Sunteți pe pagina 1din 3

Totul despre tango

Se preconizeaza ca It takes two to tango.. Ciorapi de plasa, trandafir in dinti, gaturi inclestate si capete rasucite brusc pe un tan-go! al accentului muzical final. Senzual, plin de pasiune, miscari patr atoase si violente, melodia por una cabeza si interpretarea dansanta a actorului A l Pacino in Parfum de femeie , Gotan Project, expresia it takes two to tango , machism (si chiar masochism) dus la extrem. Toate acestea si inca multe altele sunt ste reotipuri, clisee vis-a-vis de tango-ul argentinian. Imagini false, idei subrede despre una dintre cele mai frumoase si, cu siguranta, cea mai complexa forma de dans social existenta. Luand-o normal, ca orice om cu glagore, d al capo al fine (adica de la baza spre v arf), o sa constati ca radacinile tango-ului argentinian sunt mult mai adanci si mult mai intinse in solul generos al istoriei si culturii omenirii. Dansul in s ine nu poate exista fara ingredientul de baza care l-a si precedat: muzica, iar muzica e un melanj astronomic de influente europene, africane si sud americane. Se intalnesc astfel elemente de candombe african, de contradanza spaniola si polka occidentului europea, macumba si habanera din Brazilia si Cuba, milonga si vals ul creol al Argentinei toate acestea contopite si evoluate in inegalabilul tango argentinian. Urmarind o astfel de evolutie nu ai cum sa nu-ti setezi ceasul ist oric cu mai putin de 2 poate chiar 3 secole in urma. In pas de dans ar trebui sa stim.. Luand-o pe firul dansului si incercand sa-i descoperi adevarata urzeala, o sa tr eci peste picanteriile socante de tipul: dansul de tango a aparut in bordeluri si era initial dansat doar de barbati si intre barbati, ajungand la concluzia ca ta ngoul argentinian este cel de-al doilea tip principal de dans social in care se utilizeaza un cadru apropiat (imbratisare) intre parteneri. Ei da! Nici mai mult nici mai putin decat al doilea! Probabil ca ne-am tot imaginat din tineretea noastra dansanta (fie ca e vorba de baluri, hore, discoteci sau mai noile cluburi) ca a invita o fata la un blues si a o tine in brate (in imbratisare mai mult sau mai putin apropiata), punandu-i b ratul nostru drept pe spate si tinandu-i mana ei dreapta in stanga noastra e un lucru cat se poate de firesc, care exista de cand lumea. Ei bine nu! Nu mai tarz iu de anii 1800 dansul insemna o serie de miscari (oarecum liniare) executate de catre parteneri din pozitia stricta fata in fata, fara alte atingeri decat ocaz ionale pipaieli aristocrate ale varfurilor degetelor ei de catre varfurile degetel or lui urmate, eventual, de elegante inclinari infumurate ale bustului parteneri lor. Ei da, pe atunci exista destinc?ie nu gluma! Valsul vienez, cadrilurile si polka sunt primele care deschid seria dansului in imbratisare, asa cum o stim noi insa, ciudat sau mai degraba nu, la acea vreme, aceste forme de dans erau considerate de-a dreptul scandaloase si, oricum, imora le. Noroc cu Parisul si mai noroc, cu un director al Operei din Orasul Luminilor care, aflandu-se la ananghie financiara, are nemaiauzita idee de a include in r epertoriul institutiei (cu titlul de proba) valsul vienez. Se intampla prin 1850 iar succesul a fost unul nebun, publicul reumpland salile si daca c est chic a Par is atunci c est chic partout ! Acesta este contextul istoric al aparitiei tangoului argentinian (undeva pe la 1 880). Bineinteles, nu putem neglija regula noastra de aur: totul pleaca de jos i n sus pentru ca nu exista varf de piramida fara baza. Dansul este astfel intalni t initial la periferiile Buenos Airesului (oras aflat la acea vreme intr-o expan siune furibunda, permanent infometat de forta de munca a imigrantilor europeni italieni, spanioli, germani - capitala unei tari ce avea sa devina una dintre p rimele 10 puteri economice ale lumii, mentinandu-si prosperitatea pana prin anii '50 ai secolului trecut), in baruri, spelunci, localuri cu jocuri de noroc si c hiar bordeluri acolo, unde barbatii singuri socializeaza asa cum stiu ei cel mai

