Sunteți pe pagina 1din 346

 MATEMATICA


PROBLEME DE ANALIZA
CALCUL DIFERENT
 IAL

RODICA LUCA{TUDORACHE

PROBLEME DE
 MATEMATICA

ANALIZA
CALCUL DIFERENT
 IAL

PERFORMANTICA
IASI 2006

CUPRINS
Capitolul 1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Capitolul 2 Siruri si serii de numere reale

x1. Siruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

x2. Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

Capitolul
Capitolul
Capitolul
Capitolul

3
4
5
6

Spatii metri e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor . . . . . . . . . . . . . . . . 138
Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala . . . . . . .172
Cal ulul diferential al fun tiilor de mai multe variabile reale
x1. Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse . . . . . . . . . . . . . . 214
x2. Formula lui Taylor, fun tii impli ite, dependenta si independenta
fun tionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242
x3. Pun te de extrem libere si u legaturi. S himbari de variabile . . . . 267
Indi atii si raspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324
Anexa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .344
Bibliogra e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .345

Capitolul 1
PRELIMINARII
Multimi. Fie A o multime. Da a x este un element al sau vom s rie x 2 A, iar
da a x nu se gaseste ^n A vom nota x 62 A.
O multime A este spe i ata e prin indi area elementelor sale (sinteti ), e spe i ^and o proprietate pe are o au elementele sale (analiti ).
Multimea are nu are ni i un element se numeste multimea vida, notata ;. Doua
multimi A si B sunt egale da a ori e element al lui A apartine lui B si re ipro , ori e
element al lui B apartine lui A; se noteaza A = B . Multimea A este in lusa ^n multimea
B da a ori e element al multimii A este si element al multimii B ; se noteaza A  B .
De i A = B da a si numai da a A  B si B  A.
Da a A este o multime, atun i multimea are are a elemente toate submultimile
lui A se numeste multimea partilor lui A, notata P (A).
Operatii u multimi:
S
1. Reuniunea: A B = fxj x 2 A sau x 2 B g:
T
2. Interse tia: A B = fxj x 2 A si x 2 B g:
3. Complementara unei submultimi A  E ^n raport u E , notata CE A:
CE A = fxj x 2 E; x 62 Ag:
4. Diferenta: A n B = fxj x 2 A si x 62 B g:
5. Produsul artezian: A  B = f(a; b)j a 2 A si b 2 B g:
Fun tii. Fie A si B doua multimi nevide. Se numeste fun tie sau apli atie f a
multimii A ^n multimea B o lege ^n baza areia ori arui element a 2 A i se aso iaza
f
un uni element, notat f (a) din B . Se noteaza f : A ! B sau A !
B . Multimea
A se numeste domeniul de de nitie al fun tiei, iar B domeniul valorilor fun tiei sau
odomeniul fun tiei.
O fun tie f : A ! B poate de nita sinteti , numind pentru e are element
^n parte din A elementul e i se aso iaza din multimea B , sau analiti , spe i ^and o
proprietate e leaga un element arbitrar a 2 A de elementul f (a) din B .

Capitolul 1

Fie fun tia f : X ! Y si A  X , B  Y . Multimea:


f (A)= fy = f (x) j x 2 Ag = fy 2 Y j 9 1 x 2 A a.^.2 f (x)=y g  Y
se numeste imaginea multimii A prin f , iar multimea:
f 1 (B )=fx 2 X j f (x) 2 B g  X
se numeste ontraimaginea lui B prin f .
Apli atia f : A ! A de nita prin f (a)= a, 8 3 a 2 A se numeste apli atia identi a,
notata 1A .
Apli atia f : A ! B se numeste:
-inje tiva da a 8 x; y 2 A, x 6= y ) f (x) 6= f (y ).
-surje tiva da a 8 y 2 B (9) x 2 A a.^. f (x)= y .
-bije tiva da a este inje tiva si surje tiva.
Notam u operatia de ompunere a fun tiilor: pentru f : X ! Y , g : Y ! Z ,
fun tia g f : X ! Z este de nita prin (g f )(x)= g (f (x)), 8 x 2 X .
Apli atia f : A ! B se numeste inversabila da a exista o apli atie notata
f 1 : B ! A si numita inversa lui f , satisfa ^and onditiile:
f f 1 = 1B si f 1 f = 1A .
O apli atie inversabila f : A ! B are inversa uni a.
Teorema 1. Conditia ne esara si su ienta a apli atia f : A ! B sa e inversabila este a ea sa e bije tiva.
Multimea numerelor reale. Fie multimile A si B . Se numeste relatie ^ntre A si
B , notata u R, o submultime a produsului artezian A  B . De i R  A  B . Da a
elementele a 2 A si b 2 B sunt ^n relatia R, notam (a; b) 2 R sau aRb.
O relatie R  A  A se numeste relatie de e hivalenta pe multimea A da a ea este:
-re exiva, adi a (a; a)2 R, 8 a 2 A;
-simetri a, adi a (a; b)2 R ) (b; a)2 R;
-tranzitiva, adi a (a; b)2 R si (b; )2 R ) (a; )2 R.
O relatie R  A  A se numeste relatie de ordine pe multimea A da a ea este:
-re exiva: (a; a)2 R, 8 a 2 A;
-antisimetri a, adi a (a; b)2 R si (b; a)2 R ) a = b;
-tranzitiva: (a; b)2 R si (b; )2 R ) (a; )2 R.
O relatie de ordine R  A  A se numeste totala da a 8 a; b 2 A avem aRb sau
bRa. O multime A dotata u o relatie R de ordine totala se numeste multime total
1 -exist
2
3
a; -astfel ^
n ^
at; -ori are,

ori e.

Preliminarii

ordonata sau lant.

Fie (X; ) o multime dotata u o relatie de ordine "", iar A  X . Elementul


M 2 X se numeste majorant pentru multimea A da a a  M , 8 a 2 A, iar elementul
m 2 X se numeste minorant pentru multimea A da a m  a, 8 a 2 A. O multime are
admite majoranti (minoranti) se numeste majorata (respe tiv minorata) sau marginita
superior (respe tiv marginita inferior).
Unei relatii de ordine  pe o multime X i se aso iaza o relatie de ordine stri ta <
pe X , de nita prin:
x < y def
, (x  y si x 6= y):
Multimea numerelor reale, notata IR este o multime u el putin doua elemente,
^nzestrata u doua operatii binare, notate "+", "" si o relatie, notata "", ^n raport
u are sunt ^ndeplinite urmatoarele axiome:
A1: (x + y ) + z = x + (y + z ), 8 x; y; z 2 IR;
A2: 9 0 2 IR a.^. x + 0 = 0 + x = x, 8 x 2 IR;
A3: 8 x 2 IR 9 ( x)2 IR a.^. x + ( x) = ( x) + x = 0;
A4: x + y = y + x, 8 x; y 2 IR;
A5: (x  y )z = x(y  z ), 8 x; y; z 2 IR;
A6: 9 1 2 IR a.^. x  1 = 1  x = x, 8 x 2 IR;
A7: 8 x 2 IR n f0g, 9 x 1 2 IR a.^. x  x 1 = x 1  x = 1;
A8: x  y = y  x, 8 x; y 2 IR;
A9: x(y + z ) = x  y + x  z , 8 x; y; z 2 IR;
A10: 8 x; y 2 IR : x  y sau y  x;
A11: Da a x  y si y  x atun i x = y .
A12: 8 x; y; z 2 IR u x  y si y  z ) x  z ;
A13: 8 x; y 2 IR u x  y ) x + z  y + z , 8 z 2 IR;
A14: 8 x; y; z 2 IR u x  y si 0 < z ) x  z  y  z ;
A15: Ori e submultime nevida majorata a lui IR poseda un el mai mi majorant,
numit margine superioara.
De i multimea numerelor reale (IR ; + ;  ; ) este un orp omutativ total ordonat
are satisfa e proprietatea (A15).
Submultimile remar abile ale multimii IR sunt:
IN = f0; 1; 2; ; 3; : : :g - multimea numerelor naturale,
Z = f: : : ; 3; 2; 1; 0; 1; 2; 3; : : :g - multimea numerelor ^ntregi si

10

Capitolul 1
(

x
Q = j x; y 2 Z; y 6= 0 - multimea numerelor rationale,
y
^n relatiile: IN  Z  Q  IR, (in luziunile ind stri te).
Fie A  IR, A 6= ; o multime majorata. Conform axiomei (A15) exista un el mai
mi majorant, de i marginea superioara, notat sup A.
Teorema 2 (de ara terizare a marginii superioare). Elementul m = sup A da a
si numai da a:
a) a  m; 8 a 2 A;
b) 8 " > 0 9 a" 2 A a.^. a" > m ".
Fie A  IR o multime minorata. Un el mai mare minorant se numeste marginea
inferioara a lui A, notat inf A.
Teorema 3 (de ara terizare a marginii inferioare). Elementul m = inf A da a si
numai da a:
a) m  a, 8 a 2 A;
b) 8 " > 0 9 a" 2 A a.^. a" < m + ".
Ori e multime A  IR; A 6= ; minorata are margine inferioara (vezi Problema 9).
Un minorant (majorant) al multimii A  IR are apartine lui A se numeste el mai
mi (respe tiv el mai mare) element al multimii A, notat min A (respe tiv max A).
O multime nevida A  IR se numeste marginita da a este majorata si minorata.
O multime A  IR nemajorata sau neminorata se numeste multime nemarginita.
Vom identi a multimea numerelor reale IR u multimea pun telor unei axe (o
dreapta pe are s-a ales o origine, un sens si o unitate de lungime), numita si dreapta
reala. Astfel vom vorbi e de pun te, e de numere, dupa um onsideram mai potrivit.
Notam u IR = IR [ f 1 ; +1g dreapta reala ^n heiata. Pentru o multime
A  IR nemajorata vom folosi si notatia sup A = 1, iar pentru o multime A  IR
neminorata vom folosi notatia inf A = 1. Notam u IR+ = f x 2 IR; x  0g {
multimea numerelor reale nenegative, IR = f x 2 IR; x  0g { multimea numerelor
reale nepozitive, IR+ = f x 2 IR; x > 0g - multimea numerelor reale pozitive, IR =
= f x 2 IR; x < 0 g - multimea numerelor reale negative, IN  = IN nf0g, C = fz j z =
p
= x + iy; x; y 2 IR; i =
1g - multimea numerelor omplexe, (IR  C ).
Fie x0 2 IR. Un interval des his de forma (x0 "; x0 + "); " > 0 se numeste
interval des his entrat ^n x0 . O multime V  IR se numeste ve inatate a pun tului
x0 2 IR da a ea ontine un interval des his entrat ^n x0 , adi a da a 9 " > 0 a.^.
(x0 "; x0 + ")  V:

11

Preliminarii

Numim ve inatate a pun tului +1 ori e multime V  IR are ontine un interval


de forma (a; +1, unde a 2 IR. Numim ve inatate a pun tului 1 ori e multime
U  IR are ontine un interval de forma [ 1; a), unde a 2 IR.

PROBLEME REZOLVATE
1. Fie X o multime si (Ai )i2I o familie de submultimi din X ( I o familie de
indi i). Sa se arate a:
T
S
a) C ( i2I Ai ) = i2I (CAi );
S
T
b) C ( i2I Ai ) = i2I (CAi ),
(relatiile lui De Morgan).
Rezolvare. a) Vom demonstra egalitatea de multimi de mai sus prin dubla inT
S
T
S
luziune: C ( i2I Ai )  i2I (CAi ) si C ( i2I Ai )  i2I (CAi ).
S
S
Fie x 2 C ( i2I Ai ) () x 62 i2I Ai () x 62 Ai ; 8 i 2 I () x 2 CAi ; 8 i 2 I ()
T
S
T
x 2 i2I (CAi ), adi a C ( i2I Ai ) = i2I (CAi ).
b) Asemanator, avem:
T
T
x 2 C ( i2I Ai ) () x 62 i2I Ai () (9) i0 2 I a.^. x 62 Ai () (9) i0 2 I a.^.
S
T
S
x 2 CAi () x 2 i2I (CAi ), adi a C ( i2I Ai ) = i2I (CAi ).
2. Fie (Ai )i2I si (Bj )j 2J doua familii de multimi si A o multime (I; J familii de
indi i). Sa se arate a:
T
S
T S
a) A ( i2I Ai ) = i2I (A Ai );
S T
T
S
b) A ( i2I Ai ) = i2I (A Ai );
T
S
T S
S
) ( i2I Ai ) ( j 2J Bj ) = (i;j )2I J (Ai Bj );
S
T
S T
T
d) ( i2I Ai ) ( j 2J Bj ) = (i;j )2I J (Ai Bj ).
T S
Rezolvare. a) Sa onsideram un element x 2 A ( i2I Ai ) () (x 2 A si x 2
2 Si2I Ai) () fx 2 A si (9i0 2 I a.^. x 2 Ai )g () f9 i0 2 I a.^. x 2 A T Ai g ()
T
S
T
T S
S
x 2 i2I (A Ai ), de unde rezulta a A ( i2I Ai ) = i2I (A Ai ).
T
S T
b) Fie x 2 A ( i2I Ai ) () (x 2 A sau x 2 i2I Ai ) () fx 2 A sau (x 2 Ai ;
8 i 2 I )g () f(x 2 A sau x 2 Ai); 8 i 2 I g () x 2 Ti2I (A S Ai ).
S
T S
S
S
) Fie x 2 ( i2I Ai ) ( j 2J Bj ) () (x 2 i2I Ai si x 2 j 2J Bj ) () f(9 i0 2 I
T
a.^. x 2 Ai ) si (9 j0 2 J a.^. x 2 Bj )g () (9 (i0 ; j0 ) 2 I  J a.^. x 2 Ai Bj ) ()
S
T
x 2 (i;j )2I J (Ai Bj ).
0

12

Capitolul 1

d) Fie x 2 ( i2I Ai ) ( j 2J Bj ) () (x 2 i2I Ai sau x 2 j 2J Bj ) () f(x 2 Ai ;


8 i 2 I ) sau (x 2 Bj ; 8 j 2 J )g () f(x 2 Ai sau x 2 Bj ); 8 (i; j ) 2 I  J g ()
S
T
x 2 (i;j )2I J (Ai Bj ).
3. Fie f : X ! Y o fun tie. Atun i au lo relatiile:
S
S
a) f ( i2I Ai ) = i2I f (Ai );
T
T
b) f ( i2I Ai )  i2I f (Ai ),
unde (Ai )i2I este o familie de submultimi din X (I - o familie arbitrara de indi i).
S
S
Rezolvare. a) Fie y 2 f ( i2I Ai ) () (9 x 2 i2I Ai a.^. y = f (x)) () (9 i0 2 I
S
si 9 x 2 Ai a.^. y = f (x)) () (9 i0 2 I a.^. y 2 f (Ai )) () y 2 i2I f (Ai ) , de unde
rezulta relatia a).
T
T
b) Fie y 2 f ( i2I Ai ) () (9 x 2 i2I Ai a.^. y = f (x)) () f9 x 2 Ai ; 8 i 2 I
T
a.^. y = f (x)g =) (y 2 f (Ai ); 8 i 2 I ) () y 2 i2I f (Ai ).
4. Fie f : X ! Y o fun tie. Atun i au lo relatiile:
a) f 1 (A n B ) = f 1 (A) n f 1 (B ); 8 A; B  Y ;
b) f 1 (CY B ) = CX f 1 (B ); 8 B  Y .
Rezolvare. a) Sa onsideram doua multimi arbitrare A si B  Y , momentan
xate. Fie x 2 f 1 (A n B ) () f (x) 2 A n B () (f (x) 2 A si f (x) 62 B ) () fx 2
2 f 1(A) si x 62 f 1(B )g () x 2 f 1(A)nf 1(B ), de i f 1(AnB ) = f 1(A)nf 1(B ).
b) Sa onsideram o multime arbitrara B  Y , momentan xata. Fie x 2 f 1 (CY B )
() f (x) 2 CY B () f (x) 62 B () x 62 f 1(B ) () x 2 CX f 1 (B ), adi a
f 1 (CY B ) = CX f 1 (B ).
5. Fie f : X ! Y o fun tie. Sa se arate a:
a) f este inje tiva () 9 g : Y ! X surje tiva a.^. g f = 1X .
b) f este surje tiva () 9 g : Y ! X inje tiva a.^. f g = 1Y .
Rezolvare. a) Fie f fun tie inje tiva. De nim fun tia g0 : f (X ) ! X prin
g0 (f (x)) = x; 8 x 2 X . Prelungim
pe g0 pe multimea Y pun^and de exemplu g : Y ! X ,
8
<
g (y ); da a y 2 f (X );
g (y ) = : 0
x0 ; da a y 2 Y n f (X );
unde x0 este un element din multimea X (6= ;). Atun i (g f )(x) = g (f (x)) = x;
8 x 2 X , adi a g f = 1X si evident g(Y ) = X , de i g este surje tiva.
Re ipro , e g : Y ! X apli atia surje tiva u proprietatea a g f = 1X si e
x1 ; x2 2 X u f (x1 ) = f (x2 ): Atun i
x1 = (g f )(x1 ) = g (f (x1 )) = g (f (x2 )) = (g f )(x2 ) = x2 ,
T

S T

Preliminarii

13

de unde rezulta a f este inje tiva.


b) Fie f apli atie surje tiva, adi a 8 y 2 Y multimea Ay = f 1 (fy g) 6= ; si e
xy 2 Ay un element xat. De nim fun tia g (y ) = xy ; 8 y 2 Y: Apli atia g astfel
T
onstruita este inje tiva, deoare e Ay Ay0 = ; pentru y 6= y 0 si evident, avem:
(f g )(y ) = f (g (y )) = f (xy ) = y; 8 y 2 Y .
Re ipro , e g : Y ! X inje tiva a.^. f g = 1Y si y 2 Y un element arbitrar,
momentan xat. Atun i 9 x = g (y ) 2 X a.^. f (x) = f (g (y )) = (f g )(y ) = y , de unde
rezulta a f este surje tiva.
6. Fie f : X ! Y si g : Y ! Z doua fun tii. Sa se arate a:
a) Da a f si g sunt inje tive (surje tive) atun i g f este inje tiva (respe tiv
surje tiva).
b) Da a f si g sunt bije tive atun i g f este bije tiva si (g f ) 1 = f 1 g 1:
Rezolvare. a) Fie f si g fun tii inje tive. Vom arata a si fun tia g f : X ! Z
este inje tiva. Sa onsideram x1 ; x2 2 X a.^. (g f )(x1 ) = (g f )(x2 ). Din inje tivitatea
fun tiei g rezulta a f (x1 ) = f (x2 ), iar din inje tivitatea fun tiei f rezulta a x1 = x2 :
De i g f este o fun tie inje tiva.
Presupunem a um a f si g sunt fun tii surje tive. Pentru a demonstra a si
ompunerea g f este surje tiva, vom arata a 8 z 2 Z 9 x 2 X a.^. (g f )(x) = z .
Fie z 2 Z . Din surje tivitatea fun tiei g rezulta a 9 y 2 Y a.^. g (y ) = z: Pentru
elementul y 2 Y din surje tivitatea fun tiei f dedu em a 9 x 2 X a.^. f (x) = y . De i
g (f (x)) = z sau (g f )(x) = z . De i g f este o fun tie surje tiva.
b) Conform pun tului a), da a f si g sunt bije tive, atun i g f este si ea o fun tie
bije tiva. Deoare e:
((g f ) (f 1 g 1 ))(z ) = (g f f 1 g 1)(z ) = (g g 1)(z ) = z; 8 z 2 Z
si
((f 1 g 1 ) (g f ))(x) = (f 1 g 1 g f )(x) = (f 1 f )(x) = x; 8 x 2 X;
rezulta a (g f ) 1 = f 1 g 1:
7. Fie f : X ! Y o fun tie. Sa se arate a:
a) f este inje tiva () 8 A1 ; A2  X u f (A1 )  f (A2 ) ) A1  A2 .
b) f este surje tiva () 8 B1 ; B2  Y u f 1 (B1 )  f 1 (B2 ) ) B1  B2 .
Rezolvare. a) Fie f : X ! Y fun tie inje tiva si A1 ; A2  X arbitrare, momentan
xate u f (A1 )  f (A2 ). Sa onsideram x1 2 A1 ; rezulta a f (x1 ) 2 f (A1 )  f (A2 ),
de i f (x1 ) 2 f (A2 ). Dedu em a 9 x2 2 A2 a.^.f (x1 ) = f (x2 ). Deoare e f este inje tiva

14

Capitolul 1

rezulta a x1 = x2 2 A2 , de i A1  A2 .
Re ipro , sa presupunem a 8 A1 ; A2  X u f (A1 )  f (A2 ) ) A1  A2 : Fie
x1 ; x2 2 X u f (x1 ) = f (x2 ). Lu^and A1 = fx1 g si A2 = fx2 g avem a f (A1 ) = f (A2 ),
de i A1 = A2 , adi a x1 = x2 . Rezulta a f este inje tiva.
b) Fie f : X ! Y fun tie surje tiva si e B1 ; B2  Y u f 1 (B1 )  f 1 (B2 ).
Atun i 8 y1 2 B1 9 x1 2 X a.^. f (x1 ) = y1 (f surje tiva); de i x1 2 f 1 (B1 ) ) x1 2
2 f 1(B2) , f (x1 ) 2 B2, de i y1 2 B2 , de unde rezulta a B1  B2.
Re ipro , sa presupunem a 8 B1 ; B2  Y u f 1 (B1 )  f 1 (B2 ) ) B1  B2 si e
y 2 Y arbitrar, momentan xat. Presupunem prin redu ere la absurd a f 1 (fy g) = ;.
Atun i 8 y1 2 f (X ) rezulta a f 1 (fy g)  f 1 (fy1 g), de i fy g  fy1 g , y = y1 .
Rezulta a y 2 f (X ), eea e este absurd, deoare e am presupus a f 1 (fy g) = ;.
Dedu em astfel a 9 x 2 X a.^. f (x) = y , adi a f este surje tiva.
8. Sa se demonstreze urmatoarele onse inte ale de nitiei axiomati e a multimii
numerelor reale:
a) 8 x; y 2 IR; x  y , y  x;
b) 8 x 2 IR; 0  x , x  0;
) 8 x; y; x1; y1 2 IR; x  x1 si y  y1 ) x + y  x1 + y1 ;
d) 8 x; y 2 IR; x  0 si y  0 ) x  y  0;
(prin de nitie z  0 da a 0  z ).
e) 8 x; y; z 2 IR; x  y si z  0 ) x  z  y  z .
Rezolvare. a) Fie x; y 2 IR u x  y . Adun^and ^n ambii membri ( x) avem:
x + ( x)  y + ( x) ) 0  y x. Adun^and apoi ^n ei doi membri ( y ) obtinem
y  y x + ( y ) ) y  x. ^In mod asemanator se arata si ealalta impli atie:
y  x ) x  y.
b) Fie x 2 IR; 0  x. Adun^and elementul ( x) ^n ambii membri ai inegalitatii de
mai sus, avem: x  x + ( x) ) x  0. Asemanator se demonstreaza impli atia:
x  0 ) 0  x.
) Fie x; y; x1 ; y1 2 IR u x  x1 si y  y1 . ^In prima inegalitate adunam y , iar ^n
a doua adunam x1 , obtin^and astfel:
x + y  x1 + y si y + x1  y1 + x1 , x1 + y  x1 + y1 .
Din tranzitivitatea relatiei de ordine "" avem x + y  x1 + y1 .
d) Fie x; y 2 IR u x  0 si y  0. Conform pun tului b) rezulta a 0  y .
^Inmultind inegalitatea x  0 u elementul ( y ) avem:

15

Preliminarii

b)
x  ( y )  0  ( y ) () (x  y )  0 () 0  x  y () x  y  0
(^n inegalitatile de mai sus am folosit relatiile 0  x = 0; 8 x 2 IR si ( 1)  x = x;
8 x 2 IR, are rezulta imediat din axiomele multimii IR, vezi Problema 28).
e) Fie x; y; z 2 IR u x  y si z  0. Atun i 0  z si ^nmultind inegalitatea
x  y u ( z ) obtinem:
a)
x  ( z )  y  ( z ) () (x  z )  (y  z ) () y  z  x  z () x  z  y  z .
9. Sa se demonstreze a ori e multime A 6= ;; A  IR minorata are margine
inferioara.
Rezolvare. Multimea A ind minorata, rezulta a ( A) este majorata, de i
exista, onform axiomei
(A15) sup( A) u proprietatile:
8
<
a) a  sup( A); 8 a 2 A;
:
b) 8 " > 0 9 ( a" ) 2 ( A) a.^. ( a" ) > sup( A) ":

()

8
<

a0 ) a  sup( A); 8 a 2 A;
: 0
b ) 8 " > 0 9 a" 2 A a.^. a" < sup( A) + ":
Folosind teorema de ara terizare a marginii inferioare a unei multimi, din a0 ) si
b0 ) rezulta a 9 inf A = sup( A), de i A are margine inferioara.
Din ele de mai sus dedu em a sup( A) = inf A. Analog se demonstreaza a
inf( A) = sup A.
10. Fie A  IR o multime marginita, nevida. Sa se demonstreze uni itatea
elementelor sup A si inf A.
Rezolvare. Multimea A ind marginita, rezulta a 9 sup A si inf A. Sa presupunem a (9) M1 ; M2 2 IR; M1 = sup A si M2 = sup A. Conform teoremei de
ara terizare a marginii
superioare a multimii A, avem:
8
<
a) x  M1 ; 8 x 2 A;
:
b) 8 " > 0 9 x1" 2 A a.^. x1" > M1 ":
si
8
< a0 ) x  M ; 8 x 2 A;
2
: 0
b ) 8 " > 0 9 x2" 2 A a.^. x2" > M2 ":
Fie " > 0 arbitrar, momentan xat. Din relatiile b) si a0 ) avem:
M1 " < x1"  M2 =) M1 " < M2 :
Deoare e " este arbitrar, din inegalitatea de mai sus dedu em M1  M2 .
Sa onsideram din nou " > 0. Din relatiile a) si b0 ) dedu em:
M2 " < x2"  M1 =) M2 " < M1 :

16

Capitolul 1

Deoare e " este arbitrar, rezulta M2  M1 , inegalitate are ^mpreuna u M1  M2 ne


ondu e la on luzia a M1 = M2 , de i sup A este uni .
Din relatia inf A = sup( A) (vezi Problema 9), rezulta a si inf A este uni .
11. Fie A; B 2 IR doua multimi marginite, nevide. Da a x  y; 8 x 2 A; 8 y 2 B
atun i:
inf A  sup A  inf B  sup B .
Rezolvare. Deoare e inf A  sup A si inf B  sup B sunt evidente, pentru a
rezulta sirul de inegalitati de mai sus este su ient sa demonstram a sup A  inf B .
Din teoremele de8 ara terizare pentru sup A si inf B avem:
<
x  sup A; 8 x 2 A;
:
8 " > 0 9 x" 2 A a.^. x" > sup A "
si
8
<
y  inf B; 8 y 2 B ;
:
8 " > 0 9 y" 2 B a.^. y" < inf B + ":
Fie " > 0 arbitrar, momentan xat. Din inegalitatile de mai sus, obtinem:
sup A < x" + " < y" + " < inf B + 2",
de i sup A < inf B + 2": Deoare e " este arbitrar, rezulta a sup A  inf B .
12. Fie A; B  IR doua multimi nevide. Sa se demonstreze proprietatile:
a) sup(A + B ) = sup A + sup B ;
b) inf(A + B ) = inf A + inf B ;
) diam (A) def
= supx;y2A jx y j = sup A inf A  2 sup jAj;
unde A + B = faj a 2 A; b 2 B g, iar jAj = fjaj j a 2 Ag.
Rezolvare. a) Din inegalitatile a  sup A; 8 a 2 A si b  sup B; 8 b 2 B rezulta
a a + b  sup A + sup B; 8 a 2 A si 8 b 2 B . Dedu em onform Problemei 11 a
sup(A + B )  sup A + sup B:
Pentru inegalitatea opusa, da a sup(A + B ) = 1 rezulta imediat a
sup A + sup B  sup(A + B ) = 1.
Sa presupunem a um a sup(A + B ) < 1. Rezulta atun i a sup A < 1 si sup B < 1.
^Intr-adevar, din inegalitatea a + b0  sup(A + B ), u b0 2 B element xat si a element
arbitrar din A, rezulta a a  sup(A + B ) b0 ; 8 a 2 A. De i sup A  sup(A + B ) b0 <
< 1: ^In mod asemanator se arata a sup B < 1.
Conform teoremei de ara terizare pentru sup A si sup B obtinem:
8 " > 0 9 a" 2 A a.^. a" > sup A "
si

17

Preliminarii

8 " > 0 9 b" 2 B a.^. b" > sup B ".

Pentru un " > 0 arbitrar, momentan xat dedu em:


sup(A + B )  a" + b" > sup A + sup B 2":
Deoare e " este arbitrar, din inegalitatile de mai sus, obtinem a
sup(A + B )  sup A + sup B ,
are ^mpreuna u ealalta inegalitate ne ondu e la egalitatea a).
b) Demonstratia egalitatii b) se poate fa e ^n mod asemanator u ea de la pun tul
a) sau putem s rie dire t:
inf(A + B ) = sup( A B ) = [sup( A)+sup( B ) = sup( A) sup( B ) =
= inf A + inf B:
) Avem:
diam (A) = supx;y2A jx y j = supx;y2A (x y ) = supx2A x + supy2A ( y ) = supx2A x
inf y2A y = sup A inf A = sup A + sup( A)  sup jAj + sup jAj = 2 sup jAj:
13. Sa se demonstreze a (IR; +; ; ) este un orp omutativ total ordonat arhimedian, adi a satisfa e onditia:
8 x 2 IR; 8 y 2 IR+ 9 n 2 IN a.^. ny > x.
Rezolvare. Demonstram proprietatea de mai sus prin redu ere la absurd. Presupunem a 9 x 2 IR; 9 y 2 IR+ a.^. 8 n 2 IN sa avem ny  x, de i n  x=y; 8 n 2 IN .
Rezulta astfel a multimea IN a numerelor naturale este majorata, de i 9 z = sup IN .
Deoare e z 1 < z , din teorema de ara terizare a sup IN , lu^and " = 1 rezulta a
9 m 2 IN a.^. m > z 1, adi a z < m + 1. Am obtinut eva absurd, deoare e
m + 1 2 IN si z = sup IN . Dedu em astfel a 8 x 2 IR; 8 y 2 IR+ 9 n 2 IN a.^. ny > x.
Rezultatul un pi modi at se gaseste ^n literatura de spe ialitate sub denumirea
de lema lui Eudoxus-Arhimede:
8 x 2 IR 9 n 2 IN a.^. n > x.
14. Sa se demonstreze a multimea Q a numerelor rationale este densa (^n sensul
ordinii) ^n IR.
Rezolvare. Trebuie sa demonstram a 8 a; b 2 IR u a < b exista r 2 Q a.^.
a < r < b: Fie a; b 2 IR u a < b. Pentru a 2 IR, lu^and x = a si y = 1 ^n Problema
13 rezulta a 9 p 2 IN a.^. p > a, de i a + p > 0. Notam u a0 = a + p si b0 = b + p;
avem a0 < b0 . Pentru y = b0 a0 > 0 si x = 1, onform Problemei 13 9 n 2 IN  a.^.
1 < n(b0 a0 ) sau na0 +1 < nb0 . Lu^and x = na0 si y = 1 ^n a eeasi Problema 13 obtinem
0
f 2 IN a.^
f > na . Fie m el mai mi num
existenta lui m
. m
ar natural a.^. m > na0 .

18

Capitolul 1

De i m 1  na0 . Avem:
na0 < m  na0 + 1 < nb0 =) na0 < m < nb0 ()
() a0 < m=n < b0 () a < m=n p < b.
De i pentru a; b 2 IR; a < b am gasit numarul r = m=n p 2 Q a.^. a < r < b.
15. Sa se arate a ori e numar real este egal u marginea superioara a multimii
numerelor rationale mai mi i de ^at el, adi a:
8 x 2 IR; x = supfr 2 Q j r < xg.
Rezolvare. Fie x 2 IR xat si A = fr 2 Q j r < xg. Pentru elementul ( x) 2 IR,
onform Problemei 13, 9 n0 2 IN a.^. n0 > x , n0 < x. Deoare e n0 2 IN rezulta
a ( n0 ) 2 Z  Q, de i ( n0 ) 2 A, adi a A 6= ;. Multimea A ind majorata (x
este un majorant), apli ^and axioma (A15) rezulta a 9 g 2 IR; g = sup A (g  x).
Presupunem prin redu ere la absurd a g 6= x, adi a g < x , x g > 0. Conform
Problemei 14 exista s 2 Q a.^. 0 < s < x g. Din teorema de ara terizare a marginii
superioare, pentru " = s, rezulta existenta unui element rs 2 A a.^. rs > g s ,
rs + s > g.
Din relatia rs + s < g + (x g) = x si rs + s 2 Q rezulta a rs + s 2 A, de i
rs + s  g, inegalitate opusa elei obtinuta mai sus. De i presupunerea fa uta este
falsa, adi a g = x sau x = sup A, eea e trebuia demonstrat.
16. Sa se
determine inf A; sup A; min A si max A, unde A este:

a) A = 1 1 2 + 2 1 3 +    + n  (n1 + 1) j n 2 IN  ;


n
n
(
1)
1
+
(
1)

b) A =
j n 2 IN ;
n +
n


2 n+1

2
n
j n 2 IN :
) A =
n2 + n + 1
Rezolvare. a) Notam u an = 1 1 2 + 2 1 3 +    + n(n1+ 1) ; n  1. Avem:

1 1 1
1
1
1
n
2 + 2 3 +    + n n + 1 = 1 n + 1 = n + 1 ; n  1:
Deoare e sirul (an )n1 este stri t res ator (an < an+1 ; 8 n  1) rezulta a
inf A = min A = a1 = 1=2, iar sup A = nlim
!1an = 1.
^Intr-adevar, pentru ultima a rmatie veri am ele doua onditii din teorema de ara terizare a marginii superioare:
n < 1; 8 n  1;
1 an = n +
1

an = 1

2 8 " > 0 9 n" 2 IN  a.^. an" > 1 ";

19

Preliminarii
8 
>
<

1 " + 1; da a 0 < "  1;


unde n" = > "
:
1;
da a " > 1;
(am notat u [x partea ^ntreaga a numarului real x).
Vom arata ^n ontinuare a multimea A nu are un element maxim, de i 6 9 max A.
Presupunem prin redu ere la absurd a 9 max A, de i 9 an = n0 =(n0 + 1) = max A;
n0 2 IN  u proprietatea an  an ; 8 n 2 IN  . Inegalitatea obtinuta este falsa, deoare e
se veri a imediat a an +1 > an ; an +1 2 A (mai mult an > an ; 8 n  n0 + 1).
Dedu em astfel a 6 9 max
A.





n
S
(
1)


1
1
3
b) Avem: A = 2  n + n ; n 2 IN = 2k ; k 2 IN
2k + 1 ; k 2 IN :
Deoare e sirul bk = 3=(2k); k  1 este stri t des res ator u limita 0, iar sirul
k = 1=(2k + 1); k  0 este stri t res ator u limita 0, rezulta a inf A = min A =
= 0 = 1, iar sup A = max A = b1 = 3=2.
2
) Sirul an = 2n2 n + 1 ; n 2 IN  este stri t res ator, deoare e aan+1
> 1; 8 n  1,
n
n +n+1
^
iar nlim
!1an = 2: Rezulta a inf A = min A = a1 = 2=3; iar sup A = 2. Intr-adevar:
1 an < 2; 8 n  1;
2 8 " > 0 9 n" 2 IN  a.^. an" > 2 ":
Da a " > 2 () 2 " < 0 luam n" = 1. Da a "  2 vom determina n" a.^.
2
an" > 2 " () 2n2 n + 1 > 2 " () " > 23n + 1 ()
n +n+1
1
2 n4"(+" n +
"n2 +
(
"
3)
n
+
"
1
>
0
:
Pentru

=
(
"
3)
1)
= 3"2 2" + 9p< 0 ()
p 

" 2 1 +3 2 7 ; 2 atun i n" = 1, iar pentru   0 () " 2 0; 1 +3 2 7 luam
p 2


3
"
3
"
+
2
"
+
9
n" =
+ 1. Obtinem astfel:
2"
0

8 
>
>
<

n" = >
>
:

3 "+

3"2 2" + 9 + 1; da a " 2 0; 1 + 2 7 ;


2"
3p


7
1
+
2
;1 :
1;
da a " 2
3


Asemanator pun tului a) se arata si ai i a 6 9 max A.


17. Inegalitatea lui Cau hy-Buniakowski-S hwarz. Fie ai ; bi 2 IR; i = 1; n
(n 2 IN  ). Sa se arate a:
!1=2
!1=2
n
n
n
X
X
X
2
2
ai
jaibi j 
 bi ;
i=1
i=1
i=1
egalitatea obtin^andu-se da a si numai da a 9 ;  2 IR nu ambele nule a.^. jbi j+
+jai j = 0; 8i = 1; n:

20

Capitolul 1

Rezolvare. Consideram inegalitatile evidente:


b2i t2 2jai bi jt + a2i  0; 8 t 2 IR; i = 1; n:
^Insum^and inegalitatile de mai sus, obtinem:
n

(1)

i=1

b2i t2

i=1

jaibijt +

i=1

a2
i

 0; 8 t 2 IR:

A easta inegalitate, ^n variabila t, este veri ata pentru 8 t 2 IR da a si numai da a
dis riminantul  al e uatiei aso iate este mai mi sau egal u zero, adi a:
!2
!
!
n
n
n
X
X
X
=4
jaibi j 4 a2i  b2i  0 ()
i=1
i=1
i=1
!1=2
!1=2
n
n
n
X
X
X
2
2
jaibi j  ai  bi :
i=1
i=1
i=1
Da a dis riminantul  este egal u zero, atun i rezulta a e uatia aso iata inegalitatii (1) are o singura solutie reala, adi a 9 t 2 IR+ a.^. jbi jt jai j = 0; 8 i = 1; n:
Re ipro , da a 9 t 2 IR+ a.^. jbi jt jai j = 0; 8 i = 1; n se veri a imediat a  = 0,
adi a obtinem egalitate ^n inegalitatea lui Cau hy.
Consider^and si inegalitatile a2i t2 2jai bi jt + b2i  0; 8 t 2 IR; i = 1; n dedu em
a egalitatea ^n inegalitatea lui Cau hy se obtine da a si numai da a 9 ;  2 IR nu
ambele nule a.^. jbi j + jaij = 0; 8 i = 1; n:
18. Inegalitatea lui Bernoulli. Fie ai > 1; i = 1; n (n 2 IN  ) toate numerele
av^and a elasi semn. Sa se arate a:
n

i=1

(1 + ai )  1 +

i=1

ai :

Rezolvare. Vom demonstra inegalitatea de mai sus prin indu tie matemati a.
Pentru n = 1 avem (1 + a1 )  1 + a1 , inegalitate evidenta. Presupunem a rmatia
adevarata pentru n 2 IN , adi a:
n

i=1

(1 + ai )  1 +

i=1

ai u ai > 1; i = 1; n; toate u a elasi semn

si o vom demonstra pentru (n + 1) numere. Fie ai ; i = 1; n + 1; ai > 1, u a elasi


semn. Avem:
!
n
n
nY
+1
X
Y
(1 + ai ) = (1 + ai )(1 + an+1 )  1 + ai (1 + an+1 ) =
i=1
i=1
i=1

21

Preliminarii

=1+

nX
+1
i=1

ai +

i=1

an+1 ai  1 +

nX
+1
i=1

ai ;

deoare e an+1 ai  0; 8 i = 1; n:
Dedu em astfel a inegalitatea este adevarata si pentru (n + 1), de unde rezulta
onform metodei indu tiei matemati e a inegalitatea din enunt are lo pentru 8 n  1.
Da a ai = a; 8 i = 1; n obtinem inegalitatea unos uta:
(1 + a)n  1 + na; pentru a > 1; 8 n 2 IN  :

19. Inegalitatea mediilor. Fie ai 2 IR+ ; i = 1; n: Sa se arate a:


(2)

a1 + a2 +    + an
n

 pn a1a2    an 

n
1 + 1 ++ 1 ;
a1 a2
an

egalitatile obtin^andu-se da a si numai da a a1 = a2 =    = an :


Rezolvare. Vom demonstra mai ^nt^ai urmatoarea lema:
n
n
X
Y
Lema. Fie ai 2 IR+ ; i = 1; n (n 2 IN  ) u ai = 1: Atun i ai  n si
i=1
i=1
n
X
ai = n () ai = 1; 8 i = 1; n:
i=1
Demonstratia lemei o vom fa e prin indu tie matemati a. Pentru n = 1 lema
este evidenta. Presupunem a rmatia din lema adevarata pentru n 2 IN  si o vom
nY
+1
demonstra pentru n + 1. Fie de i ai 2 IR+ ; i = 1; n + 1 u ai = 1: Printre a este
i=1
numere exista unele mai mi i sau egale u 1 si altele mai mari sau egale u 1. Renumerot^andu-le putem presupune a a1  1 si a2  1. Atun i:
(a1 1)(a2 1)  0 () a1 a2 + 1  a1 + a2 :
Deoare e (a1 a2 )a3    an = 1, apli ^and lema pentru n numere, dedu em a:
a1 a2 + a3 +    an+1  n u egalitate pentru a1 a2 = a3 =    an+1 = 1:
Rezulta atun i:
(a1 + a2 ) + a3 +    an+1  a1 a2 + 1 + a3 +    an+1  n + 1;
nX
+1
adi a ai  n + 1, egalitatea obtin^andu-se pentru a1 = a2 =    = an+1 = 1:
i=1
Conform metodei indu tiei matemati e dedu em a lema are lo , 8 n 2 IN  :
Demonstratia inegalitatii mediilor ( ontinuare). Vom apli a lema de mai sus

22

Capitolul 1

pentru numerele xi = ai

,v
u
uY
n
t

i=1

ai ; i = 1; n: Avem xi > 0; i = 1; n si


n

i=1

xi  n

()

i=1
n

i=1

ai

v
u
uY
n
t

ai

ai

 n () n 

v
u
uY
n
t

xi = 1; rezulta:

i=1

ai ;

i=1

i=1

egalitatea obtin^andu-se da a si numai da a xi = 1; i = 1; n sau e hivalent a1 = a2 =


=    = an .
Pentru a demonstra inegalitatea din dreapta din sirul de inegalitati (2), vom apli a
prima inegalitate demonstrata mai sus pentru numerele 1=ai ; i = 1; n: Obtinem:
n

1
i=1 ai
n

v
u
uY
n
t

1
i=1 ai

()

v
u
uY
n
t

ai 

i=1

1
i=1 ai

egalitatea obtin^andu-se da a si numai da a 1=a1 = 1=a2 =    = 1=an


=    = an :
Inegalitatile (2) se pot exprima astfel:
maritm  mgeom  marm ;
v
unde maritm =

i=1

ai

tri a, iar marm = n

!

n este media aritmeti a, mgeom =

i=1

u
uY
n
t

() a1 = a2 =

ai este media geome-

i=1

(1=ai) este media armoni a a numerelor ai ; i = 1; n:

20. Inegalitatea lui Ceb^sev. Fie ai ; bi 2 IR; i = 1; n u proprietatea


ai  aj , bi  bj ; pentru ori e i; j = 1; n pentru are are lo una din inegalitati.
Atun i 8 1 ; 2 ; : : : ; n 2 IR+ avem:
1 a1 + 2 a2 +    + n an 1 b1 + 2 b2 +    + n bn
  + ++ 
1 + 2 +    + n
1
2
n
 1a1 b1+ +2a2 b+2 +   + + nanbn ;
1
2
n
egalitatea obtin^andu-se da a si numai da a a1 = a2 =    = an sau b1 = b2 =    = bn .
Rezolvare. Pornim de la inegalitatea evidenta:
n n

XX

i j (ai

i=1 j =1

aj )(bi

bj )  0 ;

egalitatea av^and lo da a si numai da a ai = aj ; 8 i; j = 1; n sau bi = bj ; 8 i; j = 1; n:

23

Preliminarii

Res riind ^ntr-un mod e hivalent inegalitatea de mai sus, obtinem:


n n

aj bi + aj bj )  0

XX

i j (ai bi ai bj
i=1 j =1
n X
n
X
i j (ai bj + aj bi )
i=1 j =1

Pe de alta parte, avem:

s=

n n

XX

i=1 j =1

i j (ai bj + aj bi ) =
=2

iar

S=

n n

XX

i=1 j =1

i=1

i=1

i j (ai bi + aj bj ) =
n

XX

i ai
n

i=1
n

i!=1

i j (ai bi + aj bj ) :

i=1 j =1
!0

i ai

n n

()

j =1

j bj A +

i=1

!0

i bi

j aj A =
j =1

i bi ;
!0

i ai bi
n


!

j A +  j aj bj A
i =
j =1
i=1

j =1

i :
i ai bi
i=1
Obtinem astfel inegalitatea:
!
!
!
n
n ! X
n
n
X
X
X
i ai bi :
i
i bi 
i ai
i
=1
i=1
i=1
i=1
n !2
^Impartind inegalitatea obtinuta u Xi , dedu em:
i=1
=2

i=1

i ai

i=1
n
X
i=1

i

i b i

i=1
n
X
i=1

i

i ai bi
i=1
n
X
i
i=1

adi a to mai inegalitatea din enuntul problemei, egalitatea av^and lo da a si numai
da a a1 = a2 =    = an sau b1 = b2 =    = bn :
Da a 1 = 2 =    = n = 1, obtinem inegalitatea:
n
1X
a
n i=1 i

n
1X
b
n i=1 i

 n1 aibi ;
i=1
X

^n ipoteza ai  aj , bi  bj :
21. Fie f : I ! IR, unde I este un interval din IR. Prin de nitie f este o fun tie
onvexa da a f (x + (1 )y )  f (x) + (1 )f (y ); 8 x; y 2 I; 8  2 [0; 1: Sa se
arate a f este onvexa da a si numai da a 8 x1 ; x2 ; : : : ; xn 2 I; 8 1 ; 2 ; : : : ; n 2
n
X
2 IR+ u i = 1 are lo inegalitatea:
i=1
f (1 x1 + 2 x2 +    + n xn )  1 f (x1 ) + 2 f (x2 ) +    + n f (xn ):

24

Capitolul 1

Rezolvare. Presupunem mai ^nt^ai a f este o fun tie onvexa. Vom demonstra
proprietatea de mai sus prin indu tie matemati a. Pentru n = 1 proprietatea este
evidenta. Sa presupunem a um proprietatea din enuntul problemei adevarata pentru
n 2 IN  si o vom demonstra pentru n + 1. Fie x1 ; x2 ; : : : ; xn+1 2 I; 1 ; 2 ; : : : ; n+1 2
nX
+1
2 IR+ u i = 1. Atun i, da a n+1 6= 1, obtinem:
i=1


1 x1 +    + n xn
f (1 x1 + 2 x2 +    + n xn + n+1 xn+1 ) = f (1 n+1 )
+ n+1 xn+1 
1 n+1

ip:ind:
def
1 x1 +    + n xn 
+ n+1 f (xn+1 ) 
 (1 n+1)f
1 n+1


 (1 n+1) 1 1 f (x1 ) + 1 2 f (x2) +    + 1 n f (xn) + n+1f (xn+1) =
n+1
n+1
n+1
= 1 f (x1 ) + 2 f (x2 ) +    + nf (xn ) + n+1 f (xn+1 ) :
nX
+1
Da a n+1 = 1, din egalitatea i = 1 u i  0; i = 1; n + 1 rezulta a
i=1
1 = 2 =    = n = 0, iar inegalitatea
f (1 x1 +    + n+1 xn+1 )  1 f (x1 ) +    + n+1 f (xn+1 )
este evidenta.
De i proprietatea din enunt ind adevarata pentru (n + 1), rezulta folosind prin ipiul indu tiei matemati e, a proprietatea este adevarata pentru 8 n  1.
Re ipro , presupun^and a f : I ! IR satisfa e proprietatea din enunt pentru
8 n 2 IN , lu^and n = 2, obtinem:
f (1 x1 + 2 x2 )  1 f (x1 )+ 2f (x2 ); 8 x1 ; x2 2 I; 8 1 ; 2 2 IR+ u 1 + 2 = 1 ;
adi a to mai de nitia onvexitatii fun tiei f .
Pentru 1 = 2 =    = n = 1=n obtinem inegalitatea lui Jensen:


x + x +    + xn  1 
f 1 2

f (x1 ) + f (x2 ) +    + f (xn ) ;
n
n
8 x1 ; x2; : : : ; xn 2 I , f ind o fun tie onvexa.
22. Inegalitatea lui Holder. Fie ai ; bi 2 IR+ ; i = 1; n, iar p; q > 1 u p1 + 1q = 1:
Atun i:
!1=q
!1=p
n
n
n
X
X
X
q
p
ai
 bi :
ai bi 
i=1
i=1
i=1
Rezolvare. Sa onsideram fun tia f (x) = x x; x > 0, u 2 (0; 1)
parametru. Deoare e f 0 (x) = (x 1 1) este pozitiva pentru 0 < x < 1 si negativa pentru x > 1 rezulta a x = 1 este pun t de maxim pentru f , de i f (x)  f (1) =

25

Preliminarii

= 1 ; 8 x > 0 sau x x  1 ; 8 x > 0. Pentru


U > 0; V > 0, pun^and x = U=V
1=p

1 U 1
si = 1=p ^n ultima inegalitate obtinuta, rezulta: VU
p  V  q ()

U 1=p  V 1=q 

(3)

U V
+ :
p q

^In ontinuare sa onsideram :


api si V = bqi ;
U=X
n
n
X
api
bqi
i=1
i=1
pentru

i=1

api

6= 0;

i=1

bqi

6= 0, (da a

i=1

api

, ai = 0; 8 i = 1; n sau

=0

i=1

bqi = 0

bi = 0; 8 i = 1; n, inegalitatea din enunt este evidenta). Atun i inegalitatea (3) devine:


ai

i=1

api

1=p 

bi

i=1

bqi

1 api

1=q p  n

i=1

api

1 bqi
 n ; i = 1; n:
q X
bqi
i=1

Adun^and inegalitatile de mai sus, obtinem:


n

bqi
1
1
i=1
i=1 +  i=1 = 1 + 1 = 1 ()

!1=q 
!1=p
n
n
n
n
p X
q X
p q
X
X
p
q
p
a
bqi
i
ai
 bi
i=1
i=1
i=1
i=1
n !1=q
n !1=p
n
X
X
X
p
ai
 bqi :
ai bi 
i=1
i=1
i=1
23. Inegalitatea lui Minkowski. Fie ai ; bi 2 IR+ ; i = 1; n si p 2 IR; p
Atun i:
!1=p
!1=p
!1=p
n
n
n
X
X
X
p
p
p
(ai + bi )
 ai + bi :
i=1
i=1
i=1
Rezolvare. Pentru p = 1 inegalitatea este evidenta. Pentru p > 1, avem:
n

ai bi

api

 1:

n
X
1
p 1 X
(ai + bi ) = (ai + bi )(ai + bi ) = ai (ai + bi ) + bi (ai + bi )q 1 
i=1
i=1
i=1
i=1
!1=p
!1=q
!1=p
!1=q
n
n
n
n
X
X
X
H older X
(
p 1)q
(
p 1)q
p
p

ai
 (ai + bi )
+
bi
 (ai + bi )
=
i=1
i=1
i=1
i=1
!1=p 3
!1=p
#1=q 2
"
n
n
n
X
X
X
 4 api + bpi 5 ; unde q = p p 1 ; ( p1 + 1q = 1) :
(ai + bi )p
=
i=1
i=1
i=1
X

26

Capitolul 1

Rezulta astfel inegalitatea:


n

i=1

(ai + bi )p 

"

i=1

(ai + bi )p

^Impartind a easta inegalitate u

"

1=q

(ai + bi )

i=1

1=q

api

1=p

6= 0 (da a

i=1
n

bpi

1=p 3

(ai + bi )p = 0 atun i

i=1
i=1
inegalitatea din enunt este veri ata), obtinem:
!1=p
n
n !1=p
n !1=p
X
X
X
p
p
 ai + bpi :
(ai + bi )
i=1
i=1
i=1

PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE


24. Fie (Ai )i2I ; (Bj )j 2J doua familii de multimi si A o multime (I; J familii de
indi i). Sa se arate a:
S
S
S
a) ( i2I Ai )  ( j 2J Bj ) = (i;j )2I J (Ai  Bj );
T
T
T
b) ( i2I Ai )  ( j 2J Bj ) = (i;j )2I J (Ai  Bj );
T
T
T
) Da a I = J avem ( i2I Ai )  ( i2I Bi ) = i2I (Ai  Bi ):
25. Fie f : X ! Y o fun tie. Sa se arate a:
S
S
a) f 1 ( i2I Bi ) = i2I f 1 (Bi );
T
T
b) f 1 ( i2I Bi ) = i2I f 1 (Bi );
unde (Bi )i2I este o familie de submultimi din Y (I este o familie de indi i).
26. Fie f : X ! Y o fun tie. Sa se arate a:
a) f (A) n f (B )  f (A n B ); 8 A; B  X ;
b) CY f (A)  f (CX A); 8 A  X da a f (X ) = Y:
27. Fie f : X ! Y o fun tie. Sa se arate a:
a) f este inje tiva () f 1 (f (A)) = A; 8 A  X ()
() f (CA)  C (f (A)); 8 A  X ;
b) f este surje tiva () f 1 (B ) 6= ;; 8 B  Y ()
() f (CA)  C (f (A)); 8 A  X:
) f este bije tiva () f (CA) = Cf (A); 8 A  X:
28. Sa se demonstreze urmatoarele onse inte ale de nitiei axiomati e a multimii
numerelor reale:

27

Preliminarii

a:

a) 0  x = 0; 8 x 2 IR;
b) ( 1)  x = x; 8 x 2 IR;
) 8 x; y 2 IR u x  0 si y  0 =) x  y  0;
d) 8 x; y; x1 ; y1 2 IR+ ; x  y si x1  y1 =) x  x1  y  y1 ;
e) 8 x 2 IR; x 6= 0 =) x2 > 0;
f) 8 x 2 IR; x > 0 () x 1 > 0;
g) 8 x 2 IR; x < 0 () x 1 < 0;
h) 8 x 2 IR; 0 < x < 1 () x 1 > 1:
29. Fie A; B  IR; A  B . Da a exista inf A; sup A; inf B si sup B sa se arate

inf B  inf A  sup A  sup B:


30. Fie A; B 8 IR: Sa se demonstreze proprietatile:
<
 sup A; da a  > 0;
a) sup(A) = :
 inf A; da a  < 0:
8
<
 inf A; da a  > 0;
b) inf(A) = :
 sup A; da a  < 0:
) sup(A  B ) = (sup A)  (sup B ):
d) inf(A  B ) = (inf A)  (inf B );
ultimele doua relatii av^and lo da a elementele lui A si B sunt mai mari sau egale u
0, (A = fa j a 2 Ag; A  B = fa  b j a 2 A; b 2 B g).
31. Sa se determine inf A; sup A; min A si max A; unde A este:
a) A = (1; 2); b) A = (2; 4; ) A= [ 1; 1 \ (2; 3);

d) A = f1; 7; 1; 5; 100g; e) A = 12 + 12 +    + 12 j n 2 IN  ;
1  2 
n





n
1
n
f) A = 2n 5 j n 2 IN ; g) A = 1 n sin 2 j n 2 IN :
32. Fie ai ; bi 2 IR+ ; i = 1; n (n 2 IN  ). Sa se demonstreze inegalitatea:

(a1 + b1 )(a2 + b2 )    (an + bn )  n a1 a2    an + n b1 b2    bn :

33. Da a a1 ; a2 ; : : : ; an 2 IR+ si

i=1

ai = 1 atun i:

(1 + a1 )(1 + a2 )    (1 + an )  2n :

Capitolul 2
S
 IRURI S
 I SERII DE NUMERE REALE
x1. S
 IRURI DE NUMERE REALE
Se numeste sir de numere reale o fun tie reala f de nita pe multimea numerelor
naturale f : IN ! IR. Da a f (n) = an ; n 2 IN , vom nota sirul u (an )n2IN , ((an )n2IN 
sau (an )n1 , da a f : IN  ! IR).
Fie (an )n2IN un sir de numere reale, iar (kn )n2IN un sir stri t res ator de numere
naturale. Sirul (xn )n2IN , unde xn = akn ; n 2 IN se numeste subsir al sirului (an )n2IN ,
notat (xn )n2IN  (an )n2IN .
Sirul (an )n2IN  IR se numeste onvergent u limita a 2 IR da a ^n afara ori arei
ve inatati a lui a ram^ane el mult un numar nit de termeni ai sirului. Vom nota
lim a = a sau an ! a; pentru n ! 1. ^In az ontrar, vom spune a sirul (an )n2IN
n!1 n
este divergent. Sirul (an )n2IN are limita +1 ( 1) da a ori e ve inatate a pun tului
+1 (respe tiv 1) ontine toti termenii sirului u ex eptia eventual a unui numar
nit dintre ei.
Teorema 1. a) Sirul (an )n2IN  IR este onvergent u limita a 2 IR da a si numai
da a:
8 " > 0 9 n0 (") 2 IN a.^. 8 n  n0 (") are lo jan aj < ".
b) Sirul (an )n2IN  IR are limita +1 da a si numai da a:
8 " > 0 9 n0 (") 2 IN a.^. 8 n  n0 (") are lo an > ".
) Sirul (an )n2IN  IR are limita 1 da a si numai da a:
8 " > 0 9 n0 (") 2 IN a.^. 8 n  n0 (") are lo an < ":
Sirul (an )n2IN este marginit da a 9 M > 0 a.^. jan j  M; 8 n 2 IN .
Proprietati ale sirurilor u limita (siruri onvergente sau siruri u limita +1 sau
1):

Siruri de numere reale

29

a) Da a sirul (an )n2IN este onvergent atun i limita sa este uni a.
b) Da a sirul (an )n2IN este onvergent atun i sirul este marginit.
) Da a ^ntr-un sir (an )n2IN u limita a 2 IR s himbam ordinea termenilor, adaugam
sau suprimam un numar nit de termeni se obtine un sir av^and a eeasi limita.
d) Da a sirul (an )n2IN are limita a 2 IR atun i ori e subsir al sau are a eeasi limita
a.
e) Da a 9 ( n )n2IN  IR+ u nlim
!1 n = 0 si jan aj  n ; 8 n  n0 (n0 2 IN )
atun i nlim
!1an = a.
f) Da a 9 ( n )n2IN ; ( n )n2IN  IR si 9 n0 2 IN a.^. n  an  n ; 8 n  n0 si
lim = nlim
n!1 n
!1 n = a atun i 9 nlim
!1an = a, ( riteriul lestelui).
g) i) Da a (an )n2IN si (bn )n2IN au limita si suma (diferenta) limitelor are sens,
atun i sirul suma (an + bn )n2IN , (respe tiv sirul diferenta (an bn )n2IN ) are limita si:
lim (a + bn ) = nlim
n!1 n
!1 an + nlim
!1 bn ; (nlim
!1(an bn ) = nlim
!1 an nlim
!1 bn ):
ii) Da a sirurile (an )n2IN si (bn )n2IN au limita si produsul limitelor are sens, atun i
sirul produs (an bn )n2IN are limita si: 

lim (a b ) = nlim
n!1 n n
!1 an  nlim
!1 bn :
iii) Da a sirurile
(an )n2IN si (bn )n2IN au limita, bn 6= 0 si ^atul limitelor are sens,

an 
atun i sirul ^at
are limita si:
bn n2IN
an nlim
!1 an .
lim
=
n!1 bn
lim b
n!1 n
Teorema 2 (Weierstrass). Un sir de numere reale monoton res ator si marginit
superior este onvergent, limita sa ind marginea superioara a multimii termenilor
sirului. Un sir de numere reale monoton des res ator si marginit inferior este onvergent, limita sa ind marginea inferioara a multimii termenilor sirului.
Teorema 3 (Cantor). Fie
[a1 ; b1  [a2 ; b2      [an ; bn  [an+1 ; bn+1    
un sir des res ator de intervale ^n hise ale lui IR, u proprietatea a nlim
!1(bn an ) =
= 0: Atun i 9 un singur pun t omun tuturor a estor intervale, adi a 9 2 IR a.^.
T
n2IN  [an ; bn = f g:
Teorema 4 (lema lui Cesaro). Ori e sir marginit de numere reale ontine un
subsir onvergent.
Sirul (an )n2IN  IR se numeste sir fundamental sau sir Cau hy da a:
8 " > 0 9 n0(") 2 IN a.^. 8 n; m  n0 (") are lo jan am j < ".

30

Capitolul 2

() 8 " > 0 9 n0 (") 2 IN

a.^. 8 n  n0 (") are lo jan+p an j < "; 8 p 2 IN .


Teorema 5 (Cau hy). Conditia ne esara si su ienta a un sir de numere reale
sa e onvergent este a el sa e sir fundamental (Cau hy).
Elementul x 2 IR se numeste pun t limita pentru sirul (an )n2IN da a ori e ve inatate
a lui x ontine o in nitate de termeni ai sirului.
Teorema 6. Elementul x 2 IR este pun t limita pentru sirul (an )n2IN da a si
numai da a (an )n2IN ontine un subsir u limita x.
Multimea pun telor limita pentru un sir (an )n2IN  IR, notata u LIM (an ) este o
multime nevida si are un el mai mi element ( nit sau in nit), numit limita inferioara
a sirului (an )n2IN , notat nlim
a sau lim
inf a , si are un el mai mare element ( nit sau
n!1 n
!1 n
sup an .
in nit) numit limita superioara a sirului (an )n2IN , notat nlim
!1an sau lim
n!1
Teorema 7. (I) a) L = lim sup an 2 IR ()
8
<

n!1

1: 8 " > 0 9 N (") 2 IN a.^. 8 n  N (") are lo an  L + ";


:
2: 8 " > 0; 8 n 2 IN 9 n0 > n a.^. an0 > L ":
b) L = lim sup an = +1 () 9 (akn )n2IN  (an )n2IN u nlim
!1akn = 1:
n!1
) L = lim sup an = 1 () nlim
!1an = 1:
n!1
(II) a) l = lim
inf a 2 IR ()
n!1 n
8
<
. 8n  N (") are lo an  l ";
() : 1: 8 " > 0 9 N (") 2 IN a.^
0
2: 8 " > 0; 8 n 2 IN 9 n > n a.^. an0 < l + ":
b) l = lim
inf a = 1 () 9 (akn )n2IN  (an )n2IN u nlim
!1akn = 1:
n!1 n
) l = lim
inf a = +1 () nlim
n!1 n
!1an = +1:
Teorema 8. Ori are ar sirul de numere reale (an )n2IN au lo urmatoarele
a rmatii:
a) L = nlim
supfan ; an+1 ; an+2 ; : : :g;
!1an () L = nlim
!1supfak j k  ng = ninf
2IN
b) l = nlim
a () l = nlim
inf fan ; an+1 ; an+2 ; : : :g:
!1inf fak j k  ng = nsup
!1 n
2IN
Teorema 9. Sirul (an )n2IN este onvergent da a si numai da a lim sup an =
n!1
= lim
inf
a
(=
lim
a
)
:
n!1 n
n!1 n

()

PROBLEME REZOLVATE
1. Folosind Teorema 1 de ara terizare a limitei unui sir, sa se arate a:

31

Siruri de numere reale

3n + 1 3
a) nlim
!1 4n + 1 = 4 ; sa se determine apoi un rang de la are ^n ep^and diferenta
dintre limita sirului si termenul general sa e mai mi a de ^at 1=100.
n
n
2 + 2) = 1 d) lim 2 + (n 1) = 0:
b) nlim
(2
n
+
1)
=
1
;
)
lim
(
3
n
!1
n!1
n!1
5
Rezolvare. a) Sa onsideram un numar " > 0 arbitrar, momentan xat. Vom
determina un rang n0 (") astfel ^n ^at:



3n + 1
4n + 1

3
< ";
4

8 n  n0 ("):

Inegalitatea de mai sus se poate s rie ^n mod e hivalent 4(4n1+ 1) < " sau n > 1 16"4" :
Not^and:
8 h
1 4" i + 1; da a 0 < "  1 ;
<
4
n0 (") = : 16"
0;
da a " > 14 ;


+ 1:
rezulta a pentru n  n0 (") avem an 43 < ", unde an = 43nn +
1
Pentru a determina rangul de la are ^n ep^and diferenta dintre limita sirului si
termenul general este mai mi a de ^at 1=100, al ulam n0 (1=100) = 7. De i termenii
a7 ; a8 ; : : : difera de limita 3=4 u mai putin de 1=100.
b) Pentru un " > 0 xat vom determina un rang n0 (") astfel ^n ^at 2n + 1 > ";
8 n  n0 ("). Not^and:
8 h
<

n0 (") = :

" 1 i + 1; da a "  1;
2
0;
da a 0 < " < 1;

avem veri ata de nitia limitei sirului an = 2n + 1.


) Se veri a usor a rangul n0 (") din teorema de ara terizare a limitei este:
2s

n0 (") = 4
d) Avem:

"+25
+ 1:
3

2n + ( 1)n 2n + 1  2 n  1 n

=
+
:

5n
5n
5
5
Pentru un " > 0 xat impunem onditiile (2=5)n < "=2 si (1=5)n < "=2: Prima inegalitate este veri ata pentru n  ne 0 (") unde:
8 
>
<

ne 0 (") = >
:

lg(2=")
lg(5=2) + 1; da a 0 < "  2;
0;
da a " > 2;

32

Capitolul 2

iar a doua inegalitate se veri a de ^ndata e n  nee 0 ("), unde:


8 
>
<

nee 0 (") = >


:

lg(2=") + 1; da a 0 < "  2;


lg 5
0;
da a " > 2:

Lu^and n0 (") = max fne 0 ("); nee 0 (")g rezulta a j(2n +( 1)n )=5nj < "; pentru 8 n  n0 ("),
n
n
n
de i onform teoremei de ara terizare a limitei unui sir, nlim
!1(2 + ( 1) )=5 = 0:
2. Sa se arate a sirul u termenul general:
an = (1 os n )  2nn+ 1 ; n 2 IN
nu are limita.
Rezolvare. Sirul (an )n2IN este suma a doua siruri ( n )n2IN si ( n )n2IN , unde
n+1
n = 2nn+ 1 ; n 2 IN este onvergent u limita 1=2 si n = ( 2n1)+ 1n ; n 2 IN . Vom
demonstra ^n ontinuare a sirul ( n )n2IN nu are limita, de unde va rezulta a ni i sirul
(an )n2IN nu are limita. Subsirurile de rang par si de rang impar ale sirului ( n )n2IN
sunt:
2k = 4k 2+k1 ; k 2 IN , onvergent u limita l1 = 1=2
si
+ 1 ; k 2 IN , onvergent u limita l2 = 1=2:
2k+1 = 42kk +
3
Da a am presupune a sirul ( n )n2IN ar onvergent, atun i ori e subsir al sau ar
onvergent u a eeasi limita, limita sirului, adi a l1 = l2 . Deoare e l1 = 1=2 6= 1=2 =
= l2 , dedu em a sirul ( n )n2IN nu are limita.
3. Sa se arate a: 
n
a) sirul en = 1 + n1 ; n  1 este stri t res ator si marginit;

n+1
b) sirul yn = 1 + n1
; n  1 este stri t des res ator si marginit;
n
n+1


; 8 n  1; unde e = nlim
) 1 + n1 < e < 1 + n1
!1en = nlim
!1yn :
Rezolvare. Vom demonstra a:

en < en+1  yn+1 < yn ; 8 n  1:

(1)
Avem:

nn
n + 2  n(n + 2) n n + 2 
1 n
en+1 (n + 2)n+1
=
>
=

=

 1
en
n+1
(n + 1)n+1 (n + 1)n n + 1 (n + 1)2
(n + 1)2
n+2 
n  (n + 2)(n2 + n + 1) (n + 1)3 + 1
>
=
 1
=
> 1; 8 n  1;
n+1
(n + 1)3
(n + 1)3
(n + 1)2

33

Siruri de numere reale

(am utilizat mai sus inegalitatea lui Bernoulli, Problema 18, Capitolul 1).
De i en < en+1 ; 8 n  1, adi a sirul (en )n1 este stri t res ator. Apoi:

n + 1 (n + 1)n+1 (n + 1)n+1 n + 1  (n + 1)2 n+1


yn
=
 nn+1  (n + 2)n+1 = n + 2  n(n + 2) =
yn+1 n + 2
1 n+1 n + 1 
1  n + 1 n 2 + 3n + 1
n+1 
=
>

1+

1 + (n + 1) 

=
n+2
n(n + 2)
n+2
n(n + 2)
n + 2 n(n + 2)
n(n + 2)2 + 1
=
> 1 ; 8 n  1:
n(n + 2)2
De i yn > yn+1; 8 n  1, adi a sirul (yn )n1 este stri t des res ator. Deoare e inegalitatile en  yn ; 8 n  1 sunt evidente, rezulta sirul de inegalitati (1). Din a este
inegalitati dedu em a sirurile (en )n1 si (yn )n1 sunt marginite:
e1 < en < y1 ; 8 n  1 si e1 < yn < y1 ; 8 n  1;
de i onform teoremei lui Weierstrass exista nlim
!1en si nlim
!1yn.
^In ontinuare, din inegalitatile:

1 n+1 
1 n 
1 n 1
0 < yn en = 1 +
1+
= 1+
n=
n
n
n
=

1
y
y

en  n < 1 ! 0; pentru n ! 1;
n
n n
dedu em a nlim
!1en = nlim
!1yn . A easta limita omuna este notata u e dupa initiala
matemati ianului si zi ianului elvetian Leonhard Euler (1707-1783) si are valoarea
aproximativa e = 2; 718281828459 : : :.
Consider^and a um inegalitatile:
en < en+m  yn+m < yn ; 8 n; m 2 IN  ;
prin tre ere la limita pentru m ! 1, obtinem:
en < e < yn ; 8 n  1:
4. Sa se demonstreze a:

1 + 1 +    + 1  = e:
lim
1
+
1! 2!
n!
n!1
=

Rezolvare. Notam u an = 1 + 1!1 + 2!1 +    + n1! ; n  1: Folosind inegalitatea


k!  2k 1 ; 8 k  1, are se demonstreaza prin indu tie matemati a, dedu em:

1 1
1
0 < an  1 + 0 + 1 +    + n 1 = 1 + 2 1
2 2
2

1
< 3; 8 n  1:
2n

34

Capitolul 2

Rezulta astfel a sirul (an )n1 este marginit. Evident a est sir este stri t res ator,
de i onform teoremei lui Weiestrass rezulta a sirul (an )n1 este un sir onvergent,
not
de i 9 nlim
!1an = a:
Vom demonstra ^n ontinuare a a = e. Conform Problemei 3, a) avem:

n 1 n(n 1) 1 n(n
1 n
=1+  +
 n2 +
en = 1 +
n
1! n
2!


1)(n
3!

2) 1
 n3 +    +

n(n 1)    3  2  1 1
1 1
n(n 1)    (n k + 1) 1
1

+



+

=
1
+
+
k!
nk
n!
nn
1! 2!
!
1
1
2
1
1
2
k 1
+ 1
1
++
1
1
 1 n +
3!
n
n
k!
n
n
1
1
2   n 1
++
1
1
 1 n ;
n!
n
n
de unde rezulta a:
+

en  1 +

1
+
n

1
1 1
+ +    + = an ; 8 n  1:
1! 2!
n!

De i, la limita pentru n ! 1, obtinem a e  a. Apoi:


1 1
1
en > 1 + +
1! 2!

1 1 
+
1
n
3!

1
1
n

2
+ +
n

1
1
2
k 1
+ 1
1



1
; 8 k < n:
k!
n
n
n
Pentru k xat, prin tre ere la limita pentru n ! 1 ^n inegalitatea de mai sus, obtinem:
e  ak ; 8 k  2: Pentru k ! 1, dedu em a e  a. Cele doua inegalitati obtinute ne
ondu la on luzia a e = a, de i nlim
!1an = e.
5. Folosind Problema 3, inegalitatile ), sa se arate a sirul:
bn = 1 + 12 + 31 +    + n1 ln n ; n  1
este stri t des res ator si marginit.
Rezolvare. Prin logaritmarea inegalitatilor ) de la Problema 3 obtinem:
n [ln (n + 1) ln n < 1 < (n + 1) [ln (n + 1) ln n ; 8 n  1
de unde rezulta:
(2)

1
1
< ln (n + 1) ln n < ; 8 n  1:
n+1
n
S riem inegalitatile de mai sus pentru n := 1; 2; : : : ; n si le adunam. Obtinem:
1 + 1 +    + 1 < ln (n + 1) < 1 + 1 +    + 1 ; 8 n  1:
n
2 3
n+1
2

Siruri de numere reale

35

De i:

ln n < ln (n + 1) < 1 + 21 +    + n1 ; 8 n  1;
de unde rezulta a bn = 1 + 1=2 + 1=3 +    + 1=n ln n > 0 ; 8 n  1:
Pe de alta parte, din inegalitatea (2)1 avem a:
1
bn+1 bn = n +
1 ln (n + 1) + ln n < 0 ; 8 n  1;
adi a sirul (bn )n1 este stri t des res ator. Fiind si marginit 0 < bn < b1 ; 8 n  1,
not
din teorema lui Weierstrass rezulta a 9 nlim
!1bn = , numita onstanta lui Euler, u
valoarea aproximativa = 0; 577215 : : : :
6. Sa se demonstreze a:
1 + 1 +    + 1  = ln k ; 8 k 2 IN; k  2;
a) nlim
kn
!1 n + 1 n + 2

1  = ln 2 :
1 + 1 1 ++ 1
b) nlim
1
2 3 4
2n 1 2n
!1
Rezolvare. a) Avem:



1 1
1
1
1
1
lim
= nlim
+
++
n!1 n + 1
!1 1 + 2 + 3 +    + kn ln (kn)
n+2
kn



1 1
1
1+ + ++
ln n + ln k = nlim
!1 (bnk bn + ln k) =
2 3
n
= + ln k = ln k ;
unde bn = 1 + 1=2 + 1=3 +    + 1=n ln n; n  1:
b) Conform identitatii lui Catalan (se demonstreaza prin indu tie matemati a)
avem:
1 + 1 +    + 1 ; 8 n  1:
1 21 + 31 14 +    + 2n 1 1 21n = n +
1 n+2
2n
Rezult
a astfel a:

1  = lim  1 + 1 +    + 1  = ln 2;
1 + 1 1 ++ 1
lim
1
2 3 4
2n 1 2n
n+2
2n
n!1 n + 1
n!1
onform pun tului a).
7. Sa se arate a:
pn n = 1; b) lim n  ( pn a 1) = ln a; 8 a > 0;
a) nlim
!1
n!1
8
<
p
p
0; da a < 1;
 ( n n 1) =
nn
) nlim
n

(
1)
=
1
;
d)
lim
n
!1
n!1
:
1; da a  1:
p
p
n
n
Rezolvare. a) Notam u xn = n si yn = n 1. Evident yn > 0; 8 n  1:
Rezulta:
p
1 + yn = n n () (1 + yn )n = n () 1 + Cn1 yn + Cn2 yn2 +    = n ;
de unde obtinem:
n  Cn2 yn2 ; 8 n  2 sau yn2  n(n2n 1) = n 2 1 :

36

Capitolul 2

Tre ^and la limita ^n ultima inegalitate obtinuta, dedu em a nlim


!1yn =0, de i nlim
!1xn =1:
p
b) Pentru a = 1 avem xn = n  ( n a 1) = 0 ; 8 n  1, de i evident limita sa este
p
p
ln 1 = 0. Pentru a > 1 sa notam u yn = n a 1 (> 0; 8 n  1), de i 1 + yn = n a:
Prin logaritmarea ultimei relatii, obtinem:
ln (1 + yn ) = n1 ln a sau n = ln (1ln+a y ) :
n
Atun i:
ln a
lim x = nlim
n!1 n
!1 ln (1 + yn )  yn = ln a ;
ln (1 + yn ) = 1:
1=n
deoare e nlim
yn 
!1yn = 0 (a ! 1; pentru n ! 1; 8 a > 0), iar nlim
!1

p
1
1
n
p
Da a a < 1 atun i not^and u b = a > 1 avem: nlim
!1n n b 1 =
!1n( a 1)= nlim
pn
pn
n(1 p b) = lim n( bp 1) = ln b = ln 1 = ln a:
= nlim
n
n
n!1
!1
b
b
b
p
) Notam u yn = n n 1 si folosind a eeasi idee a la pun tul b) avem:
pn
yn
ln n = n ln (1 + yn ) si nlim
!1 ln (1 + yn)  ln n = 1;
!1n( n 1) = nlim
(yn ! 0; pentru n ! 1, onform pun tului a)).
d) Pentru  1 avem:
 (p
1  n( p
nn
nn
lim
n
1)
=
lim
n
1) = 1;
n!1
n!1
onform pun tului ). Pentru < 1, u notatiile de la pun tul ) avem:
p
yn
ln n
1
lim n  ( n n 1) = nlim
!1 n1 = 0
n!1
!1n  ln (1 + yn) ln n = nlim
(vezi Problema 8).
Limitele de mai sus se pot al ula folosind limitele orespunzatoare de fun tii
ombinate u regula lui l'H^ospital (vezi Capitolul 5). De exemplu:
ln n
pn n = enlim
!1 n si deoare e 9 lim ln x = lim 1=x = 0 ) 9 lim ln n = 0;
lim
n!1 p
x!1 x
x!1 1
n!1 n
de i lim n n = e0 = 1:
n!1

8. Sa se arate a:


ln n  n  an  n!  nn 8 > 0; 8 a > 1 ;
an
unde prin an  bn am notat nlim
!1 bn = 0:
ln n
Rezolvare. a) Pentru nlim
!1 n folosim limita de fun tii:
1=x
1
lim ln x = xlim
x!1 x
!1 x = 0
!1 x 1 = xlim
si ara terizarea limitei unei fun tii u ajutorul sirurilor: 8 xn
ln n
Lu^and xn = n obtinem nlim
!1 n = 0:

! 1;

lim lnxx n = 0:

n!1

37

Siruri de numere reale

b) Pentru > 0 9 n0 2 IN a.^. n0  < n0 + 1, onform lemei lui Arhimede.


x x si apli ^and regula lui l'H^ospital de (n0 + 1) ori, obtinem:
Consider^and xlim
!1 a
x x = lim ( 1)    ( n0 )x n 1 = 0;
lim
n!1
x!1 a
(ln a)n +1  ax

n
de unde rezulta a nlim
!1 an = 0:
0

n
) Notam u an = an! : Avem:
an+1 = a < 1; 8 n  [a 1 + 1:
an
n+1
Dedu em astfel a ^n ep^and u rangul n0 = [a 1 + 1 sirul (an )n2IN este stri t des res ator. Deoare e an > 0; 8 n 2 IN , onform teoremei lui Weierstrass rezulta a sirul
not
(an )n2IN este onvergent, de i 9 nlim
!1an = ln. Tre ^and la limita ^n relatia de re urenta
a an , obtinem l = 0; de i lim a = 0:
an+1 = n +
1
n!1 n!

d) Sirul an = nnn! ; n  1 este stri t des res ator, deoare e:


an+1 =  n n = 1
1 n < 1; 8 n  1:
an
n+1
n+1

not
Fiind un sir u termeni pozitivi rezulta a sirul (an )n1 este onvergent, de i 9 nlim
!1an =
= l: Tre ^and la limita ^n relatia de re urenta:
an+1 = an   1 1 n ,
1+
n
n!
obtinem el = l, de unde rezulta a l = 0, de i nlim
!1 nn = 0:
9. Sa se al uleze limitele urmatoarelor siruri de nite prin relatii de re urenta,
determin^andu-se termenul general al sirurilor:
a) xn = q xn 12 ; n  1; x0 2 IR xat;
1 + xn 1
p
b) xn = axn 1 ; n  1; x0 = 1; a > 0 xat;
) xn+1 = xn + xn 1 ; n  2; x1 = x2 = 1 (sirul lui Fibona i) .
Rezolvare. a) Avem:
x
p1+
x
x
x
1
=r
x1 = q x0 2 ; x2 = q
=q 0 :
1 + x0
1 + x21
1 + 2x20
1 + 1+x x
Vom demonstra prin indu tie matemati a a:
P (n) : xn = q x0 2 ; n  1:
1 + nx0
Etapa ^nt^ai ind veri ata (pentru n = 1), veri am etapa a 2-a: P (n) =) P (n + 1):
Presupunem a P (n) este adevarata si demonstram P (n + 1); avem:
0

2
0

2
0

2
0

38

Capitolul 2

p1+x nx
0

x0
=q
xn+1 = q xn 2 = r
:
2
x
1 + xn
1
+
(
n
+
1)
x
1 + 1+nx
0
x
Dedu em astfel a xn = q 0 2 ; 8n  1. Tre ^and la limita ^n relatia de mai sus,
1 + nx0
obtinem a nlim
!1xn = 0.
q
p
p
p
p
b) Avem: x1 = ax0 = a; x2 = ax1 = a  a = a3=2 : Folosind indu tia
matemati a rezulta a:
xn = a1 1=2n ; n 2 IN:
La limita pentru n ! 1, obtinem a nlim
!1xn = a:
) Sa onsideram x0 = 0 si e uatia
p de gradul al doilea ^n t (e uatia ara teristi a):
t2 t 1 = 0 u rada inile t1;2 = 1 2 5 : Relatia de re urenta pentru sirul xn se poate
s rie astfel:
xn+1 = (t1 + t2 )xn t1 t2 xn 1 ;
de unde rezulta:
xn+1 t1 xn = t2 (xn t1 xn 1 ) = t22 (xn 1 t1 xn 2 ) =    = tn2 (x1 tx0 ) = tn2 x1 = tn2 :
^In mod asemanator rezulta relatia:
xn+1 t2 xn = tn1 :
Relatiile de mai sus se demonstreaza prin indu tie matemati a. Astfel obtinem:
(t2 t1 )xn = tn2 tn1 ;
de unde rezulta:
"
p n  p n#
n tn
t
1
1
+
5
1
5
2
1
xn = t2 t1 sau xn = p
; n 2 IN:
2
2
5
Atun i nlim
!1xn = 1:
10. Sa se al uleze limitele urmatoarelor siruri:
an
; n  1; a 2 IR+ ;
a) xn =
(1 + a)(1 + a2 )    (1 + an )
b) xn = pp 1 p + pp 1 p +    + pp 1 p ; n  1; p 2 IN  ;
n+n
1+n
2+n





1
1
1
) xn = 1 + p 2
1+ p 2
   1 + pn2 + n ; n  1;
n + 1
n +2 



d) xn = 1 + 12 1 + 22    1 + n2 ; n  1;
n
n
n
1 2
n
e) xn = 1 + 2 + 2  + n ; n  1:
(n!)
n
Rezolvare. a) Da a a 2 (0; 1) avem: 0 < xn < an ; 8 n  1 si deoare e nlim
!1a = 0
1
rezulta a nlim
!1xn = 0. Da a a = 1 atun i xn = 2n ; de i nlim
!1xn = 0: Da a a 2 (1; 1)
2
0

2
0

2
0

39

Siruri de numere reale

avem:

an
= a n(n 1)=2 ! 0; pentru n ! 1;
0 < xn <
2
a  a    an

de i nlim
!1xn = 0: Dedu em astfel a pentru 8 a 2 IR+ , nlim
!1xn = 0:
b) Pentru p  2 avem:
1 pp n p  xn  pp n p ! 1; pentru n ! 1:
n+n
1+n
Rezulta a nlim
!1xn = 1:
Pentru p = 1:
1 + 1 +    + 1 ! ln 2; pentru n ! 1;
xn = n +
1 n+2
2n
onform Problemei 6 a).
) Sa onsider
am sirulan = ln xn , adi a: 



1
1
1
p
p
p
an = ln 1 + 2
+ ln 1 + 2
+    + ln 1 + 2
; n  1:
n +1
n +2
n +n
Avem:
1
n ln 1 + p 2
n +n

(3)

 an  n ln 1 + pn21+ 1 ; n  1:

Sirul:
"

= ln 1 + p 21
bn = n ln 1 + p 21
n +n
n +n
onverge la ln e = 1, pentru n ! 1, iar sirul:
"

pn2 +n # p n

n2 + n

n2 +1

p 2n

n +1
n = n ln 1 + p 21
= ln 1 + p 21
n +1
n +1
onverge la ln e = 1; pentru n ! 1:
an
Conform riteriului lestelui, din (3) dedu em a nlim
!1an = 1, iar nlim
!1xn = nlim
!1e = e:
d) Consideram din nou sirul an = ln xn :


2
n
1
an = ln 1 + 2 + ln 1 + 2 +    + ln 1 + 2 =
n
n 
n 
n =n


n
n =2
2
1
2
n
n
1
+    + 2 ln 1 + 2
:
= 2 ln 1 + 2 + 2 ln 1 + 2
n
n
n
n
n
n
^In adram sirul (an )n1 ^ntre urmatoarele siruri:


2
n 
n n =n
2
n 
1 n
1
1
+
+



+
ln
1
+
+
+



+
ln
1
+

a

n
2 n2
2
2
2 n2
2
2 :
n
n
n
n
n
n
|
|
{z
}
{z
}
n
bn
n
n


Sirul bn = n(n +2 1) ln 1 + n1 = n2+n 1 ln 1 + n1 onverge la 21 , pentru n ! 1,
2n
n
n


n
iar sirul n = (n +2 1) ln 1 + 12
= n2+n 1 ln 1 + 12
onverge tot la 12 , pentru
2n
n
n
1
an
1=2
n ! 1. Dedu em astfel a nlim
!1an = 2 , iar nlim
!1xn = nlim
!1e = e :


40

Capitolul 2

e) Avem:
(4)

0 < xn 

n  nn
; n  1:
(n!)2

n+1
Sirul yn = n 2 este stri t des res ator, deoare e:
(n!)
yn+1 = (n + 1)n+2  (n!)2 = 1 1 + 1 n < 3  1; n  3:
yn
n
n
[(n + 1)!2 nn+1 n
Fiind si un sir marginit, din teorema lui Weierstrass, dedu em a sirul (yn)n1 este
onvergent, de i 9 nlim
!1yn = l: Tre ^and la limita ^n relatia de re urenta:

n
yn+1 = n1 1 + n1 yn
obtinem l = 0, de i nlim
!1yn = 0: Din inegalitatile (4) si riteriul lestelui dedu em a
lim x = 0.
n!1 n

11. Sa se al uleze limitele urmatoarelor siruri de nite prin relatiile de re urenta:
a) xn = 1 + sin (xn 1 1) ; n  1; x0 = 0;
b) xn+1 = 31 (a + xn + x2n 1 ) ; n  2; x1 = x2 = 0; 0  a  1;


) xn = 21 xn 1 + xn 1 ; n  2; > 0; x1 > 0 (sirul lui Heron).

Rezolvare. a) Notam u yn = xn 1; y0 = x0 1 = 1: Relatia de re urenta


pentru sirul (yn)n2IN este yn = sin yn 1: Deoare e y0 = 1 < 0 rezulta a yn 2 [ 1; 0);
8 n  1: Folosind inegalitatea j sin xjjxj, de i sin x  x, pentru x  0 obtinem a yn 
 yn 1; 8 n  1, adi a sirul (yn)n2IN este un sir res ator, majorat de 0. Conform teonot
remei lui Weierstrass rezulta a 9 nlim
!1yn = l: Tre ^and la limita ^n relatia de re urenta,
obtinem l = sin l, de unde rezulta a l = 0, de i nlim
!1xn = nlim
!1(yn + 1) = 1:
b) Se arata, folosind indu tia matemati a a xn  0; 8 n  1: Vom demonstra
^n ontinuare, folosind a doua varianta a prin ipiului indu tiei matemati e, a sirul
(xn )n2IN este monoton res ator, adi a P (n) : xn  xn+1 ; n  1: Pentru n = 1
a rmatia de mai sus este adevarata. Presupunem a P (k) este adevarata, 8 k = 1; n si
o vom demonstra pe P (n + 1). Avem:
xn+1 = 13 (a + xn + x2n 1 )  31 (a + xn+1 + x2n ) = xn+2 ;
(am utilizat ai i xn  xn+1 si xn 1  xn ). Rezulta a P (n +1) este adevarata, de i onform indu tiei matemati e, dedu em a P (n) este adevarata, 8 n  1. Folosind a eeasi
varianta a indu tiei matemati e se arata a xn < 1; 8 n  1 (x1 = 0 < 1 si xn+1 =

41

Siruri de numere reale

2  1 : Conform teoremei lui Weierstrass, rezulta a exista


= 31 (a + xn + x2n 1 ) < a +
3
not
lim
x
=
l
2
[0
;
1
:
Din
relat
ia de re urenta, dedu em a:
n!1 n
p
l = 31 (a + l + l2 ); de i l = 1
1 a:


) Observam mai ^nt^ai a xn > 0; 8 n  1 si a xn = 12 xn 1 + xn 1 
 p ; 8 n  2. Apoi:
2


xn xn 1 = 12 xn 1 + xn 1 xn 1 = 2xnxn1 1  0; 8 n  2 ;

de i sirul (xn )n1 este monoton des res ator, marginit inferior de . Conform teorep
mei lui Weierstrass dedu em a 9 nlim
xn not
= l  : Din relatia de re urenta rezulta
!1


p
p
a l = 21 l + l sau l = , de i nlim
!1xn = :
Se poate determina si o formula pentru termenul general al sirului (xn )n1 , al ul^and:
p !2
p n
p

xn p = xn 1 p =    = x1 p 2 ;
xn +
xn 1 +
x1 +
de unde rezulta:

p 2n + x p 2n
x1 +
p
1
xn = 

2n
p
p 2n ; 8 n  1:
x1 +
x1
p :
De i nlim
x
=
n
!1
1

12. Teorema lui Toplitz. (I) Fie (anm )n;m1 o matri e triunghiulara in nita de
numere reale:
1
0
a
11
C
B
C
B
C
B a21
a
22
C
B
C
B
C
B a31
a
a
32 33
C
B
C
B
.
C
B
.
.
C
B
C
B
C
B
a
B a n1
n2 an3    ann C
A

..
.
are satisfa e urmatoarele onditii:
a) anm ! 0 pentru n ! 1 (m xat);
b) jan1 j + jan2 j +    + jann j  K; (K = onst:); 8 n  1:
Atun i, da a sirul (xn )n1  IR; xn ! 0 pentru n ! 1 atun i si sirul (yn )n1  IR:
yn = an1 x1 + an2 x2 +    + ann xn ; n  1
tinde la 0, pentru n ! 1.
(II) Da a ^n plus oe ientii (anm )n;m1 satisfa si onditia:

42

Capitolul 2

) An = an1 + an2 +    + ann ! 1; pentru n ! 1


atun i, de ^ndata e sirul (xn )n1  IR; xn ! a; pentru n ! 1 (a 2 IR) rezulta a si
sirul (yn )n1  IR; yn ! a; pentru n ! 1.
Da a anm 2 IR+ ; n; m  1, rezultatul de mai sus ram^ane valabil, ^n ipotezele a)
si ) si pentru a = 1.
Rezolvare. (I) Din ipoteza xn ! 0; pentru n ! 1 avem:
8 " > 0 9 n0(") a.^. 8 n  n0 (") : jxnj < "=2K ( alegem n0 (") > 1):
Pentru un " > 0 arbitrar, 8momentan xat, din ipoteza a) obtinem:
"
>
<
; da a jxm j 6= 0;
2

j
x
j

m (n0 1)
8 n  n0m ("):
9 n0m (") a.^. janmj < >:
";
da a jxm j = 0;
Consider^and ne 0 (") = max fn0 ("); n0m ("); m = 1; 2; : : : ; n0 (")g avem:
jynj  jan1j  jx1 j + jan2 j  jx2 j +    + jannj  jxnj = (jan1j  jx1j +    +
+jann 1 j  jxn 1 j) + (jann j  jxn j +    + jannj  jxn j) < 2(n " 1) (n0 1)+
0
+ 2"K  K = 2" + 2" = ";
pentru 8 n  ne 0 (") (am folosit mai sus ipoteza b): jann j  jxn j +    + jann j  jxn j 
 2"K (jann j +    + jannj)  2"K  K = 2" ) : Rezulta astfel a nlim
!1yn = 0:
0

(II) Pentru a 2 IR avem:


yn = an1 (x1 a) +    + ann (xn a) + An  a:
Deoare e xn a ! 0; pentru n ! 1, onform primei parti a problemei (I) rezulta a
sirul:
an1 (x1 a) +    + ann (xn a) ! 0; pentru n ! 1:
Din ipoteza ) rezulta a nlim
!1An  a = a, de unde dedu em a nlim
!1yn = a:
Da a anm 2 IR+ , iar a = 1, sa onsideram un " > 0 arbitrar, momentan xat.
Deoare e xn ! 1, pentru n ! 1 rezulta a 9 n0 (") a.^. 8 n  n0 (") : xn > 3": Din
ipotezele a) si ) obtinem:
9 n1(") a.^. jan1x1 + an2x2 +    + ann 1xn 1 j < "; 8 n  n1 (");
9 n2(") a.^. (an1 + an2 +    + ann 1 ) < 1=6; 8 n  n2 (");
9 n3(") a.^. jan1 + an2 +    + ann 1j < 1=6; 8 n  n3("):
Pentru n  ne (") = max fn0 ("); n1 ("); n2 ("); n3 (")g avem:
0

yn = an1 x1 + an2 x2 +    + ann xn = (an1 x1 +    ann 1 xn 1 ) + (ann xn +    +


+annxn ) > " + 3" (ann +    + ann ) = " + 3" [(an1 +    + ann )
(an1 +    ann 1 ) > " + 3" (5=6 1=6) = ";
0

43

Siruri de numere reale

de i nlim
!1yn = 1:
Cazul a = 1 se trateaza asemanator azului a = 1.
Conse inte ale teoremei lui Toplitz.
1) Pentru an1 = an2 =    = ann = 1=n onditiile a)- ) sunt ^ndeplinite. De i da a
(xn )n1  IR; xn ! a 2 IR, pentru n ! 1, atun i si sirul yn = x1 + x2 +n    + xn !
! a; pentru n ! 1, (sirul mediilor aritmeti e).
2) Da a (xn )n1  IR ; xn ! a 2 IR, pentru n ! 1, atun i apli ^and Conse inta


+ ++
1) pentru sirul x1n n1 ; x1n ! a1 ; pentru n ! 1, obtinem a sirul yen = x x n xn
! 1
n
X
1
1
! a ; pentru n ! 1, de i sirul zn = n xk ! a; pentru n ! 1; (sirul mediilor
k=1
armoni e).
3) Da a (xn )n1  IR+ ; xn ! a 2 IR; pentru n ! 1, din inegalitatea mediilor
(Problema 19, Capitolul 1):
1
1

x1 + x2 +    + xn
n

 pn x1 x2    xn 

prin tre ere la limita, rezulta a sirul wn =


geometri e).

v
u
uY
n
t

1
2

n
1 + 1 + 1 ;
x1 x2
xn

xk ! a; pentru n ! 1 (sirul mediilor

k=1

xn+1 = l 2 IR atun i exista si


4) Da a pentru sirul (xn )n1  IR+ exista nlim
xn 
!1
p
xn  ; x0 = 1, rezulta
^
n
lim
x
=
l
.
Intr-adev
a
r,
apli ^
a
nd
Conse int

a
3)

s
irului
n
xn 1 n1
n!1
a sirul:
r
p
wen = n xx10  xx21    xxnn 1 = n xn ! l; pentru n ! 1:
5) Da a pentru sirul (an )n1  IR exista nlim
!1an = a 2 IR, iar (bn )n1  IR+ este

un sir u proprietatea a nlim


!1

bk = 1, atun i:

k=1

lim a1 b1b ++ab2 b2++   ++ban bn = nlim


!1an = a:
1 2
n
bm
Apli am teorema lui Toplitz (II) pentru anm = b + b +
; m = 1; n si sirul
1 2    + bn
xn = an . Avem:
bm = 0 , iar an1 + an2 +    + ann = 1:
lim a = nlim
n
n!1 nm
!1 X
bk
k=1
Rezulta atun i a sirul:
n!1

44

Capitolul 2

yn = an1 a1 + an2 a2 +    + ann an = a1 b1b ++ab2 b2++   ++ban bn ! a; pentru n ! 1:


1 2
n
6) Da a (an )n1 , (bn )n1  IR satisfa onditiile:
n
X
i) bn > 0; 8 n  1 si bk ! 1, pentru n ! 1;
an = l 2 IR k=1
ii) 9 nlim
!1 bn
an
a1 + a2 +    + an
atun i 9nlim
!1 bn = l:
!1 b1 + b2 +    + bn = nlim
Apli am Conse inta 5) u sirul (an )n1 ; an := ab n ; n  1:
n
7) Teorema lui Stolz-Cesaro. Fie sirurile (an )n1 ; (bn )n1  IR are satisfa
onditiile:
i) bn > 0; 8 n  1; sirul (bn )n1 este stri t res ator u nlim
!1bn = 1;
an+1 an
ii) 9 nlim
!1 bn+1 bn = l 2 IR:
an
Atun i 9 nlim
!1 bn = l:
bm
Apli am teorema lui Toplitz (II) u anm = bm+1
bn+1 ; n; m  1; m  n: Avem
^ndeplinite onditiile a) si ): nlim
!1anm = 0 si
an1 + an2 +    + ann = bn+1
b

n+1

b1

! 1; pentru n ! 1.

Atun i pentru sirul (xn )n1 ; xn = abn+1 ban ! l 2 IR rezulta a sirul:


n+1
n
yn = an1 x1 +    + ann xn = b2b b1  ab2 ab 1 + b3b b2  ab3 ba2 +    +
n+1
2 1
n+1
3 2
b
b
a
a
a
a
n
+1
n
n
+1
n
n
+1
1
+ b
 bn+1 bn = bn+1 bn+1 ! l; pentru n ! 1.
n+1
an = l:
Deoare e b 1 ! 0, pentru n ! 1, dedu em a 9 nlim
!1
bn
n+1
8) Da a pentru sirul (xn )n2IN  IR, 9 nlim
!1xn = a 2 IR atun i:
1
n
zn = 1  x0 + Cnx12n+    + Cn xn ! a; pentru n ! 1:
m
Apli am teorema lui Toplitz (II) u anm = C2nn ; n; m  1; n  m. Avem:
m
m
0 < anm = C2nn < n2n ! 0; pentru n ! 1 si
n
1
2
n
X
n
anm = Cn + Cn 2+n    + Cn = 2 2n 1 ! 1; pentru n ! 1:
m=1
Atun i:
n
X
Cnm x ! a; pentru n ! 1;
yn = an1 x1 +    + ann xn =
2n m
m=1


de i si zn ! a; pentru n ! 1, 1 2 nx0 ! 0; pentru n ! 1 .

Siruri de numere reale

45

9) Da a pentru sirul (xn )n2IN  IR, 9 nlim


!1xn = a 2 IR, iar z > 0 este o onstanta, atun i rezulta a:
1
2 2
n n
n z xn2 +    + Cn z xn ! a; pentru n ! 1:
zn = 1  x0 + Cn zx1 +(1C+
z)
m m
n z n ; n; m  1; n  m: Avem:
Apli am teorema lui Toplitz (II) u anm = (1C+
z)
mzm
n
0 < anm  (1 + z )n ! 0; pentru n ! 1 si
n
n
X
(1
+
z
)
anm = (1 + z )n 1 ! 1; pentru n ! 1:
m=1
Atun i:
n
X
Cnm z m xm ! a; pentru n ! 1;
yn = an1 x1 + an2 x2 +    + ann xn =
(1 + z )n
m
=1


de i si sirul zn ! a; pentru n ! 1, (11+ xz0)n ! 0; pentru n ! 1 .
10) Fie sirurile (xn )n1 si (yn)n1  IR u nlim
!1xn = nlim
!1yn = 0 si proprietatea:
jy1j + jy2j +    + jynj  K; 8 n  1; K = onst:
Atun i zn = x1 yn + x2 yn 1 +    + xn y1 ! 0; pentru n ! 1:
Apli am teorema lui Toplitz (I) sirului (xn )n1 , unde anm = yn m+1 :
11) Fie sirurile (xn )n1 , (yn )n1  IR u nlim
!1xn = a 2 IR si nlim
!1yn = b 2 IR:
Atun i:
zn = x1 yn + x2 yn n1 +    + xn y1 ! ab; pentru n ! 1:
Da a a = 0 apli am teorema lui Toplitz (I) sirului (xn )n1 , unde anm = yn nm+1
(sirul (yn )n1 este marginit). Rezulta atun i a pentru sirul (xn )n1 ; xn ! 0; pentru
n ! 1, sirul zn = x1 yn + n  + xn y1 ! 0; pentru n ! 1:
Da a a 6= 0 atun i xn a ! 0; pentru n ! 1 si onform elor de mai sus rezulta
a:
wn = (x1 a)yn + (x2 a)ynn 1 +    + (xn a)y1 ! 0; pentru n ! 1:
Deoare e y1 +  n  + yn ! b, pentru n ! 1 ( onse inta 1)), dedu em a:
zn = (x1 a)yn + (x2 a)ynn 1 +    + (xn a)y1 + a(yn + yn 1n+    + y1 ) ! ab,
pentru n ! 1:
13. Sa se formuleze re ipro ele teoremei lui Stolz-Cesaro. Sunt adevarate sau
false? ^In a est sens sa se analizeze urmatoarele exemple:
a) an = ( 1)n ; bn = n; n  1;
b) an = bn = ( 1)n ; n  1:
Rezolvare. O re ipro a a teoremei lui Stolz-Cesaro este urmatoarea:

46

Capitolul 2

an
1) Fie (bn )n1 un sir de numere reale stri t res ator u limita +1: Da a 9 nlim
!1 bn =
an+1 an
= l 2 IR atun i 9 nlim
!1 bn+1 bn = l 2 IR:
A est rezultat este fals, dupa um ne arata exemplul a). ^Intr-adevar, (bn )n1 ; bn = n
an = lim ( 1)n = 0:
este un sir de numere reale stri t res ator u limita 1 si 9 nlim
!1 bn n!1 n
Dar:
( 1)n+1 ( 1)n
an+1 an
n
n+1
= nlim
= nlim
lim
!1 n + 1 n
!1( 1)  ( 2) = 2nlim
!1( 1)
n!1 bn+1 bn
nu exista.
O alta re ipro a a teoremei lui Stolz-Cesaro este:
2) Fie (an )n1 ; (bn )n1 doua siruri de numere reale. Presupunem a:

an
9 nlim
!1 b = l 2 IR
n

an+1
si 9 nlim
!1 bn+1

an
= l:
bn

Atun i sirul (bn )n1 este un sir stri t res ator u limita 1.
an
Si a est rezultat este fals, dupa um ne arata exemplul b). ^Intr-adevar 9 nlim
!1 bn =
( 1)n = 1 2 IR si (9) lim an+1 an = lim ( 1)n+1 ( 1)n = 1, dar sirul
= nlim
n!1 ( 1)n+1 ( 1)n
!1 ( 1)n
n!1 bn+1 bn
(bn )n1 nu este stri t res ator u limita 1 (6 9 nlim
!1bn ).
14. Sa se al uleze limitele urmatoarelor siruri:
p
p
p
a) xn = 1 + 2 +p+1   + n ; n  1; p 2 IN ;
n p 
h
p
p i

1
b) xn = n a + n1 + a + n2 +    + a + n +n m ; n  1; a 2 IR,
m 2 IN; p 2 Is
N;
3
3n
) xn = n 3 (3n(n)!!) ; n  1:
Rezolvare. a) Da a p  1, notam u an = 1p + 2p +    + np si bn = np+1 . Sirul

(bn )n1 este un sir stri t res ator (bn > 0; 8 n  1) u limita +1, iar:

an+1
bn+1

an
1
(n + 1)p
(n + 1)p
!
= 1 p
=
; pentru n ! 1:
p
+1
p
+1
bn (n + 1)
Cp+1 n +    p + 1
n

an
1
Conform teoremei lui Stolz-Cesaro, dedu em a 9 nlim
!1xn = p + 1 .
!1 bn = nlim
Da a p = 0, xn = nn = 1 ! 1; pentru n ! 1:
b) Da a p  1 avem:

Siruri de numere reale

47

xn = n1 ap + Cp1 ap 1  n1 + Cp2 ap 2  12 +    + Cppa0  n1p +


n2
p
2
p
1
p
1
2
p
2
+a + Cp a  n + Cp a  2 2 +    + Cppa0  n2 p +
n
..
.
2
p#
(
n
+
m
)
(
n
+
m
)
n
+
m
=
+    + Cpp  np
+ap + Cp1 ap 1  n + Cp2 ap 2 
n2
2
2 2
= n +n m ap + Cp1 ap 1  1 + 2 +    2+ (n + m) + Cp2 ap 2  1 + 2 +  3 (n + m) +    +
n
n
2 1 + 2 +    (n + m)
p + 2p +    (n + m)p
1
(
n
+
m
)
+Cpp 
+
= n +n m ap + Cp1 ap 1 

np+1
n2
(n + m)2
3 2 2
2
p
p+1 p
p
+Cp2 ap 2  (n +3m)  1 +2 +   +(n3 + m) +    + Cpp (n + pm+1)  1 +2 +   +(pn+1+ m) :
n
n
(n + m)
(n + m)
Conform pun tului a) dedu em a:
1 :
lim x = ap + Cp1 ap 1 21 + Cp2 ap 2 13 +    + Cpp p +
1
n!1 n
Da a p = 0 atun i xn = n +n m ! 1, pentru n ! 1.
3
3n
) Notam u an = 3 (3n(n)!!) ; n  1: Deoare e:
33  (n + 1)3
an+1 = lim 33n+3  [(n + 1)!3  (3n)! = lim
= 1;
lim
n!1
n!1 an
(3n + 3)!
33n (n!)3 n!1p(3n + 1)(3n + 2)(3n + 3)
n
onform Problemei 12, Conse inta 4) rezulta a 9 nlim
!1xn = 1:
!1 an = nlim
15. Fie date numerele reale a0 ; b0 u a0 > b0 > 0: Termenii sirurilor (an )n2IN si
(bn )n2IN  IR se dau u ajutorul relatiilor:
b0 ; a2 = a1 + b1 ;    ; an = an 1 + bn 1 ;    ;
a0 ; a1 = a0 +
2
2
p
p 2
p
b0 ; b1 = a0 b0 ; b2 = a1 b1 ;    ; bn = an 1 bn 1 ;    :
Sa se arate a sirurile (an )n2IN si (bn )n2IN sunt onvergente si tind atre a eeasi
limita.
Rezolvare. Folosind inegalitatea mediilor dedu em a bn  an ; 8 n 2 IN  : Evident an ; bn > 0; 8 n 2 IN . Demonstram ^n ontinuare a sirul (an )n2IN este monoton
des res ator, iar sirul (bn )n2IN este monoton res ator. ^Intr-adevar:
bn  an ; 8 n 2 IN si bn+1 = pan bn  bn ; 8 n 2 IN:
an+1 = an +
2
Din urmatorul sir de inegalitati:
b0  b1  b2      bn 1  bn  an  an 1      a2  a1  a0 ;
folosind teorema lui Weierstrass rezulta a sirurile (an )n2IN , (bn )n2IN sunt onvergente,
de i 9 nlim
!1an = a si 9 nlim
!1bn = b:

48

Capitolul 2

bn 1 obtinem a = a + b ; de
Tre ^and la limita ^n relatia de re urenta an = an 1 +
2
2
unde rezulta a a = b.
16. Fie sirurile (an )n2IN ; (bn )n2IN ; ( n )n2IN  IR de nite astfel:
an = 12 (bn 1 + n 1 ); bn = 12 ( n 1 + an 1 ); n = 12 (an 1 + bn 1 ); 8 n  1;
u a0 ; b0 ; 0 2 IR. Sa se arate a ele trei siruri sunt onvergente si au a eeasi limita
l = 31 (a0 + b0 + 0 ):
Rezolvare. Din de nitia sirurilor dedu em:
an + bn + n = an 1 + bn 1 + n 1 =    = a0 + b0 + 0 not
= :
Din relatia bn 1 + n 1 = an 1 si de nitia termenului general an rezulta a an =
= 21 ( an 1 ); 8 n  1: De i:


an = 21 21 ( an 2 ) = 2 2 + 12 an 2 =    = 2 2 +    + ( 1)n 1 2 n +
2 2
2

1 n
1
n
( 1)n a = 1 + ( 1)n+1 1  + ( 1)n a :

 2  +
+ ( 21)
n a0 = 2 
1
2n 0 3
2n
2n 0
1
2
Obtinem:
n


an = 3 1 + ( 1)n+1 21n + ( 21)
n a0 ; 8 n 2 IN:
a0 + b0 + 0 :

Rezulta a nlim
3
!1bn = nlim
!1 n = 3 =
!1an = 3 . Analog se arata a nlim

17. Fie (an )n1 ; (bn )n1  IR doua siruri de nite astfel:




an+1 = an 1 + 21n ; bn+1 = bn 1 + n1 ; n  1;
u a1 ; b1 2 IR+ xati. Sa se arate a:
lim a1 + a2 +    + an = 0 :
n!1 b1 + b2 +    + bn
Rezolvare. Vom apli a Conse inta 6) a teoremei lui Toplitz (Problema 12).
Veri am mai ^nt^ai onditiile respe tive, adi a:
n
X
i) bn > 0; 8 n  1 si bk ! 1; pentru n ! 1;
an = l 2 IR: k=1
ii) 9 nlim
!1 bn
Din relatia de re urenta pentru sirul (bn )n1 avem:






bn+1 = bn 1 + n1 = (1 + 1) 1 + 12    1 + n1 b1 = (n + 1)b1 ;
de unde rezulta a:
b1 + b2 +    + bn = b1 n(n2+ 1) ! 1; pentru n ! 1; (b1 > 0):
Apoi, pentru sirul (an )n1 dedu em:







n + 1) a :
an+1 = an 1 + 21n = 1 + 1 1 2 1 + 2 1 2    1 + 2 1 n a1 = 3 25 4  (2 (2
n) 1

Siruri de numere reale

49

^In ontinuare avem:


an+1 = 1  3  5    (2n + 1)  a1 = 3  5    (2n + 1)  a1 ; 8 n  1:
bn+1 n + 1 2  4    (2n) b1 4  6    (2n + 2) b1
Folosind inegalitatea:
3  5    (2n + 1)  p 2 ; 8 n  1;
4  6    (2n + 2)
2n + 3
(se demonstreaza prin indu tie matemati a), rezulta pentru fra tia ab n+1 al ulata mai
n+1
sus a:
a1 ; 8 n  1:

0 < ab n+1  p 2
n+1
2n + 3 b1
an+1
an
Dedu em astfel a nlim
!1 bn+1 = 0:
!1 bn = nlim
a1 + a2 +    + an
Din Conse inta 6) a teoremei lui Toplitz rezulta a 9 nlim
!1 b1 + b2 +    + bn = 0:
Problema de mai sus se poate rezolva folosind si teorema lui Stolz-Cesaro, onsider^and sirurile n = a1 +a2 +  +an ; dn = b1 +b2 +  +bn = b1 n(n2+ 1) > 0; 8 n  1:
Sirul (dn )n1 este stri t res ator u limita 1, iar:
3  5    (2n + 1) a1
an+1
lim n+1 n = nlim
!1 bn+1 = nlim
!1 4  6    (2n + 2)  b1 = 0:
n!1 dn+1 dn
n
a1 +    an
Rezulta atun i a 9 nlim
!1 dn = nlim
!1 b1 +    bn = 0:
18. a) Sa se determine 2 IR astfel ^n ^at sirul (xn )n2IN de nit prin x0 = 31 ;
xn+1 = xn + 1; 8 n 2 IN sa e onvergent.
b) Sa se determine 2 IR astfel ^n ^at sirurile (xn )n2IN si (yn)n2IN de nite prin
x0 = y0 = 1; xn = xn 1 + 41 yn 1 ; yn = xn 1 + 21 yn 1; 8 n  1 sa e onvergente.
Rezolvare. a) Avem: xn+1 = xn + 1 = ( xn 1 + 1) + 1 = 2 xn 1 + + 1 =
= 3 xn 2 + 2 + + 1 =    = n+1x0 + n + n 1 +    + + 1 = 13 n+1 + n +
+ n 1 +    + + 1 =
8
n 1
< 1 n+1 +
1 ; da a 6= 1;
=: 3
da a = 1:
n + 1 + 31 ;
Pentru a exista nlim
!1xn+1 2 IR trebuie sa impunem onditia j j < 1: De i pentru
1
2 ( 1; 1) sirul este onvergent si nlim
!1xn = 1 :
b) Avem: x1 = + 14 ; y1 = 23 : Din relatiile de re urenta obtinem:
yn 1 = 4xn 4 xn 1 =) yn = 4xn+1 4 xn =) 4xn+1 4 xn = xn 1 +
+ 12 (4xn 4 xn 1 ) () 4xn+1 4 xn = xn 1 + 2xn 2 xn 1 () 4xn+1 =



1  xn 1 ; 8 n  1:
= (4 + 2)xn + (1 2 )xn 1 () xn+1 = + 21 xn
2 4
Iar:

50

Capitolul 2



xn 1 = yn 21 yn 1 =) xn = yn+1 12 yn =) yn+1 21 yn = yn 21 yn 1 +



1  y n 1 ; 8 n  1:
+ 14 yn 1 () yn+1 = + 21 yn
2 4
Am obtinut a ele doua siruri (xn )n2IN si (yn)n2IN sunt de nite prin a eeasi relatie
de re urenta. Da a = 12 atun i xn+1 = xn ; 8 n  1 ) xn = 34 ; 8 n  1, iar
yn+1 = yn; (8) n  1 ) yn = 23 ; 8 n  1, de i sirurile sunt onstante, de i onvergente.
Da a 6= 12 atun i 9 C 6= 0 si 6= 0 astfel ^n ^at xn+1 xn = C (xn xn 1 )
() xn+1 = ( + C )xn C xn 1 : ^Intr-adevar, identi ^and relatia obtinuta u relatia
de re urenta a sirului (xn )n1 de mai sus, rezulta:
8
8
<
<
C = 2 2+ 1
+ C = + 12
=) : 2
(5)
:
2 2+ 1 + 2 4 1 = 0:
C = 2 14
1)2 4  2 1 = 4 2 + 4 + 1 8 4 =
E uatia ^n are dis riminantul  = (2 +
4
4
4
4
2 4 + 5
4

> 0; 8 2 IR: De i 9 si C 2 IR solutii ale sistemului de mai sus; ^!n
=
4
1)2 (2 + 1)2 + 2 1 6= 0 () 6= 1 :
plus C 6= 0, deoare e 6= 2 2+ 1 (2 +
4
4
4
2
Din relatia: xn+1 xn = C (xn xn 1 ); 8 n  1, dedu em:
xn+1 xn = C n(x1 x0 ); 8 n 2 IN;
de unde rezulta:
xn+1 = n+1 x0 + ( n + n 1 C +    + C n 1 + C n )(x1 x0 ); 8 n 2 IN:
Deoare e ^n sistemul (5) 6= C , relatia de mai sus ne da:
n+1 C n+1
xn+1 = n+1 x0 + C
(x1 x0 ); 8 n 2 IN:
Pentru a sirul (xn )n2IN sa e onvergent impunem onditiile j j < 1; jC j < 1 sau
j j < 1; C = 1 sau jC j < 1; = 1: Pentru C = 1 sistemul (5) ne ondu e la valoarea
= 21 , az studiat separat. Asemanator pentru = 1 obtinem = 12 : De i pentru
6= 12 onditiile pentru a sirul (xn )n2IN sa e onvergent sunt j j < 1 si jC j < 1, adi a
sistemul (5) trebuie sa aiba solutiile ^n modul mai mi i de ^at 1. E uatia de gradul al
doilea are are solutiile si C este:
f (x)  x2 x 2 2+ 1 + 2 4 1 = 0:
Impunem ondit
ia a e uatia de mai8sus sa aiba solutiile jxj < 1: Obtinem:
8
>
>
f ( 1) > 0
1 + 2 2+ 1 + 2 4 1 > 0
>
>
>
>
<
<
=) > 1 2 2+ 1 + 2 4 1 > 0
f (1) > 0
>
>
>
>
>
:
:
1 < 2ba < 1
1 < 2 4+ 1 < 1:


Rezulta 2 65 ; 21 :

51

Siruri de numere reale


i
Deoare e pentru = 21 sirul (xn )n1 este onstant, rezulta a pentru 2 65 ; 21
sirul (xn )n2IN este onvergent. Fiind de nit prina eeasiirelatie de re urenta, rezulta
a sirul (yn )n2IN este si el onvergent pentru 2 56 ; 12 :

O alta solutie pentru problema de mai sus este urmatoarea: am dedus mai ^nainte
relatiile de re urenta pentru sirurile (xn )n2IN si (yn )n2IN , si anume:
si

xn+1 = 2 2+ 1 xn

yn+1 = 2 2+ 1 yn

1 xn 1 ; n  1; x0 = 1; x1 = + 1
4

1
3
4 yn 1; n  1; y0 = 1; y1 = 2 :
Vom studia^n ontinuare doar sirul (xn )n2IN , rezultatul ram^an^and valabil si pentru sirul
(yn )n2IN , deoare e sirurile sunt de nite prin a eeasi relatie de re urenta. Vom auta
siruri de forma (rn )n2IN are sa veri e relatia de re urenta de mai sus. Introdu ^and
xn = rn ^n a easta relatie dedu em a r este rada ina a e uatiei r2 r  = 0, numita
e uatia ara teristi a a sirului (xn )n2IN , unde  = 2 2+ 1 ;  = 1 4 2 : A easta e uatie
2
de gradul al doilea^n ne unos uta r are solutii, deoare e  = 2 +4 = 4 44 + 5 >
> 0; 8 2 IR: De i 9 r1 ; r2 2 IR astfel ^n ^at r2 r  = 0:
Deoare e sirurile un = r1n si vn = r2n satisfa relatia de re urenta a sirului (xn )n2IN
rezulta a sirul (C1 un + C2 vn )n2IN u C1 ; C2 onstante arbitrare veri a a eeasi relatie
de re urenta. Da a notam u a = x0 si u b = x1 (la sirul (xn )n2IN a = 1; b = + 14 ,
iar la sirul (yn )n2IN a = 1; b = 23 ), obtinem onditiile:8
8
8
>
b
< C = ar2
<
<
C1 + C2 = a
C1 u0 + C2 v0 = a
1 r2 r1
=) >
=) :
b ar
:
: C =
C1 r1 + C2 r2 = b
C1 u1 + C2 v1 = b
2 r2 r11 :
Rezulta atun i pentru termenul general al sirului (xn )n2IN urmatoarea forma:
2 b n b ar1 n
xn = ar
r2 r1 r1 + r2 r1 r2 ; 8 n 2 IN:
Pentru a sirul (xn )n2IN sa e onvergent trebuie sa impunem onditiile r1 ; r2 2 ( 1; 1,
adi a u notat
iile de la prima solut8ie:
8
>
>
1 2 2+ 1 + 2 4 1  0
f (1)  0
>
>
>
>
<
<
=) > 1 + 2 2+ 1 + 2 4 1 > 0
f ( 1) > 0
>
>
>
>
>
:
:
1 < 2ba < 1
1 < 2 4+ 1 < 1 ;

i
de unde rezulta 2 56 ; 21 :
19. Sa se q
al uleze limitele urmatoarelor siruri:
p
a) an = n (n + 1)! n n! ; n  1; (sirul lui Traian Lales u);
+1

52

Capitolul 2

1 n+1 1 + 1 n ; n  1:
b) an = n 1 + n +
n
1
n
xn+1
Rezolvare. a) Sirul xn = nn! ; n  1 are proprietatea a nlim
!1 pxn = e: Conform
n
pn
Conse intei 4 a teoremei lui Toplitz (Problema 12) rezulta a 9 nlim
!1 n n! =
!1 xn = nlim
= e: Atun i:




lim
n!1
si

lim 

n+1

n!1

n+1

(n + 1)!
pn
= nlim
!1
n!

