Sunteți pe pagina 1din 4

Articulatiile membrului inferior

Articulatia coxofemurala (articulatio coxae)clasificata ca fiind o varietate a articulatiei sferoide numita articulatie cotilica (enartroza). Este formata de capul femurului si fosa acetabulara, completata inferior de un ligament (lig. transversum acetabuli), care trece ca o punte peste incizura acetabulului. Cavitatea articulara este adancita de un inel fibrocartilaginos atasat jur imprejur de marginea acetabulului, depasind lateral ecuatorul capului femural sferic. Capsula articulara, deosebit de puternica, medial se prinde de ligamentul transvers si labrul acetabulului, iar lateral pe linia intertrohanteriana (anterior), respectiv la circa 1 cm deasupra crestei intertrohanteriene (posterior) ajungand pana la trohanterul mic. Este intarita de urmatoarele ligamente:

-lig. Iliofemorale: cel mai puternic ligament al corpului uman care se intinde de la spina iliaca antero-inferioara pana la linia intertrohanterica, avand forma de V cu deschizatura orientata lateral; -lig. pubofemorale, cu traiect de la eminenta iliopectinee si ramul superior al pubisului, inconjurand in spirala marginea inferioara a colului femural, spretrohanterul mic; -lig. ischiofemorale, pornind de la baza ischionului si urmand un traiect rasucit panala fosa trohanterica. Fasciculele profunde ale acestor trei ligamente contribuie la realizarea unui dispozitiv special(zona orbicularis), care inconjoara ca o prastie colul femurului, mentinand capul acestui os incavitatea articulara. Ligamentul rotund, inclus in cavitatea articulara, se intinde de la foseta capului femural pana la extremitatile incizurii acetabulare, asigura vascularizatia si inervatia capului femural, neavand un rol mecanic propriu-zis (cu exceptia celui de tampon). Articulatia coxofemurala permite miscari in jurul a trei axe principale: frontal (flexie si extenzie), sagital(abductie si adductie) si vertical (rotatie mediala si laterala). Articulatia genunchiului este cea mai extinsa si complicata articulatie a corpului uman, condiliana din punct de vedere anatomic, din punct de vedere biomecanic este un trohoginglymus format de condilii femurului si tibiei, impreuna cu patela. Suprafetele articulare nefiind perfect congruente, adaptarea lor este mijlocita demeniscurile intraarticulare, cel medial avand o forma de semiluna cu diametrul sagitalmai mare, iar cel lateral fiind aproape circular. Capetele meniscurilor se fixeaza de eminenta intercondilara, iar marginile lor anterioare sunt unite printr-un ligament cudirectie transversala (lig. transversum genus). Meniscul medial adera de capsula articulara pe o arie mai larga decat meniscul

