Sunteți pe pagina 1din 8

Colegiul National Matei Basarab Clasa a XI-a F

Proiect realizat de: Coman Valentina Stefan Alexandru

Introducere:
Sunetul

Din punct de vedere fiziologic, sunetul constituie senzaia produs asupra organului auditiv de ctre vibraiile materiale ale corpurilor i transmise pe calea undelor acustice. Urechea uman este sensibil la vibraii ale aerului cu frecvente ntre 20 Hz i 20 kHz, cu un maxim de sensibilitate auditiv n jur de 3500 Hz. Acest interval depinde mult de amplitudinea vibraiei i de varsta i starea de sntate a individului. Odat cu vrsta intervalul de sensibilitate se micoreaz, n special frecvenele nalte devin inaudibile. Din punct de vedere fizic, sunetul are o definiie mai larg, el nefiind legat de senzaia auditiv: orice perturbaie propagat printr-un mediu material sub forma unei unde se numete sunet. n aceast definiie se includ i vibraii la frecvene din afara domeniului de sensibilitate al urechii: infrasunete (sub 20 Hz) i ultrasunete (peste 20 kHz). Un caz particular de sunet este zgomotul, care se remarc prin lipsa obiectiv sau subiectiv a unei ncrcturi informaionale. Zgomotul deranjeaz fie prin senzaia neplcut pe care o produce, fie prin efectul negativ asupra transmiterii de informaie. Orice zgomot poate fi perceput ca sunet util dac i se atribuie o valoare informaional. Din punct de vedere muzical (sau estetic), sunetul este o entitate caracterizat de patru atribute: nlime, durat, intensitate i timbru. nlimii i corespunde frecvena (msurat n Hz) i intensitii i corespunde nivelul de intensitate sonor (msurat n dB).

ULTRASUNETELE. PRODUCEREA ULTRASUNETELOR Definitia ultrasunetelor

Ultrasunetele sunt vibratii elastice care au frecventa mai mare decat frecventa maxima a oscilatiilor care produc senzatia auditiva. Domeniul de frecventa in care se percep ultrasunetele este intre 20 kHz si 10.000.000 kHz.

Producerea ultrasunetelor
Undele ultrasonice se obtin prin metode:
mecanice magnetostrictive piezoelectrice.

Corpul care vibreaza si genereaza unde ultrasonice este denumit sursa acustica sau sursa de ultrasunete. La baza obtinerii ultrasunetelor se afla cel mai adesea fenomenul piezoelectric, efect descoperit in anul 1880 de catre Pierre si Jacques Curie. Aparitia polarizarii electrice la suprafata unui cristal atunci cand asupra lui se exercita o presiune mecanica sau o tractiune se numete efect piezoelectric direct. Aplicarea unui camp electric pe suprafata unui cristal piezoelectric duce la contractia sau dilatarea acestuia si la emisia unor unde acustice. Acest fenomen se numeste efect piezoelectric invers. Materialele piezoelectrice cele mai folosite sunt: titanatul de bariu, zirconatul de plumb (materiale piezoceramice) si fluorura de poliviniliden (material plastic).

Cuartul natural sau cel sintetic poseda de asemenea proprietati piezoelectrice, avantajele acestuia fiind rezistena mecanic i frecarea intern redus. Materialele piezoceramice poseda o mai buna eficienta a conversiei energiei electrice in energie mecanica, sunt ieftine, se prelucreaza usor si necesita tensiuni scazute. Efectul magnetostrictiv consta in faptul ca unele materiale feromagnetice isi modifica dimensiunile la magnetizare. Atunci cand aceste materiale se afla intr-un camp magnetic variabil, ele incep sa oscileze, devenind surse de unde acustice. Traductoarele de ultrasunete asigura conversia reciproca si succesiva a energiei electrice in energie mecanica. Pe suprafaa interioara dinspre mediul asupra caruia se actioneaza este dispusa uneori o lentila acustica. Lentila este denumita si strat adaptiv de sfert de lungime de unda, rolul su fiind acela de focalizare si de a face ca fiecare impuls electric sa il intareasca pe celalalt, marind astfel randamentul traductorului. Fasciculul de ultrasunete. Materialul piezoelectric nu emite o singura unda ultrasonica, ci un fascicul care porneste de pe toata suprafata materialului.

PROPRIETATILE SI APLICATIILE ULTRASUNETELOR.

Proprietatile ultrasunetelor:
nu sunt percepute de organul auditiv al omului; se pot obtine si sub forma unor fascicule inguste; transporta o cantitate insemnata de energie; ele sunt puternic absorbite de substante in stare gazoasa.

Efectele produse de ultrasunete:


pot provoca incalziri locale;

duc la omogenizarea unor sisteme dispersate cum ar fi: solutii coloidale, emulsii etc.;
pot distruge starea de omogenitate a unor astfel de sisteme;

pot accelera si chiar provoca unele reactii chimice;


pot favoriza procesele de polimerizare si invers; produc fenomenul de cavitatie, care consta in aparitia unor goluri in fluide in miscare; provoaca perturbatii mecanice in interiorul celulelor vii, care pot duce pana la distrugerea microorganismelor.

Bibliografie
Iosif Nagy Ultrasunetele si aplicatiile lor Internet: http://www.descopera.org/ http://www.scienceworld.ro/ http://ro.wikipedia.org/ http://www.optimed.ro/