Coperta de : ŞTEFAN BRADICEANU

i lillfl 18-2

OREAT EXPECTATIONS
BY CHARLM
DICKENS
II M I I ) TAIM II
 charles dickens

marile speranţe
în româneşte de VERA CALIN

îngrijirea ediţiei de î
VALERIU CÎMPEANU

EDITURA TRIBUNA
CRAIOVA
199 2
723172
 Din numele de familie al tatălui meu, PJrrip, şi din numele
meu de botez, Philip, limba mea de topii n-a izbutit să scoată
alt cuvînt mai lung şi mai lămurit decît Pip. Şi fiindcă eu îmi
spuneam Pip, Pip a rămas.
Susţin că Pirrip «st« numele de familie al tatălu. meu
bizuindu-mă pe autoritatea pietrei de pe mormîntul lui şi pt
spusele surorii mele, doamna Joe Gargery, soţia fierarului,
întrucît nu mi-a fost hărăzit să-mi văd vreodată părinţii şi
fiindcă nu mi-a dă^ut i.idodată în mînă vre-un portret <te-ai icp
(căci au trăit amîndoi cu mult înainte de epoca fotografiilor),
primele imagini despre ei mi le-am plăsmuit, în ehip nelogie,
după pietrele de pe mormîntul lor. E ciudat eă forma literelor
de pe piatra tatii mă făcea să văd un om ©acheş, scurt şi
îndesat cu părul creţ şi negru. Iar trăsăturile şi caracterul
inscripţiei i „De asemenea, şi Georgiana, soţia celui de mai
Sus", mă duseră la concluzia copilăroasă că mama era pistruiată
şi bolnăvicioasă. Cît despre eele cinci miei romburi de piatră,
lungi fiecare de eîte un picior 1 şl Jumătate, care se înşirau
frumos alături de mormîntul părinţilor, în amintirea eelev cinei
frăţiori ai mei, care au renunţat foarte de timpuriu să-şi mai
croiască drum prin viaţa asta de luptă, lor le datorez eonvin-
gerea, păstrată cu religiozitate, că bieţii copii s-au născut eu
toţii culcaţi pe spate şi cu mîinile înfundate în buzunarele
pantalonilor şi că nu şi-au scos mîinile din buzunare eît timp
au trăit.
------------------
------------------1
Unitate de mâsură avînd lungimea de aproximativ o treime dintr-uri
metru, folosită înainte da adoptarea sistemului metric,
Locuiam într-un ţinut mlăştinos, lingă cotitura cea mai din
Vllo a fluviului, la douăzeci de mile depărtare de mare. ,i
cea mai vie şi cea mai puternică impresie pe care IIi l n l c a
mea o păstrează despre identitatea lucrurilor am dobândi t-o în
amurgul unei zile mohorîte, zi care a rămas neştearsă din
amintirea mea. In ziua de care vorbesc, m-am încredinţat că
locul acela, posomorit şi năpădit de urzici, e cimitirul: că
răposatul Philip Pirrip, decedat în această parohie, şi Geor-
giana, „soţia celui de mai sus", sînt morţi de-a binelea şi
îngropaţi ; că Alexander, Bartholomew, Abraham, Tobias şi
Roger, copiii celor mai sus pomeniţi, sînt morţi şi ei şi îngro-
paţi ; că întinderea aceea de dincolo de cimitir, unde păşteau
cirezi, întunecată, sălbatică, plină de gropi şi presărată cu
movile şi garduri, e ţara mlaştinilor ; iar şuviţa plumburie de
(jos, din capătul ei, e fluviul; că locul îndepărtat şi sălbatio
de unde năvăleşte vîntul e m|trea şi că pumnuleţul ăsta de om,
i o , înfricoşat de tot ce vede, e Pip.
I1' ira I strigă o voce înspăimîntătoare,
[Intre morminte, Ungfl uşa care dădea în
'i n i , dlavole, i .1 de nu, Hi (rîng gîtul!
purta M haină grosolană, cenuşa de fier la picior. Pălărie nu
avea, ip era legat cu o basma zdrenţuită. ni . . i n ieşit din apă,
care se tîrîse prin .noroi şi fusese l < » v i i || I , I U I t |c pietre.
înţepat de urzici şi sfîşiat de mărăcini ; şchiopăta, tremura, se
holba la mine şi mormăia tot timpul ; dinţii îi clănţăneau cînd
mă apucă de bărbie
Vă rog, domnule, să nu mi frîngeti qîtul, îl implorai
eu, îngrozit. Vă rog frumos...
Cum te cheamă ? întrebă omul. Spune iute !
Pip, domnule.
încă o dată, şi se holbă la mine. Ia zi !
Pip Pip. domnule.
Unde locuieşti ? Arată-mi cu degetul !
După ce mă privi timp de o clipă, omul mă întoarse cu
capul în ios şi cu picioarele în sus şi-mi goli buzunarele.
Dar. în afară de o bucată de pîine. nu găsi nimic. Cînd bise-
rica se întoarse din nou în picioare — căci omul era atît de
iute în mişcări şi atît de puternic, încît răsuci biserica cu
susul în jos. în faţa mea. şi mă făcu să văd clopotniţa la
picioarele mele — cum spun, cînd biserica se întoarse din nou
în picioare, eu şedeam, tremurînd. cocoţat pe o piatră înaltă
de mormînt, în timp ce el înfuleca pîinea cu lăcomie.

Jl
 *— Măi puştiule, făcu omul, lingîndu-şî buzele, dar dol»-1
fani obraji mai ai!
Cred că, liîtr-adevăr, aveam &braji dolofani, deşi pe atunci
eram eam mititel şi nu prea voinio pentru vîrsta mea.
— Să fiu al naibii daeă nu i-aş mînea I spuse omul,
clătinînd ameninţător din eap. Zău dacă n-aş face-o!
îmi exprimai eu gravitate dorinţa ca acest lucru să nu
se întlmple şi mă încleştai cu putere de piatra pe care mă
aşezase omul, întîi ea să mă ţin mai bine, şi apoi ea nu cumva
să încep să plîng. •
Ia spune-mi, făcu omul, unde ţi-e mama ?
Acol© ! răspunsei eu.
Omul trsări, ea şi cum ar fi vrut s-o ia la goană, apoi
se opri şi se uită în urmă.
Acola, explicai eu serios. „De asemenea, şi Georgiana",
aia-i mama.
AI făcu el, întorcîndu-se. Şi ăla de alături de ea
e tat-tău ?
Da, domnule, spusei eu, chiar el. „Răposat în această
parohie".
Aha i bodogăni emul, gîinditor. Şi acum tu pe lîngâ
cine trăieşti, asta dacă cumva te mai las eu cu zile. lucru
14
care încă nu m-am hotărît.
Cu sora-mea, doamna Gargery, nevasta lui Joe Gar-
gery, fierarul, domnuule. >
Fierarul, aha ! făcu el. Şi-şi privi piciorul.
După ce-şi plimbă de cîteva ori privirea întunecată de la
picior la mine. se apropie de piatra pe care şedeam eu, mă
apucă de amîndouă mîinile şi mă împinse îndărăt, ţinîndu-mă
cît putea mai departe de el ; ochii lui mă sfredeleau, şi eu
îl priveam cu deznădejde
Măi băieţaş, mă întreb dacă să te las cu zile. Ştii ce-i
aia o pilă ?
Ştîu, domnule.
Dar haleală ştii ce-i ?
Ştiu.
După fiecare întrebare, mă înghiontea mai tare, ca să mă
facă să mă simt mai slafi şi ca să mă înfricoşeze mai rău.
— Ai să-mi aduc o pilă. Mă smuci din nou : Şi ai să-mi
aduci haleală. Şi iar mă.smuci : Să mi le aduci pe amîndouă.
Dacă nu, îţi scot măruntaiele ! şi mă mai zgîlţîi puţin.
Eram atît de îngrozit si de ameţit, încît mă agăţai de el
cu amîndouă mîinile.
 — Dac-aţi fi atît de bun şi m-aţî lăsa să stau drept,
domnule, poate că n-aş mai fi atît de ameţit şi aş înţelege
mai bine, îndrăznii eu.
îmi dădu un ghiont zdravăn, mă răsuci din nou,.şi biserica
sări iarăşi deasupra moriştii de vînt din vîrf. Apoi mă ţinu
în poziţie de drepţi, pe vîrf ui pietrei de mormînt, şi îmi spuse
a;este cuvinte înspăimîntătoare ;
— Mîine, dis-de-dimineaţă, ai să-mi aduci pila şi ceva
haleală. Mi le aduci la fortificaţii, vezi? Colo ! Aşa ai să faci,
şi nu curftva să îndrăzneşti să sufli o vorbă sau să faci un
semn cum că ai văzut pe unu] ca mine sau pe oricine în
felul ăsta, poate te las cu zile, Dacă-ţi dai în petio şi sufli
măcar & vorbuliţă. cît o fi ea de mică. îţi scot inima şi ficaţii
şi-i mănînG fripţi. Acu să ştii că eu nu-s singur cum ţi- ei fi
închipuind tu. Mai e un băiat ascuns eu mine Doamne, ce
om! Pe lîngă el. eu sînt un înger! Băiatul ăsta aude tni ce
spun eu acum Face el ce face cu puştii şi le scotea inima şi
ficaţii. Degeaba încerci să le ascunzi de el. Poţi să zăvorăşt»
uşa. să te ascunzi în pat. să te ghemuieşti, să-ţi tragi aşux-
nutul peste cap. dar eînd ţi e lumea mai dragă şi crezi c ai
scăpat de el. se furişează băiatul. îţi spintecă burta şi-ţi scoate
măruntaiele. Acu. să ştii că abia abîa î! ţin în Frîu ca să nu
se repeadă la tine Cu greu ii ţin că el vrea morţiş .să ţi
scoată măruntaiele Ei ce spui ?
I-ara spus că am să-i aduc pilu şi ee-oi găsi d%ale gurii,
şi că a- dona A. rlis-de-dimi-neaţă. o să vin cu lucrurile la
fortificaţii
■ — Spune : Să mă trăsnească Dumnezeu de n-oi face aşa !
se răsti omul.
Am spus după el şi omul m a dat jus de pe piatră
Şi «ti, mai spuse el, să te ţii de făgădui al ă şi sâ nu
uiţi de băiatul ăla Cară-te acasă !
Bună seara, domnule, am bîiguit eu.
N-ar, strica sa fie bună. spuse el. aruneînd o privire
în jurul lui. peste cîmpia rece şi umedă Mai bine aş fi
broască
sau tipar 1
Şi omul îşi încrucişa braţele, cuprînzîndu-şi trupul, care
tremura ; se strînse de parcă i-ar fi fost teamă să nu se
desfacă în doua bucăţi şi o pornii şontîc-şontîc, spre zidul
jos al bisericii. Mă uitam după el cum îşi croia drum printre
urzicile şi mărăcinii care creşteau în (junii movilitelor, şî
ochilor mei de copil li se părea că omul dă la o parte mîinile
morţilor, care se întindeau încet din morminte ca s*i-T );>•;■ •■■'■!
de gleznă şi să-1 tragă înăuntru.
Cînd ajunse la zidul jos al bisericii, îl sări cu picioarele
lui amorţite şi ţepene, apoi se întoarse după mine. Cînd îl
văzui întorcîndu-se, mă îndreptai cu faţa spre casă şi o luai
la sănătoasa. Dar, după eîteva clipe mă uitai în urmă şi-1 văzui
înaintînd spre fluviu, strîngîndu-şi trupul cu mîinile ca şi mai
înainte şi călcînd cu picioarele lui julite pe pietroaiele presă-
rate prin mlaştini, ca să se folosească trecătorii de ele cînd
începeau ploile mari, sau în timpul fluxului.
în timp ce stăteam şi mă uitam după el, bălţile mi se
păreau întocmai ca o dungă neagră şi dreaptă, fluviul — o a l t ă
dungă orizontală, mai îngustă şi mai luminoasă decît aceea
a bălţilor, iar cerul — o ţesătură de dunguliţe dese şi mişcătoare*,
roşii şi negre. Izbutii tu greu să,desluşesc, la malul fluviului,
singurele două lucruri negre dft\ tot peisajul, care păreau că
stau în picioare : unul din ele era farul, care folosea marina-
rilor la cîrmit: semăna cu un butoi fără doage, în vîrful unei
prăjini, şi arăta tare urît cînd îl vedeai de aproape ; celălalt
era o spînzurătoare cu nişte lanţuri agăţate de ea ; acolo atîr-
nase nu demult un pirat. Omul se îndrepta şchiopătînd spre
spînzurătoare, ca şi cum ar fi fost însuşi piratul, care ar fi
înviat şi ar fi coborît din ştreang, iar acum s-ar fi dus să se
spînzure din nou. Gîndul acesta îmi dădu fiori. Şi cînd văzui
că vitele din cireada îşi înalţă capetele şi se uită după el, mă
întrebai <l . n; ă nu cumva se gîndesc şi ele la acelaşi lucru. Mă
uitai in jurul meu, ca să-1 văd pe băiatul cel înfricoşător, dar
nu se vedea nici ţipenie de om. Apoi mă cuprinse iarăşi frica
şi am început "a goni din nou spre casă, fără să mă mai opresc.

CA PI ŢOLUL 2

Soră-mea, doamna Joe Gargery, era cu peste douăzeci de

ani mai în vîrstă decît mine şi se bucura de un renume
grozav în mintea ei şi a vecinilor pentru că mă crescuse „ca-n
palme". încercam pe vremea aceea să-mi dau singur seama
de înţelesul acestor cuvinte şi, fiindcă ştiam că avea o mînă
grea, pe care avea obiceiul s-o abată deopotrivă asupra soţului
ei şi asupra mea, am presupus că Joe Gargery şi cu mine
fusesem amîndoi crescuţi „pa-n palme".
 Nu prea arătoasă soră-mea şi, nu ştiu de ce, mi se părea
că tot cu palmele trebuie să-1 fi hotârît pe Joe s-o ia de ne-
vastă. Joe era un bărbat frumos; faţa lui netedă era înconju-
rată de păr bălai, şi albastrul irişilor lui era atît de deschis,
de parcă s-ar fi amestecat cu albul ochilor. Era blînd, duios,
împăciuitor şi prostuţ, sărmanul de el, un fel de Hercule în
putere, dar şi în slăbiciune.
Soră-mea avea părul şi echii negri şi pielea atît de roşie,
Incît uneori mă întrebam dacă nu cumva se freca cu o râză-
toare în loc să se frece cu săpun. Era înaltă, ciolănoasă şi
purta întotdeauna un şorţ grosolan, prins la spate cu două
noduri, şi un nelipsit pieptăraş, pe care erau prinse mii de ace
de cusut şi cu gămălie. I se părea o cinste nemaipomenită
pentru ea, şi o mare ruşine pentru Joe, că era silită să poarte
tot timpul şorţul acesta. Deşi, zău că nu-mi dau seama de ce
era silită' să-1 poarte, sau de ce nu-1 scotea ori de cîte ori voia.
Fierăria lui Joe era lipită de casa noastră, o casă de lemn,
cum erau în vremea aceea mai toate locuinţele din ţinut. Cînd
mă întorsei în goană de la cimitir, fierăria era închisă şi Joa
stătea singur în bucătărie. Cum eram tovarăşi de suferinţă şi,
în această, calitate,' ne făceam unul altuia nenumărate destăi-
nuiri, Joe îmi împărtăşi ceva în clipa în care ridicai zăvorul
şi-mi aruncai privirea spre vatra din faţa uşii, unde şedea el.
Doamna Joe a ieşit din casă de zece ori pînă acum
ca să te e,aute. Pip. Şi, culmea culmilor, adineauri s-a mai
dus
încă o dată.
Adevărat ?
Da, Pip. spuse Joe. Şi. din păcate, a luat cu ea şi
„gîdiliciul".
La această veste dureroasă, îmi aţintii plin de. deznădejde
ochii asupra focului şi începui să mi răsucesc singurul nasture
care îmi mai rămăsese .Gîdiliciul" era un băl cu capătul de
ceară, lustruit de -liîtea atingeri cu sărmana mea făptură
Ba se aşeza ba se scula, mă lămuri Joe. Pe urmă,
a pus mîna pe ,,gîdiliH" şi H ţîşnit afară Aşa a fost
făru.Joe,
scormonind tacticos cu vair.ii ul focul de pe grătar şi
privindu-1
ţintă : A ţîşnit afară.
A plecat de mult. Joe V ti tratam pe Joe ca pe un
copil mai mare şi ca pe un tovarăş.
Ştiu eu. Pip. spuse Joe, uitîndu se la ceasornicul olan
dez din perete ; e plecată de vreo cinci minute Pip.
vine !
Ascunde-te în dosul uşii, băiete, şi pune prosopul între
tine
şi uşă !

10
 î-am urmat sfatul. Sorâ-mea deschise uşa mare şi dîndu -şl
seama că există undeva o piedică, ghici îndată pricina şi îşi
urmă cercetările eu ajutorul „gîdiliciului". Sfîrşitul a fost că
m-a aruncat spre Joe (s^ folosea adesea de mine ca de un
proiectil conjugal). Joe, fericit "să mă primească în orice con-
diţii, mă vîrî în vatră şi, cu piciorul lui mare, îmi făcu liniştit
zid de apărare.
Unde ai fost pînă acum, maimuţoiule ? întrebă doamna
Joe, bătînd cu piciorul în podea. Să-mi spui numaidecît
ce-ai
făcut, şi de ce-mi scoţi sufletul şi-mi amărăşti viaţa, că de
nu,
te scot din eolţul ăla chiar de-ai fi tu de cincizeci de ori
Pip,
şi el, de cinci sute de ori Gargery I
N-am fost decît pînă la cimitir, bîigui eu de pe scău-
naşul pe care şedeam, plîngînd şi frecîndu-mi pielea.
La cimitir ! repetă soră-mea. Dacă n-aş fi fost eu, de
mult ţi-ar fi putrezit oasele acolo. Gine te-a erescut ca-n
palme ?
Dumneata, spusei eu.
Şi de ce, mă rog ? ţipă soră-mea.
Nu ştiu, scâncii eu.
Nici eu ! spuse soră-mea. N-aş mai face-o a doua oară,
Atîta ştiu. Pot să spun că. de cînd te-ai născut tu, nu mi-
am
scos şorţul nici măcar o zi. Ca şi cum n-ar fi fost de
ajuns să
tiu nevastă de fierar — şi încă nevasta lui Gargery ! —
mai
[i fiu şi ţie mamă !
Ma u i t a m cu jale la foc, şi gîndurile mi se depărtară de la
Intlmplârlli acestea. Căci din jarul răzbunător răsăriră şi prin-
< h i p în faţa mea fugarul din ţara mlaştinilor, cu piciorul
încătuşat, băiatul acela misterios, pila, mîncarea şi făgăduiala
înspăimîntătoare pe care o făcusem, că voi prăda casa care mă
adăpostea,
— Sigur, făcu doamna Joe, agăţînd „gîdiliciul" la locul
lui. Sigur, la cimitir ! Uşor vă vine la amîndoi să spuneţi „la
cimitir". De fapt. Joe nici măcar nu pomenise de aşa ceva*
Voi doi o să mă duceţi pe mine într-o bună zi la cimitir, şi
frumoasă pereche o să mai fiţi fără mine !
în timp ce soră-mea pregătea ceştile de ceai. Joe se uita
la mine, ca şi cum, în mintea lui, şi-ar fi făcut socoteala ce
fel de pereche am fi noi doi în împrejurările dureroase pe care
le schiţa nevastă-sa. Apoi, îşi mîngîie mustaţa şi buclele blonde
din dreapta capului, urmărind-o prin odaie cu ochi} lui albaştri
pe doamna Joe, aşa cum făcea de obicei cînd se dezlănţuia
vijelia.

