Titu Maiorescu Comediile d-lui I.L.

Caragiale Titu Maiorescu a jucat un rol foarte important n dezvoltarea literaturii romne, prin nfiinarea societii literare Junimea i a revistei Convor iri !iterare" #st$fel el a reuit s dea o nou orientare literaturii i s contri uie la promovarea tale ntelor autentice, punnd accent pe valoarea estetic a operelor literare" Comediile d%lui &"!" Cara$iale este al doilea studiu n care sunt prezentate ideiile estetice ale lui Titu Maiorescu, dup ' cercetare critic asupra poeziei romneti de la ()*+. Criticul i propune s e,plice din punct de vedere estetic raportul dintre art i realitatea social, rspunznd, n acelai timp, la ntre area dac arta are sau nu o misiune moralizatoare" -n privina primei pro leme, cea a raportului dintre art i realitate, criticul remarc. !ucrarea d%lui Cara$iale este ori$inal/ comediile sale pun pe scen cteva tipuri din viaa noastr social de astzi i le dezvolt cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu e,presiile lor, cu tot aparatul nfirii lor n situaii anume alese de autor" Maiorescu afirma c meritul lui Cara$iale este acela de a arta realitatea din partea ei comic, prin scoaterea i nfiarea plin de spirit a tipurilor i situaiilor din c0iar miezul uneri pri a vieei noastre sociale, fr imitare sau mprumutare din literaturi strine" -n continuare, criticul se oprete asupra unuia dintre reprourile care se aduc comediilor lui Cara$iale, i anume c ar urmri scopuri politice" -n acest sens, criticul susine c o comedie nu are nimic a face cu politica de partid/ autorul i ia personajele sale din societatea contimporan cum este, pune n eviden partea comic aa cum $sete i acelai Cara$iale, care astzi i ate joc de fraza dema$o$ic, i%ar fi tut joc de ilic i tom ater i i va ate joc mine de fraza reacionar i n toate aceste cazuri va fi n dreptul su literar incontesta il" Totodat criticul precizeaz 1" " "2 su iectul poate fi luat din realitatea poporului, dar tratarea nu poate fi dect ideal%artistic, fr nici o preocupare practic" #stfel el m rieaz ideea lui &mmanuel 3ant, conform creia arta este o finalitate fr scop" ' alt pro lem pus n discuie de maiorescu este cea referitoare la moralitatea comediilor lui Caragiale" Criticul afirm fr ezitare c arta a avut totdeauna o nalt misiune moral i c orice oper artistic adevrat o ndeplinete, deoarece orice emoie estetic 1" " "2 face pe omul stpnit de ea,pe ct vreme este stpnit, s se uite pe sine ca persoan i s se nale n lumea ficiunii ideale" 4trunznd n aceast lume a ficiunii ideale, omul distru$e pentru un moment e$oismul, care este izvorul tuturor relelor, i i uit interesele individuale" #re loc, astfel, o com atere indirect a rului i, totodat o nlare moral" #cum putem vor i despre o art devenit moral i n aceasta const moralitatea comediilor lui &"!" Cara$iale, ca a tuturor operelor de art, deoarece nlarea impersonal este o condiie aa de a solut a oricrei e,presii artistice, nct tot ce o mpiedic i o a ate este un duman al artei1" " "2" Maiorescu folosete, n demonstraia sa, o idee filosofic sc0open0aureian, confrom creia e$oismul este rezultatul voinei oar e de a tri i deci, sm urele rului din om, de care aceasta reuete s se eli ereze temporar numai cu ajutorul contemplaiei estetice" -n sc0im Maiorescu consider derept imoral n nelesul artei o pies de teatru cu direct tendin moral, adic punerea intenionat a unor nvturi morale n $ura unei persoane spre a propa$a n pu lic nvturi" 5cnd referire la faptul c operele marelui dramatur$ au fost considerate triviale, criticul com ate aceast idee spunnd c tipurile nfiate n comediile d%lui Cara$iale tre uie s vor easc cum vor esc, cci numai astfel ne pot menine iluzia realitii n care ne