(n + 1)! n n + 1
 pn  n = 1
n+1
n!

n+1

1n
u
n
n+1
u
(n + 1)! A
[(n + 1)!n
n t (n + 1)
q
pn
= nlim
=
lim
=
!1 n
n!1
n+1
(
n
+
1)!
n!
(n!)
n+1
q
= nlim
!1 n (n + 1)! = e:
v

+1

+1

+1

+1

Notam u bn =

bn

n+1

(pn + 1)!
; avem:
n
n!

pnan

1=

n!

8
<

si bnn = :[1 + (bn

1) bn

9
=
;

pnan n
n!

Tre ^and la limita ^n ultima relatie si tin^and ont de limitele de mai sus si anume
n
lim b = 1 si nlim
n!1 n
!1bn = e, obtinem:

e lim a
e = e n!1 n

1
=) nlim
!1an = e :

1 n+1
n
b) Notam u bn =  n +11n ; avem nlim
!1bn = 1: Sa al ulam bn :
1+
n

n(n+1)
1
"
#n
1+

n(n+1) 
n
n

n
(
n
+
2)
n
+
2
n
n
+
2
n
+
1
n
=
=

bn =


n+1
n+1
n+1 =
(n + 1)2
1 n
1+
n
n2 2
9
8
# (n+1)
"
= (n + 1)
<

1 n :
1

1
+
=: 1
n+1
;
(n + 1)2
n
1
La limita pentru n ! 1, obtinem nlim
!1bn = e  e = 1: Deoare e:
8
9
1 =(bn 1)n
<
bnn = :[1 + (bn 1) bn 1 ;
si bn 1 =  1 1 n an ;
n 1+
n


1+

53

Siruri de numere reale

rezulta a:

8
<

bnn = :[1 + (bn

1) bn

1
9
1
= 1+ n

1 (
;

)n

an

Tre ^and la limita ^n egalitatea de mai sus, obtinem:


lim
n an
1 = en!1 ( n )
=) 1e  nlim
!1an = 0 =) nlim
!1an = 0:
20. Folosind teorema lui Cau hy, sa se studieze onvergenta sirurilor:
n
a) an = sin2 1 + sin2 2 +    + sin
2n ; n  1;
2
1! os 2!
os n!
b) an = os
1  2 + 2  3 +    + n  (n + 1) ; n  1;
1

1+ 1

) an = sin2x + sin 22x +    + sin 2nx ; x 2 IR; n  1:


1
2
n
Rezolvare. Vom demonstra a sirurile sunt siruri Cau hy, de i onform Teoremei
5 a lui Cau hy sunt onvergente.
a) Aratam a:
8 " > 0 9 n0(") 2 IN  a.^. 8 n  n0(") are lo jan+p anj < "; 8 p 2 IN:
Sa onsideram " > 0 arbitrar, momentan xat si majoram diferenta an+p an ^n modul:


sin(n + 1)
sin(
n
+
2)
sin(
n
+
p
)

jan+p anj = 2n+1 + 2n+2 +    + 2n+p  2n1+1 + 2n1+2 +    +
1 21p
1 
1 1
=
+ n1+p = n1+1 
1
< n ; 8 p 2 IN:
2
2
1 12 2n
2p
2
Pun^and onditia 21n < " obtinem n > log2 1" : De i rangul n0 (") din de nitia sirului
Cau hy este:
8 h
i
< log 1 + 1;
da a 0 < "  1;
2
"
n0 (") = :
1;
da a " > 1:
Atun i pentru 8 n  n0 (") si 8 p 2 IN are lo jan+p an j < ":
b) Avem:


os(n + 1)!
os(
n
+
2)!
os(
n
+
p
)!

jan+p anj = (n + 1)(n + 2) + (n + 2)(n + 3) +    + (n + p)(n + p + 1) 
 (n + 1)(1 n + 2) + (n + 2)(1 n + 3) +    + (n + p)(n1 + p + 1) = n +1 1 n +1 2 +
1
1
1
1
1
1
1
+n +
2 n + 3 +    + n + p n + p + 1 = n + 1 n + p + 1 < n + 1 ; 8 p 2 IN:
1 < " obtinem rangul:
Pun^and onditia n +
1 8h
1 " i + 1; da a 0 < "  1;
<
n0 (") = : "
1;
da a " > 1:
Atun i pentru 8 n  n0 (") si 8 p 2 IN : jan+p an j < ":
) Cal ulam jan+p an j :

54

Capitolul 2




n + 1)x + sin(n + 2)x +    + sin(n + p)x  1 +


jan+p anj = sin(
(n + 1)2
(n + 2)2
(n + p)2 (n + 1)2
1
1
1
+ 1 2 +  + 1 2 < n(n1+ 1) + (n + 1)(
n + 2) +  + (n + p 1)(n + p) = n
(n + 2)
( n + p)
1
1
1
1
1
1
1
1
n + 1 + n + 1 n + 2 +    + n + p 1 n + p = n n + p < n ; 8 p 2 IN:
h i
Impun^and onditia n1 < " obtinem rangul n0 (") = 1" + 1: De i pentru 8 n  n0 (") si
8 p 2 IN avem jan+p anj < ":
21. Sa se arate a sirul an = 1 + p1 + p1 +    + p1 ; n  1 nu este sir Cau hy,
n
2
3
de i nu este onvergent.
Rezolvare. Presupunem prin redu ere la absurd a sirul (an )n1 este sir Cau hy,
adi a:
8 " > 0 9 n0 (") a.^. 8 n  n0 (") are lo jan+p an j < "; 8 p 2 IN:
Pentru " = 1 rezulta a 9 n0 (1) not
= n1 2 IN  a.^. 8 n  n1 si 8 p 2 IN : jan+p an j < 1:
Lu^and p = n obtinem ja2n an j < 1; 8 n  n1 :
Dar:
pn
n
1
1
1
ja2n anj = pn + 1 + pn + 2 +    + p2n  p2n = p2  1; 8 n  2;

eea e ontrazi e inegalitatea de mai sus. De i presupunerea fa uta este falsa, adi a
sirul (an )n1 nu este sir Cau hy, de i ni i onvergent.
22. Sa se determine multimea pun telor limita LIM (an ); nlim
a pentru
!1an si nlim
!1 n
urmatoarele siruri:
a) an = 1 + 2  ( 1)n+1 + 3  ( 1)n(n 1)=2 ; n  1;

n
b) an = 1 + n1  ( 1)n + sin n
4 ; n  1;
2

n
) an = n1  n( 1) + sin n
2 ; n  1:
Rezolvare. a) Pentru a determina pun tele limita ale sirului (an )n1 vom des ompune a est sir ^n urmatoarele subsiruri onvergente ( onstante):
a4k = 1 2 + 3 = 2; k  1; a4k+1 = 1 + 2 + 3 = 6; k  0;
a4k+2 = 1 2 3 = 4; k  0; a4k+3 = 1 + 2 3 = 0; k  0:
Limitele a estor siruri reprezinta pun tele limita ale sirului (an )n1 ( onform Teoremei
6). De i:
a = 4:
LIM (an ) = f 4; 0; 2; 6g; iar nlim
!1an = 6; nlim
!1 n
b) Des ompunem sirul (an )n1 ^n urmatoarele 8 subsiruri onvergente:

8k
a8k = 1 + 81k  ( 1)8k + sin 2k ! e; pentru k ! 1;

55

Siruri de numere reale

8k +1



 ( 1)8k+1 + sin 2k + 4 ! e + 22 ; pentru k ! 1;
a8k+1 = 1 + 8k 1+ 1

8k +2


a8k+2 = 1 + 8k 1+ 2
; pentru k ! 1;
 ( 1)8k+2 + sin 2k + 2 ! e + 1p
8k +3



 ( 1)8k+3 +sin 2k + 34 ! e + 22 ; pentru k ! 1;
a8k+3 = 1 + 8k 1+ 3
8k +4

 ( 1)8k+4 + sin (2k + ) ! e; pentru
a8k+4 = 1 + 8k 1+ 4
p k ! 1;
8k +5



 ( 1)8k+5 +sin 2k + 54 ! e 22 ; pentru k ! 1;
a8k+5 = 1 + 8k 1+ 5

8k +6


a8k+6 = 1 + 8k 1+ 6
1; pentru k ! 1;
 ( 1)8k+6 + sin 2k + 32 ! e p

8k +7


a8k+7 = 1 + 8k 1+ 7
 ( 1)8k+7 +sin 2k + 74 ! e 22 ; pentru k ! 1:
p
p
2
a =
De i LIM (an ) = fe; e + 2 ; e + 1; e 22 ; e 1g, iar nlim
!1an = e + 1, nlim
!1 n
p
= e 22 :
S

) Avem (an )n1 = (a2k )k1 (a2k+1 )k0 ; unde:


2

k
(
1)
1
2
k
a2k = 2k  (2k)
+ sin 2
= 1 ! 1; pentru k ! 1;
2

k
(2
k
+
1)

(
1)
1
1
+ sin
=
a2k+1 = 2k + 1  (2k + 1)
+1
2
(2k + 1)2
k ! 1:
2

2 +1

! 1;

pentru

a = lim a =1:
De i LIM (an )= f1g, adi a sirul (an )n1 este onvergent, nlim
!1an = nlim
!1 n n!1 n
23. Fie sirurile (xn )n1 si (yn )n1 de numere reale, marginite. Sa se arate a:
a) nlim
!1(xn + yn)  nlim
!1xn + nlim
!1yn;

b) nlim
(x + yn )  nlim
x + lim y ;
!1 n
!1 n n!1 n


) nlim
!1(xn yn )  nlim
!1xn

d) nlim
(x y )  nlim
x
!1 n n
!1 n

lim y ;
n!1 n
lim y
n!1 n

ultimele doua inegalitati av^and lo pentru (xn )n1 ; (yn)n1  IR+ :


Rezolvare. Deoare e sirurile (xn )n1 si (yn )n1 sunt marginite rezulta a LIM (xn ),
LIM (yn ), LIM (xn + yn), LIM (xn yn ) sunt multimi nevide ( onform lemei lui Cesaro)
si marginite.
a) Conform Teoremei 7 de ara terizare a limitei superioare a unui sir avem:
8 " > 0 9 N1(") 2 IN  a.^. 8 n  N1(") are lo xn  nlim
!1xn + "=2
si
8 " > 0 9 N2(") 2 IN  a.^. 8 n  N2(") are lo yn  nlim
!1yn + "=2:

56

Capitolul 2

De i pentru 8 " > 0 9 N (") = maxfN1 ("); N2 (")g 2 IN  a.^. 8 n  N (") :

xn + yn  nlim
!1xn + nlim
!1yn + ":

(6)

Fie z 2 LIM (xn + yn) arbitrar, momentan xat. Din Teorema 6 de ara terizare
u subsiruri, rezulta a 9 un subsir (xkn + ykn )n1 al sirului (xn + yn )n1 astfel ^n ^at
lim (x + ykn ) = z , de i:
n!1 kn
8 " > 0 9 Nf(") 2 IN  a.^. 8 n  Nf(") are lo z " < xkn + ykn < z + ":

f
f
f
(") = maxfN ("); N
(")g obtinem din inegalitatile
De i pentru " > 0, onsider^and N
de mai sus si din (6) a:

(7)

f
f
" < xkn + ykn  nlim
!1xn + nlim
!1yn + "; 8 n  N (");

f
f
(")): Deoare e " este arbitrar, din inegalitatea (7) dedu em a:
(kn  n  N
z  nlim
!1xn + nlim
!1yn:

Elementul z ind arbitrar^n multimea LIM (xn +yn ), pentru z = nlim


!1(xn +yn) obtinem:
lim (x + yn )  nlim
n!1 n
!1xn + nlim
!1yn :
b) Folosind egalitatile evidente:
lim x
n!1 n

(8)

lim ( xn ) si

lim x
n!1 n

n!1

lim ( xn )

n!1

dedu em inegalitatea b) din inegalitatea a) astfel:


lim (xn + yn ) =

n!1

yn ) 

lim ( xn

n!1

lim ( xn ) + nlim
!1( yn ) =

n!1

= nlim
x + lim y :
!1 n n!1 n

) Deoare e sirurile (xn )n1 si (yn )n1 sunt marginite rezulta a 9 M1 ; M2 >
> 0 a.^. 0  xn  M1 ; 8 n  1 si 0  yn  M2 ; 8 n  1, (sirurile au termenii  0).
Din Teorema 7 rezulta:
8 " > 0 9 N1 (") 2 IN  a.^. 8 n  N1 (") are lo 0  xn  nlim
!1xn + "
si
8 " > 0 9 N2 (") 2 IN  a.^. 8 n  N2 (") are lo 0  yn  nlim
!1yn + ":
De i pentru 8 " > 0 9 N (") = maxfN1 ("); N2 (")g a.^. 8 n  N (") :


(9)

0  xn  yn  nlim
!1xn

lim x
n!1 n

lim y
n!1 n

2
+ "nlim
!1xn + "nlim
!1yn + " 

lim y + "M1 + "M2 + "2 ;


n!1 n

57

Siruri de numere reale




 M1 si nlim
!1yn  M2 :
Fie z 2 LIM (xn yn). Conform Teoremei 6 rezulta a 9 un subsir (xkn ykn )n1 al

lim x
n!1 n

sirului (xn yn )n1 asfel ^n ^at nlim


!1 (xkn ykn ) = z ; de i:

8 " > 0 9 N (") 2 IN 


f

f
a.^. 8 n  N
(") are lo z

" < xkn ykn < z + ":

f
f
f
De i pentru " > 0, onsider^and N
(") = maxfN ("); N
(")g, din inegalitatea de mai
sus si din inegalitatile (9) dedu em a:

(10)

" < xkn ykn  nlim


!1xn

f
2; 8 n  N
f
(");
lim
y
+
"M
+
"M
+
"
n
1
2
n!1

f
f
(kn  n  N
(")). Deoare e " este arbitrar, pentru " ! 0, inegalitatile (10) ne dau:


z  nlim
!1xn

lim y
n!1 n

Elementul z ind arbitrar^n multimea LIM (xn yn ), pentru z = nlim


!1(xn yn) obtinem:


lim (xn yn)  nlim


!1xn

n!1

lim y
n!1 n

d) Da a nlim
x = 0 sau nlim
y = 0 atun i inegalitatea din enunt este evidenta.
!1 n
!1 n
Sa presupunem ^n ontinuare a nlim
x > 0 si nlim
y > 0: Fie " > 0 arbitrar, su ient
!1 n
!1 n


de mi " < nlim


x ; " < nlim
y : Atun i din Teorema 7 rezulta:
!1 n
!1 n
si

9 N1 (") 2 IN 

a.^. 8 n  N1 (") are lo xn  nlim


x
!1 n

"

9 N2 (") 2 IN 

a.^. 8 n  N2 (") are lo yn  nlim


y
!1 n

":

De i pentru " > 0 mi , 9 N (") = maxfN1 ("); N2 (")g a.^. 8 n  N (") :




(11)

x
xn yn  nlim
!1 n

lim x
n!1 n

lim y
n!1 n


lim y
n!1 n

"nlim
x
!1 n


"M1

"nlim
y + "2 
!1 n
"M2 + "2 ;

unde M1 si M2 sunt de nite la pun tul ).


Pentru un z 2 LIM (xn yn ); 9 un subsir (xkn ykn )n1 al sirului (xn yn)n1 astfel ^n ^at
lim (x y ) = z , adi a:
n!1 kn kn

8 " > 0 9 N (") 2 IN 


f

f
a.^. 8 n  N
(") are lo z

" < xkn ykn < z + ":

58

Capitolul 2

f
f
f
(") = maxfN ("); N
(")g; din inegalitatea de mai
De i pentru " > 0 mi , pentru N
sus si inegalitatile (11) dedu em:


x
z + " > xkn ykn  nlim
!1 n

(12)

lim y
n!1 n

"M1

f
f
(");
"M2 + "2 ; 8 n  N

f
f
(")). Tre ^and la limita ^n inegalitatea (12) pentru " ! 0 obtinem:
(kn  n  N


z  nlim
x  nlim
y :
!1 n
!1 n
(x y ); rezulta:
Deoare e z este arbitrar ^n multimea LIM (xn yn), pentru z = nlim
!1 n n


lim (xn yn )  nlim


x
!1 n

n!1

lim y
n!1 n

24. Fie (xn )n1 ; (yn)n1  IR: Da a sirul (xn )n1 este onvergent si nlim
!1xn > 0
atun i:


a) nlim
!1(xn yn ) = nlim
!1xn

(x y ) = nlim
b) nlim
!1xn
!1 n n

lim y
n!1 n

lim y :
n!1 n

Rezolvare. Deoare e nlim


!1xn > 0 rezulta a 9 n0 2 IN a.^. xn > 0; 8 n  n0 :
a) Din Teorema 6 apli ata sirului (yn)n1 , 9 un subsir (ykn )n1  (yn )n1 ; kn  n
astfel ^n ^at:
= nlim
!1yn :

lim y
n!1 kn

Consider^and subsirul orespunzator (xkn )n1


relatia de mai sus dedu em a:


De i:

lim (xkn ykn ) = nlim


!1xn

n!1


lim x
n!1 n

lim y
n!1 n

lim y
n!1 n

2 LIM (xn yn)




lim (x y )  nlim
n!1 n n
!1xn

(13)

 (xn)n1,

onvergent la nlim
!1xn , din

:
si


lim y :
n!1 n

Pentru nlim
!1(xn yn ) rezulta a 9 un subsir (xpn ypn )n1
^n ^at:

 (xnyn)n1; pn  n astfel

lim (xpn ypn ) = nlim


!1(xn yn ):

n!1



Deoare e sirul x1pn
 x1n n1 onverge la lim1 xn (xpn > 0; 8 n
n 1
n!1
egalitatea de mai sus dedu em:

 n0 ); din

59

Siruri de numere reale

lim 1 (xpn ypn ) = lim1 x  nlim


!1(xn yn )
n!1 n

n!1 xpn

()

lim y
n!1 pn

De i:

= lim1 x  nlim
!1(xn yn):
n!1 n

1  lim (xn yn) 2 LIM (yn ) si


lim
x n!1
n!1 n

lim y
n!1 n

Rezulta astfel:

lim x
n!1 n

(14)

lim y
n!1 n

1  lim (xn yn):


lim
x n!1
n!1 n

 nlim
!1(xn yn );

(nlim
!1xn > 0):
Inegalitatile (13) si (14) ne ondu la egalitatea:


lim (xn yn) = nlim


!1xn

n!1

lim y
n!1 n

b) Egalitatea de la pun tul b) se demonstreaza ^n mod asemanator egalitatii de la


pun tul a) sau se poate dedu e din pun tul a) u ajutorul relatiilor (8) si anume:
a)
lim (x y ) = lim ( x y ) = lim (x  ( y )) =
n!1

n n

n!1

lim x
n!1 n

n n

n!1

 nlim
!1( yn ) =

lim x
n!1 n

lim y
n!1 n

PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE


25. Sa se al uleze limitele urmatoarelor siruri:
n
n 2
X
k + 4k + 1 ; n  1; b) xn = 1 X sin k; n  1;  2 IR;
a) xn = n
2
n
k=1
k=1 k + 4k + 3


p
) x1 = 1; xn = 1 12 xn 1 ; n  2; d) x0 = 1; xn = axn 1 ; n  1;
n
a > 0 xat:
26. Sa se al uleze limitele urmatoarelor siruri:
!




1
1
1
   1 + 4n2 ; n  1;
a) an = 1 + 2 1 +
n
(n + 1)2

2 
2
2
b) an = 1 + 1 3 1 + 2 3    1 + n3 ; n  1:
n
n
n
27. Folosind teorema lui Weierstrass, sa se studieze si apoi sa se al uleze limitele
urmatoarelor siruri:

60

Capitolul 2
n

n x2 ; n  1; b) xn = n n++11 X 2k ; n  1:
a) x1 = 1; xn+1 = n +
2 n
2 k=1 k
28. Determinati numerele reale si astfel ^n ^at sirul dat prin:
p
an = 3n3 + 2n2 + n + 1 n
sa e onvergent si sa aiba limita p1 .
9
29. Sa se studieze natura sirurilor:
3

a) an = 1 + 2 + 22 +    + 2n ; n  1;
s

b) an = 1 + 2 + 3 +    + n; n  1:

30. Fie x1 > x2 > 0 si xn+1 = xn +2xn 1 ; n  2: Sa se arate a:
a) Subsirul (x2k+1 )k0 este des res ator, iar subsirul (x2k )k1 este res ator.
b) Sirul (xn )n1 este onvergent.
31. Fie sirul (xn )n1 2 IR+ u proprietatea xn+1  12 (x1 + x2 +    + xn ); n  1:
n
1
e
Sa se arate a sirul xn = n (x1 + x2 +    + xn ); n  1 este monoton des res ator si a
lim xe = 0:
n!1 n

32. Fie a 2 IR; a > 0 si p 2 IN; p  2 doua numere arbitrare xate. Sa se arate
a sirurile (xn )n1 si (yn )n1 de nite prin relatiile de re urenta:
pp a;
a xn
;
n

1
;
0
<
x
<
xn+1 = (p p1)
p
1
a+x
n

p
yn+1 = 1p (p 1)yn + pa 1 ; n  1; y1 > p a
yn
"

sunt onvergente la p a.
33. Sa se al uleze, folosind onse intele teoremei lui Toplitz, limitele urmatoarelor
siruri:
p
p
p
a) xn = 1 + 3 +  p+1+ (2n 1) ; n  1; p 2 IN ;
n
p p
pn n
2
+
3
+



+
1
+
; n  1;
b) xn = s
n
) xn = n ((pnn!))!p ; n  1; p 2 IN  :
34. Sa se arate folosind teorema lui Cau hy a sirurile:
an = 1 + 12 + 12 +    + 12 ; n  1;
2 3
n
bn = os3 x + os22x +    + os3nnx ; n  1; x 2 IR
3
sunt onvergente, iar sirurile:
3

61

Serii de numere reale

xn = 1 + p1 + p1 +    + p1 ; n  1;
n
2
3
yn = 1 + 12 + 31 +    + n1 ; n  1
5

sunt divergente.
35. Sa se determine multimea pun telor limita LIM (an ), nlim
a si lim a pentru
!1 n n!1 n
urmatoarele siruri:


n
n
1 + n1 + e1=n ; n  1;
a) an = sin 3 ; n  1; b) an = ( 1)
n
) an = [1 + ( 1)n  n( 1) + os n
6 ; n  1:
36. Fie sirurile (xn )n1 , (yn )n1  IR marginite. Sa se arate a:
a) nlim
x + lim y ;
!1(xn + yn)  nlim
!1 n n!1 n
b) nlim
(x + yn )  nlim
x + lim y ;
!1 n
!1 n n!1 n
+1


d) nlim
(x  y )  nlim
x 
!1 n n
!1 n

) nlim
x
!1(xn  yn )  nlim
!1 n

lim y ;
n!1 n
lim y
n!1 n

;
ultimele doua inegalitati av^and lo pentru (xn )n1 ; (yn)n1  IR+ :
37. Sa se demonstreze a da a xn > 0; 8 n  1 si nlim
!1xn 6= 0, iar:
lim x  lim 1 = 1
n!1 n n!1 xn
atun i sirul (xn )n1 este onvergent.
38. Fie (xn )n1 si (yn)n1 doua siruri de numere reale. Da a nlim
!1xn = 1 atun i
sirurile (xn yn )n1 si (yn )n1 au a eleasi pun te limita.
39. Fie (xn )n1  IR+ . Sa se arate a are lo urmatorul sir de inegalitati:
pn x  lim pn x  lim xn+1 :
xn+1
lim

lim
n
n
n!1
n!1 xn
n!1 xn
n!1

x2. SERII DE NUMERE REALE


Fie sirul (an )n1 de numere reale si (Sn )n1 sirul:
S1 = a1 ; S2 = a1 + a2 ; : : : ; Sn = a1 + a2 +    + an ; : : : ;
numit sirul sumelor partiale. Pere hea ((an ); (Sn)) se numeste serie de numere reale si
se noteaza:
1
X
an :
a1 + a2 +    + an +    sau
n=1

62

Capitolul 2

(pentru sirul (an )n2IN seria este de nita


Seria

an , u S0 = a0 ; S1 = a0 + a1 ; : : :):

n=0

an este onvergenta si are suma S da a sirul (Sn )n1 este onvergent la

n=1

S . Notam an = nlim
!1Sn = S: Seria n=1an este divergenta da a sirul (Sn )n1 este
n=1
divergent. Da a nlim
!1Sn = 1 sau 1 spunem a suma seriei este +1, respe tiv 1
si notam

an = 1, respe tiv

n=1

Proprietati ale seriilor:

n=1

an =

1.

a) Da a ^ntr-o serie se s himba ordinea unui numar nit de termeni se obtine o


serie u a eeasi natura u seria data. Da a seria data are suma ( nita sau in nita)
seria obtinuta are a eeasi suma.
b) Da a la o serie se adauga sau se^nlatura un numar nit de termeni seria obtinuta
are a eeasi natura u seria data.
1
X
) Da a termenii unei serii an u suma nita sau in nita se aso iaza ^n grupe
n=1
astfel ^n ^at e are grupa sa ontina un numar nit de termeni onse utivi si e are
termen sa apartina la o singura grupa, atun i seria obtinuta are a eeasi natura si a eeasi
1
X
suma u an :
n=1
d) Sirul sumelor partiale ale unei serii onvergente este marginit.
e) Sirul termenilor unei serii onvergente, (an )n1 , este onvergent la 0.
f) Da a sirul termenilor unei serii nu onverge la zero atun i seria este divergenta.
1
X
g) Seria an ; an  0; 8 n  1 este onvergenta da a si numai da a sirul (Sn )n1
n=1
al sumelor partiale este marginit.
1
X
Teorema 1 ( riteriul general al lui Cau hy). Seria an este onvergenta
n=1
da a si numai da a:
8 " > 0 9 n0(") 2 IN a.^. 8 n  n0 (") : jan+1 + an+2 +    + an+pj < "; 8 p 2 IN :

Criterii de onvergenta pentru serii u termeni nenegativi


1
1
X
X
1. Criteriul de omparatie u marginire (I). Fie seriile an si bn ; an ; bn  0;
n=1
n=1
8 n  1: Da a19 M > 0 si 9 n0 2 IN  a.^. an  M bn ; 8 n  n10 atun i:
X
X
a) Da a bn este onvergenta (notam (C)) atun i si an (C);
n=1
n=1
1
1
X
X
b) Da a an este divergenta (notam (D)) atun i si bn (D).
n=1
n=1

63

Serii de numere reale

2. Criteriul de omparatie u marginire (II). Fie seriile

 bnb+1
; 8 n  n0 atun i:
8 n  1: Da a 9 n0 2 IN  a.^. aan+1
n
n
1
1
a) Da a bn (C) ) an (C);
b) Da a

n=1

n=1

an (D) )

n=1

an si

bn , an ; bn > 0;

n=1

n=1

bn (D).

n=1

3. Criteriul de omparatie u limite extreme. Fie seriile an si bn , u an ;


n=1
n=1
a
a

n
n
bn > 0, 8 n  1: Notam u l = nlim
si l = nlim
!1 bn : Atun i:
!1 bn
8
1
1
X
X
>
>
>
an (C);
da a bn (C) )
>
<

n
=1
n
=1
a) Da a l 2 [0; 1) atun i >
1
1
X
X
>
>
bn (D);
a
(D)
)
da 
a
>
n
:
n
=1
n
=1
8
1
1
X
X
>
>
>
bn (C);
a
(C)
)
da 
a
>
n
<
n
=1
n
=1
b) Da a l 2 (0; 1 atun i >
1
1
X
X
>
>
an (D);
b
(D)
)
da 
a
>
n
:
n=1
n=1
) Da a 0 < l  l < 1 atun i ele doua serii au a eeasi natura, (se noteaza
1
1
X
X
an  bn ):
n=1
n=1
3'. Pentru l = l = l ^n Criteriul 3 se obtine Criteriul de omparatie u limita.
1
X
4. Criteriul de ondensare al lui Cau hy. Fie an ; an  0; 8 n  1: Da a sirul
n=1
1
1
X
X
(an )n1 este monoton des res ator atun i an are a eeasi natura u 2n a2n :
n=0
n=1
1
X
5. Criteriul raportului al lui D'Alembert u marginire. Fie an , an > 0; 8 n  1:
n=1
1
X
a) Da a 9 % < 1 si 9 n0 2 IN  a.^. aan+1
an (C).

%;
8
n

n
atun i
0
n
n=1
1
X
an (D).

1
;
8
n

n
atun i
b) Da a 9 n1 2 IN  a.^. aan+1
1
n
n=1
1
X
6. Criteriul raportului al lui D'Alembert u limite extreme. Fie an , an > 0;
n=1
a
a
n
+1
n
+1

8 n  1 si l = nlim
: Atun i:
!1 an , l = nlim
!1 an
a) Da a l < 1 atun i

b) Da a l > 1 atun i

an (C);

n=1

n=1

an (D);

64

Capitolul 2

) Da a l  1 sau l  1 nu putem pre iza natura seriei.


6'. Pentru l = l = l ^n Criteriul 6 se obtine Criteriul raportului al lui D'Alembert

u limita.
1
X
7. Criteriul radi alului al lui Cau hy u marginire. Fie an , an  0; 8 n  1:
n=1
1
X
p
a) Da a 9 % < 1 si 9 n 2 IN  a.^. n a  %; 8 n  n atun i a (C);

b) Da a 9 n1 2 IN  a.^.

pn a  1; 8 n  n atun i
n
1

n=1

an (D).

n=1

8. Criteriul radi alului al lui Cau hy-Hadamard u limita superioara. Fie

n
an  0; 8 n  1 si l = nlim
!1 an : Atun i:

a) Da a l < 1 atun i

b) Da a l > 1 atun i

an ;

n=1

an (C);

n=1

an (D);

n=1

) Da a l = 1 nu putem pre iza natura seriei.


pn a Criteriul 8 se numeste Criteriul radi alului al lui Cau hy
8'. Da a 9 l = nlim
!1 n

u limita.
1
X
9. Criteriul lui Raabe-Duhamel u limite extreme. Fie an ; an > 0;
n=1

8 n  1 si

an
l = nlim
n an 1 ; l = nlim
!1n an+1 1 : Atun i:
!1 an+1
1
X
a) Da a l > 1 atun i an (C);
n=1
1
X
b) Da a l < 1 atun i an (D);
n=1
) Da a l  1 sau l  1 nu putem de ide natura seriei.
9'. Pentru l = l = l ^n Criteriul 9 se obtine Criteriul lui Raabe-Duhamel u


limita.

10. Criteriul lui Bertrand u limite extreme. Fie an ; an > 0; 8 n  1 si


h 
h 

i
 n=1 i
a
a

n
n
l = nlim
n an+1 1 1 ln n; l = nlim
1 ln n:
!1 n an+1 1
!1
1
X
a) Da a l > 1 atun i an (C);
n=1
1
X
b) Da a l < 1 atun i an (D);
n=1
) Da a l  1 sau l  1 atun i nu putem de ide natura seriei.
10'. Pentru l = l = l ^n Criteriul 10 se obtine Criteriul lui Bertrand u limita.
X

65

Serii de numere reale

1
ln
an . Atun i:
11. Criteriul logaritmi . Fie an u an > 0; 8 n  1 si l = nlim
ln
n
!1
n=1
1
X
a) Da a l > 1 atun i an (C);
n=1
1
X
b) Da a l < 1 atun i an (D);
n=1
) Da a l = 1 nu putem de ide natura seriei.
1

 0; 8 n  1:
Presupunem a exista o fun tie ontinua si monoton des res atoare f : [1; 1) ! IR+
1
u f (n) = an ; 8 n  1: Atun i seria an este onvergenta (divergenta) da a si numai
12. Criteriul integral al lui Ma -Laurin{Cau hy. Fie

an ; an

n=1

da a sirul (Fn )n1 ; Fn =

n=1

f (x) dx este onvergent (respe tiv divergent).

Criterii de onvergenta pentru serii u termeni oare are


1
1
X
X
1. Criteriul lui Leibniz. Fie seria alternata ( 1)n+1 n (sau ( 1)n+1 n ) u
n=1
n=0
n  0; 8 n 2 IN: Da a ( n)n2IN este un sir monoton des res ator si onvergent la 0
1
X
atun i seria ( 1)n+1 n este onvergenta.
n=0
1
X
2. Criteriul lui Diri hlet. Fie seria an bn u termeni oare are. Da a:
n=1
1
X
a) seria an are sirul sumelor partiale marginit;
n=1
b) sirul (bn )n1 este monoton des res ator, onvergent la 0,
1
X
atun i seria an bn este onvergenta (C).
n=1
1
X
3. Criteriul lui Abel. Fie seria an bn u termeni oare are. Da a:
n=1
1
X
a) seria an (C); b) sirul (bn )n1 este monoton si marginit,
n=1
1
X
atun i an bn (C).
n=1
Serii absolut onvergente
1
1
X
X
Seria an se numeste absolut onvergenta (A.C.) da a seria jan j este onn=1
n=1
vergenta. O serie onvergenta are nu este absolut onvergenta se numeste semi onvergenta sau simplu onvergenta (S.C.).
Ori e serie absolut onvergenta este onvergenta.

66

Capitolul 2

Pentru studiul absolutei onvergente a unei serii putem folosi ori are dintre riteriile de onvergenta de mai sus pentru serii u termeni nenegativi. Vom enunta ^n
ontinuare doua dintre a este riterii, av^and ^n vedere on luziile deosebite ale lor:
1

1. Criteriul raportului al lui D'Alembert. Fie seria an u termeni oare are si
n=1




an+1
an+1


: Atun i:
l = nlim
!1 an ; l = nlim
!1 an
a) Da a l < 1 atun i
b) Da a l > 1 atun i

an (A.C.).

n=1

n=1

an (D).

) Da a l  1 sau l  1 nu putem de ide natura seriei.


2. Criteriul radi alului al lui Cau hy. Fie seria
q

n
l = nlim
!1 jan j: Atun i:

a) Da a l < 1 atun i
b) Da a l > 1 atun i

an u termeni oare are si

n=1

an (A.C.).

n=1

an (D).

n=1

) Da a l = 1 nu putem pre iza natura seriei.

Operatii u serii
1

an si bn . Seria suma este (an + bn ), iar seria produs u un


n=1
n=1
1 n=1
X
(an ):
s alar  2 IR este
n=1
1
1
X
X
Teorema 2. Da a seriile an si bn sunt onvergente u sumele S1 si S2 , iar
n=1
n=1
1
X
;  2 IR atun i seria (an + bn ) este onvergenta u suma S1 + S2 :
n=1
1
1
1
X
X
X
Seria produs dupa Cau hy a seriilor an si bn este seria notata n si de nita
n=1
n=1
n=1
astfel:
n = a1 bn + a2 bn 1 +    + an 1 b2 + an b1 ; n  1:
Teorema 3 (Mertens). Produsul Cau hy al doua serii onvergente, dintre are
ma ar una este absolut onvergenta, este o serie onvergenta. Suma ei este egala u
produsul sumelor elor doua serii.
Teorema 4. Produsul Cau hy al doua serii absolut onvergente este o serie absolut
Fie seriile

67

Serii de numere reale

onvergenta u suma egala u produsul sumelor seriilor date.

PROBLEME REZOLVATE
1. Sa se studieze sirul sumelor partiale pentru urmatoarele serii, dedu ^andu-se
apoi natura a estora si suma lor, ^n az de onvergenta:
1
1
1
X
X
X
n
1
a) an ; a 6= 0; b) 1 3n2 ; ) (3n 2)(3
n + 1) ;
n=1
n=1
n=1
1
1
X
X
4
n
+
1
d) (2n 1)(2n)(2n + 1)(2n + 2) ; e) 3n 1 sin3 3an ; a 2 IR;
n=1
n=1
1
1
1
X
X
1
n
+
1 ; h) X p 1 p :
f)
ln
;
a
2
[0
;
1;
g)
n
n
2a
n=1 4 os n
n=1 n + 1 + n
n=1
2
Rezolvare. a) Sirul sumelor partiale al a estei serii este:
8
an ; da a a 6= 1;
< a 1
1 a
Sn = a + a2 +    + an = :
n
da a a = 1:
8
a ; da a jaj < 1;
>
>
>
a
< 1
Rezulta a nlim
S
=
1
;
da a a  1;
n
!1
>
>
>
:
6 9; da a a  1:
1

an numita seria geometri a ( u ratia a) este onvergenta si


n=0
n=1


n+1
a
are suma S = 1 a , respe tiv S = 1 1 a Sn = 1 1 a a ; a 6= 1 si Sn = n + 1; a =1
pentru jaj < 1: Pentru elelalte valori ale lui a; jaj  1 seria este divergenta.
b) Sirul sumelor partiale este:
 n
 n
1
2
n
n
n  k
1
1
X
X
X
k
2
2 =1
1
3
3 =
Sn = 1 k2 =
k
3
3
3
1
2
3
3
k=1
k=1
k=1
1
1
3
3


h
 n i
1
1
2
= 2 1 3n
2 1 3 :
3
3
Deoare e nlim
!1Sn = 2 rezulta a seria este onvergenta u suma S = 2 :
De i seria

an sau

) Avem:
n
n
X
1
1X h 1
1 i = 1 1 1 + 1 1 +    +
=
Sn = (3k 2)(3
3
4 4 7
k + 1) 3 k=1 3k 2 3k + 1
k=1



+ 3n 1 5 3n 1 2 + 3n 1 2 3n 1+ 1 = 31 1 3n 1+ 1 = 3(3n3n+ 1) = 3nn+ 1 :

68

Capitolul 2

1
a u suma S = 31 :
Deoare e nlim
!1nSn = 3 rezulta a seria este onvergent

n 
X
X
4
k
+
1
1
1
d) Sn = (2k 1)(2k)(2k + 1)(2k + 2) =
(2k 1)(2k + 1) 2k(2k + 2) =
k=1
k=1
n h
n 


i
X
X
1
1
1
1
1
1
1 +
1
1
=2
=2
2
k
1
2
k
+
1
2
k
2
k
+
2
2
k
1
2
k
2
k
+1
k=1
k=1


+ 2k 1+ 2 = 21 1 12 13 + 41 + 31 41 15 + 61 +    + 2n 1 3 2n 1 2 2n 1 1 +



+ 21n + 2n 1 1 21n 2n 1+ 1 + 2n 1+ 2 = 21 12 2n 1+ 1 + 2n 1+ 2 :
1
Avem nlim
a u suma S = 41 :
!1Sn = 4 , de i seria este onvergent


n
n
X
X
e) Sn = 3k 1sin3 ak = 3k 1  14 3 sin ak sin ka 1 =
3
3
3
k=1
k=1



n
X
= 41
3k sin ak 3k 1 sin ka 1 = 41 3 sin a3 sin a + 32 sin a2 3 sin a3 +    +
3
3
3
k=1



+ 3n 1 sin na 1 3n 2 sin na 2 + 3n sin 3an 3n 1 sin na 1 = 14 3n sin 3an sin a :
3
3
3
Da a a = 0 atun i Sn = 0; 8 n  1, de i nlim
Sn = 0. Da a a 6= 0 atun i:
!1
3
2
0
a1
sin n C
7
6
B
1
lim
S
=
a
lim
4

a3 A sin a5 = 14 (a sin a):
4 n!1
n!1 n
3n
Rezulta a seria este onvergenta u suma S = 41 (a sin a); 8 a 2 IR:
f) Da a a 6= 0 avem:
n
X

n
X

1 B 1
1 C
a = 4k 1  2 a
2a A=
sin
4sin
k
=1
k=1
2k
2k 1
2k
1
0
n
X
1
1 C
1
1 + 1
1
= B

a
a A = sin2 a
a
a
a + +
k
1
2
k
2
2
2
2
4 sin k
4sin
4sin
4 sin2 2
k=1 4 sin k 1
2
2
2
2
2
1
1 :
1
1
1
+ n 2 12 a
a + n 1 2 a
a = sin2 a
a
n
1
2
n
2
n
4 sin n 2 4 sin n 1 4 sin n 1 4 sin n
4 sin2 n
2
2
2
2
2
12
0
a
B
1
1
1
1
2n C
Rezulta a nlim
!1Sn = sin2 a a2 nlim
!1 sin a A = sin2 a a2 :
2n
Da a a = 0 atun i:
1
n
1
X
n
1 1 1n  ;
1 =1
4
=
Sn =
k
4
3
1
4
k=1 4
1
4
1 : Rezulta a seria este onvergenta u suma:
iar nlim
S
=
n
3
!1

Sn =

4k os2

69

Serii de numere reale


8
<

S=:

1 ; da a a 2 (0; 1
1
2
sin a a2
1=3;
da a a = 0:

g) Avem:
n
n
X
1 = X [ln (k + 1) ln k = ln 2 ln 1 + ln 3 ln 2 +    + ln n
Sn = ln k +
k
k=1
k=1
ln(n 1) + ln(n + 1) ln n = ln(n + 1):
Deoare e nlim
!1Sn = 1 rezultan a seria este divergenta.
n
p p
X p
X
p p
p
h) Sn = p 1 p = ( k + 1
k) = 2 1 + 3
2++ n
k + 1 + k k=1
pk=1
p
pn = pn + 1 1: Deoare e lim S = 1 dedu em a seria este
n 1+ n+1
n!1 n
divergenta.

2. Sa se arate a urmatoarele serii sunt divergente:



1 1
1 pn2 n + 1
1 1
X
X
X
n
pn ; b)
a)
:
n + 2 ; )
n+2
n=1 n
n=1
n=1 2
Rezolvare. Seriile sunt divergente deoare e termenii generali ai lor nu tind la
zero. ^Intr-adevar:
1
! 1; pentru n ! 1; b) an = 21n + 2n ! 1; pentru n ! 1;
a) an = p
nn
p2
n n+1
) an =
! 1; pentru n ! 1:
n+2
3. Folosind riteriul de ondensare al lui Cau hy, sa se arate a seria armoni a
1 1
X
generalizata (seria lui Riemann)
a pentru > 1 si divergenta
este onvergent
n=1 n
pentru  1.
1
Rezolvare. Da a  0 atun i 6! 0, pentru n ! 1, de i seria este divergenta.
n

1
este monoton des res ator, onform riteriului de
Da a > 0, deoare e sirul
n n1
1
1 1
X
X
2n 
are a eeasi natura u seria
ondensare al lui Cau hy rezulta a seria

n=0
n=1 n
1
1 
n
X
X
1
1
21 . Am obtinut o serie geometri a u ratia 21 . Da a
=
=
2n n=0 2n( 1) n=0
1 1
1 
n
X
X
21 este onvergenta, de i si seria
21 < 1 , > 1 atun i
este
n=1 n
n=0
1 
n
X
21 este divergenta, de i si
onvergenta. Da a 21  1 de i 0 <  1 atun i
8n=0
1 1
1 1 < (C) da a > 1
X
X
seria
a. ^In on luzie:
este divergent
: (D) da 
n
a  1:
n=1
n=1 n

70

Capitolul 2

4. Fie

n=1

an o serie u termeni nenegativi onvergenta, u a1 6= 0, iar Sn =

k=1

ak .

Sa se demonstreze
a urm
serii:
1 a
1atoarele
X
X
an
n
a)
si b)
2
n=1 Sn
n=1 Sn
sunt si ele onvergente.
Rezolvare. Deoare e ambele serii de mai sus sunt u termeni nenegativi, pentru a
demonstra onvergenta a estora este su ient (si ne esar) sa aratam a sirurile sumelor
1
X
partiale sunt marginite. Din ipoteza, seria an ind onvergenta, rezulta a 9 M > 0
n=1
a.^. Sn  M; 8 n  1:
1 an
X
sirul sumelor partiale este:
Pentru seria
n=1 Sn
a
a
a
a
a2
Sen = ae1 + ae2 +    + aen = 1 + 2 +    + n = 1 +
+ +
S1 S2
Sn a1 a1 + a2
an
a1 a2
a
S
M
+

+ +    + n = n  ; 8 n  1:
a1 + a2 +    + an a1 a1
a1 a1 a1
1
X a
n
Pentru seria
2 sirul sumelor partiale este:
n=1 Sn
a
a
a
a
a2
Seen = aee1 + aee2 +    + aeen = 12 + 22 +    + n2 = 12 +
+ +
S1 S2
Sn a1 (a1 + a2 )2

an
 aa21 + aa22 +    + aan2 = Sa2n  M
; 8 n  1:
2
(a1 + a2 +    an )
1
1
1
1 a21
Dedu em astfel a ele doua serii sunt onvergente, av^and sirurile sumelor partiale
onvergente (monoton res atoare si marginite).
1
X
5. Fie an o serie onvergenta u an > 0 8 n  1: Sa se arate a urmatoarele
n=1
serii sunt onvergente:
1 p
1 
X
X
1  1:
a)
an  an+1 ; b)
an 1 + an+1
n=1
n=1
Rezolvare. a) Folosind inegalitatea mediilor termenul general al primei serii de
mai sus satisfa e inegalitatea:
pan  an+1  an + an+1 ; 8 n  1:
21
1
1
1X
1X
1X
Deoare e
a si
a =
a sunt serii onvergente, onform riteriului de
2 n=1 n 2 n=1 n+1 2 n=2 n
1 p
X
omparatie u marginire (I) rezulta a seria
an  an+1 este onvergenta.
n=1
b) Folosind din nou inegalitatea mediilor, pentru termenul general al seriei a doua
obtinem:
+

71

Serii de numere reale

 12 pan  an+1 ; 8 n  1:

1
1
+
an an+1
1 p
1X
a  a este onvergenta ( onform pun tului a)) rezulta din
Deoare e seria
2 n=1 n n+1
1 
X
1  1 este onan 1 + an+1
a elasi riteriu de omparatie u marginire (I) a si seria
n=1
vergenta.

6. Folosind riteriile de omparatie sa se dedu a natura urmatoarelor serii:


p
1 an
1
1
X
X
X
7n
2n

p
ar sin
;
b)
;
;
a
2
I
R
;
)
a)
+
n
2
4n 2 1
n=1 n"!
n=1
n=1 n + 3n + 5
#
1
1 h
i
X
X

1
1
ln p
1 ; e)
esin n n
ln sin p ;
d)
n
n
n=1
n=1
1
X 1  3  5    (2n
1) 1
f)
 pn :
n=1 2  4  6    (2n)
Rezolvare. Mai ^nt^ai observam a seriile de mai sus sunt u termeni pozitivi, de i
putem folosi riteriile de omparatie.
a) Avem:
p
7n
2
n + 3n + 5 = p7 2 IR+ :
lim
n!1
1
3
=2
1 1 n
X
Deoare e seria
3=2 este onvergenta (este seria armoni a generalizata u =
n=1 n
3
= > 1), dedu em onform riteriului de omparatie u limita a si seria noastra este
2
onvergenta.
an
p
b) Notam u an = n ; n  1: Da a 0 < a < 1 atun i folosim inegalitatea
n!
1
X
an  an ; 8 n  1: Seria an ind onvergenta (Problema 1, a)), onform riteriului
n=1
de omparatie u marginire (I) rezulta a seria noastra este si ea onvergent
a.
an 1
n
Da a a  1, din inegalitatea n!  n ; 8 n  1 dedu em a an   ; 8 n  1:
n n
1 1
X
Seria armoni a
ind divergenta, rezulta onform a eluiasi riteriu de omparatie
n=1 n
a seria noastra este
divergenta.
8
1
<
X
(C) da a a 2 (0; 1)
De i an :
(D) da a a 2 [1; 1):
n=1
1 1
X
) Comparam seria data u seria
are este divergenta. Deoare e:
n=1 n
( +2)

72

Capitolul 2

2n
2n
ar sin 2
2
4n 1 = lim
4n 1  2n2 = 1 2 IR
lim
+
n!1
n!1
1
2n
4n 2 1 2
n1
4n2 1
X
2n
rezulta a seria ar sin 2
este divergenta.
4n 1
n=1
1 1
X
d) Comparam seria u seria
2 are este onvergenta. Avem:
n=1 n



sin
sin
sin
n
n
n
n
e
e
n2
1
1
n(n + 2)


lim
=
lim
=  2 IR+ :


n!1
n!1
1
n
(
n
+
2)
sin
n(n + 2)
n(n + 2)
n2
1 h
i
X

esin n n
Rezulta a seria
1 este onvergenta.
n=1
1
1
e) Termenul general al seriei este an = ln p
ln sin p : Vom ompara a esta
n
n
1 1
X
divergenta. Avem:
serie u seria
n=1 n
p1n
0
0
1 1n
1 1n
1
ln p1
p
p
p
sin
B
B
sin n
n C
n
nC
B
B
C
C
B
=
lim
ln
lim
C = lim ln B1 +
C =
n!1 
n!1
1
1 A n!1 
1
A
sin p
sin p
n
n
n
!
p1n sin p1n
p1n p 1
1
= nlim
= nlim
!1 n
!1
1
1  n n pn sin pn =
sin p
sin p
n
n
!
pn p1 sin p1 :
= nlim
n
!1
n
n
x sin x
Consideram fun tia f : (0; 1) ! IR; f (x) =
: Deoare e:
x3
x sin x
1 os x
sin x 1
lim
f
(
x
)
=
lim
=
lim
=
lim
=
3
2
x!0
x!0
x!0
x!0 6x
x
3x
6
!
p p1
1
1
p
n
( onform teoremei lui l'H^ospital) rezulta a nlim
n
=
sin
2 IR+;
!1
n
n
6
(notam xlim
limita pentru x ! 0; x > 0, iar xlim
limita pentru x ! 0; x < 0).
!0
!0
ar sin

( +2)

( +2)

( +2)

Dedu em a

n=1

an este divergenta.

f) Deoare e:
1
1  3  5    (2n 1)
p

; 8n  1
2  4  6    (2n)
2 n
(se demonstreaza prin indu tie matemati a), rezulta a:

73

Serii de numere reale

1
1  3  5    (2n 1) 1
p


; 8 n  1:
an =
2  4  6    (2n)
n 2n
1 1
1X
Seria
ind divergenta, onform riteriului de omparatie u marginire (I),
2 n=1 n
1
X
rezulta a si seria an este divergenta.
n=1
7. Sa se studieze u ajutorul riteriului radi alului al lui Cau hy urmatoarele serii:
n
1 q
1 6n2 + 7n + 4 !n
X
X
; b)
(n + 1)(n + a) n ; a > 0;
a)
2
n=1
n=1 2n + 5n + 7
1 hp
1  n + 1 n
p 3 2 in
X
X
3
2
n +n +1
n n + 1 ; d)
)

an ; a > 0;
n
n=1
n=1
"
#n
1 5 + ( 1)n
X
e)
:
2
n=1
Rezolvare. Notam u an termenul general al seriilor de mai sus; an > 0; 8 n  1:
Avem:
pn a = lim 6n2 + 7n + 4 = 3 > 1:
a) nlim
!1 n n!1 2n2 + 5n + 7
1
X
Rezulta a seria an este divergenta.
n=1
q

p
(n + 1)(n + a) n2
n a = lim
q
=
b) nlim
(
n
+
1)(
n
+
a
)
n
=
lim
!1 n n!1
n!1 (n + 1)(n + a) + n
n(a + 1) + a
a+1
q
= nlim
=
:
!1 (n + 1)(n + a) + n
2
1
X
a+1
a+1
an (C); da a
< 1 , a < 1 atun i seria
> 1 , a > 1 atun i
Da a
2
2
n=1
1
1
X
X
a+1
1 ind o serie
an (D). Da a
= 1 , a = 1 atun i seria are forma
seria
2
n=1
n=1
divergenta (an = 1 6! 0, pentru n ! 1).
1
1
X
X
De i pentru a 2 (0; 1) seria an (C), iar pentru a 2 [1; 1) seria an (D).
n=1
n=1
p
p
p
n
3
2
) nlim
n3 n2 + 1 =
!1 an = nlim
!1[ n + n + 1
2
n3 + n2 + 1 n3 + n2 1 q
q
q
= nlim
!1 (n3 + n2 + 1)2 + (n3 + n2 + 1)(n3 n2 + 1) + (n3 n2 + 1)2 = 3 < 1;
3

de i seria

n=1

an (C).

d) Avem : nlim
!1

pn a

= a: Da a a < 1 seria

n=1

an (C); da a a > 1 seria

n=1

an (D),

74

Capitolul 2

1 n
si este divergenta, deoare e an =
1+
iar da a a = 1 seria devine
n
n
=1

1 n
= 1+
! e 6= 0; pentru n ! 1.
n
8
1
<
X
(C) da a a 2 (0; 1)
De i an :
(D) da a a 2 [1; 1):
n=1
e) Folosim riteriul lui Cau hy-Hadamard u limita superioara. Avem:
5 + ( 1)n
p
n
= 3 > 1;
lim an = nlim
n!1
!1
2
1
X
de unde rezulta a seria an este divergenta.
n=1
1 1
X
8. Sa se arate a seria
este onvergenta u suma e si apoi, folosind a easta
n=0 n!
serie sa se arate a numarul e este irational.
Rezolvare. Conform riteriului raportului u limita avem:
1
an+1
1
(n + 1)!
lim
=
lim
=
lim
= 0 < 1:
n!1 an
n!1 n + 1
n!1
1
n!

1
X
1
este onvergenta.
Rezulta a seria an an =
n!
n=0
De la siruri, Problema 4, x1, stim a:

1
1 1
= e;
lim 1 + + +    +
n!1
1! 2!
n!
1 1
X
1
1
de i nlim
!1 Sn = e; unde Sn = 1 + 1! +    + n! : Dedu em astfel a suma seriei n=0 n!
este S = e:
^In ontinuare presupunem prin redu ere la absurd a e este un numar rational,
m
de i e = ; m 2 Z; n 2 Z  : Atun i:
n
m
e(n 1)! = (n 1)! , en! = m(n 1)! ) e  n! 2 Z:
n
Apoi:
"
#
1
1
1
1
1
0 < e Sn =
1+
+
+   =
+
+ 
(n + 1)! (n + 2)!
(
n
+
1)!
n
+
2
(
n
+
2)(
n
+
3)
!
1
1
1
 (n + 1)! 1 + n + 2 + (n + 2)2 +    = (n +1 1)!  1 1 = (n + n1)(+n2+ 1)! <
1
n+2
1
<
;
n  n!
de unde prin ^nmultirea u n! obtinem:
1
0 < e  n ! Sn  n ! < :
n
X

75

Serii de numere reale

Deoare e Sn  n! 2 Z si e  n! 2 Z inegalitatea de mai sus este imposibila. Rezulta a


presupunerea fa uta este falsa, de i numarul e este irational. Mai mult, numarul e este
un numar trans endent (adi a nu satisfa e o e uatie de forma a0 xn + a1 xn 1 +    +
+an 1 x + an = 0 u oe ienti numere ^ntregi sau rationale), dupa um a aratat la
sf^arsitul se olului XIX Ch. Hermite.
9. Sa se studieze natura urmatoarelor serii u termeni pozitivi u ajutorul riteriilor lui D'Alembert, al lui Raabe-Duhamel sau al lui Bertrand:
1 1  3  5    (2n 1)
1 an  n!
1 xn
X
X
X
; )
a)
s ; x > 0; s > 0; b)
n ; a > 0;
n=1 2  5  8    (3n 1)
n=1 n
n=1 n
1 1  3    (2n 1)
1 2  7  12    [2 + 5(n 1)
X
X
1
; e)

;
d)
2n + 1
n=1 2  4    (2n)
n=1 3  8  13    [3 + 5(n 1)
"
#
1
X
( 1)    ( n + 1) 2
f) (2n + 1)
; 2 IR; 6= 1; 2; : : : ;
( + 1)( + 2)    ( + n)
n=1
1 " a(a + r)    (a + nr

r)
g)
; a > 0; b > 0; r > 0; 2 IR;
n=1 b(b + r )    (b + nr r )
1 12  52  92    (4n 3)2
1 " 1  3  5    (2n 1) #
X
X
h)
; 2 IR:
2 2 2
2 ; i) n=1 2  4  6    (2n)
n=1 3  7  11    (4n 1)
Rezolvare. Notam u an termenul general al seriilor de mai sus.
a) Avem:
an+1
xn+1 ns
lim
=
lim
 = x:
n!1 an
n!1 (n + 1)s xn
X

Da a x < 1 atun i

n=1

an este onvergenta, onform riteriului raportului al lui

D'Alembert u limita. Da a x > 1 seria

n=1

an este divergenta, iar da a x = 1 seria

1 1
X
an devine
a este serie armoni a generalizata are este onvergenta pentru
s , adi 
n=1 n
n=1
s > 1 si divergent
a pentru s  1:
8
1
<
X
(C) da a x < 1 sau fx = 1 si s > 1g
an :
De i:
(D) da a x > 1 sau fx = 1 si s  1g:
n=1
1
X
an+1
2n + 1 2
b) nlim
an este onvergenta.
=
lim
=
<
1;
rezult
a

a
!1 an
n!1 3n + 2
3
n=1
) Avem:

a
an+1
n n
an+1  (n + 1)! nn
lim
= nlim
n!1 an
!1 (n + 1)n+1  an  n! = nlim
!1 n + 1  a = e :
1

76

Capitolul 2

Da a a < e atun i seria

n=1

an (C); da a a > e seria

n=1

an (D), iar da a a = e, din

inegalitatea:
e
an+1
=
1 n > 1; 8 n  1;
an
1+
n
1
X
dedu em, onform riteriului lui D'Alembert, forma u marginire, a seria an (D).
n=1
8
1
<
X
(C) da a 0 < a < e
De i an :
(D) da a a  e:
n=1
an+1
2 + 5n
d) Deoare e nlim
!1 an = nlim
!1 3 + 5n = 1, vom ^n er a un riteriu mai puterni ,
si anume riteriul lui Raabe-Duhamel u limita:
!

3 + 5n 
1
n
an
1 = nlim
n
1 = nlim
= < 1:
lim n
!1
!1
n!1
an+1
2 + 5n
2 + 5n 5
Rezulta a

n=1

an (D).

e) Avem:
an+1
2n + 1 2n + 1
lim
=
lim

= 1:
n!1 an
n!1 2n + 2 2n + 3
Apli am riteriul lui Raabe-Duhamel:
!
(2n + 2)(2n + 3) (2n + 1)2 3
an
lim
n
1
=
lim
n
= > 1;
n!1
n!1
an+1
(2n + 1)2
2
1
X
de i seria an (C).
n=1
Seria se mai poate studia u ajutorul riteriului de omparatie u marginire (I),
folosind inegalitatea:
1
1  3    (2n 1)
p

; 8 n  1:
2  4    (2n)
2n + 1
Rezulta atun i a:
1
an 
; 8 n  1:
(2n + 1)3=2
1 1
1
X
X
1
ind
onvergent
a
(are
a eea
s
i
natur
a
u
seria
Seria
3=2
3=2 onvern=1 n
n=1 (2n + 1)
1
X
genta) dedu em a si seria noastra an este onvergenta.
n=1
f) Avem:
an+1
2n + 3  n 2
lim
=
lim
= 1;
n!1 an
n!1 2n + 1 + n + 1
iar:

77

Serii de numere reale

an
lim n
n!1
an+1

1 = nlim
!1 n

Da a 4 + 1 > 1
1

n=1

(2n + 1)( + n + 1)2 (2n + 3)(


(2n + 3)( n)2

, > 0 seria

an (D), iar da a 4 + 1 = 1

n=1

an (C); da a 4 + 1 < 1

, = 0 seria

8
<

n=1

an =

(C) da a  0
(D) da a < 0:
n=1

an+1
a + nr 
g) Avem: nlim
=
lim
= 1, iar:
!1 an
n!1 b + nr
!
!
"
#
b + nr
an
1 = nlim
lim n
1 :
!1 n a + nr
n!1
an+1
De i

n)2

n=1

= 4 + 1:

, < 0 seria

0 este onvergenta.

an :

b + xr
Sa onsideram fun tia f : (0; 1) ! IR; f (x) = x 
1 : Deoare e:
a + xr
!
!
b + xr
b + xr 1 r(a b)
1
 (a + xr)2

a + xr
a + xr
lim f (x) = xlim
=
= xlim
x!1
!1
!1
1
1
x !
x2

1
r(b a) (b a)
r(b a)x2 b + xr
=
;
=
= xlim
!1 (a + xr)2  a + xr
r2
r
!
(b a)
an
1
=
: Dedu em astfel a da a (b a) < r seria
rezulta a nlim
n
!1
an+1
r
1
1
X
X
r
an (D), iar da a (b a) > r seria an (C). Pentru (b a) = r , =
b a
n=1
n=1
!
1
1
X
X
an = 1 (D) apli am riteriul lui Bertrand:
a 6= b; pentru a = b;
n=1
n=1
8 2
9
3
"
! r
!
#
<
=
b a
an
b
+
nr
5
4
lim
n
1
n
 ln n:
1
1
1

ln
n
=
lim
n!1
;
n!1 :
an+1
a + nr
Consider^and
fun tia orespunz
atoare, avem:
3
2
! r
b + rx b a 5
1 1
x4
a + rx
L0 H
=
lim
x!1
1
ln x
"

= xlim
!1

b + rx
a + rx

r
b a

xr

b + rx
1+
b a a + rx
1
xln2 x

r
b a

1 r(a b)
 (a + rx)2

78

Capitolul 2
r
b a

!
xr2
b + rx
 a + rx (a + rx)2 1
=
= xlim
!1
1
xln2 x
! r
1
b + rx b a ab + arx + brx + r2 x2 r2 x

1
a + rx
(a + rx)2
L0 H
= xlim
=
!1
1
xln2 x
! r
2
b + rx b a
ln3 x
x2
= xlim

f (r b + a)r(a + rx)(ab + arx + brx

!1 a + rx
(a + rx)5 ln x + 2
r2 x + r2 x2 ) + (b + rx)[(ar + br r2 + 2r2 x)(a + rx)2 2r(a + rx)(ab + arx + brx
ln3 x x4 (: : :) + : : :
2
2
2
xr + r x )g = xlim
!1 ln x + 2  (a + rx)5 = 0:
"
!
#
1
X
an
Rezulta a nlim
1  ln n = 0 < 1, de i seria an (D).
!1 n an+1 1
n=1
8
1
<
X
(C) da a (b a) > r;
an :
De i:
(D) da a (b a)  r:
n=1
!
an
(4n + 1)2
an+1
h) Avem: nlim
!1 (4n + 3)2 = 1, iar nlim
!1 n an+1 1 =
!1 an = nlim
"
#
(4n + 3)2
n(16n + 8)
= nlim
n
1
=
lim
= 1:
!1 (4n + 1)2
n!1 (4n + 1)2

b + rx
a + rx

Apli am riteriul lui Bertrand:


"
!
#
!
an
16n2 + 8n
lim n
1
1  ln n = nlim
n!1
!1 (4n + 1)2 1  ln n =
an+1
ln n
= nlim
!1 (4n + 1)2 = 0 < 1:
1
X
Rezulta a seria an este divergenta.
n=1
1 " 1  3  5    (2n 1) #
X
i) Seria
este un az parti ular al seriei de la pun tul g)
2  4  6    (2n)
n=1
u a = 1, b = 2 si8r = 2. Con luziile sunt urmatoarele:
1
< (C) da 
X
a >2
an :
(D) da a  2:
n=1
Seria de mai sus se poate studia si u ajutorul riteriului de omparatie u marginire
(I). Din dubla inegalitate:
1
1  3  5    (2n 1)
1
p
p
; 8n  1


2 n
2  4  6    (2n)
2n + 1

79

Serii de numere reale

rezulta a:

1
1

an 
; 8 n  1:
=
2
n
(2n + 1) =2
1 1
X
a este onvergenta
De i seria noastra are a eeasi natura u seria
=2 , adi 
n=1 n
pentru > 2 si divergenta pentru  2:
10. Folosind riteriul raportului al lui D'Alembert u limite extreme sa se studieze
urmatoarele serii:
1
1
n
X
2n ; b) X 2 n +2n :
a) 2
n=1
n=1
n
2n : Atun i:
Rezolvare. a) Notam u an = 2
n
2(n+1)
n
n
an+1 2
2 = 2( 1)n 2 :
=
=
2
n
2
n
an
2

1
X
an+1
an+1
1
1
1
2
1
2
an este o
:
De i
seria
Avem: nlim
=
2
=
<
1
lim
=
2
=
!1 an
n!1 an
2
8
n=1
serie onvergenta.
n
+2n , avem:
b) Not^and u an = 2
n
+2(n+1)
n
n
an+1 2
+2 = 2( 1)n +2 :
=
=
2
n
+2n
an
2
1
X
an+1
an+1
1+2
1+2
an
Atun i: nlim
=2
= 2 > 1 (nlim
= 8): Rezulta a seria
!1 an = 2
!1 an
n=1
este divergenta.
11. Sa se arate a pentru urmatoarele serii se poate apli a riteriul radi alului al
lui Cau hy-Hadamard, dar riteriul raportului al lui D'Alembert u limite extreme, nu:
2

1)
2

1)
2

1) +1
2
(

1) +1
2

1)
2

+1

1) +1
2

1)
2

+1

1)
2

1) +1
2
(

1)
2

1)
2

1)
2

n
2n ( 1) :
n=1
n=1
Rezolvare. a) Not^and u an = 2( 1)n n avem:
an+1 2( 1)n (n+1)
n
n
n
=
= 2( 1) ( 1) 1 = 22( 1) 1 :
n n
(
1)
an
2
an+1
2 1 = 2, iar lim an+1 = 2 2 1 = 1 nu putem apli a riteriul
=
2
Deoare e nlim
!1 an
n!1 an
8
raportului al lui D'Alembert u limite extreme.
pn a obtinem:
Cal ul^and ^nsa nlim
n
!1


n
n
p
1 = 1 < 1:
1
n
n
n
lim
a
=
lim
2
=
lim
2
n
n!1
n!1
n!1
2
Dedu em astfel u ajutorul riteriului radi alului al lui Cau hy-Hadamard a seria
1
X
an este onvergenta.
n=1

a)

n
2( 1)

n;

b)

+1

+1

1)

+1

1)

80

Capitolul 2

b) Pro ed^and asemanator, avem:


an+1
1+2( 1)n = 23 = 8 si lim an+1 = 21 2 = 1 ;
=
lim
lim
2
n!1 an
n!1
n!1 an
2
n
n
p
1
1 n = lim 2 n = 2 > 1:
n
iar nlim
!1 an = nlim
!12
n!1
(

1)

1)

an este divergenta.
12. Sa se studieze urmatoarele serii, folosind riteriul logaritmi :
1
1
1
X
X
X
1
1
a) nln x ; x > 0; b)
;
)
ln
n
ln ln n :
n=2 (ln ln n)
n=1
n=2 (ln n)
Rezolvare. a) Notam u an = nln x ; n  1: Avem:
1
ln
an = lim ln n ln x = ln x:
lim
n!1 ln n
n!1 ln n
1
X
Da a ln x > 1 , x < e 1 seria an este onvergenta; da a ln x < 1 , x >
n=1
1 1
1
1
X
X
X
,
nln e =
an este divergenta. Pentru x = e 1 seria devine:
> e 1 seria
n=1 n
n=1
n=1
adi a este seria armoni 
a, divergenta.
8
1
<
X
(C) da a 0 < x < e 1
De i an :
(D) da a x  e 1 :
n=1
Dedu em astfel a seria

n=1

b) Avem:

ln (ln ln n)ln n
lim
= nlim
n!1
!1 ln(ln ln n) = 1 > 1;
ln n
de i seria data este onvergenta.
(ln ln n)2
ln(ln n)ln ln n
=
lim
= 0 < 1;
) nlim
n!1 ln n
!1
ln n
de i seria este divergenta.

13. Folosind riteriul integral al lui Ma -Laurin{Cau hy, sa se studieze urmatoarele
serii: 1
1
X
X
1
1
a)
;
p
>
0;
b)
p
q ; q > 0:
n=2 nln n
n=2 n  ln n  (ln ln n)
1
Rezolvare. a) Consideram fun tia f : [2; 1) ! IR+ ; f (x) = p ontinua si
xln x
monoton des res atoare. Atun i, da a p 6= 1 avem:

Z n
Z n
i
1 h
(ln x) p+1 n
1
p+1 (ln 2) p+1 :
=

(ln
n
)
dx
=
Fn = f (x) dx =
p + 1 2 1 p
2
2 xlnp x
Sirul (Fn )n2 este onvergent da a si numai da a p +1 < 0 , p > 1 si este divergent
da a si numai da a p + 1 > 0 , p < 1: Da a p = 1 atun i:

81

Serii de numere reale

dx
= ln(ln x)jn2 = ln(ln n) ln(ln 2) ! 1; pentru n ! 1:
x
ln
x
2
8
<
(C) da a p > 1
Rezulta a seria este :
(D) da a 0 < p  1:
b) Asemanator, da a q 6= 1 avem:

Z
Z n
(ln y ) q+1 ln n
dy
dx
ln
x=y ln n
=

=
=
Fn =
q + 1 ln2
ln2 y (ln y )q
2 x(ln x)(ln ln x)q
i
1 h
=
(ln ln n)1 q (ln ln 2)1 q :
1 q
Sirul (Fn )n2 este onvergent da a q > 1 si divergent da a q < 1. Da a q = 1:
ln n
Z ln n

dy
= ln(ln y ) = ln(ln ln n) ln(ln ln 2) ! 1;
Fn =
ln2 y ln y
ln 2
pentru n ! 1:
8
< (C)
da a q > 1
Rezulta a seria data este :
(D) da a 0 < q  1:
14. Sa se studieze simpla si absoluta onvergenta a urmatoarelor serii u termeni
oare are:
pn
1
1
1 
X
X
X
1
2n + 1
1  sin nx
n
+1
n
+1
1+ ++ 
a) ( 1)
; b) ( 1)
; )
;
n+1
3n
2
n
n
n=1
n=1
n=1
"
#
1
1 ( 1)n+1
X
X
1  3     (2n 1)
n
+1
x 2 IR; d) ( 1)
; 2 IR;
; 2 IR; e)
+
2  4    (2n)
n=1
n=1 n n
1 sin n  sin 1
1 sin n
1 os n
X
X
X
n ; > 0; h)
3 ;
;

2
I
R;

2
I
R
;
g)
f)


n
n
lg(
n
+
1)
n=1
n=1
n=1
1
X
2n  sin2n a
i) ( 1)n+1
; a 2 IR:
n+1
n=1
Rezolvare. Vom studia seriile de mai sus, serii u termeni oare are, er et^and mai
^nt^ai absoluta lor onvergenta, a olo unde se poate. Da a ele vor absolut onvergente
atun i va rezulta a sunt si onvergente. Da a nu vor absolut onvergente vom
studia u unul dintre riteriile orespunzatoare simpla onvergenta a lor. Notam u an
termenul general al seriilor.
1 1
1 pn
X
X
: Comparam a easta serie u seria
a) Seria modulelor este
4=5 are
n=1 n
n=1 n + 1
4
este divergenta (seria armoni a generalizata u = < 1); obtinem:
5
pn
lim n+1 = 1 2 IR+ ;
n!1 1=
Fn =

n4

82

Capitolul 2

de unde rezulta a seria modulelor


absolut onvergenta.

n=1

janj este divergenta, de i seria noastra nu este


pn

( 1)n+1 bn , u bn =
vom ^n er a sa apli am
n+1
n=1
riteriul lui Leibniz, studiind sirul (bn )n1 . Avem:
X

Deoare e seria are forma

s
u
n+1 n+1 u
(n + 1)6
bn+1
=

=t
< 1;
bn
n n+2
n(n + 2)5
5

8 n  1;

de i sirul (bn )n1 este monoton des res ator, iar nlim
!1 bn = 0. Rezulta atun i, onform
riteriului lui Leibniz a seria

n=1

an este semi- onvergenta (S.C.).

1 2n + 1

: Studiem a easta serie u termeni pozitivi u


3n
2n + 1
riteriul lui D'Alembert. Notam u bn = n ; avem:
3
bn+1
2n + 3 3n
1
lim
= nlim
n!1 bn
!1 3n+1  2n + 1 = 3 < 1:
1
1
X
X
an este absolut onvergenta
bn este onvergenta, de i seria
Dedu em a seria
n=1
n=1
(A.C.).
) Vom studia a easta serie u ajutorul riteriului lui Diri hlet, onsider^and sirul
 
1
1
X
X
1 + 12 +    + n1
1
sin nx: Deoare e sirul
n =
bn =
; n  1 si seria
este
n
n n1
n=1
n=1
onvergent la zero, rezulta a si sirul mediilor aritmeti e, adi a (bn )n1 onverge la
zero. ^In plus, sirul (bn )n1 este monoton des res ator. ^Intr-adevar:
1
bn+1 1 + 21 +    + n1 + n+1
n
1
1
n

=
< 1; deoare e 1+ +    + >
; 8 n  1:
1
1
bn
n+1
2
n n+1
1+ 2 ++ n
1
X
Pentru seria n al ulam suma partiala de ordinul n:
n=1
8
sin(n + 1) x2  sin nx2
>
>
n
n
<
X
X
; da a x 6= 2k; k 2 Z
sin x2
Sn = k = sin kx = >
>
:
k=1
k=1
0;
da a x = 2k; k 2 Z:
b) Seria modulelor este

n=1

Da a x = 2k; k 2 Z atun i seria noastra devine


Da a x =
6 2k atun i jSnj

1
;
sin x2

8n 

n=1

0, o serie (absolut) onvergenta.

1, de i seria

n=1

n are sirul sumelor

partiale marginit. Conform riteriului lui Diri hlet rezulta a seria

n=1

an =

n=1

bn n

83

Serii de numere reale

este onvergenta. ^In on luzie seria

n=1

an (C), 8 x 2 IR:

Pentru a studia absoluta onvergenta a seriei


inegalitatea:

n=1

an , vom studia seria

n=1

janj: Din

j sin nxj  sin2nx; 8 n  1; 8 x 2 IR;


dedu em, pentru x =
6 k; k 2 Z , 2a:
1
1
2nx
; 8 n  1:
janj  1 + 21 +    + n1  sinnnx = 1 + 2 +n   + n  1 os
2
1 1 + 1 +    + 1 1 os 2nx
2
n
Seria
este divergenta, ind diferenta dintre o serie


n=1

1 1+ 1 +   + 1
X

1+ 12 +   + n1 1
 2n ; 8n  1; iar
2n
2n
n=1
1 
1 1
X
X
1
1  os nx
1+ ++
este divergenta) si o serie onvergenta
(dupa
seria
2
n 2n
n=1
n=1 2n
b
um rezulta din riteriul lui Diri hlet, onsider^and sirul b0n = n ; n  1; monoton
2
1
X
des res ator la zero si seria os 2nx, are are sirul sumelor partiale marginit:
n=1



n


X

sin
nx

os(
n
+
1)
x
1




jSenj = os 2kx =


sin x
j sin xj ; 8 n  1):
k=1
1
1
X
X
janj este divergenta, de i seria an nu este absolut
Dedu em astfel a seria
n=1
n=1
onvergenta, pentru x 6= k; k 2 Z: Fiind o serie onvergenta (am vazut mai sus
1
X
an este
apli ^and riteriul lui Diri hlet) rezulta a pentru x 6= k; k 2 Z seria
n=1
1
X
simplu onvergenta. Pentru x = k; k 2 Z seria 0 este (absolut) onvergenta.
n=1
1 " 1  3  5    (2n 1) #
X
d) Seria modulelor este
, studiata ^n Problema 9, i).
2  4  6    (2n)
n=1
1
X
an este
Rezulta a pentru > 2 a easta serie este onvergenta, de i seria noastra
n=1
1
X
absolut onvergenta. Da a  2 seria modulelor este divergenta, de i seria an nu
n=1
este absolut onvergenta.
1
X
Pentru 2 (0; 2 vom demonstra u ajutorul riteriului lui Leibniz a seria an
n=1 #
"
1

3

5



(2
n
1)
^
este onvergenta (de i simplu onvergenta). Intr-adevar sirul bn =
2  4  6    (2n)
bn+1  2n + 1 
este monoton des res ator:
=
< 1; 8 n  1; iar din relatia:
bn
2n + 2
divergenta

(termenul sau general este

84

Capitolul 2

0  bn 

p 1
2n + 1

8 n  1;

prin tre ere la limita obtinem a nlim


!1 bn = 0. De i seria

n=1

an este simplu onvergenta

pentru 2 (0; 2.
1
1
X
X
an = ( 1)n+1 este divergenta, iar da a < 0 seria
Da a = 0 seria
n=1
n=1
"
#
1
1
X
X
2

4

6



(2n)
n
+1
an = ( 1)
este divergenta, deoare e a2k ! 1 si
1  3  5    (2n 1)
n=1
n=1
1
X
a2k+1 ! +1, pentru k ! 1: De i pentru  0 seria an este divergenta.
n=1
8
>
(A.C.) da a > 2
>
>
1
<
^In on luzie X an
(S.C.) da a 2 (0; 2
>
>
n=1
>
:
(D) da a  0:
1
1 1
X
X
1
p
e) Seria modulelor este
are
are
a eea
s
i
natur
a
u
seria
n
, deoare e:
n=1 n  n
n=1 n
1
pn n

n

= 1 2 IR+ :
lim
n!1
1
n
1
1
X
X
janj este onvergenta, iar an este absolut onverDe i pentru > 1 seria
n=1
1
1n=1
X
X
janj este divergenta, de i seria an nu este absolut
genta. Pentru  1 seria
n=1
n=1
onvergenta.
Pentru 2 (0; 1 vom apli a seriei noastre riteriul lui Abel, onsider^and seria
1 ( 1)n+1
X
1
1
p

s
i

s
irul
b
=
;
n

1
:
Conform
riteriului
lui
Leibniz,

s
irul
n
n
n
n
n n1
n=1
1
n
+1
X ( 1)
ind monoton des res ator la 0, rezulta a seria
este onvergenta (simplu).
n
n=1
Sirul (bn )n3 este monoton res ator, deoare e:

p
1
1
n
+ 1 n
np
n
n
+1
n
p
n + 1 < n , (n + 1) < n
<n ,
>p ,
,
n
n
n + 1 nn n
, 1 + n1 < n; n  3;
si marginit 0 < bn  1; 8 n  1.
1
X
Conform riteriului lui Abel rezulta a seria an este onvergenta (simplu, deoare e
n=1
seria modulelor este divergenta).
1
X
Pentru  0 seria an este divergenta, deoare e an 6! 0, pentru n ! 1.
n=1
+1

+1

85

Serii de numere reale

^In on luzie

n=1

an

8
>
>
>
<
>
>
>
:

(A.C.) da a > 1
(S.C.) da a 2 (0; 1
(D) da a  0:

f) Da a > 1 atun i folosim inegalitatea: janj 


onvergenta, rezulta a seria

n=1

1 1
X
1
;
8
n

1
:
Seria
ind
n
n=1 n

janj este onvergenta,

de i seria

n=1

an este absolut

onvergenta.
1
X
an u ajutorul riteriului lui Diri hlet, onDa a 2 (0; 1 vom studia seria
n=1
1
X
1
sider^and seria os n si sirul bn = ; n  1: Pentru 6= 2k; k 2 Z sirul sumelor
n
n=1
1
X
partiale pentru seria os n este marginit. ^Intr-adevar:
n =1



n os (n+1)
n

X

sin
jSnj = os k = 2 sin 2  1 ; 8 n  1:
sin
k=1
2
2
Sirul (bn )n1 ind monoton des res ator la zero, din riteriul lui Diri hlet dedu em a
1
X
an este onvergenta, pentru 6= 2k; k 2 Z . Da a = 2k; k 2 Z , seria
seria
n=1
1 1
1
X
X
an =
a, ( 2 (0; 1):
este divergent
n=1 n
n=1
1
X
Pentru a studia absoluta onvergenta a seriei an ^n azul 2 (0; 1, vom studia
n=1
1 j os n j
1
X
X
seria modulelor jan j =
: Din inegalitatea:
n
n=1
n=1
j os n j  os2 n ; 8 n  1; 8 2 IR;
dedu em:
2
2n
janj  osn n = 1 + 2 os
; 8 n  1:

n
1 1 + os 2n
X
este o serie divergenta. ^Intr-adevar, pentru = k; k 2 Z seria
Seria

2
n
n=1
1 1
X
devine
a, ( 2 (0; 1): Pentru 6= k; k 2 Z seria de mai sus este suma
divergent
n=1 n
1 os 2n
1 1
X
X

s
i
o
serie
onvergent
a
dintre o serie divergenta

( onform riteriului
n=1 2n
n=1 2n
1
lui Diri hlet, onsider^and sirul b0n = ; n  1 monoton des res ator la zero si seria
2n
1
X
os 2n are are sirul sumelor partiale marginit:
n=1

86

Capitolul 2

1
os(n + 1)

jSenj = os 2k = sin n  sin


j sin j ;
k=1
n

Dedu em astfel a ^n a est az


seria

n=1

2 (0; 1 seria

n=1

8 n  1:

janj este divergenta, 8 2 IR, de i

an este simplu onvergenta, da a 6= 2k; k 2 Z (am vazut mai sus a este

onvergenta, apli ^and riteriul lui Diri hlet). Pentru = 2k; k 2 Z seria
divergenta.
Da a

 0, deoare e an 6! 0, pentru n ! 1, rezulta a seria

genta.
^In on luzie:

n=1

an

8
>
>
>
<
>
>
>
:

g) Avem:

n=1

n=1

an este

an este diver-

(A.C.) da a > 1
(S.C.) da a 2 (0; 1 si 6= 2k; k 2 Z
(D) da a f 2 (0; 1 si = 2k; k 2 Z g sau  0:

j
sin nj  sin n1 sin n1
janj =
 n ; 8 n  1:
n
1
1

1 sin
n
Seria
a u seria
are a eeasi natur
X

n
( + 1 > 1). ^Intr-adevar:
sin n1

lim n = 1 2 IR+ :
n!1 1
n +1
n=1

n=1

n +1

are este onvergenta pentru > 0,

1 sin 1
n este onvergent
Conform riteriului de omparatie u limita rezulta a seria
a.

n=1 n
1
X
X

De i folosind riteriul de omparatie u marginire (I) dedu em a seria


onvergenta. Rezulta a seria noastra
h) Studiem seria modulelor:


n=1

n=1

janj este

an este absolut onvergenta pentru 8 > 0:









sin n3 sin 3 sin 23 sin 33 sin 43
janj = lg(n + 1) = lg 2 + lg 3 + lg 4 + lg 5 +
n=1
n=1


5 sin 6

sin 3

3 +    :
+
+
lg 6 lg 7
Fiind o serie u termeni nenegativi, a easta are a eeasi natura u seria obtinuta
prin gruparea a ^ate trei termeni onse utivi ai seriei:

87

Serii de numere reale

3 1
3 1
1
0
1
0
+
+ =
+
+
+
+
2 lg 2 lg 3 lg 4
2 lg 5 lg 6 lg 7
1

"

3
1
1
0
:
+
+
=
n 1) lg(3n) lg(3n + 1)
n=1 2 lg(3
p "
#
1
1
3
termenul general al seriei de mai sus. Avem:
+
Notam u bn =
2p lg(3n p1) lg(3
n
)
p
2 3
3
3
bn >
=
>
; 8 n  1:
2 lg(3n) lg(3n) 3n
X

1 1
1
X
3
1 X
p
Deoare e seria
bn este
=
este divergenta, rezulta a seria
3 n=1 n
n=1 3n
n=1
1
1
X
X
janj este divergenta. Dedu em de ai i a seria an nu
divergenta, de i si seria
n=1
n=1
este absolut onvergenta.
1
X
n
Pentru a studia simpla onvergenta apli am riteriul lui Diri hlet. Seria sin
3
n=1
are sirul sumelor partiale marginit:



 n + 1 
 n





sin

 2
sin
n
X
k

3
2
3
 2; 8 n  1;
jSnj = sin 3 =



sin
k=1


6
!
1
X
1
iar sirul
an este o serie
este monoton des res ator la 0. De i seria
lg(n + 1) n1
n=1
simplu onvergenta.
i) Apli am riteriul radi alului al lui Cau hy pentru serii u termeni oare are;
avem:
q
2  sin2 a
n
p
= 2sin2 a:
lim
j
a
j
=
lim
n
n!1
n!1 n n + 1
p


[
2


2
Da a 2sin a < 1 , j sin aj <
,
a 2 k2Z
+ k; + k atun i seria
2
4
4
1
X
an este absolut onvergenta.
n=1
p


[
2
3

2
, a 2 k2Z 4 + k; 4 + k atun i seria
Da a 2sin a > 1 , j sin aj >
2
1
X
an este divergenta.
n=1
1 ( 1)n+1
1
X
X

an =
Da a 2sin2 a = 1 , a =  + k; k 2 Z atun i seria
4
n=1 n + 1
n=1
1 1
1 1
X
X
este simplu onvergenta, deoare e seria modulelor
=
este divergenta,
n=1 n + 1
n=2 n
X

88

Capitolul 2

1 
este
an ind onvergenta, onform riteriului lui Leibniz (sirul
seria
n + 1 n1
n=1
monoton des res ator la 0.)


( 1)n+1 n are satisfa e onditiile


n=0
din riteriul lui Leibniz (sirul ( n )n0 este monoton des res ator u limita egala u 0),
^nlo uim suma seriei u suma partiala Sn fa em o eroare mai mi a de ^at primul termen
neglijat n+1 . Eroarea este prin lipsa da a n este par si prin adaos da a n este impar.
Rezolvare. Fie:
Sn = 0 + 1 2 +    + ( 1)n+1 n ; n 2 IN;
suma partiala de ordinul n. Da a p este par atun i:
Sn+p = Sn + ( 1)n+2 n+1 + ( 1)n+3 n+2 +    + ( 1)n+p+1 n+p =
= Sn + ( 1)n+2  [ |( n+1 {z n+2 }) +    + ( n+p 1 n+p ) :
|
{z
}
0
0
De i:
jSn+p Snj = n+1 n+2 +    + n+p 1 n+p = n+1 |( n+2 {z n+3)}
0
   |( n+p 2 {z n+p 1}) n+p < n+1; 8 n 2 IN;
0
(sirul ( n )n2IN este monoton des res ator).
Da a p este impar atun i:
Sn+p = Sn + ( 1)n+2  [ n+1 ( n+2 n+3 )    ( n+p 1 n+p) ;
de unde rezulta a:
jSn+p Snj  n+1; 8 n 2 IN:
De i pentru 8 p 2 IN avem: jSn+p Sn j  n+1 ; 8 n 2 IN: Tre ^and la limita
pentru p ! 1 ^n inegalitatea de mai sus, rezulta a:
jS Snj  n+1; 8 n 2 IN:
Da a n este par atun i S Sn = ( 1)n+2 n+1 +     0, de i eroarea este prin
lipsa (Sn  S ), iar da a n este impar atun i S Sn = ( 1)n+2 n+1 +     0; de i
eroarea este prin adaos (Sn  S ).
1
X
1
16. Sa se a e rangul minim al sumei partiale a seriei ( 1)n+1 2 are aproxin
n=1
meaza suma S a a estei serii u o eroare inferioara lui " = 10 4 si sa se pre izeze da a
aproximarea este prin lipsa sau prin adaos.
1
X
1
Rezolvare. Seria ( 1)n+1 2 este o serie tip Leibniz si, onform Problemei 15
n
n=1

15. Sa se arate a da a ^ntr-o serie alternata

89

Serii de numere reale

1
;
(n + 1)2
s
n
X
1
1
1
k
+1
:
Impunem
ondit

ia
<"
,
n
+
1
>
=100: Gasim
unde Sn = ( 1)
2
2
k
(
n
+
1)
"
k=1
rangul minim n0 = 100 pentru are jS Sn j < 10 4 : Suma partiala S100 aproximeaza
suma S a seriei date prin lipsa (S100 < S ) u o eroare inferioara lui 10 4 .
17. Sa se al uleze seria produs pentru urmatoarele serii, oment^andu-se rezultatele:
1 1
1 ( 1)n
X
X
a)
si
; a > 0;
n=0 n!
n=0 n!(a + n)
"
"
#
1  3 n #
1  3 n 1 
X
X
1 
n
b) 1
si 1 +
 2 + 2n+1 ;
n=1 2
n=1 2
1 ( 1)n
1 ( 1)n
X
X
p
p
si
:
)
n
+
1
n=0 n + 1
n=0
1 1
X
1
Rezolvare. a) Seria
u termenul general an =
este (absolut) onvern!
n=0 n!
genta, onform riteriului lui D'Alembert, deoare e:
an+1
1
lim
=
lim
= 0 < 1;
n!1 an
n!1 n + 1
1 ( 1)n
X
( 1)n
iar seria
u termenul general bn =
este absolut onvergenta,
n!(a + n)
n=0 n!(a + n)
deoare e:




a+n
bn+1
= lim
= 0 < 1:

lim
n!1 bn n!1 (n + 1)(a + n + 1)
Apli ^and Teorema 4 rezulta a seria produs este absolut onvergenta u suma
egala u produsul sumelor elor doua serii. Pentru a determina a easta serie al ulam
termenul sau general:
( 1)n
1
( 1)n 1
n = a0 bn + a1 bn 1 +    + an 1 b1 + an b0 = 1 
+ 
+
n!(a + n) 1! (n 1)!(a + n 1)
n 1
1
( 1)n 2
1
( 1)1 1 1 X
( 1)n k
+ 
+  +

+  =

=
2! (n 2)!(a + n 2)
(n 1)! 1!(a + 1) n! a k=0 k! (n k)!(a + n k)
n ( 1)n k C k
n
k k
1 X
k:=k 1 X ( 1) Cn
n n =
:
=
n! k=0 a + n k
n! k=0 a + k
Pentru a determina suma de mai sus pornim de la identitatea:
n
X
( 1)k Cnk xk = (1 x)n ;
k=0
pe are o ^nmultim membru u membru u xa 1 ; x 2 IR. Obtinem:
( 0 = 0; n = 1=n2 ; n  1): jS

Sn j 

90

Capitolul 2
n

( 1)k Cnk xk+a 1 = (1 x)n  xa 1 ; 8 x 2 IR:


k=0
Integr^and egalitatea
de mai sus pe intervalul [0; 1 rezulta:
1
n
a
+
k

X
x Z1
(1 x)n  xa 1 dx;
=
( 1)k Cnk

a
+
k
0
k=0
0
de i:
Z 1
n ( 1)k C k
X
n =
(1 x)n  xa 1 dx:
a
+
k
0
k=0
Z 1
Pentru a al ula ^n ontinuare integrala In = (1 x)n  xa 1 dx vom determina
0
o relatie de re urenta ^ntre In si In 1 . Avem:
1
 a 0
Z 1
Z 1

xa
x
n
n
a
1
n
dx = (1 x) +
In = (1 x)  x dx = (1 x) 
a
a
0
0
0
Z 1
Z 1
n
n
n
1
a
n
1
a
1
+
(1 x)  x dx =
(1 x)  x  [1 (1 x) dx =
an 0
a 0
n
= In 1
I;
a
a n
de unde rezulta a:
n
In =
I ; 8 n  1:
aZ+1 n n 1
1
Deoare e I0 = xa 1 dx = , dedu em din relatia de re urenta de mai sus a:
a
0
n(n 1)    2  1
n!
In =
=
:
(a + n)(a + n 1)    (a + 1)a a(a + 1)    (a + n)
Revenind la termenul general n al seriei produs, avem:
1
1
; n 2 IN:
n = In =
n!
a(a + 1)    (a + n)
De i:
1
1 1! X
1 ( 1)n ! X
X
1

=
:
n)
n=0 n!
n=0 a(a + 1)    (a + n)
n=0 n!(a +
n
3
; n  1 (a0 = 1) termenul general al primei serii, iar
b) Notam u an =
2
 n 1 
3
1
u bn =

2n + n+1 ; n  1 (b0 = 1) termenul general al elei de-a doua
2
2
serii. Deoare e an 6! 0 si bn 6! 0 pentru n ! 1 rezulta a ambele serii sunt divergente.
Cal ul^and produsul a estor serii obt
inem o serie u termenul
general n :
 n 1 

 n 1 
1
1
3
3
n
n
1
n = a0 bn + a1 bn 1 +    an 1 b1 + an b0 =
 2 + 2n+1
 2 + 2n
2
2
 n 1 

 n 1 

 n
3
1
1
3
3

2n 2 + n 1




2+ 2
=
2
2
2
2
2
 n 1 
3
1
1
1
1 3
n
1
n
2
n
=
 2 + 2n+1 2
2
   2 22 2 =
2
2n
2n 1 1
#
 n 1 "
n 1 1
1
3
3
1
2
1
n
=
 2n + 2n+1 2  2 1 22  1 2 1 2 =
2
2
X

91

Serii de numere reale

1   3 n
3 n 1  1
 2n+1 + 2n = 4 ; 8 n 2 IN:
=
2
1  3 n
X
, o serie onvergenta (este seria geometri a u ratia
De i seria produs este
n=0 4
3
< 1).
4
A easta problema (b)) este un exemplu^n are produsul a doua serii divergente este
o serie absolut onvergenta. Dedu em de ai i a proprietatea de onvergenta pentru
seriile fa tor nu este o onditie ne esara pentru onvergenta seriei produs.
1 ( 1)n
1
X
X
p
este simplu onvergenta, onform riteriului lui Leib ) Seria an =
n=0 n + 1
n=0
1
1
X
X
p 1 ind divergenta (are a eeasi natura u seria p1n
niz, seria modulelor
n=1
n=0 n + 1
divergenta).
Cal ulam termenul general al seriei produs (putere):
( 1)n
( 1)n
( 1)n
+ +
+p p +p p
n = a0 an + a1 an 1 +    an 1 a1 + an a0 = p
n+1
2 n
3 n 1
n
X
( 1)n
1
( 1)n
+p p + p
= ( 1)n q
; 8 n 2 IN:
n+1
2 n
k=0 (k + 1)(n k + 1)
De i seria2produs este:
3
n
1
X
X
1
n
5:
( 1) 4 q
(
k
+
1)(
n
k
+
1)
n=0
k=0
Deoare e: n
X
1
j nj = q
 nn ++ 11 = 1; 8 n 2 IN;
k=0 (k + 1)(n k + 1)


rezulta a n 6! 0, pentru n ! 1, de i seria

n este divergenta. Din a est exemplu


dedu em a produsul a doua serii semi- onvergente poate o serie divergenta.
18. Sa se al uleze sumele urmatoarele serii:
1
1
X
X
1
1
a)
;  0; b)
;  0;
n=1 ( + n)( + n + 1)( + n + 2)
n=1 ( + n)( + n + 1)
1
X
1
)
;  0; p 2 IN  :
n=1 ( + n)( + n + 1)    ( + n + p)
Rezolvare. Seriile de mai sus sunt onvergente, ele av^and a eeasi natura u seriile
1 1
1 1
1 1 X
X
X
;
,
respe tiv
2
3
p+1 , are sunt onvergente.
n=1 n
n=1 n
n=1 n
a) Sirul sumelor partiale este:

n
n  1
X
X
1
1
1
1
Sn =
=
=
:
+k+1
+1 +n+1
k=1 ( + k )( + k + 1)
k=1 + k
n=0

92

Capitolul 2

1
:
Pentru n ! 1 obtinem suma seriei: S = nlim
S
=
n
!1
+1
b) Avem:
n
n 1"
X
X
1
1
Sn =
=
k=1 ( + k )( + k + 1)( + k + 2)
k=1 2 ( + k )( + k + 1)
#
"
#
1
1
1
1
=
:
( + k + 1)( + k + 2)
2 ( + 1)( + 2) ( + n + 1)( + n + 2)
1
:
Pentru n ! 1 obtinem suma seriei: S = nlim
S
=
n
!1
2( + 1)( + 2)
) Sirul sumelor partiale este:
n
X
1
Sn =
=
k=1 ( + k )( + k + 1)    ( + k + p)
n 1"
X
1
=
k=1 p ( + k )( + k + 1)    ( + k + p 1)
#
"
1
1
1
=
( + k + 1)( + k + 2)    ( + k + p)
p ( + 1)( + 2)    ( + p)
#
1
:
( + n + 1)( + n + 2)    ( + n + p)
Pentru n ! 1 obtinem suma seriei:
1
1
:
S= 
p ( + 1)( + 2)    ( + p)
Da a = 0 dedu em a:
1
X
1
1
=
; 8 p 2 IN  :
n
(
n
+
1)



(
n
+
p
)
p

p
!
n=1
19. Serii duble. Fie matri ea in nita:
0

(1)

B
B
B
B
B
B
B
B
B
B


a11 a12
a21 a22
..
.
ak1 ak2
..
.

   a1i   
   a2i   
   aki   

1
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
A

Elementele a estei matri e in nite se pot reprezenta prin sirul: (2) u1 ; u2 ; : : : ; ur ;

::::
Sa onsider
1
1am urmatoarele serii:
1 X
1
1 X
1
X
X
X
X
ur :
aki ; (6)
(3)
aki ; (o serie dubla); (4)
aki ; (5)
r=1
i=1 k=1
i;k=1
k=1 i=1
Seriile (4) si (5) se numes serii iterate.

93

Serii de numere reale

Teorema 5. Presupunem a matri ea (1) si sirul (2) au a eiasi termeni. Da a


el putin una din seriile (3), (4), (5) sau (6) este absolut onvergenta atun i rezulta a
toate ele patru serii sunt onvergente si au a eeasi suma.
Da a seriile au termenii aki  0 atun i este su ient a una din ele patru serii
(3)-(6) sa e onvergenta pentru a toate elelalte sa e onvergente si atun i ele vor
avea a eeasi suma.
Pentru demonstratia Teoremei 5 vezi [14, Vol.II, p.394.
Folosind rezultatul de mai sus sa se arate a:
1 1
1 [(k 1)!2
X
X
=
3
:
2
k=1 k
k=1 (2k )!
(k 1)!
(i 1)!
Rezolvare. Sa onsideram aki =
=
:
i(i + 1)    (i + k) k(k + 1)    (k + i)
Conform Problemei 18, ) u = 0 si p = k avem:
1
X
1
1
=
;
k  k!
n=1 n(n + 1)    (n + k )
iar:
1
1
1
X
X
X
1
1
1
(k 1)!
k
= (k 1)!
= (k 1)!
= 2
ai =
i(i + 1)    (i + k)
k  k! k
i=1 i(i + 1)    (i + k )
i=1
1 1
1 X
1 i=1 X
X
aki =
si
2 (o serie onvergenta):
k=1 k
k=1 i=1
Modi am ^n ontinuare matri ea (1) astfel:
0

(7)

B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B


r1
a21
a31
..
.
ak1
..
.

0 0
r2 0
a32 r3





ak2 ak3

   akk

0
0
0

0 0
0 0
0 0
1 rk 0






1
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
A

= (aki )0

i;k

Pe lo ul k din linia k am pus elementul rk egal u suma termenilor din r^andul


k de la dreapta termenului k, in lusiv a est termen. Atun i sumele elementelor de
pe e are linie ram^an nes himbate fata de ele orespunzatoare matri ei (1). ^In mod
1 X
1
X
(aki )0 ram^ane nes himbata, si anume:
asemanator, a doua suma iterata
k=1 i=1
1 1
1
1 X
1
1 X
1
X
X
X
X
k
k
0
1
2
k
ai =
(ai ) = (a1 + a1 +    + ak 1 + rk ) =
2:
k=1 k
k=1
k=1 i=1
k=1 i=1
Pentru elementul rk avem expresia:
1
1
1
X
X
X
(k 1)!
(k 1)!
rk = aki =
=
:
n=1 (n + k 1)    (n + 2k 1)
i =k
i=k i(i + 1)    (i + k )

94

Capitolul 2

Apli am ^n ontinuare din nou Problema 18, ) u = k 1 si p = k. Obtinem:
(k 1)!
:
rk =
k  k(k + 1)    (2k 1)
Apoi, suma elementelor ajk de pe oloana k u j > k pentru matri ea (7) este:
1
1
1
X
X
X
(k 1)!
1
j
ak =
= (k 1)!
:
j =1 (k + j )    (2k + j )
j =k+1
j =k+1 j (j + 1)    (j + k )
Conform Problemei 18, ) u = k si p = k obtinem:
1
X
1
(k 1)!
1
=
:
ajk = (k 1)! 
k (k + 1)    (2k) k(k + 1)    (2k)
j =k+1
Atun i suma elementelor de pe oloana k pentru matri ea (7) este:
1
X
(k 1)!
(k 1)!
rk +
ajk = 2
+
=
k (k + 1)    (2k 1) k(k + 1)    (2k)
j =k+1
3  [(k 1)!2
3(k 1)!
=
:
=
k(k + 1)    (2k 1)(2k)
(2k)!
1 1
1 X
1
X
X
(aki )0 =
Apli ^and Teorema 5 matri ei (7), seria
2 ind onvergenta,
k=1 k
k=1 i=1
rezulta a si seria:
0
1
1 X
1
1 X
1
1
1
1 [(k 1)!2
X
X
X
X
X
(aki )0 =
(ajk )0 = rk +
ajk A = 3
i=1 k=1
k=1 j =k
k=1
j =k+1
k=1 (2k )!
este onvergenta si are a eeasi suma u prima serie, adi a:
1 [(k 1)!2
1 1
X
X
=
3
:
(8)
2
k=1 (2k )!
k=1 k

PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE


20. Sa se studieze sirul sumelor partiale pentru urmatoarele serii, dedu ^andu-se
apoi natura a estora si suma lor, ^n az de onvergenta:
1
1 p

X
p
X
p
1
n + + 1 2 n + + n + 1 ; > 0;
a)
; b)
n=1 n(n + 3)
1 5n2 + 12n + 8n=1
1
1 3n2 + n 2
X
X
X
2n 2 + 2n + 1
)
;
d)
;
e)
:
2
3
3
2 1)
n!
n=1 n (n + 1) (n + 2)
n=1 (n + 1)(n + 2)(4n
n=1
21. Sa se arate a da a seria
si seria

n=1

n=1

n an (an  0; 8 n  1) onverge, atun i onverge

an .
1

22. Sa se arate a da a seria u termeni nenegativi an este onvergenta atun i


n=1
si seriile:

95

Serii de numere reale

1 an
X
an
; b)
a)
n=1 n
n=1 1 + an
sunt onvergente.
1 a
1
X
X
n
23. Fie an o serie divergenta u an  0; 8 n  1: Sa se arate a seria
1
+
an
n=1
n=1
este divergenta.
24. Sa se studieze natura urmatoarelor serii folosind riteriile de omparatie:
1 3 + sin n
1
1
X
X
X

n2
2n sin n ;
; b)
; )
a)
4
n
2
3
n=1
n=1
n=1 5n + 2n + 1

1
1 ln n
X
X
1 
1
d)
3 ; e) n=2 ln n ln 1 + n ln 1 + n2 :
n=2 n
25. Sa se studieze u ajutorul riteriului radi alului al lui Cau hy urmatoarele
serii: 1 
1 " 13 + 23 +    + n3 n #n
1 pnn + 2
X
X
X
2n + 1 n
; b)
:
; )
a)
n
n3
4
n=1
n=1 n + 1
n=1 5n + 3
26. Sa se studieze natura urmatoarelor serii, folosind riteriile lui D'Alembert, al
lui Raabe-Duhamel
sau al1 lui Bertrand:1
1 n!
X
X n!
X
nn
a)
;
b)
;
)
; a > 0;
3
2n
n=1 n + 1
n=1 n
n=1 (a + 1)(2a + 1)    (na + 1)
1
1 p
X
X
n!
d) a n ; a > 0; e)
; > 0;
n=1 ( + 1)    ( + n 1)
n=1
1
X
n! bn
; b > 0; (an )n1  IR+ ; an ! a;
f)
n=1 (b + a1 )(2b + a2 )    (nb + an )

1
X
1 



g)
a
a ; a 2 0; 2 ;
n=1 (1 + tg a) 1 + tg



1 + tg
n
1 a(a + 1)    (a + n2 1) 1
X
 n ; a > 0; 2 IR:
h)
n!
n=1
27. Sa se studieze urmatoarele serii, folosind riteriul
p logaritmi :
1
1 1
1
X
X
X
1
n n2 + 2
;

2
I
R
;
b)
:
a)
;
)

ln n
3
n=2 (ln n)
n=2 ln n
n=1 n + 2n + 1
28. Folosind riteriul de omparatie si apoi riteriul integral sa se dedu a natura
1
X
1
seriei:
:
n=1 n ln(n + 1)
29. Sa se studieze simpla si absoluta onvergenta a urmatoarelor serii:
1
1
1 ( 1)n
X
X
X
(n!)2
3n + 2
q
( 1)n
( 1)n+1 n ;
; b)
; )
a)
(2n)!
5
n=1
n=1
n=1 n(n + 1)
1
1
X
X
ln (2 + e3n )
an os n ; (an )n1  IR+ ; (an )n1 monoton
;
e)
d) ( 1)n+1
ln (2 + e2n )
n=1
n=1
1 sin n  os n2
X
des res ator u limita 0; f)
; > 0:
n
n=1
1

Capitolul 3
SPAT
 II METRICE
Spatii metri e

Fie X o multime nevida. Se numeste metri a sau distanta pe X o apli atie


d : X  X ! IR are satisfa e urmatoarele axiome:
a) d(x; y )  0; 8 x; y 2 X ; d(x; y ) = 0 , x = y ;
b) d(x; y ) = d(y; x); 8 x; y 2 X ;
) d(x; y )  d(x; z ) + d(z; y ); 8 x; y; z 2 X; (numita inegalitatea triunghiulara).
O multime X dotata u o metri a d se numeste spatiu metri , notat (X; d). Elementelor lui X le vom mai spune si pun te.
Fie (X; d) un spatiu metri , x0 2 X si " > 0: Se numeste sfera des hisa u entrul
^n x0 2 X si de raza " multimea:
Sd (x0 ; ") = fx 2 X j d(x0 ; x) < "g;
iar sfera ^n hisa u entrul ^n x0 si de raza " multimea:
Sd (x0 ; ") = fx 2 X j d(x0 ; x)  "g;
notate uneori mai simplu u S (x0 ; "); respe tiv S(x0 ; ").
Multimea A din spatiul metri (X; d) este marginita da a 9 x0 2 X si " > 0 a.^.
A  S(x0 ; "): Se numeste ve inatate a pun tului x0 2 X o multime V  X are ontine
o sfera des hisa u entrul ^n x0 , de i 9 " > 0 a.^. S (x0 ; ")  V .
Metri ele d1 si d2 de nite pe multimea X se numes e hivalente da a:
a) pentru 8 x 2 X si 8 r > 0 9  > 0 a.^. Sd (x; )  Sd (x; r) si
b) pentru 8 x 2 X si 8 r > 0 9  > 0 a.^. Sd (x; )  Sd (x; r).
Da a pentru doua metri e d1 ; d2 : X  X ! IR exista onstantele a; b 2 IR;
0 < a  b astfel ^n ^at a d1 (x; y )  d2 (x; y )  b d1 (x; y ); 8 x; y 2 X; atun i ele doua
metri e d1 si d2 sunt e hivalente.
Fie (xn )n2IN (sau (xn )n2IN  , notat si (xn )n1 ) un sir de pun te din spatiul metri
(X; d). Sirul (xn )n2IN onverge la x 2 X da a 8 V (x) o ve inatate a pun tului x
2

Spatii metri e

97

9 nV 2 IN

a.^. xn 2 V (x); 8 n  nV : Elementul x 2 X se numeste limita sirului


(xn )n2IN ; se noteaza nlim
!1 xn = x sau xn ! x; pentru n ! 1.
Teorema 1. Sirul (xn )n2IN  (X; d) onverge la x 2 X da a si numai da a:
8 " > 0 9 n0 (") 2 IN a.^. 8 n  n0 (") are lo d(xn; x) < ":
Proprietati ale sirurilor onvergente
a) Limita unui sir onvergent este uni a.
b) xn ! x; pentru n ! 1 , d(xn ; x) ! 0; pentru n ! 1:
) Da a 9 ( n )n2IN  IR; n ! 0, pentru n ! 1 a.^. d(xn ; x)  n ; 8 n 2 IN
atun i xn ! x; pentru n ! 1.
d) Ori e subsir al unui sir onvergent este onvergent si are a eeasi limita u sirul
dat.
e) Un sir onvergent este marginit (multimea termenilor sai este marginita).
Sirul (xn )n2IN  (X; d) se numeste sir Cau hy sau sir fundamental da a:
8 " > 0 9 n0(") 2 IN a.^. 8 n; m  n0 (") are lo d(xn; xm) < "
, 8 " > 0 9 n0(") 2 IN a.^. 8 n  n0(") are lo d(xn; xn+p) < "; 8 p 2 IN:
Ori e sir fundamental este marginit. Ori e sir onvergent este sir fundamental.
Spatiul metri (X; d) se numeste omplet da a ori e sir Cau hy din X este sir
onvergent.
Spatiul metri (IR; d), unde d(x; y ) = jx y j; 8 x; y 2 IR este spatiu metri omplet, onform Teoremei 5, x1, Capitolul 2.
Fie (X; d) un spatiu metri . O multime A  X se numeste des hisa da a ea
este ve inatate pentru ori e pun t al ei. Numim multime ^n hisa o multime a arei
omplementara este des hisa. Multimea vida ; si spatiul^ntreg X sunt multimi des hise
si ^n hise.
Un pun t x 2 X se numeste pun t de a umulare pentru o multime A  X da a
ori e ve inatate a sa ontine pun te din A, diferite de x, adi a:
8 V; V T (A n fxg) 6= ;:
Teorema 2. Pun tul x 2 X este pun t de a umulare pentru multimea A da a si
numai da a 9 (xn )n2IN  A; xn 6= x; 8 n 2 IN a.^. xn ! x, pentru n ! 1:
Un pun t x 2 X se numeste pun t aderent multimii A da a ori e ve inatate a sa
ontine pun te din A, adi a:
8 V; V T A 6= ;:
Teorema 3. Pun tul x este pun t aderent pentru A da a si numai da a 9 (xn )n2IN 

98

Capitolul 3

 A a.^. xn ! x; pentru n ! 1:
Un pun t x 2 X se numeste pun t izolat al multimii A da a el apartine multimii,

dar nu este pun t de a umulare pentru A.