lateral. Meniscul lateral se uneste cucondilul lateral al osului femural prin ligamentele anterior si posterior menisco-femurale. In contrast cu suprafetele incongruente ale condililor femurali si tibiali, suprafata patelei se muleaza mai bine pe fata patelara a femurului.Capsula articulara posterior se insera deasupra condililor femurali, apoi se intinde pe fata lor dorsala (aderand de marginea meniscurilor), pentru a se fixa mai jos pe condilii tibiei. Anterior se insera pe marginea fetei posterioare a femurului, urca sub muschiul cvadriceps al femurului dand nastere unei evaginatii boltite (bursasuprapatellaris), intorcanduse apoi la marginile patelei. Sub acest nivel se subtiaza, realizand simetric cate o cuta, care se contopesc pe linia mediana intr-un pliu sinovial rudimentar. Anterior, capsula articulara se fixeaza pe condilii tibiei. In interiorul capsulei intre tibie si femur, se afla ligamentele incrucisate anterior si posterior. Anterior de capsula articulara se afla ligamentul rotulian, care continua tendonul muschiului cvadriceps femural. Capsula articulara este intarita medial si lateral de retinaculele rotulei; de asemenea, de ligamentele colateral tibial si colateral fibular, iar posterior de ligamentele popliteu oblic si popliteu arcuat. In vecinatatea articulatiei genunchiului se gaseste o serie de burse sinoviale din care unele comunica cu cavitatea articulara. Pe suprafata anterioara a rotulei putem observa pana la trei burse: sub piele bursa subcutanea prepatellaris; profund sub fascie bursa prepatelaris subfacialis, in sfarsit, sub extensiunea tendinoasa a m. quadriceps femoris bursa subtendinea prepatellaris. In locul insertiei inferioare a lig.patellae intre ligament si tibie se afla o bursa seroasa constanta, bursa infrapatellaris profunda, care nu comunica cu cavitatea articulara. In regiunea posterioara a articulatiei genunchiului se intalnesc burse destul de numeroase, situate in special sub tendoanele muschilor. Aceste burse sunt urmatoarele: 1) bursa m. poplitei; 2) bursae subtendineae m. gastrocnemi medialis et lateralis; 3) bursa m. semimembranosi; 4) bursa subtendinea m. bicipitis femoris inferior. In articulatia genunchiului sunt posibile doua feluri de miscari: flexie si extensie si in masura foarte redusa, de rotatie interna si externa. Jonctiunile oaselor gambei Legaturile tibiofibulare sunt reprezentate de: articulatia tibiofibulara (proximala), intre capul fibulei si condilul lateral al tibiei, intarita de cele doua ligamente tibiofibulare, anterior si posterior; membrana interosoasa, sindesmozatibiofibulara (distala), intre maleola fibulara si extremitatea distala a tibiei, intarita de cele doua ligamente tibiofibulare inferioare: anterior si posterior. Aceste articulatii permit doar miscari de alunecare.

Articulatiile oaselor piciorului Articulatiile piciorului pot fi tratate ca articulatii compuse combinate, constituite din doua etaje: superior si inferior, intre care se afla astragalul; ultimul joaca rolul unui menisc osos. La efectuarea miscarilor in etajul superior

al articulatiei astragalul formeaza cu restul oaselor piciorului un tot unitar, iar la efectuarea miscarilor in etajul inferior cealalta portiune a piciorului se deplaseaza fata de astragal, care in acest caz formeaza un tot unitar cu gamba. Etajul superior al articulatiei piciorului, ori articulatia talocrurala se realizeaza intre suprafetele articulare distale de la nivelul epifizelor distale ale tibiei si fibulei, pe de o parte si trohlea de pe fata superioara a talusului, pe de alta parte. Prezinta o capsula articulara laxa intarita de ligamentele colateral lateral sau fibular (cu 3fascicule: fibulotalar anterior, fibulocalcanear si fibulotalar posterior) si colateral medialtibiodeltoidian in forma literei delta (cu urmatoarele componente a caror denumireindica originea si insertia lor: tibionavicular, tibiotalar anterior, tibiocalcanear si tibiotalar posterior). Din punct de vedere biomecanic este un ginglymus in care se pot executa miscari de flexie dorsala (150) si de flexie plantara (400) in jurul unui ax transversal. Etajul inferior al articulatiilor piciorului consta din articulatiile intertarsiene,tarsometatarsiene, intermetatarsiene, metatarsofalangiene si interfalangiene. Articulatiile intertarsiene