transport, n sc0im trivial nu aparine lumii ideale, fictive a artei, ci este o impresie relativ din lumea de toate zilele, ca i decent i indecent" 4e ln$ ideeile estetice e,primate, te,tul discutat pune n eviden nc dou aspecte. cultura vast a autorului, care face referiri la numeroase opere literare, sculpturale, picturi din cultura universal n demonstrarea ideiilor sale, i stilul polemic ar$umentativ al te,tului" 4ornind de la opera lui &"!" Cara$iale, el demonteaz, punct cu punct, acuzaiile aduse pieselor dramatur$ului i ,apelnd la opera acestuia, i construiete ar$umentaia pe aza unor idei filozosice pe care le stpnete foarte ine" #vnd scopul de a desfiina afirmaiile adversarilor scriitorului, T" Maiorescu apeleaz la unele procedee oratorice, dintre care nu lipsesc structura ordonat i lo$ic a ideeilor, folosirea unor formule prin care se realizeaz le$tura dintre pri 65oarte ine. 7ste ns vremea s ne e,plicm odat asupra acestor lucuri, dac se poate/ i cine tie de nu se va putea8/ 9i fiindc ziceam c merit1" " "2/ #dic cum am zice 1" " "2/ :umai c este punin lucru8/ -n ce consist dar moralitatea artei1" " "2;" #ceste formule mai au rolul de a atra$e atenia citiroului i de a%l implica n disput, strnindu%& curiozitatea" #adar, Maiorescu se dovedete un nzestrata i fin receptor al ideiilor critice i estetice, dar i un nentrecut mnuitor al cuvntului n susinerea unor puncte de vedere care au marcat i au orientat activitatea critic n literatura romn" Multe dintre judecile sale de valoare asupra scriitorilor a cror oper a analizat%o cu atenie au vala ilitate i astzi"

Eminescu i poeziile lui

<tudiul critic al lui Tiru Maiorescu din ())=, memora il prin previziunea finala asupra destinului poetic al lui Mi0ai 7minescu, este o prima incercare in critica literara romaneasca de a contura un portret moral si intelectual al lui Mi0ai 7minescu. >?aca ne%ar intre a cineva. a fost fericit 7minescu8 am raspunde. cine e fericit8 ?ar daca ne%ar intre a. a fost nefericit 7minescu8 am raspunde cu toata convin$erea. nu@ Aememorarea unor scene de la Junimea releva detasarea olimpiana cu care isi prezenta propria creatie, dupa ce lucrase in nenumarate variante la ea. >Cand venea in mijlocul nostru cu naivitatea sa ca de copil, care ii casti$ase de mult inima tuturor, si ne aducea ultima poezie ce o facuse, o refacuse, o rafinase, cautand mereu o forma mai perfecta, o cetea parca ar fi fost o lucrare straina de el" :iciodata nu s%ar fi $andit macar sa o pu lice. pu licarea ii era indiferenta, unul sau altul din noi tre uia sa%i ia manuscrisul din mana si sa%( dea la BConvor iri literareC> Aemarca il este portretul de >om al timpului modern> pe care criticul i%( face cu e,acta intuitie. >7minescu este un om al timpului modern, cultura lui individuala sta su semnul culturei europene de astazi" Cu neo osita lui staruinta de a ceti, de a studia, de a cunoaste, el isi inzestra fara pre$et memoria cu operile insemnate din literatura antica si moderna" Cunoscator al filozofiei, in special a lui 4laton, 3ant si <c0open0auer, si nu mai putin al credintelor reli$ioase, mai ales al celei crestine si uddaiste, admirator al Dedelor, pasionat pentru operele poetice din toate timpurile, posedand stiinta celor pu licate pana astazi din istoria si lim a romana, el afla in comoara ideilor astfel culese materialul concret de unde sa% si formeze inalta a stractiune care in poeziile lui ne desc0ide asa de des orizontul fara mar$ini al $andirii omenesti"> Concluzia criticului nu poate fi decat una sin$ura, remarca ila prin adevarul ei de necontestat, confirmat peste timp. >#cesta a fost 7minescu, aceasta este opera lui" 4e cat se poate omeneste prevedea, literatura poetica romana va incepe secolul al EE%lea su auspiciile $eniului lui, si forma lim ei nationale, care si%a $asit in poetul 7minescu cea mai frumoasa

