Octavian Goga - Coboara toamna...

Coboara toamna-ncet din slava, Naframa galbena-i rasare Si peste varfuri de dumbrava Ii flutura departe-n zare. Atat de jalnic geme vantul, Cum s-a pornit acum sa zboare, are c-a prins in drum cuvantul !nei neveste care moare. e urma lui un plans se-mparte Si-n taina codrului strabate, Ca niste fluturi -" soli de moarte -" S-alunga foile uscate. #umina soarele si-o frange, $e somn pleoapele i-s grele, In jur de patul alb isi strange, %ai des, cernitele perdele. $in geana lui abia o raza Imi mai aluneca pe frunte Si tremurand imi lumineaza Argintul firelor carunte... reluat de pe&

http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/g/octavian-goga-8zudthu/coboara-toamna6zuhnus.html