îl
 Soră-mea avea un fel foarle Koîârît şî mereu acelaşi da
tăia pîinea pentru noi şi de a o ungă eu unt. Mad întîl,
pingea cu mîna stingă bucata de pîine în pieptăraşul şorţu-
şi, uneori, se prindea în ea eîte un bold sau un aa de cusut,
care, după aceea, îl descopeream în gură. Pe urmă, lua
ţin unt (nu prea mult) pe vîrful cuţitului şi-1 întindea pe
ne, asemenea unui farmadst care prepară o alifie, între-
inţînd, repezită şi îndemînatică, ammdouă părţile cuţitului,
răţind şî potrivind untul în Jurul cojii. Apoi, avînta cu în-
mînare euţitul şî reteza o felie, eu e mişcare de fierăstrău}
cele din urmă, înainte de a despărţi felia de bucata de pîine,
tăia în două jumătăţi, din care Joe căpăta una, şi eu, alta.
De data aceasta, deşi mi-era foame, nu îndrăzneam să
inîno felia mea. Simţeam câ trebuie să păstrez ceva pentru
iul acela înfiorător şi pentru aliatul lui, băiatul acela şi mai
Wcoşător. Ştiam eu ei doamna, floe este o gospodină foarte
mpătată şi eă, în eotrobăiala mea hoţească, s-ar fi putut sâ
i găsesc nimic în cămară. De aceea, hotărîi să ascund felia
pîine cu unt în pantaloni. Curajul de care aveam nevoie
ntru înfăptuirea acestei Hotârîri ml se părea îngrozitor. Era
şi cum mi-aş fi pus în gînd să mă azvîrl din vîrful unei
se înalte, sau să sar în valurile unei ape adînci. Şi hotărîrea
i se păru şi mai greu de îndeplinit din pricina neştiutorului
e. Ca doi buni prieteni şi tovarăşi de suferinţă, legaţi între
printr-un fel de francmasonerie l , datorită bunătăţii lui fată
i mine, despre care am maî vorbit, stabilisem obiceiul ca.
fiecare seară. în timp ee mîncam pîinea, sâ ne luăm la
trecere, ridicînd din eînd în cînd în tăcere feliile, ceea ce ne
nplea de admiraţie reciprocă şi ne dădea imboldul de a
2rge mai departe. în seara aceea, Joe mă îmbie de rfteva ori
încep întrecerea nsastră prietenească, arătîndu-mi felia lui;
re scădea văzînd cu ochii; dar. de fiecare dată. mă vedea
, cana galbenă de ceaî pe un genunchi şî cu felia de pîine cu
ii neatinsă, pe celălalt. In cele din urmă, cuprins de deznă-
■jde, îmi dădui seama că ceea ce plănuisem trebuie îndeplinit'
că ar fi mai bine să mă apue de treabă în chip eît mai
reso, atît cît îmi îngăduiau împrejurările. H-am folosit aşa«*|
ir de un moment cînd Joe şî-a întors eapul şi am vîrît felia'
i pîine în pantaloni.
Asociaţie internaţională secreta, cu principii p^litlr-e reacţionar* şt CM
ritualuri oculte, ai cărei membri, oijjjimuii in eiupe, se *us>io rec1j>r'-o.

■ > '
 Era vădit că Joe se necăjea, închipuindu-şi că-mi lipseşte
pofta de mîncare. aşa că muşcă amărît din felia lui; nu-i prea
tihnea mîncarea. îşi molfăi mai mult îmbucătura, dus pe gin*
duri, ca de obicei, şi, în cele din urmă, o înghiţi ca pe o pilulă;
Era gata să muşte din nou şi tocmai îşi aplecase capul într-o
parte, ca să măsoare mai bine pîiriea, cînd, aruncîndu-şi pri -
virea spre mine, văzu că felia mea de pîine cu unt dispăruse.
Mirarea şi nedumerirea cu care se opri o clipă înainte de
a muşca, holbîndu-se la mine, erau prea izbitoare ca soră-vnea
să nu ia aminte
Ce s-a întîmplat ? întrebă ea cu vioiciune, punînd
ceaşca pe masă.
Zău. Pip ! murmură Joe, clătinînd din cap cu un aer
plin de dojana. Măi băiete, o să ţi se aplece ! O să ţi
sa
oprească-n gît. Nici n-ai avut timp să mesteci. Pip-
Ei, ce s-a mai întîmplat ? repptă sofă-mea mai aspru
ca înainte.
Ar fi mai bine dac-ai putea -să tuşeşti şi s-o scuipi,
Pip. Ascultă sfatul meu, spuse Joe, înspăimîntat. E
drept că
nu-i frumos, dar sănătatea-i sănătate
între timp, soră-mii îi sărise muştarul ; se năpusti la Joe,
îl apucă de favoriţi şi-1 lovi cu capul de peretele din spate !
iar eu săteam în colţ, privind la cele ce se petreceau cu un aer
vinovat
— Aşa poate ai sâ spui ce s-a întîmplat, spuse soră-mea
glftlnd ; şi nu te mai holba la mine
Jot §• Uita la ea neputincios ; apoi muşcă deznădâiduit din
pline cu ochii la mine.
Ştii Pip. începu el solemn, cu obrajii umflaţi de ultima
îmbucătură şi vorbind tainic, ca şi cum am fi fost
singuri,
noi doi am fost întotdeauna prieteni iar eu aş fi ultimul
mu
care să te vorbească de rău. dar .. şi Joe îşi mişcă
scaunul,
cu ochii în podea, apoi îşi ridică privirea spre mine, dar
n-am
mai auzit să înfulece cineva în halul ăsta !
Ce. a înfulecat mîncar.ex) ? strigă soră-mea.
Ştii mâi băiete, urmă Joe. fără să şi fi înghiţit îmbu
cătura şi uitîndti se la mine. nu la nevastă sa. şi eu
înfulecam
adeseori cînd eram de vîrsta ta ; pe vremea aceea, eram
printra
cei mai pricepuţi la treaba asta ; dar n am mai
pomenit sâ
înfulece cineva ca tine. Pip. Slavă Domnului că n-ai
muriţi
Dintr-o săritură, soră-mea fu Ungă mine, mă înşfacă d9
pâr şi rosti doar aceste cuvinte înspăimîntătoare : • ■ ' ■
— Vino să te doftoricesc.
 In vremea aceea, nişte păcătoşi de medici reînviaseră
moda apel de eatran, şi doamna Joe avea întotdeauna în dula
provizii mari din acest medicament; credea că pe cît era de
greţos, pe atît era de* folositor. Uneori îmi dădea cantităţi atît
de mari din acetstă băutură mîntuitoare, pe care 0 socotea un
întăritor fără seamăn, încît mi se părea că miros ca un gard
proaspăt vopsit. In seara de care vorbesc, dat fiind că făcusem
un lucru neobişnuit, fu nevoie de 0 jumătate de litru din vesti-
tul amestec, pe care soră-meâ mi-1 turnă pe gît, spre marea
mea uşurare, ţinîndu-mi capul la subsuoară ; arătam întocmai
ca o cizmă într-o trăgătoare de cizme. Joe scăpă numai cu
un sfert de litru ; pe acesta trebui să~l înghită (spre durerea
bietului om, care mesteca încet şi gînditor în faţa focului)
„pentru că îl răscolise şi pe el". Judecind după mine, aş
spune că, dacă nu-1 răscolise cumva înainte de a lua apa de
catran, cu siguranţă că după aceea 1-a răscolit zdravăn.
Groaznic lucru e să ai mustrări de conştiinţă ; dar cînd
un biet băiat, în afară de acea nelinişte tainică a cugetului,
mai e chinuit şi de o apăsare, care se exercită asupra cracului
de pantalon, vă pot spune că zbuciumul e de nedescris. Gîndul
vinovat că trebuie s-o prad pe doamna Joe — nici o clipă nu-mi
trecea prin gînd c-am să-1 fur pe Joe, fiindcă socoteam că
nici ujiul din lucrurile gospodăriei nu era al lui -•- acest gînd,
unit cu necesitatea de a sprijini necontenit cu mîna bucata de
pîine cu unt, fie că şedeam, fie că eram trimis în bucătărie
ca să aduc ceva de acolo, mă scotea din minţi. Şi, uneori, cînd
vîn'tul sufla dinspre bălţi, în timp ce aţîţam focul, mi se părea
că aud afară glasul omului cu piciorul în cătuşă, glasul omului
care mă pusese să jur că voi păstra taina şi care îmi spusese
că nu poate şi nu vrea să flămînzească pînă a doua zi şi că
trebuie să mănînce acum. Alteori gîndeam : „Şi dacă băiatul,
care cu greu poate fi ţinut în frîu ca să nu-şi înfigă mîinele
în măruntaiele mele, se lasă tîrît de o nerăbdare firească sau
greşeşte şi crede că are drept la inima şi ficaţii mei astăzi în
loc: de mîine ? !". Dacă e adevărat că părul ţi se face măciucă
de spaimă, atunci. în seara aceea, aşa trebuie să se fi făcut
părul meu. Dar poate că nu i s-a făcut nimănui vreodată părul
măciucă de spaimă.
Era în .ajunul Crăciunului, între 7 şi 8 seara, după cea-
sornicul olandez, şi eu trebuia să învîrtesc la budinca pentru
a doua zi cu un făcăleţ de aramă. încercai să mă apuc da
treabă, în timp ce felia de pîine mă ftpăsa pe picior (ceea ce
îmi aduse iar aminte de chipul omului cu piciorul In cătuşă),

14
dar îmi dădui seama că încercarea de a scoate felia de pîina
cu unt pe la gleznă era menită să dea greş. Avui însă norocul
să mâ pot furişa afară din odaie şi să-mi ascund o parte din
conştiinţa vinovată în odăiţa mea din pod.
Ia ascultă ! făcui eu după ce sfîrşii cu - învîrtitul Mă
încălzeam puţin la vatră, înainte de a fi trimis la
culcare.
Astea-s tunuri, Joe. nu-i aşa ?
Aha ! făcu Joe. Iar a evadat un puşcăriaş !
Ce înseamnă asta, Joe ? întrebai eu
Doamna Joe. care dădea întotdeauna lămuriri, spuse
arţăgoasă :
— Evadat, evadat ! -
Dădea definiţii aşa cum îmi turna pe gît apa de catran, în
timp -ce doamna Joe stătea aplecată deasupra lucrului de
mînă.eu îmi ţuguiai buzele, ca să-i şoptesc lui Joe :
— Ce-i aşa puşcărie,?
Joe îşi ţuguie şi el buzele, ca să-mi dea un răspuns meş~
teşugit, dar eu nu prinsei decît o singură vorbă : „Pip".
Ieri seara a scăpat un puşcăria, spuse Joe cu glas tare ;
după apusul soarelui, au tras cu tunul, ca să înştiinţeze
lumea.
Acum cică înştiinţează lumea pentru un altul.
Cine trage cu tunul ? întrebai eu.
Dă-1 încolo de băiat ! se amestecă soră-mea, încrun-
tîndu-se la mine peste lucrul de mînă. Toată ziua pune
între-
bftri. Nu pune întrebări şi n-o să ţi se răspundă cu
minciuni.
Mi se păru nepoliticos din partea ei să mi dea de înţeles ar
fi fost în stare să-mi răspundă cu o minciună, chiar dată IU i-
aş fi pus întrebări Dar ea nu era politicoasă decît atunci i'Ind
avea musafiri.
în clipa aceea, Joe îmi aţîţă şi mai mult curiozitatea, căci
Îşi dădea osteneala să sufle, cu gura larg deschisă o vorbă care
mi se părea că este „toane". De aceea, arătai cu o mişcare
firească spre doamna Joe şi-mi ţuguiai buzele, ca să întreb •
„Ea ?" dar Joe, care nici nu voia să audă ce-i suflam eu,
deschise din nou gura mare şi mi aruncă un cuvînt de neîn-
ţeles, însă eu tot nu pricepui nimic.
Doamnă Joe, spusei eu, neîntrezărind altă soluţie, dată
im te superi, de unde se trage cu tunul ?
Dumnezeu să te binecuvînteze ! exclamă soră-mea cu
nu qlas de parcă n-ar fi vrut să spună asta, ci tocmai
cqntra-
■ >nl. De la galere.
O l făcui eu cu ochii la Joe. Galere ?
 'Joe tuşi cu un aer de reproş ca şi cum ar fi spus : „Doar
ti am şoptit.'"1.
Şi, dacă nu te superi, ce-i aia galere ? întrebai eu.
~ Aşa-i cu băiatul ăsta! se înfurie soră-mea, arătînd
.spre mine cu acul de cusut în care băgase aţa şi clătinînd din
cap Nici nu i-ai răspuns bine la o întrebare, că el îţi şi pune
alte douăzeci. Galerele sînt nişte corăbii pentru puşcăriaşi,
ş t i i acolo, dincolp de băltoase. (La noi în ţinut aşa se spunea
la mlaştini).
' - Cine stă oare în corăbiile astea de puşcăriaşi şi de ce
i-o fi bâgînd acolo? spusei eu aşa, ca din întîmplare şi cu o
deznădejde calmă în glas.
întrecusem măsura, şi doamna Joe se sculă numaidecît
de pe scaun.
— M/ii băiete,, să-ţi spun ceva, începu ea. Să ştii că nu
te am crescut ca-n palme ca să-mi «coţi sufletul. Dacă te-aş
fi crescut aşa, aş merita ocări, nu laude. Oamenii care ucid,
care fură, înşeală oamenii şi fac tot soiul de păcătoşenii, pen-
tru care, pînă la urmă, sînt trimişi la ocnă, oamenii ăştia, cînd
sînt mici, omoară lumea cu întrebări. Şi acum du-te la culcare !
N-aveam voie să iau luminarea cu mine ca să-mi lumineze
drumul cînd mă duceam la culcare ; în timp ce urcam scările
în beznă şi capul îmi vîjîia — căci doamna Joe îşi întovărăşise
ultimele cuvinte bătînd toba cu degetaruJ în capul meu — mă
simţeam foarte zguduit de faptul că eram atît de aproape de
galere. Fără nici o îndoială, eram pe drumul care duce la ocnă.
începusem prin a omorî lumea cu întrebări şi aveam de gînd
s-o prad pe doamna Joe.
Din vremea aceea atît de îndepărtată şi pînă acum, m-am
gîndit de multe ori că puţini oameni ştiu cît de tainice sînt
spaimele celor mici. Eram cumplit de înspăimîntat de băiatul
care voia să-mi scoată inima şi ficaţii; cumplit de înspăimîntat
de omul cu cătuşa la picior; şi cumplit de înspăimîntat de
mine însumi, căci cineva îmi smulsese o făgăduială îngrozi-
toare ; nu trăgeam nicidecum nădejde că aş putea să scop
eu ajutorul soră-mii, care respingea toate încercările mele. pi-
era teamă să mă gîndesc la cîte aŞ fi fost în stare să fac,
dacă mi s-ar fi cerut, în singurătatea spaimei mele.
Dacă am aţipit cumva în noaptea aceea, a fost numai pen-
tru a mă vedea plutind în josul fluviului, spre galere, dus de
In limba engleză, galerele sînt numite hulks. De aceea, In timp ce
Joe U ţopteşte cuvlntuj, băiatul Înţelege sulks — In limba engleză :
toane.

16
lluviul vijelios al primăverii; vedeam apoi stafia unui pirat,
care, în timp ce treceam prin faţa spînzurătorii, îmi striga,
printr-un cornet acustic; că ar fi mai bine să vin la mal şi să
mă las spîrrzuraf pe loc decît să mai amîn. Mi-era frică sâ
adorm, chiar daeă mă ademenea somnul, fiindcă ştiam că,
odată cu primele licăriri ale dimineţii, trebuia să prad că-
mara. Nu puteam să fac treaba aceasta în timpul nopţii, fiindcă
pe atunci nu puteam să-mi fac rost de lumină printr-o mişcare
lesnicioasă de frecare ; pentru aceasta ar fi trebuit^să mă fo-
losesc de cremene şi aş fi făcut un zgomot asemănător cu
zflngănhul pe care-1 făceau lanţurile piratului.
De îndată ce pe giulgiul negru al nopţii apărură pete cenuşii,
m-am sculat şi am coborît scările ; fiecare seîndură şi flecare
crăpătură de pe trepte striga în urma mea : „Opriţi hoţul !
Scoală-te, doamnă Joe !". Cămara era mai plină ca de obicei,
fiindcă era Crăciunul. Un iepure, care atîrna cu capul In jos,
mă sperie, fiindcă mi se părea că-mi făcea cu ochiul ori de
cîte ori mă întorceam cu spatele. N-aveam timp să mă conving
dacă era într-adevăr aşa, nici să aleg, nici nimic alt-Ceva,
fiindcă n-aveam nici o clipă de pierdut. Am furat nişte pline,
nişte brînză, o jumătate de oală de carne tocată (pe care am
legat-o în batistă, împreună cu felia de pîine din ajun) şi i
r . i r e brandy dintr-un ulcior de piatră (pe aceasta am turnat-o II
li O sticlă în care făceam licoare de Spania la mine, în odaie,
ştirea nimănui ; apoi ara subţiat-o pe cea rămasă în Ulcior
cu conţinutul unei căni, pe care o găsisem în dulapul din
bucătărie); am mai furat un os cu foarte puţină carne ! » ■
el şi o plăcintă rotundă cu carne de porc. Eram gata să fără
plăcintă, dar mă simţeam ispitit să mă urc pe un raft, t văd ce
era ascuns cu atîta grijă în farfuria de pămînt « l i n colţ, şi
aşa am descoperit plăcinta. Am luat-o cu speranţa Ol nu fusese
făcută ca să fie mîncată în zilele acelea şi că va MI .ii trece
timp pînă i se va descoperi lipsa.
In bucătărie era o uşă care dădea în atelier ; am descuiat-o,
RK1 ridicat zăvorul şi am luat pila din grămada de unelte a lui
fM Apoi am încuiat, am tras din nou zăvorul şi am deschis
pe care intrasem în ajun, cînd mă întorsesem în goană
i cimitir, am închis-o şi pe aceasta şi am luat-o la fugă
iprt mlaştinile cufundate în ceaţă.

?7
 CAPTTOTTTb 3

Era o dimineaţă bătută de brumă şi foarte umedă. Pică-

turile de apă stăteau aninate de fereastră, ca şi cum un spiri-
duş ar fi plîns toată noaptea şi s-ar fi folosit de fereastra mea
în loc de batistă. Vedeam bruma pe tufişurile dezgolite şi pe
iarba rară, ca o pînză groasă de păianjen ; picăturile se întin-
deau de la o rămurică la alta, de la un fir de iarbă la celălalt.
Gardurile şi porţile erau lipicioase de umezeală, şi ceaţa care
acoperea mlaştinile era atît de deasă, încît degetul de lemn
de pe indicatorul care îndrepta lumea către satul nostru — şi
de care oamenii nici nu voiau să ştie, fiindcă niciodată nu se
abăteau pe la noi — nu l-am putut vedea decît atunci cînd
am ajuns sub el. Iar cînd m-am uitat în sus, la deget şi la apa
care curgea şiroaie din el, conştiinţa mea cea vinovată crezu
că vede o arătare, care mă îndrepta spre ocnă.
Cînd am ajuns la mlaştină, ceaţa se îngroşase mai tare, aşa
încît în loc să mă reped eu spre lucrurile din jurul meu, se
repezeau ele la mine, ceea ce era foarte neplăcut pentru un
cuget vinovat. Barierele, gropile şi malurile fluviului se nă-
pusteau la mine prin ceaţă, ca şi cum ar fi strigat cu glas
limpede : „Vine un băiat care a furat p plăcintă din carne de
por«. Opriti-1 !". Cirezile se repezeau şi el* la mine, iar beii
se holbau şi scoteau aburi pe nas : „Hoţomanul? !". Un bou
negru cu cravată albă, căruia cugetul meu răscolit mai eă-i
găsea asemănare cu un preot, mă privi atît de pătrunzător
şi cu -'iţite încăpăţînare. apoi, în timp sa eu îl ocoleam, îşi
răsuci capul învinuindu mă într-o asemenea măsură încît,
bietul de mine, izbucnii : „N am avut încotro, domnule ! N-am
luat pentru mine !". Atunci, boul îşi lăsă car n ! în jos. scoase
o şuviţă de aburi pe nas şi, după ce lovi cu piciorul dinapoi
în pămînt şi-şi undui coada, se făcu nevăzut
Iar eu înaintam spre fluviu ; dar oricît de repede fugeam,
nu izbuteam să-mi încălzesc picioarele. în care pătrunsese ume-
zeala, aşa cum pătrunsese cătuşa în piciorul omului pe care
trebuia s ă i întîlnesc. Cunoşteam destul de bine drumul spre
fortificaţii, fiindcă coborîsem acolo, duminică, cu Joe: Joa
şedea pe un tun vechi şi-mi vorbea de ştrengăriile pe care le
vor- face cînd eu voi fi ucenicul lui. Un ucenio adevărat. Cu
toa J acestea, din pricina pîclei, mă îndreptai prea mult spre
dreapta şi fui nevoit să mă întorc pe malul noroios, presărat

'18
cu pietre şi cu ţăruşi care măsurau înălţimea fluxului înain-
tam grăbit, după ce trecusem o groapă despre care ştiam că se
află foarte aproape de fortificaţii, şi tocmai mă căţărasem pe
dîmbul deasupra gropii, cînd omul răsări în faţa mea. Stătea
cu spatele la mine. cu braţele încrucişate şi clătina din cap,
ameţit de somn.
Mă gîndeam că i-aş face mai multă plăcere dacă aş răsări
pe neaşteptate în faţa lui, cu mîncarea în mînă, aşa că înaintai
tiptil şi—1 atinsei pe umăr Omul sări în sus, dar nu era omul
meu, ci un altul !
Totuşi, şi omul acesta purta o haină cenuşie şi grosolană şi-
ayea o greutate mare legată de picior, şi el era şchiop, răguşit
şi zgribulit, întocmai ca şi celălalt. Doar faţa îi era deosebită, şi
apoi purta o pălărie moale şi turtită, cu boruri largi. Toate
acestea le-am zărit într-o clipă, căci doar o clipă l~am văzut;
pe urmă, omul mă înjură zdravăn şi ridică pumnul, ca să
mă lovească ; dar lovitura era prea slabă şi nu nimeri, ba
omul se şi împiedică şi era gata să cadă ; apoi o luă la
goana prin ceaţă, poticnindu-se de două ori, şi pieri din ochii
m ei,
„Asta-i băiatul !" gîndeam eu. Inima-mi bătea, fiindcă-1
loscusem. Cred că aş fi simţit şi o durere în ficat, dacă
i ştiu! unde se află ficatul.
Ai fortificaţii, şi acolo se afla omul pe care-1 cău-
umbla ghemuit, şchlopătlnd şi cu braţele încrucişate
ibdntor să mă vadă sosind. Era îngheţat de tot.
Apronpe r;i m.'i aşteptam să-1 văd prăbuşindu-se în faţa mea,
mori U I r i g . Avea nişte ochi atît de lihniţi, încît, cînd îi întinsei
I ii l i , pe care el o puse pe iarbă, mi se păru că, dacă n-ar fi
izut legăturica cu mîncare, ar fi încercat să mănînce unealta.
llta aceasta nu mă răsuci cu capul în jos şi cu picioarele
In tuş, ca să-mi golească buzunarele, ci mă lăsă să stau în
picioare, în timp ce eu desfăceam legăturica şi scoteam tot ce
*venm în buzunar.

