ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSTEOARTICULAR

Sistemul osos alcatuieste scheletul care este format din oase si incheieturi si este structura de baza ce sustine corpul uman. Oasele ofera un suport rigid tesuturilor moi ale corpului si formeaza parghii ce se misca cu ajutorul contractiilor musculare. Scheletul uman este format din 206 oase separate,unite intre ele prin diferite articulatii.Marimea respectiv forma diferitelor oase este deteminata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul avand 50 de cm iar cel mai mic este scarita (2,6 cm),unul din oscioarele auditive. Oasele sunt piese rigide,componente ale scheletului.Ele indeplinesc mai multe roluri functionale: 1.Rol de parghii ale aparatului locomotor.Asupra lor actioneaza muschii,asigurand sustinerea si locomotia corpului. 2.Rol de protectie a unor organe vitale: -cutia craniana pentru creier -canalul rahidian pentru maduva spinarii -cutia toracica pentru inima si plamani -bazinul osos pentru organele pelvine 3.Rol antitoxic.Oasele retin anumite substante toxice (Hg,Pb,F) patrunse accidental in organism si le elibereaza treptat,fiind eliminate renal. In felul acesta concentratia sanguina a toxicului nu creste prea mult si sunt prevenite efectele nocive asupra altor organe. 4.Rol de sediu principal al organelor hematopoetice.La copii toate oasele, iar la adult oasele late contin maduva rosie,hematogena. 5.Rol in metabolismul calciului,fosforului si electrolitilor.Oasele reprezinta principalul rezervor de substante minerale al organismului. Oasele pot fi impartite in 4 mari grupe: -oasele lungi sau cilindrice,sunt alungite,usor curbate,au rolul de a amortiza socurile(oasele gambei,bratului,degetelor) -oasele scurte sau cubice,sunt colturoase, groase(oasele carpiene si tarsiene) -oasele neregulate de forme si dimensiuni variate(formeaza unele parti ale fetei si spatelui) -oasele late(coastele,craniu,spata)reprezinta scuturi ale organelor vitale. Articulatiile sunt organe de legatura dintre oase si sediul miscarilor dintre piesele scheletice care vin in contact. Articulatiile realizeaza legaturi mai mult sau mai putin mobile intre doua sau mai multe segmente osoase,prin cartilaje si ligamente,tesuturi elastice,conjunctive,foarte rezistente care se insera pe oase.

Se cunosc doua mari categorii de articulatii: a)sinartroze,care realizeaza continuitate intre segmente osoase. b)diartroze care creeaza o discontinuitate intre capetele oaselor Sinartrozele au o mobilitate redusa,chiar deloc,in unele cazuri. Ele se impart in: -sindesmoze,unde capetele osoase sunt legate prin tesut conjunctiv(colagen si fibre elastice),cum se gasesc la articulatiile ulno-radiale,intervertebrale,dento-maxilare etc. -sincondroze,formate din cartilaje hialine,fibroase,cum se intampla intre corpurile vertebrale -sinostoze,constituite din tesut osos,ca intre ilion,ischion si pubis(impreuna formeaza coxalul). Diartrozele sunt articulatii cu mobilitate mare,permitand miscari diverse.Oasele intre care exista o diartroza au capetele invelite intr-o capsula articulara;intre cele doua capete se gaseste cavitatea articulara,umpluta cu lichidul sinovial.Acesta are rolul de a atenua frecarea activa,dureroasa dintre cele doua capsule articulare. Lichidul sinovial este mentinut ca intr-un saculet,de mambrana sinoviala. Dupa numarul de capete osoase care participa la realizarea unei diartroze,se cunosc urmatoarele tipuri: -diartroze simple cu jonctiunea intre doua oase(scapulo-humerala) -diartroze complexe cu mai multe capete osoase care se articuleaza(articulatia genunchiului:femur,rotula,tibia;articulatia mainii:ulna ,radius,oasele carpiene). Un al treilea tip de articulatiisimfizele,intrunesc trasaturi de sinartroze(cu ligamente fixe)si diartroze (avand o schita de cavitate articulara);se realizeaza intre capetele abdominale ale coxalelor(prin ramura pubiana),ori intre ele si sacrum. Mobilitate lor este aparent nula,dar,cel putin la femeile insarcinate,in timpul travaliului,devin semimobile,largind canalul prin care continutul uterului va fi expulzat.

