun, a strigat *onstandin !otoc, 6asile cel !are l-a nvatat pe acel prietin. - #asa-ti, zice, mioarele n sama sotilor, pe o saptamna. #asa ,ntita si cnii n sama scularilor. 1u lua cu tine dect un cal si doi casi la coburi, ca sa ne fie de prnzare. Avem sa coborm amndoi calari, ca doi negustori de treaba, pna la apa 8istritei si mai departe pna la apa Siretului. *a sa vad si eu satul ntru care s-au ntmplat cele ce mi-ai povestit. *nd a vorbit asa fel acela ot, rznd, - prietinul meu a simtit tremurnd n el inima cu mare durere si mare nade,de. A dat pe sama sotilor averea, - a lasat plaiurile si bradul, izvoarele cele reci si poienile, si, ncalicnd, a cobort cu otul ntre oameni la cmpie. De cunoscut nu-i cunostea nimeni. s-au calarit ca doi negustori de treaba pna la apa Siretului n sat la <ierbinti, mncnd cas cu pita rece si bnd apa la fntni cu cumpana. si-ntr-o ,oi dimineata, fiind si sfnta sarbatoare a naltarii, s-au aratat amndoi pe slea , venind mpotriva bisericii, tocmai cnd iesea norodul de la leturg ie. Atuncea, ntre oameni, prietinul meu a cunoscut pe +aducan * ioru. A simtit zbatndu-se n el o di anie, - dar s-a stapnit. s-a zis- 8adita 6asile, acesta-i stapnul meu, carele m-a miluit. - Asa7 a raspuns otul. )are bine2 s-a strigat cu mare strasnicie, naltndu-se n scari- 0ameni buni, stati2 0amenii au statut. - *restinilor si oamenilor2 a racnit 6asile cel !are - stati cu liniste si cu pace, caci eu n-am nimica cu dumneavoastra. Aflati ca eu sunt 6asile cel

!are, otul. De numele meu stiti si de urmarile mele ati auzit. Avem pistoale si nu ne temem de nimeni" si mai sunt altii care stra,uiesc pe aproape. 0amenii au murmurat si s-au tras la o parte cu supunere. Iar boierul si-a saltat barba din gulerul giubelei si-n oc iul lui cel sanatos s-a aprins mare spaima, cnd a cunoscut pe prietinul meu. - 1e-am nfatisat, zice iar otul, ca sa facem un ,udet, dupa vec i obicei. *aci pna la ,udecata cea din urma, a lui Dumnezeu, neavnd ascultare nici la ispravnicii, nici la Divan, cata sa facem dreptate singuri cu bratul nostru. .entru muiere te iertam, luminate stapne, - dar am tremurat cu capu-ri gard si cu glesnele-n g iata morii, si cu picioarele-n butuc si cu oc ii n fum de ardei, stupindu-ne sufletul" si ne-ai ars cu arapnicul" -ne-ai rupt ung iile. 1e-ai umplut de otrava viata, caci ne-am adus aminte de toate n toate zilele si n-am gasit nici ntr-un fel alinare si izbnda2 1e-am nfatisat sa-ti platim, cucoane2 +aducan * ioru ntelegnd, a cascat mare oc iul s-a urlat la oameni si la slu,itori" a cautat scapare n laturi, a cautat scapare nainte. Dar otul si prietinul acesta al meu l-au luat n piepturile cailor si l-au darmat. Dupa aceea au descalicat si l-au lovit cu cutitele. .rietinul meu a stat pna ce-a vazut sngele baltindu-se n pulbere. *nd cel cazut si-a contenit tnguirile s-a suspinat de moarte, l-a pipait cu vrful piciorului si l-a ntors cu fata-n sus si cu oc iul desc is catra cer. si nimenea dintre oameni n-a zis nimica, ci stateau martori cu spaima, la ,udet. Asta a fost. s-au lasat lnga mort punga cu opt galbini, cta avere aveau, pentru sfnta biserica. Dupa aceea fiind o vreme frumoasa, cu soare de primavara, au ucalicat iar, iesind din sat, si s-au pustiit prin locuri ferite, pna ce s-au suit iarasi sub codru verde. Sfrsindu-si povestirea, ciobanul pufni spre flacari amaraciunea pe care o avea nca n el. Apoi ne privi tulbure si ncepu a rde piezis, vazndu-ne ca tacem. si se trase deoparte la to oarca lui si statu iarasi nc is n m nire ca mai nainte, fara bucurie si fara lumina, ca-n negurile muntelui Negustor Lipscan n sfrsit venise acel mult dorit ceas, cnd puteam sa ma pregatesc a asculta cu mare placere istorisirea prea cinstitului nostru comis Ionita de la Draganesti" dar, prin negura serii, s-auzira strigate si zarva pe drumul Sucevei. De la focurile noastre ne ntoarseram cu totii capetele ntr-o singura parte. si cel dinti, punnd ulcica ,os, se scula n picioare c iar comisul.

- *e sa fie7 ne ntreba el cu ascutita nedumerire. 1oi nu stiam ce putea sa fie si nu gasiram vorbe de raspuns. *omisul facu doi pasi spre drum. Atunci se arata din odaia ei si Ancuta, cu fanarul cel mare. l tinea la naltimea pieptului si lumina i rumenea obrazul, n aceasta lucire trandafirie oc ii i pareau mai mari si mai negri. *obor cele doua trepte, grabi spre slea " noi i vedeam numai obrazul lunecnd pe trupu-i de umbra. - )rebuie sa fie niste carausi, prietine Ionita, si dadu parerea capitanul Isac. *nd te-i ntoarce la locul dumitale, sa bagi de sama sa nu-ti rastorni vinul, care-i lucru bun, macar ca nu-i scump. - *arausi trebuie sa fie, ncuviinta razasul. ntr-adevar erau carausi. Se auzeau voci groase care opreau boii- a o-a o2 si lumina fanarului, fulgernd asupra ntunecimii, descoperi dintrodata cara cu covltir rasarite ca din pamnt. 0ameni n alb se miscau, aparnd si pierind. *ineva rosti cu voie-buiia- 8una vremea, ,upneasa Ancuta. - 8ine-ati venit, raspunse angita. n vocea ei era un cntec dulce pe care i-l cunosteam. +idicnd cu amndoua mnile fanarul deasupra capului, apleca fruntea ca sa-si deosebeasca mai bine oaspetii. Atunci aparu n lucirea facliei de seu, miscndu-se spre gazda, un barbat barbos cu 4aciuia si cu giubea. 8arba-i era astmparata si rotun,ita de foarfece" rdea cu obra,i plini si bogati de crestin bine ranit. - /u socot ca-i un negustor, otar capitanul 1eculai Isac. Hangita si cunoscu musteriul si vocea ei crescu si scazu cu desmierdari- * iar domnia ta esti, ,upne Damian7 Atuncea mai ales esti binevenit si te poftesc subt acoperisul nostru. .orunceste carausilor sa traga peste podet si sa bage de sama sa nu pravale. Sa intre sub sandramA, unde stii ca putem nc ide portile ca la cetate, si n-ai nici o gri,a, c iar daca ai avea aur n buccele. - 1-am aur, draga ,upneasa Ancuta, se apara negustorul rznd. - stiu, ,upne Damian- trebuie sa ai lucru mai scump" de-aceea sa fii fara gri,a. .e lnga porti, pe care le cunosti, avem n popas la focul acesta lume

buna care cearca vinul nou. Am taiat pui grasi si-am scos azi din cuptor pne proaspata. )oate-or fi pe pofta inimii dumitale, mai ales stiindu-te ca esti un om caruia i plac tovarasiile. +azasul Ionita se amesteca, ridicnd vocea-Apoi daca-i asemenea om dumnealui, noi cu mare placere i gasim loc ntre noi si-l poftim cu dragoste la focul nostru. - Domnia sa-i comisul Ionita de la Draganesti, urui Ancuta ca o ulubita. Iar negustorul se ploconi spre comis si spre umbrele de la foc. - .entru mine are sa fie mare cinste, grai el, si va rog sa ma socotiti ca cel mai umilit rob al domniilor voastre. !ai nti nsa cata sa-mi pun n rnduiala marfa, sa vad de rana vitelor s-a oamenilor" si dupa aceea nimene n-a fi mai bucuros dect mine sa guste dupa mncare un pa ar de vin nou. *aci dupa cum si la carte scrie, vinul ndulceste inima omului si foloseste madularelor lui. *omisul se ntoarse la focul nostru si ne zise cu buna credinta- !ie-mi place negustorul acesta. - Ai dreptate, cinstite comise, ncuviinta mos #eonte. 0mul care vorbeste si rde n cea dinti clipa cnd te-a vazut, nu are ntru sine nici viclenie, nici ascunzis, si mai ales, daca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca n zodia #eului si sub stapnirea planetei Soarelui, apoi nu va gasi mpotrivire nici ca sa dobndeasca avere, nici sa se bucure de cinste la cei mari. #ucrurile lui sunt vrednice si spornice" si macar ca va umbla semet si va scrti din picioare, se va arata pururea bla,in si cu prietinie... - Sa-l ntrebam atuncea, mos #eonte, n ce zodie s-a nascut, otar cu veselie comisul. - Daca-i voia domniei tale astfel, sa-l ntrebam, eu nu ma-mpotrivesc... senvoi zodierul. *arale si carausii treceau podetul prin lucirea fanarului Ancutei. Am numarat trei cara cu coviltire de scoarta, mari si grele, sunnd plin. ?aranii ndemnau boii- ais- ais2 si bicele de cnepa plesneau usor. )recura si se mistuira sub sandramaua neagra a anului. 0 vreme mai auziram voci amestecate, ,ugurile caznd unul dupa altul, apoi viersul subtire si vesel al angitei. Dupa aceea veni spre noi negustorul, leganndu-se, mare si gros n antereu-i larg si cu ncaltarile scrtind.