*
Ce-i în sticlă, băiete ? întrebă el.
Braildy, răspunsei eu.
Începu să arunce tocătura în gîtlej într-un chip foarte
eludat — arăta mai curînd ca un om care punea în mare grabă
deoparte nişte provizii decît ca un om care mănîncă ; se. opri,
totuşi, ca să tragă o duşcă din băutură, dar dîrdîia atît de rău,
«.1 de-abia putea să ţină gîtul sticlei între dinţi fără să-1 muşte.
— Cred că aveţi friguri, spusei eu.
 Sînt cu totul de părerea ta, răspunse el.
E rău pe aici, îl lămurii eu. Aţi stat tot timpul prin
băltoace, şi-s pline de friguri şi de reumatism.
N-avea grijă că apuo eu să halesc înainte de rtsă ia
dracu, spuse omul. Aş hali chiar dac-aş şti că, după aia,
mă
agaţă colo. pe spînzurătoare Vin eu de hac frigurilor, n-
avea
grijă !
înfuleca piinea. carnea tocată, carnea de pe os, brînza şi
plăcinta, în acelaşi timp, privind mereu bănuitor prin ceaţă
şi oprindu-se din cînd în cînd din mestecat, ca să asculte.
Cîte un sunet adevărat sau închipuit, cîte un clipocit care
venea dinspre fluviu, sau răsuflarea vreunui- bou, care umbla
prin mlaştini, îl făceau să tresară. Deodată îmi spuse :
Nu mn trădezi măi drace? N-ai adus pe nimeni cu
tine?
Nu. zău nu, domnule !
Şi nici n-ai lăsat vorbă să te urmărească ?
Nu.
Rine. făcu el. te cred Ai fi un cîine afurisit dară la
vîrsta ta, ai pune să urmărească un biet nenorocit, pp
care şi
aşa copoii îl urmăresc pînă-n pînzele albe
Din gîtlejul lui ieşi un sunet ciudat, ca şi cum omul ar
fi avut în el un ceasornic care trebuia să bată Se şterse la
ochi cu mînt'ca lui zdrenţuită de postav aspru
Mă cuprinse mila şi îndrăznii să spun. în timp ce el îşi
vedea de plăcintă :
îmi pare bine că vă place
Ai spus ceva ?
Am spus că mi pare bine că vă place.
Sâ trăieşti, băiete ! îmi place
Mă uitasem de multe ori la dinele nostru cînd mînca j
şi mă izbi o asemănare desăvîrşită între felul cum mînca dulăul
nostru şi cum mînca omul Ca şi cîinele omul meu se repezea
la mîncare. .Apoi înghiţea sau. mai bine zis. strivea grăbit mîn-
carea în gura şi. în timp ce mînca. trăgea cu ochiul în jurul
lui, ca şi cum I a r fi ameninţat primejdia ca cineva să i smulgă
plăcinta. Cred că era prea tulburat ca să se bucure în tihnă
de mîncare sau ca să lase pe cineva să mănînce alături de el,
fără să -l sfîşie cu dinţii, în toate aceste amănunte, semăna leit
cu un cîine.
— Mi e teamă că n-o sâ-i mai lăsaţi nimic începui ?u
sfios;- după o tăcere şovăielnică, fiindcă nu ştiam dacă obser
vaţia mea era politicoasă.
 Nu mai aveam da unde să Iau plăcinta. Certîfudînps «-
cestui fapt mă silise să fao aluzia.
r— Să-i las ? Cui să-i las ? întrebă omul, eprindu-se din
ronţăit.
Băiatului de care-aţi vorbit. Care era ascuns cu dum
neavoastră.
A ! răspunse omul, rîzînd răguşit. Lui ? Da, da ! Lui
nu-i trebuie haleală.
— Ba arăta ca şi cum ar fi avut şi el nevoie, spusei eu.
Omul se opri din mestecat, privindu-mă pătrunzător şl
nespus de mirat.
Cînd arăta ?
Adineauri.
Unde 7
— Colo, arătai eu, acolo, l-am găsit moţăind şi credeam
că sînteţi dumneavoastră.
Omul mă apucă de guler şi se holbă la mine într-un chip
atît de înfricoşător, încît îmi închipui? că în el se născuse din.
nou dorinţa de a-mi frînge gîtul,
— Era îmbrăcat ca dumneavoastră, ştiţi cum, doar cu
pfllărie, explicai eu tremurînd ; şi, cum să vă spun — mă ©ste
rn f i m să explic totul în chip foarte delicat —ar fi avut şi el
nevoie să împrumute o pilă. N-aţi auzit tunul aseară ?
— Va să zică, au tras cu tunul ! spuse ca şi eînd ar fi
i i i pentru sine însuşi
MA mir cfl vă mol îndoiţi, spusei eu Noi t-am auzit
d i - icmfl de la noi. şl noi stăm departe, şi ferestrele erau
Inel"
— Vezi cfl un om singur, în pustietatea asta, începu el,
un «m cu creierul gol şl cu burta goală, care se prăpădeşte de
frlR şi de a l t o lipsuri, nici nu mai aude noaptea altceva decît
bubuituri de tun şi strigăte Şi nu numai atî-t. Vede cum îl
înconjoară soldaţi îmbrăcaţi în uniforme roşii şi luminaţi de
Pflriiilp din faţa lor îl aude cum strigă numărul lui. eum îl
strică pe el, aude zăngănitul armelor şi ordinele : „Gata !
Acum înconjuraţi-] !" iar oamenii pun mînâ pe tine şi. cînd
colo, nu i nimic Daca n am văzut aseară 9 sută de soldaţi,
c/ire tropăiau şi mergpau aliniaţi, n-am văzut nici unul Ce să
mai vorbim de tras! Ziua nămiaza maro nud cum se cutre
muri ceaţfl de bubuituri Dar omul ăsta...
Vorbise ca şi cum ar fi uitat de mine; apoi mă întrebă J
— Dar omul ăla, n ai băgat nimic de scamă la el ?

21
 »— Era plin de vînătăi pe obraz, spusei eu, amintindu-ml
de lucruri despre eare niei nu bănuiam eă le ştiu.
Aici ? făcu omul lovindu-şi fără milă obrazul stîng cu
podul palmei.
Da, acolo I
Unde e ? Omul îşi ascunse la piept, în surtucul eenu-
şiu, picul de mîneare eare-i mai rămăsese. Arată-mi
drumul
pe care a luat-o el. O să-1 dobor ea pe un eopoi. Fir-ar să
fie
fierul ăsta, care-mi roade piciorul! Fă-te-ncoa eu pila,
băiete !
îi arătai locul unde celălalt pierise, învăluit în ceaţă, şi
omul se uită într-acolo timp de o clipă. Apoi se aşeză pe iarba
deasă şi udă şi începu să-şi pilească fierul cătuşei ea un nebun,
fără să-i pese de mine, fără să se uite la piciorul lui zgîriat,
care sîngera. Avea mişcări atît de brutale, de parcă bietul lui
picior n-ar fi fost mai simţitor decît pila. Şi iar mi se făcu
frică de el, fiindcă-1 vedeam atît de grăbit şi de mînios şi,
afară de asta, mi-era şi teamă să mai lipsesc de acasă. Ii
spusei că trebuie să plec, dar nu mă luă în seamă ; am socotit
că cel mai cuminte lucru e s-a iau din loo. Mă uitai o dată
la el şi-1 văzui cu capul aplecat peste genunchi, muncind din
greu la cătuşa lui şi bolborosind repezit blesteme la adresa
ei şi a piciorului. Mă oprii ÎIT ceaţă, şi ultimul sunet pe care-1
mai auzii dinspre locul unde-1 lăsasem fu hîrşîitul pilei.

CAPI T OLU L 4

Eram sigur că în bucătărie voi găsi un comisar, gata să

mă ridice. Nu găsii însă nici urmă de comisar, iar hoţia mea
nici nu fusese încă descoperită. Doamna Joe era nespus de
prinsă cu pregătirile; orînduia casa pentru ziua cea mare,
şi Joe fusese aşezat în uşa bucătăriei, ca să nu stea în calea
făraşului, un obiect spre care destinul îl împingea întotdeauna,
mai devreme sau mai tîrziu, ori de cîte ori soră-mea mătura
cu energie podelele locuinţei sale.
— Unde naiba ai fost ? fu urarea de Crăciun a doamnei
Joe cînd eu, împreună cu cugetul meu vinovat, ne făcurăm
apariţia.
Răspunsei că fusesem jos în sat, ca să aud cîntecele de
Crăciun.

22
 — Bine. făcu doamna Joe. Bine că n-ai făcut ceva mai
rău.
„Nici vorbă", gîndeam eu.
— Dacă n-aş fi nevastă de fierar şi dacă n-aş robi toată
ziua cu şorţul pe mine — ceea ce e cam acelaşi lucru — poată
m-aş învrednici şi eu să mă duc să ascult cîntecele, spusa
doamna Joe. Tare-mi plac cîntecele de Crăciun, şi tocmai de
aceea nu mi-e dat să le aud niciodată.
Joe, pare se aventurase în bucătărie în urma mea, după
retragerea făraşului, îşi trecu podul palmei peste nas, cu un
aer împăciuitor, în clipa în care doamna Joe îl fulgeră cu pri-
virea ; iar cînd soră-mea îşi întoarse privirile într-altă parte,
Joe îşi încrucişa pe furiş arătătoarele şi le ridică la vedere,
în semn că doamna Joe are toane. Toanele făceau parte într-
atîta din felul ei obişnuit de a fi, încît, săptămîni de-a rîndul,
Joe şi cu mine umblam cu degetele ca nişte adevăraţi cruciaţi.
Ne aştepta o masă minunată, cu picior de porc afumat, cu
legume şi pui la frigare. O minunată plăcintă cu carne
fusese pregătită din ajun (de aceea nici nu se simţise lipsa
cărnii tocate), şi budinca se cocea. Din pricina acestor pre-
gătiri deosebite, Joe şi cu mine furăm lipsiţi, fără prea multe
fasoane, de obişnuita gustare de dimineaţă : „Că doar n-o să
mă apuc să robotesc acum, să vă înfund cu mîncare şi să spăl
( î m i .im atîtea pe cap, spuse doamna Joe, puteţi să fiţi siguri d«
tata !".
Aşa Câ Joe şl cu mi no căpătarăm două felii de pîine. ca şi cum
am fi fost o trupă de două mii de oameni în marş forţat, ş! nu
un om şl un copil, care se aflau în casa lor ; băurăm şi cîtev.i
înghiţituri dn lapte cu apă din nişte căni de pe bufet, cerînd
tot tImpui scuze cu privirile. Intre timp, doamna Joe perdele
albe şi curate la ferestre, bătu în cuie un volan înflorai de a
lungul vetrei largi, în locul celui vechi, şi desshise salonaşul din
partea cealaltă a săliţei, salonaş sare stătea tot timpul închis şi
petrecea restul i anului într-un înutneri» răcoros, apărat de o
hîrtie argintie,* care acoperea pînă şi cei patru câţfM albi de
porţelan cu nasul negru şi cu un coşuleţ de flori în bot.
aşezaţi doi cîte doi pe cămin şi semănînd leit unul cu altul,
Doamna Joe era o gospodină de o curăţenie exemplară: dar
avea un talent deosebit de a face curăţenia ei mal neplăcută şi
mai respingătoare decît murdăria însăşi. Cu-rflţenia e tovarăşă
bună cu cuvioşenia. şi unii oameni fac la fel ca doamna Joe în
ceea ce priveşte religia.

23
 Deoarece doamna Joe avea atîta treabă, se ducea la biserică
prin delegaţie, adică Joe şi cu mine ne duceam în locul ei.
Cînd era îmbrăcat în haina de lucru, Joe arăta ca un adevărat
fierar, bine elădit; în hainele de duminică, însă, semăna, în
eel mai bun eaz, eu o sperietoare de eiori. Nimic din eeea ce
purta duminică nu i se potrivea şi nu părea să fie al lui, şi
totul îl zgîria. în acea împrejurare deosebită răsări din odaia
lui în clipa în care clopotele de sărbătoare începură sâ bată i
părea o adevărată întruchipare a mizeriei în costum de peni-
tenţă duminicală. Cît despre mine, cred că în mintea soră-mii
trebuie să fi existat gîndul nelămurit că eram un mio infractor,
pe care i-1 adusese un poliţist (în ziua naşterii mele), şi că-i
fusesem dat în seamă pentru a fi tratat conform cu majesta-
tea~sa legea, pe eare o încălcasem. Se purta totdeauna eu mine
ca şi cum m-aş fi. încăpăţînat să mă nasc împotriva cerinţelor
înţelepciunii, religiei şi moralei' şi împotriva părerii celor mai
buni prieteni, care mă sfătuiseră să nu vin pe lume. Chiar şî
atunci cînd s-a hotărît să-mi comande un rînd de haine, croi-
torul a primit ordin să mi le facă strimte ca nişte haine de
puşcăriaş, ca nu cumva să-mi pot mişca în voie mîinile şi
picioarele.
Cred că înfăţişarea pe care o aveam Joe şi cu mine, în
timp ce ne îndreptam spre biserică, putea să mişte infamie
miloase. Şi, totuşi, suferinţele mele trupeşti nu însemnau ni mio
faţă de ceea ce se petrecea în sufletul meu. Spaima care mă
cuprindea ori de cîte ori doamna Joe se apropia de cămară,
sau ieşea din casă. nu se putea asemăna decît cu remuşcările
care-mi chinuiau sufletul cînd mă gîndeam la fapta pe care
o săvîrşisem cu mîinile mele. Apăsat de povara acestei taine
păcătoase, mă întrebam dacă biserica va avea puterea să mă
apere de răzbunarea băiatului aceluia înspăimîntător în cazul
cînd mi-aş mărturisi păcatul în sfîntu] lăcaş. Mă gîndeam că,
atunci cînd pastorul începe să citească numele celor ce se căsă-
toresc şi spune : „Şi acum mărturiseşte", ar fi momentul po-
trivit să mă scol şi să-i propun o convorbire secretă în sacrisiie.
Mă gîndesc că mica noastră adunare ar fi fost copleşită de
mirare dacă m-aş fi folosit de acest mijloc deznădăjduit, căci
era zi de Crăciun, şi nu duminică.
Domnul Wopsle, paracliserul, avea să ia masa la noi, îm-
preună cu domnul Hubble, rotarul, şi cu doamna Hubble ; de
asemenea, şi unchiul Pumblechook (unchiul lui Joe, pe care
doamna Joe şi-1 însuşise însă), negustor de grîne din oraşul
vecin, om cu stare şi cu brişcă proprie. Ora mesei era unu,şi

'24
jumătate. Cînd Joe şi cu mine ajunserăm acasă, masa era pusă,
iar doamna Joe, gata îmbrăcată, pregătea prînzul. Uşa de Ia
intrare era descuiată (cum nu se întîmpla în nici o altă îm-
prejurare), ca să intre musafirii. Totul era minunat, şi nimeni
nu rosti nici o vorbă despre hoţia mea.
Veni şi era la care trebuiau să sosească musafirii, dai?
aceasta nu adusa vreo uşurare conştiinţei mele. în afară da
nasul lui roman şi de capul lui mare, ehei şi lucios, domnul
Wopsle avea şi o voGe groasă, de care era nespus de mîndru j
era lucru ştiut printre cunoştinţele lui să, dacă ar fi fost
lăsat să facă ceea ce ar fi vrut, ar fi putut să citească itît
de bine. îneît să-1 facă pe pastor să turbeze de ciudă ; el
însuşi mărturisea că, dacă biserica ar fi „larg deschisă" — voia
să spună „pentru eoncursuri" — şi-ar croi el drum, fără nici »
îndoială Fiindcă biserica nu era însă „larg deschisă", bietul
om nu ajunsese, după cum am spus. decît paracliser. Da»
amarnic se mai răzbuna cînd spunea „Amini'; iar cînd cînta
psalmul, cînta întotdeauna versul în întregime, după ee-şi
arunca mai întîi privirile asupra adunării, ca şi cum ar fi spus s
„L-aţi auzit pe amicul de sus ? Acum cinstiţi-mă cu părerea
dumneavoastră asupra stilului meu !"
Eu deschideam uşa musafirilor, fădndu-i să creadă eâ asta
( i a pentru noi un lucru obişnuit O deschisei mai întîi pentru
domnul Wopsle apoi pentru domnul şi doamna Flubble. şi în
(«•le din »rn tni unchiul Pumblechook (N. B Erara
nmenlnţnl ru pele rnal tţroznv* pedepse dacă îi spuneam na-
chluli
I ) M , I ! I I I I , I .ii .( tpxim unchiul Pumblechook. un om î^tr« ul'Ia greu si
se mişca încet, cu » gurfs ea de peşle u Qchl holbaţi ş\ fără
viaţă şi <u un păr de tuloarea nisipului, par* ii stătea ţepos în
vîrful capului ; arăta ca şi imn cineva ir li încercat s ă i
strîngă de gît. şi el tocmai şi ar fi venit în fire — v am adus, în
clar de sărbători. 9 sticlă de vişinată şi v-am mai adus şi o
sticlă de Porto.
De fiecare Crăciun îşi făeea apariţia eu aceleaşi cuvinte —
pa care le rostea ca şi «um ar fi spus o mare nautate — şi cu
două sticle pe care le purta ca pe două greutăţi. De fiecare
Crăciun, doamna Joe îi răspundea, cum îi răspundea şi arum i
»,O. un-chiul Pum ble-chooR 1 Ce drăguţ f* şi de fiecare Cră-
•Jun el răspundea, cum răspundea şi acum „Aşa precum
rnerilaţi Sînteţi sănătoşi cu toţii ? Şi ce mal face flecuşteţul ?"„
Ala eram eu.

'
 In asemenea împrejurări, luam masa în bucătărie, 1ar
nucile, portocalele şi merele le mîncam în salonaş ; schimbarea
aceasta semăna cu schimbarea pe care • suferea (Joe eînd îşi
îmbrăca straiele de duminică. Soră-mea era neobişnuit da
vioaie şi, în general, pot spune eă era mai drăgălaşă în socie-
tatea doamnei Hubble decît în orice altă societate. Mi-aminteso
că doamna Hubble, o femeie mărunţică, ascuţită, cu părul
buclat şi care se îmbrăca în rochii de culoarea cerului, se
bucura de renumele că era foarte tînără, pentru că. nu ştiu
în ce timpuri îndepărtate, se căsătorise eu domnul Hubble,
care era mult mai în vîrstă decît ea. Iar despre domnul Hubble
mi-aminteso că era un bătrîn zdravăn, spătos, puţin adus, că
mirosea a rumeguş de lemn şi că umbla întotdeauna cu picioa-
rele foarte depărtate unul de altul; cînd eram mic, vedeam
mile întregi de teren printre picioarele lui cînd îl întâlneam
urcînd poteca.
In mijlocul acestei societăţi alese nu m-aş fi simţit la locul
meu nici dacă n-aş fi prădat cămara. Nu pentru că stăteam
înghesuit într-un colţ al feţei de masă, eu masa în piept şi
cotul lui Pumblechook în ochi, şi nici n-aveam chef -să vor-
besc (de altfel, nici n-aveam chef să vorbesc), şi nici. fiiindcâ
eram ospătat cu marginile solzoase ale picioarelor de găină
şi cu acele colţuri neştiute ale porcului, de care bistul
animal, cînd era în viaţă, n-ar fi avut de ce să fie mîn-
dru. Nu, toate acestea nu m-ar fi supărat dacă aa menii
m-ar fi lăsat în pace. Dar ei nu voiau să mă lase în pace. Li
se părea că-şi pierd timpul dacă uită cumva să îndrepte con-
versaţia mereu spre mine şi să mă înţepe cînd şi cînd. Mă
simţeam ca un biet tăuraş într-o arenă din Spania, alît de tare
mă dureau înţepăturile lor.
începură să mă încolţească chiar de la începutul mesei.
Domnul Wopsle spuse rugăciunea cu un ton teatral — astăzi
rugăciunea aceea mi se pare un fel de amestec religios între
cuvintele stafiei din Hamlet 1 şi ale lui Richard al (II-lea 2 —
şi încheie exprimîndu-şi dorinţa de a ne vedea pe toţi reeu-
ru scători. La aceste cuvinte, soră-mea se uită ţintă la mine
şi spuse cu o vope joasă şi plină de reproş :
1
Referire la actul I din Hamlet de Shakespeare : pe meterezele castelului
Elseneur, Hamlet, prinţ al Danemnrcei. vede. apărînd spectrul tatălui
său, răposatul rege al Danemarcei, care-i mărturiseşte că a fost ucis de
fratele său, Claudius, acesta răpindu-i tronul şi soţia.
• Referire la monologul luj Richard al III-lea, din actul I al piesei cu
acelaşi nume de Shakespeare.