Amfiartrozele sunt articulatii cu suprafete articulalare plane sau usor concave(articulatiile dintre corpurile vertebrale care se fac prin interpunerea discurilor intervertebrale).Aceste articulatii sunt semimobile. Artrodiile sunt articulatii sinoviale,cu o mare mobilitate.La nivelul unei articulatii mobile,miscarile depind de forma suprafetelor articulare.Ele se pot realiza in jurul unui ax,a doua axe sau a trei axe. Elementele unei artrodii sunt: -suprafete articulare -capsula articulara -membrana sinoviala -cavitate articulara -ligamente articulare Tipurile de miscari in articulatii: Flexie-Extensie-miscari de apropiere sau indepartare a doua segmente alaturate.Se fac in jurul unui ax transversal. Abductie-Adductie-se fac in jurul unui ax transversal.Prin adductie se realizeaza apropierea fata de axul median al corpului,iar prin abductie indepartarea fata de axul median. Rotatie-miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului ce se deplaseaza;poate fi externa sau interna,dupa cum segmentul se roteste spre corp sau in afara. Circumductie-este miscarea complexa care totalizeaza flexia,extensia,adductia,abductia si le asociaza cu rotatia. Pronatie-Supinatie pronatia este miscarea de rotatie a mainii,prin care policele se roteste medial,palma privind in jos,iar supinatia este miscarea inversa.La picior,cand planta priveste spre lateral si marginea externa a piciorului se ridica,se realizeaza pronatia,iar supinatia se realizeaza invers. Elemente de mecanica osteo-articulara Functionarea aparatului osteo-articular se face utilizand un sistem de tip parghie.Astfel,o articulatie are un punct de sprijin(S),mai mult sau mai putin fix,unul in care actioneaza o rezistenta(R),reprezentat cel mai des prin muschiul care se contracta. In organismul nostru functioneaza trei tipuri de parghii,astfel: a)parghii de ordinul I,RSF,caracterizate prin interpunerea punctului de sprijin intre celelalte doua.Tipic pentru articulatia atlano-condiliana,cu reperele: -in extensia capului,sprijinul se face pe articulatia atlano-condiliana,rezistenta o realizeaza partea facialaa craniului,iar forta este dezvoltata prin contractia muschilor extensori ai cefei

-in flexia capului,situatia se inverseaza,punctual de sprijin ramane acelasi,dar forta actioneaza pe partea anterioara a gatului(muschii flexori)iar rezistenta se dispune posterior. b)Parghii de ordinul II,FRS care se caracterizeaza prin intreruperea punctului de rezistenta intre cel de sprijin si cel de forta.O astfel de situatie se gaseste cand ne ridicam pe varful picioarelor.Atunci sprijinul se face pe falange,puncte fixe,greutatea corporala se lasa in dreptul articulatiei tibio-fibulara-astragaliana,iar forta care se opune acesteia este reprezentata de muschiul triceps sural(constituit din gastrocnemian si solear). c)Parghii de ordinul III,SFR care au punctul de forta intre celelalte doua.Un astfel de parghie se realizeaza la flexia membrelor. Punctele de sprijin sunt reprezentate de capatul inferior al humerusului si al femurului,rezistenta de capetele distale ale membrelor(palma si talpa),iar forta este dezvoltata prin contractia muschilor brahial si biceps brachial si de bicepsul femural,semimembranos,semitendinos si adductor lung,la picior. Articulatia genunchiului Genunchiul este reprezentat de regiunea articulara situate la jonctiunea coapsei cu gamba. Articulatia genunchiului uneste femurul cu tibia si cu rotula.Adaptarea perfecta a suprafetei articulare a femurului cu cea a tibiei este asigurata prin existenta a doua formatiuni fibrocartilaginoase,denumite meniscuri. Ligamentele foarte puternice garanteaza o stabilitate perfecta a acestei articulatii. Articulatia genunchiului are doua grade de libertate. Miscari de rotatie interna si externa si inclinatie laterala. Articulatia mainii Un numar de 27 de oase constituie scheletul de baza al pumnului si mainii.Aceste oase sunt grupate in carpiene,metacarpiene si falange. Articulatia pumnului cea mai complexa articulatie a corpului,este formata din 8 oase carpiene grupate in doua randuri avand miscari foarte limitate intre ele.De la radius spre ulna,randul proximal consta din osul scafoid,semilunar,piramidal si pisiform.In aceeasi directie,randul distal consta in oasele trapez,trapezoid,capitat si osul carlig.Toate oasele carpiene participa la functionarea incheieturii mainii cu exceptia osului pisiform,care este un os sesamoid prin care trece tendonul muschiului flexor ulnar al carpienelor.Osul scafoid serveste ca legatura intre cele doua randuri si de aceea este mai vulnerabil la fracturi.