- 6a poftesc la toti sara buna si bine v-am gasit... zise el. - !ultamim domniei tale, i raspunse comisul. )e poftesc, prea cinstite ,upne Damian.5 - !a c iama Damian *ristisor, ntregi negustorul, si am dug eana Ia Iesi, n ulita mare. - )are bine. Asa ca te poftesc, prea cinstite ,upne Damian, sa sezi aicea lnga mine, pe butuc" si la lumina focului sa ne uitam noi la domnia ta si domnia ta la noi, ca sa ne cunoastem mai bine. Acest prietin al meu batrn si ntelept, mos #eonte zodierul, spune, cinstite ,upne Damian, ca te-ai fi nascut n zodia #eului si noi am fi prea doritori sa stim daca-i adevarat. 1egustorul clipi din oc i, ca si cum l sageta lucirea focului, si se uita n ,uru-i cu ndoiala. - ntr-adevar, asa este, marturisi el. :iua nasterii mele a vrut Dumnezeu sa fie $B iulie. - si esti bun sa ne mai spui domnia ta, daca anul n care te-ai nascut a fost sub stapnirea soarelui7 - 1u pot s-ascund, asa este, ngna uimindu-se cinstitul negustor" m-am nascut n anul mntuirii $B$&. *um si de unde ati putut afla toate acestea7 -Ai cuvnt sa te miri, prietine, zmbi comisul, precum si noi tare ne mai miram" caci fara sa te cunoasca, si numai umbra vazndu-ti-o, mos #eonte a putut arata adevarul. si ne-a spus un lucru si mai mare- ca ai sa vii catra noi scrtind din ncaltari, ceea ce mai ntai si mai ntai s-a dovedit. 6azndu-ne pe toti cu oc i crescuti si cu sprncenele naltate, mos #eonte s-a sculat de la locul sau cu ulcica n mna. - *instite comise, a zis el cu tarie" si dumneata, ,upne Damiene, daca v-oi spune ca numai Domnul Dumnezeu si cartea pe care o am n tasca ma lumineaza ntru toate cte le spun, atunci mirarea domniilor voastre fata de mine trebuie sa fie mai mica. *aci pentru Dumnezeu si pentru cartea aceasta nteleapta nimic nu poate fi ascuns... /u, ca om, puteam gresi. *artea mea nu greseste. si spunnd cartea care-i nfatisarea omului nascut sub cutare semn si cutare stapnire, eu l cunosc pe om dupa acea nfatisare n care zodie si sub care planeta l-a nascut maica sa. !ai pot spune si altele, desc iznd cartea- despre casnicie, despre avere si cinste, despre sanatate si anii vietii, dar stiinta mea nu poate patrunde pretutindeni. si dac-as putea sa-ti spun,

cinstite ,upne Damian, ca are sa-ti placa vinul si tovarasia noastra, nu stiu daca, ntrebndu-ma dumneata, as fi n stare a-ti raspunde ca vii de la #iov ori de la #ipsca, cu marfa din tara nemtasca. - Aduc marfa de la #ipsca... marturisi cu supunere negustorul. - Atunci i bine. Sa fii sanatos si sa-ti deie Dumnezeu Sfntul cstig. si sa bei cu noi ulcica de vin pna la fund. .unndu-si deoparte uimirea, ,upn Damian *ristisor nc ina ulcica si se arata vesel si prietinos catra noi toti. .rimi apoi de la Ancuta un pui fript n talger de lut si pita proaspata si n-a trebuit sa treaca vreme multa ca sa cunoastem n acel negustor drumet, bun tovaras si prietin la treaba ntru care ne gaseam. *nd s-a potolit sub sopron orice miscare si carausii nvaliti n co,oace se culcara ntre roti sub cara, negustorul, ca si cum ar fi gramadit gri,a n buzunarile afunde ale giubelei, paru n toata floarea veseliei lui si nc ina alta ulcica proaspata capitanului 1eculai. !ai ales catra mazlul de la 8alabanesti parea el a simti mai multa dragoste. - Daca doresti, capitane 1eculai, vorbi el, am sa-ti spun cum mi-au fost petrecerile mele prin tari straine. <iind de *el de sus rnduit ntr-o cinstita breasla ca aceea n care ma aflu, acuma ctiva ani am a,uns cu bine la o stare multamitoare si la putina avere. Atuncea am socotit ca mi-a venit vremea sa ma ridic si mai sus cu puterile mele si, precum au facut alti negustori batrni, m-am otart si eu sa ma duc la #ipsea. .na-ntr-acea vreme 3mblam la iarmaroace cumparnd marfa de la negustori nemti si ,idovi. Dar am cugetat apoi ca dobnda lor e mai bine s-o agonisesc eu. S-asa am ncercat, acu doi ani, un drum pna la #iov. si umblnd atunci cu folos, mi-am pus n gnd acest an sa merg mai departe- la #ipsca. Asa ca de Snta-!aria cea mare mam sculat si-am dus patru lumnari frumoase de ceara curata Sfintei .arasc iva la )rei-Sfetite si-am pus pe parintele !ardare sa-mi ceteasca pentru drum, pentru prime,dii, pentru boale si-am sezut si eu n genunc i sub sicriul sfintei rugnd-o sa m-a,ute. si mbratisnd pe 9rigorita, fratele meu mezin, si lasndu-l n dug eana, m-am suit n caruta si-am apucat drumul Husilor. Apoi de Ia Husi am trecut .rutul si mi-am aratat la stapnirea ruseasca toate ndreptarile. Iar la )ig ina, pe 1istru, m-am ntlnit c-un negustor arman, de sub stapnirea muscalilor, cu care am mai facut eu afaceri. Sfatuindu-ne si ntelegndu-ne, am cumparat noi, acolo la )ig ina, cinci sute de batali- frumoasa si buna marfa. Am platit cte-o rubla bucata.

si-ndata, fara ntrziere, avnd cu noi patru oameni, am pornit pe ,os acei batali, n sus, pe 1istru. Am trecut fara nacaz granita la nemti si-am dat la *ernauti. De-acolo la #iov. si-n #iov am pus marfa noastra n tren si-n putine zile am a,uns stratburg si-am vndut batalii c-un galban bucata - si iau luat alti negustori, sa-i duca la un trg care se c iama .ariz. - .e ,os ori cu trenu7 ntreba capitanul Isac. - *u trenu, cinstite capitane. .rin acele tari, la 1eamt si la <rantuz, oamenii umbla acuma cu trenu. Azi s aici si mne cine stie unde. - *um cu trenu7 ntreba cineva cu voce groasa si suparata. !a ntorsei si vazui privind pe sub sprncene pe ciobanul de la +arau. Adevarat este ca si eu si ceilalti doream prea mult sa cunoastem ce fel de masinarie e aceea despre care vorbeste negustorul. 1umai comisul si capitanul Isac pareau a sti despre ce-i vorba. )otusi nu se mpotriveau sa asculte lamurirea pe care o asteptam noi. - 1u stiti ce-i trenu7 ntreba rznd ,upn Damian. - stim, rosti moale comisul. - /u nu stiu2 icni ndaratnic ciobanul *ine stie ce ticalosie nemtasca a mai fi2 - Adevarata ticalosie si dracie... rse cu voie-buna negustorul. Sunt un fel de casute pe roate, si roatele acestor casute se mbuca pe sine de fier. si-asa, pe sinele acelea de fier, le trage cu usurinta o masina, care fluiera si pufneste de-a mirare" si umbla singura cu foc. - <ara cai7 ntreba mos #eonte. - <ara. - Asta n-oi mai crede-o eu2 mormai ciobanul. Iar mos #eonte si facu cruce. - De ce sa nu credeti7 se amesteca mpaciuitor comisul. /u am mai auzit de asta si trebuie sa credem. De vazut nsa n-am vazut. - 8a eu am vazut, cum va spun, starui cu veselie negustorul. !asina umbla singura cu foc si trage dupa dnsa toate casutele. Apoi n acele casute sunt ori oameni, ori marfuri. si batalii de la )ig ina i-am ncarcat n acele casute. si merg foarte bine, fara scuturatura si fara nacaz" numaict c-un uiet mare de trebuie sa graiasca oamenii unii cu altii tare, ca surzii