Un pun t x 2 X se numeste pun t interior pentru multimea A da a 9 o ve inatate
a sa in lusa ^n multimea A.
Un pun t x 2 X se numeste pun t frontiera pentru multimea A da a ori e
ve inatate a sa ontine pun te at^at din multime, ^at si din omplementara sa.
Pentru o multime A  X , notam u:
0
A { multimea pun telor de a umulare pentru A, numita multimea derivata a lui A;
A { multimea pun telor aderente ale multimii A, numita aderenta sau ^n hiderea
lui A;

A sau int A { multimea pun telor interioare ale multimii A, numita interiorul lui A;
F r A { multimea pun telor frontiera ale multimii A, numita frontiera lui A.
O multime A  X se numeste ompa ta da a ori e sir (xn )n2IN de elemente din A
ontine un subsir (xkn )n2IN onvergent la un pun t din A. O multime A  X ompa ta
este marginita si ^n hisa.
Prin ipiul ontra tiei
Apli atia ' : X ! X a spatiului metri (X; d) se numeste ontra tie da a 9 q 2
2 (0; 1) a.^. d('(x); '(y))  q d(x; y); 8 x; y 2 X:
Pun tul x 2 X se numeste pun t x al apli atiei ' : X ! X da a '(x) = x:
Teorema 4 (Bana h). O ontra tie ' a spatiului metri omplet (X; d) are un
singur pun t x.
^In demonstratia Teoremei 4, sirul are aproximeaza pun tul x este onstruit astfel:
xn = '(xn 1 ); n = 1; 2; : : :, unde x0 2 X este arbitrar, iar eroarea are se obtine
^nlo uind solutia e uatiei '(x) = x u aproximanta xn de ordin n este mai mi a sau
d(x0 ; x1 ) n
egala u
q .
1 q

Spatii liniare normate

Fie V un spatiu liniar (ve torial) real (sau omplex). Apli atia k  k : V
numeste norma pe spatiul V da a satisfa e urmatoarele axiome:
a) k~uk  0; 8 ~u 2 V ; k~uk = 0 , ~u = ~0;
b) k ~uk = j j  k~uk; 8 ~u 2 V; 8 2 IR (C );
) k~u + ~v k  k~uk + k~vk; 8 ~u; ~v 2 V:

! IR se

Spatii metri e

99

Numarul k~uk se numeste norma ve torului ~u. Un spatiu liniar V pe are s-a de nit
o norma k  k se numeste spatiu liniar normat sau spatiu normat; se noteaza (V; k  k):
Normele k  k1 si k  k2 : V ! IR se numes e hivalente da a 9 a; b 2 IR; 0 < a  b
astfel ^n ^at:
a k~uk1  k~uk2  b k~uk1 ; 8 ~u 2 V:
Da a (V; k  k) este un spatiu normat atun i apli atia d : V  V ! IR, de nita
prin:
d(~u; ~v ) = k~u ~v k; 8 ~u; ~v 2 V
de neste o metri a pe V , numita metri a indusa de norma. De i ori e spatiu normat
este spatiu metri u metri a indusa de norma.
Proprietati ale sirurilor din (V; k  k)
a) ~xn ! ~x , 8 " > 0 9 n0 (") 2 IN a.^. 8 n  n0 (") : k~xn ~xk < ":
b) ~xn ! ~x; pentru n ! 1 ) k~xn k ! k~xk; pentru n ! 1:
) ~xn ! ~x; ~yn ! ~y; pentru n ! 1 ) ~xn + ~yn ! ~x + ~y; pentru n !1;
8 ; 2 IR (C ):
d) Da a ( n )n2IN  IR (C ); (~xn )n2IN  V; f n ! 0; pentru n ! 1 si k~xn k 
 M; 8 n 2 IN g sau fj nj  M; 8 n 2 IN si ~xn ! ~0; pentru n ! 1g atun i
n~xn ! ~0; pentru n ! 1:
e) Da a ( n )n2IN  IR (C ); n ! ; pentru n ! 1; iar (~xn )n2IN  V; ~xn ! ~x;
pentru n ! 1 atun i n~xn ! ~x; pentru n ! 1:
Un spatiu liniar normat (V; k  k) se numeste spatiu Bana h da a V este spatiu
metri omplet ^n raport u metri a indusa de norma.

Spatii prehilbertiene si spatii Hilbert

Fie H un spatiu liniar real (sau omplex). Apli atia g : H  H ! IR (C ) se


numeste produs s alar pe spatiul H da a satisfa e urmatoarele axiome:
a) g (~x; ~x)  0; 8 ~x 2 H ; g (~x; ~x) = 0 , ~x = ~0;
b) g (~x; ~y) = g (~y; ~x);
) g (~x + ~y; ~z) = g (~x; ~z) + g (~y; ~z); 8 ~x; ~y; ~z 2 H ;
d) g ( ~x; ~y) = g (~x; ~y); 8 2 IR (C ); 8 ~x; ~y 2 H:
Numarul real ( omplex) g (~x; ~y) se numeste produsul s alar al ve torilor ~x si ~y; el
se mai noteaza si h~x; ~yi:
Un spatiu liniar H pe are s-a de nit un produs s alar h; i se numeste spatiu

100

Capitolul 3

prehilbertian, notat (H; h; i):

Un spatiu prehilbertian
este spatiu normat u norma k  k : H ! IR, de nita prin:
q
k~xk = h~x; ~xi; 8 ~x 2 H;
numita norma indusa de produsul s alar.
Un spatiu prehilbertian are este omplet ^n norma indusa de produsul s alar se
numeste spatiu Hilbert.
Proprietati ale sirurilor din spatiul prehilbertian (H; h; i)
a) ~xn ! ~x; ~yn ! ~y; pentru n ! 1 ) h~xn ; ~yni ! h~x; ~yi; pentru n ! 1:
b) Da a unul din sirurile (~xn )n2IN  H sau (~yn )n2IN  H este marginit, iar elalalt
are limita ~0 atun i h~xn ; ~yni ! 0; pentru n ! 1:

Spatiul

IRk

Produsul artezian IRk = |IR  IR 


    IR}, adi a multimea sistemelor ordonate
{z
k ori

de k numere reale:
IRk = f~x = (x1 ; x2 ; : : : ; xk ) j xi 2 IR; i = 1; kg
se organizeaza a spatiu liniar real, ^n raport u operatiile:
a) adunarea: (~x; ~y) ! ~x + ~y = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; : : : ; xk + yk );
unde ~x = (x1 ; x2 ; : : : xk ); ~y = (y1 ; y2 ; : : : yk ) 2 IRk ;
b) ^nmultirea u s alari din IR: (; ~x) ! ~x = (x1 ; x2 ; : : : ; xk );
unde  2 IR; ~x = (x1 ; x2 ; : : : ; xk ) 2 IRk :
Spatiul IRk se numeste spatiul liniar (ve torial) aritmeti u k dimensiuni. Elementul ~x = (x1 ; x2 ; : : : xk ) 2 IRk (notat uneori mai simplu u x) se numeste ve tor
k-dimensional, iar x1 ; x2 ; : : : ; xk omponentele ve torului ~x ^n raport u baza anoni a
f~e1; ~e2 ; : : : ; ~ek g  IRk :
~e1 = (1; 0; : : : ; 0); ~e2 = (0; 1; : : : ; 0); : : : ; ~ek = (0; 0; : : : ; 1):
Apli atia h; i : IRk  IRk ! IR are ataseaza ve torilor ~x = (x1 ; x2 ; : : : ; xk ); ~y =
= (y1 ; y2 ; : : : ; yk ) 2 IRk numarul h~x; ~yi = x1 y1 +    + xk yk este produs s alar pe IRk ,
numit produsul s alar eu lidian; de i IRk este spatiu prehilbertian
(numit si eu lidian)
v
u
k
uX
de dimensiune k. Norma eu lidiana este ~x ! k~xk = t x2i ; iar metri a eu lidiana
i=1
v
u k
uX
este (~x; ~y) ! d(~x; ~y) = t (xi yi)2 .
i=1
k
Sirul (~xn )n2IN  IR este onvergent u limita ~x 2 IRk da a:
8 " > 0 9 n0 (") 2 IN a.^. 8 n  n0(") are lo k~xn ~xk < ";

101

Spatii metri e

unde k  k este norma eu lidiana sau ori e alta norma e hivalenta u a easta.
Teorema 5. Un sir de elemente din spatiul IRk este onvergent da a si numai
da a toate ele k siruri oordonate (siruri de numere reale) sunt onvergente; ^n plus,
limita sirului din IRk este k-uplul format din limitele elor k siruri oordonate.
Proprietatile si teoremele (Weierstrass, Cesaro, Cau hy) din azul sirurilor reale
(vezi Capitolul 2, x1) ram^an valabile si ^n spatiul IRk . O onse inta imediata a teoremei
lui Cau hy este a spatiul IRk este omplet (Bana h) ^n raport u norma eu lidiana sau
u ori e alta norma e hivalenta u a easta, de i IRk este spatiu Hilbert ^n raport u
produsul s alar eu lidian.
Vom identi a spatiul IR2 u planul eu lidian E2 , aso iind unui element (x; y ) 2
2 IR2 pun tul uni M (x; y) 2 E2; ^n mod asemanator spatiul IR3 va identi at u
spatiul eu lidian E3 . Astfel pe par ursul ulegerii vom ^nt^alni elemente (x; y ) 2 IR2
sau (x; y; z ) 2 IR3 notate u M (x; y ), respe tiv M (x; y; z ). ^In general, elementelor
~x = (x1 ; x2 ; : : : ; xk ) 2 IRk le vom mai spune si pun te.

PROBLEME REZOLVATE
1. Fie X o multime nevida. Sa se arate a da a % este o fun tie de nita pe
produsul artezian X  X u valori ^n IR+ are satisfa e onditiile:
a) %(x; y ) = 0 , x = y ;
b) %(x; z )  %(y; x) + %(y; z ); 8 x; y; z 2 X
atun i axioma de simetrie este ^ndeplinita, adi a %(x; y ) = %(y; x); 8 x; y 2 X:
Rezolvare. Lu^and y = z ^n onditia b) obtinem:
%(x; z )  %(z; x) + %(z; z );
de unde folosind a), rezulta a %(x; z )  %(z; x); 8 x; z 2 X:
Din onditia b) s risa sub forma:
%(z; x)  %(y; z ) + %(y; x); 8 x; y; z 2 X;
lu^and y = x, obtinem:
%(z; x)  %(x; z ) + %(x; x)
sau %(z; x)  %(x; z ); 8 x; z 2 X; (deoare e %(x; x) = 0).
Din ele doua inegalitati de mai sus dedu em a %(x; z ) = %(z; x); 8 x; z 2 X:
2. Sa se arate a nenegativitatea unei metri e % : X  X ! IR se poate obtine a
o onse inta a urmatoarelor axiome ale metri ei:

102

Capitolul 3

a) %(x; y ) = 0 , x = y ;
b) %(x; y ) = %(y; x); 8 x; y 2 X ;
) %(x; z )  %(x; y ) + %(y; z ); 8 x; y; z 2 X:
Rezolvare. Vom arata a ^n ipotezele a)- ) avem %(x; y )  0; 8 x; y 2 X: Presupunem prin redu ere la absurd a 9 x; y 2 X a.^. %(x; y ) < 0: Din ipoteza ) dedu em
a:
%(x; z ) %(y; z )  %(x; y ) < 0; 8 z 2 X sau %(x; z ) < %(y; z ); 8 z 2 X:
Lu^and ^n inegalitatea de mai sus z = x, avem %(x; x) < %(y; x) sau 0 < %(y; x),
onform ipotezei a). Din proprietatea de simetrie b) dedu em a %(x; y ) > 0, eea
e ontrazi e ipoteza fa uta. De i presupunerea fa uta este falsa, adi a rezulta a
%(x; y )  0; 8 x; y 2 X:
3. Sa se demonstreze a da a d : S  S ! IR+ este o metri a pe multimea S
atun i si fun tia d1 : S  S ! IR+ de nita prin:
d(x; y )
d1 (x; y ) =
1 + d(x; y )
este o metri a pe multimea S .
Rezolvare. Vom veri a axiomele metri ei pentru fun tia d1 :
a) d1 (x; y ) = 0 , x = y ; d1 (x; y )  0; 8 x; y 2 S:
d(x; y )
= 0 , d(x; y ) = 0 , x = y;
Avem: d1 (x; y ) = 0 ,
1 + d(x; y )
onform axiomei a) de la metri a d. Apoi onditia d1 (x; y )  0; 8 x; y 2 S este
veri ata deoare e d(x; y )  0; 8 x; y 2 S:
b) d1 (x; y ) = d1 (y; x); 8 x; y 2 S:
d(x; y )
d(y; x)
Avem: d1 (x; y ) =
=
= d1 (y; x);
1 + d(x; y ) 1 + d(y; x)
onform axiomei b) de la metri a d.
) d1 (x; y )  d1 (x; z ) + d1 (z; y ); 8 x; y; z 2 S:
Din axioma ) a metri ei d avem:
d(x; y )  d(x; z ) + d(z; y ); 8 x; y; z 2 S:
x
Sa onsideram a um fun tia f : IR+ ! IR; f (x) =
: Deoare e f 0 (x) =
1+x
1
; 8 x 2 IR+ , de i f 0 (x) > 0; 8 x 2 IR+ , rezulta a fun tia f este (stri t)
=
(1 + x)2
res atoare pe IR+ , adi a x1  x2 ) f (x1 )  f (x2 ):
Lu^and x1 = d(x; y ) si x2 = d(x; z ) + d(z; y ), deoare e x1  x2 ; dedu em a:
d(x; y )
d(x; z ) + d(z; y )
f (d(x; y ))  f (d(x; z ) + d(z; y )) ,

)
1 + d(x; y ) 1 + d(x; z ) + d(z; y )

Spatii metri e

103

d(x; z )
d(z; y )
d(x; y )

+

1 + d(x; y ) 1 + d(x; z ) + d(z; y ) 1 + d(x; z ) + d(z; y )
 1 +d(dx;(x;z)z) + 1 +d(dz;(z;y)y) ; 8 x; y; z 2 S;
adi a d1 (x; y )  d1 (x; z ) + d1 (z; y ); 8 x; y; z 2 S:
Fiind veri ate ele trei axiome ale metri ei rezulta a fun tia d1 este o metri a
pe multimea S .
4. Fie X o multime nevida. Sa se demonstreze a fun tia d : X  X ! IR+ ,
de nita prin:
8
< 1; da 
a x 6= y
d(x; y ) = :
0; da a x = y
este o metri a pe multimea X , numita metri a dis reta pe multimea X . (X; d) se
numeste spatiu metri dis ret.
Rezolvare. Evident d(x; y )  0; 8 x; y 2 X: Din de nitie dedu em imediat a
d(x; y ) = 0 , x = y si d(x; y ) = d(y; x); 8 x; y 2 X: Sa veri am inegalitatea
triunghiulara:
d(x; y )  d(x; z ) + d(z; y ); 8 x; y; z 2 X:
Da a x = y atun i d(x; y ) = 0 si inegalitatea de mai sus este veri ata pentru ori e
z 2 X: Da a x 6= y atun i d(x; y ) = 1, iar pentru z 2 X avem urmatoarele posibilitati:
i) z = x atun i d(x; z ) = 0; d(z; y ) = 1; de i ineg. de mai sus devine: 1  1;
ii) z = y atun i d(y; z ) = 0; d(x; z ) = 1; de i ineg. de mai sus devine: 1  1;
iii) z 6= x si z 6= y atun i d(x; z ) = 1; d(y; z ) = 1; de i ineg. de mai sus devine
1  2:
De i ^n toate azurile de mai sus este veri ata axioma ) din de nitia metri ei, adi a
d este o metri a pe multimea X .
5. Fie X = (0; 1
)  IR:
Sa se arate a apli atia:




1 1
d(x; y ) =
; pentru x; y > 0
x y
este o metri a pe X .
Rezolvare. Veri am axiomele metri ei:
a) Evident
d( x; y )  0; 8 x; y 2 X , iar d(x; y ) = 0 , x = y: ^Intr-adevar:


1
1 1
1

= , x = y:
= 0 ,
x

y
x y





1 1 1
1
=
; 8 x; y 2 X:
b) d(x; y ) = d(y; x); 8 x; y 2 X ,
x y y x

104

Capitolul 3

) d(x; y )  d(x; z ) + d(z; y );


8 x; y; z 2 X: ^Intr-adevar:

1 1 1 1 1 1
1 1  1 1 
=
+
=
+

d(x; y ) =
x y x z
z y x z z y
= d(x; z ) + d(z; y ); 8 x; y; z 2 X:
6. Sa se demonstreze a (IRn ; d); (IRn ; ) si (IRn; ), unde d; ;  : IRn  IRn !
! IR+ sunt de nite astfel:
v
u
uX
t

yi )2 ; (~x; ~y) =

(~x; ~y) = max jxi yij;


i=1;n
n
8 ~x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn); ~y = (y1; y2; : : : ; yn) 2 IR ; sunt spatii metri e.
Rezolvare. Pentru apli atia d : IRn  IRn ! IR avem:
a) d(~x; ~y)  0; v
8 ~x; ~y 2 IRn si
u n
n
X
uX
2
t
(xi yi) = 0 , (xi yi )2 = 0 , (xi yi )2 = 0; 8 i = 1; n
d(~x; ~y) = 0 ,
i=1
i=1
xi = y i ; v
8 i = 1; n , ~x =v~y:
u n
u n
uX
uX
2
t
b) d(~x; ~y) =
(xi yi ) = t (yi xi )2 = d(~y; ~x); 8 ~x; ~y 2 IRn :
i=1
i=1
) d(~x; ~y)  d(~x; ~z) + d(~z; ~y); 8 ~x; ~y; ~z 2 IRn :
Inegalitatea
de mai susveste e hivalentav u:
v
u n
u n
u n
uX
uX
uX
2
2
t
t
(xi yi) 
(xi zi ) + t (zi yi )2 :
i=1
i=1
i=1
Folosind inegalitatea
lui
Minkowski
u
p
= 2: !
!1=2
!1=2
1=2
n
n
n
X
X
X
2
2
2
(ai + bi )
 ai + bi ;
i=1
i=1
i=1
si ai = jxi zi j; bi = jzi yi j; i = 1; n (vezi Capitolul 1, Problema 23), obtinem:

d(~x; ~y) =

v
u
uX
t

i=1

(xi

v
u
uX
t

i=1

yi )2 =

(xi

v
u
uX
t

i=1

(ai + bi )2 

[(xi

v
u
uX
t

zi ) + (zi

a2i +

v
u
uX
t

b2i =

i=1

jxi yij;

yi )2 
v
u
uX
t

(xi

i=1
i=1
i=1
i=1
adi a inegalitatea triunghiulara.
Pentru apli atia : IRn  IRn ! IR avem:
a) (~x; ~y)  0; 8 ~x; ~y 2 IRn si

(~x; ~y) = 0
~x = ~y :

i=1

v
u
uX
t

i=1

[jxi

zi )2 +

zi j + jzi
v
u
uX
t

i=1

(zi

yi j2 =
yi )2 ;

jxi yij = 0 , jxi yij = 0; 8 i = 1; n , xi = yi; 8 i = 1; n ,

105

Spatii metri e
n

jyi xi j = (~y; ~x); 8 ~x; ~y 2 IRn:


i=1
i=1
) (~x; ~y)  (~x; ~z) + (~z; ~y); 8 ~x; ~y; ~z 2 IRn :
b) (~x; ~y) =

j xi y i j =

A easta inegalitate este e hivalenta u:


n
n
n
X
X
X
jxi yij  jxi zi j + jzi yij;
i=1
i=1
i=1
are se obtine adun^and inegalitatile evidente:
jxi yij  jxi zi j + jzi yij;
pentru i = 1; n:
^In sf^arsit, pentru apli atia  : IRn  IRn ! IR avem:
a) (~x; ~y)  0; 8 ~x; ~y 2 IRn si
(~x; ~y) = 0 , max jxi yi j = 0 , 0  jxj yj j  max jxi yi j = 0; 8 j = 1; n ,
i=1;n
i=1;n
jxj yj j = 0; 8 j = 1; n , xj = yj ; 8 j = 1; n , ~x = ~y:
b) (~x; ~y) = max jxi yij = max jyi xi j = (~y ; ~x); 8 ~x; ~y 2 IRn :
i=1;n
i=1;n
) (~x; ~y)  (~x; ~z) + (~z; ~y); 8 ~x; ~y ; ~z 2 IRn :
Inegalitatea de mai sus se obtine din inegalitatile evidente:
jxi yij  jxi zi j + jzi yij; 8 i = 1; n;
lu^and maximul dupa i = 1; n ^n ambii membri. Rezulta:
max jxi yi j  max(jxi zi j + jzi yi j)  max jxi zi j + max jzi yi j;
i=1;n
i=1;n
i=1;n
i=1;n
adi a inegalitatea triunghiulara pentru apli atia .
7. Sa se demonstreze a pe spatiul IRn metri ele d; si  de la Problema 6 sunt
e hivalente.
Rezolvare. Vom demonstra urmatoarele inegalitati:
1
a)  (~x; ~y)  d(~x; ~y)  (~x; ~y) si
n
p
b) (~x; ~y)  d(~x; ~y)  n  (~x; ~y); 8 ~x; ~y 2 IRn ;
de unde va rezulta a metri ele si d, respe tiv  si d sunt e hivalente, de i ele trei
metri e d, si  sunt e hivalente.
^Intr-adev
ar, avem:
v
u n
n
X
X
u
d(~x; ~y) = t (xi yi )2  jxi yij = (~x; ~y); 8 ~x; ~y 2 IRn si
i=1
i=1
v
u n
n
X
uX
(~x; ~y) = jxi yi j  n  max jxi yij  n  t (xi yi )2 = n  d(~x; ~y);
i=1;n
i=1
i=1
n
8 ~x; ~y 2 IR , de unde rezulta a).
O inegalitate mai buna este urmatoarea:

106

Capitolul 3

(~x; ~y) =

jxi yij 

jxi

yi j2

1=2

 n1=2 = n1=2  d(~x; ~y); 8 ~x; ~y 2 IRn;

i=1
i=1
onform inegalitatii lui Cau hy (Capitolul 1, Problema 17).
Apoi: v
u n
r
uX
p
d(~x; ~y) = t (xi yi )2  n  max(xi yi )2 = n  max jxi yij =
i=1;n
i=1;n
i=1
p
n
; ~y 2 IR si
= n  (~x; ~y); 8 ~xv
u n
uX
(~x; ~y) = max jxi yij  t (xi yi )2 = d(~x; ~y); 8 ~x; ~y 2 IRn ,
i=1;n
i=1
de unde rezulta b).
8. Sa se demonstreze a (IRn ; %), unde % : IRn  IRn ! IR+ este de nita prin:
n
X
jxi yij ; ~x; ~y 2 IRn
%(~x; ~y) =
i
i=1 2 (1 + jxi yi j)
este spatiu metri si apoi sa se arate a a easta metri a nu provine dintr-o norma.
Rezolvare. Vom veri a ele trei axiome ale metri ei pentru fun tia %:
a) Evident %(~x; ~y)  0; 8 ~x; ~y 2 IRn si
n
X
jxi yij = 0 , jxi yij = 0; 8 i = 1; n ,
%(~x; ~y) = 0 ,
i
2i (1 + jxi yi j)
i=1 2 (1 + jxi yi j)
jxi yij = 0; 8 i = 1; n , xi = yi; 8 i = 1; n , ~x = ~y:
n
n
X
jxi yij = X
jyi xij = %(~y; ~x); 8 ~x; ~y 2 IRn:
b) %(~x; ~y) =
i
i
i=1 2 (1 + jxi yi j)
i=1 2 (1 + jyi xi j)
) %(~x; ~y)  %(~x; ~z) + %(~z; ~y); 8 ~x; ~y; ~z 2 IRn ,
n
n
n
X
jxi zij + X
jzi yij :
jxi yij  X
i
i
i
i=1 2 (1 + jxi zi j) i=1 2 (1 + jzi yi j)
i=1 2 (1 + jxi yi j)
Pentru a demonstra inegalitatea de mai sus, pornim de la inegalitatile evidente:
jxi yij  jxi zij + jzi yij; 8 i = 1; n:
x
; (stri t)
Pentru un i xat din multimea f1; 2; : : : ; ng; folosind fun tia f (x)=
1+ x
res atoare pe IR+ (vezi Problema 3), dedu em:
jxi yij  jxi zij + jzi yij =
jxi zij
+
1 + jxi yi j 1 + jxi zi j + jzi yij 1 + jxi zi j + jzi yi j
jzi yij
jxi zi j + jzi yij :
+

1 + jxi zi j + jzi yi j 1 + jxi zi j 1 + jzi yij
^Inmultind inegalitatea obtinuta u 1=2i si adun^and dupa i de la 1 la n obtinem
inegalitatea triunghiulara s risa mai sus.
Vom demonstra ^n ontinuare a a easta metri a nu provine dintr-o norma prin
metoda redu erii la absurd. Presupunem de i a 9 o norma k  k : IRn ! IR+ u
proprietatea %(~x; ~y) = k~x ~yk; 8 ~x; ~y 2 IRn , adi a:

107

Spatii metri e

X
k~xk = %(~x; ~0) = 2i(1j+xijjx j) ; 8 ~x = (x1; : : : ; xn) 2 IRn:
i
i=1
A easta norma nu satisfa e axioma a doua, adi a:
9  2 IR; 9 ~x 2 IRn a.^. k~xk 6= jj  k~xk:
^Intr-adevar:
n
n
n
X
X
j =X
jjjxij
jxij
k~xk = 2i(1j+xjix
=
j

j
;
i
i
i j)
i=1
i=1 2 (1 + jj  jxi j)
i=1 2 (1 + jj  jxi j)
n
X
jxi j :
iar jj  k~xk = jj
i
i=1 2 (1 + jxi j)
Lu^and, de exemplu,  = 2 si ~x = (1; 0; : : : ; 0) avem k~xk = 1=3 6= 1=2 = jj  k~xk:
Dedu em astfel a ipoteza fa uta - metri a % provine dintr-o norma - este falsa.
9. Sa se pre izeze sferele des hise si ^n hise entrate ^n ~0 si de raza 1 ^n spatiile
metri e (IR2 ; d); (IR2 ; ); (IR2 ; ); (IR3 ; d); (IR3 ; ); (IR3 ; ), unde d; si  sunt
de nite ^n Problema 6.
Rezolvare. Sfera des hisa entrata ^n ~0 si de raza 1 ^n spatiul IR2 u metri a d
este:
q
Sd (~0; 1)= f~x = (x1 ; x2 ) 2 IR2 j d(~0; ~x) < 1g = f~x = (x1 ; x2 ) 2 IR2 j x21 + x22 < 1g:
Imaginea geometri a a a estei sfere ^n sistemul ortogonal de axe (Ox1 x2 ) este interiorul
dis ului de entru O(0; 0) si raza egala u 1 (Figura 3.1).

x2

1
0

x1

x2

Figura 3.1

x1

Figura 3.2
q

Sfera ^n hisa Sd (~0; 1) = f~x = (x1 ; x2 ) 2 IR2 j x21 + x22  1g are reprezentarea
geometri a ^n sistemul (Ox1 x2 ) dis ul entrat ^n origine de raza egala u 1 (Figura
3.2).
^In metri a sfera des hisa si sfera ^n hisa entrate ^n ~0 2 IR2 si de raza egala u
1 sunt:
S (~0; 1)= f~x = (x1 ; x2 ) 2 IR2 j (~0; ~x) < 1g = f~x = (x1 ; x2 ) 2 IR2 j jx1 j + jx2 j < 1g;
respe tiv:
S (~0; 1) = f~x = (x1 ; x2 ) 2 IR2 j jx1 j + jx2 j  1g
reprezentate ^ntr-un sistem ortogonal de axe (Ox1 x2 ) ^n Figura 3.3 si Figura 3.4.

108

Capitolul 3
x2

x2
1

x1

Figura 3.3

x1

Figura 3.4

^In metri a  sfera des hisa si sfera ^n hisa entrate ^n ~0 2 IR2 si de raza egala u
1 sunt:
S (~0; 1) = f~x = (x1 ; x2 ) 2 IR2 j maxfjx1 j; jx2 jg < 1g;
respe tiv:
S (~0; 1) = f~x = (x1 ; x2 ) 2 IR2 j maxfjx1 j; jx2 jg  1g
reprezentate ^n sistemul (Ox1 x2 ) ^n Figura 3.5 si Figura 3.6.
1

x2

x2

Figura 3.5

x1

x1

Figura 3.6

^In spatiul IR3 sferele des hise ^n metri ele d; si  entrate ^n ~0 si de raze egale
u 1 sunt:
q
Sd (~0; 1) = f~x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 IR3 j x21 + x22 + x23 < 1g;
S (~0; 1) = f~x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 IR3 j jx1 j + jx2 j + jx3 j < 1g;
S (~0; 1) = f~x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 IR3 j maxfjx1 j; jx2 j; jx3 jg < 1g:
^In sistemul ortogonal de axe (Ox1 x2 x3 ) Sd (~0; 1) este interiorul sferei entrata ^n origine
si de raza egala u 1 (Figura 3.7), S (~0; 1) este interiorul o taedrului din Figura 3.8,
iar S(~0; 1) este interiorul ubului de latura egala u 2 si u fetele paralele u planele
de oordonate (Figura 3.9).
Reprezentarile geometri e ale sferelor ^n hise entrate ^n ~0 si de raze egale u 1 vor
ontine si frontierele orpurilor de mai jos.

109

Spatii metri e
x3

x3

x2

x2

1
1
x1

x1

Figura 3.7

Figura 3.8

x3
z

eo
0
1

x2

r
y

xo

x1

Figura 3.9

Figura 3.10

10. Sa se arate a sfera des hisa S (x0 ; "0 ); x0 2 X; "0 > 0 din spatiul metri
(X; d) este o multime des hisa.
Rezolvare. Pentru a demonstra a sfera des hisa entrata ^n x0 2 X si de raza
egala u "0 > 0, S (x0 ; "0 ), este o multime des hisa, vom arata a pentru ori e element
y 2 S (x0 ; "0 ) 9 S (y; r)  S (x0 ; "0 ): Fie y 2 S (x0 ; "0 ) si sfera S (y; r) entrata ^n y si
de raza egala u r = "0 d(x0 ; y ): Vom demonstra a S (y; r)  S (x0 ; "0 ) (vezi Figura
3.10). Pentru a easta, e z 2 S (y; r), adi a d(y; z ) < r. Atun i:
d(z; x0 )  d(z; y ) + d(y; x0 ) < r + d(y; x0) = "0 d(x0 ; y ) + d(x0 ; y ) = "0 :
De i z 2 S (x0 ; "0 ); de unde rezulta a S (y; r)  S (x0 ; "0 ):
11. Sa se demonstreze urmatoarele proprietati ale interiorului unei multimi dintr-un spatiu metri (X; d):

a) A  A; b) A este des hisa , A = A; ) A1  A2 ) A1  A2 :

Rezolvare. a) Fie x 2 A un element arbitrar, momentan xat. Din de nitia


pun tului interior rezulta a 9 o ve inatate V a pun tului x a.^. V  A. Dar x 2 V  A,

110

Capitolul 3

de i x 2 A. Deoare e x este arbitrar rezulta a A  A.


b) Da a A este des hisa, onform de nitiei ea este formata numai din pun te

interioare, de i A  A. Deoare e A  A (pun tul a)) rezulta a A = A. Re ipro , da a

A = A rezulta a pun tele multimii A sunt pun te interioare; de i, onform de nitiei,


multimea A este o multime des hisa.

) Fie A1 ; A2 doua multimi ale spatiului metri (X; d) u A1  A2 si e x 2 A1 :


Rezulta a 9 o ve inatate V a pun tului x a.^. V  A1 : Dar A1  A2 , de i rezulta a

V  A2 , adi a x este pun t interior si pentru multimea A2 . De i x 2 A2 . Deoare e x

este arbitrar ^n multimea A1 , rezulta a A1  A2 .


12. Sa se demonstreze a interiorul unei multimi dintr-un spatiu metri (X; d)
este o multime des hisa si este ea mai mare multime des hisa in lusa ^n multimea
respe tiva.

Rezolvare. Fie A o multime a spatiului metri (X; d). Da a A = ; atun i prin

onventie A este o multime des hisa. Da a A 6= ; sa onsideram un element oare are,

momentan xat x 2 A. Conform de nitiei pun tului interior rezulta a 9 o ve inatate


V  A, are ontine o sfera des hisa S (x; ")  V: De i x 2 S (x; ")  A: Tre ^and la
z

}|

}|

interioare (Problema 11, )) obtinem S (x; ")  A : Dar S (x; ") = S (x; ") (Problema

10 si Problema 11, b)), de i S (x; ")  A. Deoare e multimea S (x; ") este o ve inatate

pentru pun tul x, rezulta a x este pun t interior pentru multimea A. Dedu em astfel

a A are numai pun te interioare, de i multimea A este des hisa.

Pentru a demonstra a A este ea mai mare multime des hisa in lusa ^n multimea
A sa onsideram o multime arbitrara des hisa D  A. Tre ^and la interioare obtinem

D  A sau D  A, D ind o multime des hisa (D =D). Dedu em a A este ea mai


mare multime des hisa in lusa ^n A.
13. Sa se demonstreze urmatoarele proprietati ^ntr-un spatiu metri (X; d):

a) A = A ; b) A1 \ A2 = A1 \ A2 ; ) A1 [ A2  A1 [ A2 :

Rezolvare. a) Din Problema 12 dedu em a A este o multime des hisa, de i


z

}|

}|

onform Problemei 11 b) ea oin ide u interiorul sau, adi a A = A :

b) Fie x 2 A1 \ A2 , 9 o ve inatate V a pun tului x a.^. V  A1 \ A2 ) 9 V o

ve inatate a lui x a.^. V  A1 si V  A2 ) x 2 A1 si x 2 A2 ) x 2 A1 \ A2 . De i


z

A1 \ A2
z

}|

}|

 A1 \ A2.

111

Spatii metri e

Re ipro , e x 2 A1 \ A2 ) x 2 A1 si x 2 A2 ) 9 V1 o ve inatate a lui x a.^.


V1  A1 si 9 V2 o ve inatate a lui x a.^. V2  A2 . Atun i V = V1 \ V2 este o ve inatate
a pun tului x u proprietatea V

 A1 \ A2 : Dedu em astfel a x 2 A1 \ A2 , de i
z

}|

\ A2  A1 \ A2 , are ^mpreuna u ealalta in luziune ne da egalitatea b).

) Avem A1  A1  A1 [ A2 , de unde rezulta a A1  A1 [ A2 sau A1  A1 [ A2 :

Asemanator A2  A1 [ A2 : Rezulta astfel a A1 [ A2  A1 [ A2 :


A1

}|

}|

}|

}|

}|

In luziunea inversa nu are lo ^n general. Pentru a arata a est lu ru, sa onsideram
spatiul metri (IR; d) u d(x; y ) = jx y j; 8 x; y 2 IR si multimile A1 = [2; 3; A2 =
= [3; 4. Avem:

A1 [ A2 = (2; 4) 6= (2; 3) [ (3; 4) = A1


z

}|

[ A2 :

De i proprietatea A1 [ A2 = A1 [ A2 este falsa.


14. Fie (X; d) un spatiu metri si A  X . Sa se demonstreze a:
z

z}|{

}|

a) C A = CA b) CA = CA.
Rezolvare. a) Fie x 2 C A , x

62 A , 9 V o ve in
atate a pun tului x a.^.

V \ A = ; , 9 V o ve inatate a lui x a.^. V  CA , x 2 CA : Rezulta astfel relatia


z}|{

a).

b) Demonstram a omplementarele elor doua multimi C A si CA sunt egale,


folosind pun tul a), de unde va rezulta a multimile sunt egale. Avem:


 z }| { a)  

C CA = A = C (CA) = C CA ; de i CA = CA:
15. Fie (X; d) un spatiu metri si A  X . Sa se demonstreze urmatoarele relatii:
a) F r A = A \ CA; b) F r A = F r (CA); ) A  A; d) A n A  A0 :
Rezolvare. a) Fie x 2 F r A , 8 V o ve inatate a pun tului x, V \ A 6= ; si
V \ CA 6= ; , x 2 A si x 2 CA , x 2 A \ CA: Rezulta a F r A = A \ CA:
b) Conform pun tului a) F r (CA) = CA \ C (CA) = CA \ A = F r A:
) Fie x 2 A ) 8 V ve inatate a pun tului x, V \ A  fxg; de unde rezulta a
 Dedu em a A  A:

V \ A 6= ;; de i x 2 A:
d) Fie x 2 A n A; de i x 2 A si x 62 A: Rezulta a 8 o ve inatate V a pun tului x,
V \ A 6= ;: Deoare e A n fxg = A; dedu em a 8 V ve inatate a pun tului x; V \
\(A n fxg) 6= ;, de i x este pun t de a umulare pentru multimea A. Rezulta astfel a
A n A  A0 :

112

Capitolul 3

16. Fie (X; d) un spatiu metri si A  X . Sa se demonstreze a:


a) A este o multime des hisa , A \ F r A = ;;
b) A este o multime ^n hisa , F r A  A:




Rezolvare. a) Deoare e A \ F r A = A \ A \ CA = A \ A \ CA = A \ CA =

= A \ C A; rezulta a A este o multime des hisa (adi a A = A) da a si numai da a

A \ CA= ;, de i A \ F r A = ;:
b) A este o multime ^n hisa da a si numai da a CA este des hisa. De i onform
pun tului a) CA este des hisa , CA \ F r (CA) = ; , CA \ F r A = ; , F r A  A:
17. Fie (X; d) un spatiu metri si A; B  X: Sa se demonstreze:
a) A0  A; b) A = A [ A0 ; ) A  B ) A0  B 0 ; d) (A [ B )0 = A0 [ B 0 :
Rezolvare. a) Fie x 2 A0 ; de i 8 V o ve inatate a pun tului x are proprietatea
V \ (A n fxg) 6= ;: Atun i:
V \ A  V \ (A n fxg) 6= ;;
 De i
de i V \ A 6= ;: Rezulta a x este pun t aderent pentru multimea A, adi a x 2 A:

A0  A:
b) Din in luziunile A  A (Problema 15, )) si A0  A (pun tul a)) rezulta a
 Atun i 8 V ve inatate
A [ A0  A. Pentru a demonstra in luziunea re ipro a, e x 2 A:
a pun tului x are proprietatea a V \ A 6= ;: Pentru pun tul x exista doua posibilitati:
x 2 A sau x 62 A: Da a x 2 A atun i x 2 A [ A0 ; da a x 62 A atun i ori e ve inatate V
a pun tului x are proprietatea a V \ A = V \ (A n fxg) 6= ;: Rezulta a x este pun t
de a umulare pentru multimea A, de i x 2 A0  A [ A0 : Dedu em astfel a A  A [ A0 :
Din ele doua in luziuni rezulta a A = A [ A0 :
) Fie A; B; A  B si e x 2 A0 ; atun i pentru 8 V ve inatate a pun tului x,
V \ (A n fxg) 6= ;: Deoare e A  B rezulta a pentru 8 V : V \ (B n fxg) 6= ;, de i
x 2 B 0 : Dedu em astfel a A0  B 0 :
d) Fie x 2 (A[B )0 , de i pentru 8 V ve inatate a pun tului x, V \((A[B )nfxg) 6= ;:
Presupunem prin redu ere la absurd a x 62 A0 [ B 0 , de i x 62 A0 si x 62 B 0 : Rezulta a
9 V1 o ve inatate a pun tului x a.^. V1 \ (A n fxg) = ; si 9 V2 o ve inatate a pun tului
x a.^. V2 \ (B n fxg) = ;: Atun i V = V1 \ V2 este o ve inatate a lui x are satisfa e
onditia:
(V1 \ V2 ) \ ((A [ B ) n fxg) = ;;
eea e ontrazi e ipoteza a x 2 (A [ B )0 : De i x 2 A0 [ B 0 si ^n on luzie (A [ B )0 
 A0 [ B 0 :

Spatii metri e

113

Pentru ealalta in luziune avem: A  A [ B ) A0  (A [ B )0 si B  A [ B )


B 0  (A [ B )0 : De i A0 [ B 0  (A [ B )0 :
Din ele doua in luziuni dedu em a (A [ B )0 = A0 [ B 0 :
18. Sa se gaseas a interiorul, multimea derivata, aderenta si frontiera urmatoarelor
submultimi ale lui IR dotat u metri a uzuala d(x; y ) = jx y j:




1
n + 1 n
a) A = ; n 2 IN  ; b) B =
sin ; n 2 IN  ;
n
n
3
(
)
n
n
1 + ( 1)
) C =
+ ( 1)n
; n 2 IN :
2
2n + 3

Rezolvare. a) Interiorul multimii A este multimea vida: A= ;: ^Intr-adevar,

1
multimea A nu are pun te interioare; 8 x = 2 A; x 62 A deoare e 6 9 V ve inatate
n

1 
1
"; + " ontine numere
a pun tului x a.^. V  A: Ori e ve inatate V =
n
n
irationale are nu apartin lui A.
1
2 A, 9 V o
Pun tele multimii A sunt izolate. Pentru ori e element x =
 n
1
1 
ve inatate a pun tului x a.^. V \ A = fxg; de exemplu V =
"; + " u
n
n
 
1
1
1
1
:
0<"<
=
are proprietatea V \ A =
n n + 1 n(n + 1)
n
Multimea derivata A0 = f0g: ^Intr-adevar, 8 V o ve inatate
a pun tului 0, V =
 
1
1
= ( "; "); " > 0; V \ (A n f0g) = V \ A 6= ;: Pentru n =
+ 1, elementul 2
"
n
2 V \ (A n f0g) = V \ A: Ori e pun t al multimii A nu este pun t de a umulare, ind
1
pun t izolat. De asemenea se arata a ori e pun t x0 6= 0; x0 6= ; n 2 IN  nu este
n
pun t de a umulare pentru multimea A.
Aderenta multimii A, onform Problemei 17, b) este A = A [ A0 ; de i A =


1
= 0; ; n 2 IN  , iar frontiera F r A = A \ CA = A \ CA = A \ C ; = A \ IR =
n

1
= A = 0; ; n 2 IN  :
n
b) Des ompunem multimea B ^n sase submultimi B = B1 [ B2 [ : : : [ B6 ; unde:
)
(


n + 1 n
6k + 1


B1 =
sin ; n = 6k; k 2 IN =
 0; k 2 IN = f0g;
n
3
6
k
(p
)


n + 1 n
3 6k + 2
sin ; n = 6k + 1; k 2 IN =
 6k + 1 ; k 2 IN ;
B2 =
n
3
2
(p
)


n + 1 n
3 6k + 3
B3 =
sin ; n = 6k + 2; k 2 IN =

; k 2 IN ;
n
3
2 6k + 2
(
)


n + 1 n
6k + 4
B4 =
sin ; n = 6k + 3; k 2 IN =
 0; k 2 IN = f0g;
n
3
6k + 3

114

Capitolul 3
(


3
6k + 5
n + 1 n
; k 2 IN ;
sin ; n = 6k + 4; k 2 IN =

B5 =
n
3
6
k
+
4
2
p!
)
(


3
n + 1 n
6k + 6
B6 =
sin ; n = 6k + 5; k 2 IN =
 2 ; k 2 IN :
n
3
6k + 5
Deoare e B este
o reuniune
nita de multimi numarabile, rezulta a la pun tul a)
p
)
(p

3
3
(limitele sirurilor multimilor B2 ; B3 ; B5 ; B6 ), B =
;
a: B = ;; B 0 =
2
2


= B [ B 0 ; iar F r B = B \ CB = B \ CB = B \ IR = B:
) Avem C = C1 [ C2 , unde:
(
)
(
)
1 + ( 1)n
n
6k + 3
n
C1 =
+ ( 1)
; n = 2k; k 2 IN =
; k 2 IN ;
2
2
n
+
3
4
k
+
3
(
)
(
)
1 + ( 1)n
2k + 1
n
n
C2 =
+ ( 1)
; n = 2k + 1; k 2 IN =
; k 2 IN :
2
2n)+ 3(
4k + 5
)
(
2k + 1
6k + 3
S
; k 2 IN
; k 2 IN :
De i: C =
4k + 3 
4k + 5


1 3

Rezulta a: C = ;; C 0 =
; ; C = C [ C 0 si F r C = C:
2 2
19. Sa se arate a:
a) Da a (xn )n2IN si (yn)n2IN sunt siruri onvergente ^n spatiul metri (X; d), atun i
(d(xn ; yn))n2IN este un sir onvergent ^n IR.
b) Da a (xn )n2IN si (yn)n2IN sunt siruri Cau hy ^n spatiul metri (X; d), atun i
(d(xn ; yn))n2IN este sir Cau hy ^n IR.
Rezolvare. a) Presupunem a (xn )n2IN ; (yn)n2IN sunt siruri onvergente, xn ! x,
pentru n ! 1 si yn ! y , pentru n ! 1 ^n spatiul X . Demonstram mai ^nt^ai
urmatoarea inegalitate ^n spatiul metri (X; d):


(1)

jd( ; ) d( ; )j  d( ; ) + d( ; ); 8 ; ; ; 2 X:

^Intr-adevar, avem: d( ; )  d( ; ) + d( ; ) + d(; ); de unde rezulta a:


(2)

d( ; ) d( ; )  d( ; ) + d(; );

8 ; ; ; 2 X:

Apoi: d( ; )  d( ; ) + d( ; ) + d( ; ) de unde dedu em:


(3)

d( ; ) d( ; )  d( ; ) + d( ; );

8 ; ; ; 2 X:

Din inegalitatile (2) si (3) rezulta inegalitatea (1). Lu^and = xn ; = yn ; = x


si = y ^n (1) obtinem inegalitatea:
(4)

jd(xn; yn) d(x; y)j  d(xn; x) + d(yn; y); 8 n 2 IN:

Spatii metri e

115

Sirurile (xn )n2IN si (yn)n2IN ind onvergente la x 2 X , respe tiv y 2 Y , avem:
8 " > 0 9 n0" 2 IN a.^. 8 n  n0" are lo d(xn; x) < " si
8 " > 0 9 n00" 2 IN a.^. 8 n  n00" are lo d(yn; y) < ":
Atun i pentru 8 " > 0 9 n" = maxfn0"=2 ; n00"=2 g 2 IN a.^. 8 n  n" rezulta, folosind
inegalitatea (4), a:
jd(xn; yn) d(x; y)j  d(xn; x) + d(yn; y) < "=2 + "=2 = ":
De i d(xn ; yn) ! d(x; y ), pentru n ! 1 ^n spatiul IR. Din a est rezultat dedu em a
apli atia d(; ) este ontinua ^n ambele argumente.
b) Deoare e sirurile (xn )n2IN si (yn)n2IN sunt siruri Cau hy ^n spatiul X , avem:
8 " > 0 9 n0" 2 IN a.^. 8 n  n0" are lo d(xn+p; xn) < "; 8 p 2 IN si
8 " > 0 9 n00" 2 IN a.^. 8 n  n00" are lo d(yn+p; yn) < "; 8 p 2 IN:
Folosind inegalitatea (1) u = xn+p; = yn+p; = xn ; = yn; adi a:
jd(xn+p; yn+p) d(xn; yn)j  d(xn+p; xn) + d(yn+p; yn);
dedu em, din ele de mai sus, a pentru 8 " > 0 9 n" = maxfn0"=2 ; n00"=2 g 2 IN a.^.
8 n  n" :
jd(xn+p; yn+p) d(xn; yn)j < "; 8 p 2 IN:
Rezulta astfel a sirul (d(xn ; yn))n2IN este un sir Cau hy ^n IR, de i onvergent.
20. Fie A o multime a spatiului metri (X; d). Numarul d(A) 2 IR de nit
prin: d(A) = sup d(x; y ) se numeste diametrul multimii A, (prin onventie da a
x;y2A
A = ;; d(A) = 0). Sa se arate a:
a) A este marginita , d(A) < 1:
b) Da a A  B atun i d(A)  d(B ):
) d(A) = d(A); 8 A  (X; d):
d) Da a multimea A  X este ompa ta (A 6= ;), atun i 9 (x0 ; y0 ) 2 A  A astfel
^n ^at d(x0 ; y0) = d(A):
Rezolvare. a) Da a A este marginita rezulta a 9 x0 2 X si 9 r > 0 a.^. A 
 S(x0 ; r); de i 8 x 2 A avem d(x; x0 )  r: Atun i:
d(x; y )  d(x; x0 ) + d(x0 ; y )  2r; 8 x; y 2 A,
de unde rezulta a: d(A) = supx;y2A d(x; y )  2r < 1:
Re ipro , da a d(A) < 1; e x0 2 A un element xat al multimii A, presupusa
nevida (da a A = ; atun i A este marginita). Atun i: d(x; x0 )  d(A); 8 x 2 A, de i
A  S(x0 ; d(A)), adi a A este o multime marginita.
b) Fie A; B doua multimi din spatiul X u A  B . Avem:

116

Capitolul 3

d(A) = sup d(x; y )  sup d(x; y ) = d(B ):


x;y2A
x;y2B
) Fie A  (X; d): Din in luziunea A  A, onform pun tului b) dedu em a
d(A)  d(A): Pentru a demonstra inegalitatea inversa, sa onsideram " > 0 arbitrar,
 Din de nitia pun tului aderent al unei multimi rezulta,
momentan xat si x; y 2 A:
onsider^and ve inatatea V = S (x; "=2), a 9 x1 2 A a.^. x1 2 S (x; "=2); adi a d(x; x1 ) <
< "=2: ^In mod asemanator 9 y1 2 A a.^. y1 2 S (y; "=2); de i d(y; y1) < "=2: Atun i:
d(x; y )  d(x; x1 ) + d(x1 ; y1 ) + d(y1 ; y ) < "=2 + d(x1 ; y1 ) + "=2 = " + d(x1 ; y1 ) 
 " + d(A):
 de unde rezulta a d(A)  " + d(A): Deoare e "
De i d(x; y ) < " + d(A); 8 x; y 2 A;
este arbitrar, dedu em a d(A)  d(A); are ^mpreuna u ealalta inegalitate ne ondu
la on luzia a d(A) = d(A):
d) Deoare e multimea A este ompa ta, rezulta a ea este marginita, de i d(A) <
< 1: Conform teoremei de ara terizare a marginei superioare a unei multimi, avem:
1. d(x; y )  d(A); 8 x; y 2 A;
2. 8 " > 0 9 x" ; y" 2 A a.^. d(x"; y") > d(A) ":
Lu^and " = 1=n ^n proprietatea 2. de mai sus dedu em existenta sirurilor (xn )n1 si
1
(yn)n1 a.^. d(xn ; yn ) > d(A)
: De i:
n
1
< d(xn ; yn)  d(A):
d(A)
n
Deoare e A este o multime ompa ta, sirul (xn )n1 ontine un subsir (xkn )n1 onvergent la x0 2 A, iar sirul (ykn )n1  (yn)n1  A ontine un subsir (ypkn )n1 onvergent
la y0 2 A: Avem:




1
1

d(A)
< d xpkn ; ypkn  d xpkn ; x0 + d(x0 ; y0 )+ d(y0; ypkn ):
d(x0 ; y0 )
pkn
pkn
Sirurile (xpkn )n1 si (ypkn )n1 ind onvergente la x0 , respe tiv y0 , rezulta a pentru
" > 0 9 n0 2 IN  a.^. d(xpkn ; x0 ) < "=2 si d(ypkn ; y0) < "=2; 8 n  n0 : Atun i:
1
1
d(x0 ; y0 )

d(A)
< " + d(x0 ; y0); 8 n  n0 :
pkn
pk n
Tre ^and la limita pentru n ! 1 dedu em, din inegalitatile de mai sus, a:
d(x0 ; y0 )  d(A)  d(x0 ; y0);
adi a d(x0 ; y0 ) = d(A):
21. Fie multimea sirurilor de numere reale onvergente:
= fx = (xn )n1 j xn 2 IR; 8 n  1; (xn )n1 onvergentg :
Sa se arate a apli atia:
(x; y ) ! d(x; y ) = supn1 jxn yn j 2 IR; x = (xn )n1 ; y = (yn)n1 2

117

Spatii metri e

de neste o metri a pe si a spatiul metri ( ; d) este omplet.


Rezolvare. Veri am mai ^nt^ai axiomele metri ii:
a) Evident d(x; y ) = supn1 jxn ynj  0; 8 x; y 2 ; x = (xn )n1 ; y = (yn)n1 ;
iar
d(x; y ) = 0 , supn1 jxn yn j = 0 , jxk yk j  supn1 jxn yn j = 0; 8 k  1
, jxk yk j = 0; 8 k  1 , xk = yk ; 8 k  1 , x = y:
b) d(x; y ) = supn1 jxn yn j = supn1 jyn xn j = d(y; x); 8 x; y 2 :
) d(x; y )  d(x; z ) + d(z; y ); 8 x = (xn )n1 ; y = (yn)n1 ; z = (zn )n1 2 :
Inegalitatea de mai sus este e hivalenta u:
supn1 jxn yn j  supn1 jxn zn j + supn1 jzn yn j:
Pentru a o demonstra, ple am de la inegalitatile evidente:
jxn ynj = j(xn zn ) + (zn yn)j  jxn zn j + jzn ynj; 8 n  1:
Lu^and supremul dupa n  1 ^n ambii membri ai inegalitatii de mai sus, obtinem:
supn1 jxn ynj  supn1 [jxn zn j + jzn ynj  supn1 jxn zn j +supn1 jzn yn j;
adi a inegalitatea triunghiulara. Rezulta astfel a spatiul ( ; d) este spatiu metri .
Pentru a demonstra a ( ; d) este spatiu omplet, vom arata a ori e sir Cau hy
din spatiul este sir onvergent. Fie sirul Cau hy (x(k) )k1  ; x(k) = (x(nk) )n1 :
(1) (1)
x(1) = (x(1)
1 ; x2 ; x3 ; : : : ; x(1)
n ; : : :) 2 ;
(2)
(2)
(2)
(2)
x = (x1 ; x2 ; x3 ; : : : ; x(2)
n ; : : :) 2 ;
..
.
x(k) = (x(1k) ; x(2k) ; x3(k) ; : : : ; x(nk) ; : : :) 2 ;
..
.
Sirul (x(k) )k1 ind sir Cau hy, avem:
(5)

8 " > 0 9 k0(")  1 a.^ 8 k; k0  k0(") are lo d(x(k) ; x(k0) ) < " ,
, supn1 jx(nk) xn(k0 )j < " ) jx(nk) xn(k0 ) j < "; 8 n  1 ;


de unde rezulta a pentru 8 n  1 :


8 " > 0 9 k0 (")  1 a.^. 8 k; k0  k0(") are lo jx(nk) xn(k0 ) j < ":
Dedu em astfel a pentru 8 n  1, sirul (x(nk) )k1 este un sir Cau hy de numere
reale, de i onvergent. Rezulta a pentru 8 n  1 9 x(0)
x(k) = x(0)
n 2 IR a.^. klim
n :
!1 n
Tre ^and la limita ^n (5) pentru k0 ! 1 obtinem a:
(6)

8 " > 0 9 k0 (")  1

a.^. 8 k  k0 (") are lo jx(nk)

x(0)
n j  ";

8 n  1:

118

Capitolul 3

Vom arata ^n ontinuare a sirul x(0) = (x(0)


a este un sir onvergent.
n )n1 2 , adi 
Pentru a easta vom demonstra a x(0) este un sir Cau hy. Fie " > 0; sirul x(k0 ) ; k00 =
= k0 ("=3) este onvergent, de i Cau hy, adi a pentru "=3 > 0 :
0
0
9 n0("=3)  1 a.^. 8 n  n0 ("=3) are lo jxn(k+p) xn(k )j < "=3; 8 p 2 IN:
Pentru n  n0 ("=3) si 8 p 2 IN din inegalitatea de mai sus si din inegalitatile (6)
rezulta a:
(k0 )
(k0 )
(k0 )
(k0 ) x(0) j < "=3 + "=3 + "=3 = ":
(0)
(0)
jx(0)
n+p xn j  jxn+p xn+p j + jxn+p xn j + jxn
n
0

De i pentru
(0)
8 " > 0 9 ne 0 (") = n0("=3)  1 a.^. 8 n  ne 0 (") are lo jx(0)
n+p xn j < "; 8 p 2 IN:
Rezulta a sirul x(0) este Cau hy, de i onvergent.
Demonstram ^n ontinuare a klim
x(k) = x(0) ^n spatiul ( ; d). Din (6) avem:
!1
8 " > 0 9 ke0(") = k0("=2)  1 a.^. 8 k  ke0(") are lo supn1 jx(nk) x(0)
n j  "=2 < "
sau
8 " > 0 9 ke0(")  1 a.^. 8 k  ke0(") are lo d(x(k) ; x(0) ) < ":
Dedu em a sirul (x(k) )k1 este un sir onvergent u limita x(0) , de i spatiul ( ; d) este
spatiu metri omplet.
22. Fie A = [0; 1) u metri a eu lidiana d, d(x; y ) = jx y j si e fun tia
1
f : [0; 1) ! IR; f (x) =
; 8 x 2 [0; 1):
1 + x2
Sa se arate a fun tia f : A ! A satisfa e relatia:
d(f (x); f (y ))  d(x; y ); 8 x; y 2 A
si a fun tia f are un singur pun t x.
Rezolvare. Demonstram mai
^nt^ai a:



1
1

jf (x) f (y)j  jx yj , 1 + x2 1 + y2  jx yj; 8 x; y 2 [0; 1):
Inegalitatea de mai sus este e hivalenta pentru x 6= y (pentru x = y este evidenta) u:
jy2 x2j  jx yj , jx yj  (x + y)  jx yj; 8 x; y 2 [0; 1) ,
(1 + x2 )(1 + y 2)
(1 + x2 )(1 + y 2)
, x + y  (1 + x2 )(1 + y2) , x2 (1 + y2) x + y2 y + 1  0; 8 x; y 2 A:
Privit a un trinom de gradul al doilea ^n ne unos uta x, membrul st^ang al ultimei
inegalitati de mai sus are dis riminantul:  = 1 4(1 + y 2 )(y 2 y + 1): Deoare e
y 2 y + 1  3=4; 8 y 2 IR, rezulta a   1 4  43 (1 + y 2 ) = 1 3(1 + y 2 ) =
= 2 3y 2  2 < 0: Dedu em a trinomul de mai sus ^n variabila x are semnul lui
a = 1 + y 2 > 0, de i:
x2 (1 + y 2) x + y 2 y + 1 > 0; 8 x; y  0 , jf (x) f (y )j  jx y j; 8 x; y  0:

Spatii metri e

119

Aratam ^n ontinuare a 9 un singur element x0 2 [0; 1) a.^. f (x0 ) = x0 ,


1
= x0 , x30 + x0 1 = 0: ^Intr-adevar, fun tia g (x) = x3 + x 1; x 2 [0; 1)
1 + x20
are derivata g 0 (x) = 3x2 + 1 > 0; de i g este o fun tie stri t res atoare. Deoare e
g (0) = 1, iar g (1) = 1, rezulta a 9 x0 2 [0; 1) uni a.^. g (x0 ) = 0 , f (x0 ) = x0 :
Mai mult, x0 2 (0; 1), deoare e g (0) = 1 < 0; iar g (1) = 1 > 0:
Pentru fun tia din enuntul Problemei putem demonstra o inegalitate mai puterni a, adi a putem arata a 9 un numar q 2 (0; 1) a.^.:
d(f (x); f (y ))  q  d(x; y ); 8 x; y  0:
Not^and u = 1=q (> 1); inegalitatea de mai sus este e hivalenta pentru x 6= y (pentru
x = y este adevarata, 8 q ) u:
(x + y )  (1 + x2 )(1 + y 2) , x2 (1 + y 2 ) x + y 2 y + 1  0; 8 x; y  0:
4 2
Pentru < 2 ( > 1) avem: 1 y + y 2 
> 0; 8 y  0; iar:
4 2
4 2
e
(y + 1) = 2 (4 2 )(y 2 + 1) =

= 2 4(1 + y 2)(y 2 y + 1)  2 4 
4
2
2 2
2
p = 2 4 (4 )y  2 4 < 0;
de ^ndata e < 2 ( > 1):
!
p
1
De i 9 2 (1; 2) , q 2 p ; 1 astfel ^n ^at d(f (x); f (y ))  q  d(x; y ); 8 x; y  0:
2
Dedu em astfel a apli atia f este o ontra tie pe spatiul metri (A; d). De i onform
Teoremei 4 (teorema de pun t x a lui Bana h) rezulta a f are un singur pun t x.
23. Sa se al uleze u pre izia de 10 4 uni a rada ina reala a e uatiei:
x3 + 12x 1 = 0:
Rezolvare. Cu ajutorul sirului lui Rolle dedu em a e uatia de mai sus are o
singura rada ina xe 2 [0; 1: E uatia se s rie ^n mod e hivalent sub forma x = '(x),
1
: Vom arata mai ^nt^ai a apli atia ' este o ontra tie pe spatiul
unde '(x) = 2
x + 12
[0; 1; spatiu metri omplet ^n raport u metri a uzuala d(x; y ) = jx y j: Deoare e:
2x
2
q = sup j'0 (x)j = sup 2
=
< 1;
2
169
x2[0;1
x2[0;1 (x + 12)
dedu em, onform teoremei lui Lagrange, a:
2
jx yj; 8 x; y 2 [0; 1:
j'(x) '(y)j = j'0( )j  jx yj  169
De i fun tia ' este o ontra tie. Apli ^and Teorema 4 rezulta a exista un singur pun t
x al fun tiei '; xe : '(xe) = xe, adi a solutia e uatiei initiale, a arei existenta o
dedusesem mai sus u teorema lui Rolle. Teorema 4 a lui Bana h ne va da aproximarea
solutiei xe u pre izia eruta. Si anume, lu^and primul termen al sirului aproximatiilor

120

Capitolul 3

1
1
su esive x0 = 0, avem x1 = '(x0 ) = ; iar d(x0 ; x1 ) = jx0 x1 j = : Eroarea are
12
12
se fa e ^nlo uind solutia e uatiei x = '(x) u aproximanta de ordinul n este:
jxn xej  d(1x0 ; xq1)  qn:

1
1
2 n
d(x0 ; x1 ) n
4
 q < 10 , 12  1 2=169  169 < 10 4 ,
Impun^and onditia a
1
q

2 n 167  12
1
144
e ' x2 = '(x1 ) =
, 169
<
;
obt

inem
n

2
:
De i
x
=
'
2
169  104
x1 + 12 1729
' 0; 083285 sau xe ' 0; 0833:
24. Sa se apli e teorema de pun t x a lui Bana h (Teorema 4) ^n rezolvarea unui
sistem de e uatii liniare:
n
X
aij xj = bi ; i = 1; n;
j =1
u aij 2 IR; bi 2 IR; i; j = 1; n; aii 6= 0; 8 i = 1; n:
Rezolvare. Deoare e aii 6= 0; 8 i = 1; n; sistemul de e uatii liniare se poate s rie
^n mod e hivalent astfel:
8
a13
a
b
a
>
>
x3    1n xn + 1
x1 = 12 x2
>
>
>
a11
a11
a11
a11
>
>
>
a
a
a
b
>
21
23
2
n
>
< x =
x1
x3   
xn + 2
2
a22
a22
a22
a22
>
.
>
..
>
>
>
>
>
>
an1
a n2
a
b
>
>
: xn =
x1
x2    nn 1 xn 1 + n
ann
ann
ann
ann
sau, ^n notatie matri iala:
e
e
X = AX
+ B;
unde:
0
0
b1 1
a12
a1n 1
1
0
0
 a C
B
C
B
a
x
B
C
a
11
1
11
B
C
B
B b
a211n C
a21
B
C
C
B
2 C
B
C
B
C
B
0



x2 C
B
C
B
C
B
e
e
a
a
B
C
a
22
22 C ; B = B 22 C ; X = B . C
A=B
C:
.
B
C
B . C
.. C
B
.
.
B
C
C
B
.
. C
B
B
C
A

B
C
an1
an2

A
 bn A
xn



0
ann ann
ann
n
n
~
~
Notam u f : IR ! IR apli atia f (~x)=(f1 (~x); f2 (~x); : : : ; fn(~x)); ~x =(x1 ; x2 ; : : : xn ),
n
X
ajk
n
; k; j = 1; n; k 6= j ;
aejk xk + ebj ; j = 1; n aejk =
~x 2 IR , unde fj (~x) =
ajj
k=1
b
e
+ Be este e hivaaejj = 0; j = 1; n; ebj = j ; j = 1; n: E uatia matri eala X = AX
ajj
lenta u e uatia din spatiul IRn : ~x = f~(~x).

Spatii metri e

121

Vom arata a, ^n anumite onditii asupra elementelor matri ei Ae, f~ este o ontra tie
pe spatiul metri v omplet (IRn ; d): Avem:
u n
uX
d(f~(~x); f~(~y)) = t [fj (~x) fj (~y)2 ; ~x = (x1 ; x2 ;    ; xn ); ~y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) 2 IRn :
j =1
Dar:


n
n

X
X

jfj (~x) fj (~y)j = aejk (xk yk )  (jaejk j  jxk yk j) 
k=1
k=1 v
v
u n
u n
X
X
u
t
u
ae2jk  t (xk yk )2 ; j = 1; n si
k=1
k=1
!
!#
n
n
n " X
n
X
X
X
2
2
2
aejk
(xk yk ) =
jfj (~x) fj (~y)j 
j
=1
j =1
k
=1
k
=1
0
1
!
n X
n
n
X
X
2
2
=
aejk A 
(xk yk ) :
j =1 k=1
k=1
Astfel obtinem: 0
11=2
!1=2
n X
n
n
X
X
2
2
~
~

A
d(f (~x); f (~y)) 
aejk
 (xk yk )
sau
j =1 k=1
k=1
0
11=2
n X
n
X
2
d(f~(~x); f~(~y))  
aejk A  d(~x; ~y):
j =1 k=1
n X
n
X
ae2jk < 1: Din modul de de nire a
Apli atia f~ este o ontra tie da a q =
j =1 k=1
e
elementelor matri ei A ^n fun tie de elementele matri ei A = (aij )ni;j =1 dedu em:
n
n
X
1 X
a2jk ; j = 1; n;
aejk = 2
a
jj k=1
k=1
k6=j
de unde rezulta a0
:
1
n
n
XB 1 X
C
a2jk C
q= B
A:
 2
j =1 ajj k=1
k6=j
1
Sa observam, ^n parti ular, a da a jaejk j  , pentru j 6= k avem q < 1: ^Inn
n
X
n
1
2
aejk  2 ; deoare e el mult n 1 dintre oe ientii ajk ; k = 1; n
tr-adevar:
n
k=1
n X
n
X
n(n 1) n 1
ae2jk 
sunt diferiti de zero, 8 j = 1; n; iar
=
< 1: Astfel da a
n2
n
j =1 k=1
jajk j  1 ; k = 1; n; j = 1; n; k 6= j , sistemul de e uatii are solutie pentru ori e
jajj j n
(bj )j =1;n, iar Teorema 4 a lui Bana h furnizeaza si un al ul aproximativ pentru solutia
sistemului.
Apli atie. Vom materializa ele expuse mai sus pe azul unui sistem de trei

122

Capitolul 3

e uatii liniare (de altfel el ar putea rezolvat prin diverse metode lasi e: metoda
substitutiei, metoda redu erii, metoda lui Cramer). Mentionam a metoda prezentata
mai sus este foarte utilizata ^n rezolvarea aproximativa u ajutorul al ulatorului a
sistemelor de e uatii liniare u un numar mare de ne unos ute.
Sa onsideram urmatorul sistem de e uatii liniare:
8
>
>
>
<
>
>
>
:

10x1 + x2 x3 = 0
x1 + 10x2 2x3 = 4
x1 + 20x3 = 2

8
>
>
>
<
>
>
>
:

x1 = 0; 1x2 + 0; 1x3
x2 = 0; 1x1 + 0; 2x3 + 0; 4
x3 = 0; 05x1 0; 1:

^In notatie matri eala, avem:


1
1
0
1
0
0
x
0
0
0
;
1
0
;
1
1
C
C
B
C
B
B
C
B
C
B
e
e
e
C
C
;
X
=
B
C
;
B
=
B
X = AX
+ B;
unde Ae = B
B
x2 C
0; 4 A
0; 1
0 0; 2 A
A



x3
0; 1
0; 05 0
0
sau, ^n spatiul IR3 , obtinem e uatia ve toriala:
~x = f~(~x); ~x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 IR3 ; f~(~x) = (f1 (~x); f2 (~x); f3 (~x));
unde f1 (~x) = 0; 1x2 + 0; 1x3 ; f2 (~x) = 0; 1x1 + 0; 2x3 + 0; 4; f3 (~x) = 0; 05x1 0; 1:
Conditia q < 1 de mai sus este ^ndeplinita, deoare e:
3 X
3
X
ae2jk = 3  0; 12 + 0; 22 + 0; 052 = 0; 0725 < 1:
q=
j =1 k=1
(0)
Lu^and ~x = (0; 0; 0) 2 IR3 avem: ~x(1) = f~(~x(0) ) = (0; 0; 4; 0; 1); iar D = d(~x(0) ; ~x(1) ) =
p
p
= 0; 16 + 0; 01 = 0; 17:
Da a dorim determinarea solutiei sistemului u o pre izie de 10 2 , impunem onditia:
p0; 17
1
0; 009275
D
n
2
,

q < 10 ,

(0; 0725)n <
,
(0; 0725)n < p
1 q
1 0; 0725
100
0; 17
, (0; 0725)n < 0; 022495;

^ndeplinita pentru n  2:
De i solutia sistemului este ~x ' ~x(2) = f~(~x(1) ) = ( 0; 05; 0; 38; 0; 1): Rezulta
~x ' ( 0; 05; 0; 38; 0; 1):
25. Fie C ([a; b) (notata si C 0 ([a; b)) multimea tuturor fun tiilor reale, de nite si
ontinue pe [a; b: C ([a; b) = ff j f : [a; b ! IR; f ontinua pe [a; bg:
Sa se arate a apli atia:
f ! kf k0 = sup jf (x)j
x2[a;b
este o norma pe spatiul liniar C ([a; b).
Rezolvare. Spatiul C ([a; b) este spatiu liniar real ^n raport u operatiile:

Spatii metri e

123

(f; g ) ! f + g; (f + g )(x) = f (x) + g (x); 8 x 2 [a; b;


(; f ) ! f; (f )(x) = f (x); 8 x 2 [a; b;  2 IR:
Da a f si g sunt fun tii ontinue pe [a; b atun i f + g si f ( 2 IR) sunt fun tii
ontinue pe [a; b. Celelalte axiome ale unui spatiu liniar real se veri a fara probleme.
Veri am ^n ontinuare axiomele normei:
a) Evident kf k0  0; 8 f 2 C ([a; b) si
kf k0 = 0 , sup jf (x)j = 0 , 0  jf (y)j  sup jf (x)j = 0; 8 y 2 [a; b ,
x2[a;b
x2[a;b
, f (y) = 0; 8y 2 [a; b , f = 0; (0 fun tia identi zero):
b) kf k0 = sup j(f )(x)j = sup jf (x)j = jj  sup jf (x)j = jj  kf k0 ; 8 f 2
x2[a;b
x2[a;b
x2[a;b
2 C ([a; b); 8  2 IR:
) kf + g k0  kf k0 + kg k0; 8 f; g 2 C ([a; b):
Pentru a easta inegalitate avem:
kf + gk0 = sup j(f + g)(x)j = sup jf (x) + g(x)j  sup [jf (x)j + jg(x)j 
x2[a;b
x2[a;b
x2[a;b
 sup jf (x)j + sup jg(x)j = kf k0 + kgk0; 8 f; g 2 C ([a; b):
x2[a;b
x2[a;b
26. Fie C 1 ([a; b) multimea tuturor fun tiilor reale derivabile pe [a; b u derivata
ontinua: C 1 ([a; b) = ff j f : [a; b ! IR; f derivabila; f 0 ontinua pe [a; bg:
Sa se demonstreze a urmatoarea apli atie de nita pe C 1 ([a; b) este norma pe
a est spatiu liniar:
f ! kf k = sup jf (x)j + sup jf 0 (x)j:
x2[a;b
x2[a;b
Rezolvare. Se veri a imediat a multimea C 1 ([a; b) u adunarea fun tiilor si

^nmultirea u s alari (numere reale) a fun tiilor (vezi Problema 25) este spatiu liniar
real. Sa veri am ^n ontinuare axiomele normei:
a) Evident kf k  0; 8 f 2 C 1 ([a; b) si
kf k = 0 , sup jf (x)j + sup jf 0(x)j = 0 , 0  jf (y)j  sup jf (x)j+
x2[a;b
x2[a;b
x2[a;b
0
+ sup jf (x)j = 0 8 y 2 [a; b , f (y ) = 0; 8 y 2 [a; b , f = 0:
x2[a;b
b) kf k = sup j(f )(x)j + sup j(f )0 (x)j = sup jf (x)j + sup jf 0 (x)j =
x2[a;b
x2[a;b
x2[a;b
x2[a;b
"
#
= jj sup jf (x)j + sup jf 0 (x)j = jj  kf k; 8 f 2 C 1 ([a; b); 8  2 IR:
x2[a;b
x2[a;b
) kf + g k  kf k + kg k; 8 f; g 2 C 1 ([a; b):
Pentru a easta inegalitate avem:
kf + gk = sup j(f + g)(x)j + sup j(f + g)0(x)j = sup jf (x) + g(x)j + sup jf 0(x)+
x2[a;b
x2[a;b
x2[a;b
x2[a;b

124

Capitolul 3

+g 0(x)j  sup [jf (x)j + jg (x)j + sup [jf 0 (x)j + jg 0 (x)j  sup jf (x)j + sup jg (x)j+
x2[a;b
x2[a;b
x2[a;b
x2[a;b
+ sup jf 0 (x)j + sup jg 0(x)j = kf k + kg k; 8 f; g 2 C 1 ([a; b):
x2[a;b
x2[a;b
27. Sa se demonstreze a multimea sirurilor marginite de numere reale
l1 = fx = (xn )n1  IR j (xn )n1 marginitg ;
notata si u m, u apli atia:
x ! kxk1 = supn1 jxn j; 8 x = (xn )n1 2 l1
este spatiu liniar normat omplet, de i spatiu Bana h.
Rezolvare. Spatiul l1 este un spatiu liniar real ^n raport u operatiile:
(x; y ) ! x + y = (xn + yn)n1 ; x = (xn )n1 ; y = (yn)n1 2 l1
(; x) ! x = (xn )n1 ; x = (xn )n1 2 l1 ;  2 IR:
^Intr-adevar, de la siruri de numere reale stim a da a x; y 2 l1 ;  2 IR atun i
x + y 2 l1 si x 2 l1 . Celelalte axiome ale unui spatiu liniar real se veri a imediat.
^In ontinuare sa veri am axiomele normei:
a) Evident kxk1 = supn1 jxn j  0; 8 x 2 l1 si
kxk1 = 0 , supn1 jxn j = 0 , jxnj = 0; 8 n  1 , xn = 0; 8 n  1 , x = 0
(0-sirul identi zero).
b) kxk1 = supn1 jxn j = jj supn1 jxn j = jj  kxk1; 8 x 2 l1 ; 8  2 IR:
) kx + y k1  kxk1 + ky k1; 8 x; y 2 l1 :
^Intr-adevar, avem:
kx + yk1 = supn1 jxn + ynj  supn1 (jxnj + jynj)  supn1 jxnj + supn1 jynj =
= kxk1 + ky k1; 8 x; y 2 l1 :
Pentru a demonstra a l1 este spatiu liniar normat omplet ^n metri a indusa de
norma k  k1 , adi a ^n metri a:
d(x; y ) = kx y k1 = supn1 jxn yn j; x = (xn )n1 ; y = (yn)n1 2 l1 ;
vom pro eda asemanator Problemei 21, arat^and a ori e sir Cau hy este onvergent.
Pentru a easta, e (x(k) )k1  l1 un sir Cau hy, adi a:
(7)

8 " > 0 9 k0(")  1 a.^. 8 k; k0  k0(") are lo kx(k) x(k0) k1 < " ,
, supn1 jx(nk) xn(k0 )j < " () jx(nk) xn(k0 )j < "; 8 n  1):

Din relatia de mai sus dedu em a pentru 8 n  1:


8 " > 0 9 k0(")  1 a.^. 8 k; k0  k0(") are lo jx(nk) xn(k0 )j < ";
adi a pentru 8 n  1 sirul (x(nk) )n1 este un sir Cau hy de numere reale, de i onvergent.
x(k) = x(0)
Rezulta a pentru 8 n  1 9 x(0)
n :
n 2 IR a.^. klim
!1 n

125

Spatii metri e

Tre ^and la limita pentru k0 ! 1 ^n inegalitatea (7) obtinem:


(8)

8 " > 0 9 k0(")  1 a.^. 8 k  k0(") are lo jx(nk) x(0)


n j  "; 8 n  1 ,
(k) x(0) k1  ":
, supn1 jx(nk) x(0)
n j  " , kx

Sirul x(0) = (x(0)


arginit. ^Intr-adevar, onsider^and k0 (1), din
n )n1 este un sir m
relatia (8) avem:
kx(0) k1  kx(0) x(k (1)) k1 + kx(k (1)) k1  1 + kx(k (1)) k1  1 + M1 ;
sirul x(k (1)) ind marginit. Rezulta a x(0) este marginit.
Demonstram a um a klim
x(k) = x(0) ^n spatiul (l1 ; kk1 ): Din relatia (8) dedu em
!1
a:
8 " > 0 9 ke0(") = k0("=2)  1 a.^. 8 k  ke0(") are lo kx(k) x(0) k1  "=2 < ";
adi a sirul (x(k) )k1 este un sir onvergent. Rezulta astfel a spatiul (l1 ; k  k1 ) este
omplet.
)
(
1
X
1
jxn j < 1  s, s
28. Sa se demonstreze a spatiul l = x = (xn )n1  IR j
n=1
ind multimea tuturor sirurilor de numere reale, u apli atia:
1
X
x ! kxk1 = jxn j; 8 x = (xn )n1 2 l1
n=1
este un spatiu Bana h.
Rezolvare. Spatiul l1 este un spatiu liniar real ^n raport u adunarea sirurilor si
^nmultirea u numere reale a sirurilor. Vom arata doar, a pentru x; y 2 l1 ;  2 IR
avem x + y si x 2 l1 , elelalte axiome ale spatiului liniar veri ^andu-se fara probleme.
1
1
X
X
1
jxnj < 1 si jynj < 1: Folosind
Fie de i x = (xn )n1 si y = (yn)n1 2 l : Avem
n=1
n=1
proprietatile seriilor de numere reale rezulta a seriile:
1
1
X
X
jj  jxnj
(jxn j + jynj) si
n=1
n=1
1
X
jxn + ynj este onvergenta, onform riteriului de
sunt onvergente, de i si seria
n=1
omparatie u marginire (I) (jxn + yn j  jxn j + jynj; 8 n  1): Rezulta a x + y si
x 2 l1 :
Sa veri am ^n ontinuare
axiomele normei:
1
X
a) Evident kxk1 = jxn j  0; 8 x 2 l1 si
1 n=1
X
kxk1 = 0 , jxn j = 0 , xn = 0; 8 n  1 , x = 0:
1
1n=1
X
X
b) kxk1 = jxn j = jj jxn j = jj  kxk1 ; 8 x 2 l1 ; 8  2 IR:
n=1
n=1
0

126

Capitolul 3

) kx + y k1  kxk1 + ky k1; 8 x; y 2 l1 :
Pentru a veri a inegalitatea de mai sus, e x = (xn )n1 2 l1 si y = (yn )n1 2 l1 ,
1
1
X
X
de i jxn j < 1 si jynj < 1: Din inegalitatile:
n=1
n=1
jxk + yk j  jxk j + jyk j; 8 k  1;
sum^and de la k = 1 la k = n, obtinem:
n
n
n
1
1
X
X
X
X
X
jxk + yk j  jxk j + jyk j  jxk j + jykj; 8 n  1:
k=1
k=1
k=1
k=1
k=1
Tre ^and la limita pentru n ! 1, dedu em:
1
1
1
X
X
X
jxk + yk j  jxk j + jyk j;
k=1
k=1
k=1
adi a kx + y k1  kxk1 + ky k1:
Demonstram ^n ontinuare a spatiul (l1 ; kk1) este omplet, de i ori e sir Cau hy
este onvergent. Fie (x(k) )k1 un sir Cau hy din spatiul l1 , x(k) = (x(nk) )n1 : Atun i:
(9)

8 " > 0 9 k0(")  1

a.^. 8 k; k0  k0 (") are lo kx(k)


1
X
, jx(nk) xn(k0 )j < ":
n=1

x(k0 ) k1 < "

Din relatia de mai sus dedu em a pentru 8 n  1 avem:


8 " > 0 9 k0(")  1 a.^. 8 k; k0  k0(") are lo jx(nk) xn(k0 )j < ";
adi a pentru 8 n  1 sirul (x(nk) )k1 este un sir Cau hy de numere reale, de i onvergent.
Rezulta a pentru 8 n  1 9 x(0)
x(k) = x(0)
ata a klim
x(k) = x(0)
n 2 IR a.^. klim
n : Vom ar
!1 n
!1
1
^n spatiul l1 si a sirul (x(0)
n )n1 2 l :
Din relatia (9) dedu em a:
(10) 8 " > 0 9 k0 (")  1 a.^. 8 k; k0  k0 (") are lo

n=1

jx(nk) xn(k0 ) j < "; 8 p  1:

Tre ^and la limita ^n (10) pentru k0 ! 1, obtinem:


p
X
8 " > 0 9 k0(")  1 a.^. 8 k  k0(") are lo jx(nk) x(0)
n j  "; 8 p  1;
n=1
de unde rezulta a:
1
X
8 " > 0 9 k0(")  1 a.^. 8 k  k0(") are lo jx(nk) x(0)
n j  ":
n=1
Dedu em astfel a:
8 " > 0 9 ke0(") = k0("=2)  1 a.^. 8 k  ke0(") are lo kx(k) x(0) k1  "=2 < ";
de i klim
x(k) = x(0) :
!1
Sirul x(0) 2 l1 , deoare e:

127

Spatii metri e

kx(0) k1  kx(0) x(k (1)) k1 + kx(k (1)) k1  1 + kx(k (1)) k1  M;


0

sirul x(k (1)) ind din spatiul l1 .


Rezulta a sirul (x(k) )  l1 este onvergent, iar spatiul (l1 ; k  k1 ) este spatiu liniar
normat omplet, de i spatiu Bana h.
29. Sa se arate a apli atia h; i : IR3  IR3 ! IR de nita prin:
h~x; ~yi = x1 y1 + x1 y3 + x2y2 + x3 y1 + 2x3 y3; ~x = (x1; x2 ; x3 ); ~y = (y1; y2; y3) 2 IR3
este un produs s alar pe spatiul liniar IR3 .
Rezolvare. Veri am axiomele produsului s alar:
a) h~x; ~xi = x21 +2x1 x3 + x22 +2x23 = (x1 + x3 )2 + x22 + x23  0; 8 ~x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 IR3
si h~x; ~xi = 0 , (x1 + x3 )2 + x22 + x23 = 0 , x1 + x3 = 0; x2 = 0; x3 = 0 , x1 = x2 =
= x3 = 0 , ~x = ~0:
b) h~x; ~yi = x1 y1 + x1 y3 + x2 y2 + x3 y1 + 2x3 y3 = y1 x1 + y1x3 + y2x2 + y3x1 + 2y3x3 =
= h~y; ~xi; 8 ~x; ~y 2 IR3 :
) h~x + ~y; ~zi = (x1 + y1 )z1 + (x1 + y1 )z3 + (x2 + y2 )z2 + (x3 + y3 )z1 + 2(x3 + y3 )z3 =
= (x1 z1 + x1 z3 + x2 z2 + x3 z1 + 2x3 z3 ) + (y1 z1 + y1 z3 + y2 z2 + y3 z1 + 2y3 z3 ) =
= h~x; ~zi + h~y; ~zi; 8 ~x; ~y; ~z 2 IR3 :
d) h ~x; ~yi = x1 y1 + x1 y3 + x2 y2 + x3 y1 +2 x3 y3 = (x1 y1 + x1 y3 + x2 y2 + x3 y1 +
+2x3 y3 ) = h~x; ~yi; 8 ~x; ~y 2 IR3 ; 8 2 IR:
30. Fie X un spatiu prehilbertian real u produsul s alar h; i si x; y 2 X: Sa se
arate a:
jhx; yij = kxk  kyk , x si y sunt liniar dependenti, adi a 9 ;  2 IR;
2 + 2 6= 0 a.^. x + y = 0:
Rezolvare. Presupunem mai ^nt^ai a x si y sunt liniar dependenti, de i 9 ;  2
e
2 IR; 2 + 2 6= 0 a.^. x + y = 0 sau x = y
u e 2 IR, da a  6= 0: Atun i
jhx; yij = je j  jhx; xij = je j  kxk2 = kxk  kyk: Da a  = 0, deoare e  6= 0 rezulta a
y = 0 si relatia jhx; y ij = kxk  ky k este evidenta.
Sa presupunem a um a jhx; y ij = kxk  ky k. Da a y 6= 0 sa onsideram  =
hx; yi : Atun i:
=
kyk2
2
y ij2
=
hx + y; x + yi = kxk2 + 2hx; yi + 2kyk2 = kxk2 2 jhkx;yykij2 + jhx;
k
y k2
jhx; yij2 = 0;
= kxk2
kyk2
de unde rezulta kx + y k2 = 0 sau x + y = 0: De i x si y sunt liniar dependenti.
Da a y = 0 atun i din relatia 0  x + y = 0 rezulta a, si ^n a est az, x si y sunt liniar
0

128

Capitolul 3

dependenti.
31. Fie (X; h; i) un spatiu prehilbertian real si x; y 2 X: Sa se arate a urmatoarele
a rmatii sunt e hivalente:
a) x ? y; adi a hx; y i = 0;
b) kx + y k2 = kxk2 + ky k2;
) kxk  kx + y k; 8  2 IR;
d) kx + y k = kx y k:
Rezolvare. Vom demonstra a a) , b), a) , ) si a) , d).
Pentru a) , b) avem:
x ? y def
, hx; yi = 0 , kxk2 + kyk2 +2hx; yi = kxk2 + kyk2 , kx + yk2 = kxk2 + kyk2:
Aratam ^n ontinuare a a) ) ), de i presupunem a x ? y: Atun i, pentru
un  2 IR; kx + y k2 = kxk2 + 2hx; y i + 2 ky k2 = kxk2 + 2 ky k2  kxk2 , de i
kx + yk  kxk: Pentru impli atia inversa ) ) a) sa onsideram ^n inegalitatea
kxk  kx + yk;  = hkx;yky2i ; da a y 6= 0; (da a y = 0 atun i hx; yi = 0, de i x ? y).
Obtinem:
2
y ij2 jhx; y ij2
kxk2  kxk2 2 hkx;yky2i hx; yi + jhkx;yykij4  kyk2 , 0  2 jhx;
kyk2 + kyk2 ,
2
, jhkx;yykij2  0 , hx; yi = 0; adi a x ? y:
Pentru ultima e hivalenta a) , d) avem:
hx; yi = 0 , 2hx; yi = 2hx; yi , kxk2 + 2hx; yi + kyk2 = kxk2 2hx; yi+
+ky k2 , kx + y k2 = kx y k2 , kx + y k = kx y k:
32. Fie X un spatiu liniar real normat. Conditia ne esara si su ienta a sa existe
pe X un produs s alar astfel ^n ^at kxk = (hx; xi)1=2 ; 8 x 2 X este a 8 x; y 2 X are
lo relatia kx + y k2 + kx y k2 = 2(kxk2 + ky k2); (numita identitatea paralelogramului).
Rezolvare. Presupunem mai ^nt^ai a pe spatiul liniar normat X exista un produs
s alar h; i astfel ^n ^at kxk = (hx; xi)1=2 ; 8 x 2 X: Atun i:
kx + yk2 + kx yk2 = kxk2 + 2hx; yi + kyk2 + kxk2 2hx; yi + kyk2 =
= 2(kxk2 + ky k2); 8 x; y 2 X:
Re ipro , presupunem a ^n spatiul liniar real normat X este^ndeplinita identitatea
paralelogramului. De nim urmatoarea apli atie:
i
h
h; i : X  X ! IR; hx; yi = 41 kx + yk2 kx yk2 ; 8 x; y 2 X:
Vom arata a apli atia astfel de nita este un produs s alar pe X . Avem: hx; xi =
1
= [k2xk2 0 = kxk2  0; 8 x 2 X si hx; xi = 0 , kxk = 0 , x = 0: Apoi:
4

129

Spatii metri e

hx; yi = 14 [kx + yk2 kx yk2 = 41 [ky + xk2 ky xk2 = hy; xi; 8 x; y 2 X:

Pentru a demonstra elelalte doua axiome ale produsului s alar, sa al ulam mai
^nt^ai urmatoarea expresie:
hx1 + x2; yi + hx1 x2; yi = 41 [kx1 + x2 + yk2 kx1 + x2 yk2 + kx1 x2 + yk2


h
kx1 x2 yk2 = 14 kx1 + x2 + yk2 + kx1 x2 + yk2 kx1 + x2 yk2 + kx1
i


1h
1h 
x2 y k2 ) = 2 kx1 + y k2 + kx2 k2 2 kx1 y k2 + kx2 k2 = kx1 + y k2
4
2
kx1 yk2 = 2hx1 ; yi; 8 x1 ; x2; y 2 X:
De i:
(11)

hx1 + x2 ; yi + hx1 x2 ; yi = 2hx1; yi; 8 x1; x2 ; y 2 X:


Pentru x1 = x2 relatia (11) ne da:

(12)

h2x1; yi = 2hx1 ; yi; 8 x; y 2 X:

u v
u+v
; x2 =
; dedu em
Not^and u u = x1 + x2 si v = x1 x2 , de unde x1 =
2
2
din relatiile (11) si (12) a:
hu; yi + hv; yi = 2h u +2 v ; yi , hu; yi + hv; yi = hu + v; yi; 8 u; v; y 2 X ,
adi a apli atia h; i este aditiva.
Din relatia h2x; y i = 2hx; y i; 8 x; y 2 X (relatia (12)) obtinem:
hnx; yi = nhx; yi; 8 n 2 Z si
n
n
n
mh x; y i = hnx; y i , h x; y i = hx; y i; 8 n; m 2 Z; m 6= 0;
m
m
m
adi a hqx; y i = q hx; y i; 8 q 2 Q:
Apoi, deoare e fun tia k  k este ontinua ( onform proprietatii a) a sirurilor din
spatii liniare normate si a ara terizarii ontinuitatii unei fun tii u ajutorul sirurilor,
vezi Capitolul 4), de i si apli atia h; i este ontinua, rezulta a:
hx; yi = hx; yi; 8  2 IR; 8 x; y 2 X;
adi a este ^ndeplinita si ultima axioma a produsului s alar.
Rezulta a apli atia h; i de nita mai sus este un produs s alar pe spatiul liniar
real X astfel ^n ^at kxk = (h(
x; xi)1=2 ; 8 x 2 X .
)
1
X
x2n < 1  s si apli atia:
33. Fie multimea l2 = x = (xn )n1  IR;
n=1
1 !1=2
X
x2n
x ! kxk2 =
; 8 x = (xn )n1 2 l2 :
n=1

130

Capitolul 3

Sa se arate a (l2 ; k  k2 ) este un spatiu liniar normat real ^n are este ^ndeplinita
identitatea paralelogramului. Sa se dedu a apoi expresia produsului s alar orespunzator h; i si sa se demonstreze a (l2 ; h; i) este spatiu Hilbert.
Rezolvare. l2 este spatiu liniar real ^n raport u adunarea sirurilor si ^nmultirea
u numere reale a sirurilor. Veri am a da a x; y 2 l2 ;  2 IR atun i x + y si x 2 l2 .
1
1
X
X
yn2 < 1: Atun i, din inegalitatea:
x2n < 1 si y = (yn )n1 ;
Fie x = (xn )n1 ;
n=1
n=1
(xn +yn )2  2(x2n +yn2 ); 8 n  1; dedu em, folosind riteriul de omparatie u marginire
1 !
1
1
1
X
X
X
X
2
2
2
2
xn + yn2
2(xn + yn ) = 2
(I), a seria (xn + yn) este onvergenta (seria
n=1
n=1
n=1
1 n=1
1
1
X
X
X
x2n < 1:
< 1:) Iar seria (xn )2 = 2 x2n este si ea onvergenta, deoare e
n=1
n=1
n=1
Celelalte axiome ale spatiului liniar se veri a fara probleme.
Veri am ^n ontinuare axiomele
normei:
1 !1=2
X
x2n
a) Evident kxk2 =
 0; 8 x 2 l2 si
n=1
1 !1=2
X
x2n
kxk2 = 0 ,
= 0 , xn = 0; 8 n  1 , x = 0:
n=1
!1=2
1
1 !1=2
X
X
2
(xn )
x2n
b) kxk2 =
= jj
= jj  kxk2 ; 8 x 2 l2 ; 8  2 IR:
n=1
n=1
) kx + y k2  kxk2 + ky k2; 8 x; y 2 l2 :
Pentru
a veri a a easta! inegalitate, e x = (xn )n1 2 l2 ; y = (yn)n1 2 l2 ; de i
!1=2
1=2
1
1
X
X
2
2
xn
yn
< 1 si
< 1: Folosind inegalitatea lui Minkowski u p = 2
n=1
n=1
avem:
!1=2
!1=2
!1=2
!1=2
m
m
m
m
X
X
X
X
2
2
2
2
(xn + yn)
xn
yn
 (jxnj + jynj)

+

n=1
n=1 !
n
=1
n
=1
1=2
1
1 !1=2
X
X
2
xn
yn2

+
; 8 m  1:
n=1
n=1
Pentru m ! 1 obtinem:
!1=2
1
1 !1=2
1 !1=2
X
X
X
2
2
(xn + yn )
xn

yn2
+
sau kx + y k2  kxk2 + ky k2:
n=1
n=1
n=1
Dedu em astfel a (l2 ; k  k2 ) este spatiu liniar real normat. Sa veri am ^n ontinuare identitatea paralelogramului, adi a:
kx + yk22 + kx yk22 = 2(kxk22 + kyk22); 8 x; y 2 l2:
Avem:

131

Spatii metri e

X
X
X
y k22 = (xn + yn )2 + (xn yn)2 = (x2n + 2xn yn + yn2 + x2n
n=1
1 ! n=1
1 n=1 X
1
X
X
2
2
2
2
xn + yn2 = 2(kxk22 + ky k22); 8 x; y 2 l2 :
2xn yn + yn ) = (2xn + 2yn) = 2
n=1
n=1
n=1
Apli ^and Problema 32 rezulta a 9 pe l2 un produs s alar h; i u proprietatea (hx; xi)1=2 =
= kxk2 . Din rezolvarea Problemei 32 dedu em forma produsului s alar:
1
X
hx; yi = 41 [kx + yk22 kx yk22 = xnyn; 8 x; y 2 l2:
n=1
Pentru a demonstra, ^n nal, a (l2 ; h; i) este spatiu Hilbert vom arata a (l2 ; kk2)

kx + yk22 + kx

este spatiu normat omplet, adi a ori e sir Cau hy este onvergent. Pro ed^and a ^n
Problema 28, e (x(k) )k1 un sir Cau hy din spatiul l2 , x(k) = (x(nk) )n1 . Avem:
8 " > 0 9 k0(")  1 a.^. 8 k; k0  k0(") are
lo kx(k) x(k0 ) k2 < " ,
!1=2
1
(13)
X
0) 2
(
k
)
(
k
, (xn xn )
< ":
n=1
Din relatia de mai sus dedu em a pentru 8 n  1 avem:
8 " > 0 9 k0(")  1 a.^. 8 k; k0  k0(") are lo jx(nk) xn(k0 ) j < ";
adi a pentru 8 n  1 sirul (x(nk) )k1 este un sir Cau hy de numere reale, de i onvergent.
Rezulta a pentru 8 n  1 9 x(0)
x(k) = x(0)
ata a klim
x(k) = x(0)
n 2 IR a.^. klim
n : Vom ar
!1 n
!1
2
^n spatiul l2 si a sirul x(0) = (x(0)
n )n1 2 l : Din relatia (13) dedu em:
(14)
!1=2
p
X
0) 2
(
k
)
(
k
0
(xn xn )
<"; 8p  1:
8" > 0 9k0 (")  1 a.^. 8 k; k  k0(") are lo
n=1
Tre ^and la limita ^n (14) pentru k0 ! 1, obtinem:
!1=2
p
X
(
k
)
(0)
2
(xn xn )
 "; 8 p  1;
8 " > 0 9 k0(")  1 a.^. 8 k  k0 (") are lo
n=1
de unde rezulta:
!1=2
1
X
2
(x(nk) x(0)
8 " > 0 9 k0(")  1 a.^. 8 k  k0 (") are lo
 ":
n )
n=1
Dedu em astfel a:
8 " > 0 9 ke0(") = k0 ("=2)  1 a.^. 8 k  ke0(") are lo kx(k) x(0) k2  "=2 < ";
de i klim
x(k) = x(0) :
!1
Sirul x(0) 2 l2 deoare e:
kx(0) k2  kx(0) x(k (1)) k2 + kx(k (1)) k2  1 + kx(k (1)) k2  M;
sirul x(k (1)) ind din spatiul l2 .
Rezulta a sirul (x(k) )k1  l2 este onvergent, de i spatiul (l2 ; k  k2 ) este spatiu
Bana h, iar (l2 ; h; i) este spatiu Hilbert.
0

132

Capitolul 3

34. Sa se demonstreze a multimea M = fx = (xn )n1 2 l2 j kxk22 = 1g  l2 este


marginita si ^n hisa, dar nu este ompa ta.
Rezolvare. Avem M  S(0; 1); 0 = (0)n1 2 l2 ; de i M este marginita. Pentru
a demonstra a M este o multime ^n hisa vom arata a M = M (vezi Problema 42),
adi a M ^si ontine pun tele aderente. Cu alte uvinte 8 (x(k) )k1  M, x(k) ! x(0) ;
pentru k ! 1, rezulta a x(0) 2 M. Fie (x(k) )k1  M u klim
x(k) = x(0) ; avem
!1
kx(k) k2 = 1; 8 k  1: Folosind ontinuitatea normei dedu em a klim
kx(k) k2 = kx(0) k2,
!1
adi a kx(0) k2 = 1: De i x(0) 2 M si astfel M este o multime ^n hisa.
Vom arata ^n ontinuare a M nu este ompa ta, adi a 9 (x(k) )k1  M are nu
ontine ni i un subsir8 onvergent. Sa onsideram sirul (x(k) )k1  M de nit astfel:
< 1; da 
a n=k
x(nk) = :
0; da a n 6= k:
1
X
Avem kx(k) k22 = (x(nk) )2 = 1; de i x(k) 2 M; 8 k  1: Apoi:
n=1
!1=2
1
X
p
(
k
)
(
p
)
2
(
k
)
(
p
)
kx x k2 = (xn xn )
= 2; 8 k; p 2 IN  ; k 6= p:
n=1
p
Dedu em astfel a distanta dintre ori e doua elemente ale sirului (x(k) )k1 este 2,
adi a sirul (x(k) )k1 nu ontine ni i un subsir Cau hy, de i nu ontine ni i un subsir
onvergent.
Din a est exemplu dedu em a nu ori e multime marginita si ^n hisa a unui spatiu
metri este multime ompa ta.
35. Sa se al uleze limitele urmatoarelor siruri din spatiul IRk :
a) ~xn = (an ; bn ) 2 IR2 ; n  1; unde:
s
"
# n
!
n
2
X
2
n (n!)
3
; n  1; bn =
; n  1;  0:
(n + 1)
an =
3k
(2n)! 8n
k=1
b) ~xn = (an ; bn ) 2 IR2 ; n  1; unde:
n
n
1 X
; n  2; b1 xat:
an = 4 k(k + 1)(k + 2); n  1; bn = bn 1
n k=1
(n + 1)!
) ~xn = (an ; bn ; n) 2 IR3 ; n  1; unde:
n k2 + k + 3
X
(n + 1)2
an =
; n  1;
n
k=1 k (k + 1)
p
p
p
bn = sin2  n2 + n; n  1; n = + n 1 ; n  2; 1 = ; > 0:
2

Rezolvare. Conform Teoremei 5 este su ient (si ne esar) sa al ulam limitele
sirurilor omponente ale sirurilor din spatiul IR2 sau IR3 de mai sus.

133

Spatii metri e

(n!)2
; n  1; avem:
(2n)! 8n
n+1
[(n + 1)!2 (2n)! 8n
(n + 1)2
1
=

=
!
; pentru n ! 1:
n
(2n + 2)! 8n+1 (n!)2
8(2n + 1)(2n + 2) 32
Folosind onse inta 4) a Teoremei lui Toplitz (Capitolul 2, x1, Problema 12) rezulta
pn = 1 , de i lim a = 1 :
a 9 nlim
!1 n 32
n!1 n
32
Pentru sirul (bn )n1 avem:
#
"
#
"
n(2n + 1) n
3n(n + 1)(2n + 1) n
=
; n  1:
bn =
6(n + 1)3
2(n + 1)2
Da a = 0 atun i bn = 1; 8 n  1; de i nlim
!1 bn = 1: Da a 6= 0 atun i:
( )n2 (3n + 2)
! n
lim
3n + 2
2
= en!1 2(n + 1)
lim b = nlim
= 0:
n!1 n
!1 1 2(n + 1)2
De i:
8 
1 
>
>
<
; 0 ; da a > 0;
 32
lim
~
x
=
1 
n!1 n >
>
:
; 1 ; da a = 0:
32
b) Avem:
"
n
2 (n + 1)2 3n(n + 1)(2n + 1) 2n(n + 1) #
1 X
n
1
=
an = 4 (k3 +3k2 +2k) = 4
+
+
n k=1
n
4
6
2
(n + 1)(n + 2)(n + 3) 1
=
! 4 ; pentru n ! 1:
4n3
Pentru sirul (bn )n1 , din relat
ia de re urenta dedu em
a:
#
"
n+1
1
1
; 8 n  1:
bn+1 bn =
=
(n + 2)!
(n + 1)! (n + 2)!
De i:

1 1
b2 b1 =
3!
 2!
1 1
b3 b2 =
3! 4!
..
.
"
#
1
1
bn+1 bn =
;
(n + 1)! (n + 2)!
de unde rezulta, prin adunare, a:
1
1
1
1
bn+1 b1 =
sau bn+1 = b1 +
; 8 n  1:
(n + 2)! 2!
(n + 2)! 2!
1
1
1
+
; 8 n  2; iar nlim
bn = b1
:
De i: bn = b1
!1
2 (n + 1)!
2


1
1
Rezulta a nlim
!1 ~xn = 4 ; b1 2 :
) Studiem sirurile omponente; avem:
a) Notam u n =

134

Capitolul 3

#
n 1
X
(n + 1)2
1  (n + 1)2
3
=n+3
=
1+
an =
k(k + 1)
n
k+1
n
k=1 k
k=1

1  (n + 1)2 n2 3n 1
=n+3 1
=
! 1; pentru n ! 1:
n+1
n
n(n + 1)
p
p

n
Apoi bn = sin2  n2 + n = sin2 [ n2 + n n = sin2 p 2
!
sin2 = 1:
2
n +n+n
Pentru sirul ( n )n1 vom arata a el este monoton si marginit. Din relatia de
re urenta rezulta a n > 0; 8 n  1: Demonstram ^n ontinuare prin indu tie matemati a a sirul ( n)n1 este stri t res ator, adi a n < n+1 ; 8 n  1: Avem 2 =
q
p p
p
= + 1 = + > = 1 : Apoi presupun^and a n < n+1 obtinem n+1 =
p
p
= + n < + n+1 = n+2 ; de i n+1 < n+2 :
^In plus, sirul ( n )n1 este marginit superior. Aratam prin indu tie matemati a a
p
n < 1 + 2 ; 8 n  1: Avem 1 = < 1 + 2 (deoare e 1 + 3 + 4 2 > 0). Apoi din
p
p
p
n < 1 + 2 rezulta a n+1 = + n < + 1 + 2 = 1 + 3 < 1 + 2 (deoare e
4 2 + 4 > 0):
Apli ^and teorema lui Weierstrass dedu em a sirul ( n )n1 este onvergent, de i
p + )
9 = nlim


0
:
Tre ^
a
nd
la
limit
a
^

n
relat

ia
de
re urent

a

obt

inem:

=
n
!1
p
1 + 1 + 4
:
=
2
!
p
1 + 1 + 4
De i: nlim
:
!1 ~xn = 1; 1;
2

"

PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE


n

36. Fie (Xi ; di ); i = 1; n spatii metri e si e X = Xi : Sa se demonstreze a


i=1
urmatoarele apli at

ii
d;


s
i

:
X

X
!
I
R
de nite
prin:
+
v
u n
n
X
uX
2
t
d(x; y ) =
di (xi ; yi); (x; y ) = di (xi ; yi); (x; y ) = max di (xi ; yi );
i=1;n
i=1
i=1
8 x = (x1 ; : : : ; xn); y = (y1; : : : ; yn) 2 X sunt metri e pe multimea X .
37. Pe multimea IR8se de neste fun tia f : IR ! IR;
>
=2; da a x = 1;
>
>
<
f (x) = > ar tg x; da a x 2 IR;
>
>
:
=2; da a x = +1:
Sa se arate a fun tia d(x; y ) = jf (x) f (y )j; x; y 2 IR este o metri a pe IR:

Spatii metri e

135

38. Sa se demonstreze a pe spatiul s al tuturor sirurilor de numere reale apli atia
% : s  s ! IR de nita prin:
1
X
jxn ynj ; x = (x ) ; y = (y ) 2 s
%(x; y ) =
n n1
n n1
n
n=1 2 (1 + jxn yn j)
este o metri a.
39. Fie E o multime nevida, (X; d) spatiu metri si B(E ; X ) = ff j f : E ! X;
marginitag: Sa se arate a apli atia % : B(E; X )  B(E; X ) ! IR de nita prin:
%(f; g ) = sup d(f (x); g (x)); 8 f; g 2 B(E; X )
x2E
este o metri a pe B(E; X ), numita metri a onvergentei uniforme sau metri a lui
Ceb^sev.
40. Fie (X; d) un spatiu metri . Sa se demonstreze a:
a) Ori e reuniune ( nita sau in nita) de multimi des hise este o multime des hisa.
b) Ori e interse tie nita de multimi des hise este o multime des hisa.
41. Sa se arate a sfera ^n hisa S(x0 ; "0 ); x0 2 X; "0 > 0 din spatiul metri
(X; d) este o multime ^n hisa.
42. Fie (X; d) un spatiu metri . Sa se demonstreze urmatoarele proprietati:
a) A  X este ^n hisa ,A = A;
b) A1  A2 ) A1  A2 :
43. Sa se demonstreze a ^n hiderea unei multimi dintr-un spatiu metri (X; d)
este o multime ^n hisa si este ea mai mi a multime ^n hisa are in lude a ea multime.
44. Fie (X; d) un spatiu metri . Sa se demonstreze urmatoarele proprietati:
a) A = A; b) A1 [ A2 = A1 [ A2 ; ) A1 \ A2  A1 \ A2 :
45. Fie (X; d) un spatiu metri . Sa se demonstreze urmatoarele proprietati:
a) A  X este ^n hisa , A0  A;

b) A = A n F r A; ) A = A [ F r A:
46. Sa se gaseas a interiorul, multimea derivata, aderenta si frontiera urmatoarelor
submultimi ale lui IR dotat u metri a uzuala d(x; y ) = jx y j; x; y 2 IR :
(
)
2 + ( 1)n n
S
a) A = (0; 1 [ (2; 3); b) B = [( 3; 1) \ Q+
; n1 ;
3n +1

1
n
S
n

n( 1) + sin ; n  1 :
) C = [( 1; 1) \ Q+
n+1
3
47. Fie (X; d) un spatiu metri , iar A si B doua multimi nevide din X . Numarul
d(A; B ) = inf d(x; y )  0 se numeste distanta dintre multimile A si B . Da a
(x;y)2AB
B = fx0 g; d(x0 ; A) = xinf
d(x ; x)  0 se numeste distanta de la x0 la multimea A. Sa
2A 0
se arate a:

136

Capitolul 3

a) Da a A si B sunt multimi ompa te si A \ B = ; atun i d(x; y ) > 0; 8 (x; y ) 2


2 A  B si 9 (x0; y0) 2 A  B a.^. d(A; B ) = d(x0 ; y0):
b) Da a A este ompa ta atun i 9 a 2 A a.^. d(x0 ; A) = d(x0 ; a):
) d(x0 ; A) = 0 , x0 2 A:
48. Fie f : (0; 1=3 ! IR; f (x) = x2 : Sa se arate a f este o ontra tie, dar a f
nu are ni i un pun t x.
49. Sa se al uleze u pre izia de 10 2 uni a rada ina reala a e uatiei:
x3 + 3x2 + 4x 1 = 0:
50. Sa se demonstreze a (IRn ; k  kd ); (IRn; k  k ); (IRn ; k  k ); unde k  kd ; k  k ;
k  k : IRn !v IR sunt de nite prin:
u n
n
X
uX
2
t
xi ; k~xk = jxi j; k~xk = max jxi j; 8 ~x = (x1 ; : : : ; xn ) 2 IRn
k~xkd =
i=1;n
i=1
i=1
sunt spatii normate si, ^n plus, normele de mai sus sunt e hivalente, (vezi Problema 7).
51. Sa se demonstreze a multimea a sirurilor de numere reale onvergente u
apli atia:
x ! kxk = supn1 jxn j; 8 x = (xn )n1 2
este spatiu liniar normat omplet (vezi Problema 21).
52. Sa se demonstreze
a urmatoarea apli atie pe spatiul C ([0; 1):
Z 1
f ! kf k = jf (t)j dt; f 2 C ([0; 1)
0
este o norma pe C ([0; 1):
53. Sa se demonstreze a urmatoarele apli atii de nite pe C 1 ([0; 1):
f ! kf k1 = sup [jf (x)j + jf 0 (x)j; f 2 C 1 ([0; 1);
x2[0;1
f ! kf k2 = jf (0)j + sup jf 0 (x)j; f 2 C 1 ([0; 1)
x2[0;1
1
sunt norme pe C ([0; 1).
54. Fie Mm;n (IR) multimea matri elor u elemente reale de tipul m  n (m linii
si n oloane) are se organizeaza a spatiu liniar real (^n raport u adunarea matri elor
si ^nmultirea u numere reale a a estora) de dimensiune m  n. Sa se demonstreze a
apli atiile:
11=2
0
m X
n
X
A ! kAk1 = 
a2ij A ;
i=1 j0=1
1
n

A ! kAk2 = max  jaij jA ;


i=1;m j =1
X

137

Spatii metri e
m

jaij j ;
A ! kAk3 = max
j =1;n i=1
A ! kAk4 = max (jaij j; i = 1; m; j = 1; n);
m X
n
X
jaij j; A 2 Mm;n(IR)
A ! kAk5 =
i=1 j =1
sunt norme e hivalente pe spatiul Mm;n(IR):
55. Sa se demonstreze a apli atiile h; i : IR3  IR3 ! IR de nite prin:
a) h~x; ~yi = x1 y1 + x1 y2 + x2 y1 + 2x2 y2 + x3 y3 ;
b) h~x; ~yi = 2x1 y1 + x1 y2 + x2 y1 + x2 y2 + x3 y3 ; ~x = (x1 ; x2 ; x3 ); ~y = (y1 ; y2 ; y3 ) 2 IR3
sunt produse s alare pe spatiul liniar IR3 .
56. Fie Mn;n(IR) (notat si Mn (IR)) multimea matri elor patrati e de ordinul n
u elemente reale.
(I) Sa se demonstreze a apli atia h; i : Mn(IR)  Mn(IR) ! IR de nita prin:
n
X
hA; B i = tr (AB T ) = aij bij ; A = (aij )ni;j=1; B = (bij )ni;j=1 2 Mn(IR)
i;j =1
este un produs s alar pe Mn (IR): (Pentru o matri e A 2 Mn (IR); A = (aij )ni;j =1 suma
X

elementelor de pe diagonala prin ipala se noteaza u tr A =

i=1

aii si se numeste urma

matri ei A).
h
i1=2
(II) Notam u kAk = (hA; Ai)1=2 = tr (A AT ) : Sa se demonstreze urmatoarele
proprietati:
a) Da a U 2 Mn(IR) si U  U T = In atun i kU  Ak = kA  U k = kAk; 8 A 2 Mn (IR):
b) Da a A este o matri e diagonala, atun i:
p
kAB BAk  2 kAk  kB k; 8 B 2 Mn(IR):
(III) Sa se demonstreze a spatiul (Mn (IR); h; i) este spatiu Hilbert.
57. Sa se al uleze limitele urmatoarelor siruri din spatiul IR3 :


p
2 
1 n
n
; n  1;
; os
a) ~xn = n; 1 +
n
n
b) ~xn = (an ; bn ; n ); n  1, unde:
!
!
n2 + n + 1 3n+2
n2 + 1 1=2n
an = 2
; bn = n( 2 ar tg n); n =
; n  1:
n n+1
n

Capitolul 4
LIMITE DE FUNCT
 II.
CONTINUITATEA FUNCT
 IILOR
Fie fun tia f~ : D ! IRq (pentru q = 1, notata u f ), D  IRp (p; q 2 IN  ), iar ~x0
un pun t de a umulare pentru multimea D. Elementul ~l 2 IRq este limita fun tiei f~ ^n
pun tul ~x0 , notat lim f~(~x) = ~l da a:
~x!~x
8 " > 0 (9) (") > 0 a.^. 8 ~x 2 D; 0 < k~x ~x0kp < (") are lo kf~(~x) ~lkq < ";
0

(k  kp; k  kq sunt norme ^n spatiul IRp ; respe tiv IRq :)


Pentru p = q = 1 obtinem urmatoarele ara terizari, u extinderi ^n IR:
1 : f : D  IR ! IR; x0 2 IR pun t de a umulare pentru D, l 2 IR, atun i
lim f (x) = l da a:
x!x
8 " > 0 9 (") > 0 a.^. 8 x 2 D; 0 < jx x0j < (") are lo jf (x) lj < ":
2 : f : D  IR ! IR; x0 pun t de a umulare pentru D, l = 1 ( 1); atun i
lim f (x) = 1 ( 1) da a:
x!x
8 " > 0 9 (") > 0 a.^. 8 x 2 D u 0 < jx x0 j < (") are lo f (x) > " (f (x) < "):
3 : f : D  IR ! IR; x0 = 1 ( 1) pun t de a umulare pentru D, l 2 IR, atun i
lim f (x) = l (x!lim1 f (x) = l) da a:
x!1
8 " > 0 9 (") > 0 a.^. 8 x 2 D u x > (") (x < (")) are lo jf (x) lj < ":
4 : f : D  IR ! IR; x0 = 1 ( 1) pun t de a umulare pentru D, l = 1; atun i
lim f (x) = 1 (x!lim1 f (x) = 1) da a:
x!1
8 " > 0 9 (") > 0 a.^. 8 x 2 D u x > (") (x < (")) are lo f (x) > ":
5 : f : D  IR ! IR; x0 = 1 ( 1) pun t de a umulare pentru D, l = 1;
atun i xlim
lim1 f (x) = 1) da a:
!1 f (x) = 1 (x!
8 " > 0 9 (") > 0 a.^. 8 x 2 D u x > (") (x < (")) are lo f (x) < ":
Proprietati ale fun tiilor u limita:
a) Fie f~1 ; f~2 : D ! IRq ; D  IRp ; ~x0 pun t de a umulare pentru D. Da a:
9 ~xlim
f~ (~x) = ~l1 si 9 ~xlim
f~ (~x) = ~l2
!~x 1
!~x 2
0

139

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

atun i 8 ;  2 IR 9 ~xlim
[f~1 (~x) + f~2 (~x) = ~l1 + ~l2 :
!~x
b) Fie f~ : D ! IRq ; D  IRp; iar ' : D ! IR; ~x0 pun t de a umulare pentru D.
Da a 9 lim f~(~x) = ~l si 9 lim '(~x) = a atun i 9 lim ['(~x)f~(~x) = a~l:
~x!~x
~x!~x
~x!~x
) Fie f1 ; f2 : D ! IR; D  IRp ; ~x0 pun t de a umulare pentru D. Da a:
9 ~xlim
f (~x) = l1 si 9 ~xlim
f (~x) = l2
!~x 1
!~x 2
atun i:
f (~x) l
9 ~xlim
[f1 (~x)  f2 (~x) = l1  l2 si 9 lim 1 = 1 ; (l2 6= 0);
!~x
~x!~x f2 (~
x) l2
(pentru azurile ^n are operatiile de mai sus au sens).
d) Fie f; F1 ; F2 : D ! IR; D  IRp ; ~x0 pun t de a umulare pentru D. Da a:
F1 (~x)  f (~x)  F2 (~x); 8 ~x 2 D; k~x ~x0 kp < a
si 9 lim F1 (~x) = lim F2 (~x) = l atun i 9 lim f (~x) = l ( riteriul lestelui).
~x!~x
~x!~x
~x!~x
p
q
~
e) Fie '~ : E  IR ! F  IR ; f : F  IRq ! IRr , ~x0 pun t de a umulare pentru
0

'~ (~x) pun t de a umulare pentru F , ('~ (~x) 6= ~y0 , pentru ~x 6= ~x0 ).
E si e ~y0 = ~xlim
!~x
Da a 9 lim f~(~y) = ~l atun i fun tia ~g : E  IRp ! IRr ; ~g = f~ '~ ; ~g (~x) = (f~ '~ )(~x) =
~y!~y
= f~('~ (~x)) are limita ^n ~x0 si ~xlim
~g(~x) = ~l:
!~x
Teorema 1. Elementul ~l 2 IRq este limita fun tiei f~ ^n ~x0 2 D, ~x0 pun t de
a umulare pentru D da a si numai da a 8 (~xn )n1  D n f~x0 g u nlim
!1 ~xn = ~x0 avem
lim f~(~xn ) = ~l.
n!1
1
2
Da a 9 (~x1n )n2IN  D n f~x0 g si (~x2n )n2IN  D n f~x0 g u nlim
!1 ~xn = ~x0 = nlim
!1 ~xn si
~ 2
~
lim f~(~x1n ) = ~l1 6= ~l2 = nlim
n!1
!1 f (~xn ) va rezulta a nu exista limita fun tiei f ^n pun tul
~x0 .
Teorema 2. Fun tia f~ : D  IRp ! IRq are limita ~l ^n pun tul de a umulare ~x0
pentru multimea D da a si numai da a toate ele q fun tii omponente u valori reale
au limita ^n IR, limitele lor ind omponentele lui ~l.
Teorema 3 (Cau hy-Bolzano). Fie f~ : D  IRp ! IRq ; ~x0 pun t de a umulare
pentru D. Atun i lim f~(~x) = ~l da a si numai da a:
0

~x!~x0

8 " > 0 9 (") > 0

a.^. 8 ~x0 ; ~x00 2 D; 0 < k~x0 ~x0 kp < ("); 0 < k~x00 ~x0 kp < (")
are lo kf~(~x0 ) f~(~x00 )kq < ":
Fun tia f~ : D ! IRq ; D  IRp este ontinua ^n ~x0 2 D da a ~x0 este pun t izolat
pentru multimea D sau da a exista ~xlim
f~(~x) = f~(~x0 ); ^n azul ^n are ~x0 este pun t
!~x
de a umulare pentru D. Fun tia f~ este ontinua pe D da a este ontinua ^n e are
pun t din multime.
0

140

Capitolul 4

Fun tiile ontinue lasa invariante multimile ompa te (da a K  IRp este o multime
ompa ta si f~ este ontinua atun i f~(K )  IRq este ompa ta).
Teorema 4 (Weierstrass). Fun tia f : K  IRp ! IR (K multime ompa ta)
ontinua pe K este marginita si ^si atinge efe tiv marginile.
Fun tia f : I ! IR (I  IR interval) are proprietatea lui Darboux da a pentru
ori e x1 ; x2 2 I; x1 < x2 si ori are ar numarul situat ^ntre f (x1 ) si f (x2 ) exista
el putin un pun t  2 (x1 ; x2 ) a.^. f ( ) = : Ori e fun tie f : I ! IR (I  IR interval)
ontinua pe I are proprietatea lui Darboux, iar multimea J = f (I ) este, de asemenea,
un interval.
Fie D  IR si f : D ! IR: Un pun t a 2 D se numeste pun t de dis ontinuitate pentru fun tia f da a f nu este ontinua ^n a. Un pun t de dis ontinuitate se
not
numeste pun t de dis ontinuitate de spe ia I-a da a exista xlim
!a f (x) = f (a 0) 2 IR
x<a

si xlim
!a f (x) = f (a + 0) 2 IR: Un pun t a 2 D de dis ontinuitate are nu este pun t de
not

x>a

dis ontinuitate de spe ia I-a se numeste pun t de dis ontinuitate de spe ia a II-a.
Da a I este un interval din IR, iar f : I ! IR este o fun tie monotona pe I atun i
pun tele de dis ontinuitate ale lui f sunt de spe ia I-a, iar multimea pun telor sale de
dis ontinuitate este el mult numarabila.
Fun tia f~ : D  IRp ! IRq se numeste uniform ontinua pe D da a:
8" > 0 9(") > 0 a.^. 8~x1 ; ~x2 2 D u k~x1 ~x2 kp <(") are lo kf~(~x1 ) f~(~x2 )kq <":
Teorema 5 (Cantor). O fun tie ontinua pe o multime ompa ta este uniform
ontinua pe a ea multime.

