Sunteți pe pagina 1din 3

Alimentatia in Roma antica

O sursa primara, de baza, a alimentatiei fiecarei populatii o reprezinta materia vegetala. Legumele au fost constant cultivate si consumate pe parcursul antichitatii. Romanii foloseau radacinoasele masiv, datorita valorii lor nutritive ridicate, dar si datorita posibilitatilor mai variate de conservare in conditii bune. Cultivat si consumat pe scara foarte larga era napul, considerat esential in alimentatie de catre medicii romani. Alte doua radacinoase intalnite in bucataria romana erau morcovul si pastarnacul, considerate de asemenea foarte sanatoase si de nelipsit. Plantele cu bulbi erau si ele bine cunoscute si intrebuintate. Ceapa era folosita cu rol de condiment, insa usturoiul era adesea consumat de catre saraci si ca fel aparte, deoarece era considerat foarte hranitor. Dintre leguminoase, cea mai uzuala in alimentatia romana era fasolea , in special verde, cultivata practic peste tot. Se facea din ea si un soi inferior de faina, lomentum, iar puls fabata, terciul din fasole, era unul dintre cele mai vechi ofrande alimentare aduse zeilor. De asemenea, lintea, ridichile, urzicile sau prazul erau legumele care fierte si pregatite cu untdelemn, otet sau vin constituiau hrana majoritatii populatiei. Painea un alt aliment de baza in bucataria romana era, la inceput un fel de fiertura, un terci, din mei sau din faina de grau cu tarate, foerte in apa sau in lapte, la care se adauga dupa gust si posibilitati oua, branza, miere, condimente diferite, bucati de carne sau maruntaie. Painea din faina de grau sau, mai modesta, din orz a ramas mult timp un articol de lux, consumata doar

de romanii instariti. Un alt aliment de maxima importanta pentru alimentatia romana si mediteraneana in general, sunt desigur, maslinele. Maslinele erau prezente in dieta zilnica a romanilor, uneori masa constand in masline, paine si eventual branza. Desigur, ele erau absolut necesare si pentru ca reprezentau materia prima pentru fabricarea uleiului. Alta clasa de alimente de baza sunt lactatele. Laptele dulce era folosit mai mult pentru prepararea mancarurilor decat baut. Romanii beau mai ales lapte acru, de oaie sau de capra, insa foarte rar lapte de vaca. Pregateau cascaval si alte branzeturi, inchegate cu substante vegetale ( scoarta de smochin, flori de scaieti, etc. ), puse apoi la presa cu sare, intr-un cos de trestie, presate cu o greutate pentru a i se scurge zerul. Apoi erau uscate la soare sau afumate. Se pare ca romanii faceau si un fel de unt, insa acesta semana mai mult cu branza de vaca. Un alt aliment aproape omniprezent in bucataria romana era mierea. Aceasta era consumata ca desert, amestecata eventual cu seminte de mac sau de susan. Ca indulcitor, era folosita la indulcirea vinului ( mulsum), sau chiar a apei ( aqua mulsa). Apreciata in mod deosebit era mierea narbona, careia rozmarinul ii dadea atat o aroma aparte, cat si o serie de calitati terapeutice. Desigur, esentiala in alimentatia romana era si carnea. Bovinele, a caror carne era consumata in proportie mare, nu au fost niciodata crescute exclusiv in vederea consumului. Porcul era insa crescut si ingrasat doar pentru carnea sa. Carnea oilor sau a caprelor era si ea consumata in proportii impresionante, in special de tarani. Pasarile, usor si ele de ingrijit, erau foarte apreciate. Gastele si ratele, mai ales, erau considerate mancaruri de lux si erau ingrasate in crescatorii speciale. Scopul era obtinerea unui ficat cat mai consistent, acest produs fiind extrem de apreciat in bucataria romana. Ouale, provenite practic de la toate pasarile crescute pentru carne, faceau parte din alimentatia tuturor romanilor, indiferent de pozitia sociala. Dar marea pasiune gastronomica a romanilor era pestele, precum si numeroasele specii de crustacee si moluste. In timp ce pestele cel mai comun de mare si de rau era la indemana oricui, la mesele celor bogati erau preferati sturionii si calcanul; mai presus de oricare altii insa, sola si barbunul. Pestele era prajit pe gratar sau fiert; de asemnea, putea fi conservat prin uscare sau pastrare in saramura. Romanii foloseau condimente in cantitati impresionante. Sarea era pusa in cantitati mari in toate mancarurile. Ca inlocuitori pentru sare se foloseau cenusa

de papura sau de trestie, fiarta in apa. Des intrebuintat era de asemenea, otetul, din vin sau din fructe. Cu el erau stropite salatele de legume, dar era pus si in numeroase sosuri. Piperul era foarte utilizat poate chiar in exces in bucataria romana. Probabil, condimentul cu adevarat specific al Romei era garum ul, sos din peste, lasat la fermentat in apa sarata, pe jumatate putrezit in fapt, cu otet, sare si mirodenii. Pretul garum-ului de cea mai buna calitate era comparabil cu pretul esentelor folosite in industria parfumurilor. Tot ca si condimente se folosesc anasonul, menta, macul, patrunjelul, chimenul, cimbrul, scortisoara. Principala bautura a romanilor era vinul. Acesta era o bautura cotidiana; pana si scalvii aveau o ratie zilnica de vin. Desigur, existau sortimente foarte diferite, de la vinurile grecesti, foarte scumpe si apreciate, pana la mustul indulcit a carui calitate lasa de dorit. Igiena alimentara si personala era, pe cat posibil, incurajata in acele vremuri, fiind obligatorie spalarea mainilor inaintea de servirea meselor si chiar ungerea trupului cu uleiuri parfumate si schimbarea vesmintelor, acolo unde posibilitatile gazdei permiteau acest lucru.