infaptuire pana astazi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vestmantului cu$etarii romanesti"> Poeti si critici <tudiul >4oeti si critici> a aparut in ())*, la (F ani de la impunerea >directiei noi>" &n prima parte,este un articol de ilant, consemnand >directia sanatoasa a lucrarilor intelectuale in Aomania>, implinirile si creatiile ce se constituie intr%un >adevarat pro$res>. >#lecsandri ne%a inavutit poezia cu B'stasii nostriC si cu drame, indeose i cu B5antana Glanduziei>/ 7minescu a adus lirica noastra la o culme de perfectiune"> ?emne de mentionat sunt comediile lui Cara$iale, nuvelele lui <lavici, Crean$a si ?elavrancea, creatia poetica a lui #l" Dla0uta" Maiorescu apreciaza ca misiunea criticii literare a fost indeplinita, dar ca inca tre uie sa ve$0eze la instaurarea unui climat literar ec0ili rat, in care, fara a a dica de la principiul inlaturarii mediocritatilor 6cele rul >in laturi@> maiorescian;, tre uie temperate si e,cesele polemice, ce pot frana mersul pe calea cea una a culturii romane" Maiorescu isi focalizeaza atentia asupra criticilor formulate de Dla0uta si ?elavrancea impotriva dramelor istorice ale lui #lecsandri, cu referire speciala la >?espot%Doda>" Maiorescu recunoaste, ca si la inceputul articolului, meritele celor doi scriitori in literatura romana, dar le contesta capacitatea de a formula opinii critice intemeiate si justificate teoretic, aducand ca ar$ument opozitia ireducti ila, dupa parerea lui, intre poeti si critici, persoane specializate fiecare in domeniul sau, lipsite de posi ile interferente, ceea ce e,emplele ulterioare din literatura romana au infirmat cu convin$ere" Maiorescu, in ar$umentarea sa enunta incompati ilitatea celor doua instante literare 6>intre natura poetului si natura criticului este o incompati ilitate radicala">;, apoi le defineste competentele" 4oetul primeste impresii din toate directiile, pana cand acestea depasesc arierele cunoscute ale e,istentei, transpunandu%le in forma lirica. >4oetul este mai intai de toate o individualitate" ?e la aceleasi o iecte c0iar despre care noi toti avem o simtire o isnuita el primeste o simtire asa deose it de puternica si asa de personala in $radul si in felul ei, incat in el nu numai ca se acumuleaza simtirea pana a spar$e limitele unei simple impresii si a se revarsa in forma estetica a manifestarii, dar insas aceasta manifestare reproduce caracterul personal fara de care nu poate e,ista un adevarat poet"> :e$area compati ilitatii poetului cu ipostaza de critic literar se face printr%o comparatie cu un fenomen fizic" 4oetul se aseamana cu o prisma, prin care razele de lumina venite din toate directiile sufera o du la rasfran$ere, deformand perspectiva si adevarul estetic. >Caci prisma poetului este menita a rasfran$e raza directa a luminei, dar nu este menita a mai rasfran$e raza o data rasfranta de o prisma straina>" Criticul este impresiona il in alt fel, la razele de lumina rasfrante din prisma altcuiva. >Caci criticul este tocmai foarte impresiona il pentru razele rasfrante din prisma altora, si individualitatea lui este dar consumata in intele$erea si simtirea altor individualitati"> Concluzia, in spiritul retoricii clasice, vine cu o claritate im ata ila. >Criticul este din fire transparent/ artistul este din fire refractar" 7senta criticului este de a fi fle,i il la impresiile poetilor/ esenta poetului este de a fi infle,i il in propria sa impresie" ?e aceea criticul tre uie sa fie mai ales nepartinitor, artistul nu poate fi decat partinitor""">"