PROBLEME REZOLVATE

IR.

1. Sa se arate a fun tia f : IR ! IR; f (x) =

1 + x2
este marginita pe multimea
1 + x4

Rezolvare. Evident f (x) > 0; 8 x 2 IR: Apoi f (x) < 2; 8 x 2 IR: ^Intr-adevar:
1 + x2
< 2; 8 x 2 IR , 2x4 x2 + 1 > 0; 8 x 2 IR;
1 + x4
ultima inegalitate ind adevarata, deoare e trinomul 2y 2 y + 1 > 0; 8 y 2 IR:
De i 0 < f (x) < 2; 8 x 2 IR, adi a fun tia f este marginita pe IR.
1
1
2. Sa se arate a fun tia f : IR n f0g ! IR; f (x) = os
x x

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

141

a) este nemarginita ^n ori e ve inatate a pun tului x = 0;


b) nu tinde la 1 atun i ^and x ! 0:
Rezolvare. a) Deoare e ori e ve inatate a pun tului x = 0 ontine un interval
de forma ( "; "); " > 0; vom arata a fun tia f este nemarginita ^n ori e interval
( "; "); " > 0: Fie, de i, o ve inatate oare are a lui x = 0; V = ( "; ") u " > 0
1
; n 2 IN  : Pentru n  n0 ,
arbitrar, momentan xat. Construim urmatorul sir xn =
2n

1 
+ 1 avem xn 2 (0; ")  V; iar:
unde n0 =
2n"
f (xn ) = 2n  os(2n ) = 2n ! 1; pentru n ! 1:
Astfel am gasit un sir de pun te xn din V pentru are f (xn ) ! 1, pentru n ! 1;
fapt are ne arata a f este nemarginita ^n ve inatatea V . Deoare e V = ( "; ") era
o ve inatate arbitrara rezulta a f este nemarginita ^n ori e ve inatate a pun tului
x = 0.
b) Pentru a arata a fun tia f nu tinde la 1 atun i ^and x ! 0, sa onsideram
1
sirul yn =
! 0; pentru n ! 1; pentru are:
=2 + 2n






+ 2n  os + 2n = 0; 8 n 2 IN:
f (yn) =
2
2
De i f (yn) ! 0 6= 1; pentru n ! 1: Deoare e exista un astfel de sir (yn)n2IN , yn ! 0,
pentru n ! 1, pentru are f (yn) ! 0; pentru n ! 1; dedu em a fun tia f nu tinde
la 1 ^and x ! 0:
3. Sa se determine marginea inferioara si marginea superioara a fun tiilor:
2x
; b) f : [ ;  ! IR; f (x) = sin x + os x;
a) f : (0; 1) ! IR; f (x) =
1 + x3
p
) f : [0; 2 3 ! IR; f (x) = x [x;
([x este partea ^ntreaga a numarului x).
Rezolvare. Pentru a determina marginile inferioara si superioara ale fun tiilor
de mai sus, vom studia a este fun tii, er et^and omportarea a estora, adi a semnul
derivatelor de ordinul ^nt^ai.
2(1 2x3 )
a) Avem f 0 (x) =
; x 2 (0; 1):
(1 + x3 )2
Tabelul de variatie a fun tiei f este:
p
1
x j 0
1= 2
0
f (x) j
+ + ++
0
p
f (x) j 0
%
2 4=3
&
0
3

Din ultima linie a tabelului de mai sus dedu em a:

142

Capitolul 4

!!

1
2 4
=f p
sup f (x) =
; iar inf f (x) = 0:
x2(0;1)
3
2
x2(0;1)
0
0
b) Avem f (x) = os x sin x; f (x) = 0 pentru x = =4 si x = 3=4: Tabelul
de variatie a fun tiei f este urmatorul:
x j 
3=4
=4

0
f (x) j
0
+ + ++ 0
p
p
f (x) j 1
&
2
%
2
&
1
 

3  p
 p
= 2, iar inf x2[ ; f (x) = f
= 2:
Dedu em a supx2[ ; f (x) = f
4
4
Fa em observatia a fun tia f ind ontinua pe intervalul
ompa t [ ;  ^si atinge
 
3


si 9 x1 =
2 [ ; 
marginile, de i 9x0 = 2 [ ;  a.^. supx2[ ; f (x)= f
4
4
4

3
:
a.^. inf x2[ ; f (x) = f
4
p
) Fun tia f (x) 8
= x [x; x 2 [0; 2 3 se expli iteaza astfel:
>
x; da a x 2 [0; 1);
>
>
>
>
>
<
x 1; da a x 2 [1; 2);
f (x) = >
>
x 2; da a x 2 [2; 3);
>
>
>
p
>
:
x 3; da a x 2 [3; 2 3:
^In a est az determinarea sup f si inf f se poate fa e usor u ajutorul gra ului
fun tiei (vezi Figura 4.1). Din gra dedu em a:
supp f (x) = 1; iar infp f (x) = 0:
x2[0;2 3
x2[0;2 3
3

x
0

Figura 4.1

2 3

4. Sa se demonstreze, folosind ara terizarea ""; " a:


1
2 = 9; b) lim
2
a) xlim
x
= +1; ) xlim
!1(2x + 1) = 1;
!3
x! 1 (1 + x)2
2x + 1
d) x!lim1
= 2:
x+5
Rezolvare. a) Vom arata a:
8 " > 0 9 (") > 0 a.^. 8 x 2 IR; 0 < jx 3j < (") are lo jf (x) 9j < ";
unde f : IR ! IR; f (x) = x2 :

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

143

Fie " > 0 arbitrar, momentan xat. Vom determina (") > 0, pornind de la
inegalitatea:
jx2 9j = jx 3j  jx 3 + 6j < (")  ((") + 6);
impun^and onditia a (")  ( (") + 6) = ": Din e uatia obtinuta pentru (") gasim
p
p
(") = 3 + 9 + ": De i de ^ndata e 0 < jx 3j < ("), u (") = 3 + 9 + " avem
jx2 9j < ":
b) Vom demonstra a:
8 " > 0 9 (") > 0 a.^. 8 x 2 IR; 0 < jx + 1j < (") are lo (1 +1 x)2 > ":
1
1
Pentru = p avem, ^n ipoteza 0 < jx + 1j < ("); a
> "; adi a to mai
"
(1 + x)2
ara terizarea ""; " a limitei de la a est pun t.
) Conform ara terizarii ""; " vom arata a:
8 " > 0 9 8("s) > 0 a.^. 8 x > (") are lo 2x2 + 1 > ":
>
" 1
>
<
; da a " > 1;
Lu^and (") = >
2
>
:
1;
da a 0 < "  1;
avem ^ndeplinita a rmatia de mai sus.
d) Pentru a easta limita avem:


2x + 1

8 " > 0 9 (") > 0 a.^. 8 x 2 IR; x < (") are lo x + 5 2 < " ,
8 " > 0 9 (") > 0 a.^. 8 x 2 IR; x < (") are lo jx +9 5j < ":
9
9
Pentru " > 0 sa onsideram (") = + 5: Atun i de ^ndata e x <
5,
"
"
9
9
9
)
j
x + 5j > ,
x+5<
"
"
jx + 5j < ":
2x + 1
De i onform ara terizarii limitei ^n limbajul ""; " rezulta a x!lim1
= 2:
x+5
8
1
>
<
sin ; da a x 6= 0;
x
5. Se onsidera fun tia f : IR ! IR; f (x) = >
:
a; da a x = 0; a 2 IR:
Sa se arate a:
a) ^In ori e ve inatate a originii exista pun te unde f ia valoarea 1 si 1.
b) Pentru ori e A 2 [ 1; 1 exista un sir de pun te xn ! 0; pentru n ! 1 a.^.
f (xn ) ! A; pentru n ! 1:
f (x), pun tul x = 0 ind de i pun t de dis ontif (x) si ni i xlim
) Nu exista xlim
!0
!0
x>0
x<0
nuitate de spe ia a doua.
d) Fun tia f are proprietatea lui Darboux da a si numai da a a 2 [ 1; 1:

144

Capitolul 4

Rezolvare. a) Fie V o ve inatate arbitrara a originii. Deoare e V ontine un


interval simetri de forma ( "; "); " > 0, vom arata a proprietatea a) are lo pentru
ori e astfel de interval simetri entrat ^n origine.
1 
Fie de i " > 0 xat. Vom determina un numar natural k a.^. = + 2k si
x 2
1
1
<" ,
x 2 ( "; "); de unde va rezulta a sin = 1: Impun^and onditia 
x
2 + 2k
1
1 

+ 2k > , 2k >
; gasim:
2
" 8
" 2
2 "
2
>
>
<
+ 1; da a 0 < " < ;

k0 = > 4"
2
>
:
1;
da a "  :

1
1
De i x0 = 
2 ( "; ") si sin x = 1:
0
2 + 2k0 
Pro ed^and asemanator pentru valoarea 1, pentru o ve inatate simetri a de forma
( "; ") u " > 08putem
onsidera:

2
3" 
2
>
>
<
+ 1; da a 0 < " < ;
3
k1 = > 4"
2
>
:
1;
da a "  :
3
1
1
Atun i x1 = 3
2
( "; ") si sin = 1:
x1
2 + 2k1 

1
 
; , sirul (xn )n1 ; xn =
satisb) Not^and u = ar sin A 2
2 2
+ 2n
1
fa e onditiile problemei, adi a nlim
x
=
0

s
i
f
(
x
)
=
sin
= A; 8 n  1; de i
n
n
!1
xn
lim f (xn ) = A:
n!1
) Vom demonstra a fun tia f nu are limita la dreapta ^n pun tul 0, folosind
ara terizarea u siruri.
1
Fie xn =
; n  1: Avem nlim
!1 xn = 0; iar f (xn ) = sin 2n = 0 ! 0 = l1 ;
2n
1
; n  1; pentru are yn > 0;
pentru n ! 1: Sa onsideram si sirul yn = 
+ 2n

 2

8 n  1; nlim
!1 yn = 0 si f (yn) = sin 2 + 2n = 1 ! 1 = l2 ; pentru n ! 1: Deoare e
f (x):
l1 6= l2 rezulta a nu exista xlim
!0
x>0
Pentru limita la st^anga ^n x = 0 pro edam asemanator, onsider^and sirurile xen =
1
1
e
e
e
=
si yen = 
; n  1; pentru are nlim
!1 xn = nlim
!1 yn =0 si nlim
!1 f (xn ) =
2n
2 + 2n
e
= 0 6= 1 = nlim
!1 f (yn ):
Rezulta de i a fun tia f nu are limita ^n pun tul x = 0 ni i la dreapta, ni i la
st^anga, de i este un pun t de dis ontinuitate de spe ia a doua.

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

145

d) Presupunem mai ^nt^ai a f are proprietatea lui Darboux si de asemenea presupunem prin redu ere la absurd a a 62 [ 1; 1:

  
2
2
Da a a> 1 lu^and pun tele x =0 si x = rezulta a pentru ori e 2 f ; f (0) =



2 
= (1; a) nu exista ni i un pun t x 2 IR a.^. f (x) =  jf (x)j  1; 8 x 2 0;
:

2
si x = 0 rezulta a pentru 8  2
Da a a < 1, pentru pun tele x =




2 f (0); f 2 = (a; 1) nu exista ni i un pun t x 2 IR a.^. f (x) = ; (jf (x)j  1;

2 
8 x 2 ;0 :
Con luziile la are am ajuns ne indi a faptul a f nu are proprietatea lui Darboux,
eea e ontrazi e ipoteza. De i ^n mod ne esar a 2 [ 1; 1.
Sa presupunem a um a a 2 [ 1; 1 si sa aratam a f are proprietatea lui Darboux,
adi a:
(1)

8 a; b 2 IR
e

si  2 (f (ae); f (eb)) sau (f (eb); f (ae)) 9 x0 2 (ae; eb) a.^. f (x0 ) = :

Avem urmatoarele situatii:


1 . ae > 0; eb > 0 sau ae < 0; eb < 0: Deoare e f j[ea;eb este o fun tie ontinua rezulta
a ea are proprietatea lui Darboux, de i are lo (1).
2 . ae < 0; eb > 0: Fie = min (eb; ae) > 0 si  2 (f (ae); f (eb))  [ 1; 1 sau
(f (eb); f (ae))  [ 1; 1: Sa onsideram 0 = ar sin ; ( 2 [ 1; 1): Vom determina
1
x0 2 (0; ) a.^. f (x0 ) = : Pentru a easta alegem x0 =
(n0 2 IN ): Pun^and
2
n

+

0
0


1

1
onditia a 0 < x0 < obtinem n0 >
0
si n0 > 0 : De i pentru n0 =
2
2
"
#
)
(


0
1
1
+ 1;
+ 1 avem f (x0 ) = sin 0 = , u x0 de forma
0
= max 1;

2
2
mentionata mai sus.
^In mod asemanator se trateaza azul ae > 0; eb < 0:
3 . ae = 0; eb > 0: Sa aratam a pentru 8  2 (a; f (eb)) sau (f (eb); a) 9 x0 2 (ae; eb) =
= (0; eb) a.^. f (xe0 ) = : Asemanator azului 2 determinam un x0 2 (0; eb) de forma
1
x0 =
; (n1 2 IN; 0 = ar sin ): Impun^and onditia a 0 < x0 < eb gasim
2n1 (+ 
0
"
#
)

1
0
1
n1 = max 1;
+ 1;
+ 1 : Pentru un astfel de pun t x0 =
0
b
2
2
1
2 (0; eb) avem f (x0 ) = :
=
2n + 0
^In mod asemanator se trateaza azurile a = 0; b < 0; a > 0; b = 0; a < 0; b = 0:
Gra ul a estei fun tii pentru a = 0 este el din Figura 4.2.

146

Capitolul 4
y
1

-2/p

-1/p -1/2p

2/p

0 1/2p 1/p

-1

Figura 4.2
8
<

x; da a x 2 Q \ [0; 1;
6. Fie fun tia f : [0; 1 ! IR; f (x) = : 3
x ; da a x 2 (IR n Q) \ [0; 1:
Sa se arate a f ([0; 1) este un interval, dar f nu are proprietatea lui Darboux.
Rezolvare. Evident f ([0; 1)  [0; 1: Vom arata a avem hiar egalitate de
multimi, adi a f ([0; 1) = [0; 1. ^Intr-adevar, pentru 8  2 [0; 1 9 x0 2 [0; 1 a.^.
f (x0 ) = : Da a  2 Q atun i putem lua x0 =  si avem f (x0 ) = f () = ; iar da a
p
p
p
 62 Q luam x0 =  62 Q pentru are f (x0 ) = f ( ) = ( )3 = :
1
Aratam ^n ontinuare a f nu are proprietatea lui Darboux. Sa onsideram a =
2
!
!
 !

1
1
1 1
1 1
1
si b = p : Atun i pentru 8  2 f p ; f
= ; nu exista x0 2 ; p
3 2
2 3
3
3 2
1
1
a.^. f (x0 ) = : ^Intr-adevar, pentru  2 ; avem:
3 2 !
!
1 1 T
1 1 T 1 1
8 x0 2 2 ; p3 Q; f (x0) = x0 ; iar 2 ; p3
; = ;; de i f (x0 ) 6=  si
3 2
!

1 1 T
1 1 T 1 1
3
; = ;; de i f (x0 ) 6= :
8 x0 2 2 ; p3 (IR n Q); f (x0 ) = x0 ; iar 8 ; 3
3 2
7. Sa se determine pun tele de dis ontinuitate ale fun tiilor f : IR ! IR de nite
prin:
3

147

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor


8
<

< x3 ; da 
x; da a x 2 Q;
a x 2 Q;
a) f (x) = :
b) f (x) = :
5x; da a x 2 IR n Q:
0; da a x 2 IR n Q:
Rezolvare. a) Vom demonstra a ^n ori e pun t x0 2 IR n f0g fun tia f este
dis ontinua. ^In a este pun te nu exista limita fun tiei. Fie x0 2 IR n f0g arbitrar,
momentan xat. Lu^and un sir (xn )n1  Q; xn < x0 ; 8 n  1; xn ! x0 ; pentru
n ! 1, avem f (xn ) = xn ! x0 = l1 ; pentru n ! 1; pentru un sir (xen )n1  IR n Q;
xen < x0 ; 8 n  1; xen ! x0 ; pentru n ! 1, f (xen ) = 5xen ! 5x0 = l2 ; pentru n ! 1:
Deoare e l1 6= l2 rezulta a f nu are limita la st^anga ^n pun tul x0 . Analog f nu are
limita la dreapta ^n pun tul x0 . Rezulta a x0 este un pun t de dis ontinuitate de
spe ia a doua pentru fun tia f .
Singurul pun t de ontinuitate pentru fun tia f este x0 = 0; asa um rezulta din
ara terizarea u siruri: 8 (xn )n1  IR; xn ! x0 = 0; pentru n ! 1 rezulta a
f (xn ) ! f (x0 ) = 0;8pentru n ! 1: ^Intr-adevar:
< x ;
da a xn 2 Q;
f (xn ) = : n
5xn ; da a xn 2 IR  Q
si nlim
!1 f (xn ) = 0; deoare e nlim
!1 xn = 0:
b) Se arata ^n mod asemanator pun tului a), folosind ara terizarea u siruri, a
toate pun tele x0 2 IR n f0g sunt pun te de dis ontinuitate de spe ia a doua, singurul
pun t de ontinuitate ind x0 = 0:
8. Sa se studieze pun tele de dis ontinuitate de spe ia I-a sau de spe ia a II-a
pentru urmatoarele fun t
ii f : IR ! IR de nite astfel:
8
8
>
1; da a x > 0;
>
>
<
<
1; da a x 2 Q;
a) f (x) = sgn x = > 0; da a x = 0; b) f (x) = :
>
0; da a x 2 IR n Q;
>
:
1; da a x < 0:
(numita fun tia8lui Diri hlet);
1
>
<
; da a x 6= 0;
) f (x) = > x
:
0; da a x = 0:
f (x) = 1; iar f (0) = 0:
f (x) = 1; xlim
Rezolvare. a) Pentru x0 = 0 avem xlim
!0
!0
x>0
x<0
Rezulta a 0 este un pun t de dis ontinuitate de prima spe ia. Restul pun telor din
IR sunt pun te de ontinuitate.
^
b) Fie x0 2 Q: Atun i f (x0 ) = 1; dar 6 9 xlim
!x f (x): Intr-adevar 9 (xn )n1  Q;
0

x<x0

xn < x0 ; 8 n  1; xn ! x0 ; pentru n ! 1 u f (xn ) = 1 ! 1; pentru n ! 1 si


9 (yn)n1  IR n Q; yn < x0 ; 8 n  1; yn ! x0 ; pentru n ! 1; u f (yn) = 0 ! 0;

148

Capitolul 4

pentru n ! 1: Analog 6 9 xlim


!x f (x):
0

x>x0

^In mod asemanator se arata a pentru 8 x0 2 IR n Q;

6 9 xlim
!x f (x):
!x f (x) si 6 9 xlim
0

x<x0

x>x0

Dedu em astfel a toate pun tele din IR sunt pun te de dis ontinuitate de spe ia a
doua.
f (x) = +1: Rezulta a 0 este
f (x) = 1; iar xlim
) ^In pun tul x0 = 0 avem xlim
!0
!0
x>0
x<0
un pun t de dis ontinuitate de spe ia a doua. ^In ori e alt pun t din IR fun tia f este
ontinua.
9. Sa se al uleze urmatoarele limite: p
p
p
p
27 + x
27 x
( 1 + x2 + x)n ( 1 + x2 x)n
p 4 ; b) xlim
; n 2 IN  ;
a) xlim
!0
!
0
x
x + 2  x 


1
1 x
) lim tg 2x  tg
x ; d) xlim
!1 sin x + os x ;
x!=4
4
ln(1 + x) ln(1 x)
;
e) xlim
!0 ar tg (1 + x) ar tg (1 x)
3

(x a1 )(x a2 ) : : : (x an ); n 2 IN  ; a1 ; a2 ; : : : ; an 2 IR:
p
p
27 + x
27 x
p
Rezolvare. a) Avem: xlim
=
!0
x + 2  x4
27 + xq 27 + x
2
q
q
= xlim
=
:
p
!0 x(1 + 2 x)  [ (27 + x)2 + (27 + x)(27 x) + (27 x)2 27
p
p
( 1 + x2 + x)n ( 1 + x2 x)n
b) l = xlim
=
!0
x
p
p
p
p
"
( 1+ x2 )n + Cn1 ( 1+ x2 )n 1 x + Cn2 ( 1+ x2)n 2 x2 + : : : + Cnn 1 1+ x2  xn 1
+
= xlim
!0
x
p
p
p
Cnn xn ( 1 + x2 )n + Cn1 ( 1 + x2 )n 1 x Cn2 ( 1 + x2 )n 2 x2 + : : : +
+
+
x
p
#
( 1)n Cnn 1 1 + x2  xn 1 + ( 1)n+1 Cnn xn
=
+
x
8
1 (p1+ x2 )n 1 x +2C 3 (p1+ x2)n 3 x3 + : : : +2C n 1 p1+ x2xn 1
>
2
C
>
n
n
n
>
< lim
; pt. n par;
x
!
0
x
p
p
=>
2Cn1 ( 1+ x2 )n 1 x +2Cn3 ( 1+ x2)n 3 x3 + : : : +2Cnn xn
>
>
: lim
; pt. n impar:
x!0
x

Obtinem l = 2n; 8 n 2 IN :
) Avem: 






x =4=y
tg 2y +  tg y =
x
=
lim tg 2 y +  tg y = ylim
lim tg 2x  tg
!0
y!0
x!=4
4
4
2
tg y
1 tg2 y
1
= ylim
= lim
 tg y = 2 :
!0 tg 2y y!0 2 tg y
f) xlim
!1[x

149

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

1
1
lim
x sin + os
1
1
x
!1
x
x
d) xlim
!1 sin x + os!x = e
sin y 2sin2 y2
lim
y
= e:
= ey!0 y


lim
x =y y!0
= e
1

sin y + os y
y

1
=

ln 1 + 12xx
ln 11+xx
ln(1 + x) ln(1 x)
e) xlim
=
= lim
1+x 1+x = xlim
!0 ar tg (1 + x) ar tg (1 x) x!0 ar tg 1+(1+
!0 ar tg 2 2xx
x)(1 x)


2x
ln 1 + 12xx 12xx
2 x2
2 x


=
lim
= 2:
= xlim
2x
2x
2x
x!0 1 x
!0
1 x
2 x ar tg 2 x


a1 ) : : : (x an ) =
xn (x a1 )(x a2 ) : : : (x an )
= xlim
q
hq
in 1 =
!1 n 1
x + xn 2  n (x a1 ) : : : (x an ) + : : : + n (x a1 ) : : : (x an )
a + a + : : : + an
= 1 2
:
n
10. Sa se determine ; ; ; p 2 IR astfel ^n ^at:
hp
i
4 24x3 + 6x2 + 5 ( xp + x + ) = 7 :
lim
9
x
x!1
3
Rezolvare. Observam mai ^nt^ai a da a p 6= 2 atun i limita din membrul st^ang
al egalitatii de mai sus este +1 sau 1. De i ^n mod ne esar p = 2. Din a elasi
motiv > 0 (pentru  0 limita este +1).
Avem:
p 4
9x 24x3 + 6x2 + 5 ( x2 + x + ) =
lim
[
x!1
9x4 24x3 + 6x2 + 5 2 x4 2 x2 2 2 x3 2 x2 2 x
p 4
=
= xlim
!1
9x 24x3 + 6x2 + 5 + ( x2 + x + )
(9 2 )x4 2(12 + )x3 + (6 2 2 )x2 2 x + 5 2
p 4
:
= xlim
!1
9x 24x3 + 6x2 + 5 + ( x2 + x + )
Pentru a limita de mai sus sa e nita trebuie a 9 2 = 0, de unde rezulta
7
6 2 2
= : Din ultimele doua relatii
= 3 ( > 0): Apoi 12 + = 0 si
3+
3
rezulta = 4 si = 4:
De i am obtinut p = 2; = 3; = 4; = 4:
11. Sa se demonstreze a spatiul liniar C ([a; b) = ff j f : [a; b ! IR; f ontinuag
u apli atia:
f ! kf k0 = sup jf (x)j; f 2 C ([a; b)
x2[a;b
este un spatiu Bana h.
f) xlim
!1[x

(x

150

Capitolul 4

Rezolvare. Conform Problemei 25, Capitolul 3, spatiul (C ([a; b); k  k0 ) este un


spatiu liniar real normat. Vom demonstra ^n ontinuare a a est spatiu este spatiu
Bana h, adi a ori e sir Cau hy este onvergent. Fie (fn )n1 un sir Cau hy din spatiul
C ([a; b); adi a:
8 " > 0 9 n0 (")  1 a.^. 8 n  n0(") are lo kfn+p fnk0 < "; 8 p 2 IN )

8 " > 0 9 n0 (")  1 a.^. 8 n  n0 (") are lo jfn+p(x) fn(x)j < ";
8 x 2 [a; b; 8 p 2 IN:
Din relatia de mai sus dedu em a pentru 8 x 2 [a; b avem:
8 " > 0 9 n0 (")  1 a.^. 8 n  n0(") are lo jfn+p(x) fn(x)j < "; 8 p 2 IN;
adi a pentru 8 x 2 [a; b, sirul (fn (x))n1 este un sir Cau hy de numere reale, de i
onvergent. Rezulta a pentru 8 x 2 [a; b; 9 f0 (x) 2 IR a.^. nlim
!1 fn (x) = f0 (x): Sa
notam u f0 fun tia f0 : [a; b ! IR de nita prin f0 (x) = nlim
!1 fn (x); x 2 IR: Tre ^and
la limita ^n relatia (2) pentru p ! 1, obtinem:

(2)

(3)

8 " > 0 9 n0(")  1

a.^. 8 n  n0 (") are lo jfn (x)

f0 (x)j  ";

8 x 2 [a; b:

Sa demonstram a um a f0 2 C ([a; b), adi a f0 este o fun tie ontinua pe [a; b. Fie
x0 2 [a; b arbitrar, dar momentan xat. Vom arata a 9 xlim
!x f0 (x) = f0 (x0 ): Pentru
a easta sa onsideram " > 0 arbitrar, momentan xat si n0 ("=3) 2 IN  dat de relatia
(2). Deoare e fun tia fn ("=3) este ontinua, de i 9 xlim
!x fn ("=3) (x) (= fn ("=3) (x0 )); din
teorema de ara terizare a lui Cau hy, dedu em a pentru " > 0 onsiderat mai sus:
0

(4)

9 ("=3) > 0

a.^. 8 x0 ; x00 ; 0 < jx0 x0 j < ; 0 < jx00


are lo jfn ("=3) (x0 ) fn ("=3) (x00 )j < "=3:
0

x0 j <

Atun i, folosind (3) si (4) obtinem:


jf0 (x0) f0(x00 )j  jf0(x0 ) fn ("=3) (x0 )j + jfn ("=3) (x0) fn ("=3) (x00 )j+
+jfn ("=3) (x00 ) f0 (x00 )j < "=3 + "=3 + "=3 = ":
De i pentru " > 0 9 e(") = ("=3) > 0 a.^. 8 x0 ; x00 : 0 < jx0 x0 j < ; 0 <
< jx00 x0 j < ) jf0 (x0 ) f0 (x00 )j < "; de unde rezulta a 9 xlim
!x f0 (x):
Tre ^and la limita ^n (3) pentru x ! x0 , obtinem:






8 " > 0 9 n0 (")  1 a.^. 8 n  n0(") are lo xlim
!x fn (x) xlim
!x f0 (x)  " ,
0

8 " > 0 9 n0 (") = n0("=2)

a.^. 8 n  ne 0 (") are lo fn (x0 ) xlim


!x f0 (x)
(fn este ontinua, de i are limita ^n x0 , iar xlim
!x fn (x) = fn (x0 )):
e

 "=2 <"

151

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

Rezulta astfel a nlim


!1 fn (x0 ) = xlim
!x f0 (x) sau f0 (x0 ) = xlim
!x f0 (x); de unde dedu em a fun tia f0 este ontinua ^n pun tul x0 .
Pun tul x0 ind arbitrar ^n intervalul [a; b, rezulta a fun tia f0 este ontinua pe
[a; b, de i f0 2 C ([a; b):
Apoi, din relatia (3) dedu em:
8 " > 0 9 ne 0(") = n0 ("=2) 2 IN  a.^. 8 n  ne 0(") are lo kfn f0k0  "=2 < ":
Rezulta astfel a fn ! f0 , pentru n ! 1 ^n spatiul (C ([a; b); k  k0): De i a est spatiu
este spatiu liniar normat omplet sau spatiu Bana h.
12. Sa se determine pentru un " > 0 un = (") > 0 are sa satisfa a onditia de
ontinuitate uniforma pentru fun tia f ^n intervalul dat, da a:
p
a) f (x) = 2 sin x os x; x 2 IR; b) f (x) = 5x 3; x 2 IR; ) f (x) = x;
x
+ x; x 2 (0; 1):
x 2 [0; 1); d) f (x) =
x+1
Rezolvare. a) Pentru " > 0 vom determina = (") > 0 a.^. pentru 8 x; y 2 IR
u jx y j < (") ) jf (x) f (y )j < ": Avem:


x y
x + y

jf (x) f (y)j = j2 sin x os x 2 sin y + os yj  4 sin 2  os 2 +






x+y
x y
x y
jx y j + 2 jx y j =
x y



+2 sin

sin
 4 sin
+ 2 sin
 4
2
2
2
2
2
2
= 3 jx y j:
Da a luam (") = "=3 atun i pentru jx y j < "=3 rezulta jf (x) f (y )j < ":
b) Avem: jf (x) f (y )j = 5 jx y j: Pentru (") = "=5 de ^ndata e jx y j <
rezulta a jf (x) f (y )j < ":
) Pentru
x; y 2 [0; 1) obtinem:
px = q(x y) + y  qjx yj + y  qjx yj + py ) px py  qjx yj:
p px  qjx yj; de unde rezulta:
Analog se obtine si inegalitatea: qy
jpx pyj  jx yj:
Lu^and (") = "2 ; pentru x; y 2 [0; 1) u jx y j < (") = "2 ) jf (x) f (y )j < ":
d) Cal ulam:







y
x y
x



jf (x) f (y)j = x + 1 + x y + 1 y = (x + 1)(y + 1) + x y 
 (x +jx1)(yy+j 1) + jx yj  2 jx yj:
Lu^and (") = "=2 avem ^ndeplinita onditia de ontinuitate uniforma pentru
fun tia f data.
13. Sa se arate a urmatoarele fun tii sunt uniform ontinue pe domeniile de
de nitie indi ate:
0

152

Capitolul 4

sin x
;
b)
f
:
(0
;

)
!
I
R;
f
(
x
)
=
;
x2
x
84
1
>
< x sin
; da a x 6= 0;
x
) f : [0;  ! IR; f (x) = >
:
0;
da a x = 0:
Rezolvare. a) Fun tia f este o fun tie ontinua (este o ompunere de fun tii
elementare) pe ompa tul [ 1; 1, de i ea este uniform ontinua, onform Teoremei 5
a lui Cantor.
b) Prelungim fun tia f la fun tia fe : [0;  ! IR; de nita prin:
a) f : [ 1; 1 ! IR; f (x) =

8
>
>
>
<

f (x); da a x 2 (0;  );
fe(x) = > 1; da a x = 0;
>
>
:
0; da a x = :
e
Deoare e fun tia f este ontinua pe intervalul ompa t [0;  , rezulta a fe este
uniform ontinua, de i si restri tia sa la intervalul des his (0;  ), adi a fun tia f este
uniform ontinua.

1
) Deoare e x sin  jxj; 8 x 2 IR n f0g rezulta a 9 xlim
f (x) = 0 = f (0):
!0
x
De i fun tia f este ontinua ^n x = 0. Fiind ompunere de fun tii elementare (pentru
x 6= 0) rezulta a f este o fun tie ontinua pe intervalul [0;  . Conform Teoremei 5 a
lui Cantor fun tia f este uniform ontinua pe [0;  .
14. Sa se arate a fun tia f : IR ! IR; f (x) = x2 este ontinua pe IR, dar nu este
uniform ontinua pe IR.
Rezolvare. Fiind o fun tie elementara, f este ontinua pe IR. Pentru a demonstra
a f nu este uniform ontinua pe IR vom arata a:
9 "0(= 1) a.^. 8 > 0 9 x ; y 2 IR a.^. jx y j < si jf (x ) f (y )j  "0:
^Intr-adevar pentru "0 = 1 si > 0 arbitrar, momentan xat, determinam elementele x si y (x > y ) din onditiile:
8
<
:

jx y j = =2 )
jx2 y2j = 1

de unde rezulta:

8
<
:

x y = =2
x + y = 2=;

4 2
2 + 4
; y =
:
4
4 
15. Sa se arate a fun tia f (x) = sin este ontinua si marginita ^n intervalul
x
(0; 1), dar nu este uniform ontinua ^n a est interval.
Rezolvare. Fiind ompunere de fun tii elementare rezulta a f este ontinua pe
(0; 1). Evident f este si marginita: jf (x)j  1; 8 x 2 (0; 1):

x =

153

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

a:
(5)

Pentru a demonstra a f nu este uniform ontinua pe intervalul (0; 1) vom arata

9 "0(= 2)

a.^. 8 > 0 9 x = x( ) si y = y ( ) 2 (0; 1) a.^. jx


si jf (x) f (y )j = "0

yj <

Fie "0 = 2 si > 0 arbitrar, momentan xat. Vom determina numerele x si y de
forma:
1
1
x= 1
si y = 3
;
2 + 2n
2 + 2n
de i depinz^and de un numar natural n, pe are-l vom gasi impun^and onditia jx y j < :
Cealalta onditie este evident satisfa uta:






3


jf (x) f (y)j = sin 2 + 2n sin 2 + 2n = 2:
1

De i pentru jx y j avem jx y j =  1
3 + 2n : A easta expresie, ^n variabila
+
2
n
2
2
n, reprezinta un sir are tinde la 0, pentru n ! 1: De i pentru > 0 9 n0 ( ) 2 IN a.^.
1


1 + 2n0 3 + 2n0  < : Consider^and numarul natural n0 ( ) de mai sus, elementele:
2
2
1
1
si y ( ) = 3
x( ) = 1
2 + 2n0 ( )
2 + 2n0 ( )
satisfa onditia (5), de i f nu este uniform ontinua pe (0; 1).
x
16. Sa se demonstreze a fun tia f : ( 1; 1) ! IR; f (x) =
+ x nu este
x+1
uniform ontinua pe domeniul de de nitie onsiderat.
Rezolvare. Vom arata a pentru "0 = 1; 8 > 0 9 x = x( ) si y = y ( ) 2
2 ( 1; 1) a.^. jx yj < si jf (x) f (y)j  1:
Folosind a eeasi idee a ea din Problema 15 vom determina pe x si y de forma:
n
n+1
x=
si y =
;
n+1
n+2
unde n este un numar natural pe are-l vom gasi impun^and onditia jx y j < :
Deoare e:

jx yj = n +n 1 + nn ++ 12 = (n + 1)(1 n + 2) < (n +1 1)2 si (n +1 1)2 ! 0; pt. n !1;
1
pentru > 0 onsideram rangul n0 ( ) 2 IN u proprietatea
< : Astfel:
(n0 ( ) + 1)2
n ( ) + 1
n0 ( )
si y ( ) = 0
x( ) =
n0 ( ) + 1
n0 ( ) + 2
satisfa onditiile jx( ) y ( )j < si










n
+
1
1
n
0
0

jf (x()) f (y())j = f n + 1 f n + 2 = 1 + (n + 1)(n + 2) > 1:
0
0
0
0

154

Capitolul 4

17. Sa se spe i e u ajutorul diagramelor relatiile are exista ^ntre diverse lase de
fun tii de nite pe un interval I  IR (fun tii ontinue, fun tii uniform ontinue, fun tii
monotone, fun tii u proprietatea lui Darboux si fun tii u proprietatea f (I ) = J {
interval din IR).
Rezolvare. Obtinem s hema din Figura 4.3.
funcii cu proprietatea f(I) = J
funcii cu proprietatea
lui Darboux

funcii monotone

funcii continue
funcii uniform continue

Figura 4.3

^In realizarea a estei diagrame am folosit rezultatele:


1 : Da a f este uniform ontinua atun i ea este ontinua ( u observatia a da a
I = [a; b atun i multimile orespunzatoare ontinuitatii si uniformei ontinuitati oin id).
2 . Da a f este ontinua (zona u ontur ^ntarit) atun i ea are proprietatea lui
Darboux.
3 . Da a f are proprietatea lui Darboux pe I atun i f (I ) = J este un interval.
4 . Da a f este monotona si are proprietatea lui Darboux (zona hasurata) atun i
ea este ontinua.
5 . Da a f este monotona si f (I ) = J interval din IR (zona hasurata) atun i f
este ontinua.

155

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

6 . Exista fun tii are au proprietatea lui Darboux, dar nu sunt ontinue (vezi
Problema 5).
7 . Exista fun tii u proprietatea f (I ) = J , dar are nu au proprietatea lui
Darboux (vezi Problema 6).
y
y
1

Figura 4.4

Figura 4.5

18. Sa se determine domeniile de de nitie pentru urmatoarele fun tii de doua
variabile reale:
p
p
p
a) f (x; y ) = 1 x2 y 2; b) f (x; y ) = ln (x + y ); ) f (x; y ) = 1 x2 + y 2 4;
y
d) f (x; y ) = ar sin :
x
Rezolvare. a) Conditia pe are trebuie sa o punem este 1 x2 y 2  0 ,
x2 + y 2  1: De i domeniul de de nitie al fun tiei f este:
D = f(x; y ) 2 IR2 ; x2 + y 2  1g;
adi a reprezentat gra ^n sistemul ortogonal de axe Oxy este dis ul entrat ^n origine,
de raza 1 (Figura 4.4).
b) Avem x + y > 0, de unde rezulta domeniul:
D = f(x; y ) 2 IR2 ; x + y > 0g
reprezentat ^n sistemul Oxy de zona hasurata din Figura 4.5.
) D = f(x; y ) 2 IR2 ; x 2 [ 1; 1 si y 2 ( 1; 2 [ [2; 1)g
reprezentat ^n Figura 4.6.

y
d) Conditia pe are trebuie s-o impunem pentru existenta fun tiei f este  1
x
, jyj  jxj; x 6= 0: De i:
D = f(x; y ) 2 IR2 ; jy j  x; x > 0g [ f(x; y ) 2 IR2 ; jy j  x; x < 0g;
reprezentat ^n Figura 4.7.
19. Folosind de nitia limitei unei fun tii ^ntr-un pun t sa se arate a:

156

Capitolul 4
y

2
1

-1

-1

-2

Figura 4.6

Figura 4.7

lim (x3 y ) = 0:

x!0
y!1

Rezolvare. Vom arata a:


8 " > 0 9 (") > 0 a.^. 8 (x; y) 2 IR2 u 0 < k(x; y) (0; 1)k < (")
are lo jx3 y j < ":
Folosind k(x; y )k = jxj + jy j ^n spatiul liniar normat IR2 a rmatia de mai sus este
e hivalenta u:
(6)

8 " > 0 9 (") > 0

a.^. 8 (x; y ) 2 IR2 u 0 < jxj + jy


are lo jx3 y j < ":

1j < (")

Fie " > 0 arbitrar, dar momentan xat. Vom determina pe (") astfel ^n ^at de
^ndata e 0 < jxj + jy 1j < (") sa obtinem jx3 y j <": Din inegalitatea 0 < jxj + jy 1j <
< (") dedu em jxj < (") si jy j  jy 1j + 1 < (") + 1: De i:
jx3 yj = jxj3  jyj < 3( + 1):
Pun^and onditia 3 ( +1) = " obtinem o e uatie de gradul patru ^n , are are o singura
solutie pozitiva. ^Intr-adevar, da a notam u f (t) = t4 + t3 " avem f 0 (t) = 4t3 + 3t2 =
= t2 (4t + 3); iar sirul lui Rolle pentru e uatia f (t) = 0 ^l determinam din tabelul:
t j 1
3=4
0
1
0
f (t) j
0
0
f (t) j +
+

157

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

De i 9 o singura solutie pozitiva a e uatiei f (t) = 0: Not^and u (") a easta solutie,


obtinem jx3 y j < ", de ^ndata e 0 < jxj + jy 1j < ("): Deoare e " a fost ales arbitrar
(x3 y ) = 0:
rezulta a avem ^ndeplinita onditia (6), de i xlim
!0
y!1
20. Sa se determine urmatoarele limite:
x

1 x y
x2 + y 2
1
2
2
(x + y )  sin ; b) xlim
a) xlim
; a 2 IR;
4 ; ) xlim
!1 4
!1 1 + x
!0
xy
y!1 x + y
y!a
y!0
!
xy y
; e) lim (x2 + y 2 + z 2 )(xy+yz+zx) :
d) xlim
!1 x2 + y 2
x!
y!1
y!
z !0
Rezolvare.
a) Din inegalitatea:



1

2
2
0  (x + y )  sin  x2 + y 2 ; 8 (x; y ) 2 IR2 ; x 6= 0; y 6= 0
xy
rezulta, prin tre ere la limita pentru x ! 0 si y ! 0 a:
2 + y 2 )  sin 1 = 0 :
(
x
lim
x!0
xy
y!0
b) Deoare e:
!
x2 + y 2 x2 + y 2 1 1 1
+
; 8 x; y > 0;
0 4 4  2 2 =
x +y
2x y
2 x2 y 2
rezulta a:
!
x2 + y 2
1
1 1
0  xlim
4  xlim
2 + y 2 = 0:
!1 4
!1
y!1 x + y
y!1 2 x
x2 + y 2
De i xlim
4 = 0:
!1 4
y!1 x + y
) Avem:
x
x
x


lim
x!1 x + y
1 x  x y
1 x y
= e y!a
= xlim
= e:
!1 1 + x
xlim
!1 1 + x
y!a
y!a
d) Din inegalitatea:
!
xy y  1 y
 2 ; 8 x; y > 0
0< 2 2
x +y
rezulta a:
!
 y
1
xy y
 xlim
= 0:
0  xlim
!1 2
!1 x2 + y 2
y!1
y!1
2

0
0

xy y
= 0:
De i xlim
2
!1 2
y!1 x + y
e) Folosind inegalitatea jxy + yz + zxj  x2 + y 2 + z 2 rezulta a (xy + yz + zx)2 
 (x2 + y2 + z2 )2: Deoare e (x; y; z) ! (0; 0; 0) rezulta a, ^ntr-o ve inatate a pun tului
! 2

158

Capitolul 4

(0; 0; 0), 0 < x2 + y 2 + z 2 < 1 si


(x2 + y 2 + z 2 )(x +y +z )

(7)

2 2

 (x2 + y2 + z2 )(xy+yz+zx) < 1:


2

Apoi:

lim k~xk4 ln k~xk2


2
2
2 2
4
2
2
2
(
x
+
y
+
z
)
2
k
~
x
k
k
~
x
=
= lim (k~xk ) = e k!0
lim (x + y + z )
x!0
k
~xk!0
y!0
z !0
lim
t4 ln t2 0
t
!
0
= e = 1;
=e
p
2
2
2
unde ~x = (x; y; z ); k~xk = x + y + z ; t = k~xk:
Tre ^and la limita ^n inegalitatile (7) obtinem:
2
2
2
2 2
1 = lim (x2 + y 2 + z 2 )(x +y +z )  lim (x2 + y 2 + z 2 )(xy+yz+zx)  1;
x!0
x!0
y!0
y!0
z !0
z !0
de unde dedu em a:
2
lim (x2 + y 2 + z 2 )(xy+yz+zx) = 1:
x!0
y!0
z !0
21. Sa se arate a desi pentru fun tia:
x2 y 2
f (x; y ) = 2 2
x y + (x y )2 


f (x; y ) nu exista.
lim f (x; y ) = 0; totusi xlim
lim f (x; y ) = ylim
avem xlim
!0
!0 x!0
!0 y!0
y!0
Rezolvare.
Avem:




lim
f
(
x;
y
)
= ylim
0 = 0:
lim
f
(
x;
y
)
=
lim
0
=
0

s
i
lim
lim
!0
x!0
y!0 x!0
x!0 y!0
f (x; y ) u ajutorul ara terizarii u siruri. Pentru sirul zn =
Vom arata a 6 9 xlim
!0
y!0


1 1
1 1  1=n4
= ;
!
(0; 0); pentru n ! 1, f (zn ) = f ;
=
4 = 1 ! 1 = l1 ; pentru
n n
n
n
1
=n


1 1
1 1
n ! 1; iar pentru sirul zen = 2 ; ! (0; 0); pentru n ! 1; f (zen ) = f 2 ; =
n n
n n
1
1=n6
=
=
! 0 = l2, pentru n ! 1: Deoare e l1 6= l2
1=n6 + (1=n2 1=n)2 1 + n2 (1 n)2
f (x; y ):
rezulta a 6 9 xlim
!0
y!0
22. Sa se arate a desi pentru fun tia:
1
1
f (x; y ) = (x + y ) sin  sin

x y

f (x; y ):
lim f (x; y ) nu exista, totusi exista xlim
lim f (x; y ) si ylim
limitele iterate xlim
!0
!0 x!0
!0 y!0
y!0
Rezolvare. Avem:


159

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

1 1
1 1
1 1
sin
=
lim
x
sin
sin
+
lim
y
sin
sin =
lim
f
(
x;
y
)
=
lim
(
x
+
y
)
sin
y!0
y!0
x y y!0
x y y!0
x y
1
1
1 1
sin
=
x
sin
lim
sin
:
= ylim
x
sin
!0
x y
x y!0 y
1
Dar ylim
sin nu exista (vezi Problema 5, )), de unde rezulta a nu exista ni i
!
0
y 



^In mod asemanator se arata a nu exista lim lim f (x; y ) :
lim
f
(
x;
y
)
:
lim
y!0 x!0
x!0 y!0
Apoi, din inegalitatea:



1 1

0  (x + y ) sin sin  jx + y j; 8 x; y 2 IR
x y
f (x; y ) = 0:
prin tre ere la limita pentru x ! 0 si y ! 0 obtinem a xlim
!0
y!0
23. Sa se arate a fun tia:
8
>
xy 2 + sin(x3 + y 5 )
>
<
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
x2 + y 4
f (x; y ) = >
>
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0)
desi are limite partiale ^n pun tul (0; 0), ^nsa nu are limita ^n (0; 0).
Rezolvare. Limitele partiale ale a estei fun tii ^n pun tul (0; 0) exista, si anume:
sin x3
sin x3
= xlim
 x = 0 si
l1 = xlim
f (x; 0) = xlim
!0 x3
!0
!0 x2
5
5
sin y
sin y
l2 = ylim
f
(0
;
y
)
=
lim
=
lim
 y = 0:
4
!0
y!0 y
y!0 y 5
f (x; y ) vom onsidera drumuri de e uatie y 2 = mx
Pentru a demonstra a 6 9 xlim
!0
y!0
(m > 0; x > 0; y > 0), adi a niste ar e de parabola si apoi vom al ula limita fun tiei
f pe a este urbe pentru x ! 0 si y ! 0 (vezi Figura 4.8).
y

Figura 4.8

Avem:
p
p
mx2 + sin(x3 + m2 x2 mx)
lim f (x; mx) = xlim
=
2 + m2 x2
x!0
!0
x
x>0
x>0
p
p !
m
x3 + m2 x2 mx
sin(x3 + m2 x2 mx)
m
m
=
+
+
lim
=
:
= xlim
2
2
2
2
2
2
!0 x (1 + m )
!0 1 + m
x (1 + m )
1 + m xx>
1 + m2
0
x>0

160

69

Capitolul 4

Deoare e limita obtinuta depinde de m (de i de drumul orespunzator) rezulta a


lim f (x; y ):
x!0
y!0
24. Sa se al uleze:


lim lim f (x; y )

x!a y!b

si ylim
lim f (x; y )
!b x!a

da a:
xy
x2 + y 2
; a = 1; b = 0+ ;
a) f (x; y ) = 4 4 ; a = 1; b = 1; b) f (x; y ) =
x +y
1 + xy
xy
1
; a = 0; b = 1; d) f (x; y ) = logx (x + y ); a = 1+; b = 0+ :
) f (x; y ) =  tg
xy
1 + xy
(
)
(
)
x2 + y 2
x2 + y 2
Rezolvare. a) Avem xlim
!1 ylim
!1 x4 + y 4 = xlim
!1 0 = 0; ylim
!1 xlim
!1 x4 + y 4 =
= ylim
!1 0 = 0(:
)

xy
1 1
xy 
b) xlim
= xlim
= lim 1 = 1:
lim
!1 ylim
!1 2 = 2 ; ylim
!0 1 + xy
!0 x!1 1 + xy
y!0
)
(
xy
1
= xlim
0  tg 1 = xlim
0 = 0;

tg
lim
) xlim
!80
!0
!0 y!1 xy
1 + xy
9
(
)
xy
<
tg
1
xy
1+xy  1 = = lim 1 = 1:
lim
lim
=
lim
lim

tg
xy
y!1 x!0 xy
y!1 :x!0
1 + xy
1+xy 1 + )xy ; y!1
(
(
)
ln (x + y )
= lim 1 = 1;
d) lim lim logx (x + y ) = lim lim
x!1
x!1 y!0
x!1 y!0
ln
x
)
(



1 
ln (x + y )
= lim ln (1 + y )  lim
=
lim lim logx(x + y ) = lim lim
y!0
x!1 ln x
y!0 x!1
y!0
x!1
ln x
= lim 1 = 1:
y!0
25. Se da fun tia
f : IR2 ! IR;
8
>
x3 y 2
>
<
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
f (x; y ) = > x2 y 2 + (x y )2
>
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
Sa se studieze limita si ontinuitatea lui f ^n pun tul (0; 0), pre um si limitele si
ontinuitatea partiala a fun tiei ^n pun tul (0; 0).
Rezolvare. Din inegalitatea:
j x3 y 2 j
jxj  x2 y2  jxj; (x; y) 6= (0; 0);
0  jf (x; y )j = 2 2
=
x y + (x y )2 x2 y 2 + (x y )2
f (x; y ) = 0 = f (0; 0); adi a f este ontinua ^n
prin tre ere la limita obtinem a 9 xlim
!0
y!0
pun tul (0; 0).
Pentru limitele partiale, avem:
9 xlim
f (x; 0) = xlim
0 = 0 = f (0; 0) si 9 ylim
f (0; y ) = ylim
0 = 0 = f (0; 0);
!0
!0
!0
!0
+

161

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

de unde dedu em a 9 limitele partiale ale fun tiei f ^n pun tul (0; 0) si a fun tia f
este ontinua partial ^n a est pun t.
26. Se da fun t
ia f :pIR2 ! IR;
8
x2 y + 2
x
>
>
<
; da a y  x2 + 2 si y 6= 2;
2
y
4
f (x; y ) = >
1
>
:
;
^n rest.
8
Sa se er eteze existenta limitei si ontinuitatea fun tiei f ^n pun tul (1; 2):
Rezolvare. Notam u D1 = f(x; y ) 2 IR2 ; y  x2 + 2 si y 6= 2g; D2 = f(x; y ) 2
2 IR2; y > x2 +2g si D3 = f(x; y) 2 IR2; y = 2g: Evident D1 [ D2 [ D3 = IR2 : Atun i:
px2 y + 2
8
x
>
>
<
; da a (x; y ) 2 D1 ;
y2 4
f (x; y ) = >
1
>
:
;
da a (x; y ) 2 D2 [ D3 :
8
Deoare e (1; 2) 2 D3 vom studia limita fun tiei f ^n pun tul (1; 2) prin pun te
din ve inatatea a estuia situate ^n D3 sau ^n D1 . Reprezent^and gra D1 , D2 si D3 ,
pre um si P (1; 2) ^n sistemul ortonal de axe Oxy , obtinem Figura 4.9.
y
D2
D1
4

D3
2

0
2

Figura 4.9

Pentru (x; y ) 2 D1 avem:


px2 y + 2
x
x2 x2 + y 2
p
f
(
x;
y
)
=
lim
lim
=
=
lim
x!1
x!1
x!1 (y 2 4)  (x + x2 y + 2)
y2 4
y!2
y!2
y!2
1
1
p
= xlim
;
=
!1 (y + 2)  (x + x2 y + 2) 8
y!2
1 1
= :
f (x; y ) = lim
iar pentru (x; y ) 2 D3 avem xlim
x! 8
!1
8
y!2
y!2
1

162

Capitolul 4

1
1
:
Deoare e
f
(1
;
2)
=
rezulta a fun tia f
f
(
x;
y
)
=
De ai i dedu em a 9 lim
x!
8
8
y!2
este ontinua ^n pun tul P (1; 2):
27. Sa se studieze
ontinuitatea fun tiilor f : IR2 ! IR;
8
sin(xy )
>
<
; da a x 6= 0;
a) f (x; y ) = > x
:
y;
da a x = 0:
8
4
2
2
(x y )
>
<
; da a y 2 < x4 si x 6= 0;
b) f (x; y ) = >
x6
:
0;
da a y 2  x4 sau x = 0:
Rezolvare. a) Fie z0 = (08; y0 ), u y0 2 IR: Avem:
<
0; da a y0 = 0;
lim f (x; y ) = :
(x;y)!(0;y )
y0 ; da a y0 6= 0; (vezi Figura 4.10):
De i lim f (x; y ) = y0 = f (0; y0); 8 y0 2 IR: Rezulta a fun tia f este ontinua
(x;y)!(0;y )
^n pun tele (0; y0 ); y0 2 IR: ^In rest, fun tia ind o ompunere de fun tii elementare,
rezulta a ea este ontinua. De i f este o fun tie ontinua pe IR2 :
1

y
D2

Mo (xo ,yo )

y
D1

(0,yo )

D1

-1

D2

Figura 4.10

Figura 4.11

b) Notam u D1 = f(x; y ) 2 IR2 ; y 2 < x4 si x 6= 0g = f(x; y ) 2 IR2 ; x2 < y < x2


si x 6= 0g si u D2 = f(x; y ) 2 IR2 ; y 2  x4 sau x = 0g = f(x; y ) 2 IR2 ; y  x2
sau y  x2 sau x =
0g: Evident D1 [ D2 = IR2 (vezi Figura 4.11) si
8
( x4 y 2 ) 2
>
<
; da a (x; y ) 2 D1 ;
f (x; y ) = >
x6
:
0;
da a (x; y ) 2 D2 :
2
4
Pentru pun tele (x0 ; y0 ) u y0 = x0 si x0 6= 0 avem:
0
f (x; y ) = 6 = 0:
f (x; y ) = 0 si
lim
f (x0 ; y0 ) =
lim
(x;y)!(x ;y )
(x;y)!(x ;y )
x0
(x;y)2D
(x;y)2D
0

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

Rezulta a f este ontinua ^n a este pun te.


Pentru (x0 ; y0 ) = (0; 0) avem: f (0; 0) = 0;

163

lim f (x; y ) = 0 si


(x;y)!(0;0)
(x;y)2D2
!
4
2
2
y2 2
(x y )
= lim
x
lim f (x; y ) = lim
6
3 = 0;
(
x;y)!(0;0)
(x;y
)
!(0;0)
(x;y)!(0;0)
x
x
(x;y)2D1
y2 <x4 ; x6=0
y2 <x4 ; x6=0
2
4
2
y
y
x
y2
deoare e 0  3 = 3 < 3 = jxj si lim
= 0:
(x;y)!(0;0) x3
x
jxj jxj
(x;y)2D1
Dedu em astfel a fun tia f este ontinua si ^n pun tul (0; 0). ^In elelalte pun te
din IR2 ind fun tie elementara, rezulta a fun tia f este ontinua. De i, ^n nal,
fun tia f este ontinua pe IR2 :
28. Sa se a e valoarea onstantei a astfel ^n ^at fun tia f : D ! IR; unde D =
= f(x; y ) 2 IR2 ; 0 8x2 + y 2 <p=2g;
>
1 os x2 + y 2
>
<
; da a 0 < x2 + y 2 < =2;
f (x; y ) = > tg (x2 + y 2 )
>
:
a;
da a x2 + y 2 = 0;
sa e ontinua ^n origine.
Rezolvare. Cal ulam limita fun tieipf ^n pun tul (0; 0):
1 os k(x; y )k
1 os x2 + y 2
=
lim
=
lim
f (x; y ) = xlim
2
2
!0 tg (x + y )
k
(
x;y)k!0 tg k(x; y )k2
(x;y)!(0;0)
y!0
(x;y)2Dnf(0;0)g
2 sin2 2t t2 1 1
1 os t
= lim
 2 = ;
= lim
t2
t!0 tg t2
t!0
4 p tg t 4 2
( u observatia a (x; y ) ! (0; 0) , k(x; y )k = x2 + y 2 ! 0).
1
Pentru a f sa e ontinua ^n (0; 0) trebuie a a = :
2
29. Fie fun tia ve toriala f~ : D ! IR2 ; D = f(x; y ) 2 IR2 ; x2 + y 2  4g  IR2 ;
de nita prin f~(x; y ) =8(f1 (x; y ); f2(x; y )); (x; y ) 2 D; unde:
tg (xy )
>
<
; da a (x; y ) 2 D; x 6= 0;
si
f1 (x; y ) = > x
:
1;
da a (x; y ) 2 D; x = 0
8
2 ) x2 +1x3 y ; da a (x; y ) 2 D; x 6= 0 si xy 6= 1;
>
>
(1
+
x
>
<
f2 (x; y ) = >
e;
da a (x; y ) 2 D; x = 0;
>
>
:
0;
da a (x; y ) 2 D; xy = 1:
Sa se studieze limita fun tiei f~ ^n pun tul (0; 1).
Rezolvare. Des ompunem domeniul D ^n D = D1 [ D2 [ D3 , unde:
D1 = f(x; y ) 2 IR2 ; (x; y ) 2 D; x 6= 0 si xy 6= 1g;
D2 = f(x; y ) 2 IR2 ; (x; y ) 2 D; x = 0g;

164

Capitolul 4

D3 = f(x; y ) 2 IR2 ; (x; y ) 2 D; xy = 1g; (vezi Figura 4.12).


Pentru a studia limita fun tiei f~ ^n pun tul (0; 1) vom studia limitele fun tiilor
omponente f1 si f2 ^n (0; 1).
y

D2
y

D1
P(0,1)
-2

D1
1

-1

x
1

D2

-1

x
-1

D3

-2

Figura 4.12

Figura 4.13

Pentru fun tia f1 , deoare e P (0; 1) 2 D2 vom al ula limita sa ^n a est pun t,
onsider^and pun te din D1 si apoi din D2 . Avem:
tg (xy )
tg (xy )
lim f1 (x; y ) = lim
= lim
 y = 1; iar
(x;y)!(0;1) x
(x;y)!(0;1)
(x;y)!(0;1) xy
(x;y)2D
lim f (x; y ) = lim 1 = 1 = f1 (0; 1):
(x;y)!(0;1)
(x;y)!(0;1) 1
(x;y)2D
Astfel dedu em a 9 lim f1 (x; y ) = f1 (0; 1) = 1:
(x;y)!(0;1)
Pentru fun tia f2 , deoare e P (0; 1) 2 D2 , vom pro eda a la f1 (nu intervine D3 ):
1
lim
lim f (x; y ) = lim (1 + x2 ) x x y = e(x;y)!(0;1) 1 + xy = e;
(x;y)!(0;1)
(x;y)!(0;1) 2
(x;y)2D
iar:
lim f (x; y ) = lim e = e = f2 (0; 1):
(x;y)!(0;1)
(x;y)!(0;1) 2
(x;y)2D
Rezulta a 9 lim f2 (x; y ) = f2 (0; 1) = e:
(x;y)!(0;1)
^In on luzie:
!
9 (x;ylim
f~(x; y ) =
lim f (x; y ); lim f2 (x; y ) = f~(0; 1) = (1; e);
)!(0;1)
(x;y)!(0;1) 1
(x;y)!(0;1)
~
de i f are limita ^n pun tul (0; 1). Mai mult a esta fun tie este ontinua ^n (0; 1):
30. Se onsidera fun tia ve toriala f~ : D ! IR2 ; D = IR  [0; 1)  IR2 ; de nita
prin f~(x; y ) = (f1 (x; y ); f2 (x; y )); (x; y ) 2 D; unde: f1 (x; y ) = x si:
1

1
2+ 3

165

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor


8
>
<

y x2 ; da a x2  y ;
f2 (x; y ) = > y 2 x2 y
:
; da a 0  y < x2 :
x2
Sa se studieze ontinuitatea lui f~ ^n pun tul (0; 0).
Rezolvare. Des ompunem domeniul D ^n D = D1 [ D2 , unde:
D1 = f(x; y ) 2 D; x2  y g; D2 = f(x; y ) 2 D; 0  y < x2 g; (vezi Figura 4.13).
Studiem ontinuitatea fun tiilor omponente f1 si f2 ^n pun tul (0; 0). Fun tia f1
ind elementara rezulta a este ontinua ^n pun tul (0; 0) : lim f1 (x; y ) =
(x;y)!(0;0)
= f1 (0; 0) = 0:
Pentru a studia existenta limitei fun tiei f2 ^n (0; 0) vom studia limitele lui f2 prin
pun te din multimile D1 si D2 . Avem:
lim f (x; y ) = lim (y x2 ) = 0 = f2 (0; 0);
(x;y)!(0;0)
(x;y)!(0;0) 2
(x;y)2D
!
y2
y2
y = lim
:
iar lim f2 (x; y ) = lim
(x;y)!(0;0) x2
(x;y)!(0;0) x2
(x;y)!(0;0)
(x;y)2D
0y<x
0y<x
Din inegalitatile:
y 2 x4
0  2 < 2 = x2 ; pentru (x; y ) 2 D2 ;
x
x
prin tre ere la limita pentru x ! 0; y ! 0 obtinem:
y2
= 0; de i
lim f (x; y ) = 0:
lim
(x;y)!(0;0) 2
(x;y)!(0;0) x2
(x;y)2D
(x;y)2D
Din ele de mai sus rezulta a 9 lim f2 (x; y ) = f2 (0; 0) = 0: Dedu em astfel
(x;y)!(0;0)
~
~
a 9 lim f (x; y ) = f (0; 0) = (0; 0); de i f~ este ontinua ^n pun tul (0; 0):
(x;y)!(0;0)
31. Sa se determine pun tele
de dis ontinuitate ale urmatoarelor fun tii:
8
1
>
< p
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
2
2
a) f : IR ! IR; f (x; y ) = > x + y 2
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
8
xy
>
<
; da a x + y 6= 0;
2
b) f : IR ! IR; f (x; y ) = > x + y
:
0; da a x + y = 0:
8
1
>
<
; da a x  y  z 6= 0;
) f : IR3 ! IR; f (x; y; z ) = > xyz
:
0; da a x  y  z = 0:
Rezolvare. a) Fiind o ompunere de fun tii elementare, de i ontinue, fun tia f
este ontinua ^n ori e pun t (x; y ) 2 IR2 n f(0; 0)g: Pentru pun tul (0; 0) avem:
1
lim f (x; y ) = lim p 2 2 = 1;
(x;y)!(0;0)
(x;y)!(0;0) x + y
1

166

Capitolul 4

de unde dedu em a f nu este ontinua ^n pun tul (0; 0).


b) ^In ori e pun t (x; y ) 2 IR2 n f(x; y ); x + y = 0g fun tia f este ontinua. Vom
studia a um limita si ontinuitatea fun tiei f ^ntr-un pun t arbitrar (x0 ; y0), momentan
xat, u x0 + y0 = 0:


1
1
+ x0 ;
x0 !
Da a x0 6= 0 atun i onsider^and sirul zn = (xn ; yn ) =
n
n
! (x0 ; x0 ); pentru
n
!
1
rezult
a

a
:

1 + x0   1 x0 
1 x2 1 n2 x2
n
0
0
n
=
f (xn ; yn) = n1
1 x0
2 = 2n ! 1; pentru n ! 1:
+
x
+
0
n
n
n
Dedu em de ai i a f nu este ontinua ^n pun tele (x0 ; x0 ); x0 6= 0:
Si pun tul (0; 0) este pun t de dis ontinuitate pentru fun tia f , deoare e nu exista
lim f (x; y ), lu ru pe are-l ilustram u ajutorul unor siruri:
(x;y)!(0;0)

1
1 1
1
zn = (xn ; yn) = ; ! (0; 0); pentru n ! 1 si f (xn ; yn) = n2 = ! 0 =
n n
2n
n
= l1 ; pentru n ! 1; si
1

1 
1
!
(0; 0); pentru n ! 1 si f (xen ; yen ) = n(1n+1) =
zen = (xen ; yen ) = ;
n n+1
n(n+1)
= 1 ! 1 = l2 ; pentru n ! 1:
Deoare e l1 6= l2 rezulta a 6 9 lim f (x; y ); de i f nu este ontinua ^n pun tul (0; 0).
(x;y)!(0;0)
^In on luzie pun tele de dis ontinuitate ale fun tiei f sunt pun tele (x; y ) 2 IR2
u x + y = 0, de i reprezentate gra ^n sistemul ortogonal de axe Oxy sunt pun tele
dreptei de e uatie x + y = 0:
) ^In ori e pun t (x; y; z ) 2 IR3 n f(x; y; z ); x = 0 sau y = 0 sau z = 0g fun tia f
este ontinua. Pun tele (x; y; z ) 2 IR3 u x = 0 sau y = 0 sau z = 0 sunt pun te de
dis ontinuitate pentru f0 . Veri am a est lu ru pentru pun tele (x0 ; y0; 0) u x0 ; y0 2
2 IR, ^n mod asemanator veri ^andu-se si elelalte pun te: (x0 ; 0; z0) si (0; y0; z0):
Pentru un pun t (x0 ; y0 ; 0) u x0 ; y0 2 IR arbitrare, dar momentan xate avem
urmatoarele azuri:

1

1 : Da a x0 ; y0 6= 0, atun i onsider^and sirul wn = x0 ; y0 ;


! (x0 ; y0; 0);
n
n
pentru n ! 1 obtinem a f (wn ) =
, sir are are limita +1 sau 1 ^n fun tie
x0 y0
de semnele lui x0 si y0 .

1
1

e
! (0; y0; 0); pentru
2 : Da a x0 = 0 si y0 6= 0 onsideram sirul wn = ; y0 ;
n
n
2
n
n ! 1 si atun i f (wen ) = ; sir u limita +1 sau 1 ^n fun tie de semnul lui y0 .
y0
3 : Da a x0 6= 0 si y0 = 0 onsideram ^n mod asemanator azului 2 un sir wee n =
2

167

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

n2
1 1
= x0 ; ; ! (x0 ; 0; 0); pentru n ! 1; pentru are f (wee n ) = are limita +1 sau
n n
x0
1.

1 1 1

4 : Da a x0 = y0 = 0 atun i pentru sirul wn =


! (0; 0; 0); pentru
; ;
n
n
n
n ! 1; f (wn) = n3 ! 1; pentru n ! 1:
^In toate situatiile de mai sus, deoare e limitele obtinute pentru fun tia f sunt
in nite, rezulta a 6 9
lim
f (x; y; z ):
(x;y;z)!(x ;y ;0)
Asemanator se arata a 6 9
lim
f (x; y; z ) si 6 9
lim
f (x; y; z ): ^In
(x;y;z)!(x ;0;z )
(x;y;z)!(0;y ;z )
on luzie pun tele de dis ontinuitate ale fun tiei f sunt pun tele (x; y; z ) 2 IR3 u
x = 0 sau y = 0 sau z = 0, de i reprezentate gra ^n sistemul ortogonal de axe Oxyz
sunt pun tele planelor de oordonate (xOy ) : z = 0; (xOz ) : y = 0 si (yOz ) : x = 0:
32. Sa se arate a fun tia f : IR2 ! IR; f (x; y ) = sin (x + y ) este uniform ontinua
pe IR2 :
Rezolvare. Vom arata a:
8
" > 0 9 (") > 0 a.^. 8 (x1 ; y1 ); (x2 ; y2) 2 IR2 u k(x1 ; y1 ) (x2 ; y2 )k <
(8)
< (") are lo jf (x1 ; y1 ) f (x2 ; y2)j < ":


Conform Problemei 50, Capitolul 3 (vezi si Problema 7, Capitolul 3) normele


k  kd; k  k si k  k de nite pe spatiul liniar IR2 sunt e hivalente. Alegem pentru
veri area relatiei (8) norma k  k , adi a vom arata a:
8 " > 0 9 (") > 0 a.^. 8 (x1 ; y1); (x2; y2) 2 IR2 u jx1 x2 j + jy1 y2j <

< (") are lo jf (x1 ; y1 ) f (x2 ; y2 )j < ":

Din inegalitatile:



jf (x1; y1) f (x2 ; y2)j = j sin (x1 + y1) sin (x2 + y2)j = 2 sin x1 + y1 2 x2 y2 



 os x1 + y1 +2 x2 + y2  2 sin (x1 x2 ) +2 (y1 y2)  2 j(x1 x2 ) +2 (y1 y2)j 
 jx1 x2 j + jy1 y2j;
dedu em a pentru un " > 0 arbitrar, momentan xat, putem onsidera (") = " si
atun i, de ^ndata e jx1 x2 j + jy1 y2 j < (") = " avem jf (x1 ; y1) f (x2 ; y2 )j < ":
33. Sa se arate a fun tia f : E ! IR; E = (0; 1)  (0; 1)  IR2 ; f (x; y ) =
1
=
nu este uniform ontinua pe multimea E .
x+y
Rezolvare. Neg^and de nitia uniformei ontinuitati, vom arata a:
9 "0 > 0 a.^. 8 > 0 9 (x1 ; y1 ); (x2 ; y2 ) 2 IR2 u k(x1 ; y1 ) (x2 ; y2 )k < si
jf (x1 ; y1 ) f (x2 ; y2 )j  "0:

168

Capitolul 4

1
Pentru "0 = si > 0 arbitrar, dar momentan xat, vom determina elementele
8
1
1
1
1
; x2 = ; y2 = ; unde n este un
(x1 ; y1) si (x2 ; y2 ) sub forma x1 = ; y1 =
n
n+1
n
n
numar natural pe are-l vom gasi impun^and onditia:

k(x1; y1)

(9)
Avem:

k(x1; y1)
"

(x2 ; y2 )k = jx1

(x2 ; y2 )k < :

x2 j + jy1

y2 j =

1
1
< 2:
n(n + 1) n

1
1
Pentru n0 ( ) = p + 1, rezulta a 2 < ; de i avem ^ndeplinita onditia (9). Apoi,
n0

1
1
1
1
; y1 =
; x2 =
; y2 =
; avem:
pentru x1 =
n0 ( )
n0 ( ) + 1
n0 ( ) n0 ( )







1
1
1
1
jf (x1 ; y1 ) f (x2; y2 )j = x + y x + y = 1 + 1
1 + 1 =
1 1
2 2
n ()
n ()+1
n ()
n ()
1
n0 ( )
> :
=
2(2n0 ( ) + 1) 8
1
desi este ontinua ( ind ompunere de fun tii eleDe i fun tia f (x; y ) =
x+y
mentare, de i ontinue), nu este uniform ontinua pe multimea E .
0

PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE



34. Sa se er eteze da a fun tia f (x) = ln x  os2 este marginita ^n intervalul
2x
(0; "); " > 0 xat.
35. Sa se determine marginea inferioara si marginea superioara a fun tiilor:
a) f : [0; 2 ! IR; f (x) = sin x os x; b) f : ( 2; 1) ! IR; f (x) = 2x ;
1
) f : (0; 1) ! IR; f (x) = x + :
x
36. Sa se demonstreze, folosind ara terizarea ""; ", a:
1
3
a) xlim
!1(x + 3) = 1; b) xlim
!1 x2 + 2 = 0:
37. Sa se arate a fun tia:
a) f : (0; 1) ! IR; f (x) = (1 + sin x)  ln x nu tinde la 1 atun i ^and x ! 1:
b) g : (0; 1) ! IR; g (x) = (2 + sin x)  ln x tinde
la 1 atun i ^and x ! 1:
8
1
>
< x sin
; da a x 6= 0;
x
38. Se onsidera fun tia f : IR ! IR; f (x) = >
:
0;
da a x = 0:

169

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

Sa se arate a:


a) f este ontinua pe IR;
b) ^n ni i o ve inatate a originii fun tia8f nu este monotona.
<
x; da a x 2 [0; 1 \ Q;
39. Fie fun tia f : [0; 1 ! IR; f (x) = :
1 x; da a x 2 [0; 1 \ (IR n Q):
Sa se arate a a easta fun tie ia o singura data ori e valoare uprinsa ^ntre 0 si 1, ^and
x variaza ^n intervalul (0; 1), dar este dis ontinua ^n ori e pun t din a est interval, ^n
1
afara de pun tul x = :
2
40. Sa se arate

a
fun tia f : IR ! IR;
8
>
< 0;
da a x 2 IR n Q;
f (x) = > 1
m
:
; da a x 2 Q; x = ; (m; n) = 1;
n
n
nu este ontinua de ^at pentru valorile irationale ale lui x, ((m; n) este el mai mare
divizor omun al numerelor m si n).
41. Sa se al uleze urmatoarele limite:
p
p
m
1 + x n 1 + x
 ; ; > 0; b) lim 2 tg x tg 2x ;
;
m;
n
2
I
N
a) xlim
x!0 x(1 os 3x)
!0
x


  x
ar sin x ar tg x
ln (tg x)
) lim
;
tg x +
; d) xlim
; e) xlim
!0
!0
x! os 2x
x3
4
!

p x
f) xlim
(1 + sin x) tg x ; g) xlim
!1 x  2 ar sin x2 + 1 :
!1
42. Sa se studieze ontinuitatea fun tiilor de mai jos si sa se determine natura
pun telor lor de dis ontinuitate:
8
<
tg2 x; da a x 62 Z ;
a) f : IR ! IR; f (x) = :
0;
da a x 2 Z:
8
< sin x; da 
a x 2 Q;
b) f : IR ! IR; f (x) = :
0;
da a x 62 Q:
43. Sa se determine onstantele ai ; bi ; i = 1; 2 din onditiile:
p
p2
a) x!lim1( x2 x + 1 a1 x b1 ) = 0; b) xlim
(
!1 x x + 1 a2 x b2 ) = 0:
44. Sa se studieze uniforma ontinuitate pe domeniile de de nitie indi ate pentru
urmatoarele fun tii:
a) f : IR ! IR; f (x) = ar tg x; b) f : IR ! IR; f (x) = x + sin x;
) f : [ 2; 5 ! IR; f (x) = x2 2x 1:
1
45. Sa se arate a fun tia f : IR n f0g ! IR; f (x) = este ontinua ^n intervalul
x
(0; 1), dar nu este uniform ontinua pe a est interval. Sa se arate a a easta fun tie
este uniform ontinua pe intervalul [0; 1; 1:
1
sin

170

Capitolul 4

46. Sa se arate a fun tia f : IR ! IR; f (x) = sin x2 este ontinua si marginita
pe IR, dar nu este uniform ontinua pe IR.
47. Sa se demonstreze a urmatoarele fun tii nu sunt uniform ontinue pe domeniile de de nitie indi ate:
1
a) f : (0; 1) ! IR; f (x) = ln x; b) f : (0; 1) ! IR; f (x) = ex  os ;
x


1
) f : 0; ! IR; f (x) =
:
2
sin x
48. Folosind de nitia limitei unei fun tii ^ntr-un pun t, sa se arate a:
x+y
x2 y 2 3
a) lim (x2 + y ) = 3; b) xlim
=
1;
)
lim
= :
!1 x y
(x;y)!(1;2)
(
x;y)!(2;1) x2 + y 2
5
y!1
49. Sa se determine urmatoarele limite:
sin (xy )
x+y
x+y
(x2 + y 2 )x y :
;
b)
lim
;
)
lim
; d) xlim
a) xlim
x!1 x2 + y 2
!1 x2 xy + y 2
x
!
0
!
0
x
y!1
y!1
y!2
y!0
50. Sa sestudieze existent
a si ^n az a exista, s
a se al uleze urmatoarele limite:


l12 = xlim
lim f (x; y ) ; l21 = ylim
lim f (x; y ) ;
!0 y!0
!0 x!0
2 2

l1 = xlim
f (x; 0); l2 = ylim
f (0; y ) si l = lim f (x; y )
!0
!0
(x;y)!(0;0)
pentru fun tiile:
x2 y 2
a) f : IR2 n f(0; 0)g ! IR; f (x; y ) = 2 2 ;
x +y
x2 y
b) f : IR2 n f(0; 0)g ! IR; f (x; y ) = 4 2 ;
x +y
1
) f : E = f(x; y ) 2 IR2 ; x 6= 0g ! IR; f (x; y ) = x + y  sin ;
x
1
2
d) f : E = f(x; y ) 2 IR ; x 6= 0g ! IR; f (x; y ) = y + 1 + x  os2 :
x
51. Sa se arate a fun tia f : D ! IR; D = [0; 1)  [0; 1)  IR2 ;
8
>
xy + x2 y  ln (x + y )
>
<
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
x2 + y 2
f (x; y ) = >
>
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0)
este ontinua partial ^n pun tul (0; 0), ^nsa nu este ontinua ^n raport u ambele variabile ^n a est pun t.
52. Fie fun tia f : IR2 ! IR;
8
jxj  e jyxj ; da a y 6= 0;
>
<
f (x; y ) = > y 2
:
0;
da a y = 0:
Sa se arate a f nu este ontinua ^n pun tul (0; 0).
53. Sa se a e valoarea onstantei a astfel ^n ^at fun tia f : D ! IR; D = f(x; y ) 2
2

Limite de fun tii. Continuitatea fun tiilor

2 IR2; x2 + y2 < 1g;

171

e(x +y ) 1
p
; da a (x; y ) 2 D; (x; y ) 6= (0; 0);
f (x; y ) = > tg x2 + y 2
>
:
a;
da a (x; y ) = (0; 0)
sa e ontinua ^n (0; 0).
54. Sa se determine pun tele
de dis ontinuitate pentru urmatoarele fun tii:
8
x+y
>
<
; da a x + y 6= 0;
a) f : IR2 ! IR; f (x; y ) = > x3 + y 3
:
0;
da a x + y = 0:
8
1
>
< sin
; da a x  y 6= 0;
2
xy
b) f : IR ! IR; f (x; y ) = >
:
0;
da a x  y = 0:
3
2
~
~
) f : IR ! IR ; f = (f1 ; f2 ); f1 (x; y; z ) = xy + yz + zx;
8
1
>
<
; da a x2 + y 2 + z 2 6= 1;
2
f2 (x; y; z ) = > 1 x y 2 z 2
:
2;
da a x2 + y 2 + z 2 = 1:
55. Sa se arate a fun tia f : IR2 ! IR; f (x; y ) = os (x + y ) este uniform ontinua
pe IR2 :
56. Sa se arate a fun tia f : IR3 ! IR; f (x; y; z ) = x  y  z este ontinua, dar nu
este uniform ontinua pe IR3 :
8
>
>
<

Capitolul 5
CALCULUL DIFERENT
 IAL AL

FUNCT
 IILOR DE O VARIABILA

REALA
Fie fun tia:
(1)

f~ : E ! IRm ; E  IR (m  1); f~ = (f1 ; f2 ; : : : ; fm )

si t0 2 E un pun t de a umulare al multimii E .


Fun tia f~ se numeste diferentiabila ^n t0 da a 9 A~ = (A1 ; A2 ; : : : ; Am ) 2 IRm si
fun tia ~ : E ! IRm ; ~ = ( 1 ; 2 ; : : : ; m ) u proprietatile tlim
~ (t) = ~ (t0 ) = ~0 a.^.
!t
f~(t) = f~(t0 ) + A~ (t t0 ) + ~ (t)(t t0 ); 8 t 2 E:
~ 8 h 2 IR se numeste diferentiala fun tiei
Apli atia df~(t0 ) : IR ! IRm ; df~(t0 )(h) = Ah;
f~ ^n t0 . O fun tie f~ diferentiabila ^n t0 este ontinua ^n pun tul t0 .
Fun tia f~ se numeste derivabila ^n t0 da a fun tia:
0

f~(t) f~(t0 )
; t 2 E n ft0 g
t t0
are limita ^n t0 si a easta apartine lui IRm : Da a f~ este derivabila ^n t0 atun i limita
df~
fun tiei de mai sus se numeste derivata fun tiei f~ ^n t0 , notata f~0 (t0 ) sau (t0 ): Fun tia
dt
f~ este derivabila ^n t0 da a si numai da a fun tiile omponente fk : E ! IR; k = 1; m
sunt derivabile ^n t0 . ^In a est az avem:
f~0 (t0 ) = (f10 (t0 ); f20 (t0 ); : : : ; fm0 (t0 )):
Teorema 1. Fun tia f~ este diferentiabila ^n t0 da a si numai da a f~ este derivabila
^n t0 . ^In plus:
df~(t0 )(h) = f~0 (t0 )h; 8 h 2 IR; (A~ = f~0 (t0 )):
(2)

t!

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

173

Fun tia f~ se numeste derivabila la st^anga (la dreapta) lui t0 2 E , t0 ind pun t
de a umulare la st^anga (respe tiv la dreapta) pentru multimea E , da a fun tia (2) are
limita la st^anga (respe tiv la dreapta) ^n t0 . ^In a est az limita fun tiei (2) se numeste
derivata la st^anga (respe tiv la dreapta) a fun tiei f~ ^n t0 , notata f~s0 (t0 ) (respe tiv
f~d0 (t0 )). Da a fun tia f~ este derivabila ^n t0 2 E (t0 pun t de a umulare bilateral pentru
E ) atun i 9 f~s0 (t0 ); f~d0 (t0 ) si f~s0 (t0 ) = f~d0 (t0 ) = f~0 (t0 ): Re ipro , da a 9 f~s0 (t0 ); f~d0 (t0 ) si
f~s0 (t0 ) = f~d0 (t0 ) atun i f~ este derivabila ^n t0 si f~0 (t0 ) = f~s0 (t0 ) = f~d0 (t0 ): O fun tie f~
derivabila la st^anga ^n t0 (la dreapta ^n t0 ) este ontinua la st^anga (respe tiv la dreapta)
^n t0 .
Proprietati ale fun tiilor diferentiabile.
~ ~g : E ! IRm ; E  IR si ' : E ! IR diferentiabile (, derivabile)
Fie fun tiile f;
^n t0 2 E , t0 pun t de a umulare pentru E . Atun i:
a) Fun tia t ! ('f~)(t) = '(t)f~(t) 2 IRm ; t 2 E este diferentiabila ^n t0 si
d('f~)(t0 ) = '(t0 ) df~(t0 )+ f~(t0 ) d'(t0 ) si ('f~)0 (t0 ) = '(t0 )f~0 (t0 )+ f~(t0 )'0 (t0 ):
b) Pentru 8 ;  2 IR fun tia t ! (f~ + ~g)(t) = f~(t) + ~g(t) este diferentiabila
^n t0 si
d(f~ + ~g)(t0 ) =  df~(t0 ) +  d~g(t0 ) si (f~ + ~g)0 (t0 ) = f~0 (t0 ) + ~g 0(t0 ):
Fie fun tia f : E ! IR, E  IR; iar A  IR multimea pun telor ^n are f este
derivabila (, diferentiabila). Da a A 6= ; fun tia t ! f 0 (t); t 2 A se numeste derivata
fun tiei f . Sa onsideram fun tia de doua variabile:
df (; ) : A  IR ! IR; (t; h) ! df (t)(h) = f 0 (t)h; 8 (t; h) 2 A  IR:
Fix^and primul argument al fun tiei de mai sus obtinem diferentiala lui f ^ntr-un pun t
t 2 A, iar da a xam al doilea argument obtinem fun tia:
(3)

t ! df (t; h) = f 0 (t)h; t 2 A;

numita fun tia diferentiala a lui f orespunzator resterii h a variabilei independente.


Fun tia f este de 2 ori derivabila ^n t0 , unde t0 2 A este pun t de a umulare pentru
A da a f 0 este derivabila ^n t0 . ^In a est az (f 0 )0 (t0 ) not
= f 00 (t0 ) se numeste derivata a
doua a fun tiei f ^n t0 . Folosind re urenta, fun tia f este de n ori derivabila ^n t0 da a
f (n 1) este derivabila ^n t0 si
0

f (n) (t0 ) = f (n 1) (t0 )
se numeste derivata a n-a a fun tiei f ^n t0 . ^In mod asemanator se introdu derivatele
laterale de ordin superior ale fun tiei f ^ntr-un pun t t0 2 E .

174

Capitolul 5

Fun tia f se numeste de doua ori diferentiabila ^n t0 ; t0 2 A ind pun t de


a umulare pentru multimea A, da a fun tia (3) este diferentiabila ^n t0 ; 8 h 2 IR: ^In
a easta situatie, apli atia:
d2 f (t0 ) : IR ! IR; h ! d2 f (t0 )(h) = f 00 (t0 )h2 ; 8 h 2 IR
se numeste diferentiala a doua a lui f ^n t0 . Pro ed^and prin re urenta, spunem a f
este de n ori diferentiabila ^n t0 2 A da a diferentiala de ordinul (n 1) a fun tiei f :
t ! dn 1 f (t)(h) = f (n 1) (t)hn 1 ; t 2 A
este diferentiabila ^n t0 ; 8 h 2 IR: ^In a est az fun tia:
dnf (t0 ) : IR ! IR; h ! dn f (t0 )(h) = f (n) (t0 )hn ; 8 h 2 IR
se numeste diferentiala de ordinul n a lui f ^n t0 . Deoare e dt(h) = h; 8 h 2 IR
(diferentiala fun tiei identi e pe IR) rezulta a hn = (dt)n (h); 8 h 2 IR si
dn f (t0 ) = f (n) (t0 ) dtn :
^In mod asemanator se introdu derivata de ordinul n a fun tiei f~ ^ntr-un pun t
t0 2 A, pun t de a umulare pentru A si diferentiala de ordinul n a fun tiei f~ ^n t0 :

0


f~(n) (t0 ) = f~(n 1) (t0 ) = f1(n) (t0 ); f2(n) (t0 ); : : : ; fm(n) (t0 ) si


dn f~(t0 ) = f~(n) (t0 ) dtn = f1(n) (t0 ) dtn ; f2(n) (t0 ) dtn ; : : : ; fm(n) (t0 ) dtn :
Teorema 2. Fie fun tiile f : E ! IR si ' : D ! IR, '(D)  E  IR, t0 2 D
pun t de a umulare pentru D, iar x0 = '(t0 ) 2 E pun t de a umulare pentru E .
Da a f este diferentiabila ^n x0 si ' este diferentiabila ^n t0 atun i fun tia f ' este
diferentiabila ^n t0 si
d(f ')(t0 ) = f 0 (x0 )  d'(t0 ); (f ')0 (t0 ) = f 0 (x0 )  '0 (t0 ):
Teorema 3 (Rolle). Fie fun tia f : [a; b ! IR: Da a f este ontinua pe [a; b,
derivabila pe (a; b) si f (a) = f (b) atun i 9 2 (a; b) a.^. f 0 ( ) = 0:
Teorema 4 (Lagrange). Fie fun tia f : [a; b ! IR: Da a f este ontinua pe
[a; b si derivabila pe (a; b) atun i 9 2 (a; b) a.^. f (b) f (a) = f 0 ( )(b a):
Teorema 5. Da a fun tia f~ = (f1 ; f2 ; : : : ; fm ) : [a; b ! IRm este ontinua pe [a; b
si derivabila pe (a; b) atun i 9 2 (a; b) a.^. kf~(b) f~(a)k  kf~0( )k(b a):
Teorema 6 (Cau hy). Fie fun tiile f; g : [a; b ! IR: Da a f si g sunt ontinue
pe [a; b si derivabile pe (a; b), iar g 0 (x) 6= 0; 8 x 2 (a; b) atun i 9 2 (a; b) a.^.:
f (b) f (a) f 0 ( )
=
:
g (b) g (a) g 0 ( )
Teorema 7 (Cau hy). Fie I  IR un interval, x0 2 I; iar f; g : I ! IR: Da a:
a) f (x0 ) = g (x0 ) = 0; b) f; g sunt derivabile ^n x0 ; ) g 0(x0 ) 6= 0

175

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

atun i 9 o ve inatate V a pun tului x0 a.^. g (x) 6= 0; 8 x 2 V n fx0 g si


f (x) f 0 (x0 )
= 0
;
lim
x!x g (x)
g (x0 )
( unos uta si sub numele de prima regula a lui l'H^ospital).
Teorema 8 (regula lui l'H^ospital). Fie f; g : (a; b) ! IR, unde 1  a <
< b  1: Da a:
a) f si g sunt derivabile pe (a; b) u g 0 (x) 6= 0 pe o ve inatate V a pun tului a
(g 0 (x) 6= 0; 8 x 2 V \ (a; b));
f 0 ( x)
b) 9 xlim
= L 2 IR;
!a 0
x>a g (x)
0

) xlim
!a g (x) = l (l = 0 sau 1 sau
!a f (x) = xlim
x>a

atun i 9 xlim
!a
x>a

x>a

1);

f ( x)
= L:
g (x)

Un rezultat analog are lo si pentru x ! b; x < b: Pentru x0 2 IR; f; g : I nfx0 g !


! IR; x0 2 I se poate formula teorema de mai sus u xlim
!x :
Teorema 9 (generalizarea teoremei lui Cau hy - Teorema 7). Fie I  IR un
interval, x0 2 I; f; g : I ! IR: Da a:
a) f si g sunt derivabile de n ori ^n x0 si g (n) (x0 ) 6= 0;
b) f (x0 ) = f 0 (x0 ) =    = f (n 1) (x0 ) = 0 si g (x0 ) = g 0(x0 ) =    = g (n 1) (x0 ) = 0
f (x) f (n) (x0 )
atun i 9 xlim
!x g (x) = g (n) (x0 ) :
Teorema 10 (generalizarea regulei lui l'H^ospital - Teorema 8). Fie f; g : (a; b) !
! IR; 1  a < b  1: Da a:
a) f si g sunt derivabile de n ori pe (a; b) u g 0 ; g 00 ; : : : ; g (n) nenule pe o ve inatate
V a pun tului a (8 x 2 V \ (a; b));
(n 1) (x) = l si
0
b) 9 xlim
!a f
!a f (x) =    = xlim
!a f (x) = xlim
x>a
x>a
x>a
0
9 lim g(x) = lim g (x) =    = lim g(n 1)(x) = l (l = 0 sau 1 sau 1);
0

x!a
x>a

x!a
x>a

f (n) (x)
) 9 xlim
= L 2 IR
!a (n)
x>a g (x)
f (x)
= L:
atun i 9 xlim
!a
x>a g (x)

x!a
x>a

Un rezultat analog are lo si pentru x ! b; x < b:

176

Capitolul 5

Teorema 11 (formula lui Taylor u restul lui Peano). Da a fun tia f : I ! IR


(I interval  IR) este de n ori derivabila ^n x0 2 I , atun i exista o fun tie : I ! IR
u proprietatea xlim
!x (x) = (x0 ) = 0 astfel ^n ^at:
f (n) (x0 )
(x)
f 0 ( x0 )
(x x0 ) +    +
(x x0 )n +
(x x0 )n ; 8 x 2 I:
f (x) = f (x0 ) +
1!
n!
n!
f (n) (x0 )
f 0 (x0 )
(x x0 ) +    +
(x x0 )n se numeste
Polinomul Tn (x) = f (x0 ) +
1!
n!
polinomul lui Taylor de gradul n.
Teorema 12 (formula lui Taylor u restul lui Lagrange). Fie f : I ! IR
o fun tie de (n + 1) ori derivabila pe I . Pentru ori e x; x0 2 I; x 6= x0 , exista un
element n uprins ^ntre x0 si x, adi a de forma n = x0 + n (x x0 ); n 2 (0; 1) a.^.:
f (n+1) (n )
f (x) = Tn (x) +
(x x0 )n+1 :
(n + 1)!
Da a 0 2 I , lu^and x0 = 0 ^n relatiile de mai sus, obtinem formulele lui Ma -Laurin:
f 0 (0)
f (n) (0) n
f (x) = f (0) +
x++
x + Rn (x);
1!
n!
xn+1 (n+1)
(x)  xn
; respe tiv Rn (x) =
f
(n x); n 2 (0; 1):
unde Rn (x) =
n!
(n + 1)!
Teorema 13. Fie fun tia f : I ! IR (I interval  IR) derivabila de n ori

^n x0 2I pentru are f 0 (x0 ) = f 00 (x0 ) =    = f (n 1) (x0 ) = 0; f (n) (x0 ) 6= 0: Da a


n = 2k; k 2 IN  pun tul x0 este pun t de extrem al fun tiei f si anume pun t de
maxim da a f (n) (x0 ) < 0 si pun t de minim da a f (n) (x0 ) > 0: Da a n = 2k +1; k 2 IN
atun i x0 nu este pun t de extrem.
Derivatele si diferentialele fun tiilor elementare sunt prezentate ^n Anexa.
0

PROBLEME REZOLVATE
1. Sa se studieze derivabilitatea
si sa se al uleze derivatele urmatoarelor fun tii:
8
>
<
ln (x2 + 3x);
da a 0 < x < 1;
a) f : (0; 1) ! IR; f (x) = > 5
:
(x 1) + 2 ln 2; da a x  1;
4




tg x
b) f : 0; ! IR; f (x) = max
; tg x  sin x ;
4
2
) f : IR ! IR; f (x) = max
fj1 xj; 3jxjg;
8
<
x2 ; da a x 2 Q;
d) f : IR ! IR; f (x) = : 2
x ; da a x 2 IR n Q:

177

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

Rezolvare. a) Fun tia f este ontinua ^n pun tul x = 1, deoare e:


ln (x2 + 3x) = ln 4 = 2 ln 2;
lim f (x) = xlim
!1
x!1
x<1 
x<1

5
(x 1) + 2 ln 2 = 2 ln 2 = f (1):
lim f (x) = xlim
!1 4
x!1
x>1
x>1
De i f (1 0) = f (1 + 0) = f (1): ^In ori e pun t x 6= 1 fun tia ind elementara este
ontinua, hiar si derivabil
a, u derivata:
8
2
x
+
3
>
>
<
; da a 0 < x < 1;
2
f 0 (x) = > x +5 3x
>
:
;
da a x > 1:
4
Pentru a studia derivabilitatea lui f ^n pun tul x = 1, al ulam derivatele laterale
ale fun tiei f ^n pun tul 1:
x
ln x +3
f (x) f (1)
ln (x2 + 3x) ln 4
0
4
fs (1) = xlim
= xlim
= xlim
=
!1
!1
!1 x 1
x 1
x 1
x<1
x<
1
x<
1


ln 1 + x +34x 4 x2 + 3x 4
x+4 5
= ;
= xlim
 4(x 1) = xlim
x +3x 4
!1 4
!1
4
4
x<1
x<1
5
f (x) f (1)
4 (x 1) + 2 ln 2 2 ln 2 = 5 :
=
lim
iar fd0 (1) = xlim
x!1
!1
x 1
x 1
4
x>1
x>1
5
De i f este derivabila ^n x = 1 si f 0 (1) = fs0 (1) = fd0 (1) = :
4
^In nal f este derivabila pe IR+ u derivata:
8
2x + 3
>
>
<
; da a 0 < x < 1;
f 0 (x) = > x2 +5 3x
>
:
;
da a x  1:
4
Deoare e f este ontinua pe IR+ si derivabila pe IR+ nf1g si, ^n plus, 9 xlim
f 0 (x) =
!1
5
= putem dedu e, onform unui rezultat unos ut (vezi [17, p.155), a fun tia f este
4
0 (x) = 5 :
derivabila si ^n pun tul 1, iar f 0 (1) = xlim
f
!1
4
b) Avem:
8
tg x
tg x
>
>
<
;
da a
 tg x  sin x;
2
2
f (x) = >
tg x
>
: tg x  sin x; da 
a
< tg x  sin x;
2
de unde rezulta a8
:

tg x

>
>
<
;
da a x 2 0; ;
2
6

f (x) = >
 
>
: tg x  sin x; da 
a x2 ; :
6 4

Fun tia f este ontinua ^n pun tul x = ; deoare e:
6
2

178

Capitolul 5

 
3

:
= lim f (x) = f
lim f (x) =
x!=6
x!=6
6
6
x>=6
x<=6

  S   
Fun tia f ind o ompunere de fun tii elementare, este ontinua pe 0;
; si
6
6 4




 S  
; u derivata:
derivabila pe 0;
68 6 4

1

>
>
;
;
da 
a
x
2
0
;
<
2x
2 os
6
0


f (x) = > sin x  (1 + os2 x)
 
>
:
; da a x 2 ; :
2
os x
6 4

Pentru a stabili derivabilitatea lui f ^n pun tul x = ; avem:


p3 6
p

 
tg
x
3
4 tg y
tg y + 6

2
x =6=y
3
2
6
3
0


p
fs
= ;
= ylim
= lim
= ylim

3
!
0
!
0
x
!
=
6
6
x 6
2y
3 tg y  2y 3
y<0
y<0 1
x<=6
p
p
sin (y+=6)
3
 
3 x =6=y
tg
x

sin
x

os(
y+=6)
6
6
0
= ylim
= lim
=
iar fd
!0
x!=6
6
x 6
y
y>0
x>=6
p3
3
2
1
1 os y + p3 sin y 7
2
sin
y
+
os
y
+
sin
y
os
y
2
4
4
2
4
12
= p ylim
= :
!0
y
6
3 y>
0
 
 



= fd0
6
; dedu em a fun tia f nu este derivabila ^n pun tul x = :
Deoare e fs0
6
6
6
) Avem:
8
< j1
xj; da a j1 xj  3jxj;
f ( x) = :
3jxj; da a j1 xj < 3jxj;
de unde rezulta a: 8
>
3x; da a x 2 ( 1; 1=2) ;
>
>
<
f (x) = > 1 x; da a x 2 [ 1=2; 1=4 ;
>
>
:
3x; da a x 2 (1=4; 1) :






1
1 
1 3
1 
1 
Deoare e f
= ; iar f
0 =f
+0 =f
0 =f +0 =
2
2
2
2
4
4
 
3
1
= rezulta a f este ontinua ^n x = 1=2 si x = 1=4; ind ^n rest o fun tie
=f
4
4
elementara, dedu em a f este ontinua pe IR.
Derivata sa este:8
>
3; da a x 2 ( 1; 1=2) ;
>
>
<
0
f (x) = > 1; da a x 2 ( 1=2; 1=4) ;
>
>
:
3; da a x 2 (1=4; 1) :
Pentru a studia derivabilitatea lui f ^n pun tele x = 1=2 si x = 1=4 al ulam
derivatele laterale:
2

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

179

f (x) f ( 1=2)
3x 3=2
1
= lim
= lim
= 3;
s
x! 1=2
x! 1=2 x + 1=2
2
x + 1=2
x< 1=2
x< 1=2


f
(
x
)
f
(
1
=
2)
1 x 3=2
1
= lim
= lim
= 1;
fd0
x! 1=2
x! 1=2 x + 1=2
2
x + 1=2
x> 1=2
x> 1=2
 
1
f (x) f (1=4)
1 x 3=4
fs0
= lim
= lim
= 1;
x!1=4
x!1=4 x 1=4
4
x 1=4
x<1=4
x<1=4
 
f (x) f (1=4)
3x 3=4
1
= lim
= lim
= 3:
fd0
x!1=4
x!1=4 x 1=4
4
x 1=4
x>1=4
x>1=4
Deoare e fs0 ( 1=2) 6= fd0 ( 1=2) si fs0 (1=4) 6= fd0 (1=4) dedu em a f nu este derivabila ^n pun tele x = 1=2 si x = 1=4.
d) Aratam mai ^nt^ai a fun tia f nu este ontinua (de i ni i derivabila) ^n ni i un
pun t x0 6= 0, folosind ara terizarea u siruri. Fie x0 6= 0 arbitrar, momentan xat.
Exista un sir (xn )n1  Q; xn ! x0 , pentru n ! 1, pentru are f (xn ) = x2n ! x20 ;
pentru n ! 1: De asemenea exista un sir (yn)n1  IR n Q; yn ! x0 ; pentru n ! 1,
pentru are f (yn) = yn2 ! x20 ; pentru n ! 1: Deoare e x20 6= x20 , dedu em a f
nu are limita ^n x0 , de i nu este ontinua ^n x0 si ni i derivabila.
Fun tia f este ontinua ^n pun tul x0 = 0. ^Intr-adevar, pentru ori e sir (xn )n2IN 
 IR, xn ! 0; pentru n !8 1; avem:
< x2 ;
da a xn 2 Q;
f (xn ) = : n2
xn ; da a xn 2 IR n Q:
Deoare e 9 nlim
!1 f (xn ) = 0; rezulta, onform ara terizarii u siruri a limitei, a fun tia
f are limita ^n 0 si xlim
f (x) = 0: Cum f (0) = 0 rezulta a f este ontinua ^n x = 0.
!0
Derivabilitatea are sens s-o studiem doar ^n pun tul x = 0. Din:
!
f (x) f (0)
x2
x2
f (x) f (0)
lim
=0
= xlim
= 0 si xlim
= xlim
x!0
!0 x
!0
!0
x
0
x
0
x
x2Q
x2IRnQ
f (x) f (0)
= 0; de i f este derivabila ^n pun tul x = 0 si f 0 (0) = 0:
dedu em a 9 xlim
!0 x 0
8
1
>
< x2 sin
; da a x 6= 0;
x
2. Fie fun tia f : IR ! IR; f (x) = >
:
0;
da a x = 0:
Sa se arate a f este derivabila pe IR, dar derivata fun tiei este dis ontinua ^n
origine.
1
1
Rezolvare. Pentru x 6= 0 avem f 0 (x) = 2x sin
os : Deoare e xlim
f (x) =
!0
x
x




1
= f (0) = 0 x2 sin  x2 ; rezulta a fun tia f este ontinua ^n x = 0.
x
f0

180

Capitolul 5

Studiem derivabilitatea lui f ^n pun tul x = 0:





x2 sin x1
1
1
f (x) f (0)


j
x
j
:
=
lim
=
lim
x
sin
=
0
;
x
sin
lim

x!0
x!0
x!0
x 0
x
x
x
Rezulta a f este derivabil
a si ^n pun tul x = 0 si f 0 (0) = 0: De i:
8
1
1
>
<
2x sin
os ; da a x 6= 0;
0
x
x
f (x) = >
:
0;
da a x = 0:
Aratam a um a fun tia f 0 nu are limita ^n x = 0, de i este dis ontinua ^n origine.
1
1
!
0; pentru n ! 1 si yn =
! 0; pentru
Consideram sirurile xn =
2n
=2 + 2n
n ! 1: Avem:
1
f 0 (xn ) = sin (2n ) os (2n ) = 1 ! 1; pentru n ! 1 si
n




4


4
0
sin + 2n os + 2n =
! 0; pentru n !1:
f (yn)=
 + 4n
2
2
 + 4n
0
0
Deoare e nlim
f 0 (x); de i f 0 este
!1 f (xn ) = 1 6= 0 = nlim
!1 f (yn) rezulta a 6 9 xlim
!0
dis ontinua ^n origine.
8
1+x
>
< ar tg
; da a x 6= 1;
1 x
3. Fie fun tia f : IR ! IR; f (x) = >
:
0;
da a x = 1:
Sa se arate a f nu este derivabila ^n x = 1, desi 9 xlim
f 0 (x):
!1
Rezolvare. Pentru x 6= 1 avem:
1
1 x+1+x
1
f 0 (x) =
=
:
2 

2
(1 x)
1 + x2
1 + 11+xx
Fun tia f nu are limita ^n x = 1, deoare e:
1+x 
= ; iar
ar tg
f
(
x
)
=
lim
f (1 0) = xlim
x!1
!1
1 x 2
x<1
x<1
1+x

ar tg
f
(
x
)
=
lim
f (1 + 0) = xlim
=
:
x!1
!1
1 x
2
x>1
x>1
De i f nu este ontinua ^n x = 1 si ni i derivabila ^n a est pun t.
1
1
Dar 9 xlim
f 0 (x) = xlim
= :
!1
!1 1 + x2 2
4. Sa se determine
oe ientii si astfel ^n ^at fun tia f : (0; 1) ! IR;
8
<
ln4 x; da a x 2 (0; e;
f (x) = :
x + ; da a x 2 (e; 1);
sa e derivabila pentru ori e x > 0.
Rezolvare. Impun^and onditia a f sa e ontinua ^n x = e, obtinem:
!e f (x) = e + (= f (e)):
xlim
!e f (x) = 1 = xlim
x<e

x>e

De i e + = 1; de unde rezulta a = 1 e:
Pentru x 6= e avem:

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

181

4 ln3 x
f 0 (x) = > x ; da a x 2 (0; e);
:
; da a x 2 (e; 1):
Cal ulam a um derivatele laterale ale fun tiei f ^n pun tul x = e:
ln4 x 1
(ln x 1)(ln3 x + ln2 x + ln x + 1)
f (x) f (e)
0
= lim
=
fs (e)= xlim
!e x e =lim
!e
x!e
x e  xx<e
x e
x<e
x<e
ln 1 + x e e 1
= xlim
 e  (ln3x + ln2 x + ln x + 1) = 4e ;
x e
!e
x<e
e
f
(
x
)
f
(e)
x + 1 e 1
iar fd0 (e) = xlim
= xlim
= :
!e
!
e
x e
x e
x>e
x>e
Pentru a fun tia f sa e derivabila ^n x = e impunem onditia a = 4=e:
Obtinem = 1 e = 1 4e e = 3:
^In on luzie pentru = 4=e si = 3 fun tia f este derivabila pentru ori e x > 0
si derivata sa este: 8
4 ln3 x
>
<
f 0 (x) = > x ; da a x 2 (0; e);
:
4=e; da a x 2 [e; 1):
5. Sa se al uleze, folosind regulile de derivare, derivatele urmatoarelor fun tii:
1
1
a) f (x) = ar sin p ; b) f (x) = etg x ; ) f (x) = ar tg p 2
; d) f (x) = xsin x ;
x
x p1
2
2
x
+ 1 x2 1
p
;
e) f (x) = xxx ; b) f (x) = (sin x) os x; g) f (x) = ar tg
x(2 1 x2 1)
(fun tiile sunt de nite pe domeniile lor de de nitie).
p1
1
1
p
:
Rezolvare. a) Avem f 0 (x) = q 1  2 x =
x
2x x 1
1 x
1
1  1
1
0
tg
x
= 2 etg x  se 2 :
b) f (x) = e  2 1 
2
os x
x
x
x
8
>
<

p x2

1
x 1 =
p

:
1
2
1 + x2 1 x 1
x  x2 1
d) f 0 (x) = sin x  xsin x 1 + xsin x  os x  ln x = xsin x 1 (sin x + x  os x  ln x);
((uv )0 = vuv 1  u0 + uv  v 0  ln u).
e) f 0 (x) = xx  xxx 1 + xxx  ln x  (x  xx 1 + xx ln x) = xx  xxx 1 +
+xx  xxx  ln x  (1 + ln x) = xx  xxx 1  [1 + x ln x(1 + ln x) =
= xxx +x 1  [1 + x ln x  (1 + ln x):
f) f 0 (x) = os x  (sin x) os x 1  os x + (sin x) os x  ( sin x)  ln sin x =
= (sin x) os x 1  ( os2 x sin2 x  ln sin x):
g) Avem:
) f 0 (x) =

182

Capitolul 5

p
p
p
p1 xx x(2 1 x2 1) (2x2 + 1 x2 1) 2 1 x2 1+ x p1 2xx
4
x
+


=
f 0 (x)=
p
p
x2 [2 1 x2 12 1 + (2xx [2+p11 xx 11)
h

p
p
p
p 2 2
x2 (4 1 x2 1)(2 1 x2 1) (2x2 + 1 x2 1)(2 2x2 1 xp
2x )
p 2
=p
=
4
2
2
2
2
2
2
1 x [x (4 4x +1 4 1 x )+4x +1 4x +1 x +2(2x 1) 1 x2
p
3 3 1 x2
p 2 = 23  p 1 2 :
=p
2
1 x (2 2 1 x )
1 x
1
6. Sa se demonstreze a polinoamele lui Ceb^sev Pn (x) = n 1 os (n ar os x);
2
n 2 IN; veri a e uatia:
(1 x2 )Pn00 (x) xPn0 (x) + n2 Pn (x) = 0:
Rezolvare. Avem:
1
n sin (n ar os x)
1
= n 1 p
;
Pn0 (x) = n 1  [ sin (n ar os x)  n  p
2
2
2
1 x
1 x2
p 2
x
n
p
1 x sin (n ar os x)  p
os
(
n
ar os
x
)


2
n
1 x
1 x2 =
iar Pn00 (x) = n 1 
2
1 x2
p 2
n n  os (n ar os x)  1 x x  sin (n ar os x)
:
= n 1
2
(1 x2 )3=2
Atun i:
n ar os x)
n2  os (n ar os x) nx  sin (p
+ n 1
(1 x2 )Pn00 (x) xPn0 (x) + n2 Pn (x) =
n
1
2
2  1 x2
2
n
(n ar os x)
nx sin p
+ n 1  os (n ar os x) = 0:

n
1
2
2
2
1 x
7. Sa se studieze apli abilitatea8teoremei lui Rolle pentru urmatoarele fun tii:
p2
>
x + x + 4; da a x 2 [0; 3;
<
p
a) f : [ 2 3; 3 ! IR; f (x) = > x2
p
:
+ 2;
da a x 2 [ 2 3; 0):
4
b) f : [0; 2 ! IR; f (x) = jx 1j3 :
p
Rezolvare. a) Fun tia f este ontinua pe [ 2 3; 3: ^Intr-adevar pentru x = 0
f (x) = f (0) = 2:
f (x) = xlim
avem xlim
!0
!0
x<0
x>0
Pentru x 6= 0 obtinem:
8
>
>
<
p 22x + 1 ; da a x 2 (0; 3;
0
f (x) = > 2 x +
p
x x+4
>
:
;
da a x 2 [ 2 3; 0):
2
^In pun tul x = 0 al ulam derivatele laterale:
x +2 2
f (x) f (0)
4
fs0 (0) = xlim
=
lim
= 0;
!0
x!0
x
x
x<0
x<0
2

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

183

x2 + x + 4 2
x2 + x + 4 4
p
=
= xlim
2
!0
x
x>0
x>0 x( x + x + 4 + 2)
x>0
x+1
1
p
= xlim
=
:
!0 x2 + x + 4 + 2 4
x>0
Deoare e fs0 (0) 6= fd0 (0) rezulta a f nu este derivabila ^n pun tul x = 0, de i nu se
poate apli a teorema lui Rolle.
8
<
(x 1)3 ; da a x 2 [1; 2;
b) Fun tia f : [0; 2 ! IR; f (x) = :
(x 1)3 ; da a x 2 [0; 1)
este ontinua pe [0; 2:8Derivata sa ^ntr-un pun t x 6= 1 este:
< 3(x
1)2 ; da a x 2 (1; 2;
f 0 (x) = :
3(x 1)2 ; da a x 2 [0; 1):
Deoare e 9 xlim
f 0 (x) = 0, dedu em a f este derivabila ^n pun tul x = 1 si f 0 (1) = 0.
!1
De i:
8
<
3(x 1)2 ; da a x 2 [1; 2;
f 0 (x) = :
3(x 1)2 ; da a x 2 [0; 1):
Cum f (0) = f (2) = 1 rezulta a avem toate ipotezele din teorema lui Rolle
^ndeplinite, de i onform a estui rezultat dedu em existenta unui pun t 2 (0; 2)
a.^. f 0 ( ) = 0: Impun^and onditia f 0 (x) = 0 gasim singurul pun t = 1 u a easta
proprietate.
8. Sa se studieze apli abilitatea teoremei lui Lagrange pentru urmatoarele fun tii,
iar ^n az a rmativ sa se determine onstanta din enuntul teoremei:
a) f : [ =2; =2 ! IR; f (x8) = j sin xj  sgn (sin x);
p
>
<
x + 1; da a x 2 (0; 3;
b) f : [ 4; 3 ! IR; f (x) = > x
+ 1; da a x 2 [ 4; 0:
:
2
Rezolvare. a) Fun tia f este:
f (x) f (0)
= xlim
fd0 (0) = xlim
!0
!0
x

8
>
>
>
<

f ( x) = >
>
>
:

sin x  (+1); da a x 2 (0; =2;


0;
da a x = 0;
sin x  ( 1); da a x 2 [ =2; 0):

De i f (x) = sin x; 8 x 2 [ =2; =2: Deoare e fun tia f este ontinua pe [ =2; =2
si derivabila pe [ =2; =2 rezulta, onform teoremei lui Lagrange, a 9 2 ( =2; =2)
a.^. f (=2) f ( =2) = f 0 ( )  (=2 ( =2)) ) 2 =  f 0 ( ) , f 0 ( ) = 2= )
os = 2=: Pun tele are satisfa onditia din on luzia teoremei lui Lagrange sunt
=  ar os 2=:
b) Deoare e f (0 0) = f (0 + 0) = f (0) = 1 rezulta a fun tia f este ontinua

184

Capitolul 5

^n pun tul x = 0. De i f este ontinua pe intervalul [ 4; 3; ( ind pe [ 4; 3 n f0g


ompuneri de fun tii elementare). ^In ori e pun t x 6= 0 fun tia f este derivabila u
derivata:
8
1
>
>
p
; da a x 2 (0; 3;
<
f 0 (x) = > 2 x1 + 1
>
:
;
da a x 2 [ 4; 0):
2
Din faptul a 9 xlim
f 0 (x) = 1=2 dedu em a f este derivabila si ^n pun tul x = 0 u
!0
f 0 (0) = 1=2: De i f este derivabila pe ^ntreg intervalul [ 4; 3: Conform teoremei lui
Lagrange rezulta a 9 2 ( 4; 3) a.^. f (3) f ( 4) = f 0 ( )(3 ( 4)) ) 3 = 7f 0 ( ) )
f 0 ( ) = 3=7: Pun tele u a easta proprietate nu se gases ^n intervalul ( 4; 0),
1
3
deoare e ai i derivata este egala u 1=2. Impun^and onditia p
= , dedu em
2 +1 7
13
pun tul ( are este si uni ) egal u 2 (0; 3):
36
9. Sa se studieze apli abilitatea teoremei lui Cau hy pentru urmatoarele fun tii,
iar ^n az a rmativ sa se determine onstanta din enuntul teoremei:
8
3
> x
>
<
x2 + 1; da a x 2 (1; 3;
f : [0; 3 ! IR; f (x) = > 3
4
>
:
x + ; da a x 2 [0; 1;
3
g : [0; 3 ! IR; g (x) = x:
1
f (x) = f (1) = rezulta a fun tia f
f (x) = xlim
Rezolvare. Deoare e xlim
!1
!1
3
x>1
x<1
este ontinua ^n pun tul x = 1. Fiind pe intervalele [0; 1) si (1; 3 fun tie elementara,
dedu em a f este ontinua pe ^ntreg intervalul [0; 3. Derivata lui f ^ntr-un pun t
x 6= 1 este:
8
< x2
2x; da a x 2 (1; 3;
f 0 (x) = :
1; da a x 2 [0; 1):
Deoare e 9 xlim
f 0 (x) = 1 rezulta a f este derivabila ^n pun tul x = 1, iar f 0 (1) = 1:
!1
De i:
8
<
x2 2x; da a x 2 [1; 3;
0
f (x) = :
1; da a x 2 [0; 1):
Fun tia g este ontinua pe [0; 3 si derivabila pe [0; 3, iar g 0(x) = 1 6= 0; 8 x 2
2 (0; 3): Din ele de mai sus tragem on luzia a avem ^ndeplinite toate ipotezele din
teorema lui Cau hy. Rezulta a 9 2 (0; 3) a.^.:

f (3) f (0)
=
g (3) g (0)

f 0 ( )
g 0 ( )

1 4=3 f 0 ( )
= 0
3 0
g ( )

0
) fg0(( )) =

1
:
9

185

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

Pe intervalul (0; 1) 6 9 ni i un pun t u a easta proprietate, deoare e f 0 (x) = 1,


g 0 (x) = 1; 8 x 2 (0; 1): ^Insa pe intervalulp(1; 3) avem:
2 2
1
)
=1+
2 (1; 3):
2 2 =
9
3
10. Sa se arate a da a f , g si h sunt fun tii ontinue pe [a; b si derivabile pe
(a; b) atun i 9 2 (a; b) a.^.:


0
f (a) f (b) f ( )



0 ( ) = 0:
g (a)
g
(
b
)
g




0
h(a)
h(b) h ( )
Rezolvare.
Sa onsideram fun t
ia ' : [a; b ! IR;








f (a) f (b) f (x)










f
(
a
)
f
(
b
)
g
(
a
)
g
(
b
)
 g (x)+

 f (x)
'(x) = g (a) g (b) g (x) =


h(a)
h(a) h(b)
h(b)


h(a)
h(b) h(x)



f (a) f (b)
 h(x):

+
g (a)
g (b)
Deoare e fun tia ' este ontinua pe [a; b, derivabila pe (a; b) si '(a) = '(b) = 0
dedu em, onform teoremei lui Rolle, a 9 2 (a; b) a.^. '0 ( ) = 0: Dar:





f (a) f (b)
f (a) f (b)
g (a) g (b) 0
0
0
h0 (x) =



' (x) =
g (x) +

f (x)
g (a)
h(a)
g (b)
h(b)
h(a) h(b)




0
f (a) f (b) f (x)


= g (a) g (b) g 0 (x) :


h(a)
h(b) h0 (x)



0
f (a) f (b) f ( )


De i '0 ( ) = 0 , g (a) g (b) g 0( ) = 0:


h(a)
h(b) h0 ( )
11. Fie f : [0; 1 ! IR+ o fun tie are admite o primitiva F : [0; 1 ! IR (F
derivabila pe (0; 1) si F 0 (x) = f (x); 8 x 2 (0; 1)) u proprietatea F (1) = 0: Sa se arate
a 9 2 (0; 1) a.^.:

F ( ) > e  f ( ):
2


Rezolvare. Consideram fun tia G : [0; 1 ! IR; G(x) = 1 e x  F (x):
Fun tia G este ontinua pe [0; 1, derivabila pe (0; 1), iar G(0) = G(1) = 0: Conform
teoremei lui Rolle exista 2 (0; 1)
a.^. G0 ( ) = 0:

Dar G0 (x) = 2x e x F (x) + 1 e x  f (x); 8 x 2 (0; 1): De i relatia G0 ( ) = 0
devine:
2

186

Capitolul 5

2 e

2 F ( )

2 e

2 f ( ) + f ( )

2 F ( )

1 f ( ):
Folosim ^n ontinuare inegalitatea e x
1 > x2 ; 8 x 2 (0; 1): ^Intr-adevar,
onsider^and fun tia f1 : [0; 1
) ! IR; f1 (x) = e x + x2 1, avem f1 (0) = 0 si

f10 (x) = 2x e x + 2x = 2x 1 e x > 0; 8 x 2 (0; 1): Rezulta a f1 este stri t
res atoare pe (0; 1), de i f1 (x) > 0; 8 x 2 (0; 1):
Utiliz^and inegalitatea de mai sus ^n relatia (4) obtinem:
2 e F ( ) > 2 f ( ); (f ( ) > 0);
de unde rezulta a:

F ( ) > e  f ( ):
2
12. Fie f; g 2 C 1 ([a; b) si sa presupunem a fg 0 f 0 g nu se anuleaza ^n ni i
un pun t din [a; b. Sa se arate a ^ntre doua zerouri ale fun tiei f se gaseste unul al
fun tiei g si re ipro .
Rezolvare. Fie x1 ; x2 2 [a; b; x1 < x2 , doua zerouri ale fun tiei f , adi a
f (x1 ) = f (x2 ) = 0: Presupunem prin redu ere la absurd a g (x) 6= 0; 8 x 2 [x1 ; x2 :
f
Sa onsideram ^n ontinuare fun tia : [x1 ; x2 ! IR: A easta fun tie este ontinua pe
g
!
!
f
f
(x1 ) =
(x2 ) = 0: Conform teoremei lui Rolle
[x1 ; x2 , derivabila pe (x1 ; x2 ) si
g
g
!0
f
rezulta a 9 2 (x1 ; x2 ) a.^.
( ) = 0 , (f 0 g )( ) (fg 0)( ) = 0: Relatia obtinuta
g
ontrazi e ipoteza, are spune a f 0 g fg 0 nu se anuleaza pe [a; b. Rezulta astfel a
presupunerea fa uta este falsa, de i 9 x0 2 [x1 ; x2 a.^. g (x0 ) = 0:
^In mod asemanator se demonstreaza a ^ntre doua zerouri ale fun tiei g se gaseste
un zero al fun tiei f .
13. Sa se arate a polinomul:
xn
x x2
P (x) = 1 + + +    +
1! 2!
n!
nu are rada ini multiple.
Rezolvare. Presupunem prin redu ere la absurd a 9 2 IR; rada ina multipla
a polinomului P , de i el putin rada ina dubla, adi a P ( ) = 0 si P 0 ( ) = 0: Astfel
obtinem relatiile:
2
n
2
n 1
1 + + +    + = 0 si 1 + + +    +
= 0;
1! 2!
n!
1! 2!
(n 1)!
de unde rezulta a = 0: Dar P (0) = 1 6= 0; de i = 0 nu este rada ina a polinomului
P . Contradi tia obtinuta ne ondu e la on luzia a P nu are rada ini multiple.
(4)

= e

=0

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

187

14. Sa se arate a:


1
x+a
x a
ln x
< p ; 8 x 2 (0; 1) n f1g; b)
>
; 8 x > a > 0:
a)
x 1
x
2
ln x ln a
p
Rezolvare. a) Notam x = y . Atun i inegalitatea din enunt este e hivalenta u:
1
ln y 2
<
; 8 y 2 (0; 1) n f1g:
y2 1 y
Da a y 2 (1; 1) inegalitatea de mai sus se transforma ^n:
y2 1
(5)
2 ln y <
; 8 y 2 (1; 1);
y
iar pentru y 2 (0; 1) inegalitatea devine:
y2 1
(6)
2 ln y >
;
y

8 y 2 (0; 1):

Pentru a demonstra inegalitatile (5) si (6), sa onsideram fun tia f : (0; 1) ! IR;
y2 1
: Avem:
f (y ) = 2 ln y
y
2 y2 + 1
(y 1)2
f 0 (y ) =
=
< 0; 8 y 2 (0; 1) n f1g:
y
y2
y2
Rezulta astfel a f este stri t des res atoare pe (0; 1) n f1g: Deoare e f (1) = 0,
dedu em a f (y ) > 0; 8 y 2 (0; 1), adi a inegalitatea (5), si f (y ) < 0; 8 y 2 (1; 1);
adi a inegalitatea (6).
b) Inegalitatea din enunt este e hivalenta u:
ln x

(7)

ln a >

2(x a)
;
x+a

8 x > a > 0:

2(x a)
: Avem:
Consideram fun tia f : (a; 1) ! IR; f (x) = ln x ln a
x
+
a
1
4a
(x a)2
f 0 (x) =
=
> 0; 8 x 2 (a; 1):
x (x + a)2 x(x + a)2
Deoare e xlim
!a f (x) = 0; iar fun tia f este stri t res atoare, dedu em a f (x) > 0;
x>a

8 x 2 (a; 1); adi a inegalitatea (7).