26
 Ai auzit ? Să fii recunoscător.
Mai ales, băiete, interveni domnul Pumblechook, să
fii
recunoscător faţă de aceia care te-au crescut ca-n
palme.
Doamna Hubble clătină din cap şi, măsurîndu-mă de
parcă ar fi avut o jalnică presimţire cum că n-o să
sfîrşeso bine, Inlrcbă :
— De ce tinerii nu sînt niciodată recunoscători ?
Acest mister moral păru prea adînc pentru societatea
noas-
l i i . aşa că domnul Hubble îl dezlegă scurt, spunînd :
— Vicioşi din natură.
Toată lumea murmură : „Adevărat !" şi mă
priviră cu toţii într-un chip deosebit de neplăcut şi plin
de înţeles.
Gînd aveam musafiri, poziţia şi influenţa lui Joe erau
oarecum mai proaste (dacă aşa ceva mai era cu putinţă)
decît nlunci cînd eram singuri. Dar. de cîte ori putea, mă
ajuta şi mbărbăta în felul lui şi, de obicei, în timpul mesei,
îşi manifesta simpatia, servindu-mă mereu cu sos, dacă
era sos ii masă. Deoarece în ziua aceea pe masă se afla
sos din belşug, In momentul de care vorbesc, Joe îmi
puse în farfurie earn
in sfert de litru.
Ceva mai tîrziu, tot în timpul mesei, domnul Wopsle
făcu,
irecare asprime, critica predicii din ziua aceea şi dădu
să
> • ■ înţeleagă cam ce fel de predică ar ţine el, fireşte în
cazul
• i r u l uşile bisericii „ar fi larg deschise". După
ce .insti musa
firii cu enumerarea cîtorva idei din predica pe care ar fi
ţinut-»
: nise că socotea subiectul predicii pfost ales
pentru ziua ■ ceea ce este de neiertat, adaugă el. de
vreme ce subiecte iscsr pe toate drumurile".
— Chiar aşa. făcu unchiul Pumblechook. ai pus
degetul
i ■■ II nn i Roiesc subiectele pe toate drumurile pentru cei
care
ţMii sfi pună mîna pe ele De asta avem nevoie !, Nu
trebuie
• • i n u l sA alerge prea mult dnpă un subiect dacă
umblă eu ochii
ilşi Apoi după cîteva clipe de gîndire, domnul
Pumbleo-adăugă : Uită te numai la friptura a"sta de
pore. Şi aici ti un subiect ! Uită te la friptură dacă ai
nevoie de un lubltcj I
— Aşa e. Ce învăţătură pentru cei tineri ! spuse
domnul
•Io (ştiam că acum trebuie să pomenească de mine).
Ce
Wnl învăţătură se poate scoate din predica asta !

.
— Aii2i ce spune ? interveni soră-mea, deschizînd .•
paran-
severă.
Joe îmi mai dădu puţin sos.

27
 — Porcii, urmă domnul Wepsle, cu glasul cel mai adîna
ş; ară tind eu furculiţa spre obrajii mei stacojii1, ea şi cum ar ti
rostit numele meu de botez, poreii au fost dintotdeauna tova
răşii celor risipitori. Lăcomia porcului ne este Înfăţişată ca un
exemplu pentru cei tineri. („Frumos îi stă, gîndeam eu, să
spuie asta, cînd adineauri a lăudat porcul fiindcă e gras şi
fraged"). Ceea ce este urît la poro este şi mai urît la un băiat.
- — Sau fată, sugeră domnul Hubble.
Sau fată, încuviinţă damnul Wopsle, cam enervat. Dar
nu văd nici o fată pe aici.
Afară de asta, spuse domnul Pumblechook, întorcîn-
du-se brusc spre mine, gîndeşte-te de ce trebuie să fii
recu
noscător. Dacă te-ai fi născut purcel ?
Ba chiar aşa s-a şi născut, dacă se poate spune asta
despre un copil, zise soră-mea cu glas apăsat.
Joe îmi mai dădu puţin sos.
Bine, dar eu vorbesc de un purcel eu patru 1«be, spuse
domnul Pumblechook. Dacă te-ai fi născut cum spun, ai
fi
fost oare aici la masă ? Nu...
Poate sub forma asta. interveni domnul Wopste, arâ-
tînd eu capul spre farfurie.
Nu. nu mă gîndeam la forma asta, domnule. îi răs
punse domnul Pumblechook, căruia nu-i plăcea deloc sâ
fia
întrerupt. Voiam să spun că n ar fi putut sâ se bucure
împre
ună cu cei mai mari şi mai buni decît el, că n-ar fi
putut să
tragă folos de pe urma vorbelor lor şi să se lăfâiascâ în
belşug.
Ar fi putut ? Nu, h a r fi putut ! Şi care i-ar fi fost
soarta ?
Se întoarse din nou spre mine : Ai fi fost vîndut pentru
atîţia
şi atîţia şilingi ', dupâ preţul pieţei, şi Dunstable,
măcelarul,
ar fi venit spre coteţul tău de paie, te-ar li luat la
subsuoara
stîngâ, şi cu mîna dreaptă s a r fi căutat prin buzunarul
de la
piept al şorţului, ca sâ şi găsească cuţitul, şi aşa s-ar fi
sfîrşit
viaţa ta. Te-ar mai fi crescut cineva ca-n palme? Nici
gînd !
Joe îmi mai oferi nişte sos, dar mie mi era teamă sâ
mai iau.
Ai avut bătaie de cap cu el, doamnă Gargery, nu-i
aşa ? întrebă doamna Hubble cu compătimire.
Bătaie de cap? îngînă soră-mea. Bătaie de c a p ? şi
urmă o listă îngrozitoare a tuturor bolilor de care mă
făcusem
vinovat, a tuturor nopţilor şi zilelor cînd refuzasem să
dorm,
a tuturor locurilor înalte de unde căzusem şi a tuturor
tncu-
' Monedă divizionară engleză, vatoiind a douâzetea paile <linur <o lirî
•terlinâ.
r'J«r Vite» în care căzusem, o enumerare a tuturor julîturilor
pe uu, MU le făcusem şi a tuturor ocaziilor cînd soră-mea mă
blestemase să intru în mormînt, iar eu mă împotrivisem cu
încâpăţînare.
Cred că tare mînioşi trebuie să fi fost romanii unii pe
alţii din pricina nasurilor 1 . Poate că de aceea au şi ajuns un
popor atît de neastîmpărat. In ©rice eaz, nasul roman al dom-
nului Wopsle mă înfurie atît de rău, în timp ce soră-mea făcea
pomelnicul tuturor neleguirilor mele, îneît aş fi avut poftă
să trag de el pînă ce domnul Wopsle ar fi început să urle. Dar
tot ce îndurasem pînă acum nu era nimic faţă de simţămintele
inspăimîntătoare care mă cuprinseră în pauza care urma după
expunerea soră-mii, timp în care se uitară eu toţii la mine
Cu indignare şi groază, ceea ce mă duru nespus de mult.
— Totuşi, spuse domnul Pumblechook, îndreptînd frumu-
ţi'l conversaţia spre tema de .unde pornise, şi porcul e bun
l;i ceva cînd e fript, nu-i aşa?
— Serveşte-te cu brqndy, unchiule, spuse soră-mea.
Doamne, va să zică tot s-a întîmplat ! O să descopere
efl brandy-ul e slab şi o să spună că e slab : eram pierdut!
îmi încleştai amîndouă mîinile de piciorul mesei, pe sub faţa
• Ir masă, aşteptîndu-mi soarta.
Soră-mea Se duse după ulciorul de piatră, se întoarse cu
el ţi umplu CU brandy paharul unchiului Pumblechobk, fiindcă
nimeni nltcinevii nu bea *isa ceva. Nenorocitul începu să se
Joaca eu paharul, ii ridici se uită la el, măsurîndu-l transpa-
renţii, •$! I puie Joi, prelungindu mi i>roaza. In timpul acesta,
(iii.iinii.i :im- |J I M.- itrtngeau Iute masa ra sn servească plâ-< Inia si
budinca
Nu 1 slăbeam din ochi. Cu mîinile şi picioarele încleştate
« l i piciorul mesei, îl vedeam pe nenorocitul de Pumblechook
Juclndu H CU paharul, ridicîndu-1, zîmbind, aruncîndu-şl capul
pi spate şi dînd brcmdy-ul pe gît. O clipă după aceea, toţi
IRUialiril îniTomcniră, căci domnul Pumblechook sări în pi-
ire, se răsuci de cîteva cri, ca şi cum ar fi fost cuprins de o
Iii de tuse măgărească, şi ţîşni afară pe uşă ; apoi îl zări-
rAm prin fereastră cum se zguduia şi scuipa, strîmbîndu-se
înfloritor, de parcă şi-ar fi ieşit de-a binelea din minţi.
Eu mă ţineam încleştat de colţul mesei, iar doamna Joe
J l loe alergară afară. Nu-ml dădeam seama cum se
întîmplase. Iar eram sigur că-1 omorîsem. In aceasiă
situaţie îngrozitoare.
llrlrriie la „nasul roman" — lung ţi drept.
mă simţii uşurat cînd fu adus înapoi şi, aruncînd o privire
asupra tuturor musafirilor, ca şi cum el ar fi fost de vină,
se lăsă pe scaun, gîfîind :
— Catran !
Umplusetti sticla cu conţinutul cănii cu apă de catran.
Ştiam că îndată o să-i fie şi mai rău. Cu puterea strînsorii
mele nevăzute, mişcai masa ca un mediu din zilele noastre
Ia o şedinţă de spiritism.
— Catran ! strigă soră-mea. înmărmurită Cum putea să
ajungă catranul acolo ?
Dar unchiul Pumblechook, care era atotputernic în bucă-
tăria soră-mii, nu voia să audă de nimiG ; făcu un gest autori-
tar cu mîna, ca şi cum ar fi măturat subiectul, şi ceru să i se
dea gin fierbinte cu apă. Soră-mea, care căzuse în mod în-
fricoşător pe gînduri, fu nevoită să aducă ginul, apa fierbinte,
zahărul şi coaja de lămîie şi să le amestece. Eram salvat, cel
puţin pentru moment. Tot mai stăteam cu mîinile încleştate
de piciorul mesei, dar, de data aceasta. îl strîngeam cu zelul
recunoştinţei.
. încetul cu încetul, m-am linişiti, am dat drumul la piciorul
mesei şi am început şi eu să mănînc budincă. Domnul Pum-
blechook mînca şi el budincă, Apoi, domnul Pumblechooţj
începu să strălucească, datorită influenţei binefăcătoare a ginu-
lui cu apă. începusem să cred .că o să scap basma curată, cînd
soră mea îi spuse lui Joe :
— Farfurii curate pentru desert
Mă încleştai din nou de piciorul mesei şi -l st rinsei la piept,
«a şi cum ar fi fost tovarăşul copilăriei mele, prietenul scump
al sufletului meu. Prevedeam ce avea să urmeze şi simţeam
că, de data aceasta, se sfîrşise cu mine.
— Trebuie să gustaţi, spuse soră-mea, adresîndu-se oaspe
ţilor cu un surîs drăgălaş, trebuie să gustaţi, înainte de a vă
ridica de la masă, din darul minunat şi delicios pe care l-a
trimis urichiul Pumblechook.
Parcă trebuiau neapărat să guste ! Nu prea era nădejde
să guste ceva !
— Trebuie să ştiţi, mai spuse soră-mea sculîndu-se, că â
vorba de o plăcintă gustoasă cu carne.
Musafirii murmurară admirativ. Unchiul PumblechooR,
mîndru de a fi meritat cinstea semenilor săi, spuse foarte vesel, •
mai ales faţă de tot ce se întîmplase i
— Bine, doamnă Joe, o să ne dăm osteneala; hai să gus
tăm din plăcintă.

m
 Soră-mea ieşi ca s-o aducă. Ii auzeam paşii îndreptîndu se
spre cămară îl văzui pe unchiul Pumbleehook jucîndu se eu
cuţitul. Văzui cum se deşteaptă pofta de mîncare în nările
romane ale domnului Wopsle şi o auzii pe doamna HubbJe
spunînd :
O bucăţică de plăcintă gustoasă n-are pereche în lume,
aşa ceva nu strică niciodată.
Ai să capeţi şi tu plăcintă, Pip.
N-am să ştiu cu deplină siguranţă dacă ţipătul meu ascuţit
de spaimă a răsunat numai în mintea mea, sau şi în urechile
trupeşti ale musafirilor. Simţeam că nu mai pot îndura, că
trebuie să fug. • Dădui drumul piciorului mesei şi o luai Ia
■ănătoasa.
Dar nu ajunsei decît pînă la uşă ; şi aproape că intrai
(u capul într-un grup de soldaţi înarmaţi, dintre care unul
îmi întinse o pereche de cătuşe, spunînd :
— L-am găsit, atenţie, băieţi !

C A P I TO LU L 5

La apariţia şirului de soldaţi lovind cu patul puştii încăr-

cute în pragul uşii, se sculară cu toţii, speriaţi, de la masă, iar
• lu. iinii. i .Inc, c.ue tocmai se întorcea cu mîinile goale din
bucătărie, se opri, ca trăsnită, din jelania ei, plină de nedu -
merire :
Sergentul şi cu mine eram în bucătărie, cînd doamna Jde
i.i- opri cu ochii holbaţi, în timp ce eu tocmai începusem să-mi
vin puţin în fire. Sergentul era acela care îmi vorbise ; acum
■• uita pe rînd la oamenii din odaie; în mîna dreaptă ţinea
cătuşele, întinse îmbietor spre ei, iar stînga şi-o rezemase pe
umărul meu.
Să-mi fie cu iertare, doamnelor şi domnilar, spuse
■trgentul, dar, după cum am spus de la uşă acestui
domnişor
f«Tcheş (de fapt nu spusese nimic), urmăreso pe
cineva în
J ii unele regelui şi am nevoie de fierar.
Şi, mă rog, ce treabă ai cu el ? se repezi soră-mea,
« m i a nu-i plăcea faptul că cineva avea nevoie de Joe.
Doamnă, spuse politicos sergentul, dac-ar fi după mine,
a? răspunde că cinstea şi plăcerea de a cunoaşte pe soţia
lui

31'
mă aduo aici, dar fiindcă vorbesc în numele regelui, şpu-
am o trebuşoară cu el.
Aceste cuvinte ale sergentului sunau foarte plăcu; işa
îneît domnul Pumblechook strigă, ca să audă cu toţii :
— Frumos, frumos !
. — Uite despre ce este vorba, fierarule, spuse sergentul,
care ii descoperise pe Joe cu privirea. Am avut un mic acci-
dent cu drăciile astea; văd eă încheietaarea ăsteia nu merga,
şl cătuşele nu se îmbină cum trebuie. Vrei. te rog, să vezi ca
s-a întîmplat ? eă am chiar acum nevoie de ele i
Joe îşi aruncă ochii la cătuşe şi anunţă că pentru treaba
asta e nevoie să aprindă focul în fierărie şi că lucrul i-ar cera
vreo două ore de muncă.
-~ Adevărat ? Atunci, vrei să te apuci numaidecît ? spusa
grăbit sergentul Că doar sîntem în serviciul majestăţif-sale.
Şi dacă oamenii mei îţi pot fi de folos, or să te ajute.
Apoi îşi strigă oamenii, care intrară în bucătărie unul
după altul şi-şi îngrămădiră armele într-un colţ. Stăteau ca
nişte adevăraţi soldaţi, cu mîinile împreunate în faţă, sau
rezemîndu-şi cînd un picior, cînd un umăr ; uneori mai dădeau
drumul Ta centiroane sau cartuşiere, alteori deschideau uşa
şl scuipau peste şeile cailor, în curte.
Toate acestea le vedeam fără să-mi dau seama că le văd,
căci eram aproape mort de spaimă. Dar, pînă la urmă, înţe-
legînd că nu pentru mine erau cătuşele şi că soldaţii erau cu
mult mai interesanţi decît plăcinta, de vreme ce o lăsaseră*
în umbră, începui să-mi adun gîndurile.
— Vrei să-mi spui, te rog, cît e ceasul ? întrebă sergentul,
adresîndu-se domnului Pumblechoolî ca unui om a cărui pu
tere de judecată îndreptăţea părerea că el şi timpul erau unul'
şi acelaşi lucru.
-— E trecut de două şi jumătate.
Nu-i rău, făcu sergentul, dus pe gînduri; ehiar dacS
sîntem siliţi să stăm aici'două ore, tot ieşim la socoteală.
Cam
ce depărtare să fie de aici pînă la mlaştini? După
socoteala
mea, nu e mai mult de a milă.
Exact, o milă. spuse doamna Joe,
— Foarte bine. O sâ-i încereuim cînd se întunecă. Ba,
ehiar puţin mai înainte, aşa am dat ordin.
~ Puşcăriaşi, domnule sergent? întrebă domnul Wopsl»
cu un glas nepăsător.
~- întocmai! răspunse sergentul. Doi. Se ştia sigur eS
mai sînt încă prin mlaştini şl cred că n-or sa încerce s-e şteargă
de acolo înuipu- de se lasă scara. Aţi mai văzut oameni din
ăştia ?
în afara de mine, toată lumea răspunse cu convingere.
Dar nimeni nu se sinchisea de mine.
— Bine, făcu sergentul. Cad ei în cursă cînd le-o fi lumea
mai dragă! Hai, domnule fierar! Dacă dumneata eşti gata,
apoi şi regele este gata.
Joe îşi scoase haina, vesta şi cravata şi îşi pusese şorţul
tic piele. Apoi intră în fierărie. Unul dintre soldaţi deschise
obloanele de lemn, un altul aprinse focul, iar un al treilea
Invîrtea la foaie, în timp ce ceilalţi stăteau în jurul'focului,
i arc, în curînd, începu să duduie. Pe urmă, Joe începu să cio-
cănească şi să izbească cu ciocanul, şi apoi din nou să ciocă-
nească şi să izbească, în vreme ce noi ne uitam la el.
Tnteresul pentru urmărirea care trebuia să aibă loc nu
iminai că absorbi atenţia generală, dar o făcu pe soră-moa
ci. II inimoasă. Scoase din bu,toi un ulcior cu bere pentru soldaţi
fjl-1 pofti pe sergent la un păhărel cu brand?/ Dar domnul
l'mnbleehook spuse asupru :
— Mai bine dă-i vin. Pun rămăşag că vinul n-are catran.
gentuî îi mulţumi şi spuse că deoarece preferă băutu-
rlle Eără catran, i-ar face mai multă plăcere să bea vin, dacă
Cînd i se aduse băutura, bău în sănătatea majestăţii-U
urnii de Crăciun, sorbi tot vinul dintr-o înghiţitură ăl
din I
Buna i î domnule sergent V întrebă domnul
P u r n b leeh o o k .
S ntul BAiuresc că
dumn< ata tri făcut rost de ea
Dorn nul Purnbleehook răspunse, rîzînd satisfăcut :
— Ei, na ! De ce ?
— Pentru că dumneata, spuse sergentul, bătîndu-l pe umăr,
i un om care ştie ce-i bun.
■— Crezi ? făcu domnul Pumblechook, rîz'md ca adineauri.
Mai boa un păhărel ! -
Dar bei şi dumneata ! Ciocnim, spuse sergentul. Vîrful irului
meu la piciorul paharului dumitale, piciorul paharului
dumitale la vîrful paharului meu. Ciocnim o dată, de i ori...
Frumos sună paharele astea ! In sănătatea dumi» l a l o I O
mie de ani să trăieşti şi să nu fii niciodată un judecător mai
puţin bun decît ai fost astăzi, şi asta din soiul celor ■ l u i n i .

