Piatra ce mi doresc a fi

De cteva mii de ani m-am gndit s devin piatr i am strns n mine toate simmintele dintr-odat. Am strns din stelele cerului, din izvorul pmntului, Pn am simit construindu-se-n mine esena cuvntului. Odat devenit lacrim i scrum ars de lumin Mi-am ters obrazul cmpiei invadat de a dansului tin i am spat n inima focului nu s aprind flacra, Ci umbra care preface uitarea adunnd din nimic altora. Astfel, tot potrivind distane, msuri i laturi distincte Am simit cum mi descopr sinelui un profund nainte. De aceea, te rog, fiina mea ce m pori fr mine, F-m piatra ce-mi doresc a fi nu n timp, ci n ruine!