Schepp Andreas XII-A

Arthur Schoppenhauer

Schoppenhauer s-a nascut 1788 la Danzig, si a murit in varsta de saptezeci si doi de ani la Frankfurt in 1860. Fiu de mare negustor a primit o crestere aleasa. De aceea viitorul filozof a inceput prin a calatori si a face o practica negustoreasca, iar studiile filozofice au fost desavarsite de el abia dupa moartea tatalui. La 19 ani se inscrie la gimnaziul de la Gotha, pe care il absolva in 1809, pentru ca in 1913 sa-si ia doctoratul in filosofie cu teza '' Asupra impatritei radacini a principiului ratiunii suficiente'' Gandirea lui Schoppenhauer vrea sa fie o continuare a celei a lui Kant. Volumul I din opera principala a lui Schoppenhauer '' Lumea ca vointa si reprezentare'' incepe chiar cu fraza '' Lumea este reprezentarea mea''. Pe cand Kant era convins de imposibilitatea de a cunoaste realitatea ce sta in dosul fenomenelor Schoppenhauer afirma contrariul. Esenta realitatii este reprezentata de '' vointa'', vointa de a trai care nu cunoaste alta tinta decat propria sa existenta si conservre. Corpul nostru, si la fel materia in general, nu este decat forma perceptibila a vointei. Vointa este forta naturii, iar ceea ce numim diversele forte ale naturii n sunt decat formele particulare ale acestei vionte generale. Vointa, forta oarba, care este lucrul in sine, se obiectiveaza potrivit ideilor eterne ce o caracterizeza si atfel avem scara mare a naturii,pe care vointa in evolutia sa o strabate, ridicandu-se treptat, de la formele particulare, la formele constiente. La pragul inferior avem actiunea mecanica(raportul cauza-efect este imediat vizibil La fortele speciale ale naturii(caldura, electricitate, etc) raportul cauza-efect este mai greu de prins. In lumea organica cauza apare ca excitant. La fiintele constiente cauza devine motiv. Astfel Schoppenhauer ajunge la o concluzie, si anume: Vointa inseamna efort, lupta pentru conservarea individuala, iar eforul implica suferinta. De aici deducem, ca ceea ce numim placere este o intrerupere a suferinti. Dar insasi starea de placere are o natura negativa, caci ea nu poate dura, caci omul sau este cuprins de plictiseala sau este nevoit sa continue efortul. Astfel viata este o necontenita durere. Constinta este un instrument de lupta, caci permite anticipaea. Dar constiinta este nincetat influentata de vointa universala, vointa de a trai, cu care noi suntem una. Astfel ne

Schepp Andreas XII-A

iluzionam ca viata e buna, ca noi suntem liberi, pentru ca in mod inconstient ascultam de aceasta forta. Schoppenhauer afirma insa ca exista un mod de a uita de efortul si de lupta necontenita de a ne sustrage oarecum vointei: contemplarea estetica. In contemplarea estetica, mai cu seama in muzica, cunoastem un mement de uitare a vointei, caci o contemplam chiar pe ea intr-o stare de potentare maxima.