W n rilo sp eran ţe 33
 Sergentul goli paharul ; părea gata să mai bea încă unul.
3ăgai de seamă că, în excesul lui de ospitalitate, domnul Pum-
olechook parcă uitase că dăduse vinul în dar, pentru că luă
sticla de la doamna Joe şi, într-o revărsare de voioşie, ospăta
oe toată lumea cu vin. Pînă şi eu căpătai puţin. Şi era atît de
darnic domnul Pumblechook. incit mai ceru o sticlă, şi cînd
prima se termină, o goli şi pe aceasta, cu aceeaşi mărinimie.
în timp ce mă uitam la ei, cum stăteau ciorchine în jurul
focului, petrecînd atît de minunat, mă gîndeam că prietenul
meu, fugarul din mlaştini, fusese acela care însufleţise ospăţul.
Nu petrecuseră nici pe sfert atît de bine înainte de a-i fi înrâLzit
emoţia produsă de povestea fugarului Şi acum, cînd aşteptau
cu toţii, plini de însufleţire, ca „cei doi tîlhari" să fie prinşi;
în timp ce foalele parcă urlau şi focul pîlpîia pentru ei doi,
iar fumul părea că iese pe coş ca să-i urmărească, acum. cînd
Joe ciocănea şi lovea cătuşele ce le erau sortite, şi toate um-
brele nelămurite de pe pereţi se x'lătinau ameninţîndu i, în
timp ce vîlvătaia se înălţa şi cobora, iar scînteile aprinse cădeau
şi se stingeau, mintea mea de copil, plină de compătimire, îşi
spunea că şi după-amiaza cenuşie pălise tot din pricina lor,
sărmani nenorociţi,
In cele din urmă, Joe îşi termină treaba, iar zgomotul şi
vuietul se opriră în timp ce-şi punea haina, Joe îşi făcu curaj
şi spuse că n-ar fi rău să pornească şi cîţiva din noi împreună
cu soldaţii, ca să vadă cum decurge urmărirea. Domnul Pum-
blechook şi domnul Hubble se împotriviră, invocînd dorinţa de a-
şi fuma pipele şi de a rămîne în societatea doamnelor, dar
domnul Wopsle spuse că el ar merge dacă merge şi Joe ; acesta
spuse că se duce şi că, dacă doamna Joe îmi dă voie, mă ia
şi pe mine Sînt sigur că niciodată n-am fi căpătat învoiala
de a ne duce dacă doamna Joe n ar fi fost curioasă să ştie ce
o să se mai întîmple şi cum o să se sfîrşească; povestea. Dar.
de data aceasta soră-mea spuse doar atît:
— Dacă aduci băiatul înapoi cu capul spart, să nu-ţi în-
chipui c-am să i-1 dreg eu,
Sergentul dădu politicos bună ziua doamnelor şi se des-
părţi de domnul Pumblechook ca de un camarad, deşi mă în-
doiesc că-şi dădea la fel de bine seama de meritele acestui
gentleman în stare de uscăciune, cum i le cunaştea cînd avea
gîtlejul umezit de băutură. Oamenii îşi luară armele şi se în-
colonară. Domnul Wopsle, Joe şi cu mine primirăm ordinul
strict de a rămîne în spatele lor şi de a nu scoate nici o vorbă
după ce vom ajunge la mlaştini. Afară, în aerul rece, în timp

34
ce ne îndreptam cu hotărîre spre ţinta noastră, eu îi şoptii lui
Jt>€ cu un glas de trădător :
— Zău, Joe, mai bine nu-i găsim.
Şi Joe îmi şopti :
— Să ştii, Pip, că dau un şiling dac-au ieşit din mlaştini
|| au luat-o la sănătoasa.
Nici o haimana din sal nu se luă după noi, fiindcă vremea
tra rece şi ameninţătoare, drumul pustiu, şi terenul, nesigur ;
«fără de asta, se lăsa întunericul, şi oamenii se încălzeau acasă
La I n c şi sărbătareau Crăciunul. Cîteva feţe curioase apărură
■amurile luminate şi se uitară după noi, dar nimeni nu
din casă. Trecurăm pe lîngă stîlpul cu degetul de lemn
ţ| o I narăm drept înainte, spre cimitir. Acolo, sergentul ne opri
CU un semn din mînă, şi doi sau trei oameni se împrăştiară
re morminte, ba chiar cercetară şi uşa bisericii. Se în-
■ •ră fără nici un rezultat, şi după aceea ieşirăm prin poarta
ala a cimitirului şi pornirăm cu toţii spre mlaştinile ne-
Ite. Vîntul de răsărit ne sufla măzărichea rece în obraz,
şl Joe mă luă în spinare.
Acum, cînd ajunsesem în pustietatea aceea neagră, unde
eni nu bănuia că mă aflasem cu mai puţin de opt sau nouă
ore înainte şi că-i văzusem ascunşi pe cei doi fugari, de-abia
Bcum mă întrebam cu groază, pentru întîia oară, dacă nu
i iimva, în caz că-i găsim, puşcăriaşul meu se va gîndi că eu îi
csem pe soldaţi. Doar mă întrebase dacă nu sînt un drao
îl trădează şi-mi spuse că aş şi fi un cîine afurisit şi
illos dac-aş asmuţi oamenii asupra lui. Oare n-o să creadă
mt într-adevăr un drac şi un cîine prefăcut şi că l-am
lat?
De astă dată nu mai avea rost să-mi pun întrebări de felul
ta. Eram cocoţat pe spinarea lui Joe,-şi Joe era sub mine,
ii şanţurile ca un vînător şi îmbiindu-1 pe domnul Wopsle
iu cadă drept în nasul lui roman, ci să ţie pasul. Soldaţii
mergeau în faţa noastră, împrăştiaţi pe o distanţă mare şi
irtaţi unul de altul. Umblau pe drumul pe care pornisem
i, la început, şi pe care-1 pierdusem prin ceaţă. Negura
i nu se lăsase încă, sau poate că o împrăştiase vîntul.
sub lucirea apropiată şi roşiatică a apusului de soare, farul,
boarea, dîmbul de la fortificaţii şi celălalt mal al flu-
ii se vedeau limpede deşi aveau o culoare apoasă şi plum-
■

Stăteam cocoţat pe umărul larg al lui Joe, şi inima

îmi . cu furie: mă uitam în toate părţile, ca să văd
vreo
urmă de puşcăriaş, Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic. Dom-
nul Wopsle mă speriase de cîteva ori, fiindcă gîfîia şi răsuna
zgomottos; dar acum cunoşteam sunetele acestea şi le deose-
beam uşor de ceea ce căutam eu. Tresării îngrozitor la un
moment dat, căci mi se păru că aud hîrşîitul pilei ; nu era
însă decît clopoţelul unei oi. Oile care păşteau se opriră locului
şi ne priviră sfioase ; iar boii îşi feriră capetele de vînt şi de
măzăriche şi se holbară urît la noi, ca şi cum ne-ar fi socotit
răspunzători pentru această pacoste ; dar, în afară de aceste
lucruri şi de fiorul zilei care se stingea în fiecare firicel de
iarbă, nimic nu tulbura liniştea de groază care domnea în ţara
mlaştinilor.
Soldaţii mergeau mai departe, în direcţia vechilor fortifi-
caţii, şi noi înaintam cîte puţin în urma lor. cînd deodată ne
oprirăm cu toţii, căci un ţipăt prelung, adus de vînt şi de
ploaie, ne lovise auzul, Apoi se auzi un alt ţipăt. Venea de
departe, dinspre răsărit, dar era prelung şi puternic. Ba, jude-
cind după amestecul sunetelor, păreau să fie chiar două sau
mai multe glasuri, care strigau împreună.
Din pricina asta, sergentul şi oamenii de lîngă el vorbeau
în şoaptă cînd Joe şi cu mine' ne apropiarăm. După o clipă de
ascultare, Joe (care era un bun interpret al sunetelor) şi dom-
nul Wopsle (care nu era) fură de aceeaşi părere. Sergentul, un
om hotărît, porunci ca nimeni să nu răspundă strigătului ;
ordonă oamenilor să schimbe drumul şi să pornească într-acolo
„în pas alergător". Aşa că începurăm să coborîm spre dreapta
(acolo era răsăritul), şi Joe o luă la picior cu atîta iuţeală, îneît
trebuia să mă ţin bine ca să nu alunec de pe umerii lui.
Acum goneam de-a binelea ; „o adevărată depanatoare",
se exprimă Joe, şi acestea fură singurele cuvinte pe care le
rosti în tot timpul urmăririi. Urcam şi coboram dîmburi, să-
ream peste bariere, intram în noroiul din şanţuri şi ne croiam
drum prin hăţişuri pline de spini ; nimeni nu se întreba încotro
mergem. Cu cît ne apropiam mai mult de locul de unde veneau
ţipetele, cu atît ne dădeam mai bine seama că nu se nu/.ea
nici un sunet, şi atunci soldaţii se opreau. Cînd ţipetele
reîn-.cepeau, soldaţii iuţeau pasul, şi noi, după ei. După cîtva
timp ne apropiasem atît de tare, îneît auzirăm o voce care striga s
„Ucigaşule !" şi o alta : „Puşcăriaşi ! Fugari ! Santinelă ! Aici
sînt evadaţii !". Apoi, amîndouă glasurile păreau înăbuşite de
focul unei lupte, şi pe urmă izbucneau din nou. Atunci soldaţii
o luară la'goană ca nişte cerbi, şi Joe, după ei;
8 6 ' . ■ '
 Sergentul era în cap eînd ajunserăm la locul de unde
veneau strigătele, şi doi din oamenii lui îl ajunseră numaidecît
din urmă. Aveau armele încărcate şi gata să tragă, cînd ne
apropiarăm şi noi.
— Aici sînt amîndoi, gîfîi sergentul, şi se luptă în fundul
unei gropi. Predaţi-vă, fiare blestemate ! Despărţiţi-vă odată !
Apa ne stropea, noroiul zbura prin aer, se auzeau înjură
turi şi lovituri de pumni. Cîţiva oameni coborîră în şanţ ca
să-i ajute sergentului şi-i traseră afară, unul după altul, pe
fugarul meu şi pe celălalt. Amîndoi erau plini de sînge, gîfîiau,
blestemau şi se smuceau ; îi recunoscusem pe amîndoi din prima
clipă. «,
Băgaţi de seamă 1 spuse puşcăriaşul meu, ştergîndu-şi
sîngele de pe obraji cu mîneca lui zdrenţuită şi
dezlipindu-şl
de pe degete smocuri de păr smulse. Eu l-am prins ! Eu
vi-1
predau ! Să nu uitaţi asta.
Nu merită să ne atragi atenţia, spuse sergentul. N-o să-ţi
ajute mare lucru, măi omule. Că doar eşti în aceeaşi
situaţie
cu el, Daţi-mi cătuşele!
Nici nu mă aştept să-mi ajute mare lucru. Nici nu vreau
să mâ simt mai bine decîf mă simt acum, spuse omul
meu,
rîzînd cu poftă, L-am prins. Şi el ştie. Asta-mi ajunge.
Celălalt puşcăriaş era galben la faţă şi, în afară de julitu-
rllt m . i i vechi de pe obrazul stîng, era zgîriat şi sfîşiat din
cap pinfl în picioare. Nu izbuti să,-şi tragă răsuflarea şi să vor-
beusc;i | I I M ;' I i înd sergentul nu-i prinse pe amîndoi în cătuşe;
se sprijinea de un soldat, ca să nu cadă.
BagA do teamă, soldat, a încercat să mă omoare, aees-
tea fură primele lui cuvinte.
Am încercat să-1 omor ? spuse fugarul meu dispreţui
tor. Credeţi c-am încercat şi nu mi-a mers ? L-am prins
ca.
I predau ; asta am făcut. Nu numai că nu l-am lăsat s o
la le sănătoasa din mlaştini, dar l-am tîrît pînă aici, l-am
tîrît i inâ aici ca să-1 aduc înapoi E boier păcătosul ăsta !.Şi acum,
mulţumită mie, boierul ăsta o să intre iar în ocnă Să-1 omor?
Nu făcea să 1 omor cînd puteam să-i fac una rhai bună şi să-1
l i h n i t înapoi la ocnă !
Celălalt tot mai gîi'îia :
A... încercat... să mă omoare.... fiţi... fiţi martori.
Ia te uită ! făcu primul, uitîndu-se la sergent. Singur
.mi fugit de pe galeră ; am dat o lovii ură şi am fugit.
Aş fi
putut s-o tulesc şi din pustiul ăsta blestemat şi
îngheţat;
uitaţi-vâ la piciorul meu ; aşa-i că nu-i nici urmă de
fiare pe

87
el ? ! Dacă n-aş fi aflat că e şi el aici, aş fi luat-o la sănătoasa.
Dar să-1 las pe ăsta s-o ia^iin loc? Să-1 las să se folosească
de descoperirea mea ? Să-1 las să facă iarăşi din mine o
unealtă ? Încă o dată ? Nu, nu ! Să ştiu de bine că în şanţul
ăsta îmi putrezesc oasele ! şi arătă şanţul, rotindu-şi mîinile
încătuşate. Legat să fi fost, şi tot l-aş fi ţinut, numai să nu
scape din ghearele mele pînă veneaţi voi.
Celălalt fugar, pe a cărui faţă se vedea bine că-i era groază
de tovarăşul lui, repeta mereu :
— A încercat să mă omoare ! Aş fi fost omorît dacă n-aţi
fi venit voi.
—■ Minte ! făcu puşcăriaşul meu cu <? energie sălbatică.
Mincinos s-a născut, şi mincinos a să moară ! Uitaţi-vă la
mutra lui; se vede cît de colo ; ia să se uite în ochii mei!
Să vedem, îndrăzneşte ?
Celălalt se strădui să zîmbească batjocoritor, dar nu izbuti
să dea buzelor lui, care zvîcne'au, o expresie potolită ; se uita
la soldaţi, se uita în jurul lui, la cer şi la mlaştini, numai la
celălalt nu se uita.
— îl vedeţi ? urmă puşcăriaşul meu. Vedeţi ce ticălos e ?
Vedeţi cum îşi roteşte ochii ? Aşa se uita şi la proces, cînd
ne judecau pe amîndoi. Nu voia să se uite la mine.
Celălalt îşi tot muşca şi-şi răsucea buzele uscate, rotin-
du-şi privirile speriate cînd ici, cînd colo"; în cele din urmă,
îşi îndreptă pentru, o clipă privirea spre omul meu şi spuse î
— Nici n-am ce vedea la tine ! apoi privi, pe jumătate
ironic, spre mîinile lui încătuşate.
Cînd auzi aceste cuvinte, puşcăriaşul meu se mînie atît
de sincer, încît. dacă soldaţii nu l-ar fi oprit; s-ar fi năpustit
asupra lui.
— Nu v-am spus eu, sări celălalt, că dac-ar putea, mi-ar
face seama? Se vedea că tremura de frică, şi,o spumă albă,
foarte ciudată, ca nişte fulgi mici de zăpadă. îi apăruse pe
buze.
■— Gata cu discuţia, spuse sergentul Ia aprindeţi făcliile !
în timp ce unul din soldaţi, cel care purta un coş în loc
de armă, se lăsă în genunchi, ca să deschidă coşul, fugarul
meu se uită pentru prima oară în jurul lui şi mă văzu. Cu
puţin înainte, coborîsem' de pe spinarea lui Joe, şi acum stă-
team pe marginea şanţului, de unde nu mă mişcasem de cînd
sosisem. îi aruncai o privire curioasă cînd se uită -la mine,
mişcai uşurel mîna şi dădui din cap, Aşteptam de mult să se
uite la mine, ca să-1 pot asigura de nevinovăţia mea. Nu prea

1
38
eram sigur că ştie ce urmăresc, căci îmi aruncă o privire care
-pentru mine era de neînţeles. Nu mă privi decît o clipă, dar
dacă m-ar fi privit timp de o oră, sau de o zi întreagă, faţa
lui nu mi s-ar fi părut mai atentă decît în clipa aceea.
Apoi, soldatul care purta coşul aprinse o luminiţă şi dădu
foc la trei sau patru făclii; una şi-o luă el, iar pe celelalte
le împărţi soldaţilor. Pînă atunci era aproape întuneric, dar
acum se întuneca de-a binelea, şi, nu mult după aceea, fu
întuneric beznă. înainte de a părăsi locul acela, patru soldaţi
se aşezară jn cerc şi traseră cîte două focuri în aer. îndată
după aceea văzurăm alte făclii aprinzîndu-se undeva în spa-
tele nostru şi altele care pîlpîiau prin mlaştini, pe celălalt mal
al fluviului.
— Bine, făcu sergentul. Înainte, marş !
înaintarăm puţin şi, deodată, auzirăm înaintea noastră
trei bubuituri de tun, al căror sunet mi se păru că izbucnise
chiar din urechea mea.
— Sînteţi aşteptaţi pe bord? vorbi sergentul către omul
meu Au aflat că veniţi. Nu te depărta» măi omule. Stai frumos
aici.
Cei doi ocnaşi erau ţinuţi la distanţă unul de altul şi fiecare
umbla înconjurat de o gardă de soldaţi. Eu mă agăţasem da
mm,i lui Joe, care purta o făclie. Domnul Wopsle era de ne
întoarcem acasă, dar Joe voia să vadă ce se în-ttmplâ p i n i la
urmă, aşa câ ani mers mai departe. Acum um-h i u i i pe o
potecă destul de bună, care şerpuia de-a lungul fluviului şl
cotea din loc în loc cînd întîlnea cîte un şanţ; în drum
văzurăm o moară mică de vînt şi un stăvilar plin de noroi,
Cînd mâ uitam în jurul meu, vedeam luminile care veneau în
urmă, Făcliile noastre lăsau pe potecă pete mari de i ic, pe
care le vedeam pîlpîind şi fumegînd încolo nu vedeam nimic
decît o beznă deasă. Luminile noastre încălzeau aerul din jur
cu vîlvătaia lor de smoală, şi cei doi prizonieri păreau câ se
simt bine,-în timp ce înaintau şchiopătînd printre arme. Din
cauză că şchiopătau nu puteam să mergem mai repede î erau
amîndoi atît de sfîrşiţi, îneît a trebuit să ne oprim de două
sau trei ori, ca să-i lăsăm să se odihnească.
După vreo oră de drum, ajunserăm la o -cabană âmărîtă
de lemn, în faţa căreia se afla un debarcader, înăuntrul ca-
i inei erau nişte păzitori, care întrebară cine vine ; sergentul
le răspunse. Apoi intrarăm în cocioaba unde mirosea a tutun
spoială ; în odaie ardea un foc bun, iar pe masă lumina
u lampă ; văzurăm un şir de arme, o tobă şi o laviţă io isâ de

9*
lemn, ca o storcătoare "de rufe fără motor, pe care puteau să
doarmă pînă la doisprezece soldaţi. Vreo trei sau patru soldaţi
stăteau întinşi cu mantalele pe ei şi nu prea păreau a se sinchisi
de venirea noastră ; îşi ridicară doar capetele, ne priviră som-
noroşi şi apoi se culcară din nou, Sergentul dădu un fel de
raport, însemnă ceva într-un registru şi apoi puşcăriaşul pe
care eu îl numesc- -„celălalt" fu trimis, împreună cu un păzitor,
pe vas.
Puşcăriaşul meu nu s-a uitat la mine decît o singură dată.
Nu se mişcase din faţa focului; avea o privire gînditoare şi-şi
încălzea pe grătar cînd un picior, cînd celălalt, uitîndu-se la
picioarele lui ca şi cum le-ar fi compătimit pentru ultimele
lor păţanii. Deodată, se întoarse spre sergent şi spuse :
•— Vreau să-ţi spun ceva despre evadarea asta, ca nu cumva
să fie bănuiţi anumiţi oameni împreună cu mine.
Poţi să spui orice-ţi place, dar nu aici, răspunse ser
gentul, privindu-1 cu răceală şi stînd cu braţele
încrucişate.
Ai să ai tot timpul să vorbeşti şi să azui vorbindu-se
despre
asta înainte de a se încheia* povestea. Ştii doar
Ştiu, dar asta-i altceva, altă poveste Un om nu pliata
să crape de foame ; eu, cel puţin, nu pot. Am luat nişte
ha
leală de sus, din sat. ştii salul de lîngă biserică,
dincolo de
mlaştini
Vrei să spui e-ai furat, spuse sergentul.
Şi-am să-ţi spun şi de unde. De la fierăria satului.
I-auzi ! făcu sergentul, uitîndu se la Joe.
I-auzi, Pip î făcu Joe, uitîndu-se la mine,
Nu prea era mare lucru, nişte resturi, o picătură de
hrandy şi o plăcintă.
Aţi băgat cumva de seamă că vâ lipseşte o plăcintă,
domnule fierar? întrebă sergentul cu glas tainic.
Nevastă-mea a băgat de seamă chiar în clipa cînd aţi
intrat pe uşă. Ţi aminteşti. Pip?.
~- Va să zică-, spuse ocnaşul meu, întoreîndu şi posomorit
ochii spre Joe, fără să se uite măcar la mine, va să zică, dum-
neata eşti fierarul ! Atunci, nu te supăra, dor eu ţi-am mîncat
plăcinia.
— Să ti ffe de bine. asta în ceea ce mă priveşte, răspunse
.lut, aminlindu-şi în ultima clipă de doamna Joe, Nu ştiu ce
vina n> dumneata, dar,, orice-ai fi făuit/nu te aş lăsa să mori
di foame din cauza asta, că doar eşti un biet nenorocit. Nu-i
aşa. Pip ?
 Auzii ca şi înainte o hîrîială în gîtlejul omului, eare ne
întoarse spatele. Vasul era din nou la ţărm şi patrula era gata,
aşa că îl întovărăşirăm pînă la debarcaderul făcut din pietre
şi ţăruşi ciopliţi grosolan ; văzurăm eum îl suiră pe vas. Nişte
ocnaşi, care semănau cu el, vîsleau. Nimeni nu părea mirat
să-1 vadă, sau curios să ştie cine e, nimeni nu părea bucuros
sau amărît; nimeni nu-i spuse o vorbă, doar cineva bodogăni,
ca şi cum s-ar fi adresat unor dini :
— Daţi-i drumul!
Odată cu acest semnal, vîslele se cufundară in apă. ha
lumina făcliilor, nu departe de noroiul malurilor, văzurăm
f alera neagră, ca o arcă a lui Noe peste care plutea
blestemul, n ochii mei de copil, corabia închisă, zăvorită şi
legată cu lanţuri ruginite, corabia-închisoare, părea
asemănătoare cu prizonierii înşişi. Vasul pluti, de-a lungul
malului, coti şi dispăru. Apoi, capetele făcliilor fură aruncate în
apă, sfîrîiră şi se stinseră, ca şi cum totul s-ar fi sfîrşit.