Randul distal al oaselor carpiene este foarte puternic atasat de baza celui de-al doilea si al treilea matacarpian,formand o unitate fixa.Toate celelalte structuri(unitati mobile)se misca in relatie cu unitatea stabila. Mana contine 5 oase metacarpiene.Fiecare metacarpian prezinta o baza,trunchi,gat si un cap.Primul os metacarpian al policelui este cel mai scurt si mai mobil.Se articuleaza proximal cu osul trapez.Celelalte 4 metacarpiene se articuleaza cu trapezoidul,capitatul si osul carlig,la nivelul bazei.Fiecare cap matacarpian se articuleaza distal cu falanga proximala a fiecarui deget. Mana contine 14 falange.Fiecare deget contine 3 falange(proximala,mijlocie si distala)cu exceptia policelui care are doar doua falange. Miscarile Mobilitatea acestei articulatii este foarte importanta si se realizeaza prin miscari de flexie si de extensie ale articulatiei mainii cu antebratul. Ea permite de asemenea miscari laterale de inclinare spre interior a bratului si a cotului sau miscarea cotului spre exterior. Articulatia gleznei Articulatia gleznei este ca o balama.Dar este mult mai mult decat o simpla balama,glezna este formata din mai multe structuri importante. Modelul unic al gleznei face articulatia foarte stabila.Articulatia trebuie sa fie stabila pentru a sustine greutatea corporala de 1,5 ori cand persoana merge si de 8 ori cand persoana alearga. Functionarea normala a gleznei este necesara pentru un mers usor si fara efort.Muschii,tendoanele si ligamentele care sprijina articulatia gleznei functioneaza impreuna pentru a propulsa corpul. Structurile importante ale gleznei pot fi impartite in mai multe categorii.Acestea sunt: -oasele si articulatiile -ligamentele si tendoanele -muschii -nervii -vasele de sange Articulatia gleznei este formata din conexiunea a 3 oase.Osul gleznei poarta numele de talus;fata superioara a talusului se potriveste intr-un locas din capetele inferioare ale tibiei si fibulei(osul subtire al gambei);fata inferioara a talusului sta pe osul calcaiului numit calcaneu. Talusul functioneaza ca o balama in locasul sau pentru a permite piciorului sa se miste in sus(dorsiflexie) si in jos(flexie plantara).

In interiorul articulatiei,oasele sunt acoperite cu un material alunecos numit cartilaj articular.Acesta este un material care permite oaselor sa se miste usor unul pe langa altul in orice articulatie a corpului.Grosimea cartilajului este de aproximativ 0,6 cm in majoritatea articulatiilor care suporta greutati,cum ar fi glezna,soldul sau genunchiul.Este suficient de moale pentru a permite absorbtia socurilor si destul de puternic pentru a rezista toata viata,atata timp cat nu este lezat. Ligamentele sunt tesuturi moi care leaga oasele intre ele.Acestea sunt asemanatoare tendoanelor,doar ca acestea din urma unesc muschii de oase. Ligamentele si tendoanele sunt structuri formate din fibre mici dintr-un material numit colagen. Ligamentele de ambele parti ale gleznei ajuta la mentinerea oaselor impreuna. Trei ligamente realizeaza ligamnetul lateral complex,pe partea laterala a gleznei,la distanta cea mai mare fata de cealalta glezna.Acestea include ligamnetul talofibular anterior,ligamnetul calcaneo fibular si ligamentul talofibular posterior.Un ligament gros,numit ligamentul deltoid sustine glezna medial(pe fata cea mai apropiata de cealalta glezna). Ligamentele care inconjoara glezna ajuta la formarea capsulei articulare.O capsula articulara este un sac impermeabil care se formeaza in jurul oricarei articulatii.Este formata din ligamentele din jurul articulatiei si din tesutul moale aflat intre ligamentele care umple spatiile lasate de aceasta si formeaza un sac. Articulatia gleznei, este sustinuta ,de asemeni de tendoanele din jur. Tendonul lui Achile este cel mai important tendon pentru mers,alergat si sarit.Se ataseaza de muschii gambei si apoi de calcaneu,mergand pana la nivelul degetelor. Tendonul tibial posterior ajuta la sprijinirea arcului si permite intoarcerea piciorului spre interior.Tendonul tibial anterior permite ridicarea piciorului.Doua tendoane merg prin spatele maleolei laterale;acestea,numite peroneale,ajuta la rasucirea piciorului in jos si in afara.