15. Sa se dis ute natura rada inilor e uatiei:


f (x) = x4 4x3 8x2 +  = 0
dupa valorile parametrului real , folosind sirul lui Rolle.
Rezolvare. Avem:
f 0 (x) = 4x3 12x2 16x = 4x(x2 3x 4):
E uatia f 0 (x) = 0 are solutiile x1 = 0; x2 = 1; x3 = 4: Sirul lui Rolle este:

188

Capitolul 5

1) f (0) f (4) f (1)


 3   128 +
Da a  2 ( 1; 0) sirul lui Rolle este: +
+. Atun i e uatia admite doua
rada ini reale x1 2 ( 1; 1); x2 2 (4; 1) si doua rada ini omplexe x3 ; x4 2 C .
Da a  = 0 sirul lui Rolle este: +
0
+. Atun i e uatia admite patru
p
p
rada ini reale x1 = 2 2 3 2 ( 1; 1); x2 = x3 = 0; x4 = 2 + 2 3 2 (4; 1):
Da a  2 (0; 3) sirul lui Rolle este: +
+
+. Atun i e uatia admite patru
rada ini reale distin te x1 2 ( 1; 1); x2 2 ( 1; 0); x3 2 (0; 4); x4 2 (4; 1):
Da a  = 3 sirul lui Rolle este: + 0 +
+. Atun i e uatia admite patru
p
p
6 2 (0; 4); x4 = 3 + 6 2 (4; 1):
rada ini reale x1 = x2 = 1; x3 = 3
Da a  2 (3; 128) sirul lui Rolle este: + + +
+. Atun i e uatia are doua
rada ini reale x1 2 (0; 4); x2 2 (4; 1) si doua rada ini omplexe x3 ; x4 2 C:
Da a  = 128 sirul lui Rolle este: + + + 0 +. Atun i e uatia are doua rada ini
reale x1 = x2 = 4 si doua rada ini omplexe x3 ; x4 2 C .
Da a  2 (128; 1) sirul lui Rolle este: + + + + +. Atun i e uatia nu are ni i
o rada ina reala, x1 ; x2 ; x3 ; x4 2 C:
16. Sa se studieze apli abilitatea teoremei lui l'H^ospital (Teorema 8) pentru
fun tiile:
a) f (x) = x8+ sin x  os x; g (x) = esin x (x + sin x  os x) si pun tul limita 1.
1
>
<
x2 sin ; da a x 6= 0;
x
b) f (x) = >
g (x) = sin x si pun tul x0 = 0.
:
0;
da a x = 0;
Rezolvare. a) f; g : IR ! IR sunt fun tii ontinue si derivabile pe IR, iar
sin x  e; j sin x os xj  1).
lim f (x) = 1 (j sin x os xj  1) si xlim
x!1
!1 g (x) = 1 (0 < e
Sa veri am a um onditia g 0(x) 6= 0 ^ntr-o ve inatate a lui 1, de i pentru x 2 [A; 1);
A 2 IR, A su ient de mare. Avem g 0 (x)= os x esin x (x +sin x os x)+ esin x (1+ os2 x
sin2 x) = esin x (x os x + sin x os2 x + 2 os2 x) = esin x os x (x + sin x os x + 2 os x):
Pentru A mare, A > 0 9 A0 > 0 a.^. x + sin x os x + 2 os x  A0 ; 8 x 2 [A; 1): De i
g 0(x) = 0 , os x = 0 , x = =2 + k; k 2 Z , adi a 9 valori ale lui x ori ^at de mari
are sa anuleze pe g 0 . Dedu em astfel a a easta onditie g 0 6= 0 ^ntr-o ve inatate a lui
1 nu este ^ndeplinita, de i nu putem apli a regula lui l'H^ospital, desi:
f 0 (x)
1 sin2 x + os2 x
9 xlim
=
lim
!1 g 0 (x) x!1 esin x os x (x + sin x os x + 2 os x) =
2 os x
= xlim
!1 esin x (x + sin x os x + 2 os x) = 0:

f(

1) f (

189

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

Din al ul dire t se poate vedea a:


x + sin x os x
1
f (x)
=
lim
=
lim
6 9 xlim
!1 g (x) x!1 esin x (x + sin x os x) x!1 esin x :
b) Sa onsideram fun tiile f; g : ( a; a) ! IR; 0 < a < =2: Evident f si g sunt
ontinue si derivabile pe ( a; a); xlim
f (x) = xlim
g (x) = 0; iar g 0(x) = os x 6= 0; 8 x 2
!0 0
!0
f (x)
2 ( a; a): Sa studiem existenta xlim
: Avem:
!0 g 0 (x)


2x sin x1 os x1
1
1
1
f 0 (x)
os ;
2x sin
= xlim
= xlim
os = xlim
lim
!0
!0
!0
x!0 g 0 (x)
os x
x
x
x
are nu exista. De i nu putem apli a teorema lui l'H^ospital. Din al ul dire t dedu em
a:

x2 sin x1
f ( x)
x  
1
9 xlim
 x sin x = 0:
= lim
= xlim
!0 g (x) x!0 sin x
!0 sin x
Fa em observatia a ^n a est az b) putem apli a Teorema 7 a lui Cau hy (prima
regula a lui l'H^ospital). ^Intr-adevar f (0) = g (0) = 0; f si g sunt derivabile ^n 0 (pentru
fun tia f vezi Problema 2), iar g 0 (0) = 1 6= 0: Rezulta, onform Teoremei 7 a:
f (x) f 0 (0) 0
9 xlim
=
= = 0:
!0 g (x) g 0 (0) 1
17. Sa se al uleze, folosind regula lui l'H^ospital, urmatoarele limite:
sin2 x x2 os x
; b) xlim
x  ( 2 ar tg x); ) xlim
xsin x ;
a) xlim
3
!1
!1
!0
x



x

1
1
tg x sin x
;
e)
lim
ar tg
x
;
d) xlim
; f) xlim
x!1 2
!0 ex 1 x
!0 sin3 x
px + p1 x) px + p x ; unde a = 0 sau 1; h) lim ln (1 + x ar sin x) :
g) xlim
(
!a
x!0
ax bx
Rezolvare. a) Avem:
sin2 x x2 os x l0 H
2 sin x os x 2x os x + x2 sin x l0 H
lim
=
lim
=
x!0
x!0
x3
3x2
2 os 2x 2 os x + 4x sin x + x2 os x l0 H
=
= xlim
!0
6x
2
4 sin 2x + 6 sin x + 6x os x x sin x
= 0:
= xlim
!0
6
2  1+1x
 2ar tg x l0 H
b) xlim
= xlim
1 = 2:
1
!1 x  ( 2ar tg x) = xlim
!1
!1
x
x
1
x
ln x
lim
xsin2 x1
1
lim
os
x
!1
x
lim
x
x!1 1 l0 H
sin x = exlim
sin x = e
sin x = ex!1 os x1 =
!1 sin x  ln x = e
) xlim
x
!1
sin2 x1 1
 x lim 1
lim
x!1 1
x
= ex!1 x = e0 = 1:
=e
1

1
ln

1
1

1
2

21

190

Capitolul 5


d) xlim
!0 ex
1
:
=
2

x ex + 1 l0 H
1 ex l0 H
ex
1
= xlim
=
lim
=
lim
=
!0 xex x
x!0 ex + xex 1
x!0 2ex + xex
x


ln 2 ar tg x

1
ln
ar tg x
lim
lim
x
l0 H
2
ln x
= ex!1
= ex!1 ln x
=




e) xlim
x
!1 2 ar tg

1 
1


x
1+x
x
1
=2 ar tg x
1+
x
lim
lim
lim
1
0H
x!1
2
x
!1
x
!1
1+
x
=
2
ar tg
x
=
2
ar tg
x l=
x
=e !
=e
=e
1+x
x2 1
(1+
x)
lim
lim
1
x!1
1+x = ex!1 x2 + 1 = e 1 :
=e
1
3 0H
3
tg x sin x l0 H
os
x os x = lim 1 os x = 1 lim 1 os x l=
f) xlim
=
lim
!0 sin3 x
x!0 3 os3 x sin2 x
x!0 3 sin2 x os x
3 x!0 sin2 x
1
3 os2 x  sin x 1 3 1
= xlim
=  = :
3 !0 2 sin x os x
3 2 2
p
p
px + p x
x
+
1
x
)
=
g) Avem: xlim
(
!a
p x px p p

px + p1 x 1) px p x  px x ( x+ 1 x 1) =
= xlim
[(1
+
!a
p x + p1 x 1
p1 x 2p11 x
p1 x px
2
lim
q
lim
1
x!a p
x!a
x(1 x)
2 x(1 x) (1 x x) = exlim
!a 1 2x
= e:
=e
=e
x
1
p

ar sin
x
+
ln (1 + x ar sin x) l0 H
1+x ar sin x
1 x =
h) xlim
= xlim
x
x
x
!0
!
0
a
b
2x ln a  a
2x ln b  bx
!
1
ar sin x
1
1
p
=
lim
; (a; b > 0; a 6= b):
=
+
a
2
2 ln b x!0
x
ln ab
1 x
18. Sa se al uleze derivatele si diferentialele de ordinul n (n  1) pentru
urmatoarele fun tii:
a) f (x) = ex; x 2 IR; b) f (x) = sin x; x 2 IR;  ) f (x) = os x; x 2 IR; 
1
1
d) f~(x) =
; ln x ; x 2 (0; 1); e) f~(x) = 2
; ln (x 2); xm ;
x
x 3x + 2
m 2 IN  ; x 2 (2; 1):
Rezolvare. a) Avem f (n) (x) = ex ; 8 x 2 IR; 8 n 2 IN: Demonstram a est lu ru
prin indu tie matemati a. Pentru n = 1; f 0 (x) = ex : Presupunem propozit
ia P (n) :
0

(
n
)
x
(
n
+1)
(
n
)
f (x) = e adevarata si o demonstram pe P (n + 1). Din f
(x) = f
(x) =
= (ex )0 = ex ; rezulta a si P (n + 1) este adevarata.
Diferentiala de ordinul n a fun tiei f ^ntr-un pun t x 2 IR este:
dnf (x) = f (n) (x) dxn ; de i dnf (x) = ex dxn :
b) Derivata de ordinul n a fun tiei f este:


1
ln

2 2
2

1
1

1
1

(1

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

191

n
; 8 x 2 IR; 8 n 2 IN:
f (n) (x) = sin x +
2
Formula
o demonstr
am prin indu tie matemati 
a. Pentru
n = 1; f 0 (x) = os x =





n
= sin x + : Presupunem a f (n) (x) = sin x +
este adevarata si demonstram
2
2  

0

n 
n 0
=
= os x +
formula pentru (n +1). Avem: f (n+1) (x)= f (n) (x)= sin x +
2
2
!

n  
(n + 1)
= sin x + +
= sin x +
:
2 2
2
Diferentiala fun tieif este: 
n
dn f (x) = sin
+ x dxn ; 8 x 2 IR; 8 n 2 IN  :
2
) Se demonstreaza prin
indu tie matemati a a:

n
; 8 x 2 IR; 8 n 2 IN;
f (n) (x) = os x +
2


n
iar dnf (x) = os x +
dxn ; 8 x 2 IR; 8 n 2 IN  :
2

1
d) Avem f~(n) (x) = f1(n) (x); f2(n) (x) ; unde f1 (x) = ; f2 (x) = ln x:
x
Se demonstreaza prin indu tie matemati a a:
( 1)n n!
( 1)n+1 (n 1)!
f1(n) (x) = n+1 ; f2(n) (x) =
; 8 x 2 (0; 1); 8 n 2 IN  :
x
xn
De i:
n n! ( 1)n+1 (n 1)! !
(
1)
; 8 x 2 (0; 1); 8 n 2 IN  si
;
f~(n) (x) =
n
+1
n
x
x
!
n n!
n+1 (n 1)!
(
1)
(
1)
n
n
n
d f~(x) =
dx ;
dx ; 8 x 2 (0; 1); 8 n 2 IN  :
xn+1
xn
1
; f (x) =
e) Avem f~(n) (x) = (f1(n) (x); f2(n) (x); f3(n) (x)); unde f1 (x) = 2
x 3x + 2 2
m
= ln (x 2); f3 (x) = x :
Des ompunem pe f1 ^n fra tii simple:
1
1
1
=
; 8 x 2 (2; 1);
f1 (x) =
(x 1)(x 2) x 2 x 1
de unde rezulta a:
( 1)n n!
( 1)n n!
; 8 n 2 IN; 8 x 2 (2; 1):
f1(n) (x) =
(x 2)n+1 (x 1)n+1
Pentru f2 si f3 avem:
( 1)n+1  (n 1)!
f2(n) (x) =
; 8 n 2 IN  ; 8 x 2 (2; 1);
n
(x 2)
8
<
m(m 1)    (m n + 1) xm n ; da a m  n;
f3(n) (x) = :
0;
da a m < n:
De i pentru n  m:
!
( 1)n n!
( 1)n n! ( 1)n+1 (n 1)!
m
n
(
n
)
~
f (x) =
;
;
; m(m 1)    (m n + 1)x
(x 2)n+1 (x 1)n+1
(x 2)n
iar dnf~(x) = f~(n) (x) dxn ; 8 x 2 (2; 1):


192

Capitolul 5

Pentru n > m:
n n! ( 1)n+1 (n 1)! !
n n!
(
1)
(
1)
(
n
)
f~ (x) =
;
;0 ;
(x 2)n+1 (x 1)n+1
(x 2)n
iar dn f~(x) = f~(n) (x) dxn ; 8 x 2 (2; 1):
19. Sa se demonstreze, folosind metoda indu tiei matemati e, formula lui LeibnizNewton:
(f  g )(n) = Cn0 f (n) g + Cn1 f (n 1) g 0 +    Cnn 1 f 0 g (n 1) + Cnn fg (n) ; n 2 IN 
si apoi sa se apli e pentru urmatoarele fun tii:
a) f (x) = ex sin x; x 2 IR; b) f (x) = xm ln x; x 2 IR+ ; m 2 IN ;
) f (x) = sin ax  sin bx; x 2 IR; a; b 2 IR ; d) f (x) = x3 e 2x ; x 2 IR pt. n = 5:
Sa se s rie si diferentialele de ordinul n ale a estor fun tii.
Rezolvare. Pentru n = 1 formula este adevarata: (f  g )0 = f 0 g + fg 0 = C10 f 0 g +
+C11 fg 0: Sa presupunem formula adevarata pentru n si s-o demonstram pentru (n +1):
0
0


(f  g )(n+1) = (f  g )(n) = Cn0 f (n) g + Cn1 f (n 1) g 0 +    + Cnn 1 f 0 g (n 1) + Cnn fg (n) =






= Cn0 f (n+1) g + f (n) g 0 + Cn1 f (n) g 0 + f (n 1) g 00 +    + Cnn 1 f 00 g (n 1) + f 0 g (n) +


+Cnn f 0 g (n) + fg (n+1) = Cn0 f (n+1) g + (Cn0 + Cn1 )f (n) g 0 + (Cn1 + Cn2 )f (n 1) g 00 +    +
+(Cnn 1 + Cnn )f 0 g (n) + Cnn fg (n+1) = Cn0+1 f (n+1) g + Cn1+1 f (n) g 0 + Cn2+1 f (n 1) g 00 +    +
+1 fg (n+1) :
+ Cnn+1 f 0 g (n) + Cnn+1

De i formula este adevarata si pentru (n + 1). Conform prin ipiului indu tiei
matemati e rezulta a formula lui Leibniz-Newton este adevarata pentru
8 n2 IN :

n
+x ; 8x 2
a) Din Problema 18 a)-b) avem: (ex )(n) = ex , iar (sin x)(n) = sin
2
n
X
2 IR; 8 n 2 IN: De i: f (n)(x) = Cnk (ex)(n k)(sin x)(k) =
k=0 !
n
X
k
k
x
= Cn e sin
+ x ; 8 x 2 IR; 8 n 2 IN  si
2
k=0
!!
n
X
k
k
x
+ x dxn ; 8 x 2 IR; 8 n 2 IN  :
dn f (x) =
Cn e sin
2
k=0
n
X
(
n
)
b) Conform Problemei 18 d)-e) obtinem: f (x) = Cnk (xm )(n k) (ln x)(k) =
k=0
8
n
k+1 (k 1)!
X
m
!
(
1)
>
k
m
n
+
k
>
>
Cn
x

; da a n  m;
>
<
(m n + k)!
xk
k
=0
=> X
n
( 1)k+1 (k 1)!
m!
>
m
n
+
k
k
>
x

; da a n > m:
C
>
n (m n + k )!
:
xk
k=n m
De i:

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala


n

C k m!(k 1)! m n
x ; da a n  m;
( 1)k+1 n
(m n + k)!
k
=0
(
n
)
f (x) = > X
n
C k m!(k 1)! m n
>
>
( 1)k+1 n
x ; da a n > m;
>
:
(m n + k)!
k=n m
iar dnf (x) = f (n) (x) dxn ; 8 n 2 IN  ; 8 x 2 (0; 1):
n
X
) Avem: f (n) (x) = Cnk (sin ax)(n k) (sin bx)(k) =
k=0
!
!
n
X
k
(n k )
k
n
k
k
sin bx +
; 8 x 2 IR; n 2 IN  ;
= Cn a b sin ax +
2
2
k=0
n
iar d f (x) = f (n) (x) dxn ; 8 x 2 IR; 8 n 2 IN  :
d) f (5) (x) = C52 6  ( 2)2 e 2x + C53 6x  ( 2)3 e 2x + C54 3x2  ( 2)4 e 2x +
+C55 x3  ( 2)5 e 2x = (240 480x + 240x2 32x3 )e 2x ; 8 x 2 IR;
iar d5 f (x) = (240 480x + 240x2 32x3 )e 2x dx5 ; 8 x 2 IR:
20. Sa se veri e a da a f (x) = (ax + b)m  ( x + d)n m 1 atun i:
f (n) (x) = m(m 1)    (m n + 1)(ad b )n (ax + b)m n ( x + d) m 1 :
8
>
>
>
>
<

193

Rezolvare. Demonstram relatia din enunt prin indu tie matemati a. Pentru
n = 1 avem f (x) = (ax + b)m ( x + d) m si:
f 0 (x) = ma(ax + b)m 1 ( x + d) m + ( m) (ax + b)m ( x + d) m 1 =
= (ax + b)m 1 ( x + d) m 1 m[a( x + d) (ax + b) = m(ad b )(ax + b)m 1 ( x + d) m 1 :
Presupunem adevarata relatia pentru n 1, adi a:
i
dn 1 h
m ( x + d)n m 2 = m(m 1)    (m n + 2)(ad b )n 1 
(
ax
+
b
)
dxn 1
(ax + b)m n+1 ( x + d) m 1
si o vom demonstra pentru n (relatia din enunt). Avem:
i
io
h
dn h
dn n
m
n
m
1
m ( x + d)n m 2 P rob:
=
(
ax
+
b
)
(
x
+
d
)
(
x
+
d
)
(
ax
+
b
)
= 19
n
n
dx
dx
n
1
i
i
h
d
dn h
= n n 1 (ax + b)m ( x + d)n m 2 + ( x + d) n (ax + b)m ( x + d)n m 2 =
dx
dx
(
)
n
1
i
i
h
d dn 1 h
d
m
n
m
2
m
n
m
2
+( x + d)
=
= n n 1 (ax + b) ( x + d)
(ax + b) ( x + d)
dx
dx dxn 1
d
= nm(m 1)    (m n+2)(ad b )n 1 (ax+b)m n+1 ( x+d) m 1 +( x+d) [m(m 1)
dx
    (m n +2)  (ad b )n 1(ax + b)m n+1( x + d) m 1= nm(m 1)    (m n +2)
(ad b )n 1 (ax + b)m n+1  ( x + d) m 1 +( x + d)m(m 1)    (m n +2)(ad b )n 1 
 [a(m n + 1)(ax + b)m n ( x + d) m 1 (m + 1) (ax + b)m n+1( x + d) m 2 =
= m(m 1)    (m n +2)(ad b )n 1 (ax + b)m n  ( x + d) m 1 [ n(ax + b)+ a( x + d)
(m n +1) (m +1) (ax + b) = m(m 1)    (m n +2)(ad b )n 1 (ax + b)m n ( x+

194

Capitolul 5

+d) m 1 [a nx + b n + a mx + adm a nx adn + a x + ad ma x a x mb b =


= m(m 1)    (m n + 2)(ad b )n 1 (ax + b)m n ( x + d) m 1 [b n + adm adn + ad
mb b = m(m 1)    (m n + 2)(ad b )n 1 (ax + b)m n ( x + d) m 1 (ad b )
(m n + 1) = m(m 1)    (m n + 2)(m n + 1)(ad b )n(ax + b)m n 
( x + d) m 1:
21. Sa se s rie formula lui Ma -Laurin u restul lui Lagrange pentru urmatoarele
fun tii:
a) f (x) = sin x; x 2 IR; b) f (x) = os x; x 2 IR; ) f (x) = ex ; x 2 IR;
d) f (x) = ln (1 + x); x 2 ( 1; 1); e) f (x) = (1 + x) ; x 2 ( 1; 1); 2 IR:
Rezolvare. a) Deoare e f (2m) (x) = ( 1)m sin x si f (2m+1) (x) = ( 1)m os x
rezulta a f (2m) (0) = 0 si f (2m+1) (0) = ( 1)m ; 8 m 2 IN: De i pentru 8 x 2 IR :
p
X
x2p
x2k 1
+( 1)p
sin (2p 1 x); pentru n =2p 1; 2p 1 2 (0; 1)
sin x = ( 1)k 1
(2k 1)!
(2p)!
k=1
p
X
x2k 1
x2p+1
si sin x = ( 1)k 1
+ ( 1)p
os (2p x); pentru n =2p; 2p 2 (0; 1):
(2k 1)!
(2p +1)!
k=1
b) Deoare e f (2m) (x) = ( 1)m os x si f (2m+1) (x) = ( 1)m+1 sin x rezulta a
f (2m) (0) = ( 1)m si f (2m+1) (0) = 0; 8 m 2 IN: De i pentru 8 x 2 IR:
p
X
x2p+1
x2k
+ ( 1)p+1
sin (2p x); pentru n =2p; 2p 2 (0; 1) si
os x = ( 1)k
(2k)!
(2p +1)!
k=0
pX1
x2k
x2p
os x = ( 1)k
+ ( 1)p
os (2p 1 x); pentru n =2p 1; 2p 1 2 (0; 1):
(2k)!
(2p)!
k=0
) Deoare e (ex )(m) = ex ; rezulta a f (m) (0) = 1; 8 m 2 IN si de i pentru 8 x 2 IR
avem:
n xk
X
xn+1 n x
ex =
+
e ; n 2 (0; 1):
(n + 1)!
k=0 k !
(m 1)!
d) Din f (m) (x) = ( 1)m 1
; 8 m 2 IN  si f (m) (0) = ( 1)m 1 (m 1)!
(1 + x)m
pentru m 2 IN  si f (0) (0) = 0 rezulta a pentru 8 x 2 ( 1; 1):
n
X
(k 1)! k
n!
1
ln (1 + x) = ( 1)k 1
x + ( 1)n
xn+1
=
k!
(n + 1)!
(1 + n x)n+1
k=1
n ( 1)k 1
X
xn+1
1
xk + ( 1)n

;  2 (0; 1):
=
k
n + 1 (1 + n x)n+1 n
k=1
e) Deoare e f (m) (x) = ( 1)    ( m + 1)(1 + x) m ; m 2 IN  ; iar f (m) (0) =

m + 1); m 2 IN  si f (0) = 1 rezulta a pentru 8 x 2 ( 1; 1) :


n
X
xn+1
xk

( 1)    ( n)
(1 + x) = 1 + ( 1)    ( k + 1) +
k! (n + 1)!
k=1
(1 + n x) n 1 ; n 2 (0; 1):

= (

1)    (

195

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

22. Sa se dezvolte fun tia f (x) = ex ; x 2 IR dupa puterile binomului (x 1).
Rezolvare. Folosim formula lui Taylor pentru x0 = 1: Deoare e f (k) (x) = ex si
f (k) (1) = e; 8 k 2" IN rezulta a pentru 8 x 2 IR :
#
en (x 1)n+1
(x 1)n
x 1 (x 1)2
x
+
+
++
;
e =e 1+
1!
2!
n!
(n + 1)!
unde n = 1 + n (x 1); n 2 (0; 1):
23. Sa se dezvolte polinomul P (x) = x3 5x2 + 7x 1 dupa puterile lui (x 2).
Rezolvare. Avem:
x 2 0
(x 2)2 00
(x 2)3 000
P (x) = P (2) +
P (2) +
P (2) +
P (2) =
1!
2!
3!
(x 2)2
(x 2)3
x 2
( 1) +
2+
6 = (x 2)3 + (x 2)2 (x 2) + 1:
=1+
1!
2!
3!
24. Sa se evalueze eroarea omisa ^n aproximarea:
1 1 1 1 1
e 1'1
+
+
:
1! 2! 3! 4! 5!
Rezolvare. Deoare e:2
x x x3 x4 x5 x6
ex = 1 + + + + + + ex ;  2 (0; 1)
1! 2! 3! 4! 5! 6!
rezulta a:
1 1 1 1 1 1 
e 1=1
+
+
+ e :
1! 2! 3! 4! 5! 6! 
1 1 1 1 1
1
=
+
+
De i eroarea omisa prin aproximarea lui e u 1
1! 2! 3! 4! 5!
e 
1
1
= 0; 3666 este " =
: Deoare e  2 (0; 1) rezulta a " < =
: De i eroarea este
6!
6! 720
mai mi a de ^at 0; 0014:
p
25. Sa se al uleze valoarea aproximativa pentru 83 si sa se evalueze eroarea
omisa.
Rezolvare. Avem 83 = 81 + 2 = 34 + 2: Consideram fun tia f (x) = x1=4 pe are
o dezvoltam dupa formula lui Taylor de ordinul doi (n = 2) ^n pun tul x0 = 34 :
x 34 1
(x 34 )2 1
(x 34 )3 21 h 4
4 )i 11=4 ;  2
f (x) = 3+
3
+

(
x
3


+

1! 4  27
2!
16  36
3!
64
2 (0; 1):
Pentru x = 83 obtinem:
p
4
8  21
2
+
(2 + 34 ) 11=4 =
83 = 3 +
6
4  27 2!  16  3 3!  64
1
1
7
=3+
+
(2 + 34 ) 11=4 ;  2 (0; 1):
6
3
54 3  2 16
p
1
7
1
Rezulta a 83 ' 3 +
'
3; 01835 si eroarea omisa este " = (2+
54 5832
16
7
11
6
+34 ) 11=4 : Deoare e  2 (0; 1) rezulta a " <  3 < 2; 47  10 :
16
4

196

Capitolul 5

26. Sa se al uleze 40 u in i ze imale exa te.


Rezolvare. Consideram fun tia f (x) = x1=5 si apli am formula lui Taylor pentru
a easta fun tie ^n pun tul x0 = 25 = 32: Avem:
(x 25 )n (n) 5 (x 25 )n+1 (n+1)
x 25 0 5
5
f (2 ) +    +
f (2 ) +
f
(n );
f (x) = f (2 ) +
1!
n!
(n + 1)!
n = 25 +   (x 25 );  2 (0; 1):
1
4
Cal ulam derivatele fun tiei f . Obtinem: f 0 (x) = x 4=5 ; f 00 (x) = 2 x 9=5 ;
5
5
49
4  9    (5n 6) (5n 1)=5
f 000 (x) = 3 x 14=5 ;    ; f (n) (x) = ( 1)n 1
x
:
n
5
5
Pentru a avea o eroare mai mi a de ^at 10 5 trebuie sa impunem onditia jRn (40)j <
< 10 5 : Dar: n+1
n+1
n
jRn(40)j = (n8+ 1)!  4  9  5n(5+1n 1)  n < (n8+ 1)!  4  9  5n(5+1n 1)  2 5n 4 =
 n+1
8
4  9    (5n 1)
=

:
5
(n + 1)! 25n+4
Pun^and onditia:
 n+1
4  9    (5n 1)
8

< 10 5
5
n
+4
5
(n + 1)! 2
obtinem n  5: De i pentru n = 5 avem:
3
p
82 4
8 1
9 + 8  4  9  2 14
40 ' T5 (40) = 2 +   2 4


2
1! 5
2! 52
3! 53
5
84 4  9  14
19 + 8  4  9  14  19  2 24 = 2; 09128


2
4!
54
5!
55
6
u o eroare mai mi a de ^at 9; 975  10 .
27. Sa se al uleze u ajutorul formulei lui Taylor urmatoarele limite:
p 2
1+x 1
ex sin x x(1 + x)
sin x sin a
; b) xlim
;
a) xlim
!a x a ; ) xlim
!0
!0
x2
px3 3



tg x sin x
1+x 1
1
d) xlim
; f) xlim
; e) xlim
x x2 ln 1 +
;
3
!1
!0
!
0
x
x 
x3

x
1
x sin x
:
;
h)
lim
g) xlim
x!1 x 1
!0 3 sin 2x 2 sin 3x
ln x
Rezolvare. a) Folosind formula
lui Ma -Laurin obt!
inem:

!
2


p 2
x
1
x p x


1+x 1=
+

+ R2 (x) =

1!
1 + x2 x=0 2! (1 + x2 )3=2 x=0
R2 (x)
x2
= 0:
= + R2 (x); unde xlim
!0 x2
2
p 2
!
x + R (x)
1+x 1
1
R
(
x
)
1
2
2
2
Atun i: xlim
= xlim
= xlim
+ 2
= :
2
2
!0
!
0
!
0
x
x
2
x
2
b) Folosind formula lui Taylor u x0 = a, avem:
5

5 +4
5

197

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

R1 (x)
x a
os a + R1 (x); unde xlim
= 0:
sin x = sin a +
!
a
1!
x a
De i:
sin x sin a
(x a) os a + R1 (x)
R1 (x)
lim
=
lim
=
os
a
+
lim
= os a:
x!a
x!a
x!a x a
x a
x a
R2 (x)
x x2
) Avem: ex = 1 + + + R2 (x); unde xlim
= 0 si
!0 x2
1!
2!
x3
R3 (x)
sin x = x
+ R3 (x) u xlim
= 0:
!0 x3
3!
Atun i:



x + R (x) x x + R (x)
x
1
+
x
+
x x2
2
3
e sin x x(1 + x)
2
3!
=
=
x3
x3 

x + x2 + x2 + xR2 (x) x6 x6 x12 x6 R2 (x)+ R3 (x) 1+ x + x2 + R2 (x) x x2
=
=
x3 

x
x
x + xR (x) x R (x) + R (x) 1 + x + x + R (x)
2
3
2
3
6
12
6 2
2
=
:
3
x
R2 (x) 1
ex sin x x(1 + x) 1
2  R2 (x) +
=
+
lim
lim
x
De i: xlim
3
2
!0
x
3 x2!0 x ! 6 x!0
x2
R3 (x)
x
1
1
+
x
+
+
R
(
x
)
=
:
+ xlim
2
3
!0 x
2
3
x3
R3 (x)
d) Avem: tg x = x + + R3 (x) u xlim
= 0; iar
!
0
3
x3
x3 e
Re 3 (x)
sin x = x
+ R3 (x) u xlim
= 0:
!0 x3
3!
Atun i:
x + x3 + R3 (x) x x6 Re 3 (x) 1
R3 (x)
tg x sin x
=
lim
=
+
lim
lim
3
3
x!0
x!0
x
x
2 x!0 x3
e
R3 (x) 1
lim
= :
x!0 x3
2
1
e) Notam = y ; atun i:
x
"
#

1 1
1 
2
= ylim
ln (1 + y ) :
lim x x ln 1 +
x!1
!0+ y y 2
x
R2 (y )
y2
+ R2 (y ); u ylim
= 0; obtinem:
Din: ln (1 + y ) = y
!0 y 2
2
2
3
!
y + R (y )
y
1
1
1
R
(
y
)
2
2
2
4
5 = lim
lim
=
:
y!0+ y
y!0+ 2
y2
y2
2
p
R3 (x)
2x3
+ R3 (x) u xlim
= 0;
f) Avem: 1 + x3 = 1 +
!0 x3
3!
de unde rezulta a:
p 3
1+x 1 1
R3 (x) 1
lim
=
+
lim
= :
x!0
x3
3 x!0 x3
3
g) Avem:
2

198

Capitolul 5

x x + x3! R3 (x)


 3 (x) =
8x + R 3 (x) 2 3x 27x + R
3!
3!

x sin x

= xlim
lim
!0 3 2x
x!0 3 sin 2x 2 sin 3x
1 R (x)
1
6
x
=
:
= xlim


!0 4 + 3 R (x) + 9 2 R (x) 30
3

x3

x3

h) Notam x 1 = y , de unde rezulta x = y + !1. Atun i:



x
y+1
(y + 1) ln (1 + y ) y
1 
1
lim
=
lim
=
lim
=
x!1 x 1
y!0
y!0
ln x
y
ln (1 + y )
y ln (1 + y )


(y + 1) y y2 + R2 (y ) y
y 2 + y y2 y2 + yR2 (y ) + R2 (y ) y


=
lim
=
= ylim
y!0
!0
y 2 y2 + yR2(y )
y y y2 + R2 (y )
1 y + (1 + y ) R (y) 1
y + (1 + y )R (y )
y
2
2 2
y
2
2
= ;
= ylim
= ylim
!0 1 y + y R (y)
!0 y 2 y + yR2 (y )
2
2
2
y
R2 ( y )
deoare e ylim
= 0:
!0 y 2
2

1
-1

-1

Figura 5.1

28. Sa se determine


extremele
lo ale ale fun tiei f : IR ! IR;
8


1
>
< min x3 ;
; da a x 6= 0;
x
f ( x) = >
:
0;
da a x = 0:
1
Rezolvare. Utiliz^and gra ele fun tiilor f1 (x) = x3 si f2 (x) = trasate ^n raport
x
u a elasi sistem de axe (vezi Figura 5.1), gasim:

199

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala


8
>
>
>
>
<

x3 ; da a x 2 ( 1; 1 [ (0; 1;
f (x) = > 1 ; da a x 2 ( 1; 0) [ [1; 1);
x
>
>
>
:
0; da a x = 0:
Se observa a x = 1 este un pun t de ontinuitate, iar f este res atoare pe
( 1; 1) si des res atoare pe ( 1; 0). De a eea x = 1 este pun t de maxim lo al si max f (x) = f ( 1) = 1: Analog x = 1 este un pun t de maxim lo al si
x2( 1;0)
max f (x) = f (1) = 1.
x2(0;1)
29. Sa se determine pun tele de extrem pentru urmatoarele fun tii:
a) f : IR ! IR; f (x) = 2 sin x + x82 ; b) f : IR ! IR; f (x) = a os x + b sin x;
<
xn ;
da a x  0;
a2 + b2 6= 0; ) f : IR ! IR; f (x) = : n
x + e 1=x ; da a x > 0; n 2 IN  ;
d) f : (0; 1) ! IR; f (x) = (x 1) ln x x:
Rezolvare. a) Derivata fun tiei f este f 0 (x) = 2 ( os x + x): Rada ina e uatiei
f 0 (x) = 0 este x0 2 ( =2; 0), dupa um se vede si din gra ele fun tiilor h1 (x) = os x
si h2 (x) = x (vezi Figura 5.2).
Deoare e f 00 (x0 ) = 2 ( sin x0 + 1) > 0 rezulta a x0 este un pun t de minim
(global) pentru fun tia f .
y
1

-3p/2

-p

-p/2

p/2

3p/2 x

xo
-1

Figura 5.2

b) Avem:

a
b
a sin x + b os x = a2 + b2 p 2 2 sin x + p 2 2 os x :
a +b
a +b
b
a
Observam a 9 ' 2 [0; 2 ) uni astfel ^n ^at sin ' = p 2 2 si os ' = p 2 2 :
a +b
p2 2
p a2 + b2
0
Atun i: f (x) = a + b ( os x os ' sin x sin ') = a + b os (x + '): Rada inile


+ 2k si x2k = ' + + 2k; k 2 Z: Deoare e
e uatiei f 0 (x) = 0 sunt x1k = '
2
p2 2
p2 22
f 00 (x) =
a + b sin (x + ') avem: f 00 (x1k ) =
a + b sin ( =2 + 2k ) =
f 0 (x) =

200

Capitolul 5

p2 2
p2 2
p
a + b sin (=2 + 2k ) =
a + b < 0, de unde
= a2 + b2 > 0 si f 00 (x2k ) =
rezulta a pun tele x1k = ' =2+2k; k 2 Z sunt pun te de minim pentru fun tia
f , iar x2k = ' + =2 + 2k; k 2 Z sunt pun te de maxim pentru fun tia f .
) Fun tia f poseda derivate de ori e ordin, ^n ori e pun t x 6= 0. ^In plus:
0 = f (0) = f 0 (0) =    = f (n 1) (0) = f (n+1) (0) =    ; f (n) (0) = n!:
Da a n este par, pun tul x = 0 este pun t de minim (global), iar da a n este impar
atun i x = 0 nu este pun t de extrem (este pun t de in exiune).
x 1
1
d) Derivata fun tiei f este f 0 (x) = ln x +
1 = ln x
: Rada ina e uatiei
x
x
f 0 (x) = 0 este x0 2 (1; e); dupa um se vede din reprezentarea gra a a fun tiilor
1
h1 (x) = ln x si h2 (x) = (vezi Figura 5.3).
x
y

x
1

xo

Figura 5.3

1
1
Deoare e f 00 (x0 ) =
+ 2 > 0 rezulta a pun tul x0 este un pun t de minim
x0 x

0
(global) pentru fun tia f .
30. Sa se determine pun tele de extrem pentru urmatoarele fun tii:
k
b2
a2
a) f (x) = sin4 x  os3 x; x 2 IR; b) f (x) = 2 + 2 ; a; b > 0; x 6= ;
2
sin x os x
sin x


x
x
e
) f (x) = e
; x 2 IR; d) f (x) =
; x 6=
+ k; x 6= + k; k 2 Z:
1 + tg x
4
2
Rezolvare. a) Derivata fun tiei f este:
f 0 (x) = 4 sin3 x os4 x 3 sin5 x os2 x = sin3 x os2 x (4 os2 x 3 sin2 x):
E uatia f 0 (x) = 0 ne da: sin x = 0 ) x1k = k; k 2 Z ; os x = 0 ) x2k = =2 + k;
k 2 Z ; 4 os2 x 3sin2 x = 0 ) 3tg2 x = 4 ( os x 6= 0; pentru os x = 0 obtinem
2
2
solutiile x2k ) ) tg x =  p ) x3k = ar tg p + k; k 2 Z:
3
3
Pentru a veri a da a pun tele stationare obtinute mai sus sunt pun te de extrem
sau nu, al ulam derivatele de ordin superior. Avem:
2

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

201

f 00 (x) = 12 sin2 x os5 x 16 sin4 x os3 x 15 sin4 x os3 x + 6 sin6 x os x =


= sin2 x os x (12 os4 x 31 sin2 x os2 x + 6 sin4 x):
224 7 3
os xk 6= 0 dedu em a pun tele x3k sunt pun te de extrem
Deoare e f 00 (x3k ) =
9
2
pentru fun tia f si anume ele pentru are os x3k > 0 : x32k = ar tg p +2k; k 2 Z ,
3
adi a f 00 (x3k ) < 0; sunt pun te de maxim, iar ele pentru are os x3k < 0 : x32k+1 =
2
= ar tg p + (2k + 1); k 2 Z , adi a f 00 (x3k ) > 0 sunt pun te de minim.
3
Pentru x1k si x2k avem f 00 (x1k ) = f 00 (x2k ) = 0: Cal ulam derivatele urmatoare:
f 000 (x) = 24 sin x os6 x 60sin3 x os4 x 124sin3 x os4 x + 93sin5 x os2 x + 36sin5 x os2 x
6sin7 x = 24sin x os6 x 184sin3 x os4 x + 129sin5 x os2 x 6sin7 x:
Pentru x1k avem f 000 (x1k ) = 0; iar pentru x2k , f 000 (x2k ) = 6 sin7 x2k = 6 6= 0.
Dedu em a pun tele x2k nu sunt pun te de extrem. Pentru a stabili natura pun telor
x1k trebuie sa al ulam si derivata a patra a fun tiei f :
f (4) x = 24 os7 x 144 sin2 x os5 x 552 sin2 x os5 x+736 sin4 x os3 x+645 sin4 x os3 x
258 sin6 x os x 42 sin6 x os x = 24 os7 x 696 sin2 x os5 x+1381 sin4 x os3 x 300 sin6 x
 os x; iar f (4) (x1k ) = 24 os7 x1k = 24 6= 0:
Rezulta a pun tele x1k sunt pun te de extrem si anume x12k = 2k; k 2 Z pentru
are f (4) > 0 sunt pun te de minim, iar x12k+1 = (2k + 1); k 2 Z; pentru are f (4) < 0

sunt pun te de maxim.


Valorile extreme ale lui f sunt:
p !7
"
!#
2 7
3
16 7 3 16
16
k
k
1
3
p
:
( 1) os ar tg p
= ( 1)
f (xk ) = 0 si f (xk ) = os xk =
9
9
9
3
7
2a2 sin x os x 2b2 os x sin x
2a2 os x 2b2 sin x
b) Avem: f 0 (x) =
=
:
+
+
os4 x
os3 xr
sin4 x
sin3 x
a
are
E uatia f 0 (x) = 0 , a2 os4 x b2 sin4 x = 0; os x 6= 0; sin x 6= 0 , tg x = 
b
r
a
solutiile xk = ar tg
+ k; k 2 Z: Derivata a doua a fun tiei f este:
b 4
sin x 3 sin2 x os2 x
os4 x + 3 os2 x sin2 x
2
00
2
f (x) = 2a
=
+ 2b
os6 x
sin6 x
2
2
2
2
sin x + 3 os x
os x + 3 sin x
= 2a2
:
+ 2b2
4
os4 x
sin x
a os2 x + 3 os2 x
os2 xk + 3 ab os2 xk
k
+ 2b2
=
Avem: f 00 (xk ) = 2a2 b a k 4
os4 xk
b os xk
2

"

(a + 3b)b
1
a+b
b + 3a 1
= 2a2
=8b(a + b) 2 =8b(a + b) 
+ 2b2
=8(a + b)2 > 0:
2
2
a
b os xk
os xk
b
Rezulta a pun tele xk sunt pun te de minim pentru fun tia f , iar:

202

Capitolul 5

1
f (xk ) = b (a + b) 2 = (a + b)2 :
os xk
) Avem:


f 0 (x) = 2xe x 2x3 e x ex e x = 2x(1 x2 )e x  ex e x = 2x(1 x2 )ex (e x 1) :
E uatia f 0 (x) = 0 are solutiile x1 = 0; x2 = 1; x3 = 1: Derivata a doua a fun tiei f
este:
f 00 (x) = (2 6x2 )ex (e x 1) + 2x(1 x2 )(2xe x 2x3 e x 2x)ex (e x 1) =
= (2 6x2 4x2 + 4x4 )ex (e x 1) + 4x2 (1 x2 )2 e x  ex (e x 1) = (2 10x2 +
+4x4 )ex (e x 1) + 4x2 (1 x2 )2 ex (e x 2) :
Avem f 00 (0) = 2 > 0; de i x1 = 0 este pun t de minim; f 00 (1) = 4ee 1 < 0, de i x2
este pun t de maxim, iar f 00 ( 1) = 4ee 1 < 0; de i x3 este si el pun t de maxim.
Extremele fun tiei f sunt: f (0) = 1; f (1) = f ( 1) = ee :
d) Avem:
os x (1 + tg x) sin x os1 x (sin x + os x) os2 x sin x
os3 x sin3 x
f 0 (x) =
=
=
:
(1 + tg x)2
(sin x + os x)2
(sin x + os x)2

E uatia f 0 (x) = 0 are solutiile xk = + k; k 2 Z: Derivata a doua a fun tiei f
4
este:
3 sin x os x(sin x + os x)2 2( os x sin x)2 (1 + sin x os x)
f 00 (x) =
=
(sin x + os x)3
3 sin x os x(1 + 2 sin x os x) 2(1 2 sin x os x)(1 + sin x os x)
=
=
(sin x + os x)3
(sin x + os x)3
2 sin x os x 2 sin2 x os2 x
:
=
(sin x + os x)3
2 sin2 xk 2 sin4 xk
Avem f 00 (xk ) =
: Rezulta a f 00 (xk ) < 0 pentru x2k =
8 sin3 xk


= + 2k; k 2 Z , de i x2k sunt pun te de maxim si f 00 (xk ) > 0 pentru x2k+1 = +
4
4
+(2pk + 1); k 2 Z; de i px2k+1 sunt pun te de minim. Extremele lui f sunt: f (x2k ) =
2
2
:
= , iar f (x2k+1 ) =
4
4
31. Fie M si m extremele lo ale ale fun tiei x ! f (x)= ax3 + px + q; x 2 IR;
4p3
ap < 0: Sa se arate a M m = q 2 +
:
27a
r
p
Rezolvare. Rada inile e uatiei f 0 (x) = 0 , 3ax2 + p = 0 sunt x1;2 = 
:
3a
r
r
p
p
Deoare e f 00 (x) = 6ax, rezulta a f 00 (x1;2 ) = 6a
; de i x1 =
este pun t
3a
3a
r
p
este pun t de minim pentru f .
de maxim pentru fun tia f , iar x2 =
3r
a
 r

r
2p
p
p
p
Rezulta a M = f
=
=
+ q , iar m = f
3a
3
3a
3a
2

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

203

4p2  p  2 4p3
2p r p
2
=q +
+ q: Atun i m M = q
:
=
3
3a
9
3a
27a
m x
, unde m este un parametru.
32. Se onsidera fun tia x ! f (x) = 2
x 3x + 2
Care este numarul extremelor lui f ^and m ia valori reale?
Rezolvare. Domeniul de de nitie al fun tiei f este IR n f1; 2g: Derivata f 0 este:
x2 + 3x 2 (m x)(2x 3) x2 2mx + (3m 2)
f 0 (x) =
=
:
(x2 3x + 2)2
(x2 3x + 2)2
Dis riminantul trinomului x2 2mx + (3m 2) este  = 4(m 1)(m 2): Da a
 < 0 , m 2 (1; 2) atun i f 0 (x) = 0 nu are solutii reale, de i f nu are extreme.
Da a  > 0q, m 2 ( 1; 1) [ (2; 1) atun i e uatia f 0 (x) = 0 are doua solutii reale
x1;2 = m  (m 1)(m 2): Deoare e la tre erea prin a este pun te f 0 ^si s himba
semnul, rezulta a x1 si x2 sunt pun te de extrem. Pentru m = 1 sau m = 2 fun tia
1
1
; respe tiv f (x) =
nu are extreme.
f ( x) =
x 2
x 1
33. Sa se arate a:
a) Dintre toate dreptunghiurile u a elasi perimetru ea mai mare arie o are
patratul.
b) Dintre toate dreptunghiurile u a eeasi arie el mai mi perimetru^l are patratul.
Rezolvare. a) Notam u P perimetrul dreptunghiurilor, iar u
x si y laturile unui

P
astfel de dreptunghi. Atun i P = 2 (x + y ), iar aria A = x  y = x
x : Trinomul
2


2
P
P
P
P
x ^si atinge maximul ^n xmax = , iar Amax = : Pentru xmax = rezulta
x
2
4
16
4
P
P P
= , de i xmax = ymax , adi a dreptunghiul u aria maxima este
ymax =
2
4
4
patratul.
b) Fie A aria dreptunghiurilor,iar x si y laturile unui astfel de dreptunghi. Atun i
A
A = x  y , iar P = 2 (x + y ) = 2 x +
: Deoare e e uatia P 0 (x) = 0 are solutia
x
p
p
p
4
pozitiva x = A, iar P 00 ( A) = p > 0 rezulta a x = A este pun t de minim
A
p
pentru fun tia P = P (x): Valoarea minima pentru P este Pmin = 4 A, iar ymin =
p
= A = xmin : Rezulta a dreptunghiul u perimetrul minim este patratul.
34. Dintre toate onurile de generatoare data g , sa se determine onul de volum
maxim.
r2 h
Rezolvare. Volumul unui on de raza r si generatoare g este V =
; u
3
p
2
p
r g 2 r2
: Vom determina r astfel ^n ^at V (r) sa e maxim.
h = g 2 r2 ; de i V =
3
Avem:

204

Capitolul 5

#
r
 2r(g 2 r2 ) r3 2rg 2 3r3 
r2 r2 p 2 2 =  p 2 2
= p 2 2  :
3 p
g rp
g r
g r 3
g 2
g 6
Rezulta a V 0 (r) = 0 pentru r0 = p =
: Pentru a easta valoare a lui r,
3
3
V 00 (r0 ) < 0: De i volumul
De i onul
s
p respe tiv este maxim.
p autat de volum maxim
2
6g
g 6
g 3
are raza bazei r0 =
si ^natimea h0 = g 2
=
:
3
9
3
35. Sa se ir ums rie unei sfere un on av^and volumul minim.
Rezolvare. Fie R raza sferei date. Notam u r raza bazei onului ir ums ris
sferei, iar u h ^naltimea a estui on. Din asemanarea 4 V OM u 4 V O1 B (vezi
Figura 5.4) obtinem:
p
R
h R
= p 2 2 ) R h2 + r2 = r(h R) (h > 2R) ) r2 [(h R)2 R2 = R2 h2 )
r
h +r
2 2
) r2 = h2R h2hR :
Cal ul^and volumul onului ^n fun tie de h dedu em:
R2 h3
r2 h
= 2
:
V ol on =
3
3(h 2hR)
"

 q
V 0 ( r ) = 2r g 2
3

M
R

0
A

01
Figura 5.4

Figura 5.5

Vom determina ^n ontinuare pe h ^n fun tie de R astfel ^n ^at volumul onului ir ums ris sferei sa e minim. Pentru a easta sa onsideram fun tia f : (2R; 1) ! IR;
x3
f (x) = 2
. Cal ulam pun tele sale stationare:
x 2xR
x2 (x2 4xR)
0
= 0 ) x0 = 4R:
f (x) = 0 , 2
(x 2xR)2
Pentru x0 = 4R; f 00 (x0 ) > 0; de i a est pun t reprezinta un pun t de minim pentru
p
fun tia f . Rezulta a pentru h = 4R si r = R 2 obtinem onul de volum minim
ir ums ris sferei date. Volumul onului este:
R2
64R3
8R3
V ol on =

=
= 2 V olsferei;
3 16R2 8R2
3

205

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

de i volumul minim al onului ir ums ris sferei este dublul volumului sferei.
36. ^Intr-o sfera de raza data R sa se ^ns rie un ilindru de volum maxim.
Rezolvare. Sa notam lungimea lui OA (jumatate din ^naltimea ilindrului) u
p
x (vezi Figura 5.5). Atun i raza bazei ilindrului este AB = R2 x2 , iar volumul
V =  AB 2  h =  (R2 x2 )  2x = 2x(R2 x2 ): Derivata a estei fun tii (de variabila
p
x) este: V 0 = 2 (R2 3x2 ): Solutia e uatiei V 0 (x) = 0 este x0 = R= 3: Deoare e
V 00 (x0 ) = 12x0 < 0, rezulta a pentru a easta valoare x0 volumul ilindrului este
maxim, iar valoarea volumului maxim este:
2 ! 4R3
R
R
= p :
Vmax = 2 p R2
3
3
3 3
!
3
1
4R
:
Se observa a Vmax = p Vsf ; Vsf =
3
3
37. Dintre toate dreptunghiurile u perimetrul de 24 m, are este el e da prin
rotatie ^n jurul bazei un ilindru de volum maxim?
Rezolvare. Sa notam lungimile laturilor dreptunghiului u x si y . Da a dreptunghiul se roteste ^n jurul laturii AB = x (vezi Figura 5.6), atun i volumul ilindrului
este V = y 2x: Deoare e 2 (x + y ) = 24 rezulta a x = 12 y , iar V =  (12 y )y 2:
Derivata fun tiei V (^n variabila y ) este V 0 (y ) = 24y 3y 2; are se anuleaza ^n
y1 = 0 si y2 = 8. Valoarea y = 0 ne da un ilindru redus la o drepta. Valoarea autata
este y = 8 (V 00 (8) = 24 < 0): ^In a est az x = 4, iar volumul maxim este V = 256 .
D

g
x

Figura 5.6

y
A

Figura 5.7

38. Sa se ^ns rie ^ntr-o sfera de raza R un trun hi de on, av^and una din baze un
er mare si
a) suprafata laterala maxima;
b) suprafata totala maxima.
Rezolvare. a) Avem Al = g (R + r): Din 4 BCD (vezi Figura 5.7) avem:

206

Capitolul 5
q

g = h2 + (R r)2 ; iar din 4 OOq0C : h2 = R2 r2 ; de i


p
g = R2 r2 + R2 2Rrq+ r2 = 2 (R2 Rr): Rezulta:
p
p
Al =  (R + r) 2 (R2 Rr) = 2 (R + r) R2 Rr:
p
Consideram fun tia '(r) = (R + r) R2 Rr; areia ^i vom determina pun tele de
extrem. Avem:
p
R2 3Rr
R
2R2 2Rr R2 rR
p 2
= p 2
'0 (r) = R2 Rr +(R + r)  p 2
=
:
2 R Rr
2 R Rr
2 R Rr
R
Rezulta a '0 (r) = 0 pentru r0 = , iar '00 (r0 ) < 0: Dedu em astfel a pentru a easta
3
valoare
a
lui
r
suprafat

a
lateral
a
a
trun hiului de on este maxima. ^Inaltimea sa este:
s
p
2
R
2 2R
=
:
h = R2
9
3
b) Avem:
q
At = g (R + r) + R2 + r2 =  (R + r) 2 (R2 Rr) + R2 + r2 :
q
2R
+ 2r =
Atun i: A0t (r) =  2 (R2 Rr) +  (R + r) q
2 2 (R2 Rr)
q


 R2 3Rr + 2r 2 (R2 Rr)
q
=
:
2 (R2 Rr)
q
R
Rezulta a A0t (r) = 0 , R2 3Rr +2r 2 (R2 Rr) = 0: De i r > si dupa separarea
3
radi alului ^n e uatia de mai sus, prin ridi are la patrat, obtinem:
4r2 (2R2 2Rr) = R4 + 9R2 r2 6R3 r , 8R2 r2 8Rr3 = R4 + 9R2 r2 6R3 r ,
, R4 + R2 r2 + 8Rr3 6R3r = 0 , 8Rr3 + R2r2 6p
R 3 r + R 4 = 0:
7R  17R
:
Rezulta r1 = R si 8Rr2 7R2 r + R3 = 0; de unde r2;3 =
16
p
7R + 17R R
Solutia buna este r2 =
> ; pentru are A00t (r2 ) < 0: Generatoarea
16
3
trun hiului de on
u
razele
bazelor
R

s
i
r
este:
2
v
p ! q
u
p
u
17R
R
7
R
+
R p
t
=
g = 2 R2 R 
18 2 17 = ( 17 1):
16
4
4
39. Prin masurarea dire ta s-a gasit a diametrul unui er este x = 4; 2 m,
eroarea maxima ind mai mi a de ^at 0; 05 m. Sa se gaseas a eroarea maxima aproxidA
si ea
mativa omisa ^n evaluarea ariei A a a estui er . Sa se a e eroarea relativa
A
dA
pro entuala 100:
A
Rezolvare. Deoare e jdxj  0; 05 m este mi ^n raport u x rezulta a putem
x2
aproxima variatia ariei 4A prin diferentiala dA. Deoare e A =
rezulta a dA =
4
x
dA x
4
2
= dx si de i jdAj  0; 33 m2 . Eroarea relativa este
= dx  2 = dx =
2
A
2
x
x

207

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

= 0; 0238, iar eroarea pro entuala este 2; 38 %.


40. Un anal de s urgere are se tiunea un dreptunghi de dimensiuni 2 si , areia
^i este xat un semi er de diametru 2 (vezi Figura 5.8). Stiind a ostul onstruirii
analului este proportional u perimetrul analului, se ere se tiunea maxima pentru
un perimetru dat P .
Rezolvare. Consideram sistemul ortogonal de axe Oxy a ^n Figura 5.8. Atun i
perimetrul analului este: P = 2 + 2 +  ; iar aria se tiunii este:
 2
 2
 2
= (P 2  ) +
= P 2 2
:
A = 2 +
2
2
2
P
: Din
Deoare e A0 ( ) = P 4  ; e uatia A0 ( ) = 0 are solutia 0 =
4
+

A00 ( 0 ) = 4  < 0 rezulta a 0 este pun t de maxim pentru A. De i obtinem
P
P 2 0  0
P
se tiunea maxima pentru 0 =
si 0 =
=
, aria maxima
4
+

2
4
+

P2
ind Amax =
:
2 (4 +  )
y
b

-a

d
h

Figura 5.8

Figura 5.9

41. Dintr-un trun hi de opa u se tiunea ir ulara de diametru d se s oate o


grinda u se tiune dreptunghiulara (vezi Figura 5.9). Care sunt dimensiunile grinzii
pentru a forta de sustinere T sa e maxima, stiind a a easta este proportionala u
latimea b si u patratul ^naltimii h: T = b h2 ( = onst.)?
Rezolvare. Deoare e h2 = d2 b2 , rezulta a: T = b (d2 b2 ); adi a forta de
sustinere T este exprimata ^n fun tie de latimea b a se tiunii dreptunghiulare. Cal ulam
derivata fun tiei T (b): Tp0 (b) = (d2 b2 ) 2 b2 = (d2 3b2 ): E uatia T 0 (b) = 0 are
d 3
solutia pozitiva b0 =
: Deoare e T 00 (b0 ) < 0 rezulta a b0 este pun t de maxim
3

208

Capitolul 5

d 6
d 3
; h=
; iar T =
pentru T . De i forta de sustinere este maxima da a b =
3
3
p 3
h
2 3 d
: Se observa a independent de diametrul trun hiului rezulta raportul =
=
b
p9
= 2:
42. Care este viteza maxima a unui tren astfel ^n ^at la fr^anare, ^n etinind uniform
u a eleratia b = 0; 5 m=s2 , sa nu depaseas a distanta de fr^anare de s1 = 500 m?
Rezolvare. Din zi a stim a spatiul ^n mis area uniforma ^n etinita este dat de
b2
t : Notam u t1 timpul de fr^anare. Atun i din relatia de mai sus
relatia s = vt
2
b 2
obtinem: s1 = vt1
t , 500 = vt1 0; 25 t21 , unde v este viteza trenului de la
21
^n eputul fr^anarii. Dupa timpul de fr^anare t1 viteza trenului s0 (t) = v bt este nula,
adi a v 0; 5 t1 =
0. Din sistemul:
8
<
vt1 0; 25 t21 = 500
:
p
p v 0; 5 t1 = 0 p
rezulta t1 = 20 5 se . si v = 10 5 m=s = 36 5 Km=h. De i trenul are la ^n eputul
p
fr^anarii viteza (maxima) de 36 5 Km=h ' 80 Km=h. S ot^and pe v din relatia 500 =
500 + 0; 25t2
si rezolv^and e uatia v 0 (t) = 0 obtinem valoarea
= vt 0; 25t2, adi a v =
t
p
de mai sus t1 = 20 5 se . Deoare e v 00 (t1 ) < 0, rezulta a vmax = v (t1 ) ' 80 Km=h.

PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE


43. Sa se studieze derivabilitatea
si sa se al uleze derivatele urmatoarelor fun tii:
8 p
>
<
x2 + 5x + 2; da a 0 < x  2;
a) f : (0; 1) ! IR; f (x) = > 9
7
:
x+ ;
da a x > 2;
8
4
b) f : [0;  ! IR; f (x) 8= max f os x; os3 xg;
>
da a x < 1;
2x ;
>
>
<
) f : IR ! IR; f (x) = >
0;
da a x = 1;
>
>
:
ln (x2 2x + 2); da a x > 1;
d) f : IR ! IR; f (x) = min fx2 + x; 4x 2g:
44. Sa se al uleze derivatele urmatoarelor fun tii:
s
p 2
x a
3x x3
a) f (x) = ar sin 2x 1 x ; b) f (x) = ar tg
; ) f (x) = 2 ar sin
;
2
1 3x
b x
x2 ax a2
d) f (x) = ar tg 2
;
x + 2ax a2
1

209

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

(fun tiile sunt de nite pe domeniile lor de de nitie).8

1
x2 sin 2 ; da a x 6= 0;
x
45. Sa se arate a fun tia f : IR ! IR; f (x) = >
:
0;
da a x = 0
este derivabila ^n ori e pun t, iar derivata sa este nemarginita ^n ve inatatea originii.
46. Sa se al uleze f 00 (x8) pentru urmatoarele fun tii ^n pun tele spe i ate:
< ln2 (x
2); da a x  3;
a) f : IR ! IR; f (x) = :
(x 3)2 ; da a x < 3; x0 = 3;
b) f : IR ! IR; f (x) = jx 2j3 ; x0 = 2;
47. Sa se determine
a si b 2 IR astfel ^n ^at fun tia f : IR ! IR;
8
<
x2 x + 1; da a x  0;
f (x) = :
a sin x + b os x; da a x > 0;
sa e derivabila pe IR.
48. Sa se studieze
apli abilitatea teoremei lui Rolle pentru urmatoarele fun tii:
 
; ! IR; f (x) = j sin xj;
a) f :
2 2
8
<
x2 + 1; da a x 2 [ 1; 0;
b) f : [ 1; 1 ! IR; f (x) = :
x + 1; da a x 2 (0; 1:
49. Sa se determine onstanta are intervine ^n teorema lui Lagrange pentru
urmatoarele fun tii:
8
<
x2 ; da a x 2 [0; 1;
a) f : [0; 2 ! IR; f (x) = :
2x 1; da a x 2 (1; 2:
8
>
x;
da a x 2 [1; 2;
<
b) f : [1; 3 ! IR; f (x) = > x2
:
+ 1; da a x 2 (2; 3:
4
50. Sa se determine onstanta are intervine ^n teorema lui Cau hy pentru
urmatoarele fun tii:
f : [ 2; 5 ! IR; f (x) = 8x;
p
>
<
x + 3; da a x 2 [ 2; 1);
g : [ 2; 5 ! IR; g (x) = > x 7
:
+ ; da a x 2 [1; 5:
4 4
51. Sa se demonstreze folosind teorema lui Lagrange urmatoarele inegalitati:
a b
a a b
a) j sin b sin aj  jb aj; 8 a; b 2 IR; b)

ln 
; 0 < b < a:
a
b
b
b a

b a
) 2 < tg b tg a < 2 ; 0  a < b < :
os a
os b
2
1
52. Sa se arate a da a f 2 C ([a; b) si f (a) = f (b) = 0 atun i pentru ori e k
dat, exista un  2 (a; b) astfel ^n ^at f 0 ( ) = k f ( ):
>
<

210

Capitolul 5

P (x)
; unde P
53. Sa se arate a valorile maxime si minime ale fun tiei y =
Q(x)
si Q sunt polinoame, se gases printre valorile parametrului  pentru are e uatia:
f (x) = P (x) Q(x) = 0 are o rada ina omuna u f 0 (x) = 0.
54. Sa se dis ute natura rada inilor e uatiilor:
a) x4 6x3 + 13x2 12x + 4 = 0; b) x3 ln x 2x 1 = 0;
) x3 + x2 x +  = 0;  2 IR; d) x4 2x3 3x2 + 4x +  = 0;  2 IR:
55. Sa se al uleze, folosind regula lui l'H^ospital, urm
atoarele limite:

1 + x
sin x x
x
2
;
; b) xlim
(1 x) tg ; ) xlim
a) xlim
!1 x x ln x
!0
!1
x
2
p
p !
(ex e2 )3
x2 + x x x
x
1
p
;
f)
lim
;
(
x
1)
;
e)
lim
d) xlim
x!1 x2
x!2 (x 4)ex + e2 x
!1
x
x>1



sin x  x
x 1 + 32x 1 + 33x 1 x ; i) lim (tg x)sin 2x ;
g) xlim
3
;
h)
lim
!0 x
x!0
x!=2
x<=2

tg x
1
x
:
j) lim + sin
x!
2
3
56. Sa se demonstreze a polinoamele lui Legendre:
i(n)
1 h
Pn (x) = n (x2 1)n ; n = 0; 1 : : :
2 n!
veri a e uatia:
(1 x2 )Pn00 (x) 2xPn0 (x) + n(n + 1)Pn(x) = 0:
57. Sa se al uleze derivatele si diferentialele de ordinul n pentru urmatoarele
fun tii:
p
1+x
; x 2 IR n f1g; b) f (x) = x; x 2 [0; 1);
a) f (x) =
1 x

2 + x
x
1
; x 2 ( 2; 2);
; x 2 IR n f 1; 0g; d) f~(x) =
; ln
) f (x) =
x(x + 1)
x+2 2 x
e) f~(x) = (sin ax; os bx; e x) ; x 2 IR; a; b; 2 IR:
58. Folosind formula lui Leibniz-Newton de derivare a unui produs de fun tii (vezi
Problema 19), sa se al uleze derivatele si diferentialele de ordinul n pentru urmatoarele
fun tii:
a) f (x) = x2 os 3x; x 2 IR; pentru n = 5; b) f (x) = x3 emx ; x 2 IR;
) f (x) = x5 ln x; x 2 (0; 1); d) f (x) = x3 sin ax; a 2 IR ; x 2 IR;
x3
e) f (x) =
; x 2 IR n f1g; pentru n = 6; f) f (x) = eax  ebx ; x 2 IR:
x 1
59. Sa se demonstreze egalitatile:
n
a) [eax  sin (bx + )(n) = eax  (a2 + b2 )  sin (bx + n' + ); 8 x 2 IR; 8 n 2 IN;
3
2

211

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

b
a
unde sin ' = p 2 2 ; os ' = p 2 2 ; a2 + b2 6= 0;
a +b
a +b
!(n)
#
"
4
1
1
1
x +1
n
+1
; 8 x 2 IR nf0; 1; 1g;
= ( 1) n! n+1
b) 3
x x
x
(x + 1)n+1 (x 1)n+1
8 n2 IN; n  2;

(n)
n 
4
4
n
1
; 8 x 2 IR; 8 n 2 IN  :
) sin x + os x = 4  os 4x +
2
60. Sa se arate a da a fun tia f si derivatele ei veri a relatia: x2 f 00 + xf 0 + f = 0
atun i are lo si urmatoarea relatie:
x2 f (n+2) + (2n + 1)xf (n+1) + (n2 + 1)f (n) = 0:
61. Sa se arate a:
dn  n 1  1 
1 (n)  1 
n
= ( 1) n+1 f
:
x f
dxn
x
x
x
62. Sa se dezvolte fun tia f (x) = sin x; x 2 IR dupa puterile binomului (x 1).
63. Sa se dezvolte polinomul P (x) = x5 +2x4 x2 x +1 dupa puterile lui (x +1).
64. Sa se determine n 2 IN astfel ^n ^at polinomul Taylor Tn (x) ^n pun tul x0 = 0
p
1
aso iat fun tiei f (x) = 1 x; x 2 ( 1; 1 sa difere de fun tie u mai putin de
16

1
^n intervalul 0; :
2
65. Sa se al uleze:
p
p
a) 250 u in i ze imale exa te; b) 30 u patru ze imale exa te.
66. Sa se al uleze:
p
1
a) u patru ze imale exa te; b) e u patru ze imale exa te; ) os 10 u in i
e
ze imale exa te.
67. Sa se al uleze u ajutorul formulei lui Taylor urmatoarele limite:
sin 3x sin 2x sin x
sin x x os x
os x e x =2
a) xlim
;
b)
lim
;
)
lim
;
3
4
!0 x ( os x os 2x)
x!0
x!0
x
x
p
p

2 + os x 3 
2+x
3 x x+1
;
e)
lim
:
d) xlim
3
4
x!2
!0 x sin x
x
ln (x 1)
68. Sa se determine pun tele
de extrem pentru urmatoarele fun tii:
8
>
<
j sin xj; da a x 2 [0; 3=2;
a) f : [0; 2 ! IR; f (x) = > 9
:
(x 2 )2 ; da a x 2 (3=2; 2 ;
2
x
b) f : IR ! IR; f (x) = sin x  e os x ; ) f : IR ! IR; f (x) = sin x2 ;
ex x
d) f : (1; 1) ! IR; f (x) = (ln x)ln x ; e) f : IR n f0g ! IR; f (x) =
;
x
(x + a)(x + b)
; a  b > 0;
f) IR n fa; bg ! IR; f (x) =
(
x
a
)(
x
b
)
 
a
(a x)3
g) f : IR n
!
IR; f (x) =
:
2
a 2x
5

212

Capitolul 5

69. Sa se a e triunghiul isos el u aria maxima ^ns ris ^ntr-un er de raza 2.
70. Dintre toate trapezele (isos ele) ^ns rise ^ntr-un semi er de raza R, are are
ea mai mare arie?
71. ^Intr-un semi er de raza data R sa se ^ns rie un dreptunghi de arie maxima.
72. Sa se determine triunghiul dreptunghi de arie maxima ^and suma dintre
lungimea ipotenuzei si a unei atete este onstanta l.
73. Sa se gaseas a volumul maxim al unui on, ^ns ris ^ntr-o sfera de raza R.
74. Dintre toate onurile ^ns rise ^n sfera de raza R sa se determine:
a) el de suprafata laterala maxima;
b) el de suprafata totala maxima.
75. Sa se determine ilindrul de volum maxim ^ns ris ^ntr-un on ir ular de raza
R si ^naltime H .
76. ^Intr-o emisfera u raza R sa se ^ns rie un paralelipiped de volum maxim,
av^and baza un patrat.
77. Fie parabola y 2 = 6x si pun tul A (5; 8). Sa se gaseas a pun tul M de pe
parabola el mai apropiat de pun tul A.
78. Prin pun tul x P (a; b); a > 0; b > 0 se du e o dreapta are taie axele de
oordonate ^n pun tele A (x; 0) si B (0; y ); x; y > 0: Sa se determine pozitia dreptei
astfel ^n ^at:
a) suma x + y sa e minima;
b) aria triunghiului AOB sa e minima.
79. Se onsidera un er de entru O si raza R = 3 m si un pun t exterior A
la distanta a = 7 m de entrul er ului. Se du e o dreapta perpendi ulara pe OA
are interse teaza er ul ^n doua pun te B si B 0 . Sa se determine pozitia dreptei BB 0
pentru are aria triunghiului ABB 0 este maxima.
80. ^Intr-un se tor ir ular avem R = 80 m si unghiul la entru = 60 : Cu ^at
variaza aria a estui se tor, da a:
a) raza R se mareste u 1 m?
b) unghiul se mi soreaza u 300 ?
81. Din pun tele A si A1 pornes de-a lungul dreptelor AO si A1 O ^n dire tia
pun tului O, on omitent, doua orpuri u vitezele v si v1 . Stiind a AO = l, A1 O = l1 ,
iar unghiul ^ntre AO si A1 O este egal u , sa se a e ^and distanta dintre a este doua
orpuri va minima.

213

Cal ulul diferential al fun tiilor de o variabila reala

82. Se stie a iluminarea E a unei suprafete situata la distanta d de o sursa de


I
lumina de intensitate I este data de formula E = 2 os , unde este unghiul de
d
in identa (unghiul format de raze u normala la suprafata iluminata). La e ^naltime
deasupra unei piete ir ulare de raza r trebuie at^arnat un be pentru a iluminarea
trotuarului sa e ea mai buna?
83. Deasupra axei unei strazi sunt at^arnate doua be uri identi e. ^Inatimea be urilor este h, iar distanta dintre ele este d.
a) Sa se arate a iluminarea strazii are un extrem la mijlo ul distantei dintre
proie tiile be urilor.
b) Sa se pre izeze natura a estui extrem.
84. Se taie ^n doua bu ati o s^arma de lungime l si se ontureaza u una din bu ati
un er , iar u ealalta un patrat. Cum trebuie taiata s^arma pentru a suma ariilor
a estor doua guri sa e minima?
85. Care sunt dimensiunile pe are trebuie sa le aiba o utie de onserve ilindri a
astfel ^n ^at pentru o apa itate data de 1 l = 1000 m3 sa se onsume minimum de
tabla?

2b

e
2a

Figura 5.10

Figura 5.11

86. Dintr-o bu ata de tabla de forma ir ulara u raza R se de upeaza un se tor


din are se onfe tioneaza o p^alnie (vezi Figura 5.10). Pentru e unghi la entru "
p^alnia are apa itatea maxima?
87. Dintr-o bu ata de tabla dreptunghiulara ABCD, de dimensiuni 2a si 2b, taind
din e are olt ^ate un patrat (vezi Figura 5.11), sa se formeze o utie u volumul el
mai mare posibil.
88. Care este lungimea grinzii de volum maxim si de se tiune patrata are se
poate s oate dintr-un opa ^n forma de trun hi de on u lungimea l si razele r si R.

Capitolul 6
CALCULUL DIFERENT
 IAL AL
FUNCT
 IILOR DE MAI MULTE
VARIABILE REALE
x1. DERIVATE PART
 IALE,

DIFERENT
 IABILITATE, FUNCT
 II COMPUSE

Fie E  IRn ; ~x0 = (x10 ; x20 ; : : : ; xn0 ) 2E si fun tia f : E ! IR:
Fun tia f se numeste diferentiabila ^n ~x0 da a 9 apli atia liniara df (~x0 ) : IRn ! IR
numita diferentiala fun tiei f ^n ~x0 si fun tia : E ! IR u onditiile: ~xlim
(~x) =
!~x
= (~x0 ) = 0 astfel ^n ^at:
f (~x) = f (~x0 ) + df (~x0 )(~x ~x0 ) + (~x)k~x ~x0 k; 8 x 2 E;
(unde k  k este norma eu lidiana pe spatiul IRn ).

Da a f este diferentiabila ^n ~x0 2E atun i f este ^n mod ne esar ontinua ^n

~x0 . Pentru o fun tie f diferentiabila ^n ~x0 2E , numim gradientul fun tiei f ^n ~x0 ,
matri ea fun tionalei liniare df (~x0 ) ^n raport u baza anoni a f~e1 ; ~e2 ; : : : ; ~en g din IRn ;
se noteaza u rf (~x0 ) sau grad f (~x0) sau f 0 (~x0 ). Da a df (~x0 )(~ek ) = Ak ; k = 1; n
atun i rf (~x0 ) = (A1 ; A2 ; : : : ; An ) = A~ 2 IRn si pentru 8 ~h = (h1 ; h2 ; : : : ; hn ) 2 IRn
avem:
n
X
~ ~hi = hrf (~x0 ); ~hi; 8 ~h 2 IRn :
df (~x0 )(~h) = Ai hi = hA;
i=1

Fun tia f se numeste derivabila ^n raport u xk ^n ~x0 2E da a apli atia:
t ! f (~x0 + t~ek ) = f (x10 ; : : : ; xk0 + t; : : : ; xn0 ); ~x0 + t~ek 2 E
este derivabila ^n t = 0. ^In a est az derivata fun tiei de mai sus ^n t = 0 se numeste
f
derivata partiala ^n raport u xk a fun tiei f ^n ~x0 , notata
(~x ) sau fx0 k (~x0 ):
x 0
0

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

215

Da a fun tia f este diferentiabila ^n ~x0 atun i exista toate derivatele partiale ^n
~x0 si:
!
f
f
f
rf (~x0 ) = x (~x0 ); x (~x0 );    ; x (~x0) ; iar
1
2
n
n f
X
(~x0 ) hi ; 8 ~h = (h1 ; h2 ; : : : ; hn ) 2 IRn :
df (~x0 )(~h) = hrf (~x0 ); ~hi =
x
i
i=1
Teorema 1. Da a fun tia f are toate derivatele partiale pe o ve inatate V  E
a pun tului ~x0 si da a a estea sunt ontinue ^n ~x0 atun i f este diferentiabila ^n ~x0 .

Fie fun tia f : E ! IR si Ai E (Ai 6= ;) multimea pun telor ^n are f este
f
derivabila ^n raport u variabila xi . Da a fun tia ~x !
(~x); ~x 2 Ai este derivabila
xi
^n raport u variabila
xj ^n ~x0 vom spune a f este derivabila de doua ori ^n pun tul ~x0 ,
!
2f
 f
(~x0 ) not
=
(~x ) se numeste derivata partiala de ordinul al doilea a
iar
xj xi
xj xi 0
fun tiei f ^n pun tul ~x0 ^n raport u variabilele xi si xj (notata si fx00i xj (~x0 )).
Prin re urenta se de nes derivatele partiale de un anumit ordin N a fun tiei f ^n

~x0 2E . Astfel avem:


!

N 1f
N f
(~x ); i ; i ; : : : iN 2 f1; 2; : : : ; ng;
(~x0 ) =
xi xi    xiN
xi xi    xiN 0 1 2
1

pentru derivata de ordinul N a fun tiei f ^n pun tul ~x0 ^n raport u variabilele xiN ;: : :; xi :
Teorema 2 ( riteriul lui S hwarz). Da a exista derivatele partiale de ordinul

2f
2f
al doilea mixte
si
(i 6= j ) pe o ve inatate V a pun tului ~x0 2E si
xi xj xj xi
2f
2f
a estea sunt ontinue ^n ~x0 atun i
(~x0 ) =
(~x ):
xi xj
xj xi 0
f
si
Teorema 3 ( riteriul lui Young). Da a fun tia f are derivatele partiale
xi

f
(i 6= j ) pe o ve inatate V a pun tului ~x0 2E si a estea sunt diferentiabile ^n ~x0
xj
2f
2f
atun i f admite derivatele partiale de ordinul al doilea mixte
(~x0 ) si
(~x )
xi xj
xj xi 0
2f
2f
si ^n plus
(~x0 ) =
(~x ):
xi xj
xj xi 0

Fie A E multimea pun telor ^n are f este diferentiabila. Da a A 6= ; de nim


fun tia:
n f
X
(~x) hi ; (~x; ~h) 2 A  IRn :
(~x; ~h) ! df (~x)(~h) = hf (~x); ~hi =
x
i
i=1
Fix^and primul argument ^n fun tia de mai sus obtinem diferentiala fun tiei f ^n pun tul
1

216

Capitolul 6

~x 2 A. Da a se xeaza al doilea argument obtinem fun tia:


(1)
~x ! df (~x)(~h) = hrf (~x); ~hi; ~x 2 A;
numita diferentiala fun tiei f orespunzatoare resterii ~h.

Fun tia f se numeste diferentiabila de doua ori ^n pun tul ~x0 2A da a fun tia (1)
este diferentiabila ^n ~x0 , pentru 8 ~h 2 IRn , iar diferentiala fun tiei (1) ^n pun tul ~x0
se numeste diferentiala de ordinul al doilea a fun tiei f ^n pun tul ~x0 , notata d2 f (~x0 ):
De i:
n X
n
X
2f
n
2
2
~
(~x0 ) hi hj ; 8 ~h 2 IRn sau
d f (~x0 ) : IR ! IR; d f (~x0 )(h) =
i=1 j =1 xi xj
n
n
2
XX
f
d2 f (~x0 ) =
(~x0 ) dxi dxj ; s risa a o egalitate de fun tii.
i=1 j =1 xi xj

Prin re urenta vom spune a f este de N ori diferentiabila ^n ~x0 2A da a diferentiala de ordinul N 1 a fun tiei f este diferentiabila ^n ~x0 , 8 ~h 2 IRn : Diferentiala
a estei fun tii a vom numi diferentiala de ordinul N a fun tiei f ^n pun tul ~x0 . Folosind
indu tia matemati a se arata a:
X
N!
N f
N
d f (~x0 ) =
(~x0 )dxk1    dxknn :

k
k
n
k +k ++kn =N k1 !k2 !    kn ! x1    xn


dx1 +   
dx diferentiala de
Cu ajutorul operatorului de diferentiere d =
x1
xn n
ordinul N a fun tiei f ^n pun tul ~x0 o putem s rie
astfel:
!fN g


dN f (~x0 ) =
dx1 +   
dx
f (~x0 ):
x1
xn n

Fie ~x0 2E si ~! = (!1 ; : : : ; !n ) 2 IRn u k~!k = 1: Spunem a fun tia f este
derivabila ^n raport u ~! ^n pun tul ~x0 da a fun tia t ! f (~x0 + t~! ); ~x0 + t~! 2 E; t > 0
este derivabila la dreapta ^n pun tul t = 0. ^In a est az derivata a estei fun tii la
dreapta ^n t = 0 se numeste derivata fun tiei f ^n raport u ~! ^n ~x0 si se noteaza u

df
(~x0 ): Da a f este diferentiabila ^n ~x0 2E atun i f este derivabila ^n raport u ori e
d~!
~! ^n pun tul ~x0 si avem:
df
(~x ) = df (~x0 )(~!) = hrf (~x0 ); ~!i:
d~! 0
Spunem a fun tia f : D ! IR; unde D este o multime des hisa din IRn , este de
lasa C k pe D da a f are toate derivatele partiale p^ana la ordinul k in lusiv, ontinue
pe D; vom nota a est lu ru u f 2 C k (D).
^In azul fun tiilor f~ : E  IRn ! IRm ; f~ = (f1 ; f2 ; : : : ; fm ) studiul diferentiabilitatii si a derivabilitatii partiale se redu e la studiul diferentiabilitatii, respe tiv a
derivabilitatii partiale a fun tiilor omponente fk : E ! IR; k = 1; m:
1

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

217

Teorema 4. Fie fun tiile:


'~ : D  IRn ! IRm ; ~x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) ! ~u = '~ (~x) = ('1 (~x); : : : ; 'm (~x)); ~x 2 D;
f : E  IRm ! IR; ~u = (u1 ; u2 ; : : : ; um ) ! y = f (~u) 2 IR; ~u 2 E;
unde D si E sunt multimi des hise, iar '~ (D)  E , si fun tia ompusa
F =f '~ : D ! IR; ~x ! y = F (~x)=(f '~ )(~x)= f ('~ (~x))= f ('1 (~x); : : : ; 'm (~x)); ~x 2 D:
Da a fun tiile uj = 'j (~x); j = 1; m sunt diferentiabile ^n ~x0 2 D, iar fun tia y = f (~u)
este diferentiabila ^n ~u0 = '~ (~x0 ) 2 E; uj 0 = 'j (~x0 ); j = 1; m; atun i fun tia ompusa
F este diferentiabila ^n pun tul ~x0 . ^In plus:
m f
m f
X
X
F
'
dF (~x0 ) =
(~u0) d'j (~x0 ) si
(~x0 ) =
(~u0 )  j (~x0 ); i = 1; n:
xi
xi
j =1 uj
j =1 uj
Da a fun tiile uj = 'j (~x); j = 1; m sunt diferentiabile de doua ori ^n ~x0 2 D, iar
fun tia y = f (~u) este diferentiabila de doua ori ^ntr-o ve inatate a pun tului ~u0 =
= '~ (~x0 ) 2 E atun i fun tia ompusa F = f '~ este diferentiabila de doua ori ^n
pun tul ~x0 si avem:
m f
m
X
X
2f
(~u0 )  d'l (~x0 )d'j (~x0 ) +
(~u0 )  d2 'j (~x0 );
d2 F (~x0 ) =
u
u
u
l
j
j
j =1
l;j =1
m
m f
X
X
2f
2F
'l
'j
 2 'j
(~x0 ) =
(~u0 ) (~x0 ) (~x0 ) +
(~u0 )
(~x ); k; i = 1; n:
xk xi
xk
xi
xk xi 0
j =1 uj
l;j =1 ul uj
O multime E  IRn se numeste on u v^arful ^n ~x0 2 IRn da a pentru 8 ~x 2 E;
t(~x ~x0 ) 2 E; 8 t > 0: Fun tia f : E ! IR; (E  IRn on u v^arful ^n origine) se
numeste omogena de grad 2 IR da a f (t~x) = t f (~x); 8 ~x 2 E; 8 t > 0:
Teorema 5. Fun tia f : E ! IR (E  IRn on u v^arful ^n origine) diferentiabila
pe E n f~0g este omogena de grad da a si numai da a:
f
f
f
x1 (~x) + x2 (~x) +    + xn (~x) = f (~x); 8 ~x 2 E n f~0g;
x1
x2
xn
(numita relatia lui Euler).

PROBLEME REZOLVATE
1. Sa se al uleze, folosind de nitia, urmatoarele derivate partiale:
f
f
x
a) (0; 1) si (1; 1) pentru f (x; y ) = ar tg ;
x
y
y
f
f
f
b) ( 1; 0; 1);
(1; 2; 1) si (1; 1; 3) pentru f (x; y; z ) = x3 + 3x2 y + z 3 :
x
y
z
Rezolvare. a) Avem:

218

Capitolul 6

f (x; 1) f (0; 1)
ar tg x 0
f
(0; 1) = xlim
= xlim
= 1;
!
0
!
0
x
x 0
x 0 1
ar tg y ar tg ( 1)
f (1; y ) f (1; 1)
f
(1; 1) = ylim
=
lim
=
! 1
y! 1
y
y+1
y+1
ar tg y1 + ar tg 1
ar tg yy+11
1
1
1
= ylim

=
lim
=
lim
=
:
y
+1
! 1
y! 1
y+1
y 1 y! 1 y 1
2
y 1
b) Folosind de nitia derivatelor partiale, obtinem:
f (x; 0; 1) f ( 1; 0; 1)
x3 + 1 0
f
( 1; 0; 1) = xlim
=
lim
= xlim
(x2 x + 1) = 3;
! 1
x! 1 x + 1
! 1
x
x+1
f (1; y; 1) f (1; 2; 1)
3y 6
f
(1; 2; 1) = ylim
= ylim
= 3;
!
2
!
2
y
y 2
y 2
f
f (1; 1; z ) f (1; 1; 3)
z 3 +4+23
(1; 1; 3)= zlim
=
lim
= zlim
(z 2 3z + 9) = 27:
! 3
z! 3 z + 3
! 3
z
z+3
2. Se da fun tia f (x; y; z ) = ln (x3 + y 3 + z 3 3xyz ): Sa se veri e, folosind regulile

de derivare, urmatoarea relatie:


f f f
3
+ +
=
:
x y z x + y + z
Rezolvare. Derivatele partiale ale fun tiei f sunt:
3x2 3yz
f
3y 2 3xz
f
3z 2 3xy
f
= 3 3 3
;
= 3 3 3
;
= 3 3 3
:
x x + y + z 3xyz y x + y + z 3xyz z x + y + z 3xyz
De i:
f f f 3(x2 + y 2 + z 2 yz xz xy )
+ +
=
:
x y z
x3 + y 3 + z 3 3xyz
Deoare e x3 + y 3 + z 3 3xyz = (x2 + y 2 + z 2 yz xz xy )(x + y + z ), rezulta a:
3
f f f
+ +
=
:
x y z x + y + z
ax + by + z
3. Fie fun tia f (x; y; z ) = 2 2 2 : Sa se arate a:
x +y +z
f
f
f
x (x; y; z ) + y (x; y; z ) + z (x; y; z ) = f (x; y; z ):
x
y
z
Rezolvare. Cal ulam derivatele partiale ale fun tiei f :
f a(x2 + y 2 + z 2 ) 2x(ax + by + z ) f b(x2 + y 2 + z 2 ) 2y (ax + by + z )
=
;
=
;
x
(x2 + y 2 + z 2 )2
y
(x2 + y 2 + z 2 )2
f (x2 + y 2 + z 2 ) 2z (ax + by + z )
=
:
z
(x2 + y 2 + z 2 )2
Atun i rezulta a:
f f f (ax + by + z )(x2 + y 2 + z 2 ) 2(ax + by + z )(x2 + y 2 + z 2 )
x +y +z =
=
x y z
(x2 + y 2 + z 2 )2
(ax + by + z )(x2 + y 2 + z 2 )
ax + by + z
=
= 2 2 2 = f:
2
2
2
2
(x + y + z )
x +y +z

219

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

y
y
4. Fie fun tia f (x; y ) = y x  sin : Sa se arate a:
x
f
f
2
x
+ xy = y  f:
x
y
Rezolvare. Avem:

y
f
y y yx
1 xy +1
y
y
y 1 xy +1
y
x
= y  ln y 

sin
y
=
y
y  os ;

os

ln
y

sin
2
2
2
2
x
x
x x
x
x
x x
x


y
1
y 1 y
y
f
y y 1
y 1 y
y y
= y x 1 + y x  ln y   sin + y x   os = y x  sin + y x ln y  sin +
y
x
x
x
x
x x
x x
x
y
1 xy
+ y  os :
x
x
De i:
y
f
f
y xy +1
y y
y y
y
x2  + xy  = y x +1  ln y  sin
y  os + y x +1  sin + y x +1 ln y  sin +
x
y
x
x
x
x


y +1
y
y
y
y
y +1
+y x os = y x  sin = y y x sin = y  f;
x
x
x
adi a to mai relatia din enunt.
x
5. Fie fun tia f (x; y ) = (x2 + y 2 )  ar tg : Sa se arate a:
y
2f
2f
2f



x2  2 + 2xy 
+ y 2  2 = 2f:
x
x y
y
Rezolvare. Derivatele partiale de ordinul ^nt^ai ale fun tiei f sunt:
x
1
x
f
1
= 2x ar tg + (x2 + y 2) 
= 2x ar tg + y;

x
x
y
y
1+ y y
!
f
x
x
x
1

= 2y ar tg
= 2y ar tg + (x2 + y 2 ) 
x:
x
2
y
y
y
y
1+ y
Apoi:
!
!
1

x
 f
x
1
x
2f

=
2
x
ar tg
=
+
y
=
2ar tg
+
2
x

=
2ar tg
+
x
x2 x x
x
y
y
y
1+ y y
2xy
+ 2 2;
x +y
!
!

x
 f
1
2y 2
2f
1
=
2y ar tg
=
x = 2y 
1
=
1=

x y x y
x
y
x2 + y 2
1 + xy y
y 2 x2
= 2 2 ; iar:
x +y
!
!
!

x
 f
x
1
2f
x
=
2y ar tg
=
x = 2ar tg + 2y 
 y2 =
y 2 y y
y
y
y
1 + xy
x
2xy
= 2ar tg
:
2
y x + y2
Atun i:
2f
2f
x 2x3 y 2xy (y 2 x2 )
x
2f
x2 2 +2xy
+ y 2 2 = 2x2 ar tg + 2 2 +
+2y 2 ar tg
2
2
x
x y
y
y x +y
x +y
y
2

220

Capitolul 6

3
3
3
3
2xy 3
2 + y 2 ) ar tg x + 2x y + 2xy 2x y 2xy = 2(x2 + y 2 ) ar tg x = 2f:
=
2(
x
x2 + y 2
y
x2 + y 2
y
x
6. Sa se arate a fun tia f (x; y ) = e y  sin (2xy ) veri a relatia:
2f 2f
+
= 0:
x2 y 2
Rezolvare. Avem:
f
= 2xex y  sin (2xy ) + 2yex y  os (2xy );
x
f
= 2yex y  sin (2xy ) + 2xex y  os (2xy ):
y
Derivatele de ordinul al doilea sunt:
!
i
2f
 h x y
 f
x y  os (2xy ) =

sin
(2
xy
)
+
2
ye
=
2
xe
=
x2 x x
x
x
y
2
= 2e
 sin (2xy)+4x ex y  sin (2xy)+4xyex y  os (2xy)+4xyex y  os (2xy)
4y 2 ex y  sin (2xy )!= [2 sin (2xy )+4x2 sin (2xy )+8xy os (2xy ) 4y 2 sin (2xy )  ex y ;
i
 h
 f
2f
x y  sin (2xy ) + 2xex y  os (2xy ) =
=
2
ye
=
y 2 y y
y
x
y
= 2e
 sin (2xy)+4y2ex y  sin (2xy) 4xyex y  os (2xy) 4xyex y  os (2xy)
4x2 ex y  sin (2xy ) = [ 2 sin (2xy ) + 4y 2 sin (2xy ) 8xy os (2xy ) 4x2 sin (2xy )
ex y :
2f 2f
Atun i rezulta a: 2 + 2 = 0:
x
y
x b
1
7. Sa se arate a fun tia f (t; x) = p e a t ; a; b onstante, veri a relatia:
2a t
2f

f
= a2  2 :
t
x
Rezolvare. Avem:
x b
x b
f
1
1
(x b)2
1  3=2
a t =
t

e at + p 
= p

e
t 2a  " 2
2a t 4a2 t2 #
x b
1
1
p
=
t 3=2 + 3 p t 5=2  (x b)2  e a t ;
4a 
8a 
x
b
x b
(x b)
f
(x b)
a t =
a t ,
p
p

e
=

e
3 t3=2
x
4
a
2a"2 t  2a t
#
2
x b
(x b)
2f 
1
3=2  e x a bt + (xp b)  e x a bt =
a t =
p
p
=

e
t
x2 x "4a3 t3=2
4a3 
8a5 t5=2
#
x b
1
1
p
=
t 3=2 + 5 p t 5=2  (x b)2  e a t :
3
4a 
8a 
f
2f
Se veri a imediat relatia din enunt:
= a2  2 :
t8 xy x
>
<
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
2
8. Fie fun tia f : IR ! IR; f (x; y ) = > x2 + y 2
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
2

4 2

4 2

)2

)2

4 2

)2

4 2

)2

4 2

4 2

)2

4 2

)2

)2

4 2

)2

4 2

)2

4 2

)2

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

221

Sa se al uleze, folosind de nitia, derivatele partiale ale fun tiei f ^n origine si apoi
sa se studieze proprietatea de diferentiabilitate ^n (0; 0).
Rezolvare. Cal ulam mai ^nt^ai derivatele partiale ale lui f ^n (0; 0):
f (x; 0) f (0; 0)
0
f
(0; 0) = xlim
=
lim
= 0;
!0
x!0 x
x
x 0
f
f (0; y ) f (0; 0)
0
(0; 0) = ylim
=
lim
= 0:
!0
y!0 y
y
y 0
Aratam ^n ontinuare a fun tia f nu are limita ^n pun tul (0; 0), de i nu este
ontinua si ni i diferentiabila ^n a est pun t. ^Intr-adevar, pentru drumuri de e uatie
y = mx, avem:
mx2
m
lim
f
(
x;
mx
)
=
lim
=
:
2
2
2
x!0
x!0 x + m x
1 + m2
Deoare e am obtinut dependenta de panta drumului rezulta a 6 9 lim f (x; y ):
(x;y)!(0;0)
2
9. Fie fun tia f 8: IR ! IR;
1
>
< (x2 + y 2 )  sin p
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
2
x + y2
f (x; y ) = >
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
f f
si
^n ori e
Sa se arate a f este diferentiabila ^n pun tul (0; 0), a exista
x y
pun t (x; y ) 2 IR2 , dar a este fun tii nu sunt ontinue ^n (0; 0).
Rezolvare. Din
inegalitatea:




1


2 2
2 2
(x + y ) sin p
 x +y ;
2
2

x +y
rezulta a 9 lim f (x; y ) = 0 = f (0; 0): De i f este ontinua ^n pun tul (0; 0).
(x;y)!(0;0)
Derivatele partiale ale fun tiei f ^n origine sunt:
x2 sin jx1j
f (x; 0) f (0; 0)
1
f
= xlim
= xlim
x sin = 0
A1 = (0; 0) = xlim
!
0
!
0
!
0
x
x 0
x
jxj

!


1
deoare e x sin  jxj si
jxj
y 2 sin jy1j
f (0; y ) f (0; 0)
1
f
=
lim
=
lim
y
sin
=0
A2 = (0; 0) = ylim
!0
y!0
y!0
y
y
0
y
j
y
j


!