CAPITOLUL 6

"i sufletească, iscată do hoţia de care fusesem

Uezvlnuv iţit pe neaşteptate, nu mă împinse de fel la o mărtu-
risire sinceră ; dar nădăjduiesc eă în adîncul cugetului meu
existau şl resturi de sentimente-,, rnal bune,
Nu-ml amintesc să fi simţit vreo pornire de duioşie faţă
fie doamna Joe în clipa în care teama de a fi descoperit se
spulberă, Dar pe Joe îl iubeam. Poate că asta se întîmpla nu-
mai şi numai din pricină că în acele zile de demult dragai
de el mă lăsă să-1 iubesc, dar şi. pentru că în ceea ce-1 privea
pe Joe. fiinţa mea lăuntrică nu se simţea chiar atît de bine.
Aveam de pînd (mai ales cînd îl văzui prima oară căutîndu-şi
pila) să-i spun adevărul adevărat, Şi totuşi, nu i l-am spus,
numai şi numai fiindcă îmi era teamă că, dacă va afla, mă va
socoti mai păcătos decît eram de fapt Frica de a pierde in * < -
derea lui Joe şi de a sta de acum înainte seară de seară singur
In colţul de Ungă vatră, privind trist spre prietenul şi tova-
răşul pierdut pe vecie, îmi lega limba. Imaginaţia mea bolnă-
vicioasă mă făcea să-mi închipui că dacă Joe ar şti, n aş mai
putea niciodată să mă uit la el cum îşi tnîngîie mustaţa bălaie,
stînd lîngă cămin, fără să cred că se gîndeşte la fapta mea.

41
îmi închipuiam că dacă Joe ar şti, n-aş mai putea să-1 văd
uitîndu-se chiar şi aşa, din întâmplare, la carnea sau budinca
din ajun, aşezate pe masă în ziua următoare, fără să mă gîndeso
că bietul om se întreabă dacă nu.cumva n-am trecut şi eu
prin cămară. Îmi închipuiam că dacă Joe ar ştii şi ar spună
vreodată în cursul vieţii noastre de familie că berea e prea
groasă, ori prea subţire, convingerea că el ar crede c-am pus
catran în ea mi-ar împinge tot sîngele în obraz. într-un cuvînt,
eram prea laş ca să fac- ceea ce ştiam că e drept, aşa precum
fusesem prea laş ca să nu fac ceea ce ştiam că nu e drept. Nu
avusesem de-a face cu lumea pînă atunci şi nu imitam pe nici
unul din numeroşii ei locuitori care se poartă în felul acesta.
Ara făcut singur descoperirea acestui fel de a se purta, ca un
adevărat geniu neînvăţat.
Fiindcă mi se făcu somn de îndată ce ne îndepărtarăm
de corabie, Joe mă luă din nou în spinare şi mă duse acasă.
Drumul acesta trebuie să fi fost grozav de obositor, fiindcă
domnul Wopsle, care era sleit de puteri, avea o mutră atît de
îmbufnată, încît, dacă porţile bisericii ar fi fost ,,larg des-
chise", cred că ar fi excomunicat toată expediţia, în frunte cu
Joe şi cu mine. Dar, nefiind decît un laic, se încăpăţînă să
stea jos pe iarba umedă, cu o înverşunare atît de nesănătoasă,
încît, cînd îşi scoase haina, ca să o usuce la focul din bucătărie,
dovada de pe pantaloni l-ar fi putut duce la spînzurătoare,
dacă fapta aceasta* ar fi fost socotită o crimă capitală.
In timpul acesta, eu mă bălăbăneam ca un beţiv prin bucă-
tărie, fiindcă nu era mult de cînd Joe mă lăsase jos, fiindcă
dormisem tun în spinarea lui şi fiindcă mă trezisem în eăl-
dură, în lumină şi în sunet de glasuri, După ce mi-am venit
în fire (cu ajutorul unui ghiont zdravăn între umeri şi al a-
cestor cuvinte întăritoare : „aşa copil n-am mai văzut !" rostite
de soră rnea), am înţeles că Joe le povestea despre mărturisi-
rea ocnaşului şi că musafirii sugerau diferite căi prin care
acesta ar fi putut pătrunde în cămară După ce inspecta cu
grijă locuinţa, domnul Pumblechook descoperi că omul se
urcase mai întîi pe acoperişul fierăriei, de unde ajunsese pe
acoperişul casei, şi că se coborîsp prin coşul bucătăriei cu aju-
torul unei frînghii făcute clin fîşii de aşternut; şi fiindcă
domnul Pumblcehook era un om foarte sigur de el şi avi a
brişcă l u i , toată lumea spune că el are dreptate, şi nu ceilalţi.
Totuşi, domnul Wopsle strigă : „Nu !" cu o furie sălh. î k ă
şi cu răutatea neputincioasă a omului ostenit; dar, denarree
el n-avea nici o teorie specială şi nici haină pe el n-aveu, pâ-

'42
 rerea lui fu nesocotită în unanimitate. Unde mai pui că panta -
lonii îi fumegau, fiindcă stătuse cu spatele la sobă ca să-i usuce,
ceea ce nu era de natură să inspire încredere.
Atît am auzit în seara aceea^ înainte de a mă fi înşfăcat
soră-mea, pentru că eram necuviincios de somnoros, şi înainte
de a mă fi dus la culcare cu o mînă atît de grea, încît mi se
părea că port cincizeci de perechi de ghete, care se I»ves8
mereu de marginea treptelor. Starea sufletească despre eare
am vorbit începu de-abia a doua zi, înainte de a mă fi sculat,
şi dură mult timp după ce povestea cu fugarul fu dată uitări!
şi nu mai fu pomenită decît în împrejurări neobişnuite.

CAPITOLUL 7
Pe vremea cînd îmi petreceam zilele prin cimitir, citind
pietrele de pe mormintele alor mei, aveam doar atîta ştiinţă
de carte încît să pot silabisi. Nici măcar înţelesul simplu al
acestor inscripţii nu-1 prindeam căci cuvintele „soţia celui de
mai sus" mi se păreau o dovadă despre năzuinţele tatălui meu
către o lumea mai bună ; şi dacă despre vreuna din răposatele
mela nu ir s-ar fi spus „a celui de jos", sînt sigur e-aş fi avut
0 | i . i n i f proasta despre acel membru al familiei noastre. Cît
ic noţiunile mele cu privire la adevărurile teologice de
mi liga catehismul, nici ele nu erau prea precise; căci
îmi amlntMC bine cfl declaraţii mea cum că „voi călca toată
cale" o socoteam drept obligaţia de a trece
totdeauna satul, pornind de la casa noastră într-o direcţie a-
numită şi de a nu schimba acest drum, ocolind pe la rotăria
latului sau pe la moară.
Mai tîrziu. eram sortit să devin ucenicul lui Joe. şi pînă
la îndeplinirea acestei misiuni, n-aveam voie, cu nici un chip,
să fiu „alinat", cum spunea soră-mea sau .alintat", cum aş
spune eu. Prin urmare, nu numai că eram băiat la toate în
fierărie, dar dacă vreun vecin avea nevoie de un băiat ca să-i
alunge păsările de pe ogoare, sau ca să adune pietre sau pen tru
orice altă treabă de felul acesta,--mie mi era hărăzită cinstea de a
îndeplini aceste munci Totuşi, ca nu cumva situaţia înaltă
să sufere vreo ştirbire, pe raftul din bucătărie stătea o
puşculiţă în care, după cum fusesem anunţat în chip public, N
aruncau toţi banii pe care îi cîştigam eu. Mi se părea uneori Că
aceşti bani vor fi vărsaţi întru lichidarea datoriei naţionale.

.
 ndcă nu trăgeam nici un fel de nădejde să am şi eu parte
această comoară.
Mătuşa domnului Wopsie ţinea o şcoală serală în sat;
ta însemna că era o bătrînă caraghioasă, cu mijloace restrînse
nenumărate beteşuguri, care îşi făcea somnul, în fiecare
ară, de la 6 la 7, în tovărăşia unor tineri, care plăteau fiecare
te doi penny * pe săptămînă pentru plăcerea foarte folosi-
are de a o vedea dormind. Bătrîna- închiriase o căsuţă; dom-
i\ Wopsie avea o odaie sus, şi noi, elevii, îl auzeam regulat
tind cu glas tare, foarte demn şi chiar înspăimîntător. ba
leori auzeam şi cîte o lovitură zdravănă în tavan. Exista şi
genda că domnul Wopsie „examina" şcolarii o dată pe tri-
estru. în această împrejurare, domnul Wopsie îşi ridica man-
tele, îşi ciufulea părul şi ne ţinea cuvîntarea pe care a ţinut-o
tarc-Antoniu lîngă trupul neînsufleţit al lui Cezar 2
Apoi urma întotdeauna Oda lui Collins despre pasiuni *,
eu îl stimam pe domnul Wopsie mai cu seamă pentru felul
im declama Răzbunarea4 , aruncîndu-şi mînios sabia însîn-?
rată şi apucînd, cu o privire nimicitoare, trompeta vestitoare p
război, Pe atunci nu căzusem încă pradă pasiunilor pe care ■
aveam să le cunosc mai tîrziu şi pe care aveam să le asemui i
vorbele lui Collins şi ale lui Wapsle. spre neajunsul ambilor
:>mni
în afară de această instituţie educativă, mătuşa domnului
i'opsle mai ţinea şi un mic bazar. în aceeaşi odaie. Habar
avea ce marfă se află în prăvălie sau cît costa fiecare lucru,
ar. în sertar, păstra un mic registru soios, care servea drept
atalog de preţuri, şi cu ajutorul acestui oracol Biddy descurca
rarizaeţiile comerciale. Riddv era nepoata domnului Wopsie j
lărturisesc că nu mă simt în stare să descopăr ce fel ie rudă
ra cu domnul Wopsie. Era orfană, ea şi mine ; şi, ca şi mine,
usese crescută ,,ca n palme". Era demnă de luat în seami,
vedeam eu. din pricina extremităţilor ei • căci părul îi era
otdeauna nepîeplănat. mîinile nespălate şi ghetelpTupte. Dcs-
irierea de mai sus nu i se potrivea numai într o singură zi
valnrtnd a drmâ<;prp7f»cpa parte clintr 'in
Monedă divizionară
şiling,
Referire la cunoscuta scenă din tragedia Jutius Cezai de Shakesp«are t
lîngâ trupul neînsufleţit al lui Cezar, după asasinarea acestuia de c â > ' e
conjuraţii conduşi de Brutus, ger.pralu] roman Marc-Antoniu («3 '0
î. e, o.) rostffşt? ruvjnt* calde de adio, în rare fsrc Hoglul reinl dispărut.
Willlam Cnllins (1721—1759), poet tlrk englex; principala sa ip»r§ ssip
o culegere de ode (1747). printre cate se numâiă oda închinaU» pasiuni' < r , Odâ
««
din săptămână. Duminica, cind se ducea la bis riel Biddy pra
foarie îngrijită.
Datorită atît făpturii mele neajutorate, cit mai ales aju -
torului lui Biddy, mai mult decît al mătuşii domnului Wopsle,
am ieşit învingător din lupta cu alfabetul, ca dintr-un hăţiş da
spini : plictisit şi zgîriat de fiecare literă în parte. După asta, m-
am trezit printre hoţii aceia, cele nouă cifre, care îAre»u să
născocească, în fiecare seară, cîte ceva nou ca să se ascundă şi
să mă zăpăcească. Dar, în cele din urmă, bîjbîind şi pe di buite,
am început să scriu, să citesc şi să socotesc, dar fără să mă
omor cu firea.
într-o noapte şedeam în colţul căminului cu tăbliţa în
faţă şi mă osteneam din răsputeri să compun o scrisoare adre -
sată lui Joe Cred că se împlinise anul de la urmărirea din
mlaştini, căci trecuse mult timp de atunci şi era iarnă şi un
ger cumplit. într-o oră sau două am izbutit să mîzgălesc cu
litere de tipar această epistolă, folosin'du-mă de- alfabetul care
stătea pe vatră, la picioarele mele :
„dRagă JO ere d ca SCRiu BinE şi creD ca sa Pot să i
E INvat pe Tine Jo O să ne Par a Bine şi canD o Sati fiu'
Ucenic " Sa Radem mult. Pip".
Nu aveam neapărat nevoie să comunic cu Joe prin ;cri-
soare, căci el şedea alături de mine şi eram singuri. Dar îi
inmîi ii comunicare scrisă (cu tăbliţă cu tot) lui Joe,
i pe o minune de erudiţie
i Pip, ni . i i bHetel strigă Joe, deschizînd mari ochii
>1 i MI eşti un învăţat, zău efl eşti !
— Aş vrea ii fiu, spusei eu, trăgînd cu ochii la tăbliţa
ire aţinea el în mînă ; vedeam eu c/i scrisul meu era cam
leit.
— Uite un J, făcu Joe. şi un O în toată legea ! Uite J
li O, Pip, adică Joe !
Nu-l auzisem niciodată pe Joe citind cu glas tare un cuvînt
mai lung decît această monosilabă şi. duminică, la biserică,
sem de seamă că, deşi, întîmplător. ţinea cartea de fugă-
11 i n i pe dos, acest lucru nu-1 supăra cîtu.şi de puţin, ca şi
cum totul ar fi fost aşa cum se cuvine Dorind să mă folosesc
de acest prilej, pentru a afla dacă. în caz că aş fi profesor sil
l u i Joe, ar trebui să încep chiar de la început, spusei s
— Bine ! Dar 'iţeşte şi restul. Joe !
•— Şi restul. Pip? întrebă Joe, uitîndu -se tacticos şi cu
ochi cercetători la cele scrise. Unul, doi. trei. Pai sînt irei J-uri
şl trei O-uri şi trei J-O, adică Joe Pip !
 Mă aplecai peste umărul lui Joe şi, cu ajutorul
arătător, ii citii toată epistola,
Grozav ! făcu Joe, la sfîrşit. Dar să ştii că eşti îm hţ;'t,
nu glumă !
Joe, cum se scrie Gargery ? întrebai eu cu un aerţ
de modestie protectoare.
Eu nu-1 scriu în nici un fel. răspunse Joe.
Bine. dar gîndeşte-te că l-ai scrie.
Nu pot să mă gîndesc, spuse Joe. Măcar că şi mie îmi
place grozav să citesc !
Iţi place, Joe ?
Grozav ! Dă-mi o carte bună sau un ziar bun şi aşa-
ză-mă în faţa unui foc straşnic, şi nici nu-mi trebuie
altceva !,
Doamne, urmă el, după ce-şi frecă niţel genunchii cu
mîinile,
cînd dai de un J şi un O şi-ţi spui : „In sfîrşit,
am.dat de
0 şi O — Joe'. tare-i interesant să citeşti !
Din ultimele cuvinte, înţelesei că învăţătura lui Joe. ca
şi forţa aburilor, era încă la primele începuturi îmi urmai
gîndul şi-1 întrebai :
Te-ai dus vreodată la şcoală cînd erai mic ca tune î
Nu, Pip, nu m-am dus.
De ce nu te-ai dus niciodată la şcoală, Joe, cînd erai
mic ?
— Păi, să-ţi spun, Pip, răspunse Joe, punînd mîna pe
vătrai şi aplecîndu-se să scormonească încet focul, pe grătar,
cum făcea totdeauna cînd se lăsa dus de gînduri, lui taică-meu,
. Pip, îi cam plăcea băutura, şi cînd era beat, o bătea fără milă
pe mama încolo, nu făcea nici o treabă, doar, c(in cînd în cînd,
mă mai bătea şi pe mine. Şi mă bătea cu o putere cu care nu
bătea niciodată în nicovala lui. înţelegi ce spun. nu-i aşa?
Sigur,-Joe.
Aşa că maieă-rnea şi cu mine ne-am luat de cîteva ori
lumea-n cap ; şi mama se ducea să lucreze cu ziua
şi-mi
spunea : „Acu, Joe, slavă Domnului, ai să te duci şi
tu la
şcoală". Dar taică-meu avea inima aşa de bună, că nu
putea
sa trăiască fără noi. săracul. Şi venea cu o gloată după
el şi
făcea atîta gălăgie la casele unde lucra mama, că
oamenii
n-aveau încotro şi ne dădeau afară. Şi iar ne lua tata
acasă,
şi iar ne bătea. Şi d-aia, vezi tu, Pip, spuse Joe,
oprindu-se
gînditor din scormonit, d-aia n-am învăţat eu carte.
Săracu de tine !

46
 — Dar să ştii, Pip, spuse Joe atingînd uşor grătarul cu
vătraiul, ce-i al lui e-al lui, şi, ca să spun drept, ca de la
bărbat la bărbat, taică-meu avea inimă bună, îţi dai seama ?
Nu-mi dădeam seama, dar n-am spus nimic.
— Vezi, urmă Joe, cineva trebuie să aibă grijă de casă,
că altfel se duce totul de rîpă. Ştii doar !
Asta ştiam şi am încuviinţat.
— Aşa că taică-meu nu se împotrivea ca eu să mă apuo
de lucru ; şi m-am apucat de meseria mea, care ar fi fost şi
meseria tatii dacă s-ar fi ţinut de ea, şi am lucrat, nu glumă,
zău aşa, Pip. Şi, cu timpul, l-am ţinut eu pe tata, pînă s-a
prăpădit săracul, de boala copiilor. Şi chiar mă gîndeam să
pun să scrie pe mormîntul lui : „De-a fost urîtă a lui purtare,
avut-a totuşi suflet mare".
Joe recită aceste versuri cu o mîndrie atît de vădită şi atît
de limpede, încît îl întrebai dacă el le făcuse.
— Eu le-am făcut, xspuse Joe, chiar eu. într-o clipă le-am
ticluit; ca atunci cînd, dintr-o singură lovitură, scoţi o pot-
COBVă. Niciodată, în viaţa mea, n-am fost atît de mirat, căci
nu-mi venea să cred, îţi spun drept, nu-mi venea să cred că eu
Ir făcusem. Cum îţi spuneam, Pip, gîndul meu era să pun să
Cioplească cuvintele astea pe mormîntul lui ; dar poeziile astea
costă bani, oricum le-ai ciopli, mari sau mici, şi m-am lăsat
mai zic de ciocli ! Toţi banii pe care i-am
:.ii in l i c l i u i l in inaroa. Nu-i prea mergea bine cu sănă-
i i M i . i i Dar n a mai Făcut mult timp umbră pămîa-
I n l i i i şl u Închis ochii, sărmana de ea!
Ochi >i ai lui Joc se făcuseră cam apoşi; îşi cre ă
mi ii II.......h i , şj apoi pe celălalt, într-un fel foarte ciudat şi
ni Indemlnatlc, cu mîncrui vătraiului.
— Pe urmă mi-a fost urît să trăiesc singur aici, spuse
Joi , şi atunci am cunoscut-o pe soră-ta. Ştii, Pip — Joe se
Uita drept în ochii mei, ca şi cum ar fi ştiut că voi fi de altă
părere — sora ta e o femeie frumoasă.
Eu mă uitam în foc, îndoindu-mă vădit.
Orice-ar zice neamurile sau lumea. Pip — Joe ciocănea
( II vătraiul în grătar la fiecare cuvînt — să ştii că soră-ta
i (i femeie frumoasă.
Nu-mi veni nimic mai potrivit în minte decît:
îmi pare bine. Joe, că zici aşa.
Şi mie-mi pare bine, spuse Joe, întărind spusele mele.
Tini pare bine că gîndeşti aşa Puţină roşeaţă pe faţă, s < u
niţel
prea multe oase, asta nu mă supără pe mine.
j

47
 îi spusei cu isteţime ea dacă pe el nu-1 supSWî. nwp8
pe cine să supere,
— Sigur ! încuviinţă Joe, Chiar aşa, ai dreptate, băiete !
Cînd am cunoscut-o pe soră-ta, se vorbea prin sat că te creşte
pe tine ca-n palme, „Foarte frumos din partea ei", zicea lumea,
şi eu spuneam Ia fel. Şi dacă tu ţi-ai fi dat seama ce mic, ce
prăpădit şi ce urît erai, urmă Joe, fă cînd o strîmbăturâ ca şj "
cum ar fi văzut ceva foarte scîrbos. Doamne, ai fi avut o părere
foarte proastă despre tine !
Fără ca vorbele lui să mi facă prea multă plăcere, spusei :
— Lasă, Joe, nu te mai sinchisi de mine.
—■ Dar m-am sinchisit de tine, Pip, spuse el cu o simpli-
tate drăgăstoasă Cînd am cerut mina surorii tale, ca s-o duo
la altar,-după ce se hotărîse şi ea să trăiască cu mine aici la
fierărie, i-am spus : ,,Şi adă şi copilaşul ăla, Dumnezeu să-1
binecuvânteze pe sărmanul micuţ!". Şi i-am mai spus ; ,.Are
şi el loc la fierărie !".
Eu izbucnii în plîns, îi cerui iertare lui Joe şi-1 luai de
gît ; el lâsâ vătraiul din mînă w ca să mă strîngă în braţe, şi mi
spuse
**• O să fim întotdeauna cei mai buni prieteni, nu i aşa,
Pip ? Hai, nu mai plînge, băiete !.
După această mica întrerupere, Joe vorbi mai departe :
— Vezi tu, Pip, asta-i povestea ! Vezi şi tu uncie am
ajuns. Acu. dacă vrei tu să te îngrijeşti de învăţătura mea —
dar îţi spun dinainte că~s tare greu de cap, tare greu — doamna
Joc nu trebuie să vadă ce facem noi. Trebuie să facem totul,
cum să-ţi spun. pe furiş Ai să mă întrebi de ce pe furiş ?
Stai să ţi spun de ce. Pip,
Luase din nou vătraiul în mînă, căci altfel nici nu cred
că ar fi putut să~şi urmeze demonstraţia,
Sorăta e cu conducerea.
Cu conducerea, Joe ! Eram nedumerit, căei îmi trecu
prin minte (şi trebuie să adaug că eram plin de
nădejdi) că
Joe se despărţise de ea în favoarea vreunui ministru al
ma
rinei sau a unui ministru de finanţe.
E cu conducerea, lămuri Joe Vreau să spun că-i place
să ne conducă pe tine şi pe mine
A!
Şi nu s-ar bucura prea tare dac-ar avea doi învăţaţi
în casă, urmă Joe, şi, mai cu seamă, nu s-ar bucura dacă
m-aş
face învăţat, de frică să nu mă răscol. Ştii, ca un
răzvrătit,
înţelegi ?