bine: beau, joaca jocuri de noroc, merg la prostituate si incearca sa invete pa sii noului dans. Nu-i deloc de mirare ca, in aceste conditii de "creativitate ma xima si neingradita", orice "experiment" (in ceea ce priveste pasii de dans) era posibil, indiferent ca vorbim de limite decente sau nu. Ce muzica ascultam pentru a dansa tango? Sa nu ne grabim totusi sa condamnam barbatii, pentru ca faceau ceea ce stiau ei cel mai bine. Pana la a arunca prima piatra (sau primii cu piatra) ar trebui sa constatam ca emigratia catre Buenos Aires era diferita de cea spre Lumea Noua; a ici veneau in special barbati tineri dornici sa dea lovitura (castigandu-si mica avere) si sa se intoarca rapid in tara lor de origine, spre deosebire de Americ a unde emigrantii veneau cu sau fara familie, insa oricum dornici de a ramane ac olo pentru totdeauna. Bineinteles, socoteala flacailor de acasa nu s-a potrivit deloc cu cea din targ si mult dorita Fortuna a intarziat sa le arate bunavointa asa ca s-au trezit o multime de handralai batandu-se pe favorurile a mult mai pu tine reprezentante ale sexului frumos (fie ca vorbim de fete "cinstite" sau de c ele care practicau cea mai veche meserie din lume). Versurile tangourilor timpurii nu sunt nici ele dintre cele mai ortodoxe; in mul te cazuri fac referire la sex si obscenitati (El Choclo Stiuletele unul dintre p rimele tangouri are exact semnificatia falica la care ne gandim cu totii). E tot atat de adevarat ca si mai multe tangouri au versuri foarte triste: vorbesc de moarte, de un anumit mod de neimplinire in dragoste (diferit de cel al nefericit ului romantic european a carui dragoste este fie neimpartasita, fie fara de sper anta pierduta). Anii trec si tangoul se raspandeste greu ajungand totusi in salile de dans din o ras. Sa nu uitam ca, in aceasta perioada, doar sa dansezi unul in fata celuilalt , cu mana dreapta a barbatului atingand spatele femeii, era considerat un pic pr ea mult, iar noi avem acum un dans in care el si ea sunt strans imbratisati, obr az in obraz, piept in piept, picioarele invadand spatiul intim al celuilalt. Est e logic ca familiile decente sa nu doreasca sa fie implicate in asemenea obsceni tati. Cine danseaza tango? Urmatorul "nivel" al piramidei noastre e costituit de spatiile comune ale uriase lor camine de imigranti (el patio de los coventillos, care gazduiau mii de perso ane), acolo unde, marginite pe de o parte de sutele de camere de locuit si pe de alta parte de baile si bucatariile comune, se tineau sarbatorile, nuntile, bote zurile, zilele de nastere ale locatarilor (in general, oameni decenti care, asa cum e de presupus, conform logicii vremurilor, nu voiau ca ei sau familiile lor sa aiba vreo legatura cu aceasta muzica si dans atat de pacatoase), ocazie cu care , unii mai cu mo? se trezeau ca mai cereau un tango. Tangoul era dansat, bineint eles, in varianta "purificata" ceea ce-i ingaduia sa fie initial tolerat (cu des tul de mult dezgust) mai apoi insa asteptat cu nerabdare. Parcurgem inca un nivel al piramidei si ajungem cu tango-ul nostru in clasa medi e si, mai apoi, in cea superioara, prin intermediul neastamparatilor tineri care , dornici de aventura, viziteaza suburbiile intrand astfel in contact cu tango-u l si, incantati de noua descoperire, incep sa-si invete surorile, verisoarele, v ecinele, matusile versiunea purificata a acestui dans atat de neobisnuit. Bineinteles, tango-ul (desi evoluat de la periferie, spre salile de dans, tolera t si apoi primit cu bucurie in el patio de los coventillos, descoperit si apoi d ansat in casele oamenilor din clasa de mijloc si superioara) ramane un element r usinos si pacatos, pe care e sanatos sa-l practici, daca nu in secret macar mai cu perdea. Politicienii, fie de stanga, fie de dreapta il condamna la unison ned orindu-si ca tanara lor natie sa fie asociata cu un dans "nascut in bordeluri si dansat de pesti si prostituatele lor". Cum se face astfel ca tango-ul argentini an s-a raspandit si a lovit Europa cu o asemenea intensitate? Raspunsul il gasim tot a la Paris!Dezvoltarea fulminanta a Argentinei a adus cu ea propria categor ie a privilegiatilor putred de bogati care, neavand altceva mai bun de intreprin

s, faceau ceea ce orice cetatean milionar responsabil al vremurilor de atunci (s i poate si de azi) poate face cel mai bine: se duceau macar o data pe an la Pari s acolo unde detineau case imense pe care le puneau in valoare organizand petrec eri la care luau parte aristocrati, persoane celebre si, nu in ultimul rand, alt i bogati. De altfel, in Parisul acelui timp circula expresia "bogat ca un argent inian", atunci cand se vorbea despre cineva extrem de avut. Acum este logic ca p rogeniturile acestora sa ramana la Paris pentru a-si efectua studiile; ei sunt c ei care "introduc" tango-ul in aristocratia pariziana! Tango-ul se invata peste tot in lume Mai e nevoie sa spun? Tango-ul devine nebunie curata, anybody who`s somebody in Paris, trebuie sa se organizeze petreceri cu orchestre argentiniene, lectii de t ango si milongi (petreceri in care se danseaza tango), rochiile voluminoase ale doamnelor sunt inlocuite cu unele mai usoare, mai confortabile. Un creator de mo da faimos dispunand de o respectabila cantitate de material textil de culoarea p ortocalie, pe care nimeni nu-l cumpara, are ideea stralucita de a redenumi culoa rea stofei "Orange Tango" si ramane imediat fara intreaga cantitate si se vede n evoit sa mai comande si alta! In sfarsit, cunoasteti povestea; daca c est chic a Paris atunci c est chic partout ! Tang oul migreaza rapid si catre celealte mari capitale: Londra, Roma, Berlin si, in cele din urma, New York-ul. Legitimat de atatea "stampile" celebre pe pasaport, tango-ul se intoarce, imbracat la costum, in Buenos Aires, unde este primit cu c ea mai mare caldura si simpatie, asemeni unui fiu ratacitor mult iubit intors in sfarsit acasa! Daca e sa tragi o concluzie sau sa intinzi la extrem ideea centrala a acestei fr umoase istorii, nu ai cum sa nu constati ca, atat ignoranta cat si ipocrizia sun t, foarte probabil, vinovate de moartea in fasa a multor activitati umane care, chiar daca nu ne aduc neaparat carnati in burta cu siguranta ne-ar aduce suficie nta hrana si bucurie spirtuala astfel incat, per ansamblu, sa devenim oameni mai buni, mai frumosi din punct de vedere spiritual, mai toleranti. Istoria si oamenii in general nu sunt niciodata marninimosi cu cei care ies din rand si nu vor sa bata pasul marsului lor rigid. Istoria n-a fost blanda nici cu tangoul, chiar si dupa reintoarcerea glorioasa in Buenos Aires la inceputul pri melor decenii ale anilor 1900. Dupa o perioada de glorie (anii de aur), urmeaza o perioada gri (dictatura lui Peron) si una neagra (de doliu aproape 30 de ani d e dictatura militara in care tango-ul a fost interzis) care aproape a ucis ceea ce avea sa devina "mostenire culturala universala" certificata de UNESCO. Din fe ricire, tango-ul a renascut si azi e mai puternic ca niciodata. As putea adauga faptul ca a devenit atat de puternic incat mi-e teama sa nu devina "popular", at at de "acceptat" si "in trend", incat sa impuna propriul "pas de mars".