este o boala a copilariei si adolescentei, care se caracterizeaza prin mineralizarea incompleta a oaselor in conditiile carentei de vitamina D.

Aceasta se datoreaza pierderii de calciu din oase, care devin flexibile si se deformeaza. Rahitismul survine cu precadere la copii intre 3 luni si 2 ani, perioada in care copilul creste cu rapiditate, iar corpul acestuia necesita un nivel crescut de calciu si fosfor.

factorii de mediu: expunerea limitata la soare, anotimpul rece, clima temperata, lipsa aerului curat. deficit de vitamina D in alimentatie malabsorbtie intestinala (steatoree)- in care organismul nu poate asimila grasimile, acestea trecand direct in fecale. Astfel, vitamina D, care este absorbita de obicei odata cu grasimile si calciul sunt insuficient absorbite. Acidoza tubulara renala cresterea cantitatii de acid din lichidele organismului, datorata unei afectiuni renale congenitala sau dobandita lipsa calciului si a fosforului din alimentatie favorizeaza aparitia rahitismului o carenta dietetica de vitamina D poate surveni ocazional si la vegetarienii care nu consuma produse lactate, sau la persoanele care sufera de intoleranta la lactoza.

Vitamina D este o vitamina liposolubila (solubila in grasime), care poate fi absorbita din intestine sau poate fi produsa la nivelul epidermei, atunci cand pielea este expusa la lumina soarelui (razele ultraviolete contribuie la sinteza vitaminei D de catre organism). Vitamina D asimilata este transformata in forma sa activa, functionand ca un hormon care regleaza absorbtia de calciu din intestine si care regleaza nivelul de calciu si de fosfor din oase. Atunci cand nivelul acestor minerale din sange este prea scazut, se distruge matricea proteica a oaselor.

In cazul rahitismului, un alt mecanism intra in functiune pentru a creste nivelul de calciu din sange. Glanda paratiroida (patru glande secretoare de hormoni localizate in spatele tiroidei) isi accelereaza functionarea, compensand nivelul scazut de calciu din sange. Pentru a creste nivelul de calciu sangvin, hormonul distruge calciul din oase, ducand la o pierdere suplimentara de calciu si fosfor din oase. In cazurile severe, se observa formarea unor chisturi la nivelul oaselor.

3 . ( ).

Semnele clinice apar intre 3 luni si 2 ani si includ: - dureri la nivelul oaselor membrelor superioare si inferioare, coloanei vertebrale si pelvisului - deformarea scheletului: curbarea anormala a membrelor inferioare (genu varum sau valgum), stern proeminent (piept de porumbel) sau infundat (pectus excavatum), - extremitatile coastelor sunt proeminente (matanii costale), bratari rahitice ale incheieturii mainilor sau ale gleznelor (ingrosarea extremitatilor a radiusului si tibiei; deformarea coloanei vertebrale: scolioza sau cifoza; deformarea pelvisului. - craniotabes rahitic: inmuierea oaselor craniului, care la palpare da impresia unei mingi de celuloid - fontanela (spatiul membranos dintre oasele craniului unui nounascut) este mai mare decat normal

- tendinta crescuta de fracturare a oaselor - intarziere a aparitiei dentitiei - defecte ale structurii dintilor - cresterea numarului de carii dentare - slabire progresiva - micsorarea tonusului muscular - crampe musculare - oprirea cresterii - febra (in special noaptea) - meteorism abdominal - hernie ombilicala - ptoza hepatica - hiperlaxitate ligamentara - intarziere a mentinerii capului si a mersului

Analizele sangvine sunt efectuate pentru masurarea cantitatii de minerale (calciu si fosfor). Radiografiile oaselor evidentiaza anomaliile caracteristice rahitismului. Alte teste ce pot fi efectuate pentru diagnosticarea rahitismului vizeaza: 1.Hormonul paratiroidian (PTH) 2.Calciuria (cantitatea de calciu din urina) 3.Calciul ionic 4.Fosfataza alcalina

Daca rahistismul nu este tratat in perioada de crestere a copilului, deformarea scheletului si statura mica pot fi permanente. In schimb, daca tratamentul se efectueaza in timp util, deformarea oaselor este redusa si dispare cu timpul. Simptomele dispar prin aportul de calciu, fosfor si/sau vitamina D. Sursele alimentare de vitamina D sunt pestele, ficatul si laptele. Tratamentul preventiv consta in prescrierea sistematica de vitamina D sugarilor: = 400 -800 UI (unitati internationale) /zi daca sugarul este expus suficient la soare = 800 UI /zi daca expunerea la soare este deficitara = 1200 UI/zi la copiii cu pielea pigmentata

Daca viitoarele mamici nu au un aport suficient de vitamina D, micutul va dezvolta hipocalcemie intrauterina cu o serie de consecinte negative asupra dezvoltarii organelor si posibil rahitism in copilarie, de aceea femeilor nsrcinate li se va administra 1000-1500 UI vit D/zi; n profilaxia rahitismului la copii, cele mai importante arme sunt: alimentaia bogat n principii nutritive de baz i foarte variat, expunerea la soare i administrarea vitaminelor i srurilor minerale. Preventia se incepe inca din primele saptamani de la nastere, micutlui i se administreaza suplimente de vitamina D. Pediatrii recomanda vitamina D de la 14 zile pana la un an si jumatate sau chiar doi ani. Aceste suplimente se administreaza inainte de masa