- Hm2 - mormai ciobanul s-ai umblat dumneata n caruta aceea cu foc7 - Am umblat" de ce sa se mire omul de asta, cnd am vazut si alte lucruri mai de mirare7 - *are lucruri de mirare7 - Apoi sa vedeti. .e-acolo, prin tara nemtasca, trgurile-s toate alcatuite din case cu cte patru si cinci rnduri. - Adica din case una peste alta7 Am mai auzit eu de asta si n-am vrut sa cred. - Apoi de ce sa nu crezi, dac-asa-i acolo7 Da= eu nu m-am mirat prea tare de asta, ct de alta. *-am vazut uliti dintr-o singura bucata de piatra. 1oi ne priviram n tacere la aceste vorbe. - Da. s-apoi ies nemtii, boieri si cucoane, si se plimba pe marginea ulitii. *ucoanele au toate palarii, iar boierii toti au ceasornic. 1u numai boierii, ci si lucratorii mai saraci. - De ceasornice nu ma mir... ntrerupse mos #eonte" dar femeile cu palarii, drept sa-ti spun, mie nu-mi plac. - /i, ce sa-i faci7 l mngie comisul. Asa-s pe-acolo naravurile oamenilor. - si ce-ai mai vazut, cinstite ,upne Damian7 - Apoi altceva n-am vazut nimica, faradect mare iarmaroc, acolo la #ipsca. !are iarmaroc ct lumea asta, si comedii, si muzici, si nemtaria pamntului bnd bere. *ine n-a gustat, oameni buni, asemenea bautura, sa nu fie cu parere de rau. *aci e-un fel de lesie amara. - Asa7 se veseli comisul. si ei nu stiu ce-i vinul7 - 0r fi stiind" dar eu vin ca la noi n-am vazut si i-am dus dorul. - Asa7 si de mncat ce-ai mncat7 /u socot, cinstite ,upne Damian, ca teai ferit si de mta, si de broasca, si de guzgan. *iobanul stupi cu putere ntr-o parte si se sterse la gura cu amndoua mnicile to oarcei. - 1u m-am ferit asa de tare, vorbi negustorul, caci n-am prea vazut aceste di anii. Dar cartofe, sodom, si carne fiarta de porc ori vaca.

- *arne fiarta7 se mira capitanul Isac. - Da, carne fiarta. si bere de-aceea de care va spun. - 6ra sa zica, urma mazlul, pui n tgla n-ai vazut7 - 1u prea. - 1ici miel fript tl areste si tavalit n mo,dei7 - Asta nu. - 1ici sarmale7 - 1ici sarmale, nici bors. 1ici crap la protap. - Doamne fereste si apara2 se cruci mos #eonte. - Apoi atuncea, urma capitanul Isac, daca nu au toate acestea, nici nu-mi pasa2 sa ramie cu trenul lor si noi cu tara !oldovei. <iind prea veseli cu totii la asemenea cuvinte, am nc inat ulcelele catra giubeaua, catra barba si catra obrazul bucalat al lui ,upn Damian *ristisor. si-au racnit cu mare larma, felurit, fiecare-n legea lui. - Altfel, nemtii aceia au si lucruri bune, urma a tlcui cu ngaduinta negustorul. !ai ntai si mai ntai la dnsii nvatatura-i la mare cinste. - Iaca asta nu-i rau, ntari comisul. - n tot trgu, n tot satu, cinstite comise Ionita, n tot trgu, n tot satu scoala si profesori. si toata lumea la carte. -Atunci oile cine le pazeste7 mri ciobanul" iar noi iarasi ne-am veselit. - )oata lumea la carte, si baieti si fete. *omisul se ncrunta- *um si fete7 Asta iar i rnduiala care trebuie sa ramie la dnsii. 1oi cu totii am fost, se-ntelege, de parerea comisului. si iar am strigat, ca sa s-auda pna-n tara nemtasca. 1egustorul, fiind ntr-o cumpana mai dreapta dect a noastra, a zmbit s-a asteptat sa ne linistim. Iar dupa ce ne-am linistit, a urmat- si mai au acei nemti, cinstite capitane, lucru bun rnduiala si legea. /u am cunoscut acolo un morar care s-a ,udecat pentr-un petic de mosioara cu

mparatul. si dac-a avut dreptate, ,udecatorii i-au dat dreptate mpotriva mparatului. - Asta eu iar n-oi crede-o ca si caruta cu foc2 a strigat din nou *onstandin ciobanul. - 8a eu cred si-mi place asta, i-a ntors raspuns razasul. - Asa ca, prea cinstite comise, stnd eu acolo trei saptamni si vaznd multe, nici mie nu mi-a placut aflndu-i iritici. nsa altfel cred tot n Domnul nostru Iisus Hristos. - Atunci cum s iritici7 - s iritici precum mi-a spus mie parintele !ardare de la )rei-Sfetite. - Apoi atunci tot iritici-s si n-am ce le face2 se nvoi comisul. si parndune tare rau pentru asemenea cusur al nemtilor, l-am lasat pe negustor sa-si ispraveasca istorisirea calatoriei lui. - si-am umblat, zise el, la nemti pe drumuri si-n trguri, si nime nu mi-a facut, nici o sminteala, nici om de rnd nici slu,bas mparatesc. si mi-am adus cu caruta aceea de foc, cum zice omul ista care nu crede, marfa pna la #iov. Iar la #iov am ncarcat-o n sarabane nemtesti. si la Suceava am sc imbat-o n cara de-acestea din *ordun. si la *ornu-#uncii am intrat n tara !oldovei, cu bucurie. si dnd vama catra Domnie, vamesii m-au ntrebat daca nu le-am adus si lor cte-un dar de la iriticii si ticalosii aceia de nemti. Atuncea am vrt mna n buzunarul din dreapta al giubelii si-am scos pentru doi vamesi cte-un baider ros. *aci din vreme ma pregatisem pentru asemenea mpre,urare, ca sa nu-mi spintec boccelele. 8ucurndu-i astfel, m-au lasat sa trec" si-am umblat cu liniste pna n drept cu 8oroaia. *i acolo a iesit din lunca !oldovei un calaret, frumos si voinic om, si mi-a facut semn cu mna, sa stau. Am nteles ca, daca nu stau, are sa-mi faca semn cu pistoalele. si stnd si asteptndu-l s-a apropiat de carale mele si m-a ntrebat cine sunt si de unde vin si ce fel de marfa duc. I-am spus toate, ca unui ,udet. si l-am ntrebat si eu cine-i. !i-a raspuns- 3ita-te la mine. /u s ot si slu,esc la acest drum mare. Sami dai banii pe care-i ai asupra dumnitale. - 0m bun, i zic eu, sa-ti dau marfa, caci alti bani n-am. *e-am mai avut am dat carausilor si pna la locul meu mai am doua zile de drum. - Asa7 Atunci sa-mi spui ce marfa ai.

- Apoi ce marfa sa am7 Am marfa de la #ipsca din tara nemtasca. )ot felul de orbote, si margele, si cercei, si pnzeturi pentru nevoile femeiesti. - *e vrei dumneata sa fac cu asemenea marfa7 zise otul. 1-ai gasit la acei pacatosi altceva, potrivit pentru un voinic ca mine7 - 8a, daca nu ti-i cu suparare si daca ti-a placea, m-am gndit si la asta, om bun, i spun eu. .oftim un baider ros de lna de la India, cum n-are nimeni n toata tara si care sade bine mai cu sama omului calare2 - Sa vad2 cere otul. /u ndata scot din buzunarul celalalt al giubelei, al treilea baider si i-l ntind. *nd l-a vazut, mare bucurie pe acel voinic. #-a luat si s-a dus multamindu-mi. 8ucuros de ntmplare, nimeresc n sat la Draguseni, tot deasupra !oldovei. 0presc carale n popas si pun pe oameni sa faca un foc la botul boilor s-o mamaliga n cu,ba. *nd scot eu brnza si rastoarna ei mamaliguta, iaca se nfatiseaza privig etorul si-mi cere ndreptarile, din porunca ispravniciei. *e sa va spun7 /u am strasnice ndreptari si mai ales o scrisoare de la nnasul meu dumnealui aga )emistocle 8ucsan. Scot si-i arat ndreptarile sii vr sub nas mai ales acea scrisoare. :ice asa n acea scrisoare4Din porunca mariei sale 6oda, dumneata ispravnic, ori privig etor, ori vames, ori vornic de sat, orisicine ai fi, sa nu cumva sa cutezi a vatama acestuia negutator ci sa-l lasi a merge cu pace la locul sau. Asa.5 Se c ioraste acel privig etor la pecete si la iscalitura si crneste din nas. :ice- Dumneata, ,upne, vii din tara nemtasca7 +aspund- Da. 6in de la #ipsca. - si ce fel de marfa aduci7 - Apoi ce fel de marfa7 )ot felul de orbote, si margele, si cercei, si pnzeturi, si cituri, pentru trebuintele femeiesti.

