Am modelat din nimic o fiinta perfecta. Nu la propriu, dar nivelul la care am reusit sa o ridic se apropie de realitate.

Dar intrebarea pertinenta a fost: "Cum sa ii dau viata? Cum sa ii dau O viata?'' Va intrebati ce vreau sa zic. Nu stiam cum sa ii construiesc un univers in care sa se potriveasca. Un univers perfect vizibil, dar imperceptibil. Bineinteles, nu am vrut sa o las sa se piarda, asa ca i-am adaptat gandirea si r eactiile lipsite de orice urma de sentimente la realitatea din care faceam parte in perioada respectiva. Am invatat-o sa-mi comunice, sa perceapa, sa se adapteze, sa aiba instinctele ne cesare ca sa poata supravietui. Nu mi-am dat seama ce creez. Nu am vrut sa accept ca sunt capabila de asa ceva. I-am negat importanta. Importanta mea asupra ei si, in cele din urma, importanta ei asupra mea. Am reusit sa creez dependenta. O dependenta pe care acum mi-o asum. O dependenta transparenta. Pentru ca transparenta s-a dovedit a fi singura posibilitate de a continua. Am reusit sa creez o fiinta care alterneaza intre normalitatea ei si normalitate a mea. Insa starea aceasta nu e constanta. In momentul in care constanta dispare, inter vine anomalia, anormalitatea. A mea si a ei. Eu imi pierd natura mea si ma adapt ez naturii ei in incercarea de a nu o dezechilibra. Ea isi pierde natura ei si se adapteaza naturii mele in incercarea de a nu ma pi erde. Azi ii accept natura. Azi imi accept natura. Accept acea legatura pe care eu am initiat-o, dar pe care, impreuna, am cultivat -o. Are un nume creatia mea? Da. Imaginatie. The free soul is rare, but you know it when you see it - basically because you f eel good, very good, when you are near or with them. - Charles Bukowsky