'48
 Eram gata-să-i răspund printr-o întrebare şi apucasem să
rostesc cuvîntul : „De ce", cînd Joe mă opri :
— Stai puţţin, Ştiu ce vrei să spui, Pip. Ai răbdare ! Eu
Ic că soră-ta n-o face pe împăratul cu noi din cînd în cînd.
Nu zic că nu ne pune beţe-n roate şi că nu ne apasă uneori.
a seamă cînd o apucă toanele... Joe începu să vorbească în
şoaptă, cu privirile îndreptate spre uşă : îţi spun cinstit
Pip, trebuie să recunosc că-i mînioasă din fire,
Joe rosti acest cuvînt ea şi cum ar fi început cu cel puţin
M-uri.
— De ce „nu mă răscol ? Asta-i întrebarea pe care nu
i n lăsat s-o pui.» nu-i aşa. Pip ?
Da, Joe.
— Păi, să vezi... spuse Joe, trecînd vătraiul în mîna stingă,
i . i-şi poată mîngîia mustaţa cu dreapta, şi de cîte ori îl
im prins de această paşnică îndeletnicire, ştiam că nu mai
[ci o nădejde. Soră-ta e fire de stăpîn !
— Ce înseamnă aia fire de stăpîn ? întrebai eu. cu nă-
i că-1 voi aduce la o dezlegare.
Dar Joe avea răspunsul mai bine pregătit decît m-aş £i "lat
şi-mi închise pe deplin gura, cu un gest rotund al miinii
şi cu o privire fixă ;
— Uite, ea e ! Eu nu sînt fire de stăpîn, urmă Joe, luîn-
> privirea de la mine şi ducîndu-şi niîna înapoi la mustaţă.
ii cu-seamă, Pip, de data asta îţi vorbesc serios, băiete,
ajuns s-o văd pe sărmana maică-mea, o biată femeie
muncea şi robea toată ziua de-i ieşea sufletul şi n-a avut
de linişte cît a trăit ! Tare mi-e frică să nu păcătuiesc
u şi să mă port urît faţă de femeia mea ; mai bine să
Lulesc în celălalt fel şi să n-o duc eu chiar aşa bine. Parcă
i aş vrea să fiu singurul ţap ispăşitor, măi Pip? Parcă
vrea să n-ai parte de „gîdilici", măi băiete ? Toate le-aş
i n i nsupra mea, dar aşa-i viaţa, Pip, şi nădăjduiesc c-ai să treci
rea toate necazurile.
Măcar că eram mic, cred că, în seara aceea, îl priveam pe.
u mai multă admiraţie. De atunci încolo am fost mereu
i ' H i i l l , cum .fusesem şi pînă atunci, dar, din seara aceea, ori
de < Fi o ori, în clipe de linişte, mă uitam la Joe sau mă gîndeam
i. simţeam că îl port în inima mea.
l'ină una-alta, spuse Joe, ridieîndu-se ca să mai arunce
im l i - i i u i în foc, acum sună ceasul opt şi nu s-a întors încă.

49
Sper că iapa unchiului Pumblprhnok n-a căinat pe un ochi
de gheaţă şi s-a dat la fund .
în zilele de tîrg, doamna Joe pleca uneori la oraş cu dom-
nul Pumblechook, ca să-i ajute la cumpărarea acelor obiecte
gospodăreşti care cereau ^şi părerea unei femei ; căci unchiul
Pumblechook era burlac şi n-avea încredere în slugi. în ziua
aceea era zi de tîrg, şi doamna Joe plecase într-una din aceste
expediţii. .
Joe făcu focul, mătură vatra şi apoi ne duserăm amîndoi
la uşă ca să auzim cînd vine brişcă. Era o noapte rece şi uscată,
vîntul sufla amarnic şi chiciura era albă şi tare, „Dacă ar
rămîne cineva azi-noapte afară, în mlaştini, ar muri de frig",
mă gîndeam eu. Apoi, îmi îndreptai ochii spre stele, gîndin-du-
mă ce groaznic trebuie să fie pentru un om degerat să SG uite
la ele şi să nu găsească nici ajutor şi nici milă în lumina lor
sclipitoare
— Uite câ vine iapa. spuse Joe. Auzi cum sună ca nişte
clopoţei ?
Sunetul potcoavelor pe drumul îngheţat era cît se poate
de muzical Trapul iepei era mai iute ca de obicei. Pregătirăm
un scaun pentru clipa cînd doamna Joe va descinde, aţîţarăm
focul pentru ca fereastra să fie luminată şi aruncarăm o ultimă
privire prin bucătărie, ca să vedem dacă fiecare lucru e la
locul lui. După ce isprăvirăm cu aceste pregătiri, sosiră şi ei,
încotoşmănaţi pînă-n Ochi. Mai întîi coborî doamna Joe, şi apoi
şi unchiul Pumblechook, care acoperi iapa cu o pătură Pe
urmă intrarăm cu toţii în bucătărie, aducînd cu noi o boare de
aer atît de rece, încît focul parcă-şi pierduse toată căldura.
— Ei, făcu doamna Joe, dezbrăcîndu-se grăbită şi emo
ţionată ; apoi, aruncîndu-şi boneta pe umăr, o lăsă să atîrne
de panglici. Dacă nici astă-seară băiatul ăsta nu ne este recu
noscător, atunci să ştii că nu mai e niciodată.
Mă arătai cît se poate mai recunoscător, atît cît poate să
se arate de recunoscător un băiat care nu ştie încă de ce tre-
buie să ia mutra aceasta.
Nădăjduiesc, spuse soră-mea, că n-o să-1 alinte. Dar
tare mi-e teamă.
Nu-i în felul ei, spuse domnul Pumblechook. Las', că
ştie ea
Ea ? Mă uitai la Joe, mişcînd din buze şi înălţîndu-mi
sprîncenele. Ea ? Joe se uită la mine, mişcînd şi el din buze
şi înălţîndu şi sprîncenele. Ea ? Deoarece soră-mea îl prinsa

50
asupra faptului, Joe îşi trecu mîna peste nas, cu- aerul acela
împăciuitor pe care-1 adopta în asemenea împrejurări, şi se
uită la ea.
Ei ? făcu soră-mea arţăgoasă. Ce vă holbaţi ? A luat
foc casa ?
A vorbit cineva adineauri, îndrăzni Joe cu un ton
politicos, despre ea.
Ea e ea, spuse soră-mea. Doar dacă vrei să spui că dom
nişoara Havisham e el. Şi nu-mi închipui s-ai să
îndrăzneşti.
Domnişoara Havisham din partea de sus a oraşului ?
întrebă Joe.
Există vreo domnişoară Havisham în partea de jos a
oraşului ? spuse soră-mea. Zice c-ar vrea ca băiatul să se
ducă
să se joace acolo. Şi sigur c-o să se ducă. Şi bine-ar face
să se
ijoace acolo, spuse soră-mea, clătinînd din cap către
mine. ca
sâ mă încurajeze să fiu vesel şi jucăuş, că altfel e vai de
el !
Auzisem de domnişoara Havisham din partea de sus a
oraşului. Toată lumea, pe o rază de cîteva mile, auzise de ea,
i'ra o domnişoară foarte bogată şi înspăimîntătoare, care
Io uia într-o casă mare şi înfiorătoare, se zăvora de teama
bandiţilor şi trăia o viaţă de pustnică.
Pe cinstea mea ! făcu Joe înmărmurit. Mă întreb de
unde 1 cunoaşte pe Pip !
Neghiobule ! striga soră-mea. Cine ţi-a spus că-1
I MM

A spus cineva adineauri, îndrăzni Joe din nou, cu un

ton politicos, cum că vrea ca Pip să se joace acolo.
Şi nu putea să-1 întrebe pe unchiul Pumblechook dacă
nu cunoaşte vreun băiat care ar vrea să se joace acolo ?
Nu
II putea ca unchiul Pumblechook să fie vreun chiriaş-de al
•J şl să se ducă uneori, nu zic trimestrial, sau de două ori pe
nn — asta ar fi să cer prea mult de la tine — dar din cînd în
CÎnd, ca să-şi plătească chiria? Şi atunci n-ar putea să-1 în-
pe unchiul Pumblechook dacă nu cumva cunoaşte vreun
b Hat care ar vrea să se joace acolo ? Şi n-ar putea oare un-
■ I n u l Pumblechook, care este atît de îndatoritor şi se gîndeşte
totdeauna la noi, deşi tu, Joseph, poate că nu eşti de părerea
«sta — spuse ea pe un ton de adîncă imputare, ca şi cum Joe
nr fi fost cel mai nesimţit dintre nepoţi — n-ar putea oare
unchiul Pumblechook să pomenească de băiatul ăsta, care o
pe grozavul aici (ceea ce eu declar sus şi tare că nu
(Icean) şi pentru care am robit de bunăvoie ?
,

51
 Foarte bine ! strigă unghiul Pumblechook. Bine ds !
Frumos expus ! Foarte bine ! Ei, Joseph, acum ştii cum
stau
lucrurile ?
Nu. Joseph, spuse soră-mea cu imputare, în timp ce
Joe îşi trecea mereu mina peste nas în chip de scuză, nu
ştii
însă cum stau lucrurile, deşi poate crezi că ştii. Poţi să
cred
că ştii, dar nu ştii, Joseph ! Pentru că nu ştii că unchiul
Pum
blechook, orice am spune noi — dîndu-şi seama că
viitorul a-
cestui copil poate să atîrne de o vizită la domnişoara
Havisham
— s-a oferit să-1 ia la oraş, în noaptea asta, în brişcă lui,
să-1
.culce la ei şi să-1 ducă chiar dînsul la domnişoara Havisham
mîine dimineaţă Şi, Doamne-Dumnezeule, strigă soră-mea,
aruneîndu-şi boneta cu o deznădejde bruscă, stau şi-mi bat
gura cu viţeii ăştia, şi unchiul Pumblechook aşteaptă, iapa o
să răcească la uşă. şi băiatul e murdar de jeg şi noroi din r-ap
pînă-n picioare !
Cum a rostit vorbele acestea, s-a şi năpustit la mine. ca
un vultur asupra unui miel. şi mi-a băgat faţa într-o putină
de lemn, mi-a pus capul sub cişmea, m-a săpunit, m-a frămîntat,
m-a frecat, m-a înghiontit şi m-a scărmănat pînă ce n-am mai
fost eu însumi (E locul să spun aici că eu cunosc mai bine
decît orice făptură din lume efectul unei verighete care trece
duşmănos peste faţa unui om).
După ce.sfîrşi cvi spălatul, soră-mea m-a îmbrăcat cu rufe
curate, cele mai ţepene pe care le-a găsit ; mă simţeam ca un
puşcăriaş în pînză de sac ; apoi m-a înţolit cu hainele mele
cele mai strimte şi mai chinuitoare. în această stare am fost
predat domnului Pumblechook, care mă primi solemn, ca un
şerif, şi mă blagoslovi cu un discurs, pe care ştiu că de-abia
aştepta prilejul să 1 rostească ■
Băiete, să fii recunoscător tuturor prietenilor tai, dar,
mai cu seamă, celor care te-au crescut ca-n palme,
La revedere, Joe !
—- Dumnezeu să ţi ajute. Pip. băiete !
Nu mă despărţisem niciodată de el pînă atunci, şi. atît
din pricina celor ce simţeam, cît şi din cauza săpunului, nu
văzui la început din brişcă nici o stea Apoi, una cîte una. stelele
începură să sclipească fără să mă lămurească de ce mă du-
ceam &ă mă joc la domnişoara Havi&ham şi de-a ce tieb '
să mă joc.
 C A P T T D Î UTJ 8

Locuinţa domnului Pumblechook de pe strada principală

«'i tîrgului amintea de piper şi de făina, aşa cum se şi cuvine
vi arate casa unui negustor de grîne şi seminţe. Mi se părea
că un om care are în prăvălia lui atîtea sertăraşe trebuie să
J'ic într-adevăr foarte fericit şi, uitîndu-mă într-unui sau două
dintre acestea, aflate în dreptul raftului de jos. unde văzui
nişte pacheţele cafenii legate cu sfoară, mă întrebam dacă se-
minţele de flori şi bulbii aşteptau doar o zi frumoasă ca să
lasă din cuştile lor şi să înflorească.
Acest gînd îmi veni în minte a doua zi după sosirea mia, dis-
de-dimineaţă. Cu o seară înainte fusesem trimis la culcare
0 mansardă cu un tavan oblic, care, în colţul unde <?e afla
patul, se lăsa atît de jos. încît îmi făceam socoteala că de !a
iprînc'enele mele şi pînă la ţiglele de pe acoperiş era o dis-
tânţă mai mică de un picior. Tot în dimineaţa aceea descoperii
" afinitate ciudată între seminţele grînelor şi pînza de doc.
Domnul Pumblechook era îmbrăcat în doc. şi vînză torul lui,
1: şi nu ştiu. parcă dneul aven un aer şi un miros care
iinteau de seminţe după cum seminţele aveau un aer şi
un miros cuc aduceau a doc. aşa încît nici nu le mai deose-
Toi cu j i i i l i j u l «cesta băgai de seamă că domnul Pum-
Ucili i< rrca privind tot timpul spre şelar,
n i i Nun ',|it<• ,'iti'liinil unde se fabricau trăsuri,
■ n l ; i stînd roi mîinile în buzunare
■ i ' i i oohll le brutai cnr< la rfndul Iul sătea cu mîinile încru-
■ i'ii.i In I M ' . I M CUC slătea în pragul uşii şi căsca
di' plict'se'.'il.'i nilîmhi se la farmacist Ceasornicarul, stînd
pupitrul l u i m lupa la ochi sub privirile unei
Ol !'■ dfl < M " ni Inii i.lenţi în blir/e ţărăneşti care se Uitau la el
J i r l n vitrină păreri slnqun.il om de pp strada principală absorbit
rla lui.
Domnul Pumblechook şi cu mine luarăm gustare» de di-
iţfl la ora "8, în odăiţa din spatele prăvăliei în timp ce
Inrul Işl I ea n ii şi î?i nrîînca pîirjfa cu unt pe un
Ic mnzăro, în priiV?ilMj Domnul Pumblpehnok mi se păfoa
UI tovarflş de rmişfi tare nesuferit în afară de faptul că ara de
i 0 soră mii. i are spunea că trebuie să mănînc atît cît
| ţ i n zilele, în chip de pedeapsă şi lăsînd deoparte faptul
i dădea pîfne multă şi unt puţin şi că turna apă caldă în
11 fir fi fost mai sincer din -partea lui să renunţa cu
lotul I i luplc, conversaţia lui era alcătuită numai din probleme
de aritmetică. Cînd îi spusei politicos ! „Bună dimineaţa", mâ
întrebă solemn : „Cît fac şapte ori nouă, măi băiete ?" şi cum
era să-i răspund eu, cînd mă lua aşa repede, într-o casă necu-
noscută şi pe stomacul gol ? Mi-era foame, dar n-ap» i să
înghit nici o înghiţitură, şi domnul Pumblechook începu o adu-
nare nesfîrşită, care nu încetă în tot timpul mesei : „Şapte c\i
patru ? Şi cu opt ? Şi cu şase ? Şi cu doi ? Şi cu zece ?".
Şi aşa mai departe. După fiecare răspuns, n-apucam să iau mai
mult decît o îmbucătură, sau o .sorbitură, şi urma altă între-
bare, în timp ce el îşi vedea liniştit de treabă şi mînca slănini
cu chifle calde, înfulecînd şi îndopîndu-se (dacă-mi este în-
găduit să spun aşa).
De aceea, mă arătai foarte bucuros cînd se făcu ora 10
şi plecarăm spre domnişoara Havisham, deşi mă simţeam cam
-stingherit, fiindcă nu ştiam cum o să mă port în casa acestei
domnişoare. După un drum de un sfert de oră, ajunserăm la
locuinţa domnişoarei Havisham. o casă sinistră de cărămidă
veche, cu multe zăbrele de fier. Unele din ferestre fuseseră
zidite; ferestrele nezidite aveau zăbrele ruginite; în faţa
casei se afla o curte înconjurată de un gard de fier, cu o poartă
zăvorită ; aşa că, după ce sunarăm, furăm nevoiţi să aşteptăm
la poartă, eu trăgeam cu ochiul înăuntru (pînă şi aici domnul
Pumblechook îmi spuse • „Şi cu patrusprezece ?" dar eu mă
făcui că nu-1 aud) şi văzui câ la marginea casei se afla o fa-
brică mare de bere. înăuntru nu lucra nimeni şi se vedea că
de mult nu mai făcuse nimeni bere pe acolo
O fereastră se deschise, şi o voce limpede întrebă • „Cine 1
e ?". Şi însoţitorul meu răspunse : „Pumblechook" Vocea
spuse : „Foarte bine" Fereastra se închise la loc, şi o domni-
şoară trecu curtea cu nişte chei în mînă.
Ăsta. spuse domnul Pumblechook. e Pip
Âsta-i Pip ? întrebă domnişoara, care era foarte dră
guţă şi părea foarte mîndră Intră, Pip.
Domnul Pumblechook dădu să intre şi el. dar ea îl opri
cu poarta.
A ! făcu ea Doreşti s-o vezi pe domnişoara Havisham ?
Dacă domnişoara Havisham doreşte să mă vadă... răs
punse domnul Pumblechook, cam încurcat.
A, făcu fata, dar vezi că nu doreşte !
Aceste cuvinte fură rostite cu atîta hotărîre şi într-un fel
care nu admitea discuţie, încît domnul Pumblechook, deşi se
simţea destul de jignit în demnitatea lui, nu putu să protes-
teze, în schimb, mă măsură eu o prviire aspră — ca şi cum eu