- 1umai asta7 zice el. Apoi ce poate face cu asemenea lucruri un oltei precum ma aflu eu7 - 1u poate face nimica, i ntorc eu cuvnt zmbind. Daca nu ti-i cu suparare si daca ti-a fi pe plac, cinstite privig etor, eu m-am gndit si la o ntmplare ca aceasta. si am la mine, pe lnga toate fleacurile muieresti, un baider ros de lna de la India, cum nu se mai afla pe lumea asta mai frumos. - Sa vad, ma ndeamna privig etorul. /u scot al patrulea baider si i-l dau, si el se duce fara sa-mi multameasca. Asta este, fratilor crestini, sfrsi cu voie-buna negustorul. !i-am platit darile si vamile s-acuma sunt slobod pna-n trg la Iesi. Acolo mai am o dare catra Sfnta noastra !aica .arasc iva si catra parintele !ardare. )rebuie sa caut si la obrazul dumnealui nnasului meu aga 8ucsan. si pe urma ma pot odini n casa mea si-n dug eana mea, asteptnd rodul trudelor mele si anul cnd mi va fi dat sa-mi iau sotie, caci trebuie sa aflati ca nca sunt oltei. 1oi am facut iar mare zvoana, gramadind ulcelele spre barba cinstitului negustor. si ntr-acea zvoana s-a-nfatisat, parnd spariata, nsa zmbind n coltul gurii, Ancuta. ntr-un c ersin aducea placinte cu poalele-n bru. #a care vedere noi si mai tare ne-am bucurat si ne-am burzuluit. Iar Damian *ristisor #ipscanul, fiind nveselit aproape ct si noi de vinul cel nou, s-a sculat, a vrt mna stnga n buzunarul cel adnc al giubelii si a scos la lumina o zgardita de margele. .asind lnga angita, i-a asezat-o sub gusa si i-a nc eiat-o la ceafa. Apoi, facnd un pas ndarat, a privit-o cu uimire. - (upneasa Ancuta, a zis el, iata aici marturia tuturor oaspetilor tai. Sa spuie toti daca au vazut vreodata zgardita mai minunata la o muiere mai frumoasa2 Apucnd-o de dupa cap, a sarutat-o pe amndoi obra,ii. Iar Ancuta, lepadnd c ersinul, i s-a rasucit pe dedesubtul bratelor s-a scapat n fuga spre an. Orb sarac 0 baba s-un mosneag iesira catra lumina dinspre carale #ipscanului. <emeia venea nainte, omul ceva mai ndarat, cu capul putin naltat si parnd a asculta cu mare luare-aminte zvoana si vocile de la focul nostru.

8atrnul e orb, mi-am zis eu privindu-l. .are a-l trage baba dupa dnsa c-o frng ioara" nsa el paseste pe urma ei fara gres catra mirosul fripturii si larma sfatului. 8aba purta broboada de stergar alb, catrinta si sumaies scurt. 0rbul era si el mbracat ca muntenii, cu palarioara neagra si strai alb, iar co,ocelul l tinea numai pe umeri" si de sub co,ocel, de la subsuoara stnga i atrna cimpoiul, cu clontul spre pamnt. *nd se simti aproape, orbul se opri, numai baba mai facu ctiva pasi catra foc. /l se opri si lumina i batea obrazul neclintit mpresurat de barba alba. !ulti dintre tovarasii mei nu-l bagasera nca n sama. 1umai ,upnul negustor de la #ipsca, ntelegnd despre ce-i vorba, ncepu a rde. - !atusa Salomie, zise el, tot n-ai scapat de mosneagul cel c ior7 6ad ca se tine scai de dumneata. - Asa-i, ,upne, raspunse ea cu vioiciune si subtire, nsa fara rautate" de cnd am purces din +adauti, se tine de mine ca umbra, ca sa-l duc si sa-l lepad la trgu lesilor. Acu dumneavoastra, urma ea catra noi ceilalti, veti fi socotit poate altceva, ca oamenii, ca mi-i sotie ori frate" dar eu am uitat si de asemenea zburdaciuni si de neamuri si nu cuget dect la nevoile mele. !-am aninat si eu ntr-adaos la carutele dumnealui negustorului ca sa pot a,unge pna la sfnta cuvioasa .arasc iva, n cetatea Domniei, sa pun pe racla ei un puisor de argint si sa-i marturisesc ce durere am. Iar sarmanul acesta, calcnd dupa mine, a ndraznit sa se apropie si de sfatul domniilor voastre, fiind un batrn viclean si nada,duind ca-i v-eti porunci sa va zica ceva din cimpoiul sau. !-am stropsit la el sa-si puie n cap co,ocelul si sa doarma sub caruta, dar el nu vrea sa nteleaga. 8atrnul zmbea, atintind spre foc oc ii lui de albusuri coapte. - !ie-mi plac tovarasiile vesele, vorbi el c-o voce blnda si ,oasa, mi place si vinul nou, si friptura de pui n tigla. <oarte-mi place s-ascult istorisiri. si sa spun si eu cte stiu din trecute vremi. Dumnezeu a rnduit sa ma pedepsesc fara lumina ntr-aceasta viata, sa-ntind mna si sa cersesc pita de la crestini buni. <iind asa e voia lui Dumnezeu si avnd el gri,a de mine ca si de viermii pamntului, am cugetat ca nu trebuie sa plng, ci sa primesc rnduiala. *omisul Ionita se ntoarse spre orb" si dupa ce-l privi l ntreba cu mirare- <iind un cersetor nemernic precum esti, ti place friptura de pui n tigla7

- mi place, stapne si frate, raspunse cu vocea-i prietineasca orbul. - si vinul ti place7 - si vinul nou pe care-l simtesc ntepndu-mi narile. - Dar istorisiri stii sa spui7 - stiu, ca oricare om, de ce sa nu stiu7 - 6ad ca te lauzi, nsa afla ca istorisiri ca mine si ca prietinul meu capitanul 1eculai Isac nu-i nimeni sa stie n toata tara asta a !oldovei. - #a asta eu nu ma pun mpotriva, stapne. - Sa nu te pui, caci eu am sa spun cea mai frumoasa si mai minunata istorisire din cte s-au spus. - S-o spui, stapne, si eu am s-o ascult bnd vin nou din oala domniei tale, pe care ai umplut-o acuma. si domniei tale, ,upneasa crsmarita are sa-ti aduca o oala noua, pe care ai s-o umpli din proaspat. Asa, avnd si ce mai trebuie pe lnga vin, am s-ascult cu mare placere si dupa aceea, daca vei binevoi, am sa-ti zic un cntec din acest cimpoi si-am sa-ti cnt viers. - 6ra sa zica, nemernicule si orbule, nu stii numai sa bei si sa mannci" stii sa si cnti. - stiu si asta, stapne, din mila lui Dumnezeu. stiu si altele. - Asa7 si cimpoiul tau zice frumos7 - :ice, stapnilor si fratilor, parc-ar fi din piele omeneasca. - Se poate" s-ai sa-mi cnti, caci asa am eu placere n acesta ceas, la Hanu Ancutei. 1oaptea-i trzie si closca cu pui grabeste spre crucea noptii. Aud niste cucosi de-a Ancutei batnd din aripi si cntnd. 3nul dintre ei, care are voce mai proasta, l-as pofti mni dimineata cu bors acru. - *ucosii cnta, baga de sama orbul, ca s-alunge serpii si du urile din prea,ma. 0 clipa sfatul nostru conteni, - ca s-ascultam n tacere bataile de aripi si trmbitarile cucosilor, nti aproape n cetatea anului, apoi ca o muzica stnsa, ntr-o mare departare, dincolo de apa !oldovei. Ancuta puse oala noua n mna comisului.

