Modele atomice

Apostol Eduard Bejan Alex Iacob Catalin

 Fiind cunoscut faptul ca in atom sunt prezente sarcini electrice s-a incercat formularea unui model de atom avand in vedere faptul ca atomul trebuie sa fie neutru din punct de vedere electric.

Modelul atomic Rutherford

Ernest Rutherford (1871-1937) a elaborat primul model planetar al atomului. Atomul este format din nucleu (sarcina concentrata pozitiva) si din electroni care se rotesc in jurul nucleului pe orbite circulare. Modelul a fost dezvoltat in urma experimentelor realizate de catre Hans Geiger si Ernest Marsden, in 1909. Ei si Rutherford au studiat imprastierea particulelor la trecerea printr-o foita de aur. Conform modelului Thomson, la trecere, particulele trebuiau sa fie deviate cu cateva grade, dar s-a constatat ca unele erau deviate cu unghiuri mai mari de 90 sau 180. Acest fapt a fost explicat prin existenta unei neuniformitati de distributie a sarcinii electrice in atom. Pe baza acestor obesrvatii, Rutherford a propus un nou model in care sarcina era concentrata in centrul atomului, iar electronii orbitau in jurul acesteia. Noul model introducea notiunea de nucleu, fara a-l numi astfel.

 El a estimat ca pentru atomul de aur, aceasta ar avea o raza de cel mult 3.4 x 10-14 metri ( valoarea actuala este aproximativ o cincime din aceasta). Marimea razei atomului de aur era estimata la 10-10 metri, de aproximativ de 3000 de ori mai mare decat cea nucleului. Rutherford a obtinut pentru aur o masa atomica de 196 ( valoare actuala fiin 197). El nu a facut corelatia cu numarul atomic Z, estimand valoarea sarcinii la 98, fata de 79. Modelul propus de Rutherford descrie nucleul, dar nu atribuie nici o structura orbitelor electronilor.

Deficientele si importanta modelului

Principalul neajuns al modelului este faptul ca acesta nu explica stabilitatea atomului. Fiind elaborat in concordanta cu teoriile clasice, presupunea ca electronii aflati in miscare circulara emit constant radiatie electromagnetica , pierzand energie. Prin urmare, electronii nu ar mai avea destula energie pentru a se mentine pe orbita si ar cadea pe nucleu. Modelul lui Rutherford a introdus ideea unei structuri a atomului si existenta unor particule componente. Reprezentand punctul de plecare al modelului Bohr, a dus la separarea a doua domenii, fizica nucleara si fizica atomica.

Modelul atomic Bohr

Este primul model de natura cuantica al atomului si a fost introdus in anul 1913 de catre fizicianul danze Niels Bohr. Acest model preia modelul planetar a lui Rutherford si ii aplica teoria cuantelor. Modelul atomic Bohr se bazeaza pe doua postulate. Primul postulat a lui Bohr este legat de orbitele atomice si presupune ca atomul se roteste in jurul nucleului pe anumite orbite circulare permise, fara a emite sau absorbi energei radianta. Aceste stari se numesc stationare si au un timp de viata infinit si energie constanta. Primul postulat a fost introdus pentru explicarea stabilitatii atomului. El este in contradictie cu fizica clasica . Conform teoriilor acestora, o sarcina electrica aflata in miscare emite radiatii electromagnetice. Aceasta ar duce la scaderea energiei sistemului, iar traiectoria circulara a electronului ar avea o raza din ce in ce mai mica, pana cand ar cadea pe nucleu. Experimental se constata, insa, ca atomul este stabil si are anumite stari in care energia se mentine constanta.

 Al doilea postulat a lui Bohr afirma faptul ca un atom emite sau absoarbe radiatie electromagnetica doar la trecerea dintr-o stare stationara in alta. Energia pe care o primeste sau o cedeaza este egala cu diferenta intre energiile celor doua nivele in care are loc tranzitia. Atomul trece dintr-o stare stationara in alta cu energie superioara doar daca i se transmite o cuanta de energie corespunzatoare diferentei dintre cele doua nivele. La revenirea pe nivelul inferior se emite o radiatie de aceeasi frecventa ca si la absorptie. Acest fapt exprima natura discontinua a materiei si a energie la nivel microscopic. De asemenea, frecventele radiatiilor atomice depind de natura si structura atomului si au valori discrete

Deficiente ale modelului

Acest model nu poate explica spectrele de emisie si energia de ionizare decat pentru atomul de hidrogen si ionii hidrogenoizi. Nu a putut fundamenta stiintific spectrele unor atomi grei. Nu a putut explica formarea legaturilor duble. Nu putut fundamenta scindarea liniilor spectrale intrun camp perturbator. Aceste deficiente au fost rezolvate prin aparitia modelului atomic Bohr-Sommerfeld, model precuantic.

Modelul atomic Thomson

Este un model clasic care presupune ca atomul e alcatuit din electroni dispusi in interiorul unei sfere cu raza de ordinul 10-10m, incarcate uniform cu o sarcina pozitiva. A fost propus de catre J.J. Thomson in 1906, inaintea descoperirii nucleului atomic. El presupunea ca electronii oscileaza in jurul unei pozitii de echilibru atunci cand li se comunica energie, atomul emitand radiatii de diverse frecvente.

Deficiente ale modelului

Una dintre deficientele modelului consta in faptul ca frecventa radiatiei emise putea avea orice valoare, lucru infirmat de seriile spectrale descperite experimental. In 1909, experimentele lui Geiger si Marsden pun in evidenta imprastierea particulelor la trecerea printr-o foita metalica, fenomen ce nu putea fi explicat pe baza modelului Thomson. Ernest Rutherforda intuit ca sarcina pozitiva este concentrata intr-un volum mic in interiorul atomului. El a elaborat un model planetar care considera ca atomul este format dintr-un nucleu pozitiv de raza 10-14:10-15m, in jurul caruia se rotesc electronii, pe orbite circulare.

 Bibliografie: Wikipedia, Google imagini