1

analog y sin  jy j :
jy j
Pentru a demonstra a f este diferentiabila ^n (0; 0) trebuie sa aratam a exista o
fun tie h : IR2 ! IR u onditiile: lim h(x; y ) = h(0; 0) = 0 astfel ^n ^at:
(x;y)!(0;0)
p
f (x; y ) = f (0; 0) + A1 (x 0) + A2 (y 0) + h(x; y )  x2 + y 2 ; 8 (x; y ) 2 IR2 :
Impun^and onditia de mai sus, gasim pentru fun tia h urmatoarea forma:

222

Capitolul 6
8
>
<

h(x; y ) = >

px2 + y2  sin p
0;

Deoare e:

1
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
x2 + y 2
da a (x; y ) = (0; 0):

1 p 2 2
x +y ;

x2 + y 2
dedu em a 9 lim h(x; y ) = 0 = h(0; 0): De i fun tia h de mai sus satisfa e toate
(x;y)!(0;0)
onditiile din de nitia diferentiabilitatii (fun tiei f ^n pun tul (0; 0)), de unde rezulta
a f este diferentiabila ^n (0; 0).
Sa al ulam ^n ontinuare derivatele partiale ^n raport u x si y ale fun tiei f
^ntr-un pun t oare are (x; y ) 6= (0; 0):
1
f
x
1
(x; y ) = 2x  sin p 2 2 p 2 2  os p 2 2 si
x
x +y
x +y
x +y
1
y
1
f
(x; y ) = 2y  sin p 2 2 p 2 2  os p 2 2 :
y
x +y
x +y
x +y
De i:
8
x
1
1
>
< 2x  sin p
p

os p 2 2 ; da a (x; y ) 6= (0; 0);
f
2
2
2
2
x +y
x +y
x +y
(x; y ) = >
x
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0);
8
y
1
1
>
< 2y  sin p
p

os p 2 2 ; da a (x; y ) 6= (0; 0);
f
2
2
2
2
x +y
x +y
x +y
(x; y ) = >
y
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
f
f
Vom arata a 6 9 lim
(x; y ), de i fun tia
nu este ontinua ^n pun tul
(x;y)!(0;0) x
x
!
1
2x  sin p 2 2 = 0, fun tia g (x; y ) =
(0; 0). ^Intr-adevar, desi 9 lim
(x;y)!(0;0)
x +y
x
1
= p 2 2  os p 2 2 ; (x; y ) 6= (0; 0) nu are limita ^n pun tul (0; 0). Consider^and
x +y
x +y
drumuri de e uatie y = mx, obtinem:
1
x
1
x
p
p
p

os
=
os
g (x; mx) = p 2
x + m2 x2
x2 + m2 x2 jxj  1 + m2
jxj  1 + m2 ,
f
f
(x; y ): Analog
nu
fun tie are nu are limita ^n pun tul x = 0. De i 6 9 lim
(x;y)!(0;0) x
y
are limita ^n pun tul (0; 0), de i nu este ontinua ^n (0; 0).
10. Fie fun tia f : 8IR2 ! IR;
>
xy (x2 y 2 )
>
<
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
f (x; y ) = > x2 + y 2
>
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
2
2
f
f
Sa se arate a 9
(0; 0) si
(0; 0), dar a estea sunt diferite.
x y
y x
Rezolvare. Cal ulam mai ^nt^ai derivatele partiale de ordinul ^nt^ai ale fun tiei f

px2 + y2 sin p

223

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

^n raport u x si y . Pentru (x; y ) 6= (0; 0) avem:


(3x2 y y 3)(x2 + y 2 ) 2x(x3 y xy 3 ) x4 y + 4x2 y 3 y 5
f
(x; y ) =
=
;
x
(x2 + y 2)2
(x2 + y 2 )2
(x3 3xy 2)(x2 + y 2 ) 2y (x3y xy 3 ) x5 4x3 y 2 xy 4
f
(x; y ) =
=
:
y
(x2 + y 2)2
(x2 + y 2 )2
^In pun tul (x; y ) = (0; 0) obtinem:
f
f (x; 0) f (0; 0)
0
f (0; y ) f (0; 0)
f
(0; 0) = xlim
= xlim
= 0;
(0; 0) = ylim
=
!
0
!
0
!
0
x
x 0
x
y
y 0
0
= 0:
= ylim
!0 y
8
>
x4 y + 4x2 y 3 y 5
>
<
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
f
(x2 + y 2)2
De i:
(x; y ) = >
x
>
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0);
8
5
3
2
4
>
x 4x y xy
>
<
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
f
(x2 + y 2 )2
(x; y ) = >
y
>
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
Cal ulam a um derivatele partiale de ordinul al doilea ale fun tiei f ^n pun tul
(0; 0):
!
f (x; 0) f (0; 0)
x
 f
2f
y
y
x = 1;
(0; 0) = xlim
(0; 0) =
=
lim
!0
x!0 x
x y
x y
x 0
!
y
f (0; y ) f (0; 0)
 f
2f
y
x
x
(0; 0) = ylim
(0; 0) =
= ylim
= 1:
!0
!0 y
y x
y x
y 0
2f
2f
2f
2f
De i 9
(0; 0) si
(0; 0), dar
(0; 0) = 1 6= 1 =
(0; 0):
x y
y x
x y
y x
11. Sa se al uleze diferentialele de ordinul ^nt^ai si de ordinul al doilea pentru
urmatoarele fun tii:
y
a) f (x; y ) = ln (x2 + y 2 ); b) f (x; y ) = sin (x2 + y 2 ); ) f (x; y ) = ln tg ;
x
d) f (x; y; z ) = eax+by+ z ; e) f (x; y; z ) = os (x + 2y + 3z ); f) f (x; y; z ) = exyz :
Rezolvare. a) Cal ulam derivatele de ordinele ^nt^ai si al doilea:
2x
f
2y
 2 f 2(y 2 x2 )  2 f
4xy
f
= 2 2;
= 2 2;
= 2 2 2;
=
;
2
2
x x + y y x + y x
(x + y ) x y
(x + y 2 )2
 2 f 2(x2 y 2 )
2f
2f
=
;
=
; deoare e fun tia f satisfa e onditiile din riy 2 (x2 + y 2 )2 x y y x
teriul lui S hwarz .
Diferentialele erute ^n enunt sunt:
2x
2y
df (x; y ) = 2 2 dx + 2 2 dy; 8 (x; y ) 2 IR2 n f(0; 0)g;
x +y
x +y
2 x2 )
2(
y
8xy
2(x2 y 2) 2
d2 f (x; y ) = 2 2 2 dx2
dxdy
+
dy ; 8 (x; y ) 2 IR2 nf(0; 0)g:
(x + y )
(x2 + y 2)2
(x2 + y 2)2
5

224

Capitolul 6

b) Avem:
f
2f
f
= 2x  os (x2 + y 2);
= 2y  os (x2 + y 2);
= 2 os (x2 + y 2) 4x2  sin (x2 + y 2);
2
x
y
x
2f
2f

= 4xy  sin (x2 + y 2 );
= 2 os (x2 + y 2) 4y 2  sin (x2 + y 2):
x y
y 2
Atun i:
df (x; y ) = 2x os (x2 + y 2 ) dx + 2y os (x2 + y 2 ) dy;
d2 f (x; y ) = [2 os (x2 +y 2) 4x2 sin(x2 +y 2 ) dx2 8xy sin (x2 +y 2 ) dxdy +[2 os (x2 +y 2 )
4y 2 sin (x2 + y 2) dy 2; 8 (x; y ) 2 IR2 :
) Derivatele partiale ale fun t
iei f sunt:
f
1
y
f
1
1
1
2y
1
2
;
= y  2y 
= 2 2y ;
= y  2y  =
2
x tg xh os x
x
x sinx y tg x os
x sin 2xy
x x
i

2y
2y
4y x sin 2xy y os 2xy
 2 f 2y 2x sin x 2y os x
=
=
;
x2
x4 sin2 2y
x4 sin2 2y
x


i

2 x sin 2xy + 2y os 2xy
2 sin 2xy 2xy os 2xy
2f
=
;
=
x y
x2 sin2 2xy
x3 sin2 2xy
4 os 2xy
 2 f 2 x2 os 2xy
=

=
:
y 2 x sin2 2xy
x2 sin2 2xy
De i:
2y
2
df (x; y ) = 2 2y dx +
dy ;
x sin x  x sin 2xy 

2y + 2y os 2y 
2y y os 2y
4
x
sin
4
y
x
sin
x
x
x
x
dx2 +
dxdy
d2 f (x; y ) =
2
y
2
y
2
2
4
3
x sin x
x sin x
n
o
8 (x; y) 2 Df = (x; y) 2 IR2 ; tg y > 0 :
h

4 os 2xy 2
dy ;
x2 sin2 2xy

d) Avem:
f
f
f
= a eax+by+ z ;
= b eax+by+ z ;
= eax+by+ z ;
x
y
z
2
2
2f
2 eax+by+ z ;  f = b2 eax+by+ z ;  f = 2 eax+by+ z ;
=
a
x2
y 2
z 2
2
2
f
2f
f
ax
+
by
+
z
ax
+
by
+
z
= ab e
;
= b e
;
= a eax+by+ z :
xy
yz
xz
De i: df (x; y; z ) = (a dx + b dy + dz )eax+by+ z si
d2 f (x; y; z ) = (a2 dx2 + b2 dy 2 + 2 dz 2 + 2ab dxdy + 2b dydz + 2a dxdz )eax+by+ z ;
8 (x; y; z) 2 IR3:
e) Cal ul^and derivatele partiale obtinem pentru diferentiale urmatoarele expresii:
df (x; y; z ) = (dx + 2 dy + 3 dz ) sin (x + 2y + 3z ) si
2
d f (x; y; z ) = (dx2 + 4dy 2 + 9dz 2 + 4dxdy + 12dydz + 6dzdx) os (x + 2y + 3z );
8 (x; y; z) 2 IR3:

225

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

f) Avem:
df (x; y; z ) = (yz dx + xz dy + xy dz )exyz si
d2 f (x; y; z ) = [y 2 z 2 dx2 + x2 z 2 dy 2 + x2 y 2 dz 2 + 2(z dxdy + x dydz + y dxdz )(1+
+xyz )exyz , 8 (x; y; z ) 2 IR3 :
12. Utiliz^and regulile de diferentiere, sa se al uleze diferentialele de ordinul ^nt^ai
si de ordinul al doilea pentru urmatoarele fun tii si apoi sa se pre izeze derivatele
partiale (de ordinul ^nt^ai si al doilea) ale a estora:
xy
a) f (x; y ) = x3 + y 3 3xy ; b) f (x; y ) = xy ; ) f (x; y; z ) = ar tg 2 ;
z
!
x z
d) f (x; y; z ) = xy +
:
y
Rezolvare. a) Avem:
df (x; y ) = 3x2 dx + 3y 2 dy 3(x dy + y dx) = 3(x2 y ) dx + 3(y 2 x) dy , iar:
d2 f (x; y ) = 3(2x dx dy ) dx + 3(2y dy dx) dy = 6x dx2 6 dxdy + 6y dy 2:
Din forma a estor diferentiale dedu em derivatele partiale ale fun tiei f :
f
f
2f
2f
2f
2
2
= 3(x y );
= 3(y x);
= 6x;
= 6y;
= 3:
x
y
x2
y 2
x y
b) Folosind regulile de diferentiere, obtinem:
df (x; y ) = y 2xy 1 dx + xy ln x  2y dy; iar:
d2 f (x; y ) = [2yxy 1 dy + y 2(y 2 1)xy 2 dx + 2y 3xy 1 ln x dy dx +

2y
+ 2y 2xy 1  y ln x dx + xy ln x  4y 2 ln x dy + xy dx + 2xy ln x dy dy =
x

2
2
y
2
2
y
1
3
y
1
= y (y 1)x
dx + 4 yx
+y x
ln x dxdy + 2xy ln x (2y 2 ln x + 1) dy 2:
2
f
f
2f
2 (y 2 1)xy 2 ;  f = 2yxy 1 +
De i:
= y 2xy 1 ;
= 2yxy ln x;
=
y
x
y
x2
xy
2

f
= 2xy ln x + 4y 2xy (ln x)2 :
+2y 3xy 1 ln x;
y 2
) Avem:
1 y
x
2xy 
1
df (x; y; z ) =
dx + 2 dy
dz = 4 2 2 (yz 2 dx+xz 2 dy 2xyz dz ):
x
y
2
3
z
z
z +x y
1+ z z
3
2
2
4z dz 2xy dx 2x y dy 2
Apoi: d2 f (x; y; z ) =
(yz dx + xz 2 dy 2xyz dz )+
4
2
2
2
(z + x y )
1
+ 4 2 2 [(z 2 dy + 2yz dz ) dx + (z 2 dx + 2xz dz ) dy 2(yz dx + xz dy + xy dz ) dz =
z +x y
4
2 2
2 4
2 2
2xy 3 z 2
2x3 yz 2
2 + 2xy (3z x y ) dz 2 + 2z (z x y ) dxdy +
= 4 2 2 2 dx2
dy
(z + x y )
(z 4 + x2 y 2)2
(z 4 + x2 y 2 )2
(z 4 + x2 y 2)2
2
2
4
2
2
4
4xz (x y z )
4yz (x y z )
+ 4 2 2 2 dydz + 4 2 2 2 dzdx:
(z + x y )
(z + x y )
f
yz 2
f
xz 2
f
2xyz
De ai i rezulta:
= 4 2 2;
= 4 2 2;
= 4 2 2;
x z + x y y z + x y z z + x y
2

2 2
4

226

Capitolul 6

2xy 3 z 2
2f
2x3 yz 2
 2 f 2xy (3z 4 x2 y 2 )
2f
=
;
=
;
=
;
x2 (z 4 + x2 y 2 )2 y 2 (z 4 + x2 y 2)2 z 2
(z 4 + x2 y 2)2
z 2 (z 4 x2 y 2 )  2 f
2xz (x2 y 2 z 4 )  2 f
2yz (x2 y 2 z 4 )
2f
= 4 2 22;
= 4 2 22 ;
= 4 2 22 :
xy (z + x y ) yz
(z + x y )
xz
(z + x y )
d) Pro ed^and asemanator,
obtinem:
!z 1
!
!
dx x dy
x z 
x
x dy + y dx +
df (x; y; z ) = z xy +
2 + xy + y ln xy +
y
y
y
!
!
!
!
!
x
x z 1
1
x z 1
x
x z
+ dz = z xy +
y + dx + z xy +
x 2 dy + xy +

y
y
y
y
y
y
!
!z
!
2 + 1 !z
2 + 1 !z 1
x
y
1
x
y
 ln xy + y dz = zxz 1 y dx + zxz y
1
dy + xy +

y2
y
!
 ln xy + xy dz;
de unde rezulta a:
!
!
!
1
f
y 2 + 1 z f
y2 + 1 z 1
z
1
z
1
= zx
= zx
;
2 ;
x
y
y
y
y
!
!
f
x z
x
= xy +
ln xy + :
z
y
y
Diferentiind a um pe df (x; y; z ) obtinem derivatele partiale de ordinul al doilea ale
fun tiei f :
!
!
y2 + 1 z 2f
y 2 + 1 z 2 (y 2 1)2
2f
z
2
z
= z (z 1)x
;
 y4 +
2 = z (z 1)x
x2
y
y
y
!
!
!
!
2zxz y 2 + 1 z 1  2 f
2f
x
x z 2
y2 + 1 z 1
2
z
1
+ 3
= xy +
=z x
;
ln xy + ;

y
y
z 2
y
y
xy
y
!
!
!
y2 1 2f
2f
y2 + 1 z
y2 + 1 z
x
z
1
z
1
 y2 ; xz = x
= zxz 
+ zx
ln xy + ;
y
y
y
yz
!
!
!
!
!
y2 + 1 z 1 y2 1
y2 + 1 z 1 y2 1
x
z
 y
:
 y2 ln xy + y + x
y
y2
13. Sa se al uleze diferentiala de ordinul n a fun tiei:
f (x; y; z ) = ln (xx  y y  z z ) ; x; y; z > 0:
Rezolvare. Fun tia f se mai s rie astfel: f (x; y; z ) = x ln x + y ln y + z ln z: Pentru
n = 1 diferentiala este:
df (x; y; z ) = (1 + ln x) dx + (1 + ln y ) dy + (1 + ln z ) dz .
Din forma de mai sus a fun tiei f , ^n are variabilele sunt separate, dedu em a
derivatele mixte de ordin mai mare sau egal u 2 vor toate egale u 0. Atun i
^n formula pentru diferentiala de ordinul n a fun t!iei f :
fn g



n
dx + dy + dz
f (x; y; z ) =
d f (x; y; z ) =
x
y
z

227

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

nf
n!
i j k

i y j z k (x; y; z ) dx dy dz
i
!
j
!
k
!
x
i+j +k=n
nf nf nf
vor nenuli doar trei termeni si anume ei are ontin n ; n ; n . De i:
x y z
nf
nf


nf
n
n
dn f (x; y; z ) = n (x; y; z ) dx + n (x; y; z ) dy + n (x; y; z ) dz n; n  2:
x
y
z
Apli ^and prin ipiul indu tiei matemati e, dedu em a pentru n  2:
 n f ( 1)n  (n 2)!  n f ( 1)n  (n 2)!  n f ( 1)n  (n 2)!
=
;
=
;
=
.
xn
xn 1
y n
yn 1
z n
zn 1
De i diferentiala de ordinul n a fun tiei f (n  2) este: !
dxn dy n dz n
dn f (x; y; z ) = ( 1)n  (n 2)! n 1 + n 1 + n 1 :
x
y
z
14. S-au masurat doua laturi ale unui triunghi u o eroare relativa de 2=1000 si
unghiul uprins ^ntre ele u o pre izie de 150 . Care este eroarea relativa exprimata ^n
pro ente u are s-a obtinut suprafata triunghiului?
1
Rezolvare. Aria triunghiului este: A = b sin . Diferentiala totala a lui S este:
2
1
1
1
dS = b os d + sin db + b sin d :
2
2
2
dS
1
1
^Impartind dS u S obtinem:
= tg d + db + d ; de i:
b



S








db
d
dS
 j tg j d +
+
:

b

S
2
 1
db d
= =
; iar d = 150 =
 rad.
Din datele problemei rezulta a:
b

1000
180 4
Eroarea ^n pro ente
a suprafetei masurate este:




dS
 100 4  100
100  j tg j 
 + 1000 ;
S
180 4



dS
de unde rezulta a: 100  0; 4 + 0; 436  j tg j:
S
2
15. Fie fun tia f : 8IR ! IR;
xy
>
<
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
2
f (x; y ) = > x + y 2
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
Sa se studieze existenta derivatei fun tiei f ^n pun tul (0; 0) dupa versorul ~v =
= os ~{ + sin ~|;  2 [0; 2 ); (am identi at elementul ~v = (x; y ) din IR2 u ve torul
~ = x~{ + y~j , M (x; y ), ^n reperul O~{~j ).
de pozitie OM
Rezolvare. Conform de nitiei, avem:
t sin  os 
df
f ((0; 0) + t~v ) f (0; 0)
t sin +t os  0 = lim sin  os  =
(0; 0) = lim
=
lim
t!0
t!0
t!0
d~v
t
t
t
1
1
= sin 2  lim
:
t!0 t
2
=

228

Capitolul 6


df
3 

atun i 9 (0; 0) = 0: Da a sin 2 6= 0,
Da a sin 2 = 0, de i  2 0; ; ;
2
2
d~v

df
3 

atun i 6 9 (0; 0):
de i  2 [0; 2 ) n 0; ; ;
2
2
d~v
16. Se onsidera fun tia f (x; y; z ) = x2 + 2y 2 + 3z 2 si pun tul M0 (2; 1; 1): Sa se
~{ ~k
df
al uleze (M0 ); unde ~s = p :
d~s
2
Rezolvare. Cal ulam mai ^nt^ai gradientul fun tiei f ^n pun tul M0 . Avem:
f
f
f
(M0 ) = 2xjM = 4;
(M0 ) = 4y jM = 4;
(M ) = 6z jM = 6;
x
y
z 0
de i: rf (M0 ) = 4~{ + 4~| + 6~k.
Derivata fun tiei f dupa dire tia lui ~s ^n pun tul M0 va! , onform formulei:
p
1
df
1
(M0 ) = hrf (M0 ); ~si = 4  p + 4  0 + 6  p =
2:
d~s
2
2
p!
1 3
y
17. Sa se determine derivata fun tiei z (x; y ) = ar tg ^n pun tul M0 ;
x
2 2
2
2
are apartine er ului de e uatie x + y 2x = 0, dupa dire tia tangentei la er ^n
M0 .
Rezolvare. E uatia tangentei la er ^n pun tul M0 se obtine prin pro edeul de
p
dedublare: x  x0 + y  y0 (x + x0 ) = 0; unde x0 = 1=2; y0 = 3=2: De i e uatia
tangentei este: p
p
x
3
1
3y + 1 = 0.
+ y x
= 0 sau x
2
2
2
p
3 1
Versorul dire tor al a estei drepte este ~s = ~{ + ~|. Gradientul fun tiei z ^n
2
2
p!
z
z
1 3
este: rz (M0 ) = (M0 )~{ + (M0 )~|:
pun tul M0 ;
2 2
x
y
p

z
3
1
y
z
x
Avem:
(M0 ) = 2 2 M =
; iar
(M0 ) = 2 2 M = :
x
2
y
x +y
2
p x +y
3 1
~{ + ~|:
De i: rz (M0 ) =
2
2
Atun i derivata lui z dupa dire tiap~s ^n p
pun tul M0 este:
dz
3 3 1 1
1
(M0 ) = hrz (M0 ); ~si =

+  = :
d~s
2 2 2 2
2
1
18. Sa se al uleze derivata fun tiei u(x; y; z ) = p 2 2 2 dupa dire tia
x +y +z
gradientului ei ^ntr-un pun t arbitrar (x; y; z ) 2 IR3 n f(0; 0; 0)g:
Rezolvare. Gradientul fun tiei u ^ntr-un pun t (x; y; z ) 6= (0; 0; 0) este:
u
u
u
(x; y; z )~{ + (x; y; z )~| + (x; y; z )~k =
ru(x; y; z) = x
y
z
x
y
z
~k:
=
~{
~|
2
2
2
3
=
2
2
2
2
3
=
2
2
2
(x + y + z )
(x + y + z )
(x + y + z 2 )3=2
0

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

229

Versorul gradientului fun tiei f ^ntr-un pun t (x; y; z ) este:


x
y
z
ru(x; y; z) =
~
~
{
~
|
~s =
kru(x; y; z)k (x2 + y2 + z2 )1=2 (x2 + y2 + z2 )1=2 (x2 + y2 + z2 )1=2 k:
du
ru(x; y; z) i =
x2
y2
De i:
(x; y; z )= hru(x; y; z );
+
d~s
kru(x; y; z)k (x2 + y2 + z2)2 (x2 + y2 + z2 )2 +
1
z2
+ 2 2 2 2 = 2 2 2 ; 8 (x; y; z ) 2 IR3 n f(0; 0; 0)g:
(x + y + z )
x +y +z
19. Sa se al uleze:
z
x
z
a) (x; y ) si (x; y ) da a z (x; y ) = f (u; v ), unde u(x; y ) = xy; v (x; y ) = ;
x
y
y
(f 2 C 1 (D); D  IR2 ):
!
!
b) (x; y ) si (x; y ) da a ! (x; y ) = f (u; v; w), unde u(x; y ) = x2 + y 2 ; v (x; y ) =
x
y
2
2
= x y ; w(x; y ) = 2xy; (f 2 C 1 (D); D  IR3 ):
z
z
y
) (x; y ) si (x; y ) da a z (x; y ) = f (u), unde u(x; y ) = xy + ; (f 2 C 1 (I ); I 
x
y
x
 IR):
!
x
al ulam derivatele partiale ale
Rezolvare. a) Deoare e z (x; y ) = f xy;
y
fun tiei z prin intermediul derivatelor partiale ale fun tiei f ^n raport u variabilele u
si v , onform formulei de al ul:
f
u
f
v
f
1 f
z
(x; y ) = (u; v )  (x; y ) + (u; v )  (x; y ) = y  (u; v ) +  (u; v );
x
u
x
v
x
u
y v
z
f
u
f
v
f
x f
(x; y ) = (u; v )  (x; y ) + (u; v )  (x; y ) = x  (u; v ) 2  (u; v );
y
u
y
v
y
u
y v
x
unde u = xy; v = :
y
b) Avem:
f
u
f
v
f
w
!
(x; y ) = (u; v; w)  (x; y )+ (u; v; w)  (x; y )+ (u; v; w)  (x; y ) =
x
u
x
v
x
w
x
f
f
f
= 2x  (u; v; w) + 2x  (u; v; w) + 2y  (u; v; w);
u
v
w
!
f
u
f
v
f
w
(x; y ) = (u; v; w)  (x; y )+ (u; v; w)  (x; y )+ (u; v; w)  (x; y ) =
y
u
y
v
y
w
y
f
f
f
= 2y  (u; v; w) 2y  (u; v; w) + 2x  (u; v; w);
u
v
w
unde variabilele u; v si w sunt x2 + y 2; x2 y 2; respe tiv 2xy .
) Derivatele partiale ale fun tiei z sunt:

z
u
y 0
(x; y ) = f 0 (u)  (x; y ) = y
 f (u);
x
x
x2

z
u
1
(x; y ) = f 0 (u)  (x; y ) = x +  f 0 (u);
y
y
x

230

Capitolul 6

y
u = xy + :
x

Observatie. ^In exer itiile are urmeaza nu vom mai s rie variabilele fun tiilor are

apar ^n ompuneri, dar vor sub^ntelese ^n e are din azurile respe tive.
20. Aratati a fun tiile de mai jos veri a egalitatile s rise alaturat:
z
z
a) z = '(t); t(x; y ) = bx ay ; a  + b  = 0; (' 2 C 1 (I ); I  IR);
x
y
y
z
z
b) z = xy + x  '(t); t(x; y ) = ; x  + y  = xy + z; (' 2 C 1 (I ); I  IR);
x
x
y
w
w
w
= a  + b  ; (f 2 C 1 (D); D  IR2 );
) w = f (u; v ); u = x + at; v = y + bt;
t
x
y
w
w
w
d) w = f (u; v ); u = xy; v = x2 + y 2 z 2 ; xz 
yz 
+ (x2 y 2)
= 0;
x
y
z
(f 2 C 1 (D); D  IR2 ):
1 z 1 z z
y
; t = x2 y 2 ;
 +  = ; (f 2 C 1(I ); I  IR):
e) z =
f ( t)
x x y y y 2
Rezolvare. a) Avem:
z
t
z
t
= '0 (t)  = b  '0 (t);
= '0 (t)  = a  '0 (t):
x
x
y
y
z
z
Atun i: a  + b  = a(b'0 (t)) + b( a'0 (t)) = 0:
x
y
b) Derivatele fun tiei z sunt:
z
t
y 0
= y + '(t) + x  '0 (t)  = y + '(t)
' (t);
x
x
x
t
z
= x + x  '0 (t)  = x + '0 (t):
y
y
De i:
z
z
x  + y  = xy + x'(t) y'0(t) + yx + y'0 (t) = xy + (xy + x'(t)) =
x
y
= xy + z:
) Avem:
w f u f v
f
f
=

+  =a +b ;
t u t v t
u
v
w f u f v f w f u f v f
=
 +  = ;
=
 +  = :
x u x v x u y u y v y v
w
w
f
f w
Atun i: a 
+b
=a +b
= ; adi a relatia din enunt.
x
y
u
v t
d) Cal ulam derivatele partiale ale fun tiei w ^n raport u x; y si z :
w f u f v
f
f
=

+  = y  + 2x  ;
x u x v x
u
v
f
f
w f u f v
=

+  = x  + 2y  ;
y u y v y
u
v
w f u f v
f
=
 +  = 2z  v :
z u z v z

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

231

Atun i:
w
w
f
f
f
w
yz 
+ (x2 y 2 ) 
= xyz  + 2x2 z 
xyz 
xz 
x
y
z
u
v
u
f
f
f
2x2 z  + 2y 2z 
= 0:
2y 2 z 
v
v
v
e) Avem:
t
t
y  f 0 (t)  x
z
2xy  f 0 (t) z f (t) y  f 0 (t)  y
f (t)+2y 2  f 0 (t)
=
=
;
=
=
:
x
f 2 (t)
f 2 ( t)
y
f 2 (t)
f 2 (t)
Atun i:
2 y  f 0 ( t)
1
2y  f 0 (t)
1
z
1 z 1 z

+  =
+
+
=
= 2:
2
2
x x y y
f (t)
y  f (t)
f (t)
y  f (t) y
1
21. Fie fun tia u = ['(ax + y ) + (ax y ): Sa se arate a:
y
!
 2 u a2  2 u
y 
; ('; 2 C 2 (I ); I  IR):
= 
x2 y 2 y
y
Rezolvare.
Sa notam u u si v #argumentele fun tiei ', respe tiv . Avem:
"
u
1
v
u 1 0
= [a  '0 (u) + a  0 (v );
= ' (u)  + 0 (v ) 
x y "
x
x
y #
2
u 1
00 (u)  u + a  00 (v )  v = 1 [a2  '00 (u) + a2  00 (v ):
a

'
=
x2 y
x
x
y
Apoi:
"
#
u
1
1
1 0
v
u
0
= 2 ['(u) + (v )+
= 2 ['(u) + (v ) + ' (u)  + (v ) 
y
y
y
y
y
y
1
0 (v );
+ ['0 (u)
y
u
0 (v ); iar:
y 2  = ['(u) + (v ) + y ['0 (u)
y
!
"
#
"
 2 u
u
u
v
0
0
0
0
y 
= ' (u)  + (v ) 
+ ' (u)
(v ) + y  '00 (u) 
y
y
y
y
y
#
0 (v ) + y ['00 (u) + 00 (v ) = y ['00(u) + 00 (v ):
00 (v )  v = '0 (u) + 0 (v ) + '0 (u)
y
Rezult
a:
!
2
2
a2  2 u
a2
00 (u) + 00 (v ) = a ['00 (u) + 00 (v ) =  u :
y

=


y
[
'
y 2 y
y
y2
y
x2
2
2
2
z z z
22. Sa se al uleze 2 ; 2 ;
da a z (x; y ) = f (u; v; w); u = x2 + y 2 ,
x y xy
v = x2 y 2; w = xy , (f 2 C 2 (D); D  IR3 ).

Rezolvare. Cal ulam mai ^nt^ai derivatele partiale de ordinul ^nt^ai ale fun tiei z :
f
f
f
z f u f v f w
=

+  +

= 2x  + 2x  + y  ;
x u x v x w x
u
v
w
z f u f v f w
f
f
f
=

+  +

= 2y 
2y  + x  :
y u y v y w y
u
v
w

232

Capitolul 6

2z
Pentru derivata 2 avem:
x
!
!
!

f
f
 z
f
f
 f
2z
=
2x  + 2x  + y 
= 2 + 2x 
+
=
x2 x x
x!
u
v
w
u
x u
!
f
 f
 f
+2 + 2x 
+y
:
v
x v
x w
f
Derivata ^n raport u x a fun tiei , are se fa e prin intermediul variabilelor
u
sale u; v; w, este:
!
!
!
!
 f u  f v  f w  2 f u
 f
=
 +
 +
 =  +
x u
u u x v u x w u x u2 x
 2 f v
 2 f w
2f
2f
2f
+

+

= 2x  2 + 2x 
+y
.
vu x wu x
u
vu
wu
^In mod asemanator avem:
!
 f
 2 f u  2 f v  2 f w
2f
2f
2f
=

+ 2 +

=2x 
+ 2x  2 + y 
;
x v ! uv x v x wv x
uv
v
wv
 2 f u  2 f v  2 f w
2f
2f
2f
 f
=

+

+ 2  =2x 
+ 2x 
+y  2.
x w
uw x vw x w x
uw
vw
w
Atun i:
!
!
2f
2f
2f
2f
f f
2z
+
2
x
2
x

+
2
x
2
x

=
2
+
+
2
x

+
y

+
x2
u v!
u2
vu
wu
uv
!
!
2f
2f
2f
2f
2f
f f
+2x  2 + y 
+ y 2x 
+
+ 2x 
+y 2 =2
+
v
wv
uw
vw
w
u v
2f
2f
2f
2f
2f
2f
+ 4xy 
+ 4xy 
,
+4x2  2 + 4x2  2 + y 2  2 + 8x2 
u
v
w
uv
uw
vw
(derivatele mixte sunt egale, deoare e f 2 C 2 (D)).

Sa al ula!m a um derivata de ordinul al doilea


^n raport u y :
!
!

f
f
f
f
f
 f
 2 z  z
=
2y 
=2 + 2y 
2
=
2y  + x 
2
y y !y
y ! u
v
w
u
y u
v
!
!
2
2
2
 f
 f
f f
 f u  f v  f w
2y
+x
=2
+2y 2  +
 +

y v
y w
u v !
u y vu y wu y !
 2 f u  2 f v  2 f w
 2 f u  2 f v  2 f w
2y
+x
=

+ 2 +

 +
 + 
uv y! v y wv y
uw y! vw y w2 y
2f
2f
2f
2f
2f
f f
+2y 2y  2 2y 
2y 2y 
+x
2y  2 +
=2
u v
u
vu
wu
uv
v
!
!
!
2f
2f
2f

2f
2f
f f
2
+x
+ x 2y 
+ 4y  2 +
2y 
+x 2 =2
wv
uw
vw
w
u v
u
2f
2f
2f
2f
2f





+ 4xy 
4xy 
.
+4y 2  2 + x2  2 8y 2 
v
w 2
uv
uw
vw
z
Pentru derivata
obtinem:
xy

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

233

f
2f
2f
2f
2f
2f
2z
=
+ 4xy  2 4xy  2 + xy  2 + 2(x2 + y 2 ) 
+ 2(x2 y 2 ) 
.
xy w
u
v
w
uw
vw
 
y
p
satisfa e relatia:
23. Sa se arate a fun tia u(x; y ) = '(x  y ) + x  y 
x
2u
2u
x2  2 y 2  2 = 0;
x
y
('; 2 C 2 (I ); I  IR):
Rezolvare. Notam u u si v argumentele
fun tiei ', respe tiv . Avem:


1
y
u
p
p
0 (v ) = y'0(u) + 1 x 1=2 y 1=2 (v )
= y'0(u) + y p (v ) + xy
2
x
2 x
x
2
x 3=2 y 3=2 0 (v );
2u
3
1 3=2 1=2
1 1=2 1=2  y  0
2
00
(v ) + x 5=2 y 3=2 0 (v )
= y ' (u)
x y (v ) + x y
2
2
x 
4
2
x
2
1 3=2 1=2
y  00
5
=
2
3
=
2
0
2
00
3
=
2
3
=
2
(v ) = y ' (u) x y (v )+ x y
(v )+ x 7=2 y 5=2 00 (v ):
x y
x2
4
Apoi:
p 1
u
1
p 1
= x'0 (u)+ x p (v )+ xy 0 (v ) = x'0 (u)+ x1=2 y 1=2 (v )+x 1=2 y 1=2 0 (v );
y
2 y
x
2
1
1
1
2u
2 '00 (u)
1=2 y 3=2 (v ) + x1=2 y 1=2 0 (v ) + 1 x 1=2 y 1=2 0 (v )+
=
x
x
y 2
4
2
x
2
1
1
+x 1=2 y 1=2 00 (v ) = x2 '00 (u)
x1=2 y 3=2 (v ) + x 1=2 y 1=2 0 (v ) + x 3=2 y 1=2 00 (v ):
x
4
Atun i:
2u
2u
1 1=2 1=2
x2 2 y 2 2 = x2 y 2 '00 (u)
x y (v ) + x 1=2 y 3=2 0 (v ) + x 3=2 y 5=2 00 (v )
x
y
4
1
x2 y 2'00 (u) + x1=2 y 1=2 (v ) x 1=2 y 3=2 0 (v ) x 3=2 y 5=2 00 (v ) = 0:
4
24. Sa se al uleze diferentialele de ordinul ^nt^ai si de ordinul al doilea pentru
urmatoarele fun tii ompuse:
a) u(x; y; z ) = f ( ; ; ); = ax; = by; = z:
b) u(x; y ) = f ( ; ; ); = x2 + y 2 ; = x2 y 2; = 2xy:
) u(x; y; z ) = f (t); t = xyz:
d) u(x; y; z ) = f ( ; ; ); = xy ; = y z ; = z x :
Rezolvare. a) Derivatele partiale de ordinul ^nt^ai ale fun tiei u sunt:
u f  f  f 
f
=

+  +  =a ;
x  x  x  x

u f  f  f 
f
=
 +  +  = b  ;
y  y  y  y
f
u f  f  f 
=

+  +  = :
z  z  z  z

Apoi:
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2u
2  f ;  u = b2  f ;  u = 2  f ;  u = ab  f ;  u = b  f ;
=
a
x2
 2 y 2
 2 z 2
 2 xy
  yz
 

234

Capitolul 6

2f
2u
= a
.
xz
 
De i:
f
f
f
du(x; y; z ) = a ( ; ; ) dx + b ( ; ; ) dy + ( ; ; ) dz si



2f
2f

2f

d2 u(x; y; z ) = a2 2 ( ; ; ) dx2 + b2 2 ( ; ; ) dy 2 + 2 2 ( ; ; ) dz 2+



2f
2f
2f
( ; ; ) dxdy + 2b
( ; ; ) dydz + 2a
( ; ; ) dxdz;
+2ab
 
 
 
( u = ax; = by; = z ).
b) Avem:
f
f
f
u f  f  f 
=

+  +  = 2x 
+ 2x  + 2y  ;
x  x  x  x



f
f
f
u f  f  f 
=
 +  +  = 2y   2y   + 2x   :
y  y  y  y
Apoi:
!
 2 u f
2f
2f
f
2f
2f
=2 +2x
 2x +    2x +    2y +2  +2x    2x+
x2 
 2
!
!
!
2f
2f
2f
2f
f f
2f
 2y +2y    2x +    2x +  2  2y =2  +  +
+ 2  2x +

 
2f
2f
2f
2f
2f
2f
+4x2 2 + 4x2 2 + 4y 2 2 + 8x2
+ 8xy
+ 8xy
,



 
  !
 
2f
2f
f
2f
2f
 2 u f
=2
+2
y

2
y

2
y
+

2
x
2
2
y
 2y
y 2 
 2
 
 
 !
  !
!
2f
2f
2f
2f
2f
f f
+

2
y
+

2
x
+2
x

2
y

2
y
+

2x =2
2
2

 
 
 

 
2f
2f
2f
2f
2f
2f
+4y 2 2 + 4y 2 2 + 4x2 2 8y 2
+ 8xy
8xy
,



 
 
 
!
2f
2f
2f
2f
2f
2u
= 2y

2
x
+

2
x
+

2
y
2
y

2
x
+
2  2x+
xy !  2
 
 
 

!
2f
f
2f
2f
f
2f
2f
+

2y + 2 + 2x

2x +

2x + 2  2y = 2 + 4xy 2
 

 
 



2
2
2
2
f
f
f
f
+ 4(x2 y 2 )
.
4xy 2 + 4xy 2 + 4(x2 + y 2 )


 
 
De i:
"
#
f
f
f
du(x; y ) = 2x  ( ; ; ) + 2x  ( ; ; ) + 2y  ( ; ; ) dx+


 #
"
f
f
f
+ 2y  ( ; ; ) 2y  ( ; ; ) + 2x  ( ; ; ) dy si



!
"
2
2
f
f
2f
2f
2f
f f
+ 4x2 2 + 4x2 2 + 4y 2 2 + 8x2
+
+ 8xy
+
d2 u(x; y ) = 2
 



 
 

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

235

#
"
f
2f
2f
2f
2f
2f
dx2 + 2 2 + 4xy 2 4xy 2 + 4xy 2 + 4(x2 + y 2 )
+
+8xy
 
 "
 ! 

 
#
2f
2f
f f
2f
2f
2f
2
2
2
2
2
2
+4(x y )
dxdy + 2
+ 4y 2 + 4y 2 + 4x 2 8y
+
 
 



 
#
2f
2f
dy 2:
8xy
+8xy
 
 
) Avem:
u
u
u
= yzf 0 (t);
= xzf 0 (t);
= xyf 0 (t):
x
y
z
Apoi:
2
2
2
2u
2 z 2 f 00 (t);  u = x2 z 2 f 00 (t);  f = x2 y 2f 00 (t);  u = zf 0 (t)+
=
y
x2
y 2
z 2
xy
2
2
u
u
+xyz 2 f 00 (t);
= xf 0 (t) + x2 yzf 00 (t);
= yf 0(t) + xy 2 zf 00 (t):
yz
xz
De i:
du(x; y; z ) = (yz dx + xz dy + xy dz )f 0 (t) si
d2 u(x; y; z ) = [(y 2z 2 dx2 + x2 z 2 dy 2 + x2 y 2 dz 2 )f 00 (t) + 2z (f 0 (t) + xyzf 00 (t)) dxdy +
+2x(f 0 (t) + xyzf 00 (t)) dydz + 2y (f 0(t) + xyzf 00 (t)) dxdz = (y 2 z 2 dx2 + x2 z 2 dy 2+
+x2 y 2 dz 2 )f 00 (t) + 2(z dxdy + x dydz + y dxdz )(f 0 (t) + xyzf 00 (t)).
d) Derivatele partiale de ordinul ^nt^ai ale fun tiei u sunt:
f
f
u f  f  f 
=

+  +  = yxy 1 + z x ln z ;
x  x  x  x


u f  f  f 
f
f
=

+  +  = xy ln x + zy z 1 ;
y  y  y  y


f
f
u f  f  f 
=
 +  +  = yz ln y  + xzx 1  .
z  z  z  z
Apoi, derivatele partiale de ordinul al doilea sunt:
!
!
f
f
f
f


2u
+ z x (ln z )2 + z x ln z
=
= y (y 1)xy 2 + yxy 1
x2

x 

x 
#
"
f
2f
f
2f
y
1
x
2
y
1
x
y
2
= y (y 1)x
+ z x ln z 
yx
+ z (ln z )
+ yx
+ z ln z
2



 
"
2f #
2f
f

f
2f

 yxy 1   + zx ln z  2 = y(y 1)xy 2  + zx (ln z)2  + y2x2y 2 
2+
2f
2f
,
+z 2x (ln z )2 2 + 2yxy 1 z x ln z

 
!
!
2u
f
f
 f
 f
z
2
y
2
y
z
1
+ z (z 1)y
=
= x (ln x)
+ x ln x
+ zy
y 2

y  "

y

#
f
2f
2f
f
z
2
y
y
z
1
y
2
+
+ z (z 1)y
+ x ln x x ln x 2 + zy
= x (ln x)

 #

 
"
2f
2f
f
f
+zy z 1 xy ln x
+ zy z 1 2 = xy (ln x)2 + z (z 1)y z 2 + x2y (ln x)2 
 




236

Capitolul 6

2
2
2f
2 y 2z 2  f + 2zy z 1 xy ln x  f ,
+
z
 
2
 2
 

f
f
 f
 f
2u
+ x(x 1)z x 2 + xz x 1
=
= y z (ln y )2 + y z ln y
2
z

z  "

z

#
2f
f
2f
f
x
2
z
z
x
1
z
2
+
+ x(x 1)z
+ y ln y y ln y 2 + xz
= y (ln y )



 
"
#
2
2f
2f
x
1
z
x
1
z (ln y )2 f + x(x 1)z x 2 f + y 2z (ln y )2   f +
y ln y
+xz
+ xz
=
y
 
 2


 2
2f
2f
,
+x2 z 2x 2 2 + 2xy z z x 1 ln y

 
!
!
2u
 f
f
 f
f
z
1
y
1
y
1
y
+ zy
=
= yx ln x + x
+ x ln x
xy


x

x

"
#
"
2
2f x
2f
f y 1 f y
y 1  f +
z
1
y
1
y
1
yx
+
zy
+ x ln x yx
+
z
ln
z
= yx ln x + x
 #

 2
 
 
2
2
f
f
f
f
2f
+z x ln z
= yxy 1 ln x + xy 1 + x2y 1 y ln x 2 + xy z x ln x ln z
+
 



 
2f
2f
+ z x+1 y z 1 ln z
,
+xy 1 y z z
 
 
!
!
2u
f
 f
f
 f
x
1
z
x
1
x
1
+z
=
= y ln y
+ xz ln z + xz
xz
x



x

#
"
"
f
2f
2f
f
2f
x
x
1
x
1
x
1
z
y
1
+z
+ z ln z
+ xz ln z + xz  yxy 1
+
= y ln y yx
 
 


 
#
2f
f
f
2f
2f
x
+z ln z 2 = z x 1 + xz x 1 ln z + xz 2x 1 ln z 2 + y z+1xy 1 ln y
+




 
2f
2f
+y z z x ln y ln z
+ xy yz x 1
,
 
 
!
!
 f
f
f
 f
2u
x
1
z
1
z
1
z
+ xz
=
= zy ln y + y
+ y ln y
yz


y

y

"
#
"
2
f z 1 f z
2f
2f
y
z
1
x
1
y ln x  f +
z
1
= zy ln y + y
+ y ln y x ln x
+ zy
+
xz

x
 #

 
 2
 
2
2
2
f
f
f
f
f
= zy z 1 ln y + y z 1 + zy 2z 1 ln y 2 + xy y z ln y ln x
+
+zy z 1
 



 
2f
2f
+ xy z 1 z x
.
+xy+1 z x 1 ln x
 
 
Rezulta atun i:
!
!
f
f
f
f
x
z
1
y
1
y
du(x; y; z ) = yx
dx + x ln x + zy
dy +
+ z ln z




!
f
f
dz si
+ y z ln y + xz x 1


"
f
f
2f
2f
d2 u(x; y; z ) = y (y 1)xy 2 + z x (ln z )2 + y 2 x2y 2 2 + z 2x (ln z )2 2 +




!

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

237

"
2f #
f
f
2f

dx2 + xy (ln x)2 + z (z 1)y z 2 + x2y (ln x)2 2 +
+2yxy 1 z x ln z
 
 "


#
2
2
f
f
f
f
dy 2 + y z (ln y )2 + x(x 1)z x 2 +
+ z 2 y 2z 2 2 + 2zy z 1 xy ln x

 
 "

#
2
2
2
f
f
f
f
f
dz 2 +2 yxy 1 ln x + xy 1 +
+y 2z (ln y )2 2 + x2 z 2x 2 2 + 2xy z z x 1 ln y


 
 # 
2
2
2
f
f
2f
f
dxdy +
+ xy 1 y z z
+ z x+1 y z 1 ln z 
+x2y 1 y ln x 2 + xy z x ln x ln z

 
 
 
"
f
f
2f
2f
2f
+2 z x 1 + xz x 1 ln z + xz 2x 1 ln z 2 + y z+1xy 1 ln y
+ y z z x ln y ln z
+
 #
 "

 
 
f z 1 f
2f y z
2f
2f
2
z
1
z
1
y
x
1
dxdz + 2 zy ln y + y
+ zy
ln y 2 + x y ln x ln y
+
+x yz
 
 #


 
2f
2f
z
1
x
y
+1
x
1
+x z ln x
dydz .
+ xy z
 
 
25. Sa se arate a da a f : E ! IR (E  IR2 on u v^arful ^n origine) este o
fun tie omogena de grad n atun i avem relatia:
2f
2f
2f
x2  2 + 2xy 
+ y 2  2 = n(n 1)f (x; y ).
x
xy
y
Sa se generalizeze, apoi, relatia de mai sus.
Rezolvare. Fun tia omogena f satisfa e relatia lui Euler:
f
f
x  + y  = n  f (x; y ):
x
y
Deriv^and egalitatea de mai sus ^n raport u x si apoi ^n raport u y , obtinem:
2f
2f
f
2f
2f
f
f
+x 2 +y
=n
)
x 2 +y
= (n 1) 
si
x
x
xy
x
x
xy
x
 2 f f
2f
f
2f
2f
f
x
+ +y 2 =n
)
x
+ y  2 = (n 1)  .
xy y
y
y
xy
y
y
^Inmultim prima dintre relatiile obtinute u x si a doua u y . Prin adunare, rezulta:
!
2f
2f
2f
f
f
2
2
x  2 + 2xy 
,
+ y  2 = (n 1) x  + y 
x
xy
y
x
y
relatie, are ombinata u relatia lui Euler, ne ondu e la egalitatea din enunt.
^In ontinuare vom demonstra prin indu tie matemati a urmatoarea relatie:
!
 fpg
n!

f (x; y ); p  n:
f (x; y ) =
x +y
x
y
(n p)!
Pentru p = 1 avem exa t relatia lui Euler. Sa presupunem relatia de mai sus
adevarata pentru p 2 IN  si o vom demonstra pentru (p + 1):
!

 fp+1g
n!
x +y
f (x; y ).
f (x; y ) =
x
y
(n p 1)!
Pentru a easta, relatia pentru p, s risa sub forma:

238

Capitolul 6
p

n!
pf
=
f (x; y )
p
k
k
x y
(n p)!
k=0
o vom deriva "^n raport u x, apoi ^n raport u y . Obtinem:
#
p
X
pf
 p+1 f
n! f
p
k
1
k
k
p
k
Cp y (p k)x
+x
=
,
p
k
k
p
k
+1
k
x
y
x
y
(
n
p
)!
x
k=0
#
"
p
X
n! f
pf
 p+1 f
k
1
k
k
p
k
ky
+ y p k k+1 =
.
Cp x
p
k
k
x y
x y
(n p)! y
k=0
^Inmultim prima relatie obtinuta u x, iar a doua u y si apoi le adunam. Rezulta:
p
p
i
h
X
X
pf
 p+1 f
Cpk (p k)y k xp k + ky k xp k p k k + Cpk xp+1 k y k p+1 k k +
x y k=0
x
y
k=0
"
#
p
p
+1
X
f
n!
f
 f
x +y
,
+ Cpk xp k y k+1 p k k+1 =
x y
(n p)! x
y
k=0
de unde
dedu em:
p
p
X
X
n!
 p+1 f
 p+1 f
k
p
+1
k
k
Cp x
y p+1 k k + Cpk xp k y k+1 p k k+1 =
nf (x; y )
x
y k=0
x y
(n p)!
k=0
p
X
pf
n!
n!
p Cpk xp k y k p k k =
nf (x; y ) p
f (x; y ) =
x y
(n p)!
(n p)!
k=0
n!
n!
=
(n p)f (x; y ) =
f (x; y ):
(n p)!
(n p 1)!
S himb^and indi ele u o unitate ^n suma a doua a primului membru din sirul de
egalitati de mai sus, obtinem:
p
pX
+1
X
n!
 p+1 f
 p+1 f
f (x; y )
Cpk xp+1 k y k p+1 k k + Cpk 1xp k+1 y k p k+1 k =
x
y k=1
x
y
(n p 1)!
k=0
sau
p 
p+1 f

 p+1 f
 p+1 f X
k + C k 1 xp+1 k y k
p y p+1 
0
p
+1
C
+
+
C
=
Cp x
p
p
p
xp+1 k=1
xp+1 k y k
y p+1
n!
=
f (x; y ):
(n p 1)!
Astfel am obtinut relatia pentru (p + 1):
pX
+1
n!
 p+1 f
f (x; y ) sau
Cpk+1 xp+1 k y k p+1 k k =
x
y
(n p 1)!
k=0
!
 fp+1g
n!

f (x; y ):
f (x; y ) =
x +y
x
y
(n p 1)!
X

Cpk xp k y k 

PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE


26. Sa se al uleze, folosind de nitia, urmatoarele derivate partiale:
f
f
x y
a) (1; 0) si (0; 1) pentru f (x; y ) = ar tg
.
x
y
1 + xy

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

239

p
f
f
f
( 1; 1; 3) si (2; 2; 0) pentru f (x; y; z ) = x2 + y 2 + z 2 :
b) (1; 0; 2);
x
y
z
27. Sa se al uleze derivatele partiale de ordinul ^nt^ai si de ordinul al doilea pentru
urmatoarele fun tii:
x
x+y
; ) f (x; y ) = ar sin p 2 2 ;
a) f (x; y ) = xy + xy ; b) f (x; y ) = ar tg
1 xy
x +y
!z
1
x
; e) f (x; y; z ) = xy=z ; f) f (x; y; z ) = p 2 2 2 ;
d) f (x; y; z ) =
y
x +y +z
g) f (x; y; z ) = sin (x sin (y sin z ));
(fun tiile ind de nite pe domeniile lor de de nitie).
28. Sa se veri e a ordinea de derivare nu s himba valoarea derivatei, si anume
2f
2f
=
pentru urmatoarele fun tii:
avem:
xy yx
s
x
y
a) f (x; y ) = sin (ax + by ); b) f (x; y ) = x ; ) f (x; y ) = ar os ;
y
2
d) f (x; y ) = x  ln(1 + xy ):
29. Aratati a fun tiile de mai jos satisfa relatiile indi ate:
1 f 1 f f
 +  = :
a) f (x; y ) = y  ln (x2 y 2 );
x x y y y 2
f
f
b) f (x; y ) = xy + x  ey=x ; x  + y 
= xy + f:
x
y
f
f
= 2:
) f (x; y ) = ln (x2 + xy + y 2); x  + y 
x
y
f
f
f
= 2:
d) f (x; y; z ) = ln (tg x + tg y + tg z ); sin 2x  + sin 2y  + sin 2z 
x
y
z
x y f f f
e) f (x; y; z ) = x +
;
+ +
= 1:
y z x y z
f f f
+ +
= 0:
f) f (x; y; z ) = (x y )(y z )(z x);
x y z
30. Aratati a fun tiile de mai jos satisfa relatiile indi ate:
q
2f 2f
a) f (x; y ) = ln (x a)2 + (y b)2 ;
+
= 0:
x2 y 2
2f 2f 2f
+
+
= 0:
b) f (x; y; z ) = [(x a)2 + (y b)2 + (z )2 1=2 ;
x2 y 2 z 2
3f
2f
f
) f (x; y; z ) = exyz ;
= xy 
+ 2x  + f:
xyz
xy
x
!
3f
3f
3f
1
1
x2 y 2  3 f
;
+
=2 3
:
d) f (x; y ) = ln
xy
x3 x2 y xy 2 y 3
y x3
31. Se onsidera fun tia f (x; y; z ) = y 2z 2 e x + x2 z 2 e y + x2 y 2 e z . Sa se arate a
2

derivatele ei partiale veri a relatia:


7f
7f
7f
6f
+
+
+
= 0:
x3 y 2 z 2 x2 y 3 z 2 x2 y 2 z 3 x2 y 2 z 2

240

Capitolul 6

32. Sa se studieze proprietatea de diferentiabilitate a fun tiei f ^n pun tul (0; 0)
f f
si
^ntr-un pun t (x; y ) arbitrar din IR2 , unde:
si existenta derivatelor partiale
x
y
8
px2 + y2  os p 1 ; da a (x; y) 6= (0; 0);
>
<
x2 + y 2
a) f : IR2 ! IR; f (x; y ) = >
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
8
1
>
< xy  sin
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
2
2
x + y2
b) f : IR ! IR; f (x; y ) = >
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
33. Fie fun tia:
8
!
>
x2
>
< y 2  ln 1 +
; da a y 6= 0;
y2
f : IR2 ! IR; f (x; y ) = >
>
:
0;
da a y = 0:
Sa se arate a exista derivatele partiale de ordinul al doilea mixte ale fun tiei f ^n
ori e pun t (x; y ) 2 IR2 , dar a estea nu sunt ontinue ^n (0; 0).
34. Sa se al uleze diferentialele de ordinul ^nt^ai si de ordinul al doilea pentru
urmatoarele fun tii:


p
p
a) f (x; y ) = x2 + y 2 ; b) f (x; y ) = ln x + x2 + y 2 ;
2(x + sin y )
;
) f (x; y ) = ex+y  (x os y + y sin x); d) f (x; y ) = ar tg
4
x
sin
y
e) f (x; y; z ) = xyz :
35. Se determina latura a a triunghiului ABC u o eroare relativa de 2=1000,
iar unghiurile B si C au erori absolute de 100 si 150 de ar . Sa se exprime ^n pro ente
eroarea relativa u are va unos uta suprafata triunghiului.
36. Fie fun tia f 8
: IR2 ! IR de nita prin:
>
x3
>
<
; da a (x; y ) 6= (0; 0);
f (x; y ) = > (y x2 )2 + x4
>
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
Sa se studieze existenta derivatei fun tiei f ^n pun tul (0; 0) dupa versorul ~v =
= os ~{ + sin ~|;  2 [0; 2 ):
37. Sa se al uleze derivata fun tiei f (x; y ) = 5x2 3x y 1 ^n pun tul M (2; 1)
!
dupa dire tia MN , unde N (3; 4).
z
38. Sa se al uleze derivata fun tiei f (x; y; z ) = ar os p 2 2 ^n pun tul
x +y
!
M (1; 1; 1) dupa dire tia MN , stiind a N (2; 3; 4).
39. Sa se al uleze derivatele dupa versorul ~v = os ~{ + sin ~|;  2 [0; 2 ) ale
urmatoarelor fun tii ^n pun tele pre izate:
a) f (x; y ) = x2 2xy y 3 ^n pun tul M (2; 1).

Derivate partiale, diferentiabilitate, fun tii ompuse

241

b) f (x; y ) = sin (x2 + y 2 ) ^n pun tul M (0; =2).


40. Sa se al uleze:
w w w
;
da a w(x; y; z ) = f (u; v ); u = ax + by + z; v = ax by z;
a) ;
x y z
(f 2 C 1 (D); D  IR2 ).
z z
da a z (x; y ) = f (u; v ); u = x2 + y 2; v = xy; (f 2 C 1 (D); D  IR2 ).
b) ;
x y
z z
u
) ;
da a z (x; y ) = ar tg ; u = x sin y; v = y sin x:
x y
v
dz
d) ; da a z (t) = ex +y ; x = a os t; y = a sin t:
dt
!
x y
41. Fie fun tia z (x; y ) = f ; x + y  g (x + y ); unde f si g sunt fun tii
y
2
diferentiabile pe IR , respe tiv IR.
z
x z
a) Sa se al uleze E (x; y ) =  (x; y ) + (x; y ):
y x
y
2
b) Sa se arate a E (x; y ) = 3(x + y ) ; da a f (u; v ) = g (u) = u2 ; 8 (u; v ) 2 IR2 :
2

42. Aratati a fun tiile de mai jos veri a egalitatile s rise alaturat:
1 z 1 z z
a) z = y  '(x2 y 2 );

+  = 2 ; (' 2 C 1 (I ); I  IR):
x x y y y
z
z
b) z = xy  '(x2 y 2); xy 2  + x2 y  = z  (x2 + y 2); (' 2 C 1 (I ); I  IR):
x
y
px2 + y2
 

p
z
z
z

y
; x  + y  = p 2 2 ; (' 2 C 1 (I ); I  IR):
) z = x2 + y 2 a  '
x
x
y
x +y a
1 z z
d) z = sin y  ' (sin x y );
 + = z  tg y; (' 2 C 1 (I ); I  IR):
os x x y
u
u
e) u = sin x+f (sin y sin x);

os x+  os y = os x os y; (f 2 C 1 (I ); I  IR):
y
x
2
43. Sa se arate a 8 f; g 2 C (IR) fun tia z (x; t) = f (x + at) + g (x at)
2z 1 2z
satisfa e relatia: 2 = 2  2 .
x
a t
!
!
x
x
44. Sa se arate a fun tia u(x; y ) = x  f
+yg
veri a relatia:
y
y
2u
2u
2u
+ y 2  2 = 0;
x2  2 + 2xy 
x
xy
y
2
(f; g 2 C (I ); I  IR).
 
x
y
45. Sa se arate a fun tia z (x; y ) = f (y ) + g
veri a relatia:
y
x
2z
2z
z
x2  2 + xy 
y  = 0,
x
xy
y
2
(f; g 2 C (I ); I  IR).
 
 
y
y
+y n
veri a relatia:
46. Sa se arate a fun tia u(x; y ) = xn  '
x
x

242

Capitolul 6

2u
2u
u
u
2u
+ y 2  2 + x  + y  = n2  u;
x2  2 + 2xy 
x
xy
y
x
y
('; 2 C 2 (I ); I  IR).
 
 
y
y
n
1
n
47. Sa se arate a fun tia u(x; y ) = x  '
+x 
veri a relatia:
x
x
2
2
2
u
u
u
+ y 2  2 = n(n 1)  u;
x2  2 + 2xy 
x
xy
y
('; 2 C 2 (I ); I  IR).
48. Sa se al uleze derivatele de ordinul n ale fun tiei u(x; y; z ) = '(t), unde
t = ax + by + z , (' 2 C n (I ); I  IR).
nu nu nu
49. Sa se al uleze n ; n ; n da a u(x; y; z ) = '(; ;  );  = ax;  =
x y z
n
= by;  = z , ( ' 2 C (D); D  IR3 ).
50. Sa se veri e relatia lui Euler pentru urmatoarele fun tii:
ax + by
a) f (x; y ) = x3 + y 3 2xy (x + y ); b) f (x; y ) = p 2 2 ;
x +y
ax + by + z
) f (x; y; z ) = 2 2 2 .
x +y +z

x2. FORMULA LUI TAYLOR, FUNCT


 II

 SI
IMPLICITE, DEPENDENT
A
 FUNCT

INDEPENDENT
A
 IONALA

Teorema 1 (Formula lui Taylor u restul lui Lagrange). Fie f 2 C N +1 (D),


unde D  IRn este o multime des hisa si onvexa (adi a 8 ~x1 ; ~x2 2 D; t~x1 +(1 t)~x2 2
2 D; 8 t 2 (0; 1)). Atun i pentru 8 ~x0; ~x 2 D 9 ~N 2 (~x0 ; ~x) astfel ^n ^at:
1
dN +1 f (~N )(~x ~x0 );
f (~x) = TN (~x) +
(N + 1)!
unde TN (~x) este polinomul lui Taylor de grad N a fun tiei f ^n ~x0 :
N 1
X
TN (~x) = f (~x0 ) +
dk f (~x0 )(~x ~x0 );
k
!
k=1
~
(N = ~x0 + N (~x ~x0 ); N 2 (0; 1)).
Pentru ~x0 = ~0 formula de mai sus este unos uta si sub numele de formula lui
Ma -Laurin.
Teorema 2 (existenta si ontinuitatea fun tiilor de nite impli it). Fie
fun tia F : D = A  I  IRn+1 ! IR (A  IRn multime des hisa, I  IR interval
des his) si (~x0 ; y0) 2 D. Da a sunt ^ndeplinite urmatoarele onditii:

Formula lui Taylor, fun tii impli ite

243

a) F (~x0 ; y0 ) = 0;
b) 9 o ve inatate U  A a pun tului ~x0 si 9 o ve inatate V  I a pun tului y0
astfel ^n ^at:
i) pentru 8x 2 U xat, fun tia y ! F (~x; y ) este ontinua si stri t monotona pe V ;
ii) pentru 8 y 2 V xat, fun tia ~x ! F (~x; y ) este ontinua ^n ~x0 ;
atun i:
1) 9 o ve inatate U0 a pun tului ~x0 si o ve inatate V0 a lui y0 astfel ^n ^at pentru
8 ~x 2 U0 xat e uatia ^n y: F (~x; y) = 0 are o solutie uni a y = f (~x); y 2 V0 , pentru
are F (~x; f (~x)) = 0 ^n U0 ;
2) fun tia f : U0 ! V0 este ontinua ^n ~x0 si veri a egalitatea f (~x0 ) = y0 .
Corolar 1. Da a ^n enuntul teoremei se ^nlo uieste ipoteza ii) u:
ii') pentru 8 y 2 V xat, fun tia ~x ! F (~x; y ) este ontinua pe U ,
atun i fun tia de nita impli it f este ontinua pe U0 .
Teorema 3. Fie fun tia F : D = A  I  IRn+1 ! IR (A  IRn multime des hisa,
I  IR interval des his) si (~x0 ; y0 ) 2 D. Da a sunt ^ndeplinite onditiile:
a) F (~x0 ; y0 ) = 0;
b) F 2 C 1 (U  V ), unde U este o ve inatate a pun tului ~x0 , iar V este o ve inatate
a pun tului y0 ;
F
)
(~x ; y ) 6= 0,
y 0 0
atun i:
1) 9 o ve inatate U0 a pun tului ~x0 si o ve inatate V0 a pun tului y0 si o fun tie
f : U0 ! V0 astfel ^n ^at f (~x0 ) = y0 si F (~x; f (~x)) = 0; 8 x 2 U0 ;
2) fun tia f are derivate partiale de ordinul ^nt^ai ontinue pe U0 date de:
F x; f (~
x))
f
xi (~
(~x) = F
; 8 ~x 2 U0 ; i = 1; n;
xi
x; f (~x))
y (~
3) da a ^n plus F are derivate partiale de ordinul k ontinue pe U  V atun i
fun tia impli ita f are derivate partiale de ordinul k ontinue pe U0 .
Teorema 4. Fie fun tia F~ : D = A  B  IRn+m ! IRm (A  IRn; B  IRm
multimi des hise), F~ = (F1 ; : : : ; Fm ) si (~x0 ; ~y0 ) 2 D: Da a sunt ^ndeplinite onditiile:
a) F~ (~x0 ; ~y0 ) = ~0;
b) fun tiile Fj 2 C 1 (U  V ); j = 1; m, unde U este o ve inatate a pun tului ~x0 ,
iar V este o ve inatate a pun tului ~y0 ;
D(F1 ; F2 ; : : : ; Fm )
)
(~x ; ~y ) = det r~y F~ (~x0 ; ~y0 ) 6= 0
D(y1 ; y2 ; : : : ; ym ) 0 0

244

Capitolul 6

atun i:
1) 9 o ve inatate U0 V0 a pun tului (~x0 ; ~y0 ) si o fun tie ve toriala uni a f~ : U0 ! V0 ,
f~(~x) = (f1 (~x);    ; fm (~x)) a.^. f~(~x0 ) = ~y0 si F~ (~x; f~(~x)) = ~0 ^n U0 ;
f
2) fun tiile fj : U0 ! IR; j = 1; m au derivate partiale de ordinul ^nt^ai j
xi
ontinue ^n U0 , a este derivate ind solutiile sistemului:
m F
X
f
Fj
j
(~x; ~y) k (~x) =
(~x; ~y); i = 1; n; j = 1; m; ~y = f~(~x);
y
x
x
k
i
i
k=1
3) da a ^n plus fun tiile Fj ; j = 1; m au derivate partiale de ordinul k ontinue
pe U  V atun i fun tiile fj ; j = 1; m vor avea derivate partiale de ordinul k ontinue
pe U0 ,
0
1
F1
F1
F1
(~x; ~y)
(~x; ~y)   
(~x; ~y) C
B
B y1
C
y2
ym
B
C
F
F
B F2
2 (~x; ~y)   
2 (~x; ~y) C
B
C
(
~
x
;
~
y
)
C
y2
ym
B y1
(unde r~y F~ (~x; ~y) = B
C ;
B
C
..
B
C
.
B
C
B
C
F
F
F

m
m
m
(~x; ~y)
(~x; ~y)   
(~x; ~y) A
y1
y2
ym
D(F1 ; F2 ; : : : ; Fm )
(~x; ~y) = det r~y F~ (~x; ~y) sunt gradientul, respe tiv ia obianul fun iar
D(y1 ; y2; : : : ; ym )
tiei F~ ^n raport u ~y ^n pun tul (~x; ~y)).
Fie f~ : E  IRn ! IRn , E multime des hisa. Transformarea T : E  IRn ! F =
= f~(E )  IRn , data prin e uatiile T : yi = fi (x1 ; : : : ; xn ); i = 1; n este o tranformare
f
regulata ^n pun tul ~x0 2 E da a 9 si sunt ontinue derivatele partiale i (i; j = 1; n)
xj
pe o ve inatate V a pun tului ~x0 si:
D(y1 ; y2; : : : ; yn)
D(f1 ; f2 ; : : : ; fn)
(~x0 ) =
(~x ) = det rf~(~x0 ) 6= 0:
J (~x0 ) =
D(x1 ; x2 ; : : : ; xn )
D(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 0
Da a transformarea T este regulata ^n pun tul ~x0 2 E atun i ea este regulata
^ntr-o ve inatate a lui ~x0 . O transformare regulata ^n ~x0 este diferentiabila ^n ~x0 , de i
ontinua ^n x0 .
Multimea E  IRn este onexa da a ea nu se poate reprezenta a reuniune de doua
multimi simultan des hise si ^n hise sau, e hivalent (^n spatiul IRn ), ori e doua pun te
din E pot unite printr-un ar de urba omplet ontinut ^n multimea E . O multime
E  IRn se numeste domeniu da a este des hisa si onexa.
Ia obianul unei transformari regulate pe un domeniu E pastreaza semn onstant
^n a est domeniu.
Teorema 5 (derivarea fun tiilor inverse). Fie E o multime des hisa din IRn .

245

Formula lui Taylor, fun tii impli ite

Da a transformarea T este regulata ^n pun tul ~x0 2 E atun i:


i) 9 o ve inatate U0  E a pun tului ~x0 si o ve inatate V0  F = f~(E ) a pun tului
~y0 = f~(~x0 ) a.^. restri tia T la U0 este o bije tie a lui U0 pe V0 .
ii) Transformarea inversa ~y ! ~x = '~ (~y) = ('1 (~y); : : : ; 'n(~y)) 2 U0 ; ~y 2 V0
satisfa e onditiile ~x0 = '~ (~y0), este regulata ^n ~y0 si, ^n plus: !
1
D(f1 ; f2 ; : : : ; fn)
D('1 ; '2 ; : : : ; 'n )
(~y ) =
(~x )
:
D(y1 ; y2; : : : ; yn) 0
D(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 0
Vom spune a fun tia ' : E  IRn ! IR depinde de fun tiile f1 ; f2 ; : : : ; fm pe o
multime D  E da a 9 fun tia (y1 ; y2 ; : : : ; ym) de nita pe o multime B  IRm a.^.
'(~x) = (f1 (~x); : : : ; fm (~x)); 8 ~x 2 D: Sistemul de fun tii ff1 ; f2 ; : : : ; fm g se numeste
fun tional dependent pe D da a el putin una din fun tiile sistemului depinde de ele
lalte. Sistemul de fun tii ff1 ; f2 ; : : : ; fm g se numeste fun tional independent ^n ~x0 2 E
da a nu exista ni i o ve inatate a lui ~x0 a.^. una dintre ele sa depinda de elelalte
pe a ea ve inatate. Fun tiile f1 ; f2 ; : : : ; fm sunt independente pe o multime des hisa
D  E da a sunt independente ^n ori e pun t x 2 D.
Teorema 6. Fie fun tiile f1 ; f2 ; : : : ; fm : D  IRn ! IR, D multime des hisa.
Da a a este fun tii au derivate partiale de ordinul ^nt^a!i ontinue ^ntr-o ve inatate
fi
V  D a pun tului ~x0 2 D si da a rangul matri ei
^ntr-un pun t ~x1 2 V
xj i ;m
j ;n
este egal u numarul fun tiilor m atun i fun tiile sunt independente ^n ~x0 .
Teorema 7. Fie fun tiile f1 ; f2 ; : : : ; fm : D  IRn ! IR, D des hisa si ~x0 2 D. Da a
fun tiile fi ; i = 1; m au derivatele partiale de ordinul!^nt^ai ontinue ^ntr-o ve inatate
fi
este egal u s  m ^n U
U  D a pun tului ~x0 si da a rangul matri ei
xj i ;m
j ;n
atun i printre fun tiile f1 ; f2 ; : : : ; fm exista s fun tii independente pe U , iar elelalte
m s depind de a estea.
Corolar 2. Conditia ne esara si su ienta a n fun tii f1 ; : : : ; fn : D ! IR (D 
 IRn des hisa), u derivate partiale de ordinul ^nt^ai ontinue pe D, sa e dependente
D(f1 ; : : : ; fn )
fun tional pe D este a determinantul fun tional
sa e identi nul.
D(x1 ; : : : ; xn )
=1
=1

=1
=1

PROBLEME REZOLVATE
1. Sa se dezvolte fun tia f (x; y ) = ex sin y p^ana la termenii de ordinul al treilea
u ajutorul formulei lui Ma -Laurin.

246

Capitolul 6

Rezolvare. Conform formulei lui Taylor pentru (x0 ; y0) = (0; 0), avem:
!
3 1
X

 fkg
x +y
f (0; 0) + R3 ;
f (x; y ) = f (0; 0) +
x
y
k=1 k !
unde R3 este restul s ris sub forma lui Lagrange astfel:
!
1

 f4g
R3 =
x +y
f (;  ); u (;  ) = (x; y );  2 (0; 1):
4! x
y
Sa al ulam derivatele partiale ale lui f :
2
f
f
2f
2f
x sin y ;
x os y ;  f = ex sin y ;
= ex sin y ;
= ex os y ;
=
e
=
e
x
y
x2
xy
y 2
3
3f
3f
3f
x sin y ;
x os y ;
x sin y ;  f = ex os y ;
=
e
=
e
=
e
x3
x2 y
xy 2
y 3
4
4
4
f
f
f
4f
x sin y ;
x os y ;
x sin y ;
=
e
=
e
=
e
= ex os y ;
x4
x3 y
x2 y 2
xy 3
4f
= ex sin y .
y 4
1
Atun i: f (x; y ) = y + xy + (3x2 y y 3 ) + R3 ;
3!

1
4

unde R3 =
e sin  x + 4e os  x3 y 6e sin  x2 y 2 4e os  xy 3 + e sin  y 4 ;
4!
u  = x;  = y;  2 (0; 1):
2. Sa se dezvolte fun tia f (x; y; z ) = x2 + y 2 + z 2 + 2xy yz 4x 3y z + 4 u
ajutorul formulei lui Taylor ^n ve inatatea pun tului M0 (1; 1; 1):
Rezolvare. Avem: "
#
1
f
f
f
f (x; y; z )= f (1; 1; 1) + (x 1) (1; 1; 1)+(y 1) (1; 1; 1)+(z 1) (1; 1; 1) +
1!
x
y
z
"
2
2
2
f
f
f
1
+ (x 1)2 2 (1; 1; 1)+(y 1)2 2 (1; 1; 1)+(z 1)2 2 (1; 1; 1)+2(x 1)(y 1)
2!
x
y
z
#
2
2
f
f
2f
 xy (1; 1; 1) + 2(y 1)(z 1) yz (1; 1; 1) + 2(x 1)(z 1) xz (1; 1; 1) :
Cal ulam derivatele partiale ale fun tiei f :
f
f
f
(1; 1; 1) = (2x+2y 4)jM = 0;
(1; 1; 1) = (2y +2x z 3)jM = 0;
(1; 1; 1) =
x
y
z
2f
2f
2f
= (2z y 1)jM = 0;
(1
;
1
;
1)
=
2;
(1
;
1
;
1)
=
2;
(1; 1; 1) = 2;
x2
y 2
z 2
2f
2f
2f
(1; 1; 1) = 2;
(1; 1; 1) = 1;
(1; 1; 1) = 0:
xy
yz
xz
Deoare e f (1; 1; 1) = 0; obtinem:
f (x; y; z ) = (x 1)2 + (y 1)2 + (z 1)2 + 2(x 1)(y 1) (y 1)(z 1):
3. Sa se gaseas a resterea fun tiei f (x; y ) = x3 2y 3 + 3xy atun i ^and se tre e
de la valorile x0 = 1; y0 = 2 la valorile x1 = 1 + h; y1 = 2 + k:
0

Formula lui Taylor, fun tii impli ite

247

Rezolvare. Cresterea fun tiei, adi a f (x1 ; y1) f (x0 ; y0) o evaluam u ajutorul
formulei lui Taylor:
"
#
1

 f1g
f = f (x1 ; y1 ) f (x0 ; y0 ) =
(x x ) + (y1 y0 )
f (x0 ; y0 )+
1! 1 0 x
y
"
#
"
#


 f2g
 f3g
1
1
f (x0 ; y0 )+ (x1 x0 ) +(y1 y0 )
f (x0 ; y0);
+ (x1 x0 ) +(y1 y0 )
2!
x
y
3!
x
y
(R3 = 0):
Derivatele partiale ale fun tiei f ^n pun tul (1; 2) sunt:
f
f
(1; 2) = (3x2 + 3y )j(1;2) = 9;
(1; 2) = ( 6y 2 + 3x)j(1;2) = 21;
x
y
2f
2f
2f
(1
;
2)
=
6
x
j
=
6;
(1
;
2)
=
3;
(1; 2) = 12y j(1;2) = 24;
(1;2)
x2
xy
y 2
3f
3f
3f
3f
(1
;
2)
=
6;
(1
;
2)
=
0;
(1
;
2)
=
0;
(1; 2) = 12:
x3
x2 y
xy 2
y 3
1
1
De i: f = 9h 21k + (6h2 + 6hk 24k2 ) + (6h3 12k3 ) =
2
6
= 9h 21k + 3h2 + 3hk 12k2 + h3 2k3 :
4. Sa se s rie dezvoltarea polinomului: P (x; y ) = x2 y 2xy + 2x2 4x + y + 2
dupa puterile lui (x 1) si (y + 2).
Rezolvare. Conform formulei
lui Taylor, avem:
"
#
"


 f1g
1
1
P (1; 2) + (x 1) +
P (x; y ) = P (1; 2) + (x 1) + (y + 2)
1!
x
y
2!
x
#f2g
"
#f3g



1
+(y + 2)
P (1; 2) + (x 1) + (y + 2)
P (1; 2); (R3 = 0):
y
3!
x
y
Cal ul^and derivatele fun tiei f ^n pun tul (1; 2), obtinem:
P
P
(1; 2) = (2xy 2y + 4x 4)j(1; 2) = 0;
(1; 2) = (x2 2x + 1)j(1; 2) = 0;
x
y
2P
2P
2P
(1
;
2)
=
(2
y
+4)
j
=
0;
(1
;
2)
=
(2
x
2)
j
=
0;
(1; 2) = 0;
(1; 2)
(1; 2)
x2
xy
y 2
3P
3P
3P
3P
(1
;
2)
=
0;
(1
;
2)
=
2;
(1
;
2)
=
0;
(1; 2) = 0:
x3
x2 y
xy 2
y 3
Deoare e P (1; 2) = 0, obtinem: P (x; y ) = (x q 1)2 (y + 2):
5. Sa se al uleze aproximativ numarul N = sin2 1; 55 + 8e0;015 ple ^and de la
p
valoarea fun tiei z (x; y ) = sin2 x + 8ey pentru x0 = =2 rad. si y0 = 0; (=2 ' 1; 571).
Rezolvare. Pe numarul N = z (1; 55; 0; 015) ^l vom aproxima astfel:
z
z
z (1; 55; 0; 015) ' z (x0 ; y0 ) + (1; 55 x0 ) (x0 ; y0) + (0; 015 y0 ) (x0 ; y0)
x
y
(am onsiderat prima aproximatie - diferentiala ^nt^aia din formula lui Taylor).
Deoare e:

248

Capitolul 6


sin x os x
4ey
z
4
z

p
(x0 ; y0 ) = p 2
(
x
;
y
)
=
=
0;
= ;


0
0
2


y
y
x
y
sin x + 8e (=2;0)
sin x + 8e (=2;0) 3
4
iar z (x0 ; y0) = 3, obtinem: N ' 3 + 0; 015  = 3; 02:
3
6. Sa se al uleze derivatele y 0 si y 00 ale fun tiei y = y (x) pentru:
a) x = 1 si y = 1 da a fun tia y este de nita prin: 4x2 xy + y 2 4 = 0:
b) x = 0 si y = 0 da a fun tia y este de nita prin: x os y +y os x+sin x+sin y = 0:
Rezolvare. a) Sa notam u F (x; y ) = 4x2 xy + y 2 4: Deoare e F ^mpreuna u
F
toate derivatele sale de ordinele ^nt^ai si doi sunt ontinue pe IR2 si
(1; 1) = ( x+
y
+2y )j(1;1) = 1 6= 0, rezulta, onform Teoremei 3, a fun tia F de neste ^n ve inatatea
pun tului 1 o fun tie y = y (x ) a arei derivata ^n pun tul x = 1 este:
F (x; y )
8x y

x
y 0(1) = F

= 7:
=


x + 2y (1;1)
y (x; y ) (x;y)=(1;1)
Pentru derivata de ordinul
al doilea a fun tiei y ^n pun tul
x = 1, avem:
2
2



 F  F
 F  F  F +  F  F
2 xy
y
x y
y
x
y 00(1) = x
=




F 3
(1;1)
y

2
2
8( x + 2y ) 2  ( 1)  (8x y )( x + 2y ) + 2(8x y )
=
= 120:


( x + 2y )3
(1;1)
O alta metoda de al ul a derivatelor y 0 si y 00 este derivarea relatiei din enunt
fun tie de x, tin^and ont de fun tia y = y (x):
8x y
:
8x y xy 0 + 2yy 0 = 0 ) y 0(x) =
x 2y
De i y 0(1) = 7: Pentru derivata a doua, derivam y 0 gasit mai sus:
(8 y 0 )(x 2y ) (8x y )(1 2y 0)
y 00(x) =
:
(x 2y )2
^In pun tul x = 1 avem: y 00(1) = 15  ( 1) 7  15 = 120:
1
b) Fie F (x; y ) = x os y + y os x + sin x + sin y . Deoare e:
F
(0; 0) = ( x sin y + os x + os y )j(0;0) = 2 6= 0;
y

F (x; y )
os y y sin x + os x

0
x
avem: y (0) = F
=

= 1;


x sin y + os x + os y (0;0)
y (x; y ) (0;0)
( y os x sin x)( x sin y + os x + os y )2
iar: y 00 (0) =
( x sin y + os x + os y )3
2( sin y sin x)( os y y sin x + os x)( x sin y + os x + os y )
+
( x sin y + os x + os y )3
( x os y sin y )( os y y sin x + os x)2
+
= 0:


( x sin y + os x + os y )3
(0;0)
2

249

Formula lui Taylor, fun tii impli ite

2z
z z  2 z  2 z
;
;

s
i
pentru x = y = 2; z = 0 da a
7. Sa se al uleze ;
x y x2 xy y 2
fun tia z = z (x; y ) este de nita prin: (x + y )ez xy z = 0:
Rezolvare. Fun tia F (x; y; z ) = (x + y )ez xy ! z satisfa e toate onditiile din
F
Teorema 3
(2; 2; 0) = (x + y )ez 1j(2;2;0) = 3 6= 0 . Conform formulei de al ul,
z
avem:
F (x; y; z )
1
z
ez y

x

=
(2; 2) = F
;
=

z

x
(x + y )e 1 (2;2;0) 3
z (x; y; z ) (2;2;0)
F (x; y; z )
1
z
ez x

y

=
(2; 2) = F
:
=

z

(2
;2;0)
y
(
x
+
y
)
e
1
3
(
x;
y;
z
)
(2
;
2
;
0)
z




 F  F 2 2  F  F  F +  F  F 2
2
z
z
xz x z
z
x
Apoi:
=

(2; 2) = x

3
2

F
x
(2
;
2
;
0)
z
10
2ez (ez y ) [(x + y )ez 1 + (x + y )ez (ez y )2

=
;
=
z
3
(2;2;0)
[(x + y )e 1
27


 F F F
 F F F
 F  F 2
 F F F
2z
xy
z
xz  y  z
yz  x  z + z  x  y
=

(2; 2) =



F 3
xy
(2
;
2
;
0)
z
z
2
z
z
z
( 1)[(x + y )e 1 e (e x)[(x + y )e 1 ez (ez y )[(x + y )ez 1
+
=
[(x + y )ez 13
1
(x + y )ez (ez y )(ez x)

=
; iar:
+
(2;2;0)
[(x + y )ez 13
27




 F  F 2 2  F  F  F +  F  F 2
2
z
z
yz y z
z
y
(2; 2) = y
=

3
2
F
y
z
10
2ez (ez x)[(x + y )ez 1 + ez (x + y )(ez x)2
=
:
=
[(x + y )ez 13
27
Rezultatele de mai sus le putem gasi si prin derivarea relatiei din enunt ^n raport
u x si apoi u y , tin^and ont a z este fun tie de x si y :
z
z
z
y ez
z
z
e + (x + y )e
y
=0 )
=
si
x
x
x (x + y )ez 1
z
z
x ez
z
x
=0 )
=
:
ez + (x + y )ez
y
y
y (x + y )ez 1
1 z
1
z
(2; 2) = si (2; 2) = :
De i:
x
3 y
3
!
z
Deriv^and ^n ontinuare prima dintre relatiile gasite mai sus
, ^n raport u
x
!
z
^n raport u y vom determina derivatele de
x si apoi u y , iar a doua relatie
y
ordinul al doilea ale fun tiei z :
2

250

Capitolul 6
h

z [(x + y )ez 1 (y ez )  ez + (x + y )ez  z


ez  x
2z
x
=
=
2
z
2
x
[(x + y )e 1
z  [ e2z (x + y ) + ez (y ez )(x + y )ez ez (y ez )
x
=
;
[(x + y )ez 12

h
i

z  [(x + y )ez 1 (y ez ) ez + (x + y )ez  z
1 ez  y
2z
y
=
=
xy
[(x + y )ez 12
z [ (x + y )e2z + ez (y ez )(x + y )ez + (x + y )ez 1 (y ez )ez
= y
;
z 12
[(x +
y
)
e
h
i
z (x ez )
z [(x + y )ez 1
ez + (x + y )ez y
ez  y
2z
=
=
iar:
y 2
[(x + y )ez 12
z
2z z (x + y )ez (x ez ) ez (x ez )
y [ (x + y )e + e
=
:
[(x + y )ez 12
Derivatele erute sunt:
2z
10  2 z
1 2z
10
(2
;
2)
=
;
(2
;
2)
=
;
(2; 2) =
:
2
2
x
27 xy
27 y
27
8. Fie relatia x2 + y 2 + z 2 3xyz = 0 si f (x; y; z ) = xy 2 z 3 . Sa se al uleze:
f
a) (1; 1; 1) da a z = z (x; y ) este o fun tie impli ita de nita de relatia de mai sus.

x
f
b) (1; 1; 1) da a y = y (x; z ) este o fun tie impli ita de nita de relatia de mai sus.
x
Rezolvare. a) Derivata fun tiei f ^n raport u variabila x, tin^and ont de faptul
a z este fun tie de x si y , este:
z
f
2
3
2
2
:
(1; 1; 1) = y z + 3xy z
x
x (1;1;1)
Deriv^and relatia din enunt ^n raport u x, obtinem:
z
z 3yz 2x
z
3yz 3xy = 0; de unde rezulta a:
=
:
2x + 2z
x
x
x 2z 3xy
^In pun tul (1; 1), avem: z (1; 1) = 1 (z = 1), iar f (1; 1; 1) = 1+3( 1) = 2:
x
x
b) Pro ed^and ^n mod asemanator pun tului
a),
avem:
y
f
:
(1; 1; 1) = y 2 z 3 + 2xyz 3
x
x (1;1;1)
Deriv^and relatia din enunt ^n raport u x, unde y este fun tie de x si z , obtinem:
y
y
y 3yz 2x
2x + 2y
3yz 3xz = 0; de unde rezulta a:
=
:
x
x
x 2y 3xz
^In pun tul (1; 1) avem: y (1; 1) = 1 (y = 1); iar f (1; 1; 1) = 1:
x
x
9. Sa se al uleze:
z z
a)
si
da a z = z (x; y ) este o fun tie impli ita de nita prin relatia:
x y
F (x y; y z; z x) = 0; (F 2 C 1 (D); D  IR3 ).
2z
b)
da a z = z (x; y ) este o fun tie impli ita de nita prin relatia:
xy

251

Formula lui Taylor, fun tii impli ite

G(x + y + z; x2 + y 2 + z 2 ) = 0; (G 2 C 2 (D); D  IR2 ):


Rezolvare. a) Deriv^and relatia din enunt F = 0 ^n raport u x, prin intermediul
variabilelor u, v si w ale fun tiei F , obtinem:
!
!
F z
F F
z
F u F v F w
 +  +  = 0 sau u + v  x + w  x 1 = 0:
u x v x w x
!
F
z F
F F
w
u
De ai i dedu em a:
:
=
6=
F ;
x F
w v
w
v
Deriv^and a um relatia F = 0 ^n raport u y , obtinem:
!
F u F v F w
F z
F
F
z
+

+

+

= 0 sau

( 1) +

1
 = 0:
u y v y w y
u !
v
y
w y
F
z F
F F
u
v ;
:
= F
6=
De ai i rezulta a:
F
y w v
w v
z z
Putem al ula
si
folosind si formulele:
x y
F v
F w
F
F
F u
F
F
F
z
x = u  x + v  x + w  x =
u
w = w
u
si
= F
F
F + F
F  u + F  v + F  w
F
x
z
u z
v z
w z
v
w
w
v
F
F  u + F  v + F  w
F
F + F
F
z
y
u y
v y
w y
u
v = u
v :
= F
= F
=
u
F
v
F
w
F
F
F
F
y
z
u  z + v  z + w  z
v + w
w
v
b) Derivam relatia din enunt G = 0 ^n raport u y , prin intermediul variabilelor u
si v ale fun tiei G:
!
!
G
G
z
z
G u G v
 +  = 0 ) u  1 + y + v  2y + 2z  y = 0:
u y v y
!
G 2y  G
G
z
G
u
v
=
+ 2z 
6= 0 :
De ai i rezulta a:
;
y
u
v
G + 2z  G
u
v
z
G G
Deriv^and ^n ontinuare pe ^n raport u x, tin^and ont a
si
depind de
y
u v
x prin intermediul
variabilelor lor u si v , obt
inem:
i 


h
u

G
v
 G  u +  G  v  G + 2z  G

G
2

+

+
2
y

z
u
x
vu x
uv x
v
x
u
v
=
+

2
G + 2z  G
xy
u
v
 h

i

G + 2y  G   G  u +  G  v + 2 z  G + 2z   G  u +  G  v
v
u
x
vu x
x v
uv x
v
x
+ u
=


G + 2z  G 2
u
v 

i 


h
 G + 2y   G  u +  G + 2y   G  v  G + 2z  G
u
uv
x
uv
v
x
u
v
+
=


G + 2z  G 2
u
v

 h

i


G + 2y  G  2 z  G +  G + 2z  G  u +  G + 2z  G  v
v
x v
u
uv
x
uv
v
x
=
+ u


G + 2z  G 2
u
v
2

252

Capitolul 6


z
G   G  u
G  G
 G
v  x + 2(y z )  v  u
u uv
x
+
=
2
G + 2z  G
u
v
G

G
G

G
v
2(y z )  v  uv u  v  x
+
=
G + 2z  G 2
u
v
G
G
G
z + 2(y z )  G   G
G   G  1 + z
2 u + 2y  v  v  x
v u
u uv
x
=
G + 2z  G 2
u
v
G

G
G

G
z
2(y z )  v  uv u  v  2x + 2z  x
+
=
G + 2z  G 2
u
v
G

G
G
 G
G  G
 G
2(y z )  v  u
2x  G
u  uv + 2x  v  uv
u  v
=
+
G + 2z  G 2
u
v
G
z
G
 G
G   G
G
2 v  u + 2y  v + 2(y z )  G
v  u
u uv  x
+
+
G + 2z  G 2
u
v
G

G
G

G
z
4(y z )z v  uv u  v  x
+
:
G + 2z  G 2
u
v

G
u

+ 2y  G
v

i

Deriv^and relatia G = 0 ^n raport u x obtinem:


!
!
G
G
z
z
G u G v
 +  = 0 ) u  1 + x + v  2x + 2z  x = 0;
u x v x
G 2x  G
z
v
= Gu
de unde dedu em a:
G :
x
+
2
z

u
v
2z
z
^Inlo uind a easta derivata
^n expresia lui
, rezulta, ^n urma al ulelor:
x  
xy


G
G
G
G
2 G
2z
v  u + 2y  v  u + 2x  v
=


G + 2z  G 3
xy
u
v


2
2

G
G

G

G

G
G
G
4(y z )(x z )  u  v 2 u  v  uv + v  u
:


G + 2z  G 3
u
v
10. a) Sa se arate a da a (y + z ) sin z y (x + z ) = 0 de neste ^n mod impli it
z
z
y 2  = 0.
fun tia z = z (x; y ) atun i are lo relatia: z  sin z 
x
y
2
2
b) Sa se arate a da a x + y
2xz 2yf (z ) = 0 de neste impli it fun tia
2

z = z (x; y ) atun i are lo relatia:


z
z
(y 2 x2 + 2xz )  + 2y (z x)  = 0; (f 2 C 1 (I ); I  IR):
x
y
Rezolvare. a) Cal ulam mai ^nt^ai derivatele partiale ale fun tiei z :

Formula lui Taylor, fun tii impli ite

253

F (x; y; z )
y
z
x
=
= F
si
x
sin z + (y + z ) os z y
z (x; y; z )
F (x; y; z )
z
sin z x z
y
= F
;
=
y
sin z + (y + z ) os z y
z (x; y; z )
unde F (x; y; z ) = (y + z ) sin z y (x + z ); (sin z + (y + z ) os z y 6= 0):
Atun i:
z 2 z yz sin z + y 2 sin z y 2 (x + z )
y [y (x + z ) (y + z ) sin z
z sin z 
y =
=
= 0;
x
y
sin z + (y + z ) os z y
sin z + (y + z ) os z y
onform relatiei initiale.
b) Derivatele partiale ale lui z ^n raport u x si y sunt:
F (x; y; z )
2x 2z
z
x z
x
=
= F
=
si
0
x
2x 2yf (z ) x + yf 0(z )
z (x; y; z )
F (x; y; z )
2y 2f ( z )
y f (z )
z
y
=
= F
=
;
0
y
2x 2yf (z ) x + yf 0(z )
z (x; y; z )
unde F (x; y; z ) = x2 + y 2 2xz 2yf (z ); (x + yf 0(z ) 6= 0):
^Inlo uind a este derivate ^n membrul st^ang al relatiei pe are trebuie s-o demonstram, obtinem:
y f (z )
x z
+ 2y (z x) 
=
(y 2 x2 + 2xz ) 
0
x + yf (z )
x + yf 0(z )
(x z )(x2 + y 2 2xz 2yf (z ))
(x z )  [y 2 x2 + 2xz 2y 2 + 2yf (z )
=
= 0:
=
x + yf 0(z )
x + yf 0(z )
11. Fie8 fun tia z = z (x; y ) de nita prin eliminarea lui u ^ntre e uatiile:
< z'0 (u) = [y
'(u)2
:
(x + u)'0(u) = y '(u); (u = u(x; y )):
z z
 = z:
Sa se arate a, ori are ar u, fun tia z veri a relatia:
x y
Rezolvare.
Derivam a doua relatie din enunt ^n raport u x si y . Obtinem:
!
u
u
u
1+

'0 (u) + (x + u)  '00 (u)  = '0 (u) 
si
x
x
x
u 0
u
u

' (u) + (x + u)'00 (u)  = 1 '0 (u)  ,
y
y
y
de unde rezulta:
u
'0
'0
= 0
=
;
x
' (x + u)'00 '0
2'0 + (x + u)'00
u
1
= 0
:
y 2' + (x + u)'00
Sa derivam ^n ontinuare prima relatie din enunt ^n raport
u x si y . Avem:
!
z 0
u
u
 ' (u) + z  '00(u)  x = 2(y '(u))  '0(u)  x ;
x
!
z 0
u
u
 ' (u) + z  '00(u)  y = 2(y '(u))  1 '0(u)  y ;
y

254

Capitolul 6

u u
si
determinate mai sus, a:
de unde rezulta, folosind
x y
'0
[z'00 + 2(y ')'0 '0
z 0

' (u) = [ z'00 2(y ')  '0  0
=
)
x
2' + (x + u)'00
2'0 + (x + u)'00
z z'00 + 2(y ')'0
=
si
x 2'0 + (x + u)'00
1
z 0

' (u) = 2(y ') + ( z'00 2(y ')  '0 )  0
)
y
2' + (x + u)'00
z 2(y ')'0 + 2(y ')(x + u)'00 z'00
=
:
y
'0 [2'0 + (x + u)'00
Folosind din nou relatiile din enunt dedu em a z = (x + u)(y '(u)): De i:
z (x + u)(y ')'00 + 2(y ')'0 (y ')[2'0 + (x + u)'00
=
=
= y '(u) si
x
2'0 + (x + u)'00
2'0 + (x + u)'00
z 2(y ')'0 + 2(y ')(x + u)'00 (x + u)(y ')'00 y '(u)
=
= 0
:
y
'0 [2'0 + (x + u)'00
' (u)
Rezulta atun i a:
z z [y '(u)2
 = '0(u) = z , folosind ^n a o data prima relatie din problema.
x y
12. Sa se al uleze derivatele y 0 si z 0 ale fun tiilor y = y (x) si z = z (x) de nite
prin sistemul
urmator:
8
< x+y +z
4=0
:
x2 + y 2 + z 2 2x 10 = 0
^n pun tul A(2; 3; 1).
Rezolvare. Notam u f (x; y; z ) = x + y + z 4 si g (x; y; z ) = x2 + y 2 + z 2 2x 10.
Atun i, onform Teoremei 4, dedu em:






f
f



1
1
z


x


g
D(f;g)
g

2x

2 2z
D(x;z )
x
z
0


=
y (2) = D(f;g)
=
= f f






1
1
(2
;
3
;
1)
D(y;z )
z


y

g
g

2y
2z (2;3; 1)
y z (2;3; 1)
2z 2x + 2
1
=
= ; iar

2z 2y (2;3; 1)
2



f


f



1
1
x


y



g
D(f;g)
g


2y

2
x
2
D(y;x)
y
x
0


z (2) = D(f;g)
=
= f f
=





1
1
D(y;z ) (2;3; 1)
z
y



g
g
2y

2z (2;3; 1)
y z (2;3; 1)
2x 2 2y
1
=
= :

2z 2y (2;3; 1)
2
Derivatele de mai sus se pot obtine si prin derivarea dire ta ^n raport u variabila

Formula lui Taylor, fun tii impli ite

255

x a e uat
iilor sistemului dat:
8
<
1 + y0 + z0 = 0
) y0(2) = 21 ; z0 (2) = 12 :
0
0
:
2x + 2yy + 2zz 2 = 0
13. Sa se al uleze derivatele partiale ale fun tiilor z = z (x; y ) si u = u(x; y )
de nite ^n 8
mod impli it prin sistemul urmator:
<
ax + by + z + du p = 0
:
x2 + y 2 + z 2 + u2 R2 = 0:
Rezolvare. Sa notam u f (x; y; z; u) = ax + by + z + du p = 0 si g (x; y; z; u) =
= x2 + y 2 + z 2 + u2 R2 . Atun i:









a
b
d
d







D(f;g)
D
(
f;g
)



2x 2u
2y 2u
z
z
(
au
xd
)
D(x;u)
D(y;u)
=
=
= D(f;g) =
;
= D(f;g) =


x
u
zd
y





d

d
D(z;u)
D(z;u)








2z

2u
2z 2u
(bu yd)
;
=
u zd












a
b








D(f;g)
D
(
f;g
)


2z
2z
2
x
2
y
(
x
az
)
u
u
D(z;x)
D(z;y)
=
=

=
= D(f;g) =
;
=
D(f;g)



x
u
zd
y





d

d
D(z;u)
D(z;u)







2z
2z
2u
2u
( y bz )
;
=
u zd
( u zd 6= 0).
14. Sa se arate a sistemul de e uatii:


8
u
>
< x2  ev + u
f ;u v = 0
x
>
u
2
:
y  e v x = 0;
unde f este o fun tie are admite derivate partiale de ordinul ^nt^ai ontinue pe o
ve inatate V a pun tului (0; 0) si satisfa e onditiile f (0; 0) = 1; grad f (0; 0) = (1; 0),
de neste pe u si v a fun tii de x si y pe o ve inatate a pun tului (x; y; u; v ) = (1; 1; 0; 0)
si sa se al uleze du(1; 1) si dv (1; 1):


u
Rezolvare. Sa notam u F (x; y; u; v ) = x2 ev + u f ; u v si G(x; y; u; v ) =
x
= yeu v x2 . Deoare e F (1; 1; 0; 0) = G(1; 1; 0; 0) = 0;

F
F

1 f f 2 v f

1
   x e + 


D(F; G)

u v
x
(1; 1; 0; 0)= G

=
=

G


D(u; v )

u

ye
1 (1;1;0;0)


u v (1;1;0;0)

256
"

Capitolul 6

1 f f
+
1+ 
x  

yeu 

f
x2 ev +


!#

= 1+

f
f
(0; 0) + (0; 0) 1



(1;1;0;0)
f
(0; 0) = 1 6= 0;

iar F si G ^mpreuna u derivatele lor partiale de ordinul ^nt^ai sunt ontinue pe o
ve inatate Ve a pun tului (1; 1; 0; 0), rezulta, onform Teoremei 4, a sistemul din
enuntul problemei de neste fun tiile u si v de variabile x si y pe o ve inatate U a
lui (1; 1), u valori ^ntr-o ve inatate V1 , respe tiv V2 a pun tului 0, (am notat u si
variabilele fun tiei f ). ^In plus:


u  f x2 ev + f
v
2xe +
x 



D(F;G)

2x
1 (1;1;0;0)
u
D(x;v)
=
(1; 1) = D(F;G)
=
x
1
D(u;v) (1;1;0;0)
!
f
f
u f
3
v
v

+
2
x
e
+
2
x

=
2
+
2
+
2

(0; 0) = 0;
= 2xe

x2 
 (1;1;0;0)



f
0
x2 ev + 



D(F;G)
eu
1 (1;1;0;0) 
u
D(y;v)
=
(1; 1) = D(F;G)
=
eu x2 ev
y
1
D(u;v) (1;1;0;0)


f
f

eu 
(0; 0) = 1:
= 1

 (1;1;0;0)

Apoi:



1 f f 2xev + u  f
1
x 

x 



u
D(F;G)


ye
2
x
v
D(u;x)
(1;1;0;0) =
=
(1; 1) = D(F;G)
x
1
D(u;v) (1;1;0;0)
!
f
uy u f
f
2xyeuev
= 2x + 2 + 2x
2 e  (1;1;0;0) = 2;


x



1 f f 0
1
x 




u
u
D(F;G)

ye
e (1;1;0;0)
v
eu f
D(u;y)
=
(1; 1) = D(F;G)
= eu

y
1
x 
(1
;
1
;
0
;
0)
D
(
u;v
)
!
f
u
= 0:
e
 (1;1;0;0)
De i:
u
u
du(1; 1) = (1; 1) dx + (1; 1) dy = dy si
x
y
v
v
dv (1; 1) = (1; 1) dx + (1; 1) dy = 2 dx:
x
y
O alta metoda pentru determinarea derivatelor partiale ale fun tiilor u si v este
diferentierea e uatiilor sistemului din problema, tin^and ont a u si v sunt fun tii de
2

257

Formula lui Taylor, fun tii impli ite

argumente x si y :
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<

v
u
f  u
v
u
v
2
v
dx + dy +
dx + dy
 x2 dx+
2x dx e + x e
x !#y
x
y

"
#
u
f u
u
v
v
1 u
dx + dy
 x dx + y dy x dx y dy = 0
+
>
x
x
y

>
>
!
>
>
>
v
v
>
u
u u dx + u dy
>
dx
dy 2x dx = 0:
>
: e dy + ye
x
y
x
y
Din sistemul obtinut dedu em:
8
1 f u f u f v
>
v + x2 ev v + u + u  f
>
 x   x +   x = 0
2
xe
>
>
2
>
x
x
x

x

>
>
>
>
>
2 v v + u 1 f  u f  u + f  v = 0
>
< x e
y y x  y  y  y
>
u
v
>
u
>
ye
2x = 0
>
>
>
x x
>
>
>
v
>
u
u u
>
: e + ye
= 0:
y y
Pentru
(x; y; u; v ) = (1; 1; 0; 0) gasim:
8
u
u
v
>
>
>
(1
;
1)
+
(1
;
1)
(1; 1) = 0
2
+
>
>
x
x
x
>
>
>
u
u
v
>
>
>
(1; 1) + (1; 1)
(1; 1) = 0
<
y
y
y
u
v
>
>
>
(1; 1)
(1; 1) 2 = 0
>
>
>
x
x
>
>
u
v
>
>
>
(1; 1)
(1; 1) = 0;
: 1+
y
y
de unde rezulta a:
u
u
v
v
(1; 1) = 0;
(1; 1) = 1;
(1; 1) = 2;
(1; 1) = 0;
x
y
x
y
de i: du(1; 1) = dy si dv (1; 1) = 2 dx:
15. Sa se arate a sistemul de e uatii:
8
<
x2 u2 + xzv + y 2 = 0
:
yzu + xyv 2 3x = 0
determina ^n mod uni pe u si v a fun tii de x, y si z ^ntr-o ve inatate a pun tului
u u u v v v
(x; y; z; u; v ) = (3; 3; 3; 0; 1) si sa se gaseas a ;
;
;
;
;
.
x y z x y z
Rezolvare. Notam u F (x; y; z; u; v ) = x2 u2 + xzv + y 2 si G(x; y; z; u; v ) = yzu+
+xyv 2 3x. Fun tiile F si G sunt ontinue u derivatele partiale de ordinul ^nt^ai
ontinue pe IR5 , F (3; 3; 3; 0; 1) = G(3; 3; 3; 0; 1) = 0, iar:
F


F


2



2x u xz
D(F; G)



u
v
(3; 3; 3; 0; 1) = G G
=
=
D(u; v )



yz 2xyv (3;3; 3;0;1)


u v (3;3; 3;0;1)

258





Capitolul 6

0
9
= 81 6= 0:
=
9 18
Rezulta, onform Teoremei 4, a sistemul din enuntul problemei de neste ^n mod
uni fun tiile u si v de variabile x, y si z pe o ve inatate U a pun tului (3; 3; 3) u
valori ^ntr-o ve inatate V1 a pun tului 0, respe tiv ^ntr-o ve inatate V2 a pun tului 1.
Pentru a al ula derivatele partiale ale fun tiilor u si v putem pro eda a ^n
Problema 38, de i sau apli am formulele u determinantii fun tionali sau diferentiem
e uatiile sistemului, sau mai simplu derivam e uatiile sistemului ^n raport u x, y si
apoi u 8
z . Deriv^and ^n raport u x, obtinem:
v
u
>
2
2
>
< 2xu + x  2u
+ zv + xz = 0
x
x
u
v
>
2
>
: yz
+ yv + 2xyv
3 = 0;
x
x
de unde rezulta a:
u
4xyu2 v + yzv 2 3z v 6x2 u 2x2 yuv 2 + 2xyzu2 + yz 2 v
=
;
=
:
x
y (4x2 uv z 2 )
x
xy (4x2 uv z 2 )
Deriv^and apoi e uatiile sistemului ^n raport u y si z , dedu em:
4y 2 v + z 2 u + xzv 2 v
2x2 zu2 2x3 uv 2 + 2y 2z
u
=
;
=
;
y
y (4x2 uv z 2 )
y
xy (4x2 uv z 2 )
2xv 2 + zu v
2xu2 + zv
u
= 2
;
=
:
z 4x uv z 2 z 4x2 uv z 2
16. Fie fun tia f~ = (f1 ; f2 ) : IR2 ! IR2 ; f1 (x; y ) = ex os y; f2 (x; y ) = ex sin y:
Sa se arate a f~ poate inversata lo al ^n jurul ori arui pun t din IR2 .
Rezolvare. Transformarea f~ este regulata ^n ori e pun t (x0 ; y0) 2 IR2 deoare e
exista si sunt ontinue derivatele partiale de ordinul ^nt^ai ale fun tiilor f1 si f2 pe IR2 :
f1
f1
f2
f2
= ex os y;
= ex sin y;
= ex sin y;
= ex os y;
x
y
x
y
iar ia obianul transformarii ^n (x0 ; y 0) este nenul:


x
x sin y
e os y
e
D(f1 ; f2 )

= e2x 6= 0:
(x ; y ) =
J (x0 ; y0) =
D(x; y ) 0 0 ex sin y ex os y
(x ;y )
Conform teoremei de derivare a fun tiilor inverse u E = F = IR2 (domenii),
pentru (x0 ; y0) 2 IR2 , rezulta a exista o ve inatate U a pun tului (x0 ; y0) si o ve inatate
V a pun tului (u0 ; v0 ) = f~(x0 ; y0 ) = (ex os y0 ; ex sin y0 ) astfel ^n ^at restri tia lui f~ la
U este o bije tie a lui U pe V (f~jU : U ! V bije tiva), de i f~ poate inversata ^n
ve inatatea lui (x0 ; y0 ). ^In plus, tranformarea inversa (u; v ) ! '~ (u; v ) =
= ('1 (u; v ); '2(u; v )) 2 U , pentru (u; v ) 2 V satisfa e onditia (x0 ; y0) = '~ (u0 ; v0 ), este
regulata ^n (u0 ; v0 ) si:
0

259

Formula lui Taylor, fun tii impli ite

! 1
D(f1 ; f2 )
D('1 ; '2 )
(u ; v ) =
(x ; y ) :
D(u; v ) 0 0
D(x; y ) 0 0
17. Sa se arate u ajutorul determinantilor fun tionali a ^ntre grupurile de fun tii
indi ate ^n ontinuare exista relatii de legatura dire te. Sa se gaseas a relatiile de
legatura.
8
8
8
x
ax
>
u = xy z;
>
>
>
p
;
u
=
u
=
;
>
>
>
<
<
<
2
2
x
+
y
x
+
y
a) >
; ) > v = xz + y;
b) >
by
y2
>
>
>
;
: v = p
>
: v =
:
w = (x2 + 1)(y 2 + z 2 );
x2 + y 2
x2 + y 2
8
8
x2
>
1
>
>
>
>
u
=
;
u=
;
>
>
>
>
>
>
(
x
y
)(
x
z
)
(
x
y
)(
x
z
)
>
>
>
>
<
<
1
y2
v
=
;
e) > v =
d) >
;
(y z )(y x)
(y z )(y x)
>
>
>
>
>
>
>
>
1
>
>
z2
>
>
;
>
: w =
;
: w =
(z x)(z y )
(z x)(z y )
8
>
u = x + y + z;
>
>
<
f) > v = x3 + y 3 + z 3 + 6xyz
>
>
:
w = xy (x + y ) + yz (y + z ) + zx(z + x):
Rezolvare. a) Determinantul
fun tional este:






u
ay 2
axy
u





2 + y 2)3=2
x2 y 2
D(u; v ) x y (x2 + y 2 )3=2
(
x

=
ab
= v v =

bxy
bx2
D(x; y )
(x2 + y 2 )3




x y (x2 + y 2)3=2 (x2 + y 2)3=2
x2 y 2
ab 2 2 3 = 0:
(x + y )
De ai i dedu em a fun tiile u si v sunt dependente fun tional, relatia de legatura
u2 v 2
dintre ele ind 2 + 2 = 1.
a
b
b) Avem:




x
y

u
u





2
2
(x + y )
2x2 y 2
D(u; v ) x y (x + y )
2
2
=
= v v =
2xy
2x y (x + y )2 (x2 + y 2)2
D(x; y )



2
2
2
2

x y (x + y ) (x + y 2)2
2x2 y 2
= 0:
(x + y )2 (x2 + y 2)2
Pentru determinarea relatiei de legatura dintre fun tiile u si v , din prima relatie,
1
y 1
x
u ^
x
s risa sub forma: u =
, dedu em a =
1 sau =
. Inlo uind pe
y
1+ x
x u
y 1 u
y
2
1
(1 u)
1
gasim: v = u
:
sau v = 2
^n a doua relatie: v =  2
x +1
2u 2u + 1
+
1
(1
u
)
y
) Determinantul fun tional al transformarii este:
2

260

Capitolul 6

u u u


x y z
y
x
1


v v v
D(u; v; w)

=
=
=
z
1
x

x y z
D(x; y; z )
w w w 2x(y 2 + z 2 ) 2y (x2 + 1) 2z (x2 + 1)
x y z




0
0
1






=
=
xy + z
1 + x2
x



2yz (x2 + 1) + 2x(y 2 + z 2 ) 2xz (x2 + 1) + 2y (x2 + 1) 2z (x2 + 1)






xy
+
z
1
2
= 0:

= 2(1 + x )

(xy + z )(xz + y ) xz + y
Relatia de legatura este: w = u2 + v 2 .
d) Avem:



2x + y + z
x z
x y



2
2
2
2
2
2
y ) (x z ) (x y ) (x z ) (x y ) (x z )
(x

y z
2y + x + z
y x
D(u; v; w)

=
=
2
2
2
2
2
2

(
y
z
)
(
y
x
)
(
y
z
)
(
y
x
)
(
y
z
)
(
y
x
)
D(x; y; z )



z
y
z
x
2
z
+
y
+
x



2
2
2
2
2
2
(z x) ( z y ) (z x) (z y ) (z x) (z y )


2x + y + z
x z
x y




1


= 0;


=
y
z
2
y
+
x
+
z
y
x

(x y )4(y z )4 (x z )4


z y
z x
2z + y + x
(adunarea oloanelor la prima oloana ^n determinantul de mai sus ne da 0 pe ^ntreaga
oloana).
y z x+z
1
^In plus: u + v =
=
= w: De i: u + v + w = 0:
(x y )(x z )(y z )
(x z )(y z )
D(u; v; w)
=
e) Avem:
D(x; y; z )



2 xz
2 xy
xy
xz
x
x

2yz


xyz

2
2
=

y yz
2xz xy yz
y yx :
(x y )4(x z )4 (y z )4


z 2 zy
z 2 zx
2xy xz yz
Adun^and oloanele la prima oloan
a ^n determinantul de mai sus, obtinem:


x)(y x)
x(x z )
x(x y )
(z

D(u; v; w)
2xyz

(x
=
y
)(z y ) 2xz xy yz
y
(y x) =
4
4
4

D(x; y; z ) (x y ) (x z ) (y z )

(x
z )(y z )
z (z x)
2xy xz yz





x
)(
y
x
)(
y
z
)
x
(
x
z
)(
y
z
)
x
(
x
y
)(
y
z
)
(z





= (x y )(z y )(z x) (2xz xy yz )(z x)
y (y x)(z x)



(x
z )(y z )(y x)
z (z x)(y x)
(2xy xz yz )(y x)












261

Formula lui Taylor, fun tii impli ite










1
x(y z )
x(y z )
 (y x)5(z2xyzx)5 (y z)5 = 1 2xz xy yz y(z x) 

1
z (y x)
2xy xz yz





y
(
z
x
)
y
(
x
z
)
0


2xyz (z x)(y x)
2xyz

 (y x)4 (z x)4 (y z)4 = (y x)3 (z x)3 (y z)4 0 x(z y) x(y z) = 0:



1 z (y x) 2xy xz yz
X
x2
= 1 dedu em a: u + v + w = 1.
Conform identitatii lui Euler:
(x y )(x z )
f) Avem:





1
1
1



D(u; v; w)

=
=
3x2 + 6yz
3y 2 + 6xz
3z 2 + 6xy

D(x; y; z )

2
2
2
2
2x(y + z ) + y 2 + z 2
2y ( x + z ) + x + z 2z ( x + y ) + x + y










1
0
0

2
=3
x + 2yz
(y x)(y + x 2z ) (z x)(z + x 2y ) = 0:

2x(y + z ) + y 2 + z 2 (x y )(x + y 2z ) (x z )(x + z 2y )
Relatia de legatura ^ntre fun tiile u, v si w este: u3 = v + 3w.
18. Ce onditie trebuie sa satisfa a derivatele fun tiei de trei variabile u =
= f (x; y; z ) da a ea depinde de x, y si z prin intermediul fun tiilor:
f1 = ax + by + z si f2 = a0 x + b0 y + 0 z ?
Rezolvare. Conform ipotezei fun tiile f , f1 si f2 sunt dependente fun tional, de i
determinantul lor fun tional este zero. Rezulta a:

f f
f


y z
x
D(f; f1 ; f2 )
= 0 , a b = 0 ,
D(x; y; z )




a0
b0 0
f
f
+ ( a0 0 a) + (ab0 a0 b) = 0:
, (b 0 b0 ) f
x
y
z
De i fun tia f satisfa e o e uatie u derivate partiale de ordinul ^nt^ai liniara u
oe ienti onstanti.
19. Sa se stabileas 
a da a urmatoarele !fun tii:
!
!
z+x
x+y
y+z
; v=g
; w=h
u=f
y+z x
z+x y
x+y z
sunt ^n dependenta fun tionala, (f , g si h sunt fun tii bije tive).
Rezolvare. Din relatiile din enuntul problemei dedu em:
y+z
z+x
x+y
= F (u);
= G(v );
= H (w );
y+z x
z+x y
x+y z

262

Capitolul 6

unde am notat u F , G si H inversele fun tiilor f , g , respe tiv h. Transform^and prima
relatie de mai sus, obtinem:
1
y +z x
1
x+y +z
x
,
=
,
+2=
,
F (u) 1=
y +z x
F (u) 1
x
F (u) 1
x
, 2FF((uu)) 11 = x + xy + z :
^In mod asemanator, avem:
G(v ) 1
y
H (w ) 1
z
=
si
=
:
2G(v ) 1 x + y + z
2H ( w ) 1 x + y + z
Astfel din relatiile obtinute dedu em a fun tiile u, v si w sunt dependente fun tional,
relatia lor de legatura ind:
F (u) 1
G(v ) 1
H (w ) 1
+
+
= 1:
2F (u) 1 2G(v ) 1 2H (w) 1
b x + b2 y + b3 z
a x + a2 y + a3 z
, v = 10
si w =
20. Sa se arate a fun tiile u = 01
0
0
a1 x + a2 y + a3 z
b1 x + b02 y + b03 z
x + 2 y + 3 z
= 01
sunt ^n dependenta fun tionala. Care este legatura dintre ele ?
1 x + 02 y + 03 z
Rezolvare. Deoare e fun tiile u, v si w sunt fun tii omogene de grad zero, rezulta,
onform relatiei lui Euler, a:
8
u
u
u
>
> x
+
y
+
z
=0
>
>
>
x
y
z
>
>
<
v
v
v
x +y +z =0
>
x
y
z
>
>
>
>
w
w
w
>
>
: x
+ y + z = 0:
x
y
z
Din sistemul de mai sus (^n ne unos utele x, y si z este un sistem omogen u solutii
nenule) dedu em a determinantul
fun tional:

u
u
u


y z
x

D(u; v; w) v v v
=
= 0;
D(x; y; z ) x y z
w
w w


x y z
de i u, v si w sunt dependente fun tional.
Din8forma fun tiilor u, v si w dedu em urmatoarele relatii:
>
>
(a01 u a1 )x + (a02 u a2 )y + (a03 u a3 )z = 0
>
<
(b01 v b1 )x + (b02 v b2 )y + (b03 v b3 )z = 0
>
>
>
:
( 01 w 1 )x + ( 02 w 2 )y + ( 03 w 3 )z = 0:
A est sistem ^n ne unos utele x, y si z este un sistem liniar omogen u solutii
nenule. De i onditia pe are trebuie s-o impunem si are va to mai relatia de
legatura dintre fun tiile u, v si w este urmatoarea:

263

Formula lui Taylor, fun tii impli ite










a01 u a1 a02 u a2 a03 u a3


b01 v b1 b02 v b2 b03 v b3 = 0:

01 w 1 02 w 2 03 w 3
21. Sa se determine fun tia ' derivabila astfel ^n ^at:
'(x) + '(y )
u = '(x + y ) si v =
1 '(x)  '(y )
sa e ^n dependenta fun tionala.
D(u; v )
sa e zero,
Rezolvare. Pun^and onditia a determinantul fun tional
D(x; y )
obtinem:



0
0


' (x + y )
' (x + y )



0
2
0
2
'
(y )[1 + ' (x) = 0:
' (x)[1 + ' (y )


[1
'(x)'(y )2 [1 '(x)'(y )2
Presupunem a ' 6= onstanta. Atun i din e uatia de mai sus rezulta:
'0 ( y )
'0 (x)
=
:
1 + ' 2 ( x) 1 + ' 2 ( y )
Rapoartele obtinute mai sus sunt fun tii numai de x, respe tiv de y . Pentru a ele
sa e egale pentru 8 x; y este ne esar a ele sa e o onstanta a. De i:
'0 (x)
= a ) ar tg '(x) = ax + b ) '(x) = tg (ax + b); a; b 2 IR:
1 + '2 (x)

PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE


22. Sa se s rie formula lui Taylor pentru fun tia:
f (x; y ) = x2 + 2xy + 3y 2 6x 2y 4
^n pun tul ( 2; 1):
23. Sa se dezvolte polinomul:
a) P (x; y ) = 2x3 3x2 y +2y 3 +9x2 3y +6x +3 dupa puterile lui (x +1) si (y 1).
b) P (x; y ) = (x + 1)3 (y 2)2 + 5(x + 4)(y + 1)3 24 dupa puterile lui x si y fara
a efe tua ridi arile la puteri.
24. Ce devine e uatia:
x3 + 2y 3 + 4x2 + 2xy 6y 2 + 2x + 10y 6 = 0
da a se fa e o translatie de axe astfel a noua origine sa e ^n pun tul A( 2; 1).
25. Sa se s rie dezvoltarea dupa puterile lui x si y a fun tiei f (x; y ) = esin (ax+by)
p^ana la termenii de gradul al doilea in lusiv.
26. Sa se al uleze aproximativ numarul:

264

Capitolul 6

y
a) ar tg (1; 02=0; 95) pornind de la valoarea fun tiei z = ar tg pentru x = 1 si
x
y = 1.
b) 1; 024;05 pornind de la valoarea fun tiei z = xy pentru x = 1 si y = 4.
) ln (0; 093 + 0; 993) pornind de la valoarea fun tiei z = ln (x3 + y 3 ) pentru x = 0
si y = 1.
p
p
d) 5  e0;02 + 2; 032 folosind fun tia z = 5ex + y 2 si (x0 ; y0 ) = (0; 2):
p
p
e) 1; 041;99 + ln 1; 02 folosind fun tia u = xy + ln z si (x0 ; y0; z0 ) = (1; 2; 1).
27. Sa se al uleze derivatele y 0 , y 00 si y 000 ale fun tiei y = y (x) pentru:
a) x = 1 si y = 1 da a fun tia y este de nita prin: x2 + xy + y 2 = 3.
b) x = 0 si y = 1 da a fun tia y este de nita prin: x2 xy + 2y 2 + x y 1 = 0:
28. Sa se al uleze derivatele de ordinul ^nt^ai si de ordinul al doilea ale fun tiei
z = z (x; y ) da a a easta este de nita prin:
a) x2 + y 2 + z 2 = a2 ; b) z 3 3xyz = a3 ; ) x + y + z = e (x+y+z) ;
p
z
d) z = x2 y 2  tg p 2 2 :
x y
2z
z z  2 z  2 z
;
;

s
i
pentru x = y = z = 0 da a
29. Sa se al uleze ;
x y x2 xy y 2
fun tia z = z (x; y ) este de nita prin: z 2 xey yez zex = 0.
30. Sa se al uleze:
z z  2 z
a) ;
si
da a z = z (x; y ) este o fun tie impli ita de nita prin relatia:
x y x2
F (x; x + y; x + y + z ) = 0; (F 2 C 2 (D); D  IR3 ).
2z
b)
da a z = z (x; y ) este o fun tie impli ita de nita prin relatia:
xy
F (xz; yz ) = 0; (F 2 C 2 (D); D  IR2 ).
31. Sa se arate a da a y (x + z ) (y + z )f (z ) = 0 de neste impli it fun tia
z = z (x; y ), (f 2 C 1 (I ); I  IR) atun i are lo relatia:
z
z
y ( y + z ) = 0:
z (x + z )
x
y
32. Sa se arate a da a y = x'(z ) + (z ) de neste impli it fun tia z = z (x; y );
('; 2 C 2 (I ); I 
IR), atun i are lo si relatia: !
!2
2
 z z
z z  2 z  2 z z 2

+

2  
= 0:
x2 y
x y xy y 2 x
33. Fie
fun tia z = z (x; y ) de nita de relatiile:
8
<
z = ux + yf (u) + '(u);
:
x + yf 0(u) + '0 (u) = 0; (u = u(x; y ))
dupa eliminarea lui u. Sa se arate a ori are ar f si ', are lo relatia:

Formula lui Taylor, fun tii impli ite

265

!
2z 2 2z 2z
 = 0:
xy
x2 y 2
34. Sa se al uleze:
a) derivatele y 0 si z 0 ale fun tiilor y = y (x) si z = z (x) de nite prin sistemul
urmator: 8
<
x3 + 3y 2 z 2 + x y 8 = 0
:
2x2 4y 6z 6 = 0
^n pun tul (x; y; z ) = (1; 2; 2):
b) derivatele
y 0 si z 0 ale fun tiilor y = y (x) si z = z (x) de nite prin sistemul:
8
<
x2 + y 2 + z 2 4 x 9 = 0
:
x3 y 3 + z 3 3z = 0
p
^n pun tul (x; y; z ) = (3; 3; 3):
dx dy d2 x d2 y
;
;
ale fun tiilor x = x(z ) si y = y (z ) de nite prin
) derivatele ;
dz dz dz 2 dz 2
sistemul: 8
1 2
>
< x2 + y 2 =
z
2
>
:
x+y+z =2
^n pun tul (x; y; z ) = (1; 1; 2).
dx dy
ale fun tiilor x = x(z ) si y = y (z ) de nite prin sistemul:
d) derivatele ;
dz dz
8
< x +y +z = 0
:
x2 + y 2 + z 2 = 0:
u u v v
e) derivatele ;
;
;
ale fun tiilor u = u(x; y ) si v = v (x; y ) de nite
x y x y
prin sistemul:
8
< xu
yv = 0
:
yu + xv = 0:
35. Fie8 sistemul de e uatii:
< xyu
yv 2 + 2v 3 = 0
:
4u2 + 2v 2 x3 y = 0:
Sa se arate a sistemul se poate rezolva gasind u si v a fun tii de x si y ^ntr-o
u u v v
;
;
:
ve inatate a pun tului (x; y; u; v ) = (1; 2; 0; 1) si sa se determine ;
x y x y
36. Fie8 sistemul de e uatii:
<
xu + yv = 0
:
uv xy = 5:
Sa se arate a sistemul se poate rezolva gasind u si v a fun tii de x si y ^ntr-o
2u 2v
:
ve inatate a pun tului (x; y; u; v ) = (1; 1; 2; 2) si apoi sa se al uleze 2 si
x
xy

266

Capitolul 6

37. Fie z = z (x; y ) fun tia impli ita de nita de e uatia: z 3 2xz + y = 0 are
pentru x = y = 1 ia valoarea z = 1. Sa se s rie primii trei termeni din dezvoltarea
Taylor a fun tiei z ^n ve inatatea pun tului (1; 1).
38. Sa se al uleze determinantii fun tionali ai urmatoarelor grupe de fun tii asa
um este
indi at la e are grupa, studiindu-se regularitatea transformarilor respe tive:
8
< x = % os 
D(x; y )
a) :
:
y = % sin ; % > 0;  2 [0; 2 ); D(%; )
8
a2 x
>
>
>
u
=
<
D(u; v )
x2 +
y2
:
b) >
2
a
y
D(x; y )
>
>
;
a
>
0
;
(
x;
y
)
=
6
(0
;
0);
: v =
x2 + y 2
8
>
x = % sin ' os 
>
>
<
D(x; y; z )
) > y = % sin ' sin 
:
D
(
%;
';

)
>
>
:
z = % os '; % > 0; ' 2 (0;  );  2 [0; 2 );
8
>
u = axy os z
>
>
<
D(u; v; w)
:
d) > y = bxy sin z
D(x; y; z )
>
>
:
w = x; a; b; > 0; x; y 6= 0;
39. Sa se arate u ajutorul determinantilor fun tionali a ^ntre grupurile de fun tii
indi ate ^n ontinuare exista relatii de legatura dire te. Sa se gaseas a relatiile de
legatura:
8
8
8
>
>
x
x = (u + v ) os 
>
u
=
x
+
y
+
z
>
>
>
>
< u =
<
<
y
a) >
) > y = (u v ) sin 
b) > v = x2 + y 2 + z 2
:
>
>
>
>
v = ln x ln y ;
:
:
z = u2 + v 2 + 2uv os 2;
w = xy + yz + zx;
8
8
>
>
u = ax + by + z
u
=
x
+
y
+
z
>
>
>
>
<
<
2
2
2
d) > v = x + y + z xy yz zx e) > v = x2 + y 2 + z 2
>
>
>
>
:
:
w =(bx ay )2 + ( y bz )2 + (az x)2 ;
w = x3 + y 3 + z 3 3xyz ;
8
>
y1 = x1 x3 + x2 x4
>
>
>
>
>
<
y = x1 x4 x2 x3
f) > 2
>
y3 = x21 + x22 x23 x24
>
>
>
>
:
y4 = x21 + x22 + x23 + x24 :
40. Ce relatie trebuie sa satisfa a derivatele partiale ale fun tiei z = f (x; y ) pentru
a z sa nu depinda de ^at de produsul xy ?
41. Sa se stabileas a da a urmatoarele fun t
ii:
!
!


y z
x + 2y + z
x y
u=f
; v=g
; w=h
x+z
x+y
y+z

267

Pun te de extrem libere si u legaturi

sunt ^n dependenta fun tionala, (f , g si h sunt fun tii bije tive).
42. Sa se determine fun tia ' astfel ^n ^at u = '(x + y ) si v = '(x)  '(y ) sa e ^n
dependenta fun tionala.

x3. PUNCTE DE EXTREM LIBERE S


 I CU



LEGATURI.
SCHIMBARI
DE VARIABILE

Teorema 1 (Fermat). Fie fun tia f : E  IRn ! IR si ~x0 2E pun t de extrem
lo al (9 V ve inatate a pun tului ~x0 a.^. f (~x) f (~x0 ) pastreaza semn onstant sau este
f
T
(~x )=0;
nula pe V E ) pentru fun tia f . Da a 9 rf (~x0 ) atun i rf (~x0 )=~0 (,
xi 0
8 i = 1; n).
Pun tul ~x0 2 E ^n are rf (~x0 ) = ~0 se numeste pun t stationar sau riti pentru
fun tia f .