- <rate Ionita, zise capitanul Isac, Ancuta ti da dumitale oala noua si mie mi zmbeste. *ata sa fiu eu mai multamit dect dumneata. Hangita rdea gdilat. - Atunci oala astalalta, otar comisul, trebuie s-o dau orbului, care are sami cnte din cimpoiul lui. - Am sa-ti cnt, stapne. 8aba care adusese pe cersetor se arata suparata fara pricina, cnd mosneagul pasi cu manile ntinse spre noi. - 1u nteleg de ce nevolnicii si calicii ncurca petrecerile oamenilor2 - Sa nu te superi, sora Salomie, se ntoarse catra ea cersetorul, caci supararea-i de la 1ecuratul. - 1u-ti sunt sora, se scutura batrna, facndu-si gura punga si ntorcndusi capul de catra el. - 1u-mi esti sora, adevarat, caci eu nu sunt dect un biet sarman pribeag prin aceasta lume. <rumoasa-i si eu n-o mai vad. )nara-i si eu n-o mai simt. Ada-ti aminte, lita Salomie, de vremea cnd purtai la gt margarintar, fii buna ca atunci si mi te supara pe mine. 8aba tacu. Ancuta rdea. - *um7 stii si ce-i margarintarul7 se mira comisul Ionita. - stiu, caci l-am vazut si eu o data lucind. !argarintarul, cinstite stapne, e o piatra scumpa care se gaseste n scoici, la mare. *um i acuma, ntr-o noapte de toamna, cnd marea ti lina, ies anume scoici la mal si se desc id la lumina lunii. si aceea n care cade o boaba de nisip se nc ide si intra la adnc. Iar din acea boaba de nisip se naste margarintarul. - Acest orb sarac are, dupa cte vad, destula ntelepciune, vorbi negustorul de #ipsea, fluturndu-si barba pe deasupra oalei. *u totii ne miscaram, ca si cum am fi vrut sa ne apropiem mai bine de foc. 0rbul si rasuci trupu-ntr-o lature si sorbi din oala. Apoi obrazul i se ntoarse iar spre noi si zmbi n noaptea-i prelunga. .use oala la pamnt si se aseza turceste lnga ea. )rase spre el pliscul cimpoiului si umfla c-un rasunet adnc foiul. *uprinznd instrumentul sub cotul stng, l strnse, si el tipa o

data scurt, ca si cum l-ar fi durut. Apoi ncepu a mormai s-a da sunet de cntec vec i. - Aista-i cntecul mioarei, grai orbul ntorcndu-si spre noi zmbetul. Daca poftesti altceva, stapne, ti pot zice pe urma. - *nta2 vorbi ntartat si suparat ciobanul, capitanul Isac l privi rznd subtire pe deasupra capetelor noastre. *impoierul umfla mai tare foiul, apoi, calcnd cu degete repezi pe gaurele surlei, c ema un viers de m nire din departarea anilor de demult, naltnd oc ii morti spre stele, lasa pliscul cimpoiului si cnta cu voce. Spunea ceva despre trei ciobani care coborau cu turmele din munte. si doi din ei aveau gnduri rele asupra celui mai tnar... -aude, s-aude !eparte, la munte, "oman "omanas !e trei ciobanasi# "oman gomanind. Oile pornind... Iar izbucni n surla c emarea de demult. 0 simteam n mine ca o bataie de inima a oamenilor care au fost si nu mai sunt pe acest pamnt. Auzeam pentru ntia oara cntecul acesta al pastorilor. si luam aminte la mioara care se tnguia si vorbea omeneste cu stapnul sau despre moartea lui... $ari s-au vorbit si s-au sfatuit %n apus de soare, Ca sa mi te-omoare, &mbrele cnd cresc, Neguri se opresc 'e munti si pe ape, !orm oile toate... *elelalte sti uri au ramas numai ca o pcla n mine, cu totul nedeslusite. Iar printre ele tnguirea cimpoiului. Stateam si ascultam nca, pe cnd foiul se dezumfla la pamnt ca o di anie netrebnica, lnga picioarele orbului. /l rupse cu dinti lacomi dintr-un picior de pui si ng iti ulpav, cu albusurile crescute n gavanurile negre ale oc ilor. Apoi istovindu-si si oala de vin, ramase iarasi alinat, cu fata catra noi.

*iobanul cel prost si suparat de la +arau, cum si mona ul care se ducea la Sfntu-Haralambie plngeau pe locurile lor fara nici o rusine. Asa ca pot vorbi si eu fara sfiala de acea ntmplare, cnd am lepadat lacrimi pentru niste nc ipuiri. - Daca poftesti, stapne, pot a-ti cnta si alte cntece mai frumoase, a vorbit cersetorul. - Daca stii altele mai frumoase de ce mi l-ai cntat pe acesta7 rasari cu voce de artag domnia sa comisul Ionita de la Draganesti. - Iata de ce, fratii si stapnii mei, a raspuns batrnul" caci eu, ramnnd fara vedere nca de pe cnd eram copil, am iesit din sat de la noi si-am pornit n lume. si oplosindu-ma ntr-o iarna, pe apa .rutului, la o perdea de oi, am stat pe lnga niste baci batrni la focuri care nu se mai stingeau niciodata. si acei baci vec i din pustie m-au nvatat lnga foc acesta cntec" dar m-au legat cu blastam sa nu-l uit niciodata si, de cte ori oi suna din cimpoi, sa-l zic mai ntai si mai ntai. Iar dupa ce m-am despartit de acei baci, aflati, stapnii mei si fratii mei, ca am trecut dincolo de .rut, sub mna unui calic batrn, care nu era orb cu adevarat, dar stia sa cerseasca tare frumos, cntnd crestinilor cntece spre a fi miluit Avea mestesug sa para ca nu vede, si cnd eram noi singuri l auzeam rznd. Iar Domnul Dumnezeu l ierta pentru asta, pentru ca se ducea totdeauna la biserica si se nc ina cuviincios la sfintele icoane. si tot asa se nc ina si facea cruce cnd, la o margine de sat din care ieseam, se pregatea sa fure o gaina sau un miel. si rugndu-se cu credinta si dreptate, Dumnezeu l a,uta. *u acel calic baban am trecut printre moscali si nimeni nu ne-a oprit, nici cei mari, nici cei mici, caci si-n acea tara a lor cersetorii sunt oamenii lui Dumnezeu si n-au nevoie de rtie cu pecete. Am umblat pe unde am vrut, prin trguri si sate, si pe la iarmaroace mari, si crestinii ne miluiau din bielsug. Din ce strngeam, aveam de vndut la crsmari ,idovi, ori la muncitori sarmani. Iar Ierofei, tovarasul acela al meu, nu uita sa cumpere din parale si-o lumnarica de ceara, ca s-o puie la icoane. Sfintii se bucura de dar, nu cunosc pretul lumnarii si nici nu pot afla ca ne-au mai ramas carboave. De altminteri Ierofei le tinea ascunse bine n c imir. Asa am mers noi pna la trgul cel mare al * iulul, s-acolo ne-am oprit o iarna si-am c eltuit acele carboave agonisite. *t am stat, am trait tare bine si tare frumos n breasla noastra a calicilor orbi, unii fiind orbi si altii nu. si-am cunoscut acolo, ca la o scoala, nvataminte pe care nu le stiam, deprinznd cntari ,alnice si mestesugul

breslei. s-apoi pierind Ierofei la o petrecere si la o batalie ntr-o noapte, am fugit din * iu si-am umblat cu alti tovarasi prin lume, pna la o apa mare unde am auzit limba tatarasca. Am trait bine o vreme si-n tagma necredinciosilor, dupa aceea mi-a venit dor ntr-o primavara sa miros rasina de brad. si-am ntors spatele catra limbile pagne si fata catra tara !oldovei. Iar n toata aceasta vreme, stapnii mei si fratii mei, eu am purtat cimpoiul cu mine si-am cntat, neuitnd blastamul bacilor de la .rut De aceea ati auzit si dumneavoastra acel cntec. De placut mie nu-mi place, nsa trebuie sa-l cnt. si de poftiti, va pot zice unul mai mndru si mai cu az. .asind eu nspre locurile mele, am ntrebat de-un sat la apa !oldovei si nu l-am mai aflat, caci se pustiise si-l stramutasera domnii si boierii. )recusera ani multi" pieriti si morti au fost toti ai mei" iar pu oiul !oldovei le-a risipit mormintele si le-a dus ciolanele la vale prin scruntare si lunci. Am umblat atunci ntrebnd de-un an de demult, care statea si-n vremea copilariei mele la drumul mparatesc. Acel an, mi-au spus crestinii, nu departe de locul unde-a fost un sat 1egoiesti, se c iama n zilele noastre Hanu Ancutei si oamenii care se duc la trgul Iesului ori la +oman fac acolo popas mare. Am venit la mirozna de brad si-am trecut pe la acel an. De-atuncea nici mai stiu cti ani vor fi fiind. Iar acuma, a,ungnd vremea sa ma duc iar la Iesi, la Domnie, sa ma nc in si eu la moastele Sfintei .arasc iva de la )reiSfetite, nteleg c-am facut iar popas la acest an, carele se c iama a Ancutei. !ultamesc lui Dumnezeu c-am gasit cuvnt bun si mila. Stapnii mei si fratii mei, pe cnd eu eram un prunc si vedeam satul nostru care nu mai este si tintirimul pe ca,e l-au risipit apele, am auzit poveste adevarata de la un bunic al maicii mele, despre o minune a Sfintei .arasc iva, unde ne ducem sa ne nc inam eu si lita Salomia. Acea minune s-a faptuit n vremea vec e, fiind o stramoasa a noastra aici traitoare la acest an. n acea vreme s-a fost ridicat asupra tarii !oldovei, ca Anti rist, Duca6oda. Avnd neistovita pofta de argint si aur, a prins a arunca biruri asupra norodului. Atunci s-a iscat o zicala- ca ce-i greu peste bordeie7 8irurile lui Duca-6oda. 3mblau slu,itori calari cu soliti si cu faclii. #uau vita, luau stiubei, luau tol, luau bani. *ui se punea mpotriva, i luau si viata. A iesit n tara otia domneasca. 1u mai era c ip sa scape nimene de sub cumpat. <ugeau noroadele peste granita. .na ce-au nimerit niste sarmani naca,iti, ntr-o

