Principatele Romne au fost constituite prin silinte si jertfe nationale .

Pasoptismul este miscarea de emancipare social-politica, culturala si na tionala dintre 1830 si 1848. Generatia pasoptista este alcatuita din mari intele ctuali ai acelor vremuri care s-au nascut si au debutat cam in aceeasi perioada, avand aceleasi pareri, idealuri, manifestand atitudini si preferinte estetice a propiate. Contextul istoric al perioadei este dominat de o stare de spirit puter nic antifeudala, simtindu-se nevoia de schimbare a sistemului de guvernamant. Pr in activitatea lor sociala, politica si literara, scriitorii acestei epoci au co ntribuit la modernizarea societatii romanesti pe toate planurile, la realizarea idealului de unitate nationala. Foarte multi dintre acestia au facut invatamantu l superior in strainatate, in special Franta. Aceste perioade petrecute in strai natate au reprezentat un prilej de a intra in contact cu idei social-politice si culturale apusene, revolutionare pentru epoca respectiva. Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Ion Heliade Radulescu, Avram Ian cu, Simion Barnatiu, Gheorghe Baritiu sunt personalitati de baza care au activat , ca mai apoi sa fie supranumiti "fauritorii Principatelor Romane". Cei pe care i numim simpli pasoptisti au devenit fruntasii miscarii pentru Unire, reorganizar e administrativa, sociala, politica, economica si egalitatea populatiei. Generat ia pasoptista are un caracter unitar n toate principatele romne. Momentul de varf al pasoptismului il constituie anul 1840 cand a aparut revista Dacia Literara. Kogalniceanu, preluand modelul lui I.H. Radulescu si al lui Gh Asach, si-a cumparat o tipografie si a editat opere in limba romana, fran ceza si in germana conducand si revista Dacia Literara interzisa dupa numai trei numere. Acesta recomanda scriitorilor sa se inspire din realitatea romaneasca istoria nationala, peisakjul, traditiile si obiceiurile, societatea contemporan a. Kogalniceanu Isi doreste combaterea traduceriloe mediocre si a meditatiilor si adaptarilor din alte literaturi care "omoara in noi duhul national". Tot Mihail Kogalniceanu, unul dintre cei mai de seama scriitori si oamen i politici ai secolului XIX, propune sa se publice o colectie a tuturor cronicar ilor Valahiei si Moldovei, spre a le pastra romnilor", colectie ce va fi publicata n 1841 n 6 volume. Avem, deci, o recunoastere directa de catre Kogalniceanu a apa rtenentei sale la nationalitatea romna. La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu face primul pas spre unirea Principatelor, desfiintnd Vama din Focsani, care era cel mai importan t punct vamal ntre cele doua tari. Actul a fost precedat n 1842 de un proiect de u nificare al masurilor si greutatilor. Deja n august 1848, n Dorintele partidei nationale din Moldova", M. Kogalni ceanu propunea Unirea Moldovei cu Muntenia, o Unire care este dictata att de veder at prin aceeasi origine, limba, obiceiuri si interese. Unire dorita de veacuri d e toti romnii cei mai nsemnati ai amnduror Principatelor, o Unire pe care, dupa spi ritul timpurilor, cu armele n mna au vroit sa o savrseasca Stefan cel Mare si Mihai Viteazul, carele si ajunsese a se intitula: Cu mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii Romnesti, al Moldovei si al Ardealului". Ideea Unirii Moldovei si a tarii Romnesti, avansata nca din secolul al XVI II-lea a devenit, dupa razboiul Crimeii (1853 - 1856) o tema de prim plan a dezb aterii politice, att n cele doua Principate, ct si pe plan international. Situatia externa se arata favorabila; nfrngerea Rusiei si hegemonia politica a Frantei ofer eau un context prielnic punerii n practica a proiectului, cu att mai mult cu ct Nap oleon al III-lea, mparat al francezilor, dorea un bastion rasaritean favorabil po liticii sale, care sa contrabalanseze expansiunea ruseasca si sa contribuie, ala turi de Italia, la subminarea sau chiar destramarea monarhiei austro-ungare. n Moldova a fost ales n unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unioni st Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul Partidei Nationale . ntruct n textul Conventiei nu se stipula ca domnii alesi n cele doua Princip ate sa fie persoane separate, conducatorii luptei nationale au decis ca alesul M oldovei sa fie desemnat si n tara Romneasca. Adunarea electiva a tarii Romnesti era nsa dominata de conservatori, care de?ineau 46 din cele 72 mandate. n aceasta sit ua?ie, liberalii radicali au ini?iat, prin intermediul tribunilor, o vie agita?i e n rndul popula?iei Capitalei ?i al ?aranilor din mprejurimi. O mul?ime de peste 3

0 000 oameni s-a aflat n preajma Adunarii. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu , nota ca poporul era gata sa navaleasca n Camera ?i sa o sileasca a proclama ales pe alesul Moldovei". ntr-o ?edin?a secreta a Adunarii, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuar ie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptata n unanimitate. As tfel s-a facut primul pas catre definitivarea Unirii Principatelor Romne. Astfel mplinita recunoa?terea situa?iei de fapt, impusa la 24 ianuarie, o biectivul imediat urmator era acceptarea de catre puterile garante a Unirii depl ine. Fara a a?tepta verdictul altor reuniuni interna?ionale, Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecin?ele hotarri lor adoptate prin Conven?ia de la Paris.