Articulatia cotului Este o diatroza intre humerus,radius si ulna. Functional aceasta articulatie este alcatuita din 3 articulatii: -humero-ulnara -humero-radiala -radio-ulnara proxima Cavitatile articulare comunica intre ele si exista o singura capsula articulara. Capsula articulatiei cotului este intarita de ligamente si anume: -ligamentul medial sau ulnar -ligamentul lateral sau radial -ligamente anterioare si posterioare Articulatia cotului are un singur grad de libertate iar miscarile posibile sunt:flexie si extensie. Articulatia radio-ulnara Anatomic sunt doua articulatii radio-ulnara respectiv proximala si distala la care se poate adauga sindesmoza radio-ulnara. Are un singur grad de libertate,miscari posibile fiind:pronatia si supinatia. In supinatie cele doua oase sunt paralele iar in pronatie radiusul incruciseaza ulna in formarea literei x. Articulatia scapulo-humerala Oasele care intra in alcatuirea umarului sunt humerusul,scapula si clavicula.Acoperisul umarului este format dintr-o portiune a scapulei numita acromion. Exista de fapt 4 articulatii care formeaza umarul.Principala articulatie a umarului,numita articulatia glenohumerala,se formeaza in locul in care capul humeral se potriveste la nivelul unei scobituri de la nivelul scapulei.Aceasta scobitura poarta numele de cavitate glenoida. Articulatia acromio-claviculara se gaseste intre acromion si clavicula. Articulatia sterno-claviculara realizeaza conexiunea intre brat si umar si scheletul principal al toracelui anterior. O articulatie falsa se formeaza in locul in care scapula gliseaza la nivelul toracelui. Aceasta articulatie,numita articulatia scapulo-toracica,este importanta deoarece necesita ca muschii din jurul scapulei sa functioneze impreuna,pentru a mentine glenoida in linie in timpul miscarilor umarului. Cartilajul articular este un material care acopera capetele articulare ale fiecarui os.

Functia cartilajului articular este sa absoarba socurile si sa ofere o suprafata foarte neteda pentru a inlesni miscarile. La nivelul umarului capsula articulara este formata dintr-un grup de ligamente care leaga humerusul de glenoida.Aceste ligamente sunt principala sursa de stabilitate a umarului. Articulatia scapulo-humerala are 3 grade de libertate,miscarile posibile sunt:flexia,extensia,abductia,adductia,rotatia mediala si laterala ,circumductia. Articulatia coxofemurala Articulatia coxofemurala sau articulatia sodului face legatura dintre femur si osul iliac si este una dintre cele mai robuste articulatii ale corpului uman imbinand stabilitatea cu mobilitatea datorita combinatiei dintr-o capsula articulara foarte rezistenta si trei ligamente groase,si anume: -capsula articulara -ligamentul iliofemural -ligamentul ischiofemural -marele trohanter al femurului Este o articulatie sinoviala si sferoida. Ea este considerata o articulatie sinoviala deoarece oasele se articuleaza intr-un spatiu numit cavitate articulara.Aceasta este acoperita cu un strat de cartilaj hialin,cartilajul articular,care acopera oasele cu un strat neted,ceea ce reduce frictiunea in timpul miscarilor si amortizeaza socurile. Capsula articulara este foarte densa si foarte rezistenta,ea se intinde de la circumferinta acetabului pana la colul femoral. Miscari posibile:flexia,extensia,abductia,rotirea