Sunteți pe pagina 1din 1

Pun pariu ca multi dintre voi ati fost cel putin o data in viata trantiti la pam ant de fenomenul

"D", care vine de la depresie. In toate cazurile, care au punct de plecare depresia, important este sa depasim acel moment cu brio. In cazul me u, am reusit sa-mi dau seama cat de norocoasa sunt deoarece, am ajuns sa gandesc pozitiv si sa sper ca poate aparea binele si pe straduta mea, daca dispun de ca lm si rabdare. Penultimul loc de munca l-am simtit extrem de stresant din toate punctele de ved ere si intr-o zi mi-am spus: "Stop!", trebuie sa-mi scriu demisia, altfel in pro cent de 90% exista posibilitatea sa ajung la Spitalul 9. Mi-am depus demisia, ia r sefa a insistat sa imi iau un concediu ca sa-mi revin. Dar nu am vrut sa ma re intorc, iar mai multe amanunte nu are rost sa va scriu, desi cred ca toti cei ca re ati trecut prin fenomenul "D", intelegeti mai bine cum stau lucrurile. Sincer m-a uimit inconstienta sefei mele, care a realizat ca mi-am dat demisia si nu m i-am luat concediu de abia dupa doua luni, cand a trebuit sa ma inregistreze la ITM. Ceea ce era si mai rau, decat activitatea profesionala, a fost raul pe care-l pr ovocam familiei mele. Ma certam groaznic cu sotul si copilul de cel putin zece o ri pe zi. Cruzimea din partea mea era fara limite , daca luam la un calcul simpl u 10 "intepaturi" ori 12 ore pe zi inmultit cu 7 zile din saptamana. Se ajunge undeva la inadmisibil! Insuportabil. Timpul se scurgea si totul devenea din ce in ce mai sumbru si debusolant. Mergea m regulat la interviuri si acolo eram cu nervii intinsi la maxim, deoarece angaj atorii spuneau: "Uite! Esti prea calificata pentru posturile disponibile", sau " Ne pare rau! Nu ai permis auto, nu te putem angaja pe acest post, desi ai avea e xperienta necesara". Va imaginati ce luni crunte au fost pentru mine! In cele din urma, mi-am gasit ceva part-time, dar veniturile nu erau suficiente pentru a acoperi cheltuielile lunare. Totusi ma consolam "ca se poate si mai rau " sau chiar "fara nimic" si atunci continuam in mediocritatea acelei vietii. Am lucrat o luna la o firma de cercetare si la toti angajatii nu le-au platit daril e la stat si salariile. Inca mai sper ca intr-o zi voi obtine salariul, desi sla be sperante, date fiind circumstantele. La ora actuala acea firma este data in j udecata de toti fostii angajati. Cine stie ce se va intampla si cu ei. Revenind la traseul joburile nedorite am ajuns sa fac si menaj doua luni de zile , cu speranta ca la un moment anume totul va deveni la normal. Imprumutata de la banca si prieteni trebuia sa recurg la un mod mai eficient de a face mai multi bani. Mi-am spus: "Ce altceva as mai putea face sa castig si eu ceva banuti in p lus?" Si a fost ca o raza de soare din senin, nu ma intrebati cum mi-a venit ideea, ni ci acum nu imi pot da seama ce s-a intamplat cu mine. S-a transformat totul in b ine. Concepeam modelele de imbracaminte inedite. Cum? Nu as putea raspunde la ac easta intrebare. Incetul am reusit sa confectionez imbracaminte pentru copii luc rata integral manual. Unele la concepeam din andrea, croset si ac, altele le fin isam la masina de cusut. Totul prindea viata si culoare. Hainele ieseau din main ile mele superbee. Nici acum nu-mi vine sa cred miracolul produs. Contepland evolutia starii mele pot spune ca de la munca am fost depresiva si to t prin munca am atins bucuria si m-am redescoperit. Ceea ce iese din mainile mel e, mi-a adus starea de bine pe care o asteptam cu atata infrigurare. Aceasta des coperire sau inceput de vindecare a depresiei a tinut cateva luni, deoarece o da ta cu incalzirea vremii mi-am gasit un job ok cu sefi minunati si salariul dorit . Desi tin sa subliniez ca inca nu renunt la conceperea de noi modele in timpul liber. Cum spuneam sa poti iesi din depresie singura modalitate, pentru mine, a fost sa gasesc ceva util, care sa-mi aduca si multumire si beneficii.