54
l-aş fi făcut ceva — şi plecă, rostind aceste cuvinte pline de
Imputare :
— Băiete, ai grijă ca purtarea ta să fie spre cinstea ace
lora care te-au crescut ca-n palme !
Mi-era cam teamă că se va întoarce şi mă va întreba prin
poartă : „Şi cu şaisprezece ?". Dar nu se întîmplă aşa.
Tînăra mea călăuză încuie poarta şi pornirăm împreună
prin curte. Era o curte pavată şi-ngrijită, dar iarba creştea
prin toate crăpăturile. Curtea şi fabrica de bere erau unite
printr-o potecă ; portiţa de lemn din capătul potecii era des-
chisă, fabrica era deschisă şi ea şi se vedea pînă departe, spre
zidul înalt, care mărginea proprietatea ; totul era gol şi pustiu.
VîntUl care sufla părea mai rece aici decît afară, în stradă }
Intra şi ieşea vîjîind prin uşile deschise ale fabricii de bere,
tltfnd un zgomot ascuţit, ca şi cum ar fi bătut în pînzele unei
i l > i i aflate pe mare.
Fata văzu că mă uit la fabrica de bere şi-mi spuse :
Ai putea să bei liniştit toată berea care se fabrică
N
■Cum aici, măi băiete.
Şi eu cred, domnişoară, spusei eu sfios.
— Mai bine nici să nu se facă bere aici, fiindcă ar ieşi
', ce crezi ?
Cam aşa, domnişoară.
Nu că i W fi trecut cuiva prin gînd să încerce, adăugă
ista s-a terminat, aşn pustie o să rămînă pînă
l > , i m î n t Şi bere avem destulă în pivniţă, ca să
.im toi / i-.iciui" !
Asta-I numele casei, domnişoară?
Unul din numelo casei.
Arc mal multe nume, domnişoară?
Mai are unul. îi spune Satis ; un nume grecesc, sau
sau ebraic, sau din partea mea, toate trei la un loo,
' înseamnă „destul",
— Casa „Destul" ! spusei eu. Ce nume ciudat, domnişoară.
— Da, spuse ea. Dar înseamnă mai mult decît ai crede.
Pe vremuri, cînd au botezat casa, numele ei voia să spună eă
Oficine ar stăpîni casa asta nu mai poate dori altceva Se vede
cl\. pv vremea aceea, oamenii se mulţumeau cu puţin. Stai*
R-0 lua razna, băiete !
Deşi îmi spunea atît de des ,,băiete", şi asta cu o nepăsare
ml se părea prea măgulitoare, era de vîrsta mea E ade-
I d părea mai mare decît mine. fiindcă era fată şi era
h umoasâ şi ştia să se stăpînească ; şi se purta cu mine într-un
fel atît de dispreţuitor, de parcă ar fi avut 21 de ani şi ar fi
fost regină
Intrarăm în casă printr-o uşă lăturalnică — uşa cea mare
de la intrare avea două lanţuri de-a curmezişul — şi primul
lucru care mă izbi fu întunericul de pe coridoare ; fata lăsase
o luminare aprinsă pe coridor. Acum luă luminarea şi trecurăm
împreună prin mai multe săli apoi urcarăm o scară; era
întuneric beznă peste tot, doar luminarea ne lumina drumul.
în cele din urmă. ajunserăm la o uşă, şi fata spuse :
— Intră
îi răspusei mai mult din timiditate decît din politeţe ;
După dumneata, domnişoară.
Fata îmi spuse :
Nu fii caraghios, băiete, eu nu intru.
Apoi se depărta» plină de dispreţ, şi, ceea ce era mai.rău,
luă cu ea şi luminarea.
Nu prea mă simţeam bine şi mi-era teamă. Totuşi, deoa-.
rece nu-mi rămînea altceva de făcut decît să bat la uşă, băiui,
şi un glas dinăuntru îmi spuse să intru, Intrai şi mă văzui
într-o odaie destul de mare, bine luminată cu luminări da
ceară. Nici o rază de soare nu pătrundea în odaia aceasta.
După mobilă, părea să fie un iatac, deşi pe atunci nu înţele-
geam înfăţişarea şi rostul multor lucruri care se aflau aici.
Dar ceea ce mă izbi din cale-afară fu o masă cu o oglindă
aurită; la prima vedere, mi se păru că e o masă de toaletă.
N-aş putea spune că aş fi fost în stare să dau de rostul
acestui obiect dacă o doamnă frumoasă n-ar fi fost aşezată în
faţa mesei Şedea într-un fotoliu cu cotul sprijinit de masă
şi cu capul în mînă ; era cea mai stranie făptură pe care o
văzusem pînă atunci sau pe care o voi vedea vreodată,
Era îmbrăcată în stofe bogate— în atlaz, mătase şi dan-
tele. Tot ce purta pe ea era alb Şî pantofii ei tot albi erau.
Un văl alb şi lung îi acoperea capul, şi-n păr avea flori de
lămîiţă, iar părul îi era tot alb. Pe gît şi pe mîini sclipeau
giuvaeruri scînteietoare, şi pe masă scînteiau altele. Prin toată
odaia erau împrăştiate rochii — nu chiar atît de minunate ca
aceea pe care o purta — şi cufere pe jumătate pline Pesemne
că nu sfîrşise încă cu îmbrăcatul, fiindcă n-avea decît un singur
pantof în picior ; celălalt era pe masă, alături de mîna ei ;
vălul nu era bine potrivit, ceasul cu lanţ nu şi-1 pusese încă,
iar alături de giuvaerurile de pe masă se vedeau nişte dantele,
care trebuiau să-i împodobească rochia, o carte de rugăciuni.

56
0 batistă, nişte mănuşi şl cîteva flori, toate îngrfWVîte dezor
donat lîngă oglindă.
Toate acestea nu le-am văzut de la început, deşi, din primele
clipe, am văzut mai mult decît îşi poate cineva închipui. Dar
văzui că tot ceea ce ar fi trebuit să fie alb în jurul meu fusese
alb odată, demult, şi îşi pierduse strălucirea, iar acum era
ofilit şi galben. Văzui că mireasa, îmbrăcată de nuntă, se ofilise
şi ea, ca şi rochia, ca şi florile, şi că singura strălucire care îi
mai rămăsese era strălucirea ochilor ei duşi în fundul capului.
Văzui că rochia fusese pusă o dată pe trupul împlinit al unei
femei tinere, şi că acest trup, pe care acum toate atîr-ii.-in, se
sbîrcise pînă nu mai rămăsese decît pielea şi oasele. Mi-amintesc
că, o dată, la tîrg, am văzut nişte figuri de ceară, îngrozitoare,
înfăţişînd nu ştiu ce personaj închipuit care îşi dădea sufletul,
înconjurat de mare alai, Altă dată m-au luat li una din
vechile biserici din ţara mlaştinilor, ca să văd nişte ie
îmbrăcate într-o pulbere de veşminte bogate, care tocmai
fuseseră dezgropate dintr-un cavou al bisericii: Acum l'lgura
de ceară şi moaştele păreau însufleţite de nişte ochi negri,
care se mişcau şi se uitau la mine, Aş fi ţipat, dac-aş fi îndrăznit.
Cino-i ? întrebă doamna de la masă.
Pip, doamnă.
Pipi ?
-- B;vii;ilul | I Q adus domnii Pumblechook. Am
- Vino i te văd. Vino aproape.
De abia cînd mă oprii în faţa mesei, ferindu-mă de pri-
1 Irlle i i , văzui cu de-amănuntul toate lucrurile de lîngă
oglindă
i "I ( rvai că ceasul se oprise la nouă fără douăzeci de minute
i ceasornicul din perete se oprise şi el toi la nouă fără
I di' minute.
Uită te la mine. spuse domnişoara Havisham Nu ţi-e
le.imfl de o femeie care n-a văzut lumina zilei de cînd te-ai
ut tu 7
Din păcate, trebuie să recunosc că nu mi-a fost teii mă să
■puii uriaşa minciună cuprinsă în răspunsul : „Nu".
Ştii ce ating eu în clipa asta? întrebă ea, punmdu-şi
infinita una peste alta în partea stingă a pieptului.
Da, doamnă (mă gîndeam la băiatul acela necruţător).
Ce ating ?
Inima.
E zdrobită!
 Rosti aceste cuvinte foarte apăsat, cu o privire arzătoare
şi cu un zîmbet ciudat, în care se oglindea şi puţină
mîndrie. După ce stătu cîteva clipe cu mîimle pe inimă, le
lăsă încet în ijos, ca şi cum ar fi fost prea grele.
— Sînt obosită, spuse domnişoara Havisham. Vreau să
mă distrez şi m-am plictisit de oameni mari. Joacă-te !
Cred că cei mai neînduplecaţi cititori vor recunoaşte că
în lumea întreagă n-ar fi uşor de găsit ceva pe care un băiat
l-ar putea îndeplini mai greu în .împrejurările despre care am
vorbit
— Cîteodată am trăsnăi bolnăvicioase, urmă ea, şi acum
mi-a trăsnit prin cap că vreau să văd pe cineva jucîndu-se.
Hai, hai ! spuse ea cu o mişcare nerăbdătoare a degetelor de la
mîna dreaptă. Joacă-te ! Joacă-te! Joacă-te!
în clipa aceea, de frica soră-mii, îmi trecu prin.minte ideea
deznădăjduită de a porni la plimbare în jurul odăii, irnitînd
brişcă domnului Pumblechook. Dar nu mă simţeam în stare să
duc la bun sfîrşit această reprezentaţie, aşa că mă lăsai păgubaş 5
stăteam în picioare şi mă uitam la domnişoara Havisham cu
o privire pe care îmi închipui că o găsea încăpăţînată, căci,
după ce ne privirăm cîtva timp unul pe altul, mă întrebă :
Eşti ursuz şi îndărătnic ?
Nu, doamnă. îmi pare aşa de rău pentru dumneavoastră !
îmi pare tare rău ca nu T mi vine să mă joc. Dacă vă
plîngeţi
de mine, o să am de furcă cu soră-mea, aşa că, vedeţi,
dacă
aş putea, m-aş juca, dar tot ce-i aici e atît de nou pentru
mine,
aşa de ciudat, aşa de frumos şi de trist !
Mă oprii, de frică să nu spun prea mult, speriat că am
şi spus mai mult decît voiam, apoi, din nou, ne uitarăm unul
la altul.
înainte de a vorbi, domnişoara Havisham îşi întoarse pri-
virea de la mine spre rochia pe care o purta, spre masa de
toaletă şi, în sfîrşit, spre imaginea ei din oglindă.
— Atît de nou pentru el, murmură ea, şi atît de vechi
pentru mine ! Atît de ciudat pentru el, şi atît de obişnuit
pentru mine ! Şi atît de trist pentru amîndoi. Cheam-o pe
Estella !
Deoarece tot se mai uita la chipul ei din oglindă, mi-am
închipuit că vorbeşte mai departe cu ea însăşi şi nu m-am
mişcat.
— Cheam-o pe Estella ! repetă ea, fulgerîndu-mă cu Q
privire. Asta poţi s-o faci. Cheam-e pe Estella ! De la uşă.

58
 Îmi venea la fel de greu să stau în beznă într-un coridor
Întunecos al unei case necunoscute şi să zbier după o fată
înfumurată, care nici nu se arăta şi nici nu răspundea, simţind
totodată că e o îndrăzneală fără seamăn să urlu după ea astfel ;
toate acestea mi se păreau la fel de grele ca şi încercarea de
a mă juca la comandă. Dar fata răspunse în cele din urmă,
şl lumînarea purtată de ea se apropie ca o stea prin coridorul
negru.
Domnişoara Havisham îi făcu semn să se apropie, luă o
bijuterie de pe masă şi îi încercă efectul, punînd-o pe pieptul
i i i i f i r şi frumos al fetei şi în părul ei castaniu.
A ta să fie, într-o zi, drăguţo, şi s-o porţi cu plăcere.
Vreau să te văd jucînd cărţi cu băiatul ăsta,
Cu băiatul ăsta ? Dar e un băiat de ţăran !
Mi se păru cu aud răspunsul domnişoarei Havisham, nu-
n i , ii că vorbele ei sunau atît de ciudat :
Ei şi ? Poţi să-i zdrobeşti inima.
Ce ştii să joci, băiete ? mă întrebă Estella cu mare
dispreţ
Doar „sărăceşte-ţi vecinul", domnişoară.
Ei,1 sărăceşte-1, îi spuse Estellei domnişoara Havisham,
.1 Incepurărn să jucăm cărţi,
1' lunci începeam să înţeleg că, în odaia aceea,
lotul u mult timp în urmăv ca şi ceasornicul şi pen-
iliil.i ira Havisham pune bijuteria pe.
ai pe lo( ni de unde o luase, în timp ce Estella impar--
irţlle, eu mâ uitai d i n nou spre masa de toaletă şi văzui
care fuseso odată alb şi acum îngălbenise, nu
urtai niciodată îmi aruncai privirile spre piciorul
ilţat şi văzui că' ciorapul de mătase, care fusese odată
llb i n u m înălbenise, era zdrenţuit de atîta purtat, Dacă
li fost această înţepenire a lucrurilor, această oprire
•O a atîtor obiecte palide şi ^mbătrînite, rochia ofilită de
mireasa de pe trupul gîrbovit n-ar fi semănat atît de mult cu
un l i n ţ o l i u şi nici vălul n ar fi fost asemănător cu un giulgiu.
Şi domnişoara stătea ca o moartă şi se uita cum jucam
II f i : dantelele ş| podoabele de pe rochia de mireasă
i erau făcute din hîrtie arsă. Pe atunci nu auzisem încă
morţi străvechi, dezgropaţi din întîmplare, care se trans-
i în pulbere în-clipa în care sînt scoşi la lumină; dai?
uite ori de atunci m-am gîndit că domnişoara Havisham
o făptură pe care razele soarelui ar preschimba-o în
puii
 — Băiatul ăsta spune valeţilor „flăcăi", zise Estella bat
jocoritoare, înainte de sfîrşitul primului joc. Şi ce mîini aspro
are ! Şi ce degete grosolane !
l'inâ atunci nu mi trecuse niciodată prin gînd că trebuie
sâ mi fie ruşine de mîinile mele ; dar acum începeam să le
socotesc destul de urîte. Dispreţul ei pentru mine era atît de
puternic, incît mă molipsii şi eu
Estella cîştigă jocul, şi acum eu eram acela care trebuia
sâ dea cărţile, Bineînţeles că le dădui greşit, fiiijdcă ştiam că
Estella de abia aşteaptă să greşesc ; şi ea mă pîrî domnişoarei
Havisham, spunînd că sînt un ţăran prost şi neîndemînatia.
Tu nu spui nimic despre ea ? întrebă domnişoara
Havisham în timp ce privea. Ea îţi spune atîtea lucruri
jigni
toare, şi tu nu spui nimic Ce părere ai despre ea ?
Nu vreau sâ spun. bîlbîî eu
Spune-mi la ureche, spuse domnişoara Havisham.
.aplecîndu-ae.
Cred căi foarte mîndră. şoptii eu.
Altceva ?
Cred că i drăguţă
Altceva ?
Cred că-i place să jignească (tocmai atunci Estella se
uita la mine eu o expresie de neînchipuită scîrbă).
Altceva ?
Cred c aş vrea să mă duc acasă
- — Şi să n o mai vezi niciodată, măcar că-i aşa drăguţă ?
Nu spun că n aş mai vrea s-o văd niciodată, dar acum
aş vrea să mă duc acasă.
Ai să te duci indatâ, spuse domnişoara Havisham cu
gkis tare. Acum, tefminâ-ţi jocul,
Aş fi putut să jur că faţa domnişoarei Havisham nu erqi
în stare să zîmbeaseă decît cu zimbetul acela ciudat de la în-J
ceput. Căci chipul îi îngheţase într-o expresie încordată şfT
gindiloare ; aceasta se întîmplase, poate, atunci cînd înţepeni-
seră toate lucrurile din jurul ei, şi acum fiinţa ei arăta de parcaj
nimic n-ar fi putut s-o destindă din nou Trupul i se îndoisjH
şi stătea încovoiat ; glasul părea că se prăbuşise, şi acum dom-:
nisoara vorbea încet, împrăştiind în jurul ei un somn de
moarte; în totul, domnişoara Havisham părea că se prăbuşise;
odată, demult, pe dinăuntru şi pe dinafară, sub apăsarea unei]
lovituri cumplite.

60
 Jurai pîna la sfîrşit, şi Estella mă sărăci. După ce mi luă
toate cărţile, le aruncă pe masă ca şi cum le ar fi dispreţuit,
pentru .â le cîştigase de la mine
— Cînd să te mai chem ? spuse domnişoara Havisham.
Stai să mă gîndesc.
Tocmai începusem să-i reamintesc că azi e miercuri, dar
ea mă opri cu mişcarea aceea nerăbdătoare a degetelor de la
ini na dreaptă pe care o făcuse şi la început.
Ai răbdare! Eu habar n-am de zilele săptămînii; nici
de săptămînile anului Vino după şase zile. Ai înţeles ?
Da, doamnă.
Estella du-1 jos. Dă-i ceva de mîneare şi lasă-l să se
plimbe şi să privească cît mănîncâ Du-te, Pip
Am coborît scările în urma luminării, aşa cum le urca-
• ' ■ i i i , şi Estella lăsă luminarea acolo unde o găsisem. Pînă cînd
lise uşa laterală, mi se păru că afară trebuie să fie noapte*
Lumina bruscă mă ameţi, ca şi cum aş fi petrecut multe cea-
iuri în întunecimea acelei odăi ciudate
■ Aşteaptă aici, băiete, spuse Estella. şi dispăru, inehi-
xnul uşa,
M-am folosit de timpul cit am rămas singur în curte ca
Sâ mă u i t la mîinile mele aspre şi la ghetele mele grosolane.
Acum nu mal aveam nici cu o părere prea bună despre aceste
' i i i l ' i i M atunci nu mă stingheriră niciodată, dar acum
mfl stinghereau ca nişte lucruri vulgare Mă notării să-1 întreb
pe .Im- ilc ce mă învăţ.; i m n atvlor poze „flăcăi", de
trebuia Sâ Ic spun ,,valeţi" Ce bine ar fi fost dacă
•r fi fost mai bine crescut, căci atunci aş li fost şi eu mai
puţin iHviopiit.
Estella se întoarse cu nişte piine, puţină carne şi o cănită
CU bere. Puse cana jos, pe pietrele din curte, şi-mi întinse
plinea şl carnea, fără sâ se uite la mine, purtlndu-se atît de
11:■ 111tor, de parcă aş fi fost uri dine căzut în dizgraţie. IVTă
llmţeam atît de rănit, atît de umilit, supărat, îndurerat şi ne-
cAjli nu găsesc cuvîntul potrivit pentru durerea mea ustu-
i - i i n . i r e — îneît îmi dădură lacrimile în clipa aceea fata se
ui ia la mine cu o bucurie nebună, fiindcă ea era pricina aces-
tor lacrimi, ceea ce îmi dădu putere să le stăpînesc şi să mă
ml In ochii ei ; dădu ironic din cap — de parcă ar fi vrut să
• p u n ă că era sigură că mă rănise îndeajuns — şi mă părăsi.
După plecarea ei, am căutat un loc unde să-mi ascund faţa
ţi m-am dus în spatele portiţei din fundul potecii ; m-am
ipi'ljlnlt cu cotul de zid mi-am înfundat capul în mînecă şi am

61
început să plîng. în timp ce plîngeam, mă izbeam cu capul
de zid şi-mi smulgeam părul din cap ; simţămintele mele erau
atît de amare, iar durerea mea fără nume atît de ascuţită,
încît simţeam nevoia să mă împotrivesc.
Creşterea pe care mi-o dăduse soră-mea mă făcuse sim-
ţitor, în lumea cea mică a copiilor, a tuturor copiilor, oricine
i-ar creşte, nimic nu pare mai tragic şi nu e resimţit mai
dureros decît nedreptatea ; dar Copilul e mic şi lumea lui e
mică şi ea ; păstrînd proporţiile, calul lui de lemn i se pare la
fel de mare ca un cal de vînătoare islandez. în sufletul meu
s-a dat, din cea mai fragedă copilărie, o luptă neîntreruptă cu
nedreptatea. Din vremea cînd de-abia puteam să vorbesc, ştiam
că soră-mea, în tirania ei aspră şi capricioasă, e nedreaptă cu
mine, şi nu mă puteam obişnui cu gîndul că faptul ds a mă fi
crescut ,,ca-n palme" îi dădea dreptul să mă crească în ghionti.
Această idee m-a urmărit în timpul pedepselor, dizgraţiilor,
posturilor, veghilor şi tuturor celorlalte forme de penitentă,
şi bănuiesc că eram atît de sfios şi de simţitor tocmai din
pricină că, în tot timpul copilăriei mele singuratice şi lipsite
de apărare, eram atît de pătruns' de această convingere.
Pînă una-alta, m-am descotorosit de sentimentele mele
jignite izbindu-le de zidul berăriei şi smulgîndu-le odată cu
părul După aceea mi-am şters faţa cu mîneca şi am ieşit de
după gard. Pîinea şi carnea erau destul de bune, iar berea
mă încălzea şi mă înţepa, aşa încît în curînd m-am simţit în
stare să privesc în jurul meu.
Fără doar şi poate că locul care se-ntindea pînă la po-
rumbarul din curtea fabricii era pustiu. Porumbarul fusese
îndoit cu prăjină cu tot de vreun vînt cumplit, şi dacă s-ar fi
aflat pe atunci vreun porumbel înăuntru, s-ar fi simţit ca pe
mare. Dar în porumbar nu se vedea nici un porumbel, după
cum nu era nici cal în grajd, nici porc în coteţ, nici orz \a
hambar şi nici miros de grăunţe sau de bere în clădirile şi în
butoaiele din fabrică. Pesemne că toate Testurile şi mirosul
fabricii se împrăştiaseră în aer o dată cu ultimul nor de fum.
într-o curticică alăturată se aflau o grămadă de butoaie goale, ;
al căror miros acru amintea de zile mai bune ; ba era chiar
prea acru ca să mai amintească de berea de altădată, şi apoi
butoaiele acelea singuratice nu se deosebeau de celelalte.
în fund de tot, dincolo de fabrică, se întindea o grădină
părăginită, înconjurată de un zid vechi ; zidul nu era înalt,
aşa că mă căţărai pe el şi izbutii să stau agăţat destul ca să
văd că grădina cea părăginită era grădina casei şi că era