Sunteți pe pagina 1din 2

Criza sistemului de educatie Schimbarile intervenite in ultimii ani in cadrul invatamantului trebuie analizate in primul rand din perspectiva

acestuia vazut ca si sistem aflat intr-o relatie de interdependenta cu sistemul social. Sunt de analizat finalitatile acestuia, structura si continuturile Ca si finalitate a sistemului se pune problema care sunt idealurile, scopurile strategice, obiectivele generale dar si specifice. Ca si structura se pot analiza modalitatile de organizare, de conducere, relatia cu societate, valorificarea resurselor pedagogice, informationale, umane, didactice, materiale si financiare. Continuturile cuprind planurile de invatamant, programele si manualele scolare.

Schimbarile intervenite pe plan social sunt permanente, uneori acute, alteori nerecunoscute sau chiar neacceptate la nivelul societatii si conduc in mod inevitabil la schimbari in cadrul sistemului de invatamant. Reforma educatiei este adesea dificila.pentru ca implica recunoasterea acestor schimbari, acceptarea lor, dar si propunerea unor masuri care sa contracareze in mod efficient unele din efectele acestor schimbari.Copiii nu mai citesc spun adesea si parintii si profesorii. Adevarat sau nu? Un raspuns obiectiv la aceasta intrebare poate fi dat numai in urma unor cercetari sociologice, dar un lucru este cert. In prezent exista o

difuziune fara precedent a noilor tehnologii bazate pe transmiterea mesajelor in forma audio-vizuala, modalitate mult mai facila decat cea sub forma de limbaj scris. Efectele sunt evidente, Copiii sunt de mici obisnuiti cu facilitate absorbirii informatiilor. A citi o carte presupune un efort cognitiv superior. Care este insa sarcina educatiei si a tuturor celor implicate in educatie? In primul rand a recunoaste fenomenul si a accepta atat efectele negative cat si cele pozitive. Trebuie sa recunoastem ca programele tv, internetul, jocurile pe calculator au nenumarate efecte negative dar si positive. Informatiile transmise prin tv si internet sunt adesea superficiale si chiar eronate, dar in acelasi timp sunt diverse si abundente, pot fi captivante, pot starni curiozitatea copiilor si dorinta de a cunoaste mai mult. Nu este suficient sa constatam ca exista o criza a educatiei, nici pe plan general si referitor la o anumita problema punctuala. Nu este util nici sa deplangem timpurile trecute cand probabil elevii citeau mai mult. A educa inseamna in primul rand a incerca sa intelegi cine este subiectul educatiei pe care doresti sa o realizezi. A incerca sa intelegi care este societatea in care traieste acesta, care sunt valorile pe care societatea le transmite, care sunt exigentele vietii sale de zi cu zi, stilul sau de viata, idealurile si sperantele sale. Nu putem sa vorbim de o criza a educatiei numai pentru ca simtim ca nevoile, dorintele si idealurile noastre de educatori nu sunt satistacute. Si nici nu este suficienta evaluarea unor indicatori care pot fi adesea eronati sau selectati in mod subiectiv. Educatia trebuie sa porneasca de la evaluarea si intelegerea educatului si nu de la nevoiele educatorului.