toamna, la Iesi, la moastele sfintei. si l-au prt pe Duca-6oda, scaldnd racla cu lacrimi. Atunci, ndata dupa aceasta rugaciune, s-a clatit racla sfintei. si poporul fiind de fata, n ziua de $& ale lunii lui octomvrie, la amiaza, s-a ntunecat cerul, s-au tulburat sti iile si s-a prins a bate o zloata cu vifor. Iar pna a doua zi s-a pus troian. si noroadele s-au spaimntat foarte. n acea noapte a cazut de pe vnt demonul de la curtea domneasca si, batnd n geam cu g iara, a dat de stire lui 6oda sa lese n lumea asta toate bogatiile strnse si sa se gateasca de cale pentru drumul cel fara ntoarcere. -A venit vremea, luminate Doamne, sa-ti dai socotelile si sa platesti ce-ai iscalit. *aci el facuse zdelca si pusese iscalitura si pecete, ca sa poata izbndi atta urgie asupra lumii. Duca-6oda a ng etat n patul lui de argint, auzind vocea. Dupa aceea a rasarit ca sub bici s-a racnit la slu,itor sa-i n ame telegarii la carute. Astfel a fugit, cu ce averi a putut strnge, pna ntr-un sat din ,os. Iar acolo, odata cu viscolul, l-au a,uns niste ,oimiri lesi si l-au prins, pradndu-l de bani. 6estitorul noptii fiind de fata, rdea, si l-a dat pe mna acelor dusmani. #-au apucat de grumaz, si l-au dus cu dnsii. 9asind n calea lui omaturi si troiene, mergea foarte greu si i-au cazut caii. Atunci a scos din sn trei galbuii, ce-i mai avea ascunsi, si i-a pus n palma unui ticalos taran de rnd, pentr-o sanie cu oplene s-o iapa alba. si cu acea sanie proasta a a,uns Duca-6oda aici la an. Din toata averea de pe lumea asta nu mai avea nimica. s-a cerut batrnei aceleia a noastre o ulcica de lapte de pomana. Iar ea nu-l cunostea. si se tnguia ca n-are- 1-avem lapte, n-avem vaci, mamuca" n-avem, ca ni le-a mncat Duca6oda, mnca-l-ar temnita pamntului si viermii iadului cei neadormiti2 /l a tacut, si-a plecat fruntea, s-a suit n sanie, s-a dus. Iar mai pe urma, s-a aflat cine a fost. #-au dus ,oimirii spre otar. Dar la craiul lesesc n-a mai a,uns. A intrat cu iapa cea alba n singuratati si codri, a poticnit ntr-o rpa, s-a trecut pe tarmul celalalt, n locul blastamurilor.-s-a ramas istoria acelei minuni de la om batrn la om batrn pna n vremurile mai noua. <ratii mei si stapnii mei, acestea-s lucruri trecute. .entru placerea dumneavoastra de-acuma, daca poftiti si porunciti, eu pot sa va cnt altceva2

#a aceste vorbe s-a petrecut un lucru la care noi nu ne asteptam, oricti razasi, negustori, carausi si oameni de rnd ne aflam acolo. *omisul Ionita a strigat ca pofteste cntec, nsa Ancuta cea tnara, apropiindu-se de orb, l-a cuprins de mna si i-a zis- Am ascultat si de la mama ntmplarea asta. ntoarce-te spre mine. .oate dumneata, unc esule, vei fi fiind unul *onstandin, despre care am auzit pe maica mea spunnd ca s-ar fi ratacit prin lume. - /u sunt, raspunse batrnul. Asa ma c iama. si zmbi ntunericului. Apoi, cu degete arnice, pipai obrazul Ancutei. /a lua mna care-o pipaia, o ntoarse s-o saruta. Dupa aceea, subt aceleasi degete, puse pita si friptura. Saracul prinse iarasi a rupe lacom din carne, cu dinti de fier. .arca uitase unde-i si nu mai avea a spune nici un cuvnt. 1oi l priveam cu mare uimire" iar c-o uimire mai sporita dect a tuturora, clatinndu-se usor n zbaterile focului, se uita comisul, nu att spre sarmanul flamnd, ct spre acea di anie care cazuse la pamnt alaturi de el, dezumflata si moarta. Istorisirea Zahamei Fntnarul nca nainte de a-si fi sfrsit orbul istorisirea, lita Salomia ncepuse a nu mai avea astmpar, rupndu-si degetele si muscndu-si buzele. Apoi cnd Ancuta i-a sarutat acelui pribeag mna, punndu-i dinainte alte fripturi si placinte, nu se putu opri sa nu mormaiasca felurite vorbe catra noi, cei mai aproape de dnsa. - Iaca, astfel traiesc unii fara gri,a, macar ca-s niste nevolnici. 3mbla dusi de mna de altii, ca ei singuri nu-s vrednici sa calce doi pasi" si pe unde a,ung spun niste minciuni, de sta lumea si se uita la dnsii cu gura cascata. - *are minciuni, matusa Salomie7 ntreb eu. A spus niste ntmplari din viata lui s-o istorisire cu Duca-6oda, care nici noua nu ne este necunoscuta. - Asta stiu eu ca-i adevarata, ca nici noi nu suntem de ieri de-alaltaieri, siam auzit si stim destule" dar toate ale lui n-ati auzit dumneavoastra cum le ntorcea si le sucea, ca sa se plece o lume catra dnsul7 .arca ce-i bun un rb7 1u-i bun de nimica. Asa ca eu una m-am umplut de naduf auzind si mai ales vaznd.

- !atusa Salomie, tare te rog- nu te supara. Dumneata nu cunosti cum i lumea7 Ai fost femeie frumoasa n zilele dumnitale s-ai purtat la gt margarintar, cum spunea mos *ostandin. Apoi de ce-ti ieseau barbatii n prea,ma, aratndu-si dintii si magulindu-te7 Iar la alte femei nu se uitau, caci nu erau ca dumneata. Astfel si lumea asta de-aici, adunata la lucrarea care se vede, are placere s-asculte istorisiri" si cine le spune mai frumos, acela are lauda mai mare. 8atrnul acela-i orb si ticalos, dar stie sa spuie si sa cnte, avnd dar de la Dumnezeu. Asemenea daca te bucuri de-o floare ca-i luminata si are mireasma, nu te poti supara pe cea care-i mo orta si fara miros, caci nu-i ea vinovata. - Aceea-i buna de leac2 se ascuti la mine lita Salomia. - .recum spui, e buna de leac, si ai dreptate, matusa Salomie, dar aicea noi nu ne-am strns pentru mestesuguri doftoricesti. Asemenea ca si orbul, au spus altii, nainte de-a veni dumneata, niste istorisiri de s-a facut crncena carnea pe mine si n-am sa le uit pna la ceasul mortii. si mai ales asteptam acuma sa ne spuie comisul Ionita una cum nu socot c-a fost s-a mai fi. - 6orbesti de razasul cel uscat7 - De dnsul vorbesc, matusa Salomie. - Apoi pe-acela mi se pare ca l-am mai vazut eu si l-am mai auzit si alta data. ntr-adevar, pare un om cum nu sunt multi. )ot asa, ma uit la noi toti, si pe unii i cunosc, vazndu-i alta data tot aici la an- si ma-nduplec a crede cor fi stiind s-or fi spunnd ntmplari, nsa ce crezare poate sa aiba cel mai netrebnic dintre toti7 /u, care l-am adus si l-am scos n vederea tuturor, stau deoparte" si el e la mare cinste2 Dar acuma sa zicem ca nu-i vorba de mine, urma lita Salomia, mpungndu-ma cu oc ii. Dar iata, eu aicea, ntre dumneavoastra, ma uit la unul care s-a ntmplat sa vada niste mari pozne n viata lui. Sa spuie acela, sa vedem unde ramn orbii7 0ri s-ascultam pe dumnealui comisul Ionita, asa ni s-a sedea mai bine s-a fi mai frumos2 - !atusa Salomie, ntreb eu, de care pozne vorbesti dumneata si de care om7 - 3ita-te si-l cunoaste. Sta ntre calugar si cioban. - Acela-i mos :a aria fntnarul, matusa Salomie. 1u l-am auzit scotnd o voce de cnd sunt aicea. Dumnitale nu-ti plac orbii" dar iubesti pesemne mutii.