Teorema 2. Fie f : E  IRn ! IR diferentiabila de doua ori ^n ~x0 2E , ~x0 ind
pun t stationar al fun tiei f .
a) Da a d2 f (~x0 ) este o forma patrati a de nita atun i ~x0 este pun t de extrem si
anume:
i) ~x0 este pun t de minim da a d2 f (~x0 ) este pozitiv de nita;
ii) ~x0 este pun t de maxim da a d2 f (~x0 ) este negativ de nita.
b) Da a d2 f (~x0 ) este forma patrati a nede nita atun i ~x0 nu este pun t de extrem
pentru f (~x0 este pun t sa).
) Da a d2 f (~x0 ) este forma patrati a semide nita (pozitiv sau negativ) atun i nu
putem stabili natura pun tului ~x0 u ajutorul diferentialei a doua.
Pentru n = 2 obtinem urmatoarea teorema:
Teorema 3. Da a fun tia f : E  IR2 ! IR este diferentiabila de doua ori

2f
^n pun tul (x0 ; y0) 2E , (x0 ; y0 ) ind pun t stationar pentru f , iar A = 2 (x0 ; y0 ),
x
2f
2f
(x ; y ), C = 2 (x0 ; y0 ) atun i:
B=
xy 0 0
y
a) i) Da a AC B 2 > 0 si A > 0 atun i (x0 ; y0 ) este pun t de minim pentru f .
ii) Da a AC B 2 > 0 si A < 0 atun i (x0 ; y0) este pun t de maxim pentru f .
b) Da a AC B 2 < 0 atun i (x0 ; y0) nu este pun t de extrem.

268

Capitolul 6

B 2 = 0 atun i nu putem de ide natura pun tului (x0 ; y0 ).


2f
(~x ); i; j = 1; n si u:
Not^and u aij =
xi xj 0




a11
a



a
12
1n








a
a



a

a11
a
21
22
2
n
12


; :::;  =
;
1 = a11 ; 2 =
n

.


.
a21
a22
.





an2    ann
a n1
obtinem u ajutorul teoremei lui Sylvester urmatoarea teorema:

Teorema 4. Fie f : E  IRn ! IR diferentiabila de doua ori ^n ~x0 2E , ~x0 pun t
stationar. Atun i:
a) i) Da a 1 > 0; 2 > 0; : : : ; n > 0 atun i d2 f (~x0 ) este pozitiv de nita, de i
~x0 este pun t de minim pentru f .
ii) Da a 1 < 0; 2 > 0; : : : ; ( 1)n n > 0 atun i d2 f (~x0 ) este negativ de nita,
de i ~x0 este pun t de maxim pentru f .
b) Da a 1  0; 2  0; : : : ; n  0 sau 1  0; 2  0; : : : ; ( 1)nn  0
si 9 j = 1; n a.^. j = 0 atun i d2 f (~x0 ) este semide nita pozitiv, respe tiv semide nita
negativ, de i nu putem de ide asupra naturii pun tului ~x0 .
) Da a sirul minorilor prin ipali nu este ^n ni i una din situatiile de mai sus atun i
2
d f (~x0 ) este nede nita, de i ~x0 nu este pun t de extrem pentru fun tia f .
Pun te de extrem u legaturi. Fie sistemul de e uatii Fi (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = 0,
i =1; m (m<n), unde Fi sunt omponentele lui F~ =(F1 ; F2 ; : : : ; Fm ): D  IRn ! IRm si
e E = f~x 2 D; F~ (~x) = ~0g  D. Sa onsideram fun tia lui Lagrange:
(~x; ~) = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ; 1 ; 2 ; : : : ; m ) ! L(~x; ~) 2 IR; (~x; ~) 2 D  IRm ,
L(~x; ~) = f (~x) + 1 F1 (~x) +    m Fm (~x).
Teorema 5. Fie ~x0 2 D solutie a sistemului de e uatii Fi (~x) = 0; i = 1; m, de i
~x0 2 E . Presupunem a f si Fi ; i = 1; m admit derivate partiale de ordinul ^nt^ai
ontinue pe o ve inatate V a lui ~x0 si rang rF~ (~x0 ) = m. Da a ~x0 este pun t de extrem
(lo al) al fun tiei f onditionat de sistemul de e uatii F~ (~x) = ~0 atun i 9 ~0 2 IRm a.^.
(~x0 ; ~0 ) 8
este pun t stationar al fun tiei L, de i solutie a sistemului:
f
F
F
L ~
>
>
>
(~x; ) =
(~x) + 1 1 (~x) +    + m m (~x) = 0; i = 1; n
<
xi
xi
xi
xi
L
>
>
>
(~x; ~) = Fj (~x) = 0; j = 1; m:
:
j
Sa presupunem a fun tiile f si Fi ; i = 1; m sunt de doua ori diferentiabile pe D,
iar (~x0 ; ~0 ) 2 D IRm o solutie a sistemului de mai sus, numit si pun t riti onditionat.
) Da a AC

Pun te de extrem libere si u legaturi

269

Pentru a studia natura pun tului ~x0 pentru fun tia f vom er eta diferentiala a doua
a fun tiei (~x) = L(~x; ~0 ) ^n pun tul ~x0 , deoare e ~x0 este pun t de extrem al fun tiei
f onditionat de sistemul F~ (~x) = ~0 da a si numai da a ~x0 este pun t de extrem liber
pentru . ^In a est s op vom tine ont si de faptul a diferentialele dx1 ; : : : ; dxn nu sunt
independente, relatiile de legatura dintre ele obtin^andu-se prin diferentierea e uatiilor
sistemului F~ (~x) = ~0. Astfel se obtine pentru d2 (~x0 ) o forma patrati a ^n (n m)
dimensiuni u urmatoarele situatii:
a) d2 (~x0 ) forma patrati a pozitiv (negativ) de nita ) ~x0 pun t de minim (maxim)
pentru f .
b) d2 (~x0 ) forma patrati a nede nita ) ~x0 nu este pun t de extrem pentru f .
) d2 (~x0 ) forma patrati a semide nita ) nu putem stabili natura pun tului ~x0
numai u diferentiala a doua a lui .
S himbari de variabile
1. S himbarea de variabile ^n expresii are ontin derivate ordinare.
Sa onsideram expresia diferentiala A = (x; y; y 0; y 00; : : :) ^n are fun tia ne unos uta
este y = y (x) si sa tre em de la variabila independenta x la noua variabila independenta
t si de la fun tia ne unos uta y = y (x) la o noua fun tie u = u(t), folosind e uatiile
x = f (t; u); y = g (t; u).
^Intrebarea reas a are se pune ^n a est moment este um se transforma expresia
A la a easta s himbare de variabile. E uatiile de mai sus le putem s rie omasat ^n
urmatoarea relatie y (f (t; u)) = g (t; u):
Deriv^and relatia obtinuta ^n raport u t vom determina pe y 0 fun tie de u si u0t
(derivata lui u ^n raport u!t):
g + g  u0
f f 0
g g
t
t
u
y0 
+  ut = +  u0t ) y 0 = f
f  u0 :
t u
t u
+
t
t
u
Deriv^and ^n ontinuare relatia de mai sus ^n raport u t vom gasi si elelalte
derivate ale lui y ^n fun tie de derivatele lui u (^n raport u t) si de derivatele partiale
ale fun tiilor f si g . Obtinem ^n ele din urma A = 1 (t; u; u0t; u00tt ; : : :):
2. S himbarea variabilelor independente ^n expresii are ontin derivate
partiale. Vom onsidera azul fun tiilor de doua variabile reale. ^In expresia diferentiala:
!
z z  2 z  2 z  2 z
B = F x; y; z; ; ; 2 ;
; ;
x y x xy y 2
sa tre em de la variabilele x; y la noile variabile independente u si v , prin intermediul

270

Capitolul 6

relatiilor x = f (u; v ); y = g (u; v ) . Astfel pentru fun tia z putem s rie urmatorul sir
de egalitati:
z = z (x; y ) = z (f (u; v ); g (u; v )) = ze(u; v ) not
= z (u; v ),
de i z (f (u; v ); g (u; v )) = z (u; v ).
Deriv^and egalitatea obtinuta ^n raport u u si v vom gasi un sistem din are vom
z z
si :
determina pe
x y
8
z f z g z
>
>
>
 +  =
<
x u y u u ) z ; z =   
f z g z
> z
x y
>
>

+  =
:
x v y v v
Pro ed^and asemanator ^n ontinuare putem determina toate derivatele fun tiei z
^n fun tie de derivatele partiale ale lui z ^n raport u u si v si ^n fun tie de derivatele
partiale ale fun tiilor f si g , obtin^andu-se:
!
z z  2 z  2 z  2 z
e
; ; :
B = F u; v; z; ; ; 2 ;
u v u uv v 2
3. S himbarea variabilelor independente si a fun tiei ^n expresii are
ontin derivate partiale. Sa vedem a um um se transforma expresia B de la azul
2., da a se fa e at^at o s himbare de variabile (x; y ) ! (u; v ), ^at si o s himbare a
fun tiei ne unos ute z ! w prin intermediul e uatiilor:
x = f (u; v; w); y = g (u; v; w); z = h(u; v; w):
Pentru fun tia z putem s rie egalitatea z (f (u; v; w); g (u; v; w)) = h(u; v; w):
Deriv^and relatia de mai sus ^n raport u u si apoi u v vom determina derivatele
z z
partiale ale fun tiei z ,
si , ^n fun tie de derivatele partiale ale fun tiei w ^n raport
x y
u u8si v :
!
!
>
z
z
h h w
f
w
g
w
f
g
>
>
>
+ 
= +

+

+


<
x u w u ! y u w u ! u w u
>
z g g w
h h w
z f f w
>
>
+ 
=
>

+

+

+
 :
:
x v w v
y v w v
v w v
Deriv^and ^n ontinuare vom gasi toate derivatele partiale ale fun tiei z ^n fun tie
de derivatele partiale ale fun tiei w. Astfel vom obtine:!
w w  2 w  2 w  2 w
B = Fee u; v; w; ; ; 2 ;
;
; :
u v u uv v 2
Observatie. ^In unele azuri este omod sa folosim diferentialele totale pentru
s himbarea de variabile.

271

Pun te de extrem libere si u legaturi

PROBLEME REZOLVATE
1. Sa se al uleze extremele (lo ale) ale urmatoarelor fun tii:
a) z (x; y ) = 2x2 + 2xy 5y 2 + 6x + 6y; (x; y ) 2 IR2 ;
b) z (x; y ) = x3 + y 3 3xy; (x; y ) 2 IR2 ; ) z (x; y ) = (x + y )e (x +y ) ; (x; y ) 2 IR2 ;
a(x + y ) 1
; a 2 IR ; (x; y ) 2 IR2 n f(0; 0)g;
d) z (x; y ) =
2
2
x +y
e) z (x; y ) = sin x + sin y + os (x + y ); 0 < x < 3=2; 0 < y < 3=2;
f) z (x; y ) = os x  os y  os (x + y ); 0 < x < ; 0 < y < :
Rezolvare. a) Determinam mai ^nt^ai pun tele stationare:
8
8
8
z
>
>
=0
<
<
<
x=2
4
x
+
2
y
+
6
=
0
x
)
)
z
>
:
:
>
y = 1:
2x 10y + 6 = 0
:
=0
y
2f
2f
2f
(2; 1) = 2 si C = 2 (2; 1) = 10, iar
Deoare e A = 2 (2; 1) = 4; B =
x
xy
y
2
AC B = 36 > 0 si A < 0 rezulta a pun tul M (2; 1) este pun t de maxim pentru
fun tia z , iar valoarea
sa maxima este z (2; 1) = 9:
8
8
z
>
>
=0
<
< 3x2
3y = 0
x
b) Avem > z
) M1 (0; 0) si M2(1; 1) sunt pun tele
)
:
>
3y 2 3x = 0
:
=0
y
stationare ale fun tiei z . Derivatele de ordinul al doilea ale lui z sunt:
2z
2z
2z
=
6
x;
=
3
;
= 6y .
x2
xy
y 2
Pentru pun tul M1 (0; 0) avem A = 0; B = 3; C = 0, iar AC B 2 = 9 < 0.
Rezulta a M1 nu este pun t de extrem (este pun t sa). Pentru pun tul M2 (1; 1) avem
A = 6; B = 3; C = 6, iar AC B 2 = 27 > 0; A > 0: Rezulta a M2 este pun t de
minim pentru fun tia z , iar valoarea minima este z (1; 1) = 1.
) Pun tele stationare sunt solut8
ii ale sistemului:
8
8
2
(
x
+
y
)
< x2 = y 2
<
< (1
1 2x2 2xy = 0
2x 2xy )e
=0
)
)
:
:
:
1 2y 2 2xy = 0
(1 2y 2 2xy )e (x +y ) = 0
1 2x2 2xy =0
8
8
<
< x =
y
) : x=y 2
sau :
1 2x 2xy = 0
1 2x2 2xy = 0:


1 1
1 1
Doar primul sistem de mai sus are solutii reale, si anume M1 ; si M2
.
;
2 2
2 2
Derivatele partiale de ordinul al doilea ale fun tiei z sunt:
2z
= ( 6x 2y + 4x3 + 4x2 y )e (x +y ) ;
2
x
2

272

Capitolul 6

2z
= ( 2x 2y + 4x2 y + 4xy 2 )e (x +y ) ,
xy
2z
= ( 6y 2x + 4y 3 + 4xy 2 )e (x +y ) :
y 2

1 1
Pentru pun tul M1 ;
avem A = 3e 1=2 ; B = e 1=2 ; C = 3e 1=2 , iar
2 2
AC B 2 = 8e 1 > 0; A < 0: De i M1 este pun t de maxim, iar zmax = e 1=2 : Pentru
1 1
pun tul M2
avem A = 3e 1=2 ; B = e 1=2 ; C = 3e 1=2 , iar AC B 2 =
;
2 2
= 8e 1 > 0; A > 0: De i M2 este pun t de minim, iar zmin = e 1=2 :
d) Avem: 8
8
8
2 + y 2 ) 2x[a(x + y ) 1 = 0
>
>
z
ay 2 ax2 2axy + 2x =0
a
(
x
>
>
>
>
>
>
=0
<
<
<
x
) >> a(x2 + y2) 2y[a(x + y) 1 = 0 ) >> ax2 ay2 2axy + 2y =0
z
>
>
>
:
>
=0
:
:
(x; y ) 6= (0; 0)
(x; y ) 6= (0; 0)
y
8
8
>
>
x=y
(y x)[a(x + y ) 1 = 0
>
>
>
>
<
<
) >> ay2 ax2 2axy + 2x = 0 ) >> ay2 ax2 2axy + 2x = 0 sau
>
>
:
:
(x; y ) 6= (0; 0)
(x; y ) 6= (0; 0)
8
>
a(x + y ) = 1
>
>
<
ay 2 ax2 2axy + 2x = 0
>
>
>
:
(x; y ) 6= (0; 0):

1 1
Primul sistem de mai sus are solutia M ; , iar al doilea nu are solutii reale.
a a
Derivatele de ordinul al doilea ale fun tiei z sunt:
 2 z 2(ax3 ay 3 + 3ax2 y 3axy 2 3x2 + y 2)
=
,
x2
(x2 + y 2 )3
2( ax3 ay 3 + 3ax2 y + 3axy 2 4xy )
2z
=
,
xy
(x2 + y 2 )3
 2 z 2(ay 3 ax3 3ax2 y + 3axy 2 3y 2 + x2 )
=
.
y 2
(x2 + y 2 )3
a4
a4
; B = 0; C =
, iar AC B 2 =
Atun i pentru pun tul M avem A =
2
2
a8
a2
= > 0; A < 0: Rezulta a M este pun t de maxim pentru fun tia z , iar zmax = .
4
2
8
z
>
>
=0
<
)
e) Sistemul > x
z
>
:
=0
y
8
8
8
< os x = sin (x + y )
< x = y
< x =
y + 2
):
):
sau :
os y = sin (x + y )
os x = sin (x + y )
os x = sin (x + y )
are solutiile M1 (=2; =2); M2 (=6; =6) si M3 (5=6; 5=6)^n domeniul D = f(x; y ) j 0 <
2

Pun te de extrem libere si u legaturi

273

< x < 3=2; 0 < y < 3=2g:


Derivatele de ordinul al doilea ale fun tiei z sunt:
2z
2z
2z
=
sin
x
os
(
x
+
y
)
;
=
os
(
x
+
y
)
;
= sin y os (x + y ):
x2
xy
y 2
Pentru pun tul M1 (=2; =2) avem A = 0; B = 1; C = 0; AC B 2 = 1 < 0,
de i M1 nu este pun t de extrem. Pentru pun tul M2 (=6; =6) avem A = 1; B =
= 1=2; C = 1; AC B 2 = 3=4 > 0; A < 0, de i M2 este pun t de maxim pentru
fun tia z , iar zmax = z (M2 ) = 3=2: Pentru pun tul M3 (5=6; 5=6) avem A = 1; B =
= 1=2; C = 1; AC B 2 = 3=4 > 0; A < 0, de i pun tul M3 este si el pun t
0 = z (M3 ) = zmax = 3=2: Rezulta a fun tia z pe
de maxim pentru fun tia z , iar zmax
domeniul D are doua pun te de maxim, iar valoarea maxima a fun tiei este 3=2.
8
8
z
>
>
=0
<
< os y  sin (2x + y ) = 0
f) Avem > x
sistem are are solutiile
)
z
:
>
os x  sin (x + 2y ) = 0;
:
=0
y
M1 (=2; =2); M2 (=3; =3) si M3 (2=3; 2=3) ^n domeniul D = f(x; y ) j 0 < x < ;
0 < y <  g.
Derivatele partiale de ordinul al doilea ale fun tiei z sunt:
2z
2z
2z
=
2
os
y

os
(2
x
+
y
);
=
os
(2
x
+2
y
);
= 2 os x  os (x +2y ):
x2
xy
y 2
Pentru pun tul M1 (=2; =2) rezulta A = 0; B = 1; C = 0, de i AC B 2 =
= 1 < 0, de unde dedu em a M1 nu este pun t de extrem. Pentru pun tul
M2 (=3; =3) avem A = 1; B = 1=2; C = 1; AC B 2 = 3=4 > 0; A > 0, de i
M2 este pun t de minim pentru fun tia z , iar zmin = z (M2 ) = 1=8. Pentru pun tul
M3 (2=3; 2=3) avem A = 1; B = 1=2; C = 1; AC B 2 = 3=4 > 0; A > 0, de i
0 = z (M3 ) = zmin = 1=8: Rezulta
M3 este si el pun t de minim pentru z , iar zmin
a fun tia z are pe domeniul indi at D doua pun te de minim, iar valoarea minima a
fun tiei este 1=8.
2. Sa se al uleze extremele (lo ale) ale urmatoarelor fun tii:
a) u(x; y; z ) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y 6z; (x; y; z ) 2 IR3 ;
b) u(x; y; z ) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z; (x; y; z ) 2 IR3 ;
) u(x; y; z ) = xy 2 z 3  (a x 2y 3z ); a > 0; (x; y; z ) 2 IR3 ;
d) u(x; y; z ) = sin x + sin y + sin z sin (x + y + z ); 0 <x<; 0 <y <; 0 <z <:
Rezolvare. a) Determinam mai ^nt^ai pun tele stationare ale fun tiei u:

274

Capitolul 6

u
8
=0
>
2x + 2 = 0
>
x
>
<
u
= 0 ) > 2y + 4 = 0 ) M ( 1; 2; 3):
>
y
>
>
>
>
:
>
>
u
2z 6 = 0
>
:
=0
z
Derivatele partiale de ordinul al doilea ale fun tiei u sunt:
2u
2u
2u
2u
2u
2u
=
2
;
=
2
;
=
2
;
=
=
= 0:
x2
y 2
z 2
xy yz xz
Dedu em astfel a d2 u( 1; 2; 3) = 2 dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 , are este o forma
patrati a pozitiv de nita, de i pun tul M este pun t de minim pentru fun tia u, valoarea sa minima ind umin = u(M ) = 14:
b) Avem:
8
u
8
>
>
=0
>
>
>
3x2 + 12y = 0
>
>
x
>
>
<
<
u
= 0 ) > 2y + 12x = 0 ) M1 (0; 0; 1) si M2 (24; 144; 1).
>
y
>
>
>
>
:
>
>
u
2z + 2 = 0
>
:
=0
z
Derivatele partiale de ordinul al doilea ale fun tiei u sunt:
2u
2u
2u
2u
2u
2u
=
6
x;
=
2
;
=
2
;
=
12
;
=
0
;
= 0:
x2
y 2
z 2
xy
xz
yz
Diferentiala a doua a fun tiei u ^n pun tul M1 este:
d2 u(0; 0; 1) = 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dxdy:
Deoare e sirul minorilor prin ipali ai formei p atrati e de mai
sus este:





12 0
0




0
12

=
144; 3 = 12 2 0 = 288;
1 = 0; 2 =

12
2


0
0 2
dedu em a d2 u(0; 0; 1) este nede nita, de i M1 nu este pun t de extrem pentru u.
Pentru pun tul M2 (24; 144; 1) avem:
d2 u(24; 144; 1) = 144 dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dxdy:
Deoare e pentru forma patrati a obtinuta avem:






144
12
0






144 12


= 144 > 0;  =
= 288 > 0
1 = 144 > 0; 2 =
12
2
0
3



12
2



0 0 2
dedu em a d2 u(M2 ) este pozitiv de nita, de i M2 este pun t de minim pentru fun tia
u. Valoarea minima a lui u este u(M2 ) = 6913:
) Sistemul pentru determinarea pun telor stationare ale fun tiei u este:
8
>
>
>
>
>
>
<

275

Pun te de extrem libere si u legaturi


8
>
>
>
<

>
y 2 z 3 ( a 2x 2y 3z ) = 0
y 2z 3 (a x 2y 3z ) xy 2 z 3 = 0
>
>
<
2xyz 3 (a x 2y 3z ) 2xy 2 z 3 = 0 ) > 2xyz 3 (a x 3y 3z ) = 0
>
>
>
>
>
:
:
3xy 2z 2 (a x 2y 4z ) = 0:
3xy 2z 2 (a x 2y 3z ) 3xy 2 z 3 = 0
Rezolv^and sistemul de mai sus
obtinem urm
atoarele solutii M1 ( ; 0; ); ; 2IR;


a
a a a
a 2
; 2 IR; 6= 0; 6= ; M4 ; ; .
M2 ( ; ; 0); ; 2 IR; M3 0; ;
3
2
7 7 7
Derivatele de ordinul al doilea ale fun tiei u sunt:
2
2
2u
2 z 3 ;  u = 2xz 3 (a x 6y 3z );  u = 6xy 2 z (a x 2y 6z );
=
2
y
x2
y 2
z 2
2u
2u
2u
= 2yz 3 (a 2x 3y 3z );
= 6xyz 2 (a x 3y 4z );
= 3y 2 z 2 ( a
xy
yz
xz
2x 2y 4z ) :
a
Deoare e pentru pun tele M1 u = 0 sau = 0 sau =
si M2 ; ; 2
3

2
2 IR formele patrati e d u(Mi ); i = 1; 2 sunt toate egale u zero, iar fun tia u ia
valori si pozitive si negative ^n ve inatatea pun telor respe tive dedu em a ni i unul
dintre a este pun te nu este pun t de extrem pentru u.
a
, avem d2 u(M1 ) =
Pentru pun tele M1 ( ; 0; ) u ; 6= 0 si 6=
3
3
2
3
= 2 (a 3 ) dy . De i da a (a 3 ) > 0 rezulta a M1 sunt pun te
de minim pentru fun tia u, iar da a 3 (a 3 ) < 0 rezulta a M1 sunt pun te
de maxim pentru u. Valoarea lui u ^n a este pun te este 0.

Pentru pun tele M3 obtinem:


2 2
4 2
2 2
d2 u(M3 ) =
(a 2 )3 dx2
(a 2 )3 dxdy
(a 2 )3 dxdz;
27
27
9
4 4
2 2
(a 2 )3 ; 2 =
(a 2 )6 ; 3 = 0: Din sirul minorilor obtinut
u 1 =
27
729

a

mai sus dedu em a M3 ; 2 IR n 0; nu sunt pun te de extrem pentru fun tia u.
2

a a a
Pentru pun tul M4 ; ; avem:
7 7 7
5
2a 2 6a5 2 12a5 2 4a5
6a5
12a5
d2 u(M4 ) =
dx
dy
dz
dxdy
dxdz
dydz;
75
75
75
75
75
75
2a5
8a10
42a15
iar 1 =
<
0
;

=
>
0
;

=
< 0: Din sirul minorilor
2
3
75
710
715
1 < 0; 2 > 0; 3 < 0 obtinut mai sus tragem on luzia a pun tul M4 este pun t
a7
de maxim pentru fun tia u, iar umax = u(M4 ) = 7 .
7
d) Avem:

276

Capitolul 6

u
8
8
=0
>
>
os x = os y
>
os
x
=
os
(
x
+
y
+
z
)
>
x
>
>

<
<
u
  
= 0 ) > os y = os (x + y + z ) ) > os y = os z
) M 2; 2; 2
>
y
>
>
>
>
>
>
:
:
>
>
u
os x = os (x + y + z )
os z = os (x + y + z )
>
:
=0
z
singurul pun t stationar al fun tiei u din domeniul D = f(x; y; z ) 2 IR3 ; 0 < x < ;
0 < y < ; 0 < z <  g:
Derivatele partiale de ordinul al doilea ale fun tiei u sunt:
2
2u
2u
u
=
sin
x
+
sin
(
x
+
y
+
z
);
=
sin
y
+
sin
(
x
+
y
+
z
);
= sin z +
x2
y 2
z 2
2u
2u
+ sin (x + y + z );
= sin (x + y + z );
= sin (x + y + z );
xy
xz
2u
= sin (x + y + z ):
yz
Diferentiala de ordinul al doilea a fun tiei u ^n pun tul M este:
d2 u(M ) = 2 dx2 2 dy 2 2 dz 2 2 dxdy 2 dydz 2 dxdz:
Minorii prin ipali aso iati a estei forme patrati e sunt 1 = 2 < 0; 2 = 3 > 0;
3 = 4 < 0: Rezulta a M este pun t de maxim pentru fun tia u, iar umax =
= u(M ) = 4:
3. Sa se determine triunghiul de arie maxima are se poate ^ns rie ^ntr-un er de
raza data R.
Rezolvare. Fie er ul de raza R si un triunghi ABC arbitrar ^ns ris ^n el.
Presupunem a unghiul el mai mare al triunghiului este A, (^n az ontrar s himbam
d
notatia triunghiului), de i entrul er ului O este ^n interiorul BAC
, (vezi Figura 6.1).
d 0
0 AC .
Notam u si masurile unghiurilor BAA
si Ad
1
Atun i aria 4 ABC este A = AB  AC  sin ( + ): Din 4 AA0B dedu em
2
AB
AC
= 2R ) AB = 2R os , iar din 4 AA0 C avem
= 2R )

sin (90 )
sin (90 )
AC = 2R os : Rezulta astfel:
1
A = 4R2 os  os  sin ( + ):
2
Avem de determinat si astfel ^n ^at aria A sa e maxima, adi a avem de
determinat extremele fun tiei f (x; y )= os x  os y  sin (x + y ); (x; y > 0; x+y < 180 ):
Derivatele partiale ale fun tiei f sunt:
f
= sin x os y  sin (x + y ) + os x os y  os (x + y ) = os y  os (2x + y );
x
f
= os x sin y  sin (x + y ) + os x os y  os (x + y ) = os x  os (x + 2y ):
y
8
>
>
>
>
>
>
<

277

Pun te de extrem libere si u legaturi


C
A
0
b
a
A

Figura 6.1
8
f
=0
<
os y  os (2x + y ) = 0
x
Sistemul > f
,
are solutia onvenabila pro:
>
os x  os (x + 2y ) = 0
:
=0
y



blemei noastre 2x + y = ; x + 2y = , de unde rezulta x0 = y0 = : Dedu em astfel
2
2
6


b
a m(A) = . Pentru a vedea da a pun tul gasit x0 = y0 = este un pun t de extrem
3
6
sau nu, al ulam derivatele de ordinul al doilea ale fun tiei f :
2f
2f
=
2
os
y

sin
(2
x
+
y
);
= sin y  os (2x + y ) os y  sin (2x + y ) =
x2
xy
2f
= sin (2x + 2y );
= 2 os x  sin (x + 2y ):
y 2
p
p
2f
2f
2f
3
(x0 ; y0) =
.
3 = C = 2 (x0 ; y0 ); B =
Avem A = 2 (x0 ; y0 ) =
x
y
xy
2
p
9

De i AC B 2 = > 0 si A =
3 < 0: Rezulta a pun tul x0 = y0 = este pun t
4
6


de maxim pentru fun tia f . Dedu em astfel a pentru = = , (de i m(Ab) = ),
6
3
aria 4 ABC este maxima. Din Figura 6.1 se vede a da a = = ; AB = AC , de i
6
4 ABC este e hilateral, adi a dintre triunghiurile ^ns rise ^ntr-un er , aria maxima o
are triunghiul e hilateral.
4. Sa se ^mparta numarul 24 ^n trei parti astfel ^n ^at produsul lor sa e maxim.
Rezolvare. Fie x si y primele doua parti. A treia va 24 x y . Se ere sa
determinam ele trei parti astfel ^n ^at produsul P = xy (24 x y ) = 24xy x2 y xy 2
sa e maxim. Pun tele stationare ale fun tiei P = P (x; y ) se determina rezolv^and
sistemul:
8
8
8
P
>
>
2=0
=0
<
<
<
y (24 2x y ) = 0
24
y
2
xy
y
x
)
)
P
2
>
:
:
>
x(24 x 2y ) = 0:
24x x 2xy = 0
:
=0
y
8
>
>
<

278

Capitolul 6

Dedu em solutiile (0; 0); (0; 24); (24; 0) si (8; 8). Primele trei solutii le ^nlaturam
deoare e ne dau P = 0. Pentru ultima solutie x = y = 8 avem:
2P
2P
2P
(8; 8) = 8; C = 2 (8; 8) = 16:
A = 2 (8; 8) = 16; B =
x
xy
y
2
Deoare e AC B = 192 > 0, iar A < 0 rezulta a pun tul (8; 8) este pun t de
maxim pentru fun tia P , iar Pmax = 512. De i produsul este maxim da a toate ele
trei parti sunt egale u 8.
x2 y 2 z 2
5. Sa se gaseas a un plan tangent la elipsoidul (E) 2 + 2 + 2 1 = 0
a
b

are sa formeze u planele de simetrie un tetraedru de volum minim.
Rezolvare. E uatia planului tangent ^ntr-un pun t arbitrar, momentan xat
xx yy zz
M (x0 ; y0 ; z0 ) 2 (E) este 02 + 02 + 02 = 1: A est plan interse teaza axele de oa
b
2
!
!
!
a
b2
2
ordonate ^n pun tele (vezi Figura 6.2) A
(pre; 0; 0 ; B 0; ; 0 ; C 0; 0;
x0
y0
z0
supunem x0 ; y0 ; z0 6= 0).
Volumul tetraedrului
astfel format OABC este dat de formula:


0
0 0 1

2



a


0
0
1

x
a2 b2 2
1 0 2

j =
V = j
;
b
6 0
6x0 y0 z0
0 1


y0


2



0
1
0

z0
(presupunem fara a restr^ange generalitatea problemei a M se gaseste ^n primul o tant,
de i x0 ; y0 ; z0 > 0).
s
x20 y02 z02
x20 y02
.
Deoare e M 2 (E ), adi a 2 + 2 + 2 = 1, rezulta a z0 = 1
a b

a2 b2
a2 b2
s
Atun i volumul tetraedrului devine V =
:
x20 y02
6x0 y0  1
a2 b2
A determina pozitia planului tangent astfel ^n ^at volumul tetraedrului sa e minim
este e hivalent u a determina pun telesde extrem (^n spe ial ele de maxim) pentru
x2 y 2
. Pun tele stationare ale a estei
fun tia de doua variabile u(x; y ) = xy  1
a2 b2
fun tii sunt8solutiile sistemului:
2 y2 !
>
2
x
>
>
>
1
=0
< y
a2 b2 !
>
2y 2 x2
>
>
>
= 0:
: x 1
b2 a2

279

Pun te de extrem libere si u legaturi


!

a b
Obtinem solutia M p ; p ; (x; y > 0): Derivatele partiale de ordinul al doilea ale
3 3
fun tiei u sunt:
3xy + 2x y + 3xy  2 u
3xy + 3x y + 2xy
2u
a
a
ab ;
b
ab
b
=
=


3=2
3=2 ;
2
y
y
x2
y
x
x
1 a b
1 a b
3
y
2
y
3
x
3
x
2
x
+ a + b + a by
2u 1 a
b
=
:

3=2
xy
1 xa yb
2

2 2

2 2

2 2

2 2

0
A

B y

C
B

a
E

Figura 6.2

Figura 6.3

^In pun tul M avem A = 4 3b ; B = 2 3 ; C = 4 3a ; AC B 2 = 4 > 0;


3a
3
3b
A < 0: Rezulta a pun tul M este pun t
de
maxim
pentru
fun t
ia u.
!
!
a b

De i pun tul M0 p ; p ; p ; z = p este un pun t al elipsoidului (E)
3 3 3
3
pentru are volumul tetraedrului orespunzator este minim. Planul tangent la (E) ^n
x
y
z
M0 are e uatia p + p + p
1 = 0: Din simetria elipsoidului dedu em a
a 3 b 3 3
!
b

a
pun tele erute ^n problema sunt  p ;  p ;  p :
3
3
3
6. Sa se ^ns rie ^n onul ir ular drept, a arei generatoare l este ^n linata fata de
planul bazei u un unghi , un paralelipiped dreptunghi de arie totala maxima.
Rezolvare. Sa notam u x si y laturile bazei paralelipipedului ^ns ris ^n on,
AB = x si AD = y , (vezi Figura 6.3). Atun i OE = l os ; V O = l sin , iar din
V O0
O0 C
0
00
=
)
V O0 = O0C 
asemanarea triunghiurilor V O C si V OC dedu em
l os l sin
px2 + y2
tg = 2  tg : ^Inaltimea paralelipipedului OO0 este:

280

Capitolul 6

px2 + y2


q
1
2
2
tg = 2l sin
x + y  tg :
2
2
Aria totala a paralelipipedului ABCDA0 B 0 C 0 D0 este:
px2 + y2  tg ):
At = 2xy + (2x + 2y )  OO0 = 2xy + (x + y )  (2l sin
Sa determinam ^n ontinuare pun tele de extrem ale fun tiei de doua variabile:
px2 + y2 tg ):
u(x; y ) = 2xy + (x + y )(2l sin
Pun tele sale stationare le vom determina rezolv^and sistemul:
8
8
px2 + y2 tg (x + y) tg  p x = 0
u
>
>
>
>
=0
<
< 2y + 2l sin
x2 + y 2
x
)
p
y
u
>
>
>
>
x2 + y 2 tg (x + y ) tg  p 2 2 = 0:
:
: 2x + 2l sin
=0
x +y
y
p
p
l sin
2
2
l
sin
; y0 = p
; (tg 6= ; pentru tg = ,
Obtinem solutia x0 = p
2
2
2 tg 1
2 tg 1
sistemul de mai sus nu are solutii).
Derivatele partiale de ordinul al doilea ale fun tiei u sunt:
2x3 + 3xy 2 + y 3
2u
2y 3 + 3x2 y + x3
2u
=

tg
;
=
 tg ,
x2
(x2 + y 2 )3=2
y 2
(x2 + y 2 )3=2
2u
x3 + y 3
=2
 tg :
xy
(x2 + y 2)3=2
p
p
3
2
2 tg
4
^In pun tul (x0 ; y0) avem A = C =
tg ; B =
. Pentru a
2
2
2
pun tul (x0 ; y0) sa e pun t de maxim pentru
p fun tia u trebuie a AC B >p 0, adi a
2
2
1
; (tg > 0) sau > ar tg . De i
tg2 + p tg 1 > 0: Obtinem tg >
2
2
2
l sin
pentru x = y = p
obtinem paralelipipedul dreptunghi ^ns ris ^n on de arie
2 tg 1
totala maxima. ^Inaltimea sa este:
p
p
!
p
tg

l
2
sin

2
1
l
sin

p

2 p

tg =
,
OO0 = 2l sin
2
2
2 tg 1
2 tg 1
2l2 sin2
iar aria totala este At = p
:
2 tg 1
7. Sa se determine extremele (lo ale) u legaturi pentru urmatoarele fun tii:
x y
a) z (x; y ) = x2 + y 2 ; + = 1; (a; b 2 IR ).
a b
b) z (x; y ) = x  y ; x2 + y 2 = a2 ; (a > 0):
x2 xy + y 2
) z (x; y ) =
; x + y = a; (a 2 IR ):
x2 + y 2

d) z (x; y ) = os2 x + os2 y ; x y = ; x; y 2 (0; 2 ):
4
e) u(x; y; z ) = x2 + y 2 + z 2 ; ax + by + z = k; (a; b; ; k 2 IR; a2 + b2 + 2 6= 0).
f) u(x; y; z ) = xm y n z p ; x + y + z = a; (a 2 IR ; m; n; p 2 IN ; m; n; p  2):

OO0 = V O

V O0 = l sin

Pun te de extrem libere si u legaturi


8
<

281

x2 + y 2 + z 2 = 1
:
x + y + z = 0:
h) f (x; y; z; u) = ax + by + z + du; x2 + y 2 + z 2 + u2 = R2 ; (R > 0; a2 + b2 + 2 + d2 6= 0):
Rezolvare. a) Fun tia lui Lagrange
aso iat
a lui z si legaturii mentionate este:


y
x
1 :
L(x; y; ) = x2 + y 2 +  +
a b
Determinam mai ^nt^ai pun tele stationare
ale a estei fun tiei L:
8
8
8
ab2
>
L
>

>
>
>
>
x
=
=0
>
>
>
0 a2 + b2
2x + = 0
>
>
>
>
>
>
x
>
>
>
a
<
<
<
L
a2 b

)
=
0
)
y
=
2y + = 0
0 a2 + b2
>
>
>
y
>
>
>
b
>
>
>
>
>
>
x
y
>
>
>
L
2a2 b2
:
>
>
:
>
+
1=0
=0
: 0 =
:
a b

a2 + b2
Cal ulam a um d2 (x0 ; y0 ), unde:

2a2 b2  x y
2
2
(x; y ) = L(x; y; 0) = x + y
+
1 :
a2 + b2 a b
2
2
2
=
2
;
= 0 ; iar d2 (x0 ; y0 ) = 2 dx2 + 2 dy 2:
Avem 2 = 2;
x
y 2
xy
b
dx dy
+
= 0 ) dy =
dx
Deoare e diferentialele dx si dy sunt ^n relatia
a
b
a
!
b2
rezulta a d2 (x0 ; y0 ) = 2 1 + 2 dx2 :
a
Am obtinut o forma patrati a (^ntr-o singura dimensiune) pozitiv de nita. Dedu em astfel a pun tul M (x0 ; y0 ) este pun t de minim pentru fun tia z supusa la
x y
a2 b2
legatura + = 1: Valoarea sa minima este z (x0 ; y0) = 2 2 :
a b
a +b
b) Fie fun tia L(x; y; ) = xy + (x2 + y 2 a2 ):
Determin
am pun tele stationare ale fun tiei L:
8
L
8
>
>
=0
>
>
>
y + 2x = 0
>
>
x
>
>
<
<
L
= 0 ) > x + 2y = 0
>
y
>
>
>
>
:
>
>
L
x2 + y 2 a2 = 0:
>
:
=0

8
<
2x + y = 0
Sistemul :
(^n ne unos utele x si y ) trebuie sa aiba solutii diferite
x + 2y = 0




2

1
= 0; de unde
de solutia banala. De i determinantul sau este zero, adi a
1
2
1
1
1
rezulta 1 = si 2 = . Pentru 1 = din e uatia y + 2x = 0 rezulta y = x,
2
2
2 a
a
a
a
2
2
2
iar din e uatia x + y = a dedu em x1 = p ; y1 = p si x2 = p ; y2 = p .
2
2
2
2
g) u(x; y; z ) = xyz;

282

Capitolul 6

a
1
rezulta x = y si din e uatia x2 + y 2 = a2 dedu em x3 = y3 = p si
Pentru 2 =
2
2
a
p
: De i fun tia L are patru pun te stationare.
x4 = y4 =
2
1
Pentru 1 = sa onsideram fun tia:
2
1
1 (x; y ) = L(x; y; 1) = xy + (x2 + y 2 a2 ):
2
 2 1
 2 1
 2 1
=
1
;
=
1
;
= 1:
Derivatele partiale de ordinul al doilea sunt
x2
y 2
xy
Diferentiind legatura x2 + y 2 a2 = 0 obtinem relatia x dx + y dy = 0. Pentru primul
a
a
pun t x1 = p ; y1 = p relatia de mai sus devine dx = dy , iar:
2
2
d2 1 (x1 ; y1 ) = dx2 + 2 dxdy!+ dy 2 = 4 dx2 .
a
a
Dedu em astfel a pun tul p ; p este pun t de minim pentru fun tia z supusa la
2
2
!
a
a2
a
2
2
2
legatura x + y = a ; valoarea sa minima este zmin = z p ; p =
: Pentru al
2
2
2
a
a
doilea pun t x2 = p ; y2 = p , legatura dintre diferentialele dx si dy ind a eeasi
2
2
dx = dy , obtinem d2 1 (x2 ; y2 ) = 4 dx2 : De i si pun tul (x2 ; y2 )!este pun t de minim
2
0 =z
pa ; pa = zmin = a2 :
pentru fun tia z , valoarea sa minima ind zmin
2 2
1
Pentru 2 =
sa onsideram fun tia:
2
1 2 2 2
2 (x; y ) = L(x; y; 2) = xy
(x + y a ):
2
 2 2
 2 2
Derivatele partiale de ordinul al doilea ale fun tiei 2 sunt
=
1
;
= 1;
x2
y 2
 2 2
= 1: Diferentiind legatura x2 + y 2 a2 = 0 obtinem din nou relatia x dx+
xy
a
a
+y dy = 0: Pentru pun tul x3 = p ; y3 = p , relatia de mai sus ne da dy = dx,
2
2
iar:
d2 2 (x3 ; y3 ) = dx2 + 2 dxdy dy 2 = 4 dx2 :
Rezulta astfel a pun tul (x3 ; y3 ) este pun t de maxim pentru fun tia z supusa la
a
a2
legatura x2 + y 2 = a2 , iar zmax = z (x3 ; y3 ) = : Pentru pun tul x4 = y4 = p ,
2
2
legatura dintre diferentialele dx si dy este dy = dx, iar d2 2 (x4 ; y4) = 4 dx2 : De i si
2
0 = z (x4 ; y4 ) = zmax = a :
pun tul (x4 ; y4) este pun t de maxim pentru fun tia z si zmax
2
) Fun tia lui Lagrange este:
x2 xy + y 2
L(x; y; ) =
+ (x + y a):
x2 + y 2
Determinam pun tele stationare ale fun tiei L:

Pun te de extrem libere si u legaturi

283

8
L
x2 y y 3
>
>
=0
>
>
2 + y 2 )2 +  = 0
>
x
(
x
>
<
L
= 0 ) > xy 2 x3 +  = 0
>
y
>
>
>
>
(x2 + y 2 )2
>
>
>
>
L
>
>
:
:
=0
x + y = a:

Fa ^and diferenta primelor doua e uatii ale sistemului de mai sus obtinem e uatia:
x2 y y 3 xy 2 + x3
= 0 , (x y )(x + y )2 = 0; (x; y ) 6= (0; 0);
2
2
2
(x + y )
are 8 ombinata u ultima e uatie x + y = a formeaza sistemul ^n (x; y ):
< (x
y )(x + y )2 = 0
a
: Pentru  gasim valoarea ores u
solut

ia
x
=
y
=
0
0
:
2
x+y =a
punzatoare 0 = 0:
x2 xy + y 2
; are are
Consideram ^n ontinuare fun tia (x; y ) = L(x; y; 0 ) =
x2 + y 2
urmatoarele derivate partiale de ordinul al doilea:
 2  6xy 3 2x3 y  2  x4 6x2 y 2 + y 4  2  6x3 y 2xy 3
= 2 23 ;
=
;
= 2 23 :
x2
(x + y )
xy
(x2 + y 2 )3
y 2
(x + y )
Diferentiind legatura x + y = a, obtinem dx + dy = 0 ) dy = dx. Diferentiala
a doua a fun tiei
 ^n pun tul (x0 ; y0 ) este:

2
a
4
2
8
a
d2  ; = 2 dx2
dxdy + 2 dy 2 = 2 dx2 > 0:
2
2 2
a  a
a
a
a a
Dedu em astfel a pun tul M0 ; este un pun t de minim pentru fun tia z , supusa
2 2

a a 1
la legatura x + y = a: Valoarea minima a lui z este zmin = z ; = :
2 2
2



d) Avem L(x; y; ) = os2 x + os2 y +  x y
:
4
Sistemul are ne da pun tele stationare ale fun tiei L este:
8
8
8
8
L
>
>
=
0
>
>
>
>
>
>
>
>
2 os x sin x +  = 0
sin (x + y )=0
sin 2x + sin 2y = 0
>
>
>
>
x
>
>
>
>
<
<
<
<


L
2
os
y
sin
y

=
0
x
y
=
x
y
=
)
=
0
)
)
>
>
>
>
4
4
y
>
>
>
>

>
>
>
>
>
>
>
>
:
:
:
>
x
y
=
L
 = sin 2x
 = sin 2x;
>
:
4
=0

p
p
3
9
7
5
2
2
; x2 = ; y2 = ; 2 = ;
are are solutiile x1 = ; y1 = ; 1 =
8
2
8
8
2
p8
13
11
2
x3 =
; y3 =
; 3 =
= 1 :
8
8
2
Sa onsideram a um fun tiile 1 (x; y ) = L(x; y; 1 ) si 2 (x; y ) = L(x; y; 2).

Din legatura x y = obtinem prin diferentiere dx = dy . Atun i:
p4
p
p
p
p
d2 1 (x1 ; y1 ) = 2 dx2 + 2 dy 2 = 2 2 dx2 ; d2 1 (x3 ; y3) = 2 dx2 + 2 dy 2 =
p
p 2 p 2
p
2 dx
2 dy = 2 2 dx2 :
= 2 2 dx2 ; d2 2 (x2 ; y2 ) =
Din ele de mai sus dedu em a fun tia z pe domeniul indi at si supusa la legatura
8
>
>
>
>
>
>
<

284

Capitolul 6



13 11 
5 3 

si M3
si un pun t
admite doua pun te de minim M1
;
;
4 
8 8
8 8

9 7
de maxim M2
, valorile orespunzatoare ale lui z ind zmin = z (M1 ) =
;
p
p8 8
2+ 2
2
2
, iar zmax = z (M2 ) =
:
= z (M3 ) =
2
2
e) Fun tia lui Lagrange este:
L(x; y; z; ) = x2 + y 2 + z 2 + (ax + by + z k).
Pun tele sale stationare sunt solutiile sistemului:
8
8
8
ak
L
>
>
>
>
a
>
>
>
x0 = 2 2 2
=
2
x
+
a
=
0
>
>
>
>
x
=
>
>
>
>
>
a +b +
x
>
>
>
2
>
>
>
>
>
>
L
bk
>
>
>
b
>
> y =
>
= 2y + b = 0
<
<
<
0
y
=
y
a2 + b2 + 2
2
)
)
k
>
>
>
L

>
>
>
>
>
>
z0 = 2 2 2
=
2
z
+

=
0
>
>
>
z
=
>
>
>
>
>
>
a +b +
z
>
>
>
2
>
>
>
>
>
>
2k
L
>
>
:
>
>
ax + by + z k = 0
:
:
: 0 =
= ax + by + z k = 0
2
a + b 2 + 2

Consideram fun tia:
2k
(x; y; z ) = L(x; y; z; 0 ) = x2 + y 2 + z 2
(ax + by + z k)
2
a + b2 + 2
are are derivatele partiale de ordinul al doilea:
2
2
2
2 2 2
=
=
=
2
;
=
=
= 0:
x2 y 2 z 2
xy xz yz
Diferentiind legatura ax + by + z = k obtinem a dx + b dy + dz = 0. Diferentiala
a doua a fun tiei  ^n pun tul M0 (x0 ; y0; z0 ) este (fara a mai tine ont de legatura):
d2 (x0 ; y0 ; z0 ) = 2(dx2 + dy 2 + dz 2 ) > 0:
Dedu em astfel a pun tul M0 este un pun t de minim pentru fun tia u, iar valoarea
k2
a2 k2 + b2 k2 + 2 k2
=
:
minima a lui u este umin =
(a2 + b2 + 2 )2
a2 + b2 + 2
f) Fun tia lui Lagrange este L(x; y; z; ) = xm y nz p + (x + y + z a).
Pun tele
sale stationare le determinam rezolv^and sistemul:
8
L
>
>
8
>
8
=0
>
>
m 1 y nz p +  = 0
>
>
>
x
xm 1 y n 1z p (my nx) = 0
mx
>
>
>
>
>
>
>
>
>
L
>
>
>
>
>
>
=0
<
<
<
xm y n 1 z p 1 (nz py ) = 0
nxm y n 1z p +  = 0
y
)
)
)
m y nz p 1 +  = 0
>
>
>
L
>
>
>
x
+
y
+
z
=
a
px
>
>
>
=0
>
>
>
>
>
>
>
>
>
z
:
>
:
>
 = mxm 1 y n z p
x
+
y
+
z
=
a
>
L
>
>
:
=0

M (0; ; a ); 2 IR, M ( ; 0; a ); 2 IR, M ( ; a ; 0); 2 IR u  = 0 si
am
an
ap
M0 (x0 ; y0 ; z0 ), x0 =
; y0 =
; z0 =
; u
m+n+p ! m+n+p
m+n+p
m+n+p 1
a
0 =
mm nn pp :
m+n+p

x y=

Pun te de extrem libere si u legaturi

285

Sa onsideram a um fun tia:


1 (x; y; z ) = L(x; y; z; 0 ) = xm y nz p + 0 (x + y + z a);
are are urmatoarele derivate partiale de ordinul al doilea:
2
2
 2 1
m 2 y n z p ;  1 = n(n 1)xm y n 2 z p ;  1 = p(p 1)xm y n z p 2 ;
=
m
(
m
1)
x
x2
y 2
z 2
2
2
2
 1
 1
 1
= mnxm 1 y n 1 z p ;
= npxm y n 1 z p 1 ;
= mpxm 1 y nz p 1 :
xy
yz
xz
Atun i diferentiala de ordinul al doilea a fun tiei 1 ^n pun tul M0 este:
2
d 1 (x0 ; y0 ; z0 ) = m(m 1)xm0 2 y0n z0p dx2 +n(n 1)xm0 y0n 2z0p dy 2 +p(p 1)xm0 y0nz0p 2 dz 2 +
1 n 1 p
n 1 p 1
m 1 n p 1
+2mnxm
0 y0 z0 dxdy + 2npxm
0 y0 z0 dydz + 2mpx0 y0 z0 dxdz ,
are ^n prezenta legaturii dx + dy + dz = 0 sau dz = dx dy devine:
d2 1 (x0 ; y0 ; z0 ) = [m(m 1)xm0 2 y0nz0p + p(p 1)xm0 y0nz0p 2 2mpxm0 1 y0n z0p 1 dx2 +
n 2 p
m n p 2 2npxm y n 1 z p 1 dy 2 + 2[mnxm 1 y n 1 z p +
+[n(n 1)xm
0 0 0
0 y0 z0 + p(p 1)x0 y0 z0
0 0 0
p 2
p 1
p 1
n
1
m
1
m
n
m
n
+p(p 1)x0 y0 z0
npx0 y0 z0
mpx0 y0 z0 dxdy =
2 p 2
= [m(m 1)z02 2mpx0 z0 + p(p 1)x20 xm
0 y0nz0 dx2 + [n(n 1)z02 2npy0 z0 +
n 2 p 2 2
m 1 n 1 p 2
2
+p(p 1)y02 xm
0 y0 z0 dy +2[mnz0 +p(p 1)x0 y0 npx0 z0 mpy0 z0 x0 y0 z0 dxdy:
Coe ientii formei patrati e obtinuta mai sus sunt:
( m + p)
 am+n+p 2 mm 1 nnpp 1,
A=
(m + n + p)m+n+p 2
( n + p)

am+n+p 2 mm nn 1 pp 1,
C=
m
+
n
+
p
2
( m + n + p)
1
B=
 am+n+p 2 mmnn pp 1.
(m + n + p)m+n+p 2
1
 a2(m+n+p 2)m2m 1 n2n 1p2p 1 > 0;
Atun i, deoare e AC B 2 =
(m + n + p)2(m+n+p) 5
iar A < 0 rezulta a pun tul M (x0 ; y0 ; z0 ) este pun t de maxim pentru fun tia u si
am+n+p mm nn pp
umax = u(M0 ) =
.
(m + n + p)m+n+p
Consideram ^n ontinuare fun tia:
2 (x; y; z ) = L(x; y; z;  ) = xm y nz p
are are a eleasi derivate partiale de ordinul al doilea a si fun tia 1 . Rezulta a ^n
pun tele M ; M ; M avem:
d2 2 (M ) = d2 2 (M ) = d2 2 (M ) = 0.
^In a est az sau se apeleaza la diferentialele de ordin superior ale fun tiei 2 sau
se studiaza diferenta (pentru pun tele M ):
u(x; y; z ) u(M ) = xm y nz p ^n prezenta legaturii x + y + z = a.
Rezulta astfel a pentru 6= 0 si 6= a da a m este par atun i pun tele M sunt

286

Capitolul 6

pun te de extrem si anume pun te de minim da a n(a )p > 0 si pun te de maxim
da a n (a )p < 0. Pentru = 0 da a m si n sunt pare pun tul M 0 (0; 0; a) este
pun t de extrem si anume pun t de minim da a ap > 0 si pun t de maxim da a ap < 0.
Pentru = a da a m si p sunt pare pun tul M a (0; a; 0) este pun t de extrem si anume
pun t de minim da a an > 0 si pun t de maxim da a an < 0. ^In mod asemanator se
studiaza si pun tele M , M .
g) Fun tia lui Lagrange este:
L(x; y; z; ; ) = xyz + (x2 + y 2 + z 2 1) + (x + y + z ),
iar pun tele
sale stationare sunt solutiile sistemului:
8
L
>
>
>
=0
8
>
> x
>
>
>
yz + 2x +  = 0
>
>
L
>
>
>
>
>
>
=
0
>
>
>
>
xz + 2y +  = 0
>
>
y
>
>
<
<
L
= 0 ) > xy + 2z +  = 0
>
>
>
z
>
>
>
>
L
>
>
x2 + y 2 + z 2 1 = 0
>
>
>
>
=
0
>
>
>
>
:
>

>
x + y + z = 0:
>
>
L
>
>
=0
:

Pun^and onditia a sistemul format din primele trei e uatii ale sistemului de mai
sus, ^n ne unos utele
 si , sa e ompatibil obtinem e uatia:


2x 1
yz


xz
2y 1 = 0 ) (y x)(z x)(y z ) = 0:



xy
2z 1
Astfel sistemul
de mai sus este e hivalent u sistemul:
8
1
>
>

=
(yz + xz + xy )
>
>
>
3
>
>
>
>
2x =  yz
>
<
(y x)(z x)(y z ) = 0
>
>
>
>
>
>
x2 + y 2 + z 2 = 1
>
>
>
>
:
x + y + z = 0:
!
!
1
1 1
1
2
1
1 2
Obtinem solutiile M1 p ; p ; p u  = p ;  = ; M2 p ; p ; p
6
6 6
6 !
2 6
6
6 6!
1
1
2 1
1
1
1 2
1
1
u  = p ;  = ; M3 p ; p ; p u  = p ;  = ; M4 p ; p ; p
6
6
2 6
6
6 6!
2 6
6 6
6!
1
2 1 1
2
1
1
1
1
1
u  = p ;  = ; M5 p ; p ; p u  = p ;  = ; M6 p ; p ; p
6
6
2 6
6 6 6
2 6
6
6
6
1
1
u  = p ;  = :
6
2 6
Sa onsideram fun tiile:

Pun te de extrem libere si u legaturi


!

287

1
1
1
1 (x; y; z ) = L x; y; z; p ; = xyz + p (x2 + y 2 + z 2 1) + (x + y + z ) si
6
2 6 6 !
2 6
1 1
1
1 2 2 2
p
2 (x; y; z ) = L x; y; z; p ; = xyz
(x + y + z 1) + (x + y + z ).
6
2 6 6
2 6
Vom studia diferentialele de ordinul al doilea ale fun tiei 1 ^n pun tele M1 ; M3
si M5 si apoi ale fun tiei 2 ^n pun tele M2 ; M4 si M6 . Legaturile din problema ne
dau:
8
8
< x dx + y dy + z dz = 0
< dz =
dx dy
)
:
:
dx + dy + dz = 0
(x z ) dx + (y z ) dy = 0:
Pentru pun tul M1 avem:
1
1
4
2
2
1
d2 1 (M1 ) = p dx2 + p dy 2 + p dz 2 p dxdy + p dxdz + p dydz ,
6
6
6
6
6
6
8
8
>
dx dy
< dz =
< dy =
dx
are ^n prezenta legaturilor > 3
)
3
:
: p dx + p dy = 0
dz = 0
6
6
!
1 1
2 2 4 2 p 2
2
2
devine d 1 (M1 )= p dx + p dx = 6 dx : Rezulta a pun tul M1 p ; p ; p
6
6
6 6
6
este pun t de minim pentru fun tia u supusa la ele doua legaturi, iar u(M1 ) =
1
2
= p = p .
6 6
3 6
Pentru pun tul M3 avem:
1
1
2
4
2
1
d2 1 (M3 ) = p dx2 + p dy 2 + p dz 2 + p dxdy p dxdz + p dydz:
6
6
6
6
6
6
8
8
>
dx dy
<
< dz =
dy = 0
)
Legaturile pentru pun tul M3 devin > 3
:
p dy = 0
:
dz = dx:
6
!
1
2 2
4 2 p 2
2 1
2
De i d 1 (M3 ) = p dx + p dx = 6 dx : Rezulta a M3 p ; p ; p este
6
6
6
6 6
1
pun t de minim pentru fun tia u, iar u(M3 ) = p .
3 6
Pentru pun tul M5 avem:
1
1
2
2
4
1
d2 1 (M5 ) = p dx2 + p dy 2 + p dz 2 + p dxdy + p dxdz p dydz:
6
6
6
6
6
6
8
8
>
dx dy
< dx =0
< dz =
de unde dedu em a d2 1 (M5 ) =
)
Legaturile sunt > 3
:
p dx = 0
:
dz = dy;
6
!
2 2 4 2 p 2
2 1 1
= p dy + p dy = 6 dy : De i si M5 p ; p ; p este pun t de minim pentru
6
6
6 6 6
1
fun tia u, iar u(M5 ) = p .
3 6
Sa studiem ^n ontinuare pun tele M2 ; M4 si M6 relativ la fun tia 2 .
Pentru pun tul M2 avem:
1

288

Capitolul 6

d2 2 (M2 ) =

p1 dx2 p1 dy2 p1 dz2 + p4 dxdy p2 dxdz p2 dydz:


6
6
6
6
6
6
8
>
<

dz = dx dy
< dz =0
Legaturile^ntre diferentialele dx, dy si dz sunt > 3
)
3
p dx p dy =0 : dy = dx:
:
6
p6 2
4 2
2 2
2
p dx = 6 dx : Dedu em de ai i a pun tul
Obtinem d 2 (M2 ) = p dx
6
6
!
1
1 2
M2 p ; p ; p este pun t de maxim pentru fun tia u supusa la ele doua
6
6 6
1
legaturi, iar u(M2 ) = p .
3 6
Pentru pun tul M4 avem:
1
1
2
4
2
1
d2 2 (M4 ) = p dx2 p dy 2 p dz 2 p dxdy + p dxdz p dydz ,
6
6
6
6
6
6
8
8
>
dx dy
< dz =
<
dy = 0
2 2 (M4 ) = p2 dx2
iar legaturile sunt > 3
De i
d
)
:
: p dy = 0
6
dz = dx:
6
!
p 2
4 2
1 2
1
p dx = 6 dx . Rezulta a M4 p ; p ; p este pun t de maxim pentru
6
6 6
6
1
fun tia u, iar u(M4 ) = p .
3 6
^In sf^arsit, pentru pun tul M6 avem:
1
1
1
2
2
4
d2 2 (M6 ) = p dx2 p dy 2 p dz 2 p dxdy p dxdz + p dydz
6
6
6
6
6
6
8
>
<

dz = dx dy
< dx = 0
2 2 (M6 ) = p2 dy 2
u legaturile > 3
De i
d
)
:
: p dx = 0
6
dz = dy:
6
!
p 2
2
4 2
1
1
p dy = 6 dy , de unde rezulta a si M6 p ; p ; p este pun t de maxim
6
6
6
6
1
pentru fun tia u, iar u(M6 ) = p .
3 6
De i fun tia u supusa la ele doua legaturi admite trei pun te de minim M1 ; M3
1
si M5 u valoarea umin = p si trei pun te de maxim M2 ; M4 si M6 u valoarea
3 6
1
umax = p .
3 6
h) Fun tia lui Lagrange este:
L(x; y; z; u; ) = ax + by + z + du + (x2 + y 2 + z 2 + u2 R2 ).

Pun te de extrem libere si u legaturi

289

Pun tele sale stationare sunt solutiile sistemului:


L
8
a
= a + 2x = 0
>
x
=
>
>
x
>
2
>
>
L
>
b
>
= b + 2y = 0
>
>
y =
>
y
>
2
<
L
)
)
z =
= + 2z = 0
>
>
>
>
2
z
>
>
>
>
d
>
>
L
>
>
>
>
u =
=
d
+
2
u
=
0
>
>
>
>
>
>
2
u
>
>
>
>
:
> L
2 + y 2 + z 2 + u2 = R2
>
2
2
2
2
2
x
>
:
=x +y +z +u R =0

Ra
Rb
R
x1;2 =  p 2 2 2 2 ; y1;2 =  p 2 2 2 2 ; z1;2 =  p 2 2 2 2 ;
a +b + +d
a +b + +d
pa +2 b +2 +2 d 2
a
+b + +d
Rd
:
u1;2 =  p 2 2 2 2 ; 1;2 = 
2R
a +b + +d
Consideram fun tiile:
1p 2 2 2 2 2 2
a + b + + d (x + y +
1 (x; y; z; u) = L(x; y; z; u; 1) = ax + by + z + du
2
R
+z 2 + u2 R2 );
1p 2 2 2 2 2 2
2 (x; y; z; u) = L(x; y; z; u; 2) = ax + by + z + du +
a + b + + d (x + y +
2
R
+z 2 + u2 R2 ):
Vom studia diferentialele de ordinul al doilea d2 1 (M1 ); M1 (x1 ; y1; z1 ; u1) si
d2 2 (M2 ), M2 (x2 ; y2 ; z2 ; u2 ). Avem:
1p 2 2 2 2
 2 1  2 1  2 1  2 1
=
=
=
=
2

=
a +b + +d ;
x2
y 2
z 2
u2
R
 2 1  2 1  2 1  2 1  2 1  2 1
=
=
=
=
=
= 0;
xy xz xu yz yu zu
1p 2 2 2 2 2
iar d2 1 (M1 ) =
a + b + + d (dx + dy 2 + dz 2 + du2 ) < 0. Ai i nu a fost
R
nevoie sa tinem ont de legatura 2x dx + 2y dy + 2z dz + 2u du = 0. De i pun tul M1
p
este un pun t de maxim pentru fun tia f , iar fmax = R a2 + b2 + 2 + d2 .
^In mod asemanator pentru 2 obtinem:
1p 2 2 2 2
 2 2  2 2  2 2  2 2
=
=
=
=
2

=
a +b + +d ;
x2
y 2
z 2
u2
R
 2 2  2 2  2 2  2 2  2 2  2 2
=
=
=
=
=
= 0;
xy xz xu yz yu zu
1p 2 2 2 2 2
iar d2 2 (M2 ) =
a + b + + d (dx + dy 2 + dz 2 + du2) > 0: De i pun tul M2 este
R
p
un pun t de minim pentru fun tia f , iar fmin = R a2 + b2 + 2 + d2 .
8. Se da un er si trei pun te xe A, B , C ^n planul er ului. Sa se determine
pun tul M pe er astfel ^n ^at suma MA2 + MB 2 + MC 2 sa e maxima sau minima.
Rezolvare. Fie er ul de e uatie x2 + y 2 = r2 , iar A(x1 ; y1), B (x2 ; y2 ), C (x3 ; y3 )
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<

290

Capitolul 6

ele trei pun te xe din plan raportate la un sistem de axe ortogonale Oxy , a arui
origine am onsiderat-o entrul er ului , (vezi Figura 6.4).
Sa notam u (x; y ) oordonatele unui pun t M 2 , de i x2 + y 2 = r2 : Presupunem
mai ^nt^ai a entrul de greutate G al triunghiului ABC este diferit de O. Atun i avem
de determinat extremele fun tiei:
u(x; y ) = (x x1 )2 + (y y1 )2 + (x x2 )2 + (y y2 )2 + (x x3 )2 + (y y3 )2
supusa la legatura x2 + y 2 = r2 .
Fun tia lui Lagrange aso iata lui u si legaturii de mai sus este:
L(x; y; ) = u(x; y ) + (x2 + y 2 r2 ):
Sa determinam pun tele stationare ale fun tiei L:
8
L
8
>
>
=0
>
>
>
2[(x x1 ) + (x x2 ) + (x x3 ) + 2x = 0
>
>
x
>
>
<
<
L
= 0 ) > 2[(y y1 ) + (y y2 ) + (y y3 ) + 2y = 0 )
>
y
>
>
>
>
:
>
>
L
x2 + y 2 r 2 = 0
>
:
=0
 8
>
(3 + )x (x1 + x2 + x3 ) = 0
>
>
<
) >> (3 + )y (y1 + y2 + y3) = 0
>
:
x2 + y 2 r2 = 0:
y

z
C

A
G

Px
M1

(a)
C
0

B y

0
x

A
M2

Figura 6.4

x
Figura 6.5

Deoare e G 6= O rezulta a  6= 3; ^nlo uindx si y din primele


doua e uatii ale
x1 + x2 + x3 2 y1 + y2 + y32 2
+
=r )
sistemului de mai sus ^n ultima e uatie, obtinem
3+
3+
q
(x + x + x )2 + (y + y + y )2
) 1;2 =  1 2 3 r 1 2 3 3.
Atun i:

291

Pun te de extrem libere si u legaturi

(y1 + y2 + y3 )r
(x1 + x2 + x3 )r
; y 1;2 = q
:
 (x1 + x2 + x3)2 +(y1 + y2 + y3)2
 (x1 + x2 + x3)2 +(y1 + y2 + y3)2
Pun tele astfel gasite M1 (x1 ; y 1) si M2 (x2 ; y 2 ) se gases la interse tia er ului u
y 1;2 y +y +y
y
dreapta (OG). ^Intr-adevar, 1;2 = x +x3 +x = G ; (G(xG ; yG)): Folosind desenul din
x
xG
3
Figura 6.4 putem trage dire t on luziile referitoare la extremele fun tiei u, fara a mai
utiliza diferentiala de ordinul al doilea. Si anume, el mai apropiat pun t de G, M1 ,
va determina un minim pentru u, iar el mai ^ndepartat de G, M2 , va da un maxim
pentru fun tia u.

x1;2 =

Da a xG = yG = 0; (G = O) dedu em a pentru ori e pun t M


MA2 + MB 2 + MC 2 = 3r2 + x21 + y12 + x22 + y22 + x23 + y32 = onst:

suma

9. Se da un pun t x P (a; b; ) ^n primul o tant al axelor de oordonate Oxyz . Un


plan variabil are tre e prin P taie semiaxele pozitive Ox, Oy si Oz ^n A, B , respe tiv
C . Sa se determine planul pentru are volumul tetraedrului OABC este minim.
x y z
1 = 0. Pun tele
Rezolvare. Un plan variabil ( ) prin P are e uatia + +

de interse tie ale a estui plan u semiaxele pozitive Ox, Oy si Oz sunt A( ; 0; 0);
B (0; ; 0) si C (0; 0; ), (vezi Figura 6.5), iar oordonatele pun tului P satisfa onditia
a b
+ + = 1.

Volumul tetraedrului OABC este:
V=

1
6

0

0
0

0
0

0

0
0
0

1
1
1
1

1
= .
6

Pentru a determina pozitia planului ( ) astfel ^n ^at volumul tetraedrului OABC
sa e minim, vom studia extremele fun tiei u(x; y; z ) = xyz ^n prezenta legaturii
a b
+ + = 1; ( , si sunt notate ^n fun tia u u x, y , respe tiv z ).
x y z
Fun tia lui Lagrange aso iata fun tiei u si legaturii de mai sus este:

a b
L(x; y; z; ) = xyz +  + +
x y z

1 :

Sa determinam a um pun tele stationare ale a estei fun tii:

292

Capitolul 6

a
8
=0
>
x2 yz y 2xz z 2 xy
>
x2
>
=
=
>
b
>
>
a
b

>
=
0
xz
=0
<
2
a b
y
) >>
) >> x + y + z = 1
)

>
>
>
>
>
=
0
xy
=0
>
>
>
>
>
>
x2 yz
>
>
>
z2
>
>
>
>
:  =
>
a
>
b

>
>
>
>
>
a
+ +
1=0
:
:
=0
x
y
z
8
8
x y z
>
>
x0 = 3a
>
>
=
=
>
>
>
>
>
>
a
b

>
>
<
< 3a
) >> y0 = 3b
) >> x = 1
z0 = 3
>
>
>
>
x2 yz
>
>
>
>
:
:  =
0 = 81ab :
a
Diferentiala de ordinul al doilea a fun tiei:
!
a b
(x; y; z ) = L(x; y; z; 0 ) = xyz + 81ab + +
1
x y z
162a2 b 2 162ab2 2 162ab 2 2
este d2 (x; y; z ) =
dx +
dy +
dz + 2z dxdy + 2y dxdz +
x3
y3
z3
+2x dydz:
b

a
Diferentiind legatura obtinem 2 dx + 2 dy + 2 dz = 0, de unde rezulta: dz =
x
y
z
!
z2 a
b


=
dx + 2 dy : ^In pun tul M0 avem dz =
dx
dy . Diferentiala de
2
x
y
a
b
ordinul al doilea a fun tiei  ^n pun tul M0 este:
6b 2 6a 2 6ab 2
dx +
dy +
dz + 6 dxdy + 6b dxdz + 6a dydz =
d2 (x0 ; y0 ; z0 ) =
a 
b 2 






6b 2 6a 2 6ab
dx + dy +
dx + dy 6b dx + dy dx 6a dx + dy dy +
=
a
b
a
b
a
b
a
b
6b 2 6a 2
+6 dxdy =
dx +
dy + 6 dxdy ,
a
b
6b
adi a o forma patrati a ^n doua dimensiuni u oe ientii A = ; B = 3 ; C =
a
6a
2
2




. Deoare e AC B = 27 > 0; A > 0, rezulta a pun tul M0 este pun t de
=
b
minim pentru fun tia u, iar valoarea sa minima este u(M0 ) = 27ab .
^In on luzie, planul prin P are determina un tetraedru de volum minim este el
x y z
are tre e prin pun tele A(3a; 0; 0), B (0; 3b; 0), C (0; 0; 3 ), de e uatie + + 3 = 0.
a b
9
^In a est az volumul tetraedrului OABC este V = ab :
2
x2 y 2 z 2
10. Se da elipsoidul (E ) de e uatie 2 + 2 + 2 1 = 0 u semiaxele OA = a;
a
b

OB = b, OC = , (a > b > > 0). Se ere sa se gaseas a distanta maxima sau minima
de la pun tul O al elipsoidului p^ana la un pun t M al elipsei de se tiune u planul
(ABC ).
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<

L
x
L
y
L
z
L


=0

8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<

yz

293

Pun te de extrem libere si u legaturi

Rezolvare. Fie M un pun t oare are al elipsoidului (E ), M (x0 ; y0; z0 ) situat ^n
x y z
planul (ABC ), (vezi Figura 6.6). Deoare e e uatia planului (ABC ) este + + 1 =
a b
0 rezulta a oordonatele pun tului M satisfa relatiile:
x20 y02 z02
x0 y0 z0
+ +
1 = 0; (M 2 (ABC )) si
+ +
1 = 0; (M 2 (E )):
a b
a2 b2 2
q
Distanta OM ind OM = x20 + y02 + z02 , renunt^and la indi ele 0 de la oordonatele
pun tului M si la radi alul din expresia lui OM , rezulta a avem de determinat extremele fun tiei u(x; y; z ) = x2 + y 2 + z 2 ; supusa la legaturile:
8
x y z
>
>
+ +
1=0
<
a2 b 2 2
x y z
>
>
:
+ +
1 = 0:
a2 b2 2
z

C
x

M
B

0
A

x
Figura 6.6

Sa onsideram fun tia lui Lagrange aso iata fun tiei u si legaturilor de mai sus:
!

x2 y 2 z 2
x y z 
2
2
2
1 + 2 + 2 + 2 1 :
L(x; y; z; ; ) = x + y + z +  + +
a b
a
b

Determinam pun tele stationare ale a estei fun tii:
8
8
L
>
 2x
>
>
>
>
=
0
>
>
+ 2 =0
2
x
+
>
>
x
>
>
a
a
>
>
>
>
L
>
>

2
y
>
>
>
>
=0
>
>
2
y
+
+
>
>
>
>
2 =0
y
>
>
b
b
<
<
L
= 0 ) > 2z +  + 2z
=0
>
>
>
z
z 2
>
>
>
>
y
x
L
>
>
>
>
+ +
1=0
>
>
=0
>
>
>
>
a
b

>
>

>
>
2
2
2
>
>
x y z
>
>
L
>
>
>
:
+ +
1 = 0:
=0
:
a2 b2 2

Pun^and onditia a sistemul ^n ne unos utele  si  format din primele trei e uatii
ale sistemului de mai sus sa e ompatibil, obtinem e uatia:

294

Capitolul 6

1 2x
2x
a a2
1 2y = 0:
2y
b b2
1 2z
2z
2
Astfel obtinem pentru x, y si z urmatorul sistem:
8
2 2 ) yz + ( 2 a2 ) xz + (a2 b2 ) xy = 0
>
(
b
>
>
>
a
ab
<
yz xz b xy
+
+
=
0
> b
>
>
x ya z ab
>
:
+ + = 1:
a b
Primele doua e uatii formeaza un sistem omogen ^n ne unos utele xy , xz si yz . Dedu em astfel a a est sistem poate admite:
x y z
a) solutia banala xy = xz = yz = 0, are ombinata u e uatia + + = 1 ne
a b
ondu e la solutiile A(a; 0; 0), B (0; b; 0), C (0; 0; ).
xy
. Rezulta:
b) solutii nenule; sa notam atun i u e antitatea e =
2
ab(2 a2 b2 )
yz e 2 2 2 not e
= (2a b ) =  ; ( = 2a2 b2 2 > 0);
b
zx e 2 2 2 not e
= (2b a ) =  ; ( = 2b2 a2 2 2 IR),
a
xy e 2 2 2 not e
= (2 a b ) =  ; ( = 2 2 a2 b2 < 0); e 2 IR :
ab
^Inmultind ele trei relatii obtinute mai sus, gasim:
q
xyz
x2 y 2 z 2 e 3
=  )
=  e 3 :
a2 b2 2
ab q
q
q
e
e
e



x
y
z
Da a 6= 0 rezulta = 
; =
; =
:
a

b



^Inlo uind a este valori ^n e uatia a treia a sistemului ^n x, y , z , x + y + z = 1,
a b
obtinem:

1
e =
; ( + + = ( 2 + 2 + 2 ) < 0; deoare e + + = 0).
2
( + + )
2
Rezulta pentru x, y si z valorile:
a
b

x0 =
; y0 =
; z0 =
;
+ +
+ +
+ +
x y z
(luate u semnul + pentru a satisfa e e uatia + + = 1).
a b
Da a 8 = 0 , 2b2 = a2 + 2 sistemul ^n ne unos utele x, y si z devine:
2 2
a2 2 yz
>
2 a2 ) xz + a  xy = 0
>
>

+
(

>
>
<
a
2
ab
yz 2 xz b xy
+
+
=
0
>
>
>
>
xb y a z ab
>
:
+ + = 1;
a b











Pun te de extrem libere si u legaturi

295

yz 2xz xy
+ =0
b
a
ab
de unde rezulta (a > ) > yz + xz + xy = 0
>
>
xb y a z ab
>
>
:
+ + = 1;
a b
u solutiile A(a; 0; 0), B (0; b; 0) si C (0; 0; ).
^In on luzie am gasit urmatoarele pun te stationare pentru fun tia L: A(a; 0; 0)
u 1 = 0 si 1 = a2 ; B (0; b; 0) u 1 = 0 si 2 = b2 ; C (0; 0; ) u 1 = 0 si
2
2 (a2 b2 )
2
=
si
3 = ; M0 (x0 ; y0 ; z0 ) u 2 =
( )( + + )
3( + + )
a2 b2
a2 + b2 + 2
4 =
=
, ( 6= 0).

3
Sa studiem ^n ontinuare natura a estor pun te. Pentru pun tul A sa onsideram
fun tia:
!
x2 y 2 z 2
2
2
2
2
1 (x; y; z ) = L(x; y; z; 1 ; 1 ) = x + y + z a
+ +
1 =
a2 b2 2
2!
2!
a
a
= y 2 1 2 + z 2 1 2 + a2 :
b

Diferentiala de ordinul al doilea
a fun tiei 1 este:
!
2!
a
a2
2
2
d 1 (x; y; z ) = 2 1 2 dy + 2 1 2 dz 2 :
b

8
dx dy dz
>
>
<
+ + =0
Diferentiind legaturile din problema, obtinem > xadx by dy z dz
>
:
+ 2 + 2 = 0;
a2
b

8
>
< dx = 0
De i:
are ^n pun tul A devin >

dy:
: dz =
b ! #
"
2!
a2 2
b2 + 2 2a2 2
2 2
a
dy
=
dy :
d2 1 (A) = 2 1 2 + 1 2  2 dy 2 = 2
b

b
b2
b2
Am obtinut o forma patrati a negativ de nita ( > 0), de unde rezulta a pun tul
A este un pun t de maxim pentru fun tia u, iar u(A) = a2 si OA = a.
Pentru pun tul C sa onsideram fun tia:
!
x2 y 2 z 2
2
2
2
2
2 (x; y; z ) = L(x; y; z; 1 ; 3 ) = x + y + z
+ +
1 =
a2 b2 2
!
!
2
2
2
2
= x 1 2 + y 1 2 + 2 :
a
b
Diferentiala de ordinul al doilea
a fun tiei 2 este:
!
2
2!


d2 2 (x; y; z ) = 2 1 2 dx2 + 2 1 2 dy 2:
a
b
8
>
>
>
>
>
<

296

Capitolul 6
8
>
<

dz = 0
Atun i:
b
>
: dy =
dx:
"
2 ! ba2 #
2!

a2 + b2 2 2 2
2

dx = 2 dx2 ,
d2 2 (C ) = 2 1 2 + 1 2  2 dx2 = 2
2
a
b
a
a
a
are este o forma patrati a pozitiv de nita ( < 0), de unde rezulta a pun tul C este
un pun t de minim pentru fun tia u, iar u(C ) = 2 si OC = .
Pentru pun tul B onsideram fun tia:
!
x2 y 2 z 2
2
2
2
2
3 (x; y; z ) = L(x; y; z; 1 ; 2 ) = x + y + z b
2 + b2 + 2 1 =
a
!
!
b2
b2
2
2
= x 1 2 + z 1 2 + b2 :
a

Diferentiala de ordinul al doilea
a
fun tiei 3 este:
!
2
2!
b
b
d2 3 (x; y; z ) = 2 1 2 dx2 + 2 1 2 dz 2 ;
a

8
>
< dy = 0
devine:
are ^n prezenta legaturilor ^n pun tul B , >

dx;
: dz =
a
"
2 ! 2 #
2!
b
a2 + 2 2b2 2
2
b
dx = 2 dx2 :
d2 3 (B ) = 2 1 2 + 1 2  2 dx2 = 2
2
a

a
a
a
2
Rezulta astfel a da a > 0 atun i d 3 (B ) este negativ de nita, de i B este un
pun t de maxim pentru fun tia u, iar u(B ) = b2 si OB = b. Da a < 0 atun i d2 3 (B )
este pozitiv de nita, de i B este pun t de minim pentru fun tia u, iar u(B ) = b2 si
OB = b. Da a = 0 atun i d2 3 (B ) = 0: Dar:
!
x2 z 2
a2 b2 2 2 b2
2
2
2
+z
= (a b ) 2
,
3 (x; y; z ) 3 (0; b; 0) = x
a2
2
a
2
antitate are are valori si pozitive si negative ^n ve inatatea pun tului B . Rezulta
astfel a pentru = 0 pun tul B nu este pun t de extrem pentru fun tia 3 , de i ni i
pentru fun tia u.
!
a
b

^In sf^arsit, pentru pun tul M0
;
;
+ + + + + +
u 6= 0, sa onsideram fun tia:


2
x y z
2
2
2
4 (x; y; z ) = L(x; y; z; 2 ; 4) = x +y +z
 + + 1
3( + + ) a b
!
a2 + b2 + 2 x2 y 2 z 2
 a2 + b2 + 2 1 :
3
Derivatele partiale de ordinul al doilea ale fun tiei 4 sunt:
2a2 b2 2 2  2 4
2b2 a2 2 2
 2 4
=
2
=
;
=
2
= 2,
x2
3a2
3a2 y 2
3b2
3b
 2 4
2 2 a2 b2 2  2 4  2 4  2 4
=2
= 2;
=
=
= 0:
z 2
3 2
3
xy xz yz
Legaturile ^n pun tul C ne dau

297

Pun te de extrem libere si u legaturi


!

2 2 2 2
dx + 2 dy + 2 dz :
De i d2 4 (x; y; z ) =
3 a2
b

Legaturile diferentiate ^n pun tul M0 ne dau:
a ( )
( )
dx =
dy; dz =
dy:
b ( )
b ( )
Atun i:
h
2
3 ( )2 + 3 ( )2 + 3 ( )2 i dy 2 = =

d2 4 (M0 ) = 2 2
3b ( )2
2
2
2
4 + 6 3 2 + 6 2 3 + 3 4 ) dy 2 = 2 ( + + ) dy 2:
= 2 2
(3

3b ( )2
b2 2 ( )2
De i da a > 0 rezulta a d2 4 (M0 ) este pozitiv de nita, de i pun tul M0 este
pun t de minim pentru fun tia u, iar da a < 0 rezulta a d2 4 (M0 ) este negativ
de nita, de i M0 este pun t de maxim pentru fun tia u. Valoarea lui u ^n pun tul M0
este:
a2 2 2 + b2 2 2 + 2 2 2
; (( + + )2 = 2 2 + 2 2 + 2 2 );
u(M0 ) =
2
2
2
2
2
2
+ +
q
iar OM0 = u(M0 ): Se observa a OA > OM0 > OC , deoare e:
(a2 b2 ) 2 2 + (a2 2 ) 2 2
OA2 OM02 =
> 0 si
2 2 + 2 2 + 2 2
(a2 2 ) 2 2 + (b2 2 ) 2 2
> 0:
OM02 OC 2 =
2 2 + 2 2 + 2 2
Rezum^and avem urmatoarele situatii:
a) > 0 : A si B sunt pun te de maxim; C si M0 sunt pun te de minim.
b) < 0 : A si M0 sunt pun te de maxim; B si C sunt pun te de minim.
) = 0 : A este pun t de maxim, C este pun t de minim.
^In on luzie distanta maxima de la entrul O al elipsoidului p^ana la un pun t M
al elipsei de se tiune u planul (ABC ) este a, iar ea minima este .
11. Sa se determine triunghiul ABC pentru are produsul sinm A  sinn B  sinp C;
m; n; p > 0 este maxima.
Rezolvare. Unghiurile A, B si C sunt legate prin relatia A + B + C = : Avem
de determinat extremele fun tiei u(A; B; C ) = sinm A  sinn B  sinp C u legatura
A + B + C = :
Sa onsideram fun tia lui Lagrange:
L(A; B; C; ) = sinm A  sinn B  sinp C + (A + B + C  ).
Pun tele stationare ale a estei fun tii sunt solutiile sistemului:

298

Capitolul 6

L
8
=0
>
A
m sinm 1 A os A sinn B sinp C +  = 0
>
>
>
L
>
>
<
=0
n sinm A sinn 1 B os B sinp C +  = 0
B
)
L
>
>
>
>
p sinm A sinn B sinp 1 C os C +  = 0
>
>
=0
>
>
>
>
>
>
C
:
>
>
A + B + C  = 0:
L
>
>
:
=0

Elimin^and pe  din primele trei e uatii ale sistemului de mai sus, obtinem:
tg A tg B tg C
m tg A = n tg B = p tg C ,
=
=
;
m
n
p
relatii are ^mpreuna u ultima e uatie a sistemului A + B + C =  ne da urmatoarea
solutie:
s
s
s
m(m + n + p)
n ( m + n + p)
p( m + n + p)
tg A0 =
; tg B0 =
; tg C0 =
;
np
mp
mn
iar 0 = m sinm 1 A0 os A0 sinn B0 sinp C0 ; (A0 ; B0 ; C0 2 (0; =2)):
Sa onsideram ^n ontinuare fun tia:
(A; B; C ) = L(A; B; C; 0 ) = sinm A  sinn B  sinp C + 0 (A + B + C  )
are are urmatoarele derivate partiale de ordinul al doilea:
2
= m(m 1) sinm 2 A os2 A sinn B sinp C m sinm A sinn B sinp C;
2
A
2
m
n 2
2
p
m
n
p
2 = n(n 1) sin A sin B os B sin C n sin A sin B sin C;
B
2
= p(p 1) sinm A sinn B sinp 2 C os2 C p sinm A sinn B sinp C;
C22

= mn sinm 1 A os A sinn 1 B os B sinP C;
AB
2
= mp sinm 1 A os A sinn B sinp 1 C os C;
AC
2
= np sinm A sinn 1 B os B sinp 1 C os C:
BC
Diferentiind legatura obtinem dA + dB + dC = 0 ) dC = dA dB . Atun i:
2
d (A; B; C ) = [m(m 1) sinm 2 A os2 A sinn B sinp C m sinm A sinn B sinp C dA2+
+[n(n 1) sinm A sinn 2 B os2 B sinp C n sinm A sinn B sinp C dB 2 +
+[p(p 1) sinm A sinn B sinp 2 C os2 C p sinm A sinn B sinp C (dA2 +2 dA dB + dB 2)+
+2mn sinm 1 A os A sinn 1 B os B sinp C dA dB 2mp sinm 1 A os A sinn B sinp 1 C 
 os C (dA2 + dA dB ) 2np sinm A sinn 1 B os B sinp 1 C os C (dB 2 + dA dB ) =
= [m(m 1) sinm 2 A os2 A sinn B sinp C m sinm A sinn B sinp C +p(p 1) sinm A sinn B 
 sinp 2 C os2 C p sinm A sinn B sinp C 2mp sinm 1 A os A sinn B sinp 1 C os C dA2+
+[n(n 1) sinm A sinn 2 B os2 B sinp C n sinm A sinn B sinp C +p(p 1) sinm A sinn B 
 sinp 2 C os2 C p sinm A sinn B sinp C 2np sinm A sinn 1 B os B sinp 1 C os C dB 2+
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<

Pun te de extrem libere si u legaturi

299

+2[p(p 1) sinm A sinn B sinp 2 C os2 C p sinm A sinn B sinp C + mn sinm 1 A os A


 sinn 1 B os B sinp C mp sinm 1 A os A sinn B sinp 1 C os C np sinm A sinn 1 B 
 os B sinp 1 C os C dA dB:
Coe ientii formei patrati e de mai sus sunt:
A = sinm 2 A sinn B sinp 2 C  [m(m 1) os2 A sin2 C m sin2 A sin2 C + p(p 1)
 sin2 A  os2 C p sin2 A sin2 C 2mp sin A os A sin C os C =
= sinm 2 A sinn B sinp 2 C  [(m os A sin C p sin A os C )2 m sin2 C p sin2 A,
C = sinm A sinn 2 B sinp 2 C  [n(n 1) os2 B sin2 C n sin2 B sin2 C + p(p 1)
 sin2 B  os2 C p sin2 B sin2 C 2np sin B os B sin C os C =
= sinm A sinn 2 B sinp 2 C  [(n os B sin C p sin B os C )2 n sin2 C p sin2 B ,
B = sinm 1 A sinn 1 B sinp 2 C  [p(p 1) sin A sin B os2 C p sin A sin B sin2 C +
+mn os A os B sin2 C mp os A sin B sin C os C np sin A os B sin C os C =
= sinm 1 A sinn 1 B sinp 2 C  [(p2 sin A sin B os2 C mp os A sin B sin C os C )+
+(mn os A os B sin2 C np sin A os B sin C os C ) p sin A sin B .
^In pun tul (A0 ; B0 ; C0) rezulta:
A0 = sinm 2 A0 sinn B0 sinp 2 C0  ( m sin2 C0 p sin2 A0 ) < 0;
C0 = sinm A0 sinn 2 B0 sinp 2 C0  ( n sin2 C0 p sin2 B0) < 0;
B0 = p sinm A0 sinn B0 sinp 2 C0.
De i:
A0C0 B02 = sin2m 2 A0 sin2n 2 B0 sin2p 4 C0(m sin2 C0 + p sin2 A0)(n sin2 C0+
+p sin2 B0 ) p2 sin2m A0 sin2n B0 sin2p 4 C0 = sin2m 2 A0 sin2n 2 B0 sin2p 2 C0 (mn
 sin2 C0 + np sin2 A0 + mp sin2 B0) > 0:
Rezulta a d2 (A0 ; B0 ; C0 ) este o forma patrati a negativ de nita, de i (A0 ; B0 ; C0 )
este un pun t de maxim pentru fun tia u, iar u(A0 ; B0 ; C0 ) = sinm A0 sinn B0 sinp C0 =
(m + n + p)(m+n+p)=2 mm=2 nn=2 pp=2
.
=
(m + n)(m+n)=2 (m + p)(m+p)=2 (n + p)(n+p)=2
12. Sa se determine extremele (globale) ale urmatoarelor fun tii de nite pe
multimi ompa te:
a) z (x; y ) = x2 + y 2 12x + 16y; x2 + y 2  25:
b) z (x; y ) = x2 xy + y 2 ; jxj + jy j  1:
Rezolvare. a) Sa notam u D = f(x; y ) j x2 + y 2 < 25g si F = f(x; y ) j x2 + y 2 =
=25g reprezentate ^n sistemul de axe Oxy ^n Figura 6.7.
Pentru domeniul D avem de determinat pun tele de extrem (libere) ale fun tiei z .
Pun tele sale stationare le vom determina rezolv^and sistemul:

300

Capitolul 6

8
8
z
=0
<
<
2
x
12
=
0
x0 = 6
x
)
)
z
:
:
>
>
2y + 16 = 0
y0 = 8:
:
=0
y
Am obtinut pun tul M0 (6; 8) 62 D. Rezulta a fun tia z nu are pun te de extrem
^n multimea D.
Pentru multimea F avem de determinat pun tele de extrem ale fun tiei z supusa
la legatura x2 + y 2 = 25: Sa onsideram fun tia lui Lagrange:
L(x; y; ) = x2 + y 2 12x + 16y + (x2 + y 2 25):
Determin
am pun tele sale stationare:
8
L
8
>
>
=0
>
>
>
2x 12 + 2x = 0
>
>
x
>
>
<
<
L
= 0 ) > 2y + 16 + 2y = 0
>
y
>
>
>
>
:
>
>
L
x2 + y 2 25 = 0:
>
:
=0

Obtinem solutiile M1 (3; 4) u 1 = 1 si M2 ( 3; 4) u 2 = 3:
8
>
>
<

y
B

(F2 )

(F1 )
(D)

D
x

(F4 )

(F3 )
D
Figura 6.7

Figura 6.8

Fun tia:
1 (x; y ) = L(x; y; 1 ) = x2 + y 2 12x +16y + x2 + y 2 25 = 2x2 +2y 2 12x +16y 25
are diferentiala a doua ^n pun tul M1 d2 1 (x1 ; y1 ) = 4 dx2 + 4 dy 2, are ^n prezenta
legaturii x dx + y dy = 0 s risa ^n M1 , adi a 3 dx 4 dy = 0, devine d2 1 (x1 ; y1 ) =
= 4 dx2 + 49 dx2 = 254 dx2 : Dedu em astfel a M1 (3; 4) este pun t de minim pentru
fun tia z , iar zmin = z (M1 ) = 75:
Pentru pun tul M2 onsideram fun tia:
2 (x; y ) = L(x; y; 2 ) = x2 + y 2 12x + 16y 3(x2 + y 2 25) = 2x2 2y 2 12x+
+16y + 75:

301

Pun te de extrem libere si u legaturi

Diferentiind legatura x2 + y 2 = 25 obtinem x dx + y dy = 0, are ^n pun tul M2 devine


3 dx + 4 dy = 0. Atun i diferentiala a doua a fun tiei 2 ^n M2 este d2 2 (x2 ; y2 ) =
= 4 dx2 4 dy 2 = 4 dx2 49 dx2 = 254 dx2 : Rezulta a M2 ( 3; 4) este pun t de
maxim pentru fun tia z , iar zmax = z (M2 ) = 125:
S
De i fun tia z are pe multimea D F doua pun te de extrem, unul de maxim M2
si unul de minim M1 , valorile sale ind zmax = 125 si zmin = 75:
Conform teoremei lui Weierstrass, are spune a o fun tie ontinua pe o multime
ompa ta ^si atinge extremele, rezulta a extremele gasite sunt globale, de i:
sup z (x; y ) = z ( 3; 4) = 125 si inf z (x; y ) = z (3; 4) = 75:
x +y 25
x +y 25
b) Domeniul de de nitie al fun tiei z reprezentat ^n sistemul Oxy ^n Figura 6.8 se
des ompune ^n (D) : jxj + jy j < 1 si (F ) = (F1 ) [ (F2 ) [ (F3 ) [ (F4 ) [ fA; B; C; Dg,
unde:
(F1 ) : x + y = 1; x > 0; y > 0; (F2 ) : x + y = 1; x < 0; y > 0;
(F3 ) : x y = 1; x < 0; y < 0; (F4 ) : x y = 1; x > 0; y < 0:
Pentru domeniul
D, sa determinam mai ^nt^ai pun tele stationare ale fun tiei z :
8
z
>
>
= 2x y = 0
<
x
) x0 = y0 = 0:
z
>
>
:
= x + 2y = 0
y
2z
Deoare e d2 z (0; 0) = 2 dx2 2 dxdy + 2 dy 2; iar Ae  Ce Be 2 = 3 > 0; Ae = 2 (0; 0) =
x
= 2 > 0; rezulta a pun tul (0; 0) este pun t de minim pentru fun tia z , iar zmin = 0:
Pentru multimea F1 , vom determina extremele fun tiei z supusa la legatura x + y =
= 1. Sa onsideram fun tia lui Lagrange:
L(x; y; ) = x2 xy + y 2 + (x + y 1):
Pun tele
sale stationare le determinam din sistemul:
8
L
>
8
>
=0
>
>
>
2x y +  = 0
>
>
x
>
>
<
<
L
= 0 ) > x + 2y +  = 0
>
y
>
>
>
>
>
:
>
L
x + y 1 = 0:
>
:
=0

Obtinem solutia x1 = y1 = 21 ; (x1 ; y1 ) 2 (F1 ) si 1 = 21 . Fun tia:
(x; y ) = L(x; y; 1) = x2 xy + y 2 21 (x + y 1)
are diferentiala a doua d2 (x; y ) = 2 dx2 2 dxdy +2 dy 2. ^In prezenta legaturii dx+dy =


= 0, d2 (x; y ) ^n (x1 ; y1 ) devine d2 (x1 ; y1 ) = 6 dx2 . Rezulta a pun tul M1 21 ; 21
este pun t de minim pentru fun tia z , iar z (M1 ) = 41 .
2

302

Capitolul 6

^In mod asemanator se arata a ^n multimile (F2 ), (F3 ) si (F4 ) fun tia z admite ^ate

1 ; 1  u z (M2 ) = 3 , M3  1 ; 1  u z (M3 ) = 1 si respe tiv
un pun t
de
minim
M
2
2 2
4
2 2
4


1
3
1
M4 2 ; 2 u z (M4 ) = 4 .
Deoare e z (A) = z (1; 0) = 1; z (B ) = z (0; 1) = 1, z (C ) = z ( 1; 0) = 1; z (D) =
= z (0; 1) = 1 rezulta a valoarea maxima a lui z pe multimea jxj + jy j  1 este 1, iar
valoarea minima a lui z pe multimea respe tiva este 0:
inf z (x; y ) = z (0; 0) = 0; sup z (x; y ) = z (1; 0) = z (0; 1) = z ( 1; 0) =
jxj+jyj1
jxj+jyj1
= z (0; 1) = 1:
13. Sa se determine valorile extreme (lo ale) ale fun tiei:
a) y = y (x) de nita impli it de e uatia y 3 + x2 xy 3x y + 4 = 0:
b) z = x(x; y ) de nita impli it de e uatia:
x2 + y 2 + z 2 xz yz + 2x + 2y + 2z 2 = 0:
Rezolvare. a) Notam u F (x; y ) = y 3 + x2 xy 3x y + 4: Atun i, din teorema
de existenta a fun tiilor de nite impli it, dedu em:
F (x; y )
2x y 3
2
x
=
y 0(x) = F
2 x 1 ; 3y x 1 6= 0:
3
y
(
x;
y
)
y
Pun tele
stat

ionare
ale fun tiei y = y (x) sunt solutiile sistemului:
8
< 2x
y 3=0
(y 0(x) = 0)
:
y 3 + x2 xy 3x y + 4 = 0 (F (x; y ) = 0): 
Obtinem solutiile M1 (x1 = 2; y1 = 1) si M2 x2 = 58 ; y2 = 47 . Deoare e M2 satisfa e onditia 3y 2 x 1 6= 0 (M1 nu satisfa e a easta onditie) rezulta, onform
teoremei fun tiilor de nite impli it, a 9 o fun tie y = y (x) de nita pe o ve inatate a
pun tului 5=8 u valori ^ntr-o ve inatate a pun tului 7=4. ^In plus:
(2 y 0)(3y 2 x 1) (2x y 3)(6yy 0 1)
00
y (x) =
,
(3y 2 x 1)2
 
32 < 0: Rezulta a x2 este pun t de maxim pentru fun tia y = y (x)
iar y 00 85 = 121
de nita impli it de e uatia din enunt, valoarea sa maxima ind ymax = 47 .
b) Sa notam u F (x; y; z ) = x2 + y 2 + z 2 xz yz + 2x + 2y + 2z 2. Atun i:
F (x; y; z )
F (x; y; z )
z
2x z + 2
2y z + 2
z
y
x
= F
;
= F
;
=
=
x
2z x y + 2 y
2z x y + 2
z (x; y; z )
z (x; y; z )
(2z x y + 2 6= 0).
Determin
am pun tele stationare ale fun tiei z :
8


F = 0
>
2
x
z
+
2
=
0
>
>
x
<


F
=
0
2
y
z
+
2
=
0
y
>
>
>
:
x2 + y 2 + z 2 xz yz + 2x + 2y + 2z 2 = 0 (F (x; y; z ) = 0):

303

Pun te de extrem libere si u legaturi

Obtinem pun tele M1 (x1 = 3 + 6; y1 = 3 + 6) u z1 = 4 + 2 6 si M2 (x2 =


p
p
p
= 3 6; y2 = 3 6) u z2 = 4 2 6. Ambele satisfa onditia 2z x y +2 6= 0.
Conform teoremei de existenta a fun tiilor de nite impli it rezulta a 9 z1 = z1 (x; y )
si z2 = z2 (x; y ) de nite pe ^ate o ve inatate V1 si V2 a pun tului M1 , respe tiv M2 .
Sa al ulam ^n ontinuare
derivatele partiale de ordinul
al doilea ale fun tiei z :


z
z
2 x (2z x y + 2) (2x z + 2) 2 x 1
2z
=
;
x2
(2z x y + 2)2 

z
z
2z
y (2z x y + 2) (2x z + 2) 2 y 1
=
;
xy 
(2z x y + 2)2



z (2z x y + 2) (2y z + 2) 2 z
2
2
1
z
y
y
=
.
2
2
y
(2z x y + 2)
^In pun tele M1 si M2 obtinem:
1
2z
1
2z
2z
p
(
x
;
y
)
=
(
x
;
y
)
=
0
;
(x1 ; y1 ) = p ,
;
1
1
1
1
2
2
x
y
6 xy
6
2
2
2
1
z
1
z
z
(x2 ; y2) = p ;
(x2 ; y2) = 0;
(x2 ; y2) = p .
2
2
x
y
6 xy
6
De i d2 z (x1 ; y1) = p16 dx2 p16 dy 2 si d2 z (x2 ; y2 ) = p16 dx2 + p16 dy 2 . Rezulta a
pun tul M1 (x1 ; y1) este un pun t de maxim pentru fun tia z1 si zmax = z1 (x1 ; y1) =
p
= 4 + 2 6, iar M2 (x2 ; y2 ) este un pun t de minim pentru fun tia z2 si zmin =
p
= z2 (x2 ; y2 ) = 4 2 6.
14. Ce devine e uatia urmatoare da a se s himba fun tia dupa um urmeaza:
z (x)
x2 y 00 + 4xy 0 + (2 x2 )y = 4x; y (x) = 2 :
x
Rezolvare. Derivam de doua ori relatia de legatura dintre fun tiile y si z , y (x) =
z (x)
= 2 . Obtinem:
x
!
z 0 (x)  x2 2x  z (x) xz 0 2z
xz 0 2z 0
00
0
y (x) =
=
; y (x) =
=
x4
x3
x3
(z 0 + xz 00 2z 0 )x3 3x2 (xz 0 2z ) x2 z 00 4xz 0 + 6z
=
=
.
x6
x4
^Inlo uind ^n e uatie, avem:
xz 0 2z
z
x2 z 00 4xz 0 + 6z
+
4
x

+ (2 x2 )  2 = 4x,
x2 
4
3
x
x
x
de unde rezulta x2 z 00 x2 z = 4x3 sau z 00 z = 4x.
15. Ce devin e uatiile urmatoarele da a se fa s himbarile de variabila indi ate:
a) x3 y 000 + xy 0 y = 0; x = et ; (y = y (x)):
b) (1 + x2 )2 y 00 + 2x(1 + x2 )y 0 + y = 0; x = tg t; (y = y (x)):
) (sin2 2x)y 00 + sin 4x y 0 + 4y = 0; tg x = et ; (y = y (x)).

304

Capitolul 6

p
d) (x3 x)y 00 + (3x2 1)y 0 + xy = 0; x = 1 t2 ; (y = y (x)):
e) (1 x2 )y 00 xy 0 + a2 y = 0; x = sin t; (y = y (x)).
Rezolvare. a) ^In urma s himbarii variabilei x ^n t prin x = et fun tia y va avea a
noua variabila pe t, y (x) = y (et ) = ye(t): De i y (et ) = ye(t): Sa derivam relatia obtinuta
^n raport u variabila t (derivata ^n raport u t o vom nota u ). Avem:


y 0(et )  et = ye (t) ) y 0(et ) = e t ye (t).
Deriv^and ^n ontinuare, rezulta:




y 00(et )  et = e t ye (t) + e t ye (t) ) y 00(et ) = e 2t ye (t) + e 2t ye (t) si




y 000 (et )  et = 2e 2t ye (t) e 2t ye (t) 2e 2t ye (t) + e 2t ye (t) )



y 000 (et ) = 2e 3t ye (t) 3e 3t ye (t) + e 3t ye (t):
^Inlo uind a este derivate ^n e uatie, obtinem:




e3t (2e 3t ye (t) 3e 3t ye (t) + e 3t ye (t)) + et  e t ye (t) ye(t) = 0 )



ye (t) 3 ye (t) + 3 ye (t) ye(t) = 0:



Renot^and fun tia ye u y rezulta e uatia y 3 y +3 y y = 0:
b) Avem y (tg t) = ye(t): Deriv^and a easta egalitate, rezulta:


1
y 0(tg t)  2 = ye (t) ) y 0(tg t) = os2 t ye (t):
os t
^In a o derivare ne da:


1
y 00(tg t)  2 = 2 os t sin t ye (t) + os2 t ye (t) )
os t


00
y (tg t) = 2 os3 t  sin t ye (t) + os4 t ye (t):
^Inlo uind a este derivate ^n e uatie, obtinem:



(1+tg2 t)2  ( 2 os3 t  sin t ye (t)+ os4 t ye (t))+2 tg t  (1+tg2 t)  os2 t ye (t)+ ye(t) = 0






2 tg t ye (t)+ ye (t) + 2 tg t ye (t) + ye(t) = 0 , ye (t) + ye = 0:



Revenind la notatia y , avem e uatia y +y = 0:
) Avem relatia y (x) = ye(t) = ye(ln tg x): Derivam relatia subliniata ^n raport u
x si obtinem:



1
1
1
1
y 0(x) =ye (ln tg x) 

=ye 
)
y 0 =ye
:
2
tg x os x
sin x os x
sin x os x
Deriv^and ^n a o data ^n raport u x ultima relatie de mai sus, gasim:


os 2x
1
e
y
+
:
y 00 =ye 2
2
2
sin x os x
sin x os2 x
Atun i ^nlo uind y 0 si y 00 ^n e uatia data, obtinem:
 

1
1
e
4 sin2 x os2 x  (ye ye os 2x) 2
+ 4ye = 0
y
+
2
sin
2
x
os
2
x

2x
sin
x
os
x
sin
x
os




, 4 ye 4 ye os 2x + 4 ye os 2x + 4ye = 0 , ye +ye = 0:
d) Relatia dintre fun tia y de variabila x si noua fun tie ye de variabila t este:

Pun te de extrem libere si u legaturi

305

p
y (x) = y ( 1 t2 ) = ye(t):
Derivam relatia subliniata ^n raport u t; obtinem:
p 2

p
t
1 t
0
ye :
y 0( 1 t2 )  p
=ye (t) ) y =
2
t
1 t
Deriv^and ^n a o data ^n raport u t ultima relat
ie de mai sus, gasim:
t  t p1 t2  p
p
p
1 t2 e
t
1 t
e
y
y 00 ( 1 t2 )  p
y )
=
t2
t
1 t2
p

t
1 t2 
1 e 1 t2 e
1
00
e ) y =
e
p
y 00  p
y+ 2 y:
y
=
y
t
t3
t
1 t2 t2 1 t2
^Inlo uind derivatele y 0 si y 00 ^n e uatia data, obtinem:
p 2 p
!
p 2
1 e 1 t2 e
1 t e
2
2
y + 2 y +(3 3t 1) 
y + 1 t2 ye = 0
1 t (1 t 1) 
3
t
t
t
p 2 p
p
p


 p
) 1 t t ye 1 t2 (1 t2) ye 2t 1 t2 ye +3t 1 t2 ye + 1 t2 ye = 0






) 1t ye (1 t2 ) ye 2t ye +3t ye +ye = 0 ) (t3 t) ye +(3t2 1) ye +tye = 0:
Dedu em a e uatia ^si pastreaza forma ^n urma s himbarii de variabila.
e) Avem relatia y (x) = y (sin t) = ye(t): Derivam egalitatea subliniata ^n raport u
t si obtinem:

1 
y 0(sin t)  os t =ye (t) ) y 0 =
ye :
os t
^In a o derivare ^n raport u t ne da:
1 e
sin t 
1 
sin t 
y ) y 00 = 3 ye + 2 ye :
y 00  os t = 2 ye +
os t
os t
os t
os t
^Inlo uind derivatele y 0 si y 00 ^n e uatie obtinem:

sin t e
1 e
1 e 2 e
(1 sin2 t)
y
+
y
sin t 
y +a y = 0
3
2
os t
os t
os t

sin t e e sin t e 2 e
y+y
y +a y = 0 ) ye +a2 ye = 0:
) os
t
os t
16. ^In e uatiile are urmeaza sa8se fa a s himbarile indi ate:
< x
y=u
a) 2y 00 + (x + y )(1 y 0)3 = 0; :
(y = y (x); v = v (u)):
x + y = v (u);
8
>
< x = sin t
2
00
0
2
b) (1 x )y 3xy + (a 1)y = 0; >
(y = y (x); z = z (t)):
z (t)
: y =
;
os t
Rezolvare. a) Din relatiile problemei dedu em:

v u
v u
u+v
u+v
=
; y=
)
y (x) = y
:
x=
2
2
2
!2
v (u) u
u + v (u)
=
De i y
:
2
2
Deriv^and ultima relatie ^n raport u u, obtinem:
1 + v 0 v 0 (u) 1
v0 1
y0 
=
)
y0 = 0 .
2
2
v +1
2

306

Capitolul 6

^In a o derivare, ne da:


4v 00
1 + v 0 v 00 (v 0 + 1) v 00 (v 0 1)
00
00
=
) y = (v0 + 1)3 .
y 
2
(v 0 + 1)2
^Inlo uind a este derivate ^n e uatie, rezulta:
!

