Sunteți pe pagina 1din 2

Tabloul al IV-lea:

Tabloul al IV-lea imbina ,ca si primul,planul universal cosmic cu cel uman terestru,dand poemului o simetrie perfecta.Luceafarul redevine astru iar fata isi pierde unicitatea ,numele,frumusetea,unfatisarea,fiind doar un chip de lut.In aceasta parte este surprins spatriul terestru descris in dimensiuni paradistice asa cum se intampla in poezia eminesciana de cate ori dragostea se implineste. Idila atalin- atalina are loc intr-un cadru romantic ,creat prin prezenta simbolurilor specifice.!eisa"ul este umanizat tipic eminescian,scenele de iubire se petrec departe de lume ,sub crengile de tei inflorite,in singuratatea si liniste,in pacea codrului ,sub lumina blanda a lunii. Timpul este prin e#celenta romantic ,sacru $sara-n asfintit% confirmand amplificarea sentimentelor . &eclaratia de dragoste a lui atalin,patimasa lui sete de iubire,e#prima prin metaforele noaptea mea de patimi, durerea mea, iubirea mea de-ntai , visul meu din urma ,il proiecteaa pe acesta intr-o alta lumina decat aceea din partea a doua a poemului . 'l asimileaza prin iubire un mod de e#istenta superior,discursul sau capata acea solemnitate grava , acea cadenta ceremoniala care il apropie mai curand de persona iubita este evident faptul ca in aceasta scena, atalina ia locul lui (l)perion si atalin pe cel al atalinei*...+ .In adancul operei eminesciene nu e#ista decat doua ,,persona"e-- care se cauta si se infrunta intr-un "oc tragic . eroul si dublul sau ,partea pieritoare si cea eterna a eului scindat. $/ircea artarecu,Visul chimeric% . hemarea luceafarului de catre fata ,care-si e#prima vechile dorinte ,este modificata in acest ultim tablou,reiesind ideea ca omul obisnuit este supus sortii,intamplarii,norocului si ca este incapabil de a se inalta la iubirea absoluta,ideal care nu-i este accesibil$ obori in "os luceafar bland01lunecand pe o raza0!atrunde in codru si in gand 02orocu-mi lumineaza%. 'liberat de patima iubirii ,3)perion se detasaza de lumea stamta ,meschina,superficiala. Luceafarul e#prima dramatismul propriei conditii,care se naste din constatarea ca relatia om-geniu este incompatibila. 1titudinea geniului este una de interiorizare a sinelui,de asumare a eternitatii si odata cu ea a indiferentei ,$a atara#iei stioice%.4mul comun este incapabil sa-si depaseasca limitele,iar geniul manifesta un profund dispret fata de aceasta incapacitate. e-ti pasa tie, chip de lut ,0&ac-oi fi eu sau altul 5 ,,chip de lut este o metafora a conditiei umane perisabile . atalina apartine cercului stramt, al limitelor .6eniul constata cu durere ca viata cotidiana a omului urmeaza o miscare circulara,orientata sper accidentul si intamplator .,,Traindin cercul vostru stramt02orocul ma petrece0 i eu in lumea ma simt02emuritor si rece .'pitetele ,,nemuritor si rece sunt e#presia reintrarii lui 3)perion sub imperiul ratiunii si al etenitatatii. In timp ce pentru 3)perion e#ista calea nasteii continue ,impreuna cu intreaga lume ,pentru fiinta trecatoare,singura iubirea estompeaza conditia dramatica .Intre

eternitate si lumea efemera nu e#ista o cale de colaborare ,dar e#ista legaturi incidente,capabile sa bulverseze temporar mersul astrelor .!rin dorul ei, atalina misca stele ,scoate un luceafar din lumea lui eterna si ii inoculeaza dorul devenirii. 7inalul poemului este o sentin89 :n sens "usti8iar, :n care antiteza dintre pronumele de persoana I singular, ;eu; <i a II-a plural, ;vostru; semnifica esen8a conflictului dintre etern <i efemer, subliniind menirea creatoare a geniului eliberat de patima iubirii, de am9gitoarele chem9ri ale fericirii p9m=nte<ti, care este trec9toare <i lipsit9 de profunzimea sentimentului.;Tr9ind :n cercul vostru str=mt0 2orocul v9 petrece,0 i eu :n lumea mea m9 simt 02emuritor <i rece.; deta<at9 a Luceaf9rului din finalul poemului nu e#prim9 o resemnare, ci este o atitudine specific9 geniului, rece, ra8ional9 distant9, care nu mai permite un dialog :ntre cei doi, deoarece ei apar8in a dou9 lumi incompatibile ce nu pot comunica, av=nd concepte diferite despre iubire, ilustr=nd valoarea suprem9 a idealului spre care poate aspira doar omul superior. 1titudinea deta<at9 a Luceaf9rului din finalul poemului nu e#prim9 o resemnare, ci este o atitudine specific9 geniului, rece, ra8ional9 distant9, care nu mai permite un dialog :ntre cei doi, deoarece ei apar8in a dou9 lumi incompatibile ce nu pot comunica, av=nd concepte diferite despre iubire, ilustr=nd valoarea suprem9 a idealului spre care poate aspira doar omul superior