- 1u-i mut, nu te teme. i place tare bautura si n-are cnd vorbi. 1umai sati spuie ce i s-a ntmplat, s-apoi sa vezi2 - *e i s-a ntmplat, matusa Salomie7 - *e i s-a ntmplat7 se amesteca si razasul, fara isa stie despre ce-i vorba. *ui i s-a ntmplat7 - 3ite, omului aceluia, cinstite comise Ionita, raspund eu" lui :a aria fntnarul, mi marturisea matusa Salomia despre o pozna care s-ar fi petrecut cndva. - 3nde7 - Sa spuie el, comise, grai lita Salomia, cu vocea deodata ndulcit, ntreaba-l, sa spuie ntmplarea din padure de peste apa. 8adica :a arie2 striga ea ascutit. <ntnarul ntoarse capu-i bu os si barba-i nclcita. - Hau2 racni el, ca din fundul fntnii. - 8adica :a arie, cinstitii oaspeti de-aici poftesc s-auda ce ti s-a ntmplat dumitale, cnd erai flacau, n padurea de peste apa. - A a2 #a .astraveni. - Acolo, badita :a arie, ntr-o poiana pe care-o stii dumneata. - ntr-o poiana care-a fost si nu mai este, caci acea padure s-a taiat, i zicea poiana lui 6ladica Sas. - Auziti7 vorbi lita Salomia zmbind. Apoi se apara de ulcica pe care i-o ntindea razasul. ti foarte multamesc, cinstite *omise, dar eu, fiind bolnava de vatamatura, nu pot suferi n gura nici o picatura de vin. 1u beau dect rac iu. .ot gusta s-o placinta dintre acelea, care-i mai molcuta, cinstite comise, caci nu mai am dinti ca de demult si ca n vremea tineretii nu mai pot musca. 8una placinta, n-am ce zice- asa le fac si eu. Acuma parca tot as ndrazni sa iau macar n vrful buzelor o leaca de vin, mai ales ca nu-i de cel vec i. Spune, badica :a arie, ntmplarea de la poiana lui 6ladica Sas. . - *are ntmplare7 ntreba iar, alene, fntnarul. - ntmplarea aceea cnd te-a c emat boierul de la .astraveni la curte si tia poruncit sa-i cauti apa n acea poiana.

- Asa-i, ncuviinta :a aria. !a c iama si-mi porunceste- Sa-mi gasesti apa si sa-mi sapi o fntna n poiana lui 6ladica Sas. Acolo are sa faca popas, n toamna asta, mare vnatoare domneasca, si trebuie apa. :a aria fntnarul se opri - /i7 l ndemna comisul. - Atta-i. - *um atta7 scutura din cap lita Salomia... 6ina-ti, badica, n simtire si spune toate- cum ai mers cu dnsul la fata locului s-ai batut cu piciorul n pamnt ici, ai batut cu piciorul n pamnt dincolo, - s-ai ascultat semnele pe care le stii. .e urma ai scos din c imir cumpana, care niciodata nu da gres, sai asezat-o pe fata pamntului si te-ai uitat la dnsa... - !a uitam, vorbi :a aria, dar boierul acela, cuconu Dimac i !rza, macar ca se uita si el, nu ntelegea nimica. Iata, cu aceasta cumpana am gasit eu apa n poiana lui 6ladica Sas. !os :a aria trase din laturea stnga a c imirului doua betisoare rotunde si ngemanate de lemn vec i si lustruit. ncerca sa descurce din ,urul lor niste fire nevazute, si sticli n bataia focului un buburuz de argint. - *umpana asta, lamuri el, e din lemn de corn. He- ei2 cine stie cine a facut-o si cnd a facut-o. A ramas de la batrnii cei vec i, care au fost tot fntnari, s-au aflat cu dnsa fntnile si izvoarele, cum am aflat si eu atuncea n poiana, fata fiind cuconu Dimac i !rza. Asta-i. . - /i, si pe urma7 - Spune, omule, l sili iar lita Salomia, crnind spre el nasul si strmbnd sprncenele. Spune cum ai facut poc2 cu talpa opincii- Aici, cucoane, dam de apa. n acest loc7 - n acest loc, cucoane Dimac i. Da-mi robi cu rlete si cazmale" porunceste la douazeci de carausi s-aduca piatra si sa mi-o cladeasca alaturi" da-mi a,utoarele de care am nevoie si tidula la rates pentru bautura" si pe urma, n scurta vreme, te poftesc aici c-un pa ar de clestar, sa-ti dau sa bei din el lacrima pamntului. - Asa-i, ncuviinta :a aria.

- /i, si dupa aceea boierul zice- Asa sa fie si sa-mi zidesti fntna2 si se duce cu fntnarul la curte si striga la gramatic sa-i aduca o pana de gsca. Dupa ce-i aduce pana de gsca, cere cerneala s-o masuta, s-o bucata de rtie. s-a scris acea tidula pe care o ceruse :a aria. .e urma, a c emat pe slu,basi si le-a poruncit la fiecare ce are de facut, ce robi sa deie la sapat, ce oameni cu arabale sa rnduiasca la piatra, ce a,utoare sa-i pregateasca fntnarului la zidarie, si, nc inndu-se toti, s-au dat cu dosul ndarat si s-au dus sa mplineasca poruncile. - Asa-i, ncuviinta iar :a aria. A zvcnit catra ei- tst2 asa avea el obicei sa faca, si s-a uitat ncruntat. si ei s-au dus cu mare frica. - S-au dus, urma lita Salomia, s-au adus de toate la locul otart si la vreme. ?iganii au nceput sa sape cu rletele si sa bata cu cazmalele" carausii aduceau si cladeau piatra pe pa,iste si badita :a aria sta pe-o coasta, ntr-un pat de frunzar, si se uita la dnsii si tot gusta dintr-un ulcior. - +ac iu de dro,die de la *otnari, ntregi fntnarul. - Asa este. s-a stat el asa n coliba si-n pat pna ce-au dat afara robii, cu rletele, pamntul negru, pe urma au dat afara lutul, si pe urma au a,uns la nasip si la prund. si cnd au a,uns la uma, badita :a aria s-a sculat n picioare s-a venit la marginea gropii. :ice- !ai tiganilor, daca vi-i sete, mai rabdati o tra, caci n curnd dati de apa. Asa a fost cum a spus el si cum aratase cumpana. Au dat, oameni buni, de apa s-au mai sapat iarasi - ridicnd afara mocirla cu ciuberele pe script. s-au sapat de-si lepadau robii sudoarea cu palma de pe frunte. si ntrebau- !ult mai avem, mestere :a aria7 caci de-acu razbim pe celalalt tarm. Sapati, mai, zice fntnarul, pna ce v-oi spune eu- gata2 s-asa ntr-o zi se scoala iar si porunceste- 9ata2 De-acu asezam prag. *uratim frumos, punem spri,initori bune si ncepem a zidi. Asa au facut si s-a cobort el cu zidarii n fntna s-au zidit. Iar cnd s-a scuturat frunza n poiana, a venit boierul cu pa ar de clestar s-a gustat apa, dupa otarrea lui :a aria. - Asa-i2 ncuviinta :a aria. *uconu Dimac i a facut- tst2 buna apa, bre :a arie2 ntr-adevar era buna apa. Dect eu vinul l beau mai cu placere, caci mi-i mai cu priinta. - /i, si pe urma7 ntreba comisul

- .e urma gata. Atta-i. Am facut fntna si pace buna. - Stai, badica :a arie, ca nu-i asa, urma rznd lita Salomia, caci eu am spus acestor oameni ce-ai vazut si ce stii dumneata, si te-am laudat. Asa ca dupa aceea, sfrsindu-se treaba fntnii, a venit si de la Domnie un calaret, vestind vnatoarea lui 6oda. si venind vestitorul, cuconul Dimac i a c emat iar pe toti la porunca sa si le-a otart sa gri,easca locul n poiana si sa dureze coliba pentru popasul vnatoresc. *nd a descalica voda, :a aria sa-i nfatiseze apa rece n ulcior, si din ulcior sa i-o toarne n pa ar, s-alaturea sa steie un tigan cu c iseaua cu dulceti si cu o lingurita de argint pe tabla. )oate fiind astfel rnduite, a venit 6oda la .astraveni cu mare alai. - 6oda *alimari... observa fntnarul. Avea o barba ia asa de mare... sintruna si-o pieptana cu degetele. - si venind 6oda cu mare alai, i-a iesit cuconu Dimac i !rza nainte cu cucoana dumnisale si cu fata, caci avea o fata subtirica si frumoasa. S-au nc inat si au sarutat mna lui 6oda. Iar fata suspina si plngea. - *e este7 a ntrebat maria sa *alima -6oda. De ce suspina aceasta copila7 - De mare sfiala, maria ta, a raspuns boierul. si s-a ncruntat urt la copila, zbrlindu-si sprncenele. Iar fata aceea... - Aglaita... ntregi :a aria. - Iar fata aceea Aglaita n-avea alta ceva, dect o dragoste a tineretilor ei pentr-un fecior de mazl din +azboieni. <iind Ilies 3rsac i mazl, boierul se rastise la el si-i strigase- tst2 sa lipsesti din oc ii mei, misele, caci ai sucit capul fetei2 - Iar acuma fata, nemaiavnd nici o nade,de pentru dragostea ei, plngea. 8oierul a apucat-o de umar, s-a nclestat-o de brat s-a repezit-o ndarapt ntr-o camara, ca sa nu strice petrecerea, nici sa se obliceasca 6oda de asemenea rusine. ntorcndu-se spre cinstita barba a mariei sale, se arata cu obraz desc is si vesel. si pe loc, c emnd padurarii, i-a pus sa numere de fata cu 6oda ce caprioare si mistreti au n desimile si rpile de dnsii stiute. Dupa ce-a fost petrecere a tot norodul, Domnia sa s-a culcat devreme, ca sa se scoale de dimineata. si nir-adevar 6oda a fost cel dintai pe cal - si cuconu Dimac i, alaturea de el, rnduia puscasi si naitasi. Au pornit la