4v 00
v0 1 3
u + v v u
2 0

1
+
+
= 0 ) v 00 + v = 0:
3
0
(v + 1)
2
2
v +1
z (t)
.
b) Relatia de legatura dintre variabilele ve hi si noi este y (sin t) =
os t
Deriv^and a easta relatie ^n raport u t, obtinem:
0
z 0  os t + sin t  z
0 = z  os t + z sin t .
y 0  os t =
)
y
os2 t
os3 t
O noua derivare ne da:
(z 00 os t z 0 sin t + z 0 sin t + z os t) os3 t + 3 os2 t sin t(z 0 os t + z sin t)
y 00 os t =
os6 t
2
00
2
0
t z + z (1 + 2 sin t)
) y00 = z os t + 3 sin t os
.
os5 t
^Inlo uind a este derivate ^n e uatie, rezulta:
z 00 os2 t + 3 sin t os t z 0 + z (1 + 2 sin2 t)
z 0 os t + z sin t
(1 sin2 t) 
3
sin
t

+
5t
3t
os
os
z
= 0 ) z 00 os2 t + a2 z os2 t = 0 sau z 00 + a2 z = 0:
+(a2 1)
os t
17. Lu^and pe u si v a noi variabile independente, sa se transforme urmatoarele
e uatii:
8
<
u=x
z
z
a) y 
x  = 0; da a :
(z = z (x; y )):
x
y
v = x2 + y 2 ;
8
<
u = ln x
z q
z
b) x  + 1 + y 2  = x  y; da a :
(z = z (x; y )):
p
x
y
v = ln(y + 1 + y 2 );
8
>
2
2
< u = x y
z
z
2
2
x
) x  2 y  2 = 0; da a >
(z = z (x; y )):
;
x
y
: v =
y
Rezolvare. a) Deoare e u = u(x; y ) si v = v (x; y ) rezulta a x = x(u; v ) si
y = y (u; v ). De i:
z (x; y ) = z (x(u; v ); y (u; v )) = ze(u; v ) = ze(x; x2 + y 2 ):
Vom deriva relatia obtinuta z (x; y ) = ze(x; x2 + y 2) ^n raport u x si apoi ^n raport
u y :
 ze z  ze u  ze v
 ze
z  ze u  ze v  ze
=  +  = + 2x ;
=  +  = 2y .
x u x v x u
v y u y v y
v
Atun i e uatia din problem
a
devine:
!
 ze
 ze
 ze
 ze
y (u; v ) 
x(u; v )  2y (u; v ) = 0 )
+ 2x(u; v )
= 0:
u
v
v
u
b) Asemanator pun tului a) vom deriva ^n raport u x si apoi u y relatia:

Pun te de extrem libere si u legaturi

307

p
z (x; y ) = ze(ln x; ln (y + 1 + y 2 )); (ze = ze(u; v )):
1  ze
z  ze 1  ze
=  + 0=  ;
Avem
x u x v
x u
!
1
y
 ze
z  ze
 ze
1
p
p
p
=

1
+

= 0+ 
.
y u
v y + 1 + y 2
1 + y2
1 + y 2 v
^Inlo uind ^n membrul st^ang al e uatiei, obtinem:
z  ze  ze
z q
x  + 1 + y2  = + .
x
y u v
e2v 1
, e uatia devine:
Deoare e x = eu , iar y =
2ev
 ze  ze 1 u+v u v
+ = (e
e ):
u v 2
) Relatia de legatura ^ntre variabilele
ve hi si ele noi, prin intermediul fun tiei
!
x
ne unos ute z este z (x; y ) = ze xy; ; (ze = ze(u; v )):
y
z
 ze 1  ze
Derivam a easta relatie ^n raport u x. Obtinem
=y +
.
x
u y v
O noua derivare ^n raport u!x ne da:
!
2
2
2
 2 ze 1 1  2 ze
 2 ze 1
 2 ze
2z
2  ze + 2  ze + 1  ze .
+
=
y
=
y

y
+


y
+

x2
u2
uv y y uv
v 2 y
u2
uv y 2 v 2
z
Sa derivam a um relatia de legatura dintre z si ze ^n raport u y . Avem
=
y
 ze x  ze
. Apoi:
=x
u y 2 v
!
!
2z
2x  ze x  2 ze
x  2 ze
x  2 ze
 2 ze
=x
 x y2  uv + y3  v y2 uv  x y2  v2 =
y 2
u2
2x  ze
 2 ze 2x2  2 ze x2  2 ze
= 3 + x2 2
+
.
y v
u
y 2 uv y 4 v 2
Atun i e uatia devine:
 2 ze x2  2 ze 2x  ze 2 2  2 ze
 2 ze x2  2 ze
 2 ze
+ 2 2
x y 2 + 2x2
= 0;
x2 y 2 2 + 2x2
u
uv y v
y v
u
uv y 2 v 2
 2 ze 2x  ze
 2 ze
 ze
(x = x(u; v ); y = y (u; v )) ) 4x2
= 0 ) 4uv
2v = 0:
uv y v
uv
v
 2 ze  ze
= 0:
De i 2u
uv v
z
z
x  = (y x)z introdu ^and noile variabile
18. Transformati e uatia y 
x
y
1
1
independente u = x2 + y 2 , v = + si noua fun tie ne unos uta w = ln z (x + y ).
x y
Rezolvare. Pentru fun tia noua w de !
variabile u si v putem s rie:
1
1
w = w(u; v ) = w x2 + y 2; + = we (x; y ) = ln z (x + y ).
x y
!
1 1
= ln z (x + y ):
De i w x2 + y 2 ; +
x y

308

Capitolul 6

Deriv^and a easta relatie ^n raport u x si apoi u y , obt


inem:

w
w
1  1 z
w u w v 1 z
 +  = 
1)
 2x + v  x2 = z  x 1;
u x v x z x
u
!
1 z
w
w
1
w u w v 1 z
= 

+

= 
1)

2y +

1:
2
u y v y z y
u
v
y
z y
De ai i dedu em:
!
!
z
w 1 w
z
w 1 w
= z 2x
+1 ;
= z 2y
+1 :
x
u x2 v
y
u y 2 v
^Inlo uind a este derivate ^n e uatie, gasim:
w yz w
w xz w
2xyz
+
yz
2
xyz
+
xz = yz xz
u ! x2 v
u y 2 v
yz w
w
=
0
sau
= 0:
, xz
y 2 x2 v
v
O alta metoda de rezolvare a problemei este diferentierea relatiilor dintre variabilele
1
independente ve hi x si y si ele noi u si v . Avem du = 2x dx + 2y dy si dv = 2 dx
x
1
w
w
dy: Apoi dw =
du +
dv:
y2
u
v
dz
dx dy , are
Diferentiind a um relatia w = ln z (x + y ) obtinem dw =
z
^mpreuna u relatiile de mai sus ne dau:
!
w
w
1
1
dz

(2x dx + 2y dy ) +

dx 2 dy =
dx dy:
2
u
v
x
y
z
Obtinem astfel:
!
!
w 1 w
w 1 w
dz = z 2x
+ 1 dx + z 2y
+ 1 dy:
u x2 v
u y 2 v
Din relatia de mai sus dedu em derivatele partiale ale fun tiei z ^n fun tie de
derivatele partiale ale lui w:
!
!
w 1 w
z
w 1 w
z
= z 2x
+ 1 si
= z 2y
+1 ,
x
u x2 v
y
u y 2 v
w
are ^nlo uite ^n e uatie (vezi mai sus) ne da
= 0.
v
19. Consider^and pe u si v a noi variabile independente si pe w a o noua fun tie
sa se transforme ^n noile variabile urmatoarea e uatie:
2z
2z 2z
+
2
+
=0
x2
xy y 2
da a u = x + y , v = x y , w = xy z .
Rezolvare. Avem w = w(u; v ) = w(x + y; x y ) = xy z , de unde dedu em
relatia z (x; y ) = xy w(x + y; x y ).
Sa al ulam mai ^nt^ai derivatele partiale de ordinul ^nt^ai ale fun tiei z :

309

Pun te de extrem libere si u legaturi

w u w v
w w
z
=y


=y
;
x
u x v x
u v
w u w v
w w
z
=x


=x
+ :
y
u y v y
u v
Apoi derivatele de ordinul al doilea sunt:
 2 w u  2 w v  2 w u  2 w v
2w
2w 2w
2z
=




=
2
2
2,
x22
u2 2x vu 2x uv 2x v 2 x
u
uv
v
 w u  w v  w u  2 w v
2w 2w
z
=1




=
1
+
,
xy
u2 y vu y uv y v 2 y
u2 v 2
 2 w u  2 w v  2 w u  2 w v
2w
2w 2w
2z
=


+

+

=
+
2
.
y 2
u2 y vu y uv y v 2 y
u2
uv v 2
^Inlo uind a este derivate ^n e uatie, vom gasi:
2w
2w 2w
2w
2w 2w
2w 2w
2
+
2
2
+
2
+
2
=0
u2
uv v 2
u2
v 2 u2
uv v 2
2
2
) 4 uw2 + 2 = 0 ) uw2 = 12 .
2z
2z
2z
20. Sa se arate a e uatia 2 + 2
+ 2 = 0 nu-si s himba forma da a
x
xy y
fa em s himbarea de variabile u = x + z; v = y + z .
Rezolvare. Avem z = z (x; y ) = ze(u; v ) = ze(x + z; y + z ) de i:
z (x; y ) = ze(x + z; y + z ).
Deriv^and a easta egalitate ^n raport u x!si apoi u y , obtinem:
z  ze u  ze v  ze
 ze z
z
+  ,
=  +  =  1+
x u x v x u
x
v x
!
z
z  ze u  ze v  ze z  ze
:
=  +  =  +  1+
y u y v y u y v
y
De ai i dedu em:
e
z
e
z
z
z
u
v
;
:
=
=
e
z
e
z
e
z
e
z
x 1 u
y
1
v
u
v
2z
z
^n raport u x, obtinem 2 =
Deriv^and a um pe
x
 x




z e
z  e
z  v 1  e
z + e
z  u +  e
z  v +  ez  u +  e
z  v
 e
z  u +  e
u v
u u x vu x uv x v x
= u x vu x
=


e
z
e
z 2
1 u
v 

i

h



i

h
z  z 1  e
z e
z + e
z  e
z  z
z 1+ z +  ez 1+2 z +  e
 ez 1+ z +  e
x
uv x
u v
u u
x
uv
x
v x
= u
=

2

e
z

e
z
1 u v



i
h

z 1 e
z
z   ez + 2  ez   e
z
e
z +  e
e
z + e
z
z 1 e
z   e
u
v
uv
u
v
u u
uv u
+
= x u

2
e
z
e
z
1 u
v


z   ez +  ez   e
z  e
z + e
z 1 e
z
e
z + e
z
z   e
x v u
u
u
v
u u
uv u
=
+


e
z
e
z 2
1 u
v
2

310

Capitolul 6

z
x

 2 ez
u2

e
z
v

 e
z 1 + e
z
+ uv
u
2

e
z
v
e
z
u

 e
z  e
 ez
z
+ v
u + u 1

e
z 2
v



e
z + e
z  e
z 2
v
v
u
+
2

e
z
v

 e
z  e
z
+ uv
u
2

=
1



 ez   e
z 1 e
z +  ez   e
z 1 + e
z
u u
v
uv u
u
=


e
z
e
z 3
1 u
v 







e
z + e
z  e
z + e
z  e
z
z
z 2 +  e
z
e
z 2
e
z  e
 e
z 1 2 e
u
v
u
u v
v
uv
u
u
u v
=
+
3

e
z
e
z
1 u
v


 




z + e
z 2 e
z
e
z  e
z +  ez   e
z 2 +  e
z 2
 ez  1 2  e
2
u
v
v
uv
u
u v
v
u
=
.

3
e
z
e
z
1 u
v
z
z
si pe ^n raport u y rezulta ^n mod asemanator:
Deriv^and apoi pe
x
y







 
 ez  e
z  1
e
z
e
z + 2 e
z  e
z +  ez  e
e
z 2 +  e
e
z 2
z
z
u v
v
uv
u
v
u v
v u
u
2z
;
=

3
e
z
e
z
xy
1 u
v




 

 ez  e
z

e
z

e
z

e
z
e
z + e
z 2
z  2 e
z 2+  e
2

+
1
2
uv
v
u v
v
u
u
 2 z u v
.
=

3
2
e
z
e
z
y
1 u
v
^Inlo uind a este derivate de ordinul al doilea ^n e uatie obtinem:
 2 ze
 2 ze  2 ze
+
2
+
= 0,
u2
uv v 2
adi a e uatia nu si-a s himbat forma ^n urma s himbarii variabilelor.
21. Sa se transforme ^n oordonate polare, fa ^and ^nlo uirile x = r os , y =
= r sin , urmatoarele expresii:
!
z
z
z
1
z
z
z
;
y ; b) E = x
y ; ) E3 = 2 2 x + y
a) E1 = x
x! y ! 2
y
x
x +y
x
y
2z
2z
2z
2z 2z
z 2
z 2
+ y2 2 ,
+
; e) E5 = 2 + 2 ; f) E6 = x2 2 + 2xy
d) E4 =
x
y
x y
x
xy
y
(z = z (x; y )).
Rezolvare. ^In urma s himbarii variabilelor fun tia z va depinde de variabilele r
si , z = z (x; y ) = z (r os ; r sin ) = ze(r; ):
Vom deriva relatia z (r os ; r sin ) = ze(r; ) ^n raport u r si apoi u . Obtinem:
z
z  ze
z x z y  ze

+  =
)
os   + sin   = ;
x r y r r
x
y r
z
z  ze
z x z y  ze

+  =
)
r sin   + r os   = .
x  y  
x
y 
Rezolv^and sistemul format din ele doua e uatii obtinute mai sus, ^n ne unos utele
z z
si , gasim:
x y
=

Pun te de extrem libere si u legaturi

311

 ze sin   ze z
 ze os   ze
z
= os  

;
= sin   +
 .
x
r
r  y
r
r 
Cu a este derivate astfel al ulate putem
transforma expresiile E1 !
E4 . Avem:
!
 ze os   ze
 ze sin   ze
r sin  sin   +
=


E1 = r os  os  
r
r 
r
r 
 ze
 ze
= r os 2 
sin 2  ,
r

!
!
 ze sin   ze
 ze os   ze
r sin  os  
=


E2 = r os  sin   +
r
r 
r
r 
 ze
 ze
 ze  ze
 ze
r sin  os   + sin2   = ;
= r sin  os   + os2  

 
! r
!#
" r
 ze os  ze
 ze sin   ze
1
+ r sin  sin   +
=


E3 = 2 r os  os  
r
r
r 
r ! r 
1
1  ze
 ze
 ze
 ze
 ze
= 2 r os2  
= 
sin  os   + r sin2   + sin  os  
si
r
r

r

r r
!2
!2
2   ze !2 sin 2  ze  ze
e
e

z
sin

z
2
 r   + sin   r +
+ 2 
E4 = os2  
r
r

r
!
!
!
os2   ze 2 sin 2  ze  ze
 ze 2 1  ze 2
+ 2 
 r   = r + r2   .
+
r

r
Pentru a al ula elelalte doua expresii E5 si E6 sa al ulam mai ^nt^ai derivatele
z
 ze sin   ze
partiale de ordinul al doilea ale fun tiei z . Derivam pe
= os  
 ^n
x
r
r 
raport u r si apoi u . Obtinem:
 2 ze sin   ze sin   2 ze
 2 z x  2 z y

+

=
os


+ 2 

si
x2 r yx r
r2
r 
r r
 2 z x  2 z y
 ze
 2 ze os   ze sin   2 ze
 +
 = sin   r + os   r r   r  2 ,
x2  yx 
de unde rezulta:
2z
sin   ze
 2 ze sin   2 ze
2z
= 2  + os   2

si
os   2 + sin  
x
yx
r 
r
r r
2z
2z
 ze os   ze
 2 ze sin   2 ze
r sin   2 + r os  
= sin  

+ os  
 .
x
yx
r
r 
r
r 2
Din relatiile
de mai sus dedu em:
"
#
2
 z 1 sin 2  ze
 ze
 2 ze
 2 ze sin2   2 ze
2
2
=
  + sin   r + r os   r2 sin 2  r + r  2 ,
x2 r " r
 ze os 2  ze
1
 2 ze
 2 ze
2z
sin  os  
=

+ r sin  os   2 + os 2 
xy r #
r
r

r
r
2
sin  os   ze
 2 .
r
z
 ze os   ze
Deriv^and a um pe
= sin   +
 ^n raport u r si apoi u , obtinem:
y
r
r 
 2 z x  2 z y
 2 ze os   ze os   2 ze

+ 2  = sin   2
 + r  r si
xy r y r
r
r2 

312

Capitolul 6

 ze
 2 ze sin   ze os   2 ze
 2 z x  2 z y

+ 2  = os   + sin  
 + r  2 ,
xy  y 
r
r
r 
de unde rezulta:
2z
2z
 2 ze os   ze os   2 ze
os  
+ sin   2 = sin   2
 + r  r si
xy
y
r
r2 
2z
 ze
 2 ze sin   ze os   2 ze
2z
+ r os   2 = os   + sin  
 + r  2 .
r sin  
xy
y
r
r
r 
Rezolv^and sistemul format din ultimele doua relatii de mai sus ^n ne unos utele
2z
2z
si 2 , gasim:
xy y "
2 ze
2 ze os2   2 ze #
e
e

z
sin
2


z


2z 1
= os2  
  + r sin2   r2 + sin 2  r + r  2 .
y 2 r
r
r
Expresiile E5 si E6 devin:
1  ze  2 ze 1  2 ze
E5 =  + 2 + 2  2 si
r " r r r 
!
2 sin  os3  2 sin  os3  2 sin3  os  2 sin3  os   ze
E6 = r
  +
+
r
r
r
r


 ze
 2 ze
+ sin2  os2  2 sin2  os2  + sin2  os2   +( os4  +2 sin2  os2  +sin4 ) 2 +
r
r
2 ze

+
+( 2 sin  os3  + 2 sin  os3  2 sin3  os  + 2 sin3  os ) 
r
!
#
 2 ze
sin2  os2  sin2  os2   2 ze
sin2  os2 

=
r

2
+
.
+
r
r
r
2
r2
22. Ce devine operatorul lui Lapla e ^n trei variabile:
2 2 2
 = 2 + 2 + 2
x
y
z
dupa urmatoarele s himbari de variabile:
1
a) x = uv os w; y = uv sin w; z = (u2 v 2 ) ( oordonate paraboli e);
2 q
q
2
2
b) x = a (1 v )(u 1) os w; y = a (1 v 2 )(u2 1) sin w; z = auv ( oordonate elipti e).
Rezolvare. a) Avem relatia:
1 2 2 e
(x; y; z ) =  uv os w; uv sin w; (u v ) = (u; v; w).
2
Deriv^a8nd relatia subliniata ^n raport u u, v si respe tiv w, obtinem:
>



 e
>
>
>

v
os
w
+

v
sin
w
+

u
=
>
>
>
x
y
z
u
>
>
<


 e


u
os
w
+

u
sin
w
+

(
v
)
=
>
>
x
y
z
v
>
>
>
e
>



>
>
>

( uv sin w) +

(uv os w) = :
:
x
y
w
Determinantul sistemului de mai sus este:

313

Pun te de extrem libere si u legaturi










v os w v sin w u
 = u os w u sin w
v = uv (u2 + v 2 ):

uv sin w uv os w 0
  
Rezolv^and sistemul de mai sus ^n ne unos utele , , , gasim:
x y z
e
e
e
  v os w   u os w   sin w  
=
 +

 ,
x u2 + v 2 u u2 + v 2 v
uv w
  v sin w  e u sin w  e os w  e
=
 +
 + uv  w ,
y u2 + v 2 u u2 + v 2 v

u
 e
v
 e
= 2 2

.
z u + v u u2 + v 2 v

^n raport u u, v si respe tiv w. Obtinem:
Sa derivam ^n ontinuare pe
x
2
2
2
2uv os w  e v os w  2 e

v
os
w
+

v
sin
w
+

u
=
 +
 +
x2
xy
xz
(u2 + v 2 )2 u u2 + v 2 u2
(v 2 u2 ) os w  e u os w  2 e sin w  e sin w  2 e
 v + u2 + v2  uv + u2v  w uv  uw ,
+
(u2 + v 2 )2
2
2
2
(u2 v 2 ) os w  e v os w  2 e

u
os
w
+

u
sin
w
+

(
v
)
=
 +

x2
xy
xz
(u2 + v 2 )2 u u2 + v 2 uv
2uv os w  e u os w  2 e sin w  e sin w  2 e
 +

+ 2 

,
(u2 + v 2 )2 v u2 + v 2 v 2
uv w
uv wv
2
2
v sin w  e v os w  2 e

(
uv
sin
w
)
+

(
uv
os
w
)
=
 +

x2
xy
u2 + v 2 u u2 + v 2 uw
u sin w  e u os w  2 e
os w  e sin w  2 e

+


 .
u2 + v 2 v u2 + v 2 vw
uv w
uv w2
2
Din sistemul format din ultimele trei relatii de mai sus, ^l determinam pe 2 .
x
Avem:
"
!
2
1
 e u2 v (u2 3v 2 ) os2 w
 e uv 2 (v 2 3u2 ) os2 w
2
=
+
v
sin
w
+
+
x2 uv (u2 + v 2) u
(u2 + v 2 )2
v
(u2 + v 2 )2

 e 2(u2 + v 2 )
 2 e uv 3 os2 w  2 e u3 v os2 w  2 e
+ u sin2 w + 
sin w os w + 2  2 2 + 2  2 2 + 2 
w
uv
u
u +v
v
u +v
w #
2
2
2
2
2
2
2
2
2
e
e
e
  2u v os w  

 (u + vuv) sin w+uv
 u2 + v2 uw  2v sin w os w vw
 2u sin w os w :

^n raport u u, v si respe tiv w. Obtinem:
Sa derivam a um pe
y
2
2
2
2uv sin w  e v sin w  2 e

v os w + 2  v sin w +

u=
 +
 +
xy
y
yz
(u2 + v 2 )2 u u2 + v 2 u2
(v 2 u2 ) sin w  e u sin w  2 e os w  e os w  2 e
+
 v + u2 + v2  uv u2v  w + uv  uw ,
(u2 + v 2 )2

314

Capitolul 6

2
2
(u2 v 2 ) sin w  e v sin w  2 e
2

u os w + 2  u sin w +

( v) =
 +

xy
y
yz
(u2 + v 2 )2 u u2 + v 2 uv
2uv sin w  e u sin w  2 e os w  e os w  2 e
 +

 + uv  vw ,
(u2 + v 2 )2 v u2 + v 2 v 2
uv 2 w
2
v os w  e v sin w  2 e u os w  e
2

( uv sin w)+ 2 (uv os w) = 2 2  + 2 2 
+
 +
xy
y
u + v u u + v uw u2 + v 2 v
u sin w  2 e
sin w  e os w  2 e
+ 2 2
 + uv  w2 .
u + v vw
uv w
2
Din sistemul de mai sus ^l determinam pe 2 . Avem:
y
"
!
2
2
2
e
u v ( u 3v 2 ) 2
1

 e 

2
v
os
w
+
u os2 w+
=
sin
w
+
2
2
2
2
2
2
y
uv (u + v ) u
(u + v )
v
!
2
2
2
2
2
2
2
3
e
e
uv (v 3u ) 2
  2(u + v )
  uv sin w  2 e u3v sin2 w
+
sin
w

sin
w
os
w
+

+

+
(u2 + v 2 )2
w
uv
u2 u2 + v 2 v 2 u2 + v 2
 2 e
 2 e (u2 + v 2 ) os2 w  2 e 2u2v 2 sin2 w  2 e
+

+

2
v
sin
w
os
w
+

+ 2
w
uv
uv
u2 + v 2
uw
vw
2u sin w os w.
^In sf^arsit sa derivam pe   ^n raport u u, v si respe tiv w. Obtinem:
z
2
2
2
v 2 u2  e
u
 2 e

v os w +

v sin w + 2  u = 2 2 2 
+ 2 2  2+
xz
yz
z
(u + v ) u u + v u
2
e
e

v

2uv

,
+ 2 22
(u + v ) v u2 + v 2 uv
2
2
2
2uv
 e
u
 2 e

u os w +

u sin w + 2  ( v ) =

+

xz
yz
z
(u2 + v 2 )2 u u2 + v 2 uv
v
 2 e
u2 v 2  e


,
(u2 + v 2 )2 v u2 + v 2 v 2
2
2
u
 2 e
v
 2 e

( uv sin w) +

(uv os w) = 2 2 

.
xz
yz
u + v uw u2 + v 2 vw
2
Din sistemul de mai sus ^l determinam pe 2 . Avem:
z
"
!
2
1
 e u2 v os2 w(3v 2 u2 ) u2 v sin2 w(3v 2 u2 )
=
+
+
z 2 uv (u2 + v 2 ) u
(u2 + v 2 )2
(u2 + v 2 )2
!
u3 v  2 e
uv 3  2 e
 e uv 2 os2 w(3u2 v 2 ) uv 2 sin2 w(3u2 v 2 )
+
+

+

+
v
(u2 + v 2 )2
(u2 + v 2 )2
u2 + v 2 u2 u2 + v 2 v 2
#
 2 e 2u2 v 2
:

uv u2 + v 2
Rezulta atun i:
"
2 2 2
 e
1
 e
 2 e
 2 e u2 + v 2
 = 2 + 2 + 2 =
v
+
u
+
uv
+
uv
+

x
y
z
uv (u2 + v 2 ) u
v
u2
v 2
uv

Pun te de extrem libere si u legaturi

315

#
"
#
1
1   2 e
1  e 1  e  2 e  2 e  1
 2 e
 w2 = u2 + v2 u u + v v + u2 + v2 + u2 + v2 w2 =
!
!
"
#

1
 e
1 
 e
1
1 
1   2 e
= 2 2 
u
+ 
v
+ 2+ 2
.
u + v u u u
v v v
u v w2
b) Avem relatia:
q
q
e
(x; y; z ) = (a (1 v 2 )(u2 1) os w; a (1 v 2 )(u2 1) sin w; auv ) = (
u; v; w):
Derivam relatia subliniata ^n raport u u, v si respe tiv w. Obtinem:
8
>

 e
  qa(1 v 2 )u os w   qa(1 v 2 )u sin w
>
>
>
+
+



av
=
>
>
>
x (1 v 2 )(u2 1) y
u
>
(1 v 2 )(u2 1) z
>
>
>
<
  qa(u2 1)v os w   qa(u2 1)v sin w  
 e
+
+



au
=
>
>
x (1 v 2 )(u2 1) y
v
>
(1 v 2 )(u2 1) z
>
>
>
>
q
>
 q
 e

>
>
>

( a (1 v 2 )(u2 1) sin w) +

(a (1 v 2 )(u2 1) os w) = :
:
x
y
w
  
este
Determinantul sistemului de mai sus ^n ne unos utele , ,
x y z
 = a3 (v 2 u2 ).
  
Determinam pe ,
si
din sistemul de mai sus. Avem:
x
y
z
q
q
u os w (1 v 2 )(u2 1)  e v os w (1 v 2 )(u2 1)  e

=
 u +
 v
x
a(v 2 u2 )
a(v 2 u2 )
 e
sin w
q

,
a (1 v 2 )(u2 1) w
q
q
2
2
e
(1
v
)(
u
1)
(1 v 2 )(u2 1)  e
u
sin
w
v
sin
w


=

+
 v +
y
a(v 2 u2 )
u
a(v 2 u2 )
 e
os w

+ q
,
a (1 v 2 )(u2 1) w
  (1 u2 )v  e (v 2 1)u  e
=
 +
 .
z a(v 2 u2 ) u a(v 2 u2 ) v

Derivam ^n ontinuare pe
^n raport u u, v si respe tiv w. Obtinem:
x
 2  qa(1 v 2 )u sin w
2
 2  qa(1 v 2 )u os w
+
+


 av =
x2
(1 v 2 )(u2 1) xy (1 v 2 )(u2 1) xz
q
(1 v 2 )(uq2 + v 2 2u2 v 2 )
 e u (1 v 2 )(u2 1)
 2 e
=
os w 
os
w

+
u
a(v 2 u2 )
u2
a(v 2 u2 )2 (1 v 2 )(u2 1)
q
2
2
2
e
v
(1 v 2 )(u2 1)
(1 v )uv
(u + v 2)
 2 e

q
+
+
os w 
+
os w 
v
a(v 2 u2 )
uv
a(v 2 u2 )2 (1 v 2 )(u2 1)

316

Capitolul 6

 e
 2 e
sin w
u sin w
q


,
a(u2 1) (1 v 2 )(u2 1) w a (1 v 2 )(u2 1) uw
 2  qa(u2 1)v os w  2  qa(u2 1)v sin w  2 
+
+


 au =
x2
(1 v 2 )(u2 1) xy (1 v 2 )(u2 1) xz
q
uv (u2 q1)(u2 + v 2 2)
 e u (1 v 2 )(u2 1)
 2 e
=
os w 
os
w

u
a(v 2 u2)
uv
(v 2 u2 )2 (1 v 2 )(u2 1)
q
 e v (1 v 2 )(u2 1)
 2 e
(u2 1)(uq2 + v 2 2u2v 2 )
os w 
+
os
w

v
a(v 2 u2 )
v 2
a(v 2 u2 )2 (1 v 2 )(u2 1)
 2 e
sin w
v sin w  e
q


,
a(1 v 2 ) w a (1 v 2 )(u2 1) wv
q
q
2
2
2
2
2 2
2  ( a (1 v )(u 1) sin w) + xy  (a (1 v )(u 1) os w) =
x
q
q
e
(1 v 2 )(u2 1) os w  2 e
u (1 v 2 )(u2 1)
u

=
sin w 
 uw
a(v 2 u2 )
u q
a(v 2 u2 )
q
v (1 v 2 )(u2 1) sin w  e v (1 v 2 )(u2 1) os w  2 e
 v +
 vw
a(v 2 u2 )
a(v 2 u2 )
 e
 2 e
sin w
os w
q
q


.
a (1 v 2 )(u2 1) w a (1 v 2 )(u2 1) w2
2
1

Din sistemul de mai sus dedu em 2 = 2 2 2
x
a (v u )(1 v 2 )(u2 1)
"
u(1 v 2 )(u2 1)( u4 v 2 3v 4 u2 + 6u2 v 2 2v 4 u2 3v 2 ) 2

os w
(v 2 u2 )2

 e  2
2
2
2
+ v (u 1)(1 v 2 )  sin2 w+
(u 1)(1 v )u sin w 
u
!
 e
v (u2 1)(1 v 2 )(3u4 v 2 + u2 v 4 6u2 v 2 2u4 + 3u2 + v 2 ) 2
os
w

+
+
(v 2 u 2 )2
v
 e u2 (1 v 2 )2 (u2 1)2 2  2 e
+
os w  2 +
+2(v 2 u2 ) sin w os w 
w
v 2 u2
u
2
2
2
2
2
2
2
e
e
v (1 v ) (u 1)


+
os2 w  2 + (v 2 u2 ) sin2 w  2
2
2
(v u )
v
w
2
2
2
2
2
2
e
2uv (1 v ) (u 1)
2 w    + 2u(1 v 2 )(u2 1) sin w os w   e
os
v 2 u2
uv #
uw
2 e

2v (1 v 2 )(u2 1) sin w os w 
.
vw

Derivam a um pe
^n raport u u, v si w. Avem:
y
+

Pun te de extrem libere si u legaturi

 2  qa(1 v 2 )u sin w
2
+

 av =
(1 v )(u 1) y 2
(1 v 2 )(u2 1) yz
q
2
2
2
2
2
e
(1 v 2 )(u2 1)  2 e
u
sin
w
sin w(1 v )(u + v 2u v )  
q
=

 u2 +
a(v 2 u2 )
a(v 2 u2 )2 (1 v 2 )(u2 1) u
q
uv sin w(1 qv 2 )(u2 + v 2 2)  e v sin w (1 v 2 )(u2 1)  2 e
+
 +
 vu
a(v 2 u2 )
a(v 2 u2 )2 (1 v 2 )(u2 1) v
2 ) os w
 e
 2 e
os w
u(1 vq
q
 +

,
a(1 v 2 )(u2 1) (1 v 2 )(u2 1) w a (1 v 2 )(u2 1) uw
 2  qa(u2 1)v os w  2  qa(u2 1)v sin w  2 
+
+


 au =
xy (1 v 2 )(u2 1) y 2
(1 v 2 )(u2 1) yz
q
2
2
2
e
(1 v 2 )(u2 1)  2 e
u
sin
w
uv (u 1)(qu + v 2) sin w  
=

 uv
a(v 2 u2 )
a(v 2 u2 )2 (1 v 2 )(u2 1) u
q
2
2
2
2
2
e
v
sin
w
(1 v 2 )(u2 1)  2 e
sin w(u 1)(u + v 2u v )  
q

+
 v2 +
a(v 2 u2 )
a(v 2 u2 )2 (1 v 2 )(u2 1) v
v os w
 e
 2 e
os w
q
+


+ q
,
a(1 v 2 ) (1 v 2 )(u2 1) w a (1 v 2 )(u2 1) vw
q
2 q
2

( a (1 v 2 )(u2 1) sin w) + 2  (a (1 v 2 )(u2 1) os w) =
xy
y
q
q
u (1 v 2 )(u2 1)
 e u (1 v 2 )(u2 1) sin w  2 e
=
os
w

 uw +
a(v 2 u2 )
u q
a(v 2 u2 )
q
v (1 v 2 )(u2 1) os w  e v (1 v 2 )(u2 1) sin w  2 e
 v +
 vw
+
a(v 2 u2 )
a(v 2 u2 )
 e
 2 e
sin w
os w
q


+ q
.
a (1 v 2 )(u2 1) w a (1 v 2 )(u2 1) w2
1
2

Din sistemul de mai sus dedu em pe 2 = 2 2 2
y
a (v u )(1 v 2 )(u2 1)
"
2 2
4 2
2 4
2 2
2
2
4
 u(1 v )(u 1)(u v +(v32u vu2)2 6u v + 3v + u 2v ) sin2 w

 e 
u(1 v 2 )(u2 1) os2 w 
+ v (1 v 2 )(u2 1) os2 w
u
!
 e
v (1 v 2 )(u2 1)(2u4 3u4 v 2 u2 v 4 + 6u2 v 2 3u2 v 2 ) 2
sin
w

(v 2 u2 )2
v
2
2
2
2
2
2
e
e
  u (1 v ) (u 1) 2  
2(v 2 u2 ) sin w os w 
+
sin w  2 +
w
v 2 u2
u
2 e
v 2 (1 v 2 )2 (u2 1)2 2  2 e

+
sin w  2 + (v 2 u2) os2 w  2
v 2 u2
v
w
2
xy

2
w
 a(1 v2 )u os
2
q

317

318

Capitolul 6

2
 2 e
2uv (1 v 2 )2 (u2 1)2 2
2 )(u2 1) sin w os w   e +
sin
w

2
u
(1
v
v 2 u2
uv
uw
2 e

.
+2v (1 v 2 )(u2 1) sin w os w 
vw

Sa derivam a um pe
^n raport u u, v si w. Avem:
z
2
2
 2  qa(1 v 2 )u sin w
2
  qa(1 v )u os w
+
+


 av =
xz (1 v 2 )(u2 1) yz (1 v 2 )(u2 1) z 2
2uv (1 v 2 )  e (1 u2 )v  2 e (v 2 1)(u2 + v 2 )  e
=
 +
 + a(v2 u2)2  v +
a(v 2 u2 )2 u a(v 2 u2 ) u2
(v 2 1)u  2 e
,
+ 2 2 
a(v u ) uv
 2  qa(u2 1)v os w  2  qa(u2 1)v sin w  2 
+
+


 au =
xz (1 v 2 )(u2 1) yz (1 v 2 )(u2 1) z 2
(1 u2 )(u2 + v 2 )  e (1 u2 )v  2 e 2uv (1 u2 )  e
 u + a(v2 u2)  uv + a(v2 u2)2  v +
=
a(v 2 u2 )2
(v 2 1)u  2 e
+ 2 2  2,
a(v u ) v
q
q
2
2
2
2
 ( a (1 v )(u 1) sin w) + yz  (a (1 v2)(u2 1) os w) =
xz
(v 2 1)u  2 e
(1 u2 )v  2 e
+ 2 2 
.
= 2 2 
a(v u ) uw a(v u ) vw
2
1
Din sistemul de mai sus ^l determinam pe 2 = 2 2 2

z
a (v u )(1 v 2 )(u2 1)
"
22 2
2 2
2
22 2
2
2 2
e
e
 (1 v ) ((uv2 1)u2)u2(u + 3v )  u + (1 v ) ((uv2 1)u2)v2(3u + v )  v +
#
(1 v 2)(u2 1)3 v 2  2 e (1 v 2)3 (u2 1)u2  2 e 2(1 v 2 )2 (u2 1)2 uv  2 e
 u2 +
 v2 +
 uv .
+
v 2 u2
v 2 u2
v 2 u2
Rezulta atun i:2
1
  2 2

 = 2 + 2 + 2 = 2 2 2
x
y
z
a (v u )(1 v 2 )(u2 1)
2
e
e
 2u(1 v2)(u2 1)  u + 2v(u2 1)(1 v2)  v (1 v2)(u2 1)2  u2
!
 2 e
 e
1
 2 e
 e
2
2
2
2
2
(1 v ) (u 1)  2 + (v u )  2 = 2 2 2 2u 
2v  +
v
w
a (u v )!
u
v
2
2
2
2
2
e
e
e

(u v )



+(u2 1)  2 + (1 v 2 )  2 +
2 =
u( "
v # (1 v"2 )(u2 1) w
#
)
1
 e

 e
u2 v 2

 2 e
2
2
= 2 2 2
(u 1) 
+
(1 v ) 
+
.

a (u v ) u
u
v
v
(1 v 2 )(u2 1) w2

319

Pun te de extrem libere si u legaturi

PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE


23. Sa se al uleze extremele (lo ale) ale urmatoarelor fun tii:
a) z (x; y ) = x4 + y 4 4xy ; b) z (x; y ) = x3 y 2 (a x y ); a > 0;
) z (x; y ) = xy 2 ex y ; d) z (x; y ) = (x2 + y 2 )e (x +y ) ;
e) z (x; y ) = x4 + y 4 2x2 + 4xy 2y 2 ; f) z (x; y ) = x3 + 3xy 2 15x 12y ;
(ax + by + )2
; 6= 0; h) u(x; y; z ) = x2 + y 3 + z 2 + 12xy + 2z ;
g) z (x; y ) = 2 2
x +y +1
y2 z2 2
i) u(x; y; z ) = x2 + y 2 + z 2 yz 2x + y ; j) u(x; y; z ) = x + + + ; x; y; z > 0:
4x y z
2
24. Sa se arate a fun tia f : IR ! IR de nita prin:
f (x; y ) = (1 + ey ) os x yey
are o in nitate de maxime lo ale si ni i un minim lo al.
25. Sa se ^mparta numarul 24 ^n trei parti, asa fel ^n ^at patratul primei parti
^nmultit u elelalte doua, sa dea un produs maxim.
26. Sa se gaseas a distanta minima dintre dreptele de e uatii:
x x1 y y1 z z1
x x2 y y2 z z2
(d1 )
=
=
si (d2 )
=
=
.
a1
b1
1
a2
b2
2
27. Sa se determine pun tele de extrem (lo ale) u legaturi pentru urmatoarele
fun tii:
x y
a) z (x; y ) = + ; x2 + y 2 = 1; (a; b > 0):
a b 2
x y2
b) z (x; y ) = x + y ; 2 + 2 = 1; (a; b 2 IR ):
a
b
) z (x; y ) = ax + by ; x2 + xy + y 2 = k2 ; (k > 0; a; b 2 IR ).
d) u(x; y; z ) = x 2y + 2z ; x2 + y 2 + z 2 = 1:
x2 y 2 z 2
e) u(x; y; z ) = x2 + y 2 + z 2 ; 2 + 2 + 2 = 1; (a > b > > 0).
a
b

f) u(x; y; z ) = xy 2 z 3 ; x + 2y + 3z = a; (a 2 IR ).
g) u(x; y; z ) = a2 x2 +8b2 y 2 + 2 z 2 (ax2 + by 2 + z 2 )2 ; x2 + y 2 + z 2 = 1; (a>b> > 0):
< xy + xz + yz = 8
h) u(x; y; z ) = xyz ; :
x + y + z = 5:
8
<
Ax + By + Cz = 0
i) u(x; y; z ) = (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 ; : 2 2 2
x + y + z = R2 ; (R > 0):
j) f (x; y; z; t) = x + y + z + t; xyzt 4 = 0; ( > 0).
28. Sa se determine distanta minima de la pun tul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) p^ana la planul
(P ) : Ax + By + Cz + D = 0.
2

320

Capitolul 6

29. Sa se demonstreze a ^n ori e triunghi ^ns ris ^n er ul de raza R are lo
inegalitatea a2 + b2 + 2  9R2 :
30. Se ere8distanta minima de la pun tul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) p^ana la dreapta:
< Ax + By + Cz + D = 0
(d) : 0
A x + B 0 y + C 0 z + D 0 = 0:
31. Sa se determine dreptunghiul de arie maxima ^ns ris ^ntr-o elipsa (dreptunghiul are laturile paralele u axele elipsei).
32. Sa se determine paralelipipedul de volum maxim ^ns ris ^ntr-un elipsoid.
33. Sa se determine elipsa de arie minima are tre e printr-un pun t dat M0 (x0 ; y0 ),
x0 ; y0 6= 0 (elipsa se presupune raportata la axele ei).
34. Sa se determine elipsoidul de volum minim are tre e printr-un pun t dat
M0 (x0 ; y0 ; z0 ), x0 ; y0 ; z0 6= 0 (elipsoidul se presupune raportat la axele lui).
35. Sa se gaseas a pun tele interse tiei ilindrului de e uatie x2 + y 2 = 1 u planul
de e uatie 2x + 3y + z 1 = 0 are sunt ele mai apropiate si apoi are sunt ele mai
^ndepartate de origine.
36. Un rezervor are forma a doua paralelipipede suprapuse, el de deasupra de
lungime egala u jumatate din lungimea elui de jos, iar latimea si ^naltimea respe tiv
egale u ale elui de jos (vezi Figura 6.9). Partea de sus a rezervorului (fata de sus a
paralelipipedului de deasupra) este des operita. Volumul V al rezervorului ind dat,
sa se determine dimensiunile lui astfel ^n ^at sa se foloseas a minimum de material.
y

x/2
x/2
z

x
Figura 6.9

37. Sa se determine extremele (globale) ale urmatoarelor fun tii de nite pe
multimi ompa te:
a) z (x; y ) = x 2y 3; 0  x  1; 0  y  1; 0  x + y  1:
b) u(x; y; z ) = x2 + 2y 2 + 3z 2 ; x2 + y 2 + z 2  100:
) u(x; y; z ) = x + y + z; x2 + y 2  z  1:
38. Sa se determine extremele (lo ale) ale fun tiei:

Pun te de extrem libere si u legaturi

321

a) y = y (x) de nita impli it de e uatia:


i) x2 2xy + 5y 2 2x + 4y + 1 = 0;
ii) x3 y 3 3x 3y + 6 = 0;
iii) x3 + y 3 3x2 y 3 = 0:
b) z = z (x; y ) de nita impli it de e uatia:
i) x2 + 2y 2 + z 2 4z 8 = 0;
ii) (x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 (x2 + y 2 z 2 ); a > 0:
39. Ce devin e uatiile urmatoare da a se s himba fun tia dupa um urmeaza:
z
a) xy 0 y [ln (xy ) 1 = 0 da a y = ; (y = y (x); z = z (x));
x z
2
00
0
2
2
b) x y + xy + (x  )y = 0 da a y = p ; (y = y (x); z = z (x)):
x
40. Ce devin e uatiile urmatoare da a se fa s himbarile de variabila indi ate:
a) x4 y (4) + 3x2 y 00 7xy 0 + 8y = 0; x = et ; (y = y (x));
b) (1 x2 )y 00 xy 0 + ! 2 y = 0; x = os t; (y = y (x));
) xy 00 + y 0 + xy = 0; x2 = 4t; (y = y (x));
d) y 00 + (4ex 1)y 0 + 4e2x y = 0; x = ln t;
e) (ax + b)3 y 000 + m(ax + b)2 y 00 + n(ax + b)y 0 + ky = 0; ax + b = et :
41. ^In expresiile diferentiale are urmeaza sa se fa a s himbarile de variabila si de
fun tie indi ate la e are:
8
xy 0 y < x = % os t
a) E =
(y = y (x); % = %(t)):
;
x + yy 0 : y = % sin t;
8
(y 0)2 yy 00 < x = v u
b) E =
; :
(y = y (x); v = v (u)).
y2
y = eu+v ;
8
xy 0 y < x = % os t
(y = y (x); % = %(t)):
;
) E = p
1 + y 02 : y = % sin t;
42. ^In e uatiile are urmeaz
a sa se fa a s himbarile indi ate la e are:
8
<
x = et
(y = y (x); u = u(t)):
a) xyy 00 xy 02 + y 2 = 0; :
y = eu ;
8
u+v
>
>
< x =
b) 2y 000(1 + y 0 ) 6y 002 + y 00 (y 0 1)2 = 0; >
(y = y (x); v = v (u)):
u2v
>
: y =
;
2
43. Lu^and pe u si v a noi variabile independente sa se transforme urmatoarele
e uatii:
8
>
< u = x
z
z
z = 0; da a >
a) x  + y 
y
x
y
:
: v =
x

322

Capitolul 6

p
u = ln x2 + y 2
z
z
(x y )  = 0; da a >
b) (x + y ) 
y
x
y
: v = ar tg
:
x
x
y
2z 2z
) 2 + 2 = 0; da a u = 2 2 ; v = 2 2 .
x y
x +y
x8 + y
2
2
2
<
u = x + 2y + 2
 z  z  z z z
d) 2 2 +
+
+
=
0
da 
a
2
:
x xy y x y
v = x y 1:
8
p
<
u=x 2 y
 2 z 1 z
2z
(y > 0) da a :
e) 2 y  2 = 
x
y
2 y
v = x + 2py:
8
<
x = (u + v )2
2z
2z
f) x  2 y  2 = 0 (x; y > 0) da a :
x
y
y = (u v )2 ;
(z = z (x; y )).
44. Presupun^and pe u si v a noi variabile independente si pe w a o noua fun tie
sa se transforme ^n noile variabile urmatoarele e uatii:
z
z
1
1 1
a) x2  + y 2  = z 2 ; da a u = x; v = ; w =
.
x
y
y
z x
z
z
b) (xy + z )  +(1 y 2 )  = x + yz da a u = yz x; v = xz y; w = xy z .
x
y
z
z
u
u
) x2  + y 2  = z 2 ; da a x = u; y =
; z=
.
x
y
1 + uv
1 + uw
z 1  2 z 1
x
d) + y  2 =
da a u = ; v = x; w = xz y:
y 2 y
x
y
2
2
2
z z
y
z
z
+ 2 = 0 da a u = x + y; v = ; w = ;
e) 2 2
x
xy y
x
x
(z = z (x; y ); w = w(u; v )).
45. Sa se arate a e uatia:
2z
z
z
+ 2xy 2  + 2(y y 3 )  + x2 y 2z 2 = 0; (z = z (x; y ))
2
x
x
y
1
nu-si s himba forma prin transformarea de variabile x = uv; y = .
v
2w
46. Ce forma ia e uatia
+ w = 0 (w = w(x; y )) da a punem w = f (u),
xy
unde u = (x x0 )(y y0 ) ?
2z
2z
47. Sa se rezolve e uatia 2 = a2 2 (z = z (t; x)) introdu ^and variabilele
t
x
independente u = x at; v = x + at.
48. Sa se demonstreze a forma e uatiei lui Lapla e:
2 2
 = 2 + 2 = 0
x
y
este invarianta pentru ori e s himbare nesingulara de variabile x = '(u; v ); y =
8
>
<

Pun te de extrem libere si u legaturi


!

323

' 
'

D(x; y )
= 0 are satisfa e onditiile
6
=
si
=
.
= (u; v ) adi a
D(u; v )
u v v
u
49. Sa se transforme ^n oordonate polare (sferi e), fa ^and ^nlo uirile x =
= r sin ' os  , y =! r sin ' sin
 , z = r! os ' ^n urmatoarele expresii:
!2
2
u
2u 2u 2u
u
u 2
a) E1 =
+
+
; b) E2 = 2 + 2 + 2 ,
x
y
z
x y
z
(u = u(x; y; z )).
50. Sa se arate a expresiile E1 si E2 din Problema 49 ^si onserva forma la o
transformare oare are a oordonatelor (x; y; z ) ^n oordonate de forma:
x0 = a1 x + b1 y + 1 z ; y 0 = a2 x + b2 y + 2 z ; z 0 = a3 x + b3 y + 3 z ,
unde oe ientii ai ; bi ; i ; i = 1; 28
; 3 veri a relatiile:
<
1; da a i = j
ai aj + bi bj + i j = :
0; da a i 6= j;
i; j = 1; 2; 3:
51. Sa se transforme e uatia:
2w
2w
2w
2w
2w
2w
x2  2 + y 2  2 + z 2  2 + yz 
+ xz 
+ xy 
=0
x
y
z
yz
xz
xy
(w = w(x; y; z )) ^n noile variabile t, u si v onform formulelor:
x = uv; y = vt; z = tu:


INDICAT
 II S
 I RASPUNSURI
Capitolul 1
31. a) inf A = 1; 6 9 min A; sup A = 2; 6 9 max A;
b) inf A = 2; 6 9 min A; sup A = max A = 4;
) inf A = min A = 1; sup A = 3; 6 9 max A;

d) inf A = min A = 1; sup A = max


A = 100;

1
1
+



+
; 6 9 max A:
e) min A = inf A = 1; sup A = nlim
1
+
!1
22
n2
f) min A = inf A = 2; max A = sup A = 3:
g) sup A = 1; inf A = 1; 6 9 max A; 6 9 min A:
ai
32. Se foloseste inegalitatea mediilor pentru numerele
; i = 1; n si apoi
ai + bi
bi
pentru numerele
; i = 1; n .
ai + bi
33. Se apli a Problema 32 u bi = 1; i = 1; n.

Capitolul 2


sin n2 sin (n+1)
1
1
5
5
2
,
; nlim
x
=
;
b)
x
=
n
6 n + 2 n + 3 !1 n 6
n sin 2
n+1
1
da a  6= 2k si xn = 0, da a  = 2k ; nlim
!1 xn = 0 ; ) xn = 2n ; nlim
!1 xn = 2 ; d)
xn = a1 n ; nlim
!1 xn = a:
26. Se foloseste sirul bn = ln an si riteriul lestelui. a) 1 ; b) e1=3 .
27. a) (xn )n1 este stri t des res ator si 0 < xn < 1; 8 n  1; nlim
!1 xn = 0;
n+2
(x + 1); n  1; (xn )n4 este stri t des res ator si xn > 0;
b) xn+1 =
2(n + 1) n
8 n  1; nlim
!1 xn = 1.
p
p
3
28. = 3; =
.
9
q
p
p
29. a) an < 1 + 2an 1 si an > 1 ) an < a2n < 1 + 2an 1 ; din an > an 1 )
p
1p p
p
an < 1 + 2an ) 0 < an < ( 2 + 6) = a; de i 0 < an < a2 ; 8 n  1. Sirul
2
(an )n1 este stri t res ator si marginit, de i onvergent.

x1. 25. a) xn =
1
2

325

Indi atii si raspunsuri

p 1+b
; 8 b 2 IR+ se
b) (an )n1 este stri t res ator si folosind inegalitatea b 
2
arata a an < 3; 8 n  1; de i (an )n1 este onvergent.
30. a) Se foloseste indu tia matemati a; b) Conform Teoremei lui Weierstrass
rezulta a 9 l1 = klim
x ; l = lim x ; la limita ^n relatia de re urenta obtinem
!1 2k 2 k!1 2k+1
l1 = l2 ; de i (xn )n1 este onvergent.
x +   + xn xn+1 x1 +   + xn x1 +   + xn
31. Din inegalitatile xen+1 = 1
+
 n + 1 + n2 (n + 1) =
n+1
n +1
n2 + 1
1
= 2
(x1 +    + xn )  (x1 +    xn ) = xen rezulta a (xen )n1 este des res ator;
n (n + 1)
n
e
^n plus xen > 0; 8 n  1: Din Teorema lui Weierstrass rezulta a 9 l = nlim
!1 xn . Apoi
1
xe
1
din inegalitatile 0  xn+1  2 (x1 +    + xn ) = xen  1 ) nlim
!1 xn = 0, de i si sirul
n
n
n
mediilor aritmeti e xen0! 0; pentru n ! 11
.

a C
a  pp
B
32. xn+1 = marm |xn ; xn ;{z: : : ; xn}; p 1 A  mgeom xn ; xn ; : : : ; xn ; p 1 = a;
xn
xn
p 1
0

yn+1 = maritm y| n ; yn;{z: : : ; yn}; p 1  mgeom yn ; yn; : : : ; yn; p 1 = p a;


yn
yn
p 1
pp a
xn+1  xn ; 8 n  1; yn+1  yn; 8 n  1; de i 9 nlim
x
=
lim
y
=
n
n
!1
n!1
(obtinute prin tre ere la limita ^n relatiile de re urenta).
2p
( u Teorema lui Stolz-Cesaro); b) 1 ( u Teorema lui Stolz-Cesaro);
33. a)
p+1
) pp ( onse inta 4)(a Teoremei
p p lui) Toplitz). p
p
3
3
3
3
; nlim
35. a) LIM (an ) =
; 0;
;
a
=
an = ; nlim
n
!1
!1
2
2
2
2

1
1
1 1
a
=
a
=
b) LIM (an ) =
; ; nlim
;
lim
;
n
n
2 2p !1
2
p2 n!1
)
(
3 1 1 3
; ; 0; ; ; 1 ; nlim
a = 1.
) LIM (an ) = 1;
!1an = 1; nlim
!1 n
2 2 2 2
36. a) nlim
!1yn = nlim
!1[(yn + xn ) + ( xn )  nlim
!1(xn + yn ) + nlim
!1( xn ) =
x ) nlim
x + lim y , onform Problemei 23, a).
= nlim
!1(xn +yn ) nlim
!1(xn +yn )  nlim
!1 n
!1 n n!1 n
Asemanator se demonstreaza ineg. b){d) folosind Problema 23.
1
= 1; a easta egalitate omx  lim
37. Din Problema 36 rezulta a nlim
!1 n n!1 xn
binata u relatia din enunt ne da: nlim
x = nlim
!1xn , de i (xn )n1 este onvergent,
!1 n


1
2 IR+ :
lim
n!1 xn
38. Se demonstreaza a LIM (xn yn)  LIM (yn ) si LIM (yn )  LIM (xn yn).
39. Se foloseste Teorema 7 de ara terizare a limitelor superioara si inferioara.
B


C
A

326

Indi atii si raspunsuri

11
1
1
1 
1 1 1
1+ +
; nlim
S
=
; seria
n
3
2 3 n + 1 n + 2 n + 3 !1
18
11
este onvergenta u suma S = .
p p + 1 + p 18+ n + 1 p + n; lim S = p p + 1; seria este
b) Sn =
n!1 n
p
p
onvergenta u suma S =
+ 1.
1
1
1
1
1
) an = 2
; Sn =
; nlim
Sn = ;
3
2
3
2
3
!1
n (n + 1) (n + 1) (n + 2)
8 (n + 1) (n + 2)
8
1
seria este onvergenta u S = .
8
1 1
1 1 1
1
1
1 
1 
d) an =
, Sn =
=
+
+1
3 n +1 n +2 2n 1 2n +1
3 2 n +2
2n +1
1
1
n(2n + 3)
; nlim
S
=
;
seria
este
onvergent
a
u
suma
S
=
.
=
n
2(n + 2)(2n + 1) !1
2
2
3(n 1)
4
2
e) an =
+
; n  1; S = 3e + 4e 2(e 1) = 5e + 2, serie
(n 1)! (n 1)! n!
onvergenta.
21. an  nan ; 8 n  1; se foloseste riteriul de omparatie u marginire (I).
a
22. a) n  an ; 8 n  1; se foloseste riteriul de omparatie u marginire (I);
pa 1 +san1
1 + an
1 a
n
n
= 2  an 
= 2 + n ; se foloseste riteriul de omparatie u
b)
n
n 1
2
2n
2
1 a
X 1
X
n
marginire (I), seriile
2 si n=1 2 ind onvergente.
n=1 2n
1 a
X
n
este onver23. Se dem. prin redu ere la absurd. Presupunem a seria
n=1 1 + an
a
1
an
genta. Atun i n ! 0 ,
!
1 , an ! 0, pentru n ! 1, iar nlim
!1 1+ana =
1 + an
1 + an
n
1 a
1
1
X
X
X
n
= nlim
!1(1 + an ) = 1: Rezulta a seria n=1 an  n=1 1 + an , de i n=1 an este onvergenta,
1 a
X
n
eea e ontrazi e ipoteza. De i
(D).
1
+
an
n=1
1 4
1
1 1
1
X
X
X
X
4
an
(C);
b)
a

;
8
n

1,
iar
(C)
)
an 
24. a)
n
n2
2n
2n
n
=1
n
=1
n
=1
n=1
1  2 n
1
1 1
1
X
X
X
X
1
an 
(C); )
an (C); e)
(C); d) an  2 ; 8 n  2,
(C)
)
2
n
n=1 3
n=1
n=1 n
n=1
1 1
1
X
X
1 1
1
an  n   2 = 2 ; 8 n  2;
2 (C) ) n=1 an (C).
n n
n
n=1 n
1
1
pn a = 1 < 1 ) X
pn a = 2 < 1 ) X
a
(C).
b)
lim
an (C). )
25. a) nlim
n
n
n
n!1
!1
5
2
n=1
n=1
1
X
p
n
lim an = 0 < 1 ) an (C).
n!1
n=1

x2. 20. a) Sn =

327

Indi atii si raspunsuri

1
X
an+1
1
an+1
26. a) nlim
!1 an = nlim
!1 1 + 1 2n  (n + 1) =
!1 an = 1 > 1 ) n=1 an (D); b) nlim
n
1


1 n
n+1
e
e
an+1
1
+

=
lim
=
.
Da 
a
<1,
= 0 < 1 ) an (C); ) nlim
!1 an n!1
n
(n +1)a +1 a
a !
n=1
1
1
X
X
an
e
n
1 =
a > e : an (C); da a > 1 , a < e : an (D); da a a = e: nlim
!1
a
an+1
n=1
n=1
1
1
X
X
1 1
an (C) da a a > e si (D) da a 0 < a  e.
an (D). De i
= + <1)
e 2
n=1 8
n=1
1
X
>
>
>
!
1; da a a > 1 ) an (D)
>
<
an+1
an
n1
=1
Pentru
d) nlim
X
!1 an = 1; nlim
!1 n an+1 1 = >
>
>
(C)
:
1
;
da 
a
a
<
1
)
>
:
n=1
1
1
X
X
an+1
an (C) da a 0 < a < 1, (D) da a a  1. e) nlim
1 (D). De i
a = 1:
= 1,
!1
a
n
n
=1
n=1
!
1
X
an
lim
n
an (C); da a 1 < 1 ,
1
=

1.
Da 
a

1
>
1
,

>
2:
n!1
an+1
n=1
1 1
1
1
1 1
1
X
X
X
X
X
an (D); da a = 2 : seria an =
< 2:
 n (D). De i an (C)
n=1 n + 1
n=1
n=1
n=1
n=1
!
a
a
an
an+1
da a > 2, (D) da a 0 <  2. f) nlim
!1 an = 1; nlim
!1 n an+1 1 = b . Da a b < 1
1
1
X
X
, a < b: an (D); da a ab > 1 , a > b: an (C). Da a a = b nu putem pre iza
n=1
n=1
!
an
an+1
natura seriei are depinde de sirul (an )n1 . g) nlim
!1 n an+1 1 = a.
!1 an = 1; nlim
"
!
#
1
1
X
X
an
an (C); da a a = 1: nlim
an (D); da a a> 1:
Da a 0 <a< 1:
1
!1 n an+1 1
n=1
n=1
X

 ln n = 0 < 1 )

an (D). De i

n=1
an+1

n=1

an (C) da a a > 1, (D) da a 0 < a


!

 1.

h)

an
Pentru =
6 0: nlim
!1 an = 1; nlim
!1 n an+1 1 = a + 1. Da a a + 1 > 1
1
1
X
X
, a > 0: an (C); da a a + 1 < 1 , a < 0 : an (D); da a = a:
n=1
n=1!
"
#
1
1
X
X
an
lim
n
an (C)
a
(D).
De i
pentru

=
6
0:
1
1
ln
n
=
0
<
1
)
n
n!1
an+1
n=1!
n=1
an+1
an
da a > a si (D) da a  a. Pentru = 0: nlim
=
1;
lim
n
1 =
!1 an
n!1
an+1
= 1 a < 1, de i

n=1

an (D).

328

Indi atii si raspunsuri

1
1
1
X
X
X
ln a1n
1 (D).
a
=
a
(D),
da 
a

=
6
0;
da 
a

=
0
=
0
<
1,
27. a) nlim
n
n
!1 ln n
n=2
n=2
n=2
1
1
X
X
ln a1n
ln a1n 4
De i an (D), 8 2 IR. b) nlim
a
(C).
)
lim
=
1
>
1,
= >1)
n
!1 ln n
n!1 ln n
3
n=1
n=2
1
X
an (C).
n=1
1 1
1
X
X
1

, areia i se apli a riteriul integral sau se apli a
28.
n=2 n ln n
n=1 n ln (n + 1)
1
X
Problema 13, a) u p = 1 ) an (D).
n=1
1
1
1 1
1
X
X
X
X
1
q
janj =
29. a)
 n ) an nu este absolut onvergenta;
n=1 n(n + 1)
n=1
n=1
n=1
1
1
X
X
1
& 0, n ! 1, onform riteriului lui Leibniz ) an (C) ) an
bn = q
n(n + 1)
n=1
n=1
1
1
1
1
1
2
X (n!)
X
X
X
X
bn+1 1
janj = (2
an
(S.C.). b)
bn ; nlim
j
a
j
(C)
)
=
=
<
1
)
n
!1 bn
4
n=1 n)!
n=1
n=1
n=1
n=1
1
1
1
1
1
X
X
X
X
X
bn+1 1
janj = 3n5+n 2 = bn; nlim
(A.C.). )
an
j
a
j
(C)
)
=
<
1
)
n
!1 bn
5
n=1
n=1
n=1
n=1
n=1
1
X
an (D). e) Se apli a riteriul lui Diri hlet pentru sirul
(A.C.). d) an 6! 0; n ! 1;
n=1
1
X
1
os n u sirul sumelor partiale Sn , unde jSn j  , da a
(an )n1 & 0 si seria
sin
n=1
2
1
1
X
X
an depinde de
an (C) pentru 6= 2k . Da a = 2k natura
6= 2k . De i
n=1
n=1
1 1
1
X
1 X
sirul (an )n1 . f) Da a > 1: jan j  ,
an (A.C.); da a 0 <  1 se
(C)
)
n n=1 n
n
=1

1
X
1
apli a riteriul lui Diri hlet pentru sirul
&
0 si seria sin n  os n2 are are
n n1
n=1
1
1
sirul sumelor partiale Sn = sin n(n + 1) marginit: jSnj  . De i pentru 0 <  1
2
2
1
X
seria an (C).
n=1

Capitolul 3

44. ) Pentru A1 = (1; 2) si A2 = (2; 3), A1 \ A2 = ;  A1 \ A2 = f2g.

46. a) A= (0; 1) [ (2; 3); A0 = [0; 1 [ [2; 3 = A; F r A = f0; 1; 2; 3g:


)
(


1
1 2k
S
0
;
; k  1 ; B = ;; B = [0; 1 [
b) B = f[0; 1) \ Qg
6k + 4
3

329

Indi atii si raspunsuri


(

1 2k
; k1
6k + 4(

1
; F r B = B \ CB = B \ C B = B \ IR = B:
B = [0; 1
3
p
p
) (
)
1
3
3
S 6k + 2
S
S
+ ; k0
+ ; k0
) C = f[0; 1) \ Qg
(6)k +( 1)(6k + 2) 2 p
6)k + 3 2
p
(

3
3
1
S 6k + 4
S
S
; k0
; k  0 ; C= ;; C 0 =[0; 1
6k +p5 2p )
(6k + 5)(6k + 6)( p2
p) ( p)
(
3
3
3
3 S 1
3 S
S
S
0
; C = C [ C = [0; 1
1+ ;
;1+
+
2 p2
2
p) ( 2
p2 2 )
(
)
(
6k + 2
3
3 S
3
1
4
S
S
+ ; k0
; k0 ;
6k + 3 2
5 2
(6k + 5)(6k + 6) 2

F r C = C \ CC = C \ C C = C \ IR = C:
47. a){ ) Se foloseste teorema de ara terizare a marginii inferioare a unei multimi,
1
^n are se ia " = .
n

2
1
48. jf (x) f (y )j  jx y j; 8 x; y 2 0; :
3
3
1
49. E uatia este e hivalenta u x = 2
sau x = '(x), unde ' : [0; 1 !
x + 3x + 4
! [0; 1, '(x) = x2 + 31x + 4 ; j'(x) '(y)j  165 jx yj; 8 x; y 2 [0; 1: Pentru x0 = 0,

1
1
5 n 4  5 n
4
e
x1 = '(x0 ) = , iar jxn xj 

;
< 10 2 ) n  4. De i

5
4
1 16 16
11 16
xe ' x4 = 0; 2133, adi a xe ' 0; 21:
p
p
1
1
54. p kAk2  kAk1  m kAk2 ; p kAk3  kAk1  n kAk3 ;
n
m
p
1
kAk4  kAk1  mn kAk4 ; pmn kAk5  kAk1  kAk5:
h
i1=2
h
i1=2
h
i1=2
56. (II) a) kAU k = tr ((AU )(AU )T ) = tr (AUU T AT ) = tr (AAT ) =
= kAk si kUAk = kAU k = kAk:
b) Da a A = diag (a1 ; a2 ; : : : ; an ); B = (bij )ni;j =1 atun i:
2
31=2
2
31=2
X
X
p
kAB BAk = 4 (ai aj )2 b2ij 5  4 2 (jaij2 + jaj j2)b2ij 5  2 kAk  kB k:
i6=j
i6=j
(III) Se demonstreaza e dire t a spatiul (Mn(IR); kk) este spatiu liniar normat
omplet, e se foloseste faptul a (Mn (IR); k  k) este izomorf a spatiu liniar normat
u spatiul (IRn ; k  kd ).
6
57. a) nlim
!1 ~xn = (1; e; 1); b) nlim
!1 ~xn = (e ; 2; 1):
S

Capitolul 4

34. f nu este marginita.

330

Indi atii si raspunsuri



p
1
3  p
7 
= 2; inf f = f
=
35. a) sup f = f
2; b) sup f = 2; inf f = ;
4
4
4
) sup f = 1; inf f = f (1) = 2:
3
37. a) Pentru sirul xn = + 2n; n  0; xn ! 1; f (xn ) = 0 ! 0;
2
b) ln x  g (x)  3 ln x; 8 x  1; de i xlim
!1 g (x) = 1:
38. a) ^In 8 x 2 IR n f0g f este ontinua (este fun tie elementara); ^n x = 0, din

1
f (x) = 0 = f (0): De i f este ontinua
inegalitatea x sin  jxj rezulta a 9 xlim
!0
x
si ^n x = 0. b) ^Intr-o ve inatate oare are V = ( "; ") a originii, e uatia f 0 (x) = 0
are o in nitate de solutii, ^ntre doua astfel de solutii f este monoton res atoare sau
monoton des res atoare.
n m
4
1
41. a)
; b) ; ) 1 ; d) ; e) e2 ; f) e 1 ; g) 1 .
mn
9
2
42. a) Multimea pun telor de dis ontinuitate este Z ; a este pun te sunt pun te
de dis ontinuitate de spe ia a doua. ^In rest, f este ontinua. b) Multimea pun telor
de ontinuitate este Z ; restul pun telor IR n Z sunt pun te de dis ontinuitate de spe ia
a doua.
1
1
43. a) a1 = 1; b1 = ; b) a2 = 1; b2 = .
2
2
44. a) f j[ 1;1 este ontinua pe ompa t, de i uniform ontinua; f j(1;1) si f j( 1; 1)
sunt uniform ontinue. De i ^n nal f este uniform ontinua pe IR. b) f uniform
ontinua pe IR; ) f uniform ontinua pe [ 2; 5.
49. a) 0 ; b) 0 ; ) 2 ; d) 1 .
50. a) l12 = 1; l21 = 1; l1 = 1; l2 = 1; 6 9 l;
b) l12 = 0; l21 = 0; l1 = 0; l2 = 0; 6 9 l; ) l12 = 0; 6 9 l21 ; l1 = 0; 6 9 l2 ; l = 0;
d) l12 = 1; l21 = 1; l1 = 1; 6 9 l2 ; l = 1:
m
. Deoare e limita depinde de m
51. Pentru y = mx, lim f (x; y ) =
(x;yy=)!mx(0;0)
1 + m2
rezulta a nu exista lim f (x; y ), de i f nu este ontinua ^n (0; 0).
(x;y)!(0;0)
52. Pentru x = my 2 , lim f (x; y ) = jmje jmj. Limita obtinuta depinz^and de
(x;y)!(0;0)
x=my
m rezulta a 6 9 lim f (x; y ), de i f nu este ontinua ^n (0; 0).
(x;y)!(0;0)
53. a = 0.
54. a) Multimea pun telor de dis ontinuitate este f(x; y ) 2 IR2 ; x + y = 0g: b)
f(x; y) 2 IR2 ; x  y = 0g; ) f(x; y; z) 2 IR3; x2 + y2 + z2 = 1g.
2

331

Indi atii si raspunsuri

Capitolul 5

si

8
>
>
<

p 22x + 5

; pt. 0 < x  2;
43. a) f este derivabila pe (0; 1) si f 0 (x) = > 2 x +9 5x + 2
>
:
;
pt. x > 2:
8
8
< os x;
da a x 2 [0; =2;
b) f (x) = : 3
f este derivabila pe [0; =2) [ (=2; 
os x; da a x 2 (=2;  ;
8
<

f 0 ( x) = :

sin x;
da a x 2 [0; =2);
2
3 sin x os x; da a x 2 (=2;  :
8
>
>
<

) f este derivabila pe IR si f 0 (x) = >


>
:

8
<

 2 x 1 ln 2; da a x < 1;
(x 1)2
2x 2
;
da a x  1:
2
x 2x + 2
1

x2 + x; da a x 2 [1; 2;
f este derivabila pe IR n f1; 2g
d) f (x) = :
4x 2; da a x 2 ( 1; 1) [ (2; 1);
8
< 2x + 1; da 
a x 2 (1; 2);
si f 0 (x) = :
4;
da a x 2 ( 1; 1) [ (2; 1):
3
2
b ap
p
;
; b)
44. a) p
; )
2
2
1+x
(b x) x a  b + a 2x
1 x
3a(x2 + a2 )
d) 4
.
2x + 2ax3 + a82 x2 2a3 x + 2a4
1
1 2
>
<
os 2 ; da a x 6= 0;
2x sin 2
0
x x x
45. f (x) = >
:
0;
da a x = 0;
p
1
pentru xn = p
! 0; f 0(xn ) = 2 2n ! 1:
2
n
46. a) f 00 (3) = 2 ; b) f 00 (2) = 0:
47. a = 1; b = 1:
48. a) f nu este derivabila pe ( =2; =2), de i nu putem apli a teorema lui Rolle.
b) f nu este derivabila pe ( 1; 1), de i nu putem apli a teorema lui Rolle.
9
3
49. a) = ; b) = .
4
4
1
50. = 2 ( 2; 1):
16
52. Se apli a teorema lui Rolle fun tiei '(x) = f (x)  e kx .
P (x) P 0 (x)
=
, de i P Q0 P 0 Q =
53. Fun tiile f si f 0 au rada ini omune da a  =
Q(x) Q0 (x)
= 0. Adi a y 0 = 0. De i pentru valorile lui x pentru are y 0 = 0, valorile extreme ale
lui y sunt y = .

332

Indi atii si raspunsuri

54. a) x1 = x2 = 1; x3 = x4 = 2: b) x1 2 (0; 1); x2 2 (1; 1):


1
) Pentru  2 ( 1; 1) : x1 2 ; 1 ; x2;3 62 IR (2 C ) . Pentru  = 1 :
3


5
1
x1 = x2 = 1; x3 = 1 . Pentru  2 1;
: x1 2 ( 1; 1); x2 2 1; ;
27
3


1
5
5
1
x3 2 ; 1 . Pentru  =
: x1 2 ( 1; 1); x1 =
; x = x3 = : Pentru
27
3 2
3
 3

5
2
; 1 : x1 2 ( 1; 1); x2;3 62 IR .
27

17 
d) Pentru  2 1;
: x1 2 ( 1; 1); x2 2 (2; 1); x3;4 62 IR . Pentru
16
p
p
17
1
1 3 2
1+3 2
=
: x = x2 = ; x3 =
2 ( 1; 1); x4 = 2 2 (2; 1):
16  1
2
2



1 
1
17
; 4 : x1 2 ( 1; 1); x2 2 1; ; x3 2 ; 2 ; x4 2 (2; 1):
Pentru  2
16
2
2
Pentru  = 4 : x1 = x2 = 1; x3 = x4 = 2: Pentru  2 (4; 1) : x1;2;3;4 62 IR.
p
2
1
55. a) 0; b) ; ) ; d) 1; e) e2 ; f) 6e4 ; g) e 1=2 ; h) 9; i) 1; j) e 3=6 .

2
56. Se onsidera fun tia f (x) = (x2 1)n are satisfa e relatia (x2 1)f 0(x) =
= 2nxf (x). Se deriveaza a easta egalitate de (n + 1) ori sau se foloseste formula lui
Leibniz-Newton. Tin^and ont a f (n) (x) = 2n n!Pn (x), rezulta relatia din enunt.
2n !
2n !
57. a) f (n) (x) = ( 1)n+1
; dn f (x) = ( 1)n+1
dxn ; 8 x 2
n
+1
(x 1)
(x 1)n+1
2 IR n f1g; 8 n  1:
1
1  3    (2n 3) n
; n  2; f 0 (x) = x 1=2 ; dnf (x) =
b) f (n) (x) = ( 1)n+1
x
n
2
2
= f (n) (x) dxn ; 8 x 2 [0; 1); 8 n  1:
n!
n!
; dnf (x) = f (n) (x) dxn ; 8 x 2 IRn
) f (n) (x) = ( 1)n n+1 + ( 1)n+1
x
(x + 1)n+1
nf 1; 0g; 8 n  1:
!
2n !
(n 1)!
(n 1)!
n
+1
n
(
n
)
n
+1
~
d) f (x)= ( 1)
; ( 1)
+ ( 1)
; dn f~(x)=
(x +2)n+1
(x +2)n
(x 2)n
= f~(n) (x) dxn ; 8 x 2 ( 2; 2); 8 n  1:
n  n x  n ~(n)
n n 
; b os bx +
; e ; d f (x)= f~(n) (x) dxn ;
e) f~(n) (x) = an sin ax +
2
2
8 x 2 IR; 8 n  1:
58. a) f (5) (x) = 540 sin 3x + 810x os 3x 243x2 sin 3x; 8 x 2 IR:
b) f (n) (x) = mn 3 emx (6Cn3 +6Cn2 mx +3m2 x2 Cn1 + m3 x3 ); n  3; f 0 (x) = 3x2 emx +
+x3 memx ; f 00 (x)8= 6xemx + 6mx2 emx + m2 x3 emx ; 8 x 2 IR.
n
k
X
>
k+1 Cn 5!(k 1)! x5 n ; da 
>
>
a n  5;
(
1)
>
<
(5 n + k)!
(
n
)
k
=0
) f (x) = > X
n
k
>
k+1 Cn 5!(k 1)! x5 n ; da 
>
a n > 5; 8 x > 0:
(
1)
>
:
(5 n + k)!
k =n 5
2

333

Indi atii si raspunsuri

(n

3)

(n

2)

+6Cnn 2 xan 2 sin ax +


+
2
2
!

(n 1)
n 
n
1
2
n
1
n
3
n
+3Cn x a sin ax +
+ Cn x a sin ax +
; n  3; f 0 (x) =
2
2
= 3x2 sin ax + ax3 os ax; f 00 (x) = 6x sin ax + 6ax2 os ax a2 x3 sin ax; 8 x 2 IR.
2160x
2160x2
720x3
720
+
+
; 8 x 2 IR n f1g:
e) f (6) (x) =
(x 1)4 (x 1)5 (x 1)6 (x 1)7
n
X
f) f (n) )(x) = Cnk an k bk e(a+b)x = (a + b)n e(a+b)x ; 8 x 2 IR; n  1; iar dn f (x) =
k=0
= f (n) (x) dxn :
60. Senderiveaz
a de n ori relatia din enunt, folosind formula lui Leibniz-Newton.
d  n 1  1  dn   n 2  1  L N dn  n 2  1 
= n x x f
+
= x n x f
61. n x  f
dx
x
dx
x
dx
x

 
n
1
d
1
+n n 1 xn 2 f
, dupa are se foloseste indu tia matemati a.
dx
x
(x 1)
(x 1)2
(x 1)n  n 
62. sin x = sin 1 +
+
os 1
sin 1 +    +
sin 1 +
1! !
2!
n!
2
n
+1
(n + 1)
(x 1)
; n = 1 + n (x 1); n 2 (0; 1):
sin n +
+
(n + 1)!
2
63. P (x) = 2 2(x + 1) + (x + 1)2 + 2(x + 1)3 3(x + 1)4 + (x + 1)5 .
64. n = 2.
p
65. a) Se apli a formula lui Taylor pentru fun tia f (x) = x; u x0 = 35 ; se pune
p
onditia a jRn (250)j < 10 5 . Se obtine 250 ' 3; 01709:
p
b) Se apli a formula lui Taylor pentru fun tia f (x) = x u x0 = 33 ; se pune
p
onditia a jRn (30)j < 10 4 . Rezulta 30 ' 3; 10723:
66. a) 0; 3678; b) 1; 6487; ) 0; 98481:
1
1
1
5
67. a) 2; b) ; )
; d) ; e)
.
3
12
60
12
3

68. a) pun te de maxim: x1 = ; x2 = ; (f (x1 ) = f (x2 ) = 1); pun te de
2
2
minim: x3 = 0; x4 = ; x5 = 2; (f (x3 ) = f (x4 ) = f (x5 ) = 0):


b) pun te de minim: x1k = + 2k; k 2 Z (f (x1k ) = 1); x4k = ( 1)k+1 + k;
4
p ! 2
2 1=2

k 2 Z; f (x4k )=
; pun te de maxim: x2k =
e
+ 2k; k 2 Z; (f (x2k ) =
2
2
d) f (n) (x) = 6Cnn 3 an 3 sin ax +


1)k

2
= 1), x3k = (
+ k; k 2 Z; f (x3k ) = e1=2 :
4
2
r

+ 2k; k 2 N  ; (f (x0 ) = 0; f (x2k ) =
) pun te de minim: x0 = 0; x2k = 
2
r

= 1); pun te de maxim: x1k = 
+ 2k; k 2 N; (f (x1k ) = 1):

2
d) pun t de minim: x0 = e1=e ; f (x0 ) = e 1=e :

334

Indi atii si raspunsuri

1
pun t de maxim; xf0 = 1 pun t de minim; f (x0 ) = 2e3=4 ; f (xf0 ) = 1:
e) x0 =
2
p
p
f
de
maxim,
x
=
ab pun t de minim;
f) Da apa; b >p0 : x0 = ab pun t
0
p 2
p
2
( a + b)
( a
b)
f (x0 ) = p p 2 ; f (xf0 ) = p p 2 .
( a
b)
( a + b)
p
p
Da a a;pb < 0 : px0 = ab pun t depminim,pxe0 =
ab pun t de maxim;
2
a
b
)
(
( a + b )2
p 2 ; f (xf0 ) = p
p .
f ( x0 ) = p
( a
b)
( a + b )2
a
27a2
g) x0 = pun t de minim; f (x0 ) =
.
4
32
p
p
69. Triunghiul e hilateral ^ns ris ^n er de latura 2p 3, u aria 3 3.p
3 3R 2
R 3
, av^and aria
.
70. Trapezul (isos el) u baza mi a R, ^natimea
2
4
p
p R 2
71. Dreptunghiul u laturile R 2 si
(^naltimea) u aria R2 .
2
p
p
l
l 3
72. Catetele sunt a = si b =
( onditia din problema ind a + a2 + b2 = l),
3
3
de i triunghiul are unghiul de 60 ^ntre ipotenuz
a si ateta
onsiderata.
p
!
3
8
2 2R
4R
32R
:
= Vsf ; r =
; h=
73. V on =
81
27
3
p 3
4
1 + 17
74. a) h = R; b) sin =
; ( ind unghiul de la v^arful onului).
3 2
2
8

4R H 4
2R
H
.
75. V il =
= V on; r = ; h =
27
9
3
p
p3
R 3
2R 3
, iar ^naltimea
. Volumul sau
76. Latura bazei paralelipipedului este
3
3
p 3
4 3R
.
este
9
77. M (6; 6).
p
p
78. a) x = a + ab; y = b + ab ; b) x = 2a; y = 2b.
79. Dreapta BB 0 este perpendi ulara pe OA, la distanta de 8 m de pun tul A.
80. a) r A ' dr A = 83; 78 m2; b)  A ' d A = 27; 93 m2.
l v + lv (l v + lv1 ) os
81. t = 1 1 2 2 1
.
v
+
v
2
vv
os

1
1
p
r 2
.
82. h =
2
83. b) pun t de maxim.
l
4l
84. d1 =
; d2 =
:
4+
4+
85. h = 2r; r = 5; 42 m; h = 10; 84 m.
86. " ' 294 .
p2 2
a+b
a + b ab
87. Latura patratului este
.
3

Indi atii si raspunsuri

88. L =

335

Rl
.
3(R r)

Capitolul 6

f
1 f
1
f
1 f
x1. 26. a) (1; 0) = ;
(0; 1) = ; b) (1; 0; 2) = p ;
( 1; 1; 3) =
x
2 y
2
x
5 y
1 f
(2; 2; 0) = 0:
=p ;
11 z
f
f
2f
2f
27. a)
= y + yxy 1 ;
= x + xy ln x; 2 = y (y 1)xy 2 ;
=
x
y
x
xy
2f
f
1
f
1
2f
= 1 + xy 1 + yxy 1 ln x; 2 = xy (ln x)2 : b)
= 2
;
= 2 ; 2=
y
x x + 1 y y + 1 x
2x
2f
2f
2y
f
y
f
x
=
;
=0; 2 =
: ) = 2 2 ;
= 2 2 (y > 0);
2
2
2
2
(x +1) xy
y
(y +1)
x x + y y
x +y
2
2
2
2
2
2xy
f
x y
f
2xy
f
f
=
;
= 2 2 2;
= 2 2 2 : d)
= xz 1 y z z ;
2
2
2
2
2
x
(x + y ) xy ! (x + y ) y
(x + y )
x
f
2f
x z x 2f
f
z
z
1
z
2
z
= xy
z;
=
ln ; 2 = (z 1)x y z ; 2 = z (z + 1)xz y z 2;
y
z
y
y x
y
!
2f
2f

x z 2 x 2f
=
ln ;
= z 2 xz 1 y z 1;
= xz 1 y z (z ln x z ln y + 1);
z 2
y
y xy
xz
2f
f y y=z 1 f xy=z
f
= xz y z 1(z ln y z ln x 1): e)
= x
;
=
ln x;
=
yz
x z
y
z
z
y y=z
 2 f y  y  y=z 2  2 f xy=z 2  2 f y y=z
= 2 x ln x; 2 =
1 x
; 2 = 2 ln x; 2 = 4 x ln x
z
x
z z
y
z
z
z



2
2
y
y 
f
1 y=z 1
f
y y=z 1
1 + ln x ;
1 + ln x ;
(2z + y ln x); xy = z x
= 2x
z
xz
z
z

2f
1 y=z
y 
f
x
f
= 2 x ln x 1 + ln x : f)
=
;
=
yz
z
z
x
(x2 + y 2 + z 2 )3=2 y
y
f
z
2f
2x2 y 2 z 2  2 f
=
;
=
;
=
;
=
(x2 + y 2 + z 2 )3=2 z
(x2 + y 2 + z 2 )3=2 x2 (x2 + y 2 + z 2 )5=2 y 2
2z 2 x2 y 2
2f
3xy
2f
2 y 2 x2 z 2  2 f
= 2 2 2 5=2 ;
=
= 2 2 2 5=2 ; 2 = 2 2 2 5=2 ;
(x + y + z )
z
(x + y + z )
xy (x + y + z )
xz
3xz
2f
3yz
f
= 2 2 2 5=2 ;
= 2 2 2 5=2 : g) = os (x sin (y sin z ))  sin (y sin z );
(x + y + z )
yz (x + y + z )
x
f
f
= os (x sin (y sin z ))  x os (y sin z )  sin z ;
= os (x sin (y sin z ))  x os (y sin z )
y
z
2f
2f
2
y os z; x2 = sin (x sin (y sin z))  sin (y sin z); y2 = sin (x sin (y sin z))  x2 
2
 os2(y sin z)sin2 z x os(x sin(y sin z))sin(y sin z)sin2 z; zf2 = sin(x sin(y sin z))
x2 os2(y sin z)y2 os2 z os(x sin(y sin z))x sin(y sin z)y2 os2 z os(x sin(y sin z))

336

Indi atii si raspunsuri

2f
=
x os (y sin z)  y sin z; xy

sin(x sin(y sin z ))  x os(y sin z )  sin z  sin(y sin z )+


2f
+ os(x sin(y sin z )) os(y sin z )sin z ;
= sin(x sin(y sin z ))x os(y sin z )y os z 
xz
2f
= sin (x sin (y sin z ))
 sin (y sin z)+ os (x sin (y sin z))  os (y sin z)  y os z; yz
x2 os2 (y sin z)  y os z  sin z os (x sin (y sin z))  x sin (y sin z)  y os z  sin z+
+ os (x sin (y sin z ))  x os (y sin z )  os z:
2f
2f
2f
2f
=
= ab sin (ax+by ); b)
=
= 2yxy 1 (1+y 2 ln x);
28. a)
xy yx
xy yx
2f
2f
1
2f
2f
2x3 y + 3x2
)
=
= 1=2
;
(
y
>
0);
d)
=
=
.
xy yx 4x (y x)3=2
xy yx
(1 + xy )2
6f
31. 2 2 2 = 4(e x + e y + e z ):
x y z
f
f
32. a) 6 9 (0; 0); 6 9 (0; 0); f nu este diferentiabila ^n (0; 0). Pentru (x; y ) 6=
x
y
f
x
6= (0; 0) : x = px2 + y2 os px21+ y2 + x2 +x y2 sin px21+ y2 ; f
=
y
1
y
y
1
= p 2 2 os p 2 2 + 2 2 sin p 2 2 .
x +y
x +y x +y
x +y
f
f
b) 9 (0; 0) = 0 si (0; 0) = 0; fun tia f este diferentiabila ^n (0; 0) u fun tia
x
y
h(x; y ) (vezi Problema
9):
8
1
xy
>
< p
sin 2 2 ; da a (x; y ) 6= (0; 0)
2
2
x +y
h(x; y ) = > x + y
:
0;
da a (x; y ) = (0; 0):
^Intr-un pun t (x; y ) 6= (0; 0) derivatele partiale ale fun tiei f sunt:
1
2x2 y
1
f
(x; y ) = y sin 2 2
os
;
x
x + y (x2 + y 2 )2
x2 + y 2
f
1
2xy 2
1
(x; y ) = x sin 2 2
os 2 2 .
2
2
2
y
x + y (x +8y )
x +y
3
>
4
x
y
>
<
; da a y 6= 0
2f
2f
(x; y ) =
(x; y ) = > (x2 + y 2 )2
33.
xy
yx
>
:
0;
da a y = 0:
2
f
4m
Pentru drumuri y = mx, ylim
=mx xy (x; y ) = (m2 + 1)2 . Deoare e limita depinde de
x!0
2f
m, rezulta a 6 9 lim
(x; y ), de i a este derivate nu sunt ontinue ^n (0; 0).
(x;y)!(0;0) xy
y
y2
x
34. a) df (x; y ) = p 2 2 dx + p 2 2 dy ; d2 f (x; y ) = 2 2 3=2 dx2
(x + y )
x +y
x +y
2
2xy
x
dxdy + 2 2 3=2 dy 2 :
2
2
3
=
2
(x + y )
(x + y )
2

337

Indi atii si raspunsuri

1
y p
x
2 f (x; y ) =

b) df (x; y )= p 2 2 dx + p 2 2
dy
;
d
2
(x + y 2)3=2
x +y
x + y (x + px2 + y 2)
3
2
2
2 2
dx2 (x2 +2yy2)3=2 dxdy + (xx+ +px(x2 + yy2)2)(x2x ++y2y)3=2 dy2:
) df (x; y ) = ex+y [(x os y + y sin x + os y + y os x) dx +(x os y + y sin x x sin y +
+ sin x) dy ; d2 f (x; y ) = ex+y [(x os y + 2 os y + 2y os x) dx2 + 2(x os y + y sin x+
+y os x x sin y + os y + sin x sin y + os x) dxdy + (y sin x + 2 sin x 2x sin y ) dy 2:
4x
2 os y
2
dy ; d2 f (x; y ) =
dx +
dx2
d) df (x; y ) = 2
2
2
2
x +4
(x + 4)
4 + sin y
2 sin y (6 sin2 y ) 2
dy :
(4 + sin2 y )2
e) df (x; y; z ) = y z xyz 1 dx + xyz y z 1z ln x dy + xyz y z ln x ln y dz ; d2 f (x; y; z ) =
= y z (y z 1)xyz 2 dx2 +xyz y z 2z ln x(y z z ln x+z 1) dy 2 +xyz y z ln x ln2 y (y z ln x+1) dz 2 +
+2xyz 1 y z 1z (1+y z ln x) dxdy+2xyz 1 y z ln y (1+y z ln x) dxdz+2xyz y z 1 ln x(zy z ln x ln y +
+z ln y + 1) dydz:




sin C
sin B
dS
+ 0; 436
.
35. 100  0; 4 + 0; 291
S
sin A sin B
sin A sin C
os3 
df
df
36. Pentru  6= 0; ;
(0; 0) = 2 ; pentru  = 0 si  =  6 9 (0; 0).
d~v
d~v
sin 
14
37. p .
10
13
38. p .
2 30
2
39. a) 6 os  7 sin ; b)  os  sin .
4
!
!
!
w
w
w
f f
f f
f f
40. a)
;
;
.
=a
+
=b
=
x
u v
y
u v
z
u v
z
f
f z
f
f
b)
= 2x + y ;
= 2y + x .
x
u
v y
u
v
z y sin y (sin x x os x) z x sin x(y os y sin y )
= 2 2
= 2 2
;
.
)
x
x sin y + y 2 sin2 x y
x sin y + y 2 sin2 x
d) z 0 (t) = 0:
f
41. a) E (x; y ) = xy (1 + ln x) + g (x + y ) + (x + y )g 0(x + y ).
v
nf
48. k k n k k = ak bk n k k '(n) .
x y z
nu
n' nu n n' nu n n'
49. n = an n ;
= b n;
= n.
x
 y n
 z n

2
x2. 22. f (x; y ) = 1 (x + 2) + 2(x + 2)(y 1) + 3(y 1)2 .
23. a) P (x; y ) = 6(x +1)(y 1)+6(y 1)2 +2(x +1)3 3(x +1)2(y 1)+2(y 1)3:
b) P (x; y ) = 17x + 56y + 12x2 + 3xy + 61y 2 + 4x3 12x2 y + 18xy 2 + 20y 3 4x3 y +
1

338

Indi atii si raspunsuri

+3x2 y 2 + 5xy 3 + x3 y 2.
24. Se dezvolta polinomul din membrul st^ang al e uatiei dupa puterile lui x +2 not
=
not
= x0 si y 1 = y 0 . Obtinem: x03 + 2y 03 2x02 + 2x0 y 0 = 0.
1
1
25. f (x; y ) = 1 + ax + by + (a2 x2 + 2abxy + b2 y 2 ) + [ os (a + b ) 3 sin (a +
2
6
+b ) os (a + b ) + os3 (a + b )esin (a+b) (a3 x3 + 3a2 bx2 y + 3ab2 xy 2 + b3 y 3);  = x;
 = y;  2 (0; 1).
26. a) 0; 82 rad (47; 03); b) 1; 08; ) 0; 03; d) 3; 03; e) 1; 05.
2
2
2
27. a) y 0(1) = 1; y 00 (1) = ; y 000 (1) = ; b) y 0(0) = 0; y 00(0) = ; y 000 (0) =
3
3
3
2
= .
3
x z
y 2z
z 2 + x2  2 z
xy  2 z
z2 + y2
z
= ;
= ; 2=
;
=
;
=
:
28. a)
x
z y
z x
z3
xy
z 3 y 2
z3
z
yz
z
xz
2z
2xy 3 z
2z
z 5 2xyz 3 x2 y 2 z
b)
= 2
;
= 2
; 2=
;
=
;
x z xy y z xy x
(z 2 xy )3 xy
(z 2 xy )3
2x3 yz
z
z
2z
2z
2z
2z
=
:
)
=
1;
=
1;
=
0;
=
0;
= 0: d)
y 2
(z 2 xy )3
x
y
x2
xy
y 2
z
xz
z
yz
2z
y2z
2z
xyz
2z
= 2 2;
= 2 2; 2 =
;
=
;
=
x x y y
x y x
(x2 y 2)2 xy (x2 y 2)2 y 2
x2 z
.
=
( x2 y 2 ) 2
z
2z
2z
2z
z
(0; 0) = 3; 2 (0; 0) =
29. (0; 0) = 1; (0; 0) = 1; 2 (0; 0) = 4;
x
y
x
xy
y
= 4.
!
F + F + F z
F + F
F
z
v
w ;
= u F
= v F w ;
6= 0 ;
30. a)
x
y
w
w
w





 


 F +  F + F 2  F +2  F +  F
 F F + F 2 2 F F + F
2
z
w u v
uw vw
w
u
uv v
:
= w u v

3
2
F
x
w


2
 



 


F

F
 F F 2 +2z x F F 2 + y F F 2

F
F
F
2


+
xyz
2
u
v
u v uv v
u
v u
u v
2z
=
b)
.

3
F
xy
x F
+
y
u ! v
z
z
z
z
.
= u;
= f (u); de i
=f
33.
x
y
y
x
p
p
4 0
6
85 + 24 3 0
24 + 36 3
0
0
34. a) y (1) = ; z (1) = : b) y (3) =
; z (3) =
.
5
5
69
23
1
y z 0
1
; y (z ) =
) x0 (2) = 0; y 0(2) = 1; x00 (2) = ; y 00 (2) = : d) x0 (z ) =
4
4
x y
u
xu yv u xv yu v
xv + yu v
z x
; (x 6= y ): e)
= 2 2 ;
= 2 2;
= 2 2 ;
=
=
x y
x
x +y
y x + y x
x +y
y
xu yv
= 2 2 ; ((x; y ) 6= (0; 0)).
x +y
2

339

Indi atii si raspunsuri

2yu 9x2 yv + 3x2 y 2 u


2xu + 2v 2 3x3 v + x3 y
u
=
;
=
;
x
2xy 24uv + 8yu
y
2xy 24uv + 8yu
3x3 y 2 + 8yu2
v
x4 y + 8xu2 8uv 2
v
=
;
=
.
x 4xyv 48uv 2 + 16yuv y 4xyv 48uv 2 + 16yuv
 2 u 2xu4 4yu3v 2xy 4 4y 3uv  2 v
2x3 u2 +2x3 y 2 +2xu2 v 2 +2xy 2v 2
36. 2 =
;
=
.
x
(xu yv )3
xy
(xu yv )3
1
1
37. z (x; y ) = 1 + [2(x 1) (y 1) + [ 16(x 1)2 + 20(x 1)(y 1) 6(y
1!
2!
1)2 + R2 (x; y ).
D(u; v )
a4
D(x; y; z )
D(x; y )
= %; b)
=
; )
= %2 sin ';
38. a)
2
2
2
D(%; )
D(x; y )
(x + y )
D(%; '; )
D(u; v; w)
d)
= ab x2 y: Toate transformarile sunt regulate pe multimile indi ate.
D(x; y; z )
39. a) v = ln u; b) u2 = v + 2w; ) x2 + y 2 = z ; d) uv = w; e) w = (a2 + b2 +
+ 2 )v u2 ; f) y42 = y32 + 4y22 + 4y12 .
f
f
40. x = y .
x
y
41. u, v si w sunt dependente fun tional, relatia dintre ele ind: (F (u)+1)(G(v )
1)(H (w) + 1) = 1; unde F , G si H sunt inversele fun tiilor f , g si h.
42. '(x) = eax+b ; a; b 2 IR; (' 6= onst:) sau '(x) = Ceax ; (C = eb ).
x3. 23. a) z are doua pun te de minim: M1 (1; 1); M2 ( 1; 1); zmin = z (M1 ) =
= z (M2 ) = 2: b) z are pun tele M ( ; 0); 2 IR; 6= 0; 6= a pun te de minim
pentru 2 (0; a) si pun te de maxim pentru 2 ( 1; 0) [ (a; 1) (z (M ) = 0) si
a6
a a
: ) z are pun tele M ( ; 0); 2
pun tul M0 ; pun t de maxim, z (M0 ) =
2 3
432
2 IR; 6= 0 pun te de minim pentru > 0 si pun te de maxim pentru < 0 (z(M ) =
= 0) si pun tul M0 ( 1; 2) pun t de minim, z (M0 ) = 4e 3 : d) M0 (0; 0) pun t de
minim, z (M0 ) = 0; M ( ; ) u ; 2 IR; 2 + 2 = 1 pun te de maxim u z (M ) =
p p
p p
= e 1 : e) M1 ( 2; 2); M2 ( 2; 2) pun te de minim, z (M1 ) = z (M2 ) = 8: f)
M1 (2; 1) pun t de minim, z (M1 ) = 28; M2 ( 2; 1) pun t de maxim, z (M2 ) = 28:
a
g) M ( ; ) u a + b + = 0 pun te de minim, z (M ) = 0; M 0 (x0 ; y 0), x0 = ;

b
y 0 = pun t de maxim, z (M 0 ) = a2 + b2 + 2 : h) M ( 144; 24; 1) pun t de minim,




4
1
2 1
pun t de minim, u(M ) =
: j) M0 ; 1; 1
u(M ) = 6913: i) M 1; ;
3 3
3
2
pun t de minim, u(M0 ) = 4:
24. Mk (2k; 0); k 2 Z pun te de maxim, f (Mk ) = 2.
25. x = 12; y = 6; z = 6; P = 5184:


26. Da a d1 6k d2 aa 6= bb sau aa 6= sau bb 6= , se determina extremele

35.

340

Indi atii si raspunsuri

fun t
iei: f (x; x) =
r
h
i2
i2
h
= (x x)2 + ab (x x1 )+ y1 ab (x x2 ) y2 + a (x x1 )+ z1 a (x x2 ) z2
sau ale fun tiei g (x; x) = f 2 (x; x). Rezulta dist ((d1 ); (d2 )) = fmin =
j(x x )(b1 2 b2 1 ) (y2 y1)(a1 2 a2 1) + (z2 z1 )(a1 b2 a2 b1 )j .
= 2 1 q
(b1 2  b2 1 )2 + (a1 2 a2 1 )2 + (a1 b2 a2 b1 )2
Da a d1 k d2 , d1 6= d2 aa = bb = , se determina extremele fun tiei h(x) =
r
h
i2
i2
h
= (x x1 )2 + ab (x x2 ) + y2 y1 + a (x x2 ) + z2 z1 sau ale fun tiei
u(x) = h2 (x). Obtinem: dist ((d1); (d2 )) = hmin =
q
[ 2 (y2 y1 ) b2 (z2 z1 )2 +[ 2 (x2 x1 ) a2 (z2 z1 )2 +[b2 (x2 x1 ) a2 (y2 y1 )2
q
.
=
a22 + b22 + 22
Da a (d1 )  (d2 ), dist ((d1 ); (d2 ))! = 0.
p2 2
b
a +b
a
27. a) M1 p 2 2 ; p 2 2 pun t de maxim, z (M1 ) =
;
ab
a + b !a + b
p2 2
b
a +b
a
M2 p 2 2 ; p 2 2 pun t de minim, z (M2 ) =
.
ab
a +b
a +b
a2
b2
b) M1 (x1 ; y1 ); x1 = p 2 2 ; y1 = p 2 2 pun t de maxim, zmax = z (x1 ; y1) =
a +b
a +b
2
p2 2
b2
a
= a + b ; M2 (x2 ; y2 ); x2 = p 2 2 ; y2 = p 2 2 pun t de minim, zmin =
a +b
a +b
p2 2
= z (x2 ; y2 ) =
a +b :
k(b 2a)
k(a 2b)
p
p
) M1 (x1 ; y1 ); x1 = p p 2
;
y
=
pun t de minim,
1
3 a ab + b2
3 a2 ab + b2
k(b 2a)
2k p
, y2 =
zmin = z (x1 ; y1 ) = p a2 ab + b2 ; M2 (x2 ; y2 ), x2 = p p 2
3
3 a ab + b2
k(a 2b)
2k p 2
p
= p p 2
a ab + b2 .
pun t
de
maxim,
z
=
z
(
x
;
y
)
=
max
2
2
3 a ab + b2
3

1 2 2
1 2 2
d) M1 ; ; pun t de maxim, u(M1 ) = 3; M2
pun t de minim,
; ;
3 3 3
3 3 3
u(M2 ) = 3:
e) M1;2 (a; 0; 0) pun te de maxim, u(M1;2 ) = a2 ; M3;4 (0; 0;  ) pun te de minim,
u(M3;4 ) = 2 .
a
f) u are pun tele M (a 3 ; 0; ); 2 IR; 6= 0 si 6= pun te de minim
3


a 
a
pentru 2 0; si pun te de maxim pentru 2 ( 1; 0) [ ; 1 (u(M ) = 0) si
3
3

a6
a a a
M0 ; ; pun t de maxim, u(M0 ) = 6 .
6 6 6
6
g) Pun tele (1; 0; 0); (0; 1; 0); (0; 0;p1) suntppun te
de minim, valoarea fun tiei
!
2
2
u ^n a este pun te ind 0, iar pun tele  ; 0; 
sunt pun te de maxim, valoa2
2
1

341

Indi atii si raspunsuri

(a )2
.
rea lui u ^n a este pun te ind
4
h) Pun tele (2; 2; 1); (2; 1; 2); (1; 2; 2) sunt pun te de minim, umin = 4, iar pun tele

112
4 4 7 4 7 4 7 4 4
; ; ; ; ; ; ; ; sunt pun te de maxim, umax =
.
3 3 3
3x 3 3y
3 x3 3 z
27
i) Da a A 6= B sau A 6= C sau yB 6= zC (adi a OM0 6? (P ); M0 (x0 ; y0 ; z0 );
(P ) : Ax + By + Cz = 0) atun i u admite un pun t de minim M1 (x1 ; y1 ; z1 ) si un
pun t de maxim M2 (x2 ; y2; z2 ):
Rq[(B 2 + C 2 )x0 ABy0 ACz0
x1;2 =  p
;
A2 + B 2 + C 2  (Bx0 Ay0 )2 + (Cx0 Az0 )2 + (Cy0 Bz0 )2
Rq[(A2 + C 2 )y0 ABx0 BCz0
;
y1;2 =  p
A2 + B 2 + C 2  (Bx0 Ay0 )2 + (Cx0 Az0 )2 + (Cy0 Bz0 )2
Rq[(A2 + B 2 )z0 ACx0 BCy0
.
z1;2 =  p
A2 + B 2 + C 2  (Bx0 Ay0 )2 + (Cx0 Az0 )2 + (Cy0 Bz0 )2
Valorile minima si maxima ale fun tieiqu (^n pun tele M1;2 ) sunt:
(Bx0 Ay0 )2 + (Cx0 Az0 )2 + (Cy0 Bz0 )2
2
2
2
2
p 2 2 2
umin;max = R + x0 + y0 + z0  2R
.
A +B +C
Da a xA = yB = zC (adi a OM0 ? (P )) atun i u = onst: = R2 + x20 + y02 + z02 :
j) M1 ( ; ; ; ) pun t de minim, f (M1 ) = 4 si M2 ( ; ; ; ) pun t de maxim,
f (M2 ) = 4 :
q
28. Se determina extremele fun tiei u(x; y; z ) = (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2
sau ale fun tiei f (x; y; z ) = u2 (x; y; z ) u legatura Ax + By + Cz + D = 0. Obtinem
jAx0p+ By0 + Cz0 + Dj .
dist (M0 ; (P )) = umin =
A2 + B 2 + C 2
2
2
2
29. Deoare e a + b + = 4R2 (sin2 A + sin2 B + sin2 C ), se determina valoarea
maxima M a fun tiei f (x; y; z ) = sin2 x + sin2 y + sin2 z u legatura x + y + z =  . Se
9
obtine M = .
4
q
30. Se determina extremele fun tiei u(x; y; z ) = (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2
sau ale fun tiei f (x; y; z ) = u2 (x; y; z ) u legaturile Ax + By + Cz + D = 0 si A0 x+
+B 0 y + C 0 z + D0 = 0. Rezult
(M0 ; (d)) = umin =
p 2 +a dist
2 + 2

,
=q
(BC 0 B 0 C )2 + (AC 0 A0 C )2 + (AB 0 A0 B )2
unde = (AB 0 A0 B )y0 +(AC 0 A0 C )z0 +(AD0 A0 D); = (A0 B AB 0 )x0 +(BC 0
B 0 C )z0 + (BD0 B 0 D); = (A0 C AC 0 )x0 + (B 0 C BC 0 )y0 + (CD0 C 0 D).
x2
31. Se determina extremele fun tiei u(x; y ) = 4xy (x; y > 0) u legatura 2 +
a
p
p
y2
a 2
b 2
+ 2 1 = 0. Rezulta xmax =
; ymax =
; (semilaturile dreptunghiului), iar
b
2
2
0

342

Indi atii si raspunsuri

umax = 2ab.
32. Not^and u x, y , z lungimile semilaturilor paralelipipedului avem de determinat
x2 y 2 z 2
extremele fun tiei u(x; y; z ) = 8xyz , (x; y; z > 0) u legatura 2 + 2 + 2 1 = 0.
ap b

p
p
p
b 3
3
8 3ab
a 3
; ymax =
; zmax =
; iar umax =
.
Obtinem xmax =
3
3
3
9
x2
33. Se determina extremele fun tiei u(x; y ) = xy; (x; y > 0) u legatura 02 +
x
p
p
y02
+ 2 1 = 0. Obtinem xmin = 2jx0 j; ymin = 2jy0 j, iar umin = 2 jx0 y0 j:
y
4xyz
(x; y; z > 0) u legatura
34. Se determina extremele fun tiei u(x; y; z ) =
3
p
p
p
x20 y02 z02
+
+
1
=
0.
Obt

inem
x
=
3
j
x
j
;
y
=
3
j
y
j
;
z
=
3jz0 j, iar
min
0
min
0
min
x2 y 2 p z 2
umin = 4 3 jx0 y0 z0 j:
35. Se determina pun tele de extrem ale fun tiei u(x; y; z ) = x2 + y 2 + z 2 u
2
1 = p3 , z 1 =
legaturile x2 + y 2 = 1 si 2x + 3y + z 1. Obtinem x1max = p ; ymax
13
13 max
p
p 1
2
2 = p3 , z 2 = 1 + p13,
13 (umax = 15 2 13) si x2max = p , ymax
=1
13p
13 max
p
p
3 4 3 3
2+6 3 3
; ymin =
, zmin =0, (u3min =1), x4min =
(u2max = 15+2 13), x3min =
13
13
p
p
p !
2 6 3 4
3
3+4 3 4
2
4
=
, ymin =
, zmin =0 (umin =1). Rezulta pun tul p ; p ;1 + 13
13
13
p ! 13 13
p
26 3 34 3
;
; 0 ele mai apropiate de
el mai ^ndepartat de origine si pun tele
13
13
origine.
3
36. Se determina extremele fun tiei u(x; y; z ) = xy + 3xz + 4yz (aria totala a
2
p
4p
1p
2V
rezervorului) u legatura xyz = . Obtinem xmin = V , ymin = V , zmin = V ,
3
3
2
p
iar umin = 6 V 2 .
37. a) zmax = z (1; 0) = 2; zmin
p =pz(0; 1)! = 5; pb) umax = u(0; 0; 10) =300;
2 2
1 1 1
; ; 1 = 1 + 2; umin = u
; ; =
umin = u(0; 0; 0) = 0; ) umax = u
2 2
2 2 2
1
= .
2
 
1
1
1
38. a) i) xmax = 1, ymax = y (1) = 0; xmin = ; ymin = y
=
; ii)
2
2
2
xmin = 1; ymin = y (1) = 1; xmax = 1; ymax = y ( 1) = y0 , unde y0 este solutia uni a
p
a e uatiei y 3 + 3y 8 = 0, y0 2 (1; 2); iii) xmin = 0; ymin = y (0) = 3; xmax = 2;
p
ymax = y ( 2) = 1: b) i) xmax = 0; ymax = 0; zmax = 2 + 2 3; xmin = 0, ymin = 0;
3

Indi atii si raspunsuri

343

p
a
3a2
, zmax = p ; pun te de
zmin = 2 2 3; ii) pun te de maxim ( ; ) u 2 + 2 =
8
2 2
2
a
3
a
2
minim ( ; ) u 2 + =
;z = p .
8 min
2 2
39. a) xz 0 z ln z = 0; b) 4x2 z 00 + (4x2 + 1 42 )z = 0:
::::
:::
::
:
::
::
:
40. a) y 6 y +14 y 16 y +8y = 0; b) y +! 2 y = 0; ) t y + y +y = 0; d)
y:: +4 y: +4y = 0; e) a3 :::y +a2 (m 3a) y:: +a(2a2 ma + n) y: +ky = 0:
2v 00
%2
%
p
;
)
E
=
.
41. a) E = 0 ; b) E = 0
%
(v 1)3
%02 + %2
42. a) u00 u0 + et = 0; b) 2v 000 + v 00 v 02 = 0.
 ze  ze
 2 ze  2 ze
 2 ze  ze
 ze e
z = 0; b)
= 0; ) 2 + 2 = 0; d) 3
+ = 0; e)
43. a) u
u
u
v
u
v
uv
u
2 ze
e
e


z

z
 2 ze
= 0; f) (u2 v 2 )
+v
u = 0:
uv
uv
u
v
w w
w
w
2w
2w
2
44. a) u
= 0; b)
= 0; )
= 0; d) 2 = 0; e) 2 = 0:
u v 2
v
u
u
v
e
e

z

z
 ze
45. E uatia devine: 2 + 2uv 2 + 2(v v 3 ) + u2 v 2 ze2 = 0:
u
u
v
46. uf 00(u) + f 0 (u) + f (u) = 0:
 2 ze
47. E uatia ^n noile variabile este:
= 0 (ze(u; v ) = ze(x at; x + at) = z (x; y ))
uv
u solutia ze(u; v ) = f (u) + g (v ). De i z (t; x) = f (x at) + g (x + at).
 2 e  2 e
e
u; v ) = ('(u; v ); (u; v )) = (x; y ).
48. E uatia devine: 2 + 2 = 0, unde (
v
!2 u
!2
!
 ue
 ue
1
1  ue 2
 2 ue 1  2 ue
49. a) E1 =
+ 2 2
+ 2
; b) E2 = 2 + 2 2 +
r
r '
r
r '
r sin ' 
1  2 ue 2  ue tg '  ue
+
+ 2
; unde ue(r; '; ) = u(r sin ' os ; r sin ' sin ; r os ')
+ 2 2
r '
r sin ' 2 r r
(= u(x; y; z )).
!
!
!
 ue 2
 2 ue  2 ue  2 ue
 ue 2
 ue 2
50. E1 =
+
+
.
+
+
;
E
=
2
x0
y 0
z 0
x02 y 02 z 02
 2 we
 2 we
 2 we
51. t2 2 + u2 2 + v 2 2 = 0.
t
u
v

344

Anexa


ANEXA
Tabel u fun tiile elementare, derivatele si diferentialele lor
Fun tia
y=
y = x (da a 2 IR; x > 0)
y = ax (a > 0)

y = loga x
(a > 0; a 6= 1; x > 0)
y = sin x
y = os x
y = tg x ( os x 6= 0)
y = tg x (sin x 6= 0)
y = ar sin x; x 2 [ 1; 1
y = ar os x; x 2 [ 1; 1
y = ar tg x
y = ar tg x

y = ln (x + x2 + a)
p
(x + x2 + a > 0)

Derivata
y0 = 0
y 0 = x 1
y 0 = ax ln a
1
y0 =
x ln a

Diferentiala
dy = 0
dy = x 1 dx
dy = ax ln a dx
dx
dy =
x ln a

y 0 = os x
y 0 = sin x
1
y0 = 2
os x
1
0
y =
sin2 x
1
y0 = p
; x 2 ( 1; 1)
1 x2
1
; x 2 ( 1; 1)
y0 = p
1 x2
1
y0 =
1 + x2
1
y0 =
1 + x2
1
y0 = p 2
x +a

dy = os x dx
dy = sin x dx
dx
dy = 2
os x
dx
dy =
sin2 x
dx
dy = p
1 x2
dx
dy = p
1 x2
dx
dy =
1 + x2
dx
dy =
1 + x2
dx
dy = p 2
x +a

345

Bibliogra e

BIBLIOGRAFIE
1. L. Arama, T. Morozan, Probleme de al ul diferential si integral, Editura
Tehni a, Bu uresti, 1978.
2. K.H. Ba hmann, ... ( ole tiv), Mi a en i lopedie matemati a, Editura Tehni a,
Bu uresti, 1980.
3. D.M. Batinetu, Probleme de matemati a pentru treapta a II-a de li eu - Siruri,
Editura Albatros, Bu uresti, 1979.
4. N. Bobo , I. Colojoara, Matemati a. Elemente de analiza matemati a, Manual
pentru lasa a XII-a, Editura Dida ti a si Pedagogi a, Bu uresti, 1984.
5. Gh. Bu ur, E. C^ampu, S. Gaina, Culegere de probleme de al ul diferential si
integral, Vol.III, Editura Tehni a, Bu uresti, 1967.
6. N. Calistru, Gh. Ciobanu, Curs de analiza matemati a, Vol.I, Rotaprint,
Institutul Politehni Iasi, 1988.
7. S. Chirita, Probleme de matemati i superioare, Editura Dida ti a si Pedagogi a, Bu uresti, 1989.
8. N. Cioranes u, Curs de algebra si analiza matemati a, Editura Tehni a, Bu uresti, 1958.
9. N. Cioranes u, M.Ros ulet, Culegere de probleme de algebra si analiza matemati a, Editura Tehni a, Bu uresti, 1959.
10. A. Corduneanu, Gh. Ciobanu, N. Gradinaru, Analiza matemati a pentru
fa ultatile de ele trotehni a si me ani a, Partea I-a si a II-a, Rotaprint, Institutul
Politehni Iasi, 1979.
11. M. Craiu, M. Ros ulet, Culegere de probleme de analiza matemati a, Editura
Dida ti a si Pedagogi a, Bu uresti, 1976.
12. I. Cra iun, Gh. Pro opiu , A. Neagu, C. Fete au, Algebra liniara, geometrie
analiti a si diferentiala si programare, Vol.1,2, Rotaprint, Institutul Politehni Iasi,
1984.
13. B.P. Demidovi i, Culegere de probleme si exer itii de analiza matemati a,
Editura Tehni a, Bu uresti, 1956.

346

Bibliogra e

14. G.M. Fihtenholt, Curs de al ul diferential si integral, Vol.1-3, Editura


Tehni a, Bu uresti, 1963-1965.
15. D. Flondor, N. Don iu, Algebra si analiza matemati a, Culegere de probleme,
Vol.II, Editura Dida ti a si Pedagogi a, Bu uresti, 1979.
16. S. Gaina, E. C^ampu, Gh. Bu ur, Culegere de probleme de al ul diferential
si integral, Vol.II, Editura Tehni a, Bu uresti, 1966.
17. N. Gheorghiu, T. Pre upanu, Analiza matemati a, Editura Dida ti a si Pedagogi a, Bu uresti, 1979.
18. Gh. Gussi, O. Stanasila, T. Stoi a, Matemati a. Elemente de analiza matemati a, Manual pentru lasa a XI-a, Editura Dida ti a si Pedagogi a, Bu uresti,
1985.
19. R. Lu a{Tudora he, Analiza matemati a. Cal ulul diferential, Tehnopress,
Iasi, 2005.
20. E. Munteanu, P. Cra iunas, Curs de matemati a pentru anul I Fa ultatea de
tehnologia si himia textilelor, Rotaprint, Institutul Politehni Iasi, 1986.
21. C.P. Ni oles u, Teste de analiza matemati a, Editura Albatros, Bu uresti,
1984.
22. M. Ni oles u, N. Din uleanu, S. Mar us, Analiza matemati a, Vol.I, Editura
Dida ti a si Pedagogi a, Bu uresti, 1966.
23. A. Pre upanu, Bazele analizei matemati e, Editura Universitatii "Al.I.Cuza",
Iasi, 1993.
24. M.N. Ros ulet, Analiza matemati a, Vol.II, Editura Dida ti a si Pedagogi a,
Bu uresti, 1966.
25. Gh. Siret hi, Cal ul diferential si integral, Vol.1,2, Editura Stiinti a si
En i lopedi a, Bu uresti, 1985.
26. A. Sai hin, Exer itii si probleme de al ul diferential si integral, Vol.1,2,
Editura Tehni a, Bu uresti, 1958.