Articulatia subtalara sau talocalcaneonaviculara este realizata intre fata inferioara atalusului si fata superioara a calcaneului, pe de o parte si intre capul talusului siconcavitatea osului navicular, pe de alta parte. Capsula articulara este intarita de ligamentul talonavicular si ligamentul calcaneonavicular; deasemenea, ligamentul interosos de la nivelul sinusului tarsian si ligamentul lui Chopart, ce uneste puternic calcaneul, navicularul si cuboidul au un rol important in articulatie. Articulatia subtalara isi are axul de miscare indreptat oblic dinainte inapoi, dinspre medial spre lateral si de sus in jos, de la gatul talusului catre tuberculul lateral al calcaneului. In jurul acestui ax se efectueaza miscari de ridicare a marginei mediale a piciorului (supinatie) si a celei laterale (pronatie). Intotdeauna miscarea de supinatie este insotita si de adductie si flexie dorsala a piciorului(eversie), iar cea de pronatie de miscarea de abductie, flexie dorsala si usoara rotatie laterala(inversie). Interlinia mediotarsiana (Chopart) este alcatuita de articulatia talonaviculara, care face parte din articulatia subtalara si de articulatia calcaneocuboidiana. Interlinia este puternic mentinuta in contact datorita prezentei unui numar mare de ligamente foarte dense: ligamentul talonavicular dorsal, ligamentele calcaneocuboidiene dorsale si plantare si ligamentul bipartit ori bifurcat sau in V. Ligamentul bifurcat pleaca de pe fata anterioara a sinusuluitarsian si se bifurca trimitand un fascicul spre fata mediala a cuboidului (ligamentulcalcaneocuboidian) si alt fascicul spre portiunea laterala

a fetei concave a osului navicular (ligamentul calcaneonavicular). El este desemnat si ca ligament cheie al articulatiei lui Chopart. Articulatia nu are un rol dinamic, are insa o insemnatate practica deosebita in cazul unor interventii reparatorii, de dezarticulare sau amputare a labei piciorului. Amfiartrozele tarsului. Intre celelalte oase ale tarsului se stabilesc legaturi articulare,amfiartroze prin mijlocirea unui mare numar de ligamente.

Articulatia tarsometatarsiana (Lisfranc) .Aceasta articulatie complexa este formata dintr-o serie de amfiartroze, care asigura piciorului o mare elasticitate, dar in acelasi timp si rezistenta in timpul mersului, alergarii sau efectuarii sariturilor. Ea este realizata intrefetele articulare anterioare ale celor trei oase cuneiforme si a osului cuboid, pe de o parte si de fetele articulare de pe bazele celor cinci oase metatarsiene, pe de alta parte. Interlinia articulara tarsometatarsiana a lui Lisfranc se intinde transversal in zig-zag pe fata dorsala a piciorului, plecand din zona dinapoia tuberculului primului os metatarsian, palpabil la jumatatea marginii mediale a piciorului, spre lateral, formand o scobitura intrand spre proximal in dreptul celui de al II-lea os metatarsian, la nivelul bazei sale, datorita cuneiformului II, care este mai mic, de unde isi continua traiectul spre tuberculul bazei metatarsianului al V-lea, indaratul caruia se termina. Tuberculul este palpabil la jumatatea marginii laterale a piciorului. Interlinia lui Lisfranc are ca si interlinia lui Chopart o importanta mare chirurgicala, fiind reparate de chirurgi in cazul necesitatii unei operatii reparatorii, de amputare a piciorului la acestnivel. Articulatiile metatarsofalangiene sunt sferoide, formate de capetele, in forma de sferabusor alungite, ale oaselor metatarsiene si de glenele bazelor falangelor prime, a caror suprafata este marita plantar prin prezenta unor fibrocartilaje. Capsula lor articulara este laxa si intarita prin ligamente colaterale puternice. Articulatia metatarsofalangiana a halucelui prezinta un aparat glenosesamoidian, format din doua oase sesamoide, situate in grosimea fibrocartilajului si unite intre ele printr-un ligament intersesamoidian si ligamentele metatarso-sesamoidian si sesamoidofalangian.

Articulatiile interfalangiene sunt trohleare si sunt intru-totul asemanatoare cu cele de la degetele mainii, doar mai rudimentare. Miscarile nu prea ample, care pot fi efectuate in aceste articulatii, sunt de flexie si extensie, axele in jurul carora se fac aceste miscari sunt transversale.