padure" au ntins volocul de oameni s-au batut rpe si si le, c iuind si sunnd din cornuri. Iar n vremea aceasta, :a aria se grabise catra fntna lui. -Asa este2 ncuviinta fntnarul. - si-nainte de a a,unge la fntna, iata vede n carare pe copila lui cuconu Dimac i. .lngea cu palmele la tmple si umbla bezmetica printre copaci. - Sarut mna, duduca Aglaita, zice :a aria. Dar de ce suspini si plngi mata asa, ca dupa mort7 - 6ai, :a arie, striga ea oprindu-se. *um n-oi plnge, :a arie, daca eu mam ,uruit mortii7 !-am pus n genunc i la icoana !aicii Domnului si-am rugat-o sa faca o minune sa se moaie inimile de piatra. 6aznd ca la 6oda nu pot cadea si nu pot spune nimic, de toti simtindu-ma parasita, c iar si de maica mea, - am otart n cugetul meu si-n inima mea ca altfel nu pot face dect sa-mi rapun viata. /u, :a arie, fara Ilies 3rsac i nu pot trai. Asa ca ma duc sa ma dau n fntna. *nd a veni maria sa sa beie apa, n-ai sa-i poti da s-ai sa-i spui- #uminate Doamne, iaca asa s-asa. <ata boierului s-a zvrlit n fntna. - s-ai sa savrsesti mata, duduca Aglaita, o fapta ca aceasta7 - Am sa savrsesc, :a arie, zice fata. ntai si-ntai eu am trimes raspuns, prin tiganca mea, lui Ilies sa vie aici, ca sa petrecem acest din urma ceas, ca niste amorezati fara gri,a. .e urma eu ma dau n fntna. - Dar el n-are sa te lase, duduca Aglaita. l stiu flacau vrednic. !ai bine te fura si te duce cu el. - Atuncea nu ma mai dau n fntna, :a arie... a raspuns fata rznd. - Sa nu te dai, duducuta2 !ai bine sa ai credinta n nune. si dupa ce te-i ntlni cu dragostea domniei tale, veniti la mine la fntna, sa va nc id eu n coliba de frunzar care este rnduita Domniei. *nd se face popas la amiaza, toata vnatoarea domneasca vine n poiana lui 6ladica Sas. /u nfatisez lui 6oda ulciorul si pa arul. ?iganul i da pe tabla c iseaua de dulceti si lingura. Dupa ce 6oda face- a- a2 si zice- buna apa2 aferim2 - eu ma dau la o parte si el intra n coliba. Acolo va gaseste pe dumneavoastra ngenunc iati, cu capetele plecate, plngnd si cernd iertaciune... Atuncea maria sa va ia de mna si va salta-n sus, apoi va pune mnile sale pe capete si striga sa vie boierul sa-si primeasca n brate copiii. /u socot, duduita, c-asa-i bine, si

altfel nu poate sa fie dect cum socot eu ca poate sa se ntmple- !ai ales ca, pe doi amorezati, trebuie sa-i ierte lumea. 1-are ce le face2 :a ar iar ncepu a rde n barba-i zbrlita, parnd mai uimit dect toti de o ntmplare ca aceea. *ontenindu-si rsul, si lungi gtul si-si nalta capul, cu oc ii olbati, ca sa afle ce-a mai fost. /l stia, dar altfel era povestea, spusa de gura straina. - Hm2 mormai el, mi se pare ca c iar nici n-au avut ce le face. - 1-au avut ce le face, urma lita Salomia si mai ndrazni sa apuce, cu clestele a doua degete, nca o placinta cu poalele-n bru. *t au stat acei tineri n si la, au atintit urec ea ca si di aniile, la c iotele gonasilor si la ndemnul surlelor. Apoi s-au tras catra fntna si :a aria i-a dosit n coliba. Dar, n asta vreme, 6oda cunoscuse de la un boier credincios lui de ce lacramase copila sarutndu-i mna, caci asemenea lucruri ndata se afla. Deci, dupa ce-a luat dulceti de cirese amare s-a baut pa arul de apa - a facuta- a2 si si-a pieptanat barba cu degetele. :mbind s-a ntors catra curteni si catra norodul care era n poiana, cautnd parca ceva. - !a rog, zice, unde-i credinciosul meu Dimac i !rza7 - Aici-s, maria ta. - As vrea sa stiu de ce esti m nit dumneata, boierule, si nu-ti afli astmpar. !are placere as avea, credinciosule al meu, ca sa vad aici, la masa noastra de vnatoare, n poiana, pe copila domniei tale... cum o c iama7 - Aglaita, maria ta. - ... .e copila domniei tale Aglaita, dregnd vin vec i Domnului sau, n cupa de argint. 8oierul foarte s-a spaimntat, caci i sosise si lui veste de la cucoana domniei sale ca copila lor a fugit din casa parintilor, ca sa-si faca o sama. - !aria ta, a ndraznit el, nu mai este vreme. !asa-i gata" vnatoarea asteapta... -As dori sa stiu unde-i copila domniei tale n acest ceas... a zmbit 6oda. Atuncea :a aria fntnarul, fiind cu mare cora, ca la o vnatoare ca aceea, a scos din c imir cumpana pe care ati vazut-o, si potrivind-o ntre degete, a tinut-o neclintita. Iar buburuzul, ca o lumina, s-a clatit. 1imene nu ntelegea aceste. 1ici boierul nu stia ce raspuns sa deie Domnului sau.

- Aista-i :a aria, fntnarul domniei tale7 a ntrebat 6oda, tuguindu-si buzele si privind din naltime. - Da, maria ta. - /i, si ce pofteste7 - 1u stiu, maria ta. 6oda s-a posomort catra :a aria- *e ti-i voia, mai7 :a aria n-a ndraznit a raspunde nimica. *i urmnd semnul cumpenei sale, a desc is usa colibei Domnului. si 6oda a vazut pe tineri ngenunc iati si cu capetele plecate. 1imenea n-a nteles cum s-a facut asta si s-a mirat mai ales 6oda de ntelepciunea cumpenei. Apoi pe urma maria sa si cu Doamna au fost nnasi, n trg la Iesi, acelor tineri, mpacndu-se toti, s-au veselit si din alai de vnatoare au dat-o pe nunta. si purcegnd la scaunul Domniei, au ,ucat ntai o toana aici, la anu Ancutei. - Hm2 facu :a aria clatinnd din cap si nc iznd gura" asa este2 - 6-am spus eu, sfrsi baba, ca acest fntnar a vazut si stie lucruri mai presus dect altii. - ntr-adevar, :a aria a spus o istorie frumoasa, ncuviinta domnia sa comisul Ionita de la Draganesti. Desi altii stiu si mai frumoase si mai minunate, n-am ce zice. Aicea are el dreptate. :mbea ncremenit, privindu-ne ca prin sita si leganndu-se usor. /ra un ceas trziu, si closca cu pui trecuse de crucea noptii. <ocul se stngea. *ei mai multi dintre oamenii de fata nc inau catra pamnt oalele de lut si, de truda si somn, le nc ideau oc ii. Din dosul anului veni deodata nec ezatul iepei celei slabe a razasului. Asa fel a tipat - spariat si ascutit - nct am rasarit din locul meu, de groaza. #ita Salomia, rn,ind, sopti ncet- Sa stiti ca acesta nu-i ceas curat /u cunosc semnele noptii si mai ales pe ale lui. si calul l-a adulmecat, nec eznd.

l simtise si anul, caci se nfiora lung. 0 usa n fundurile lui se izbi. Se facu tacere la vatra si, cu totii privindu-ne, nu ne-am mai vazut obrazurile. #ita Salomia stupi n spuza de trei ori- .tiu2 ptiu2 ptiu2 si-si facu cruce, n sfrsit abia atunci s-a parut ca ne luminam. si demonul trecu n pustietatile apelor si codrilor, caci nu l-am mai simtit Am ramas nsa dupa aceea loviti ca de o grea munca si abia ne puteam misca, umblnd dupa cotloane ferite si locuri de odi na. 3nii dormeau c iar unde se aflau, frnti si rasuciti. si comisul Ionita nsusi, dupa ce a cuprins de dupa grumaz pe capitanul 1eculai sarutndu-l, a uitat cu desavrsire ca trebuie sa ne spuie o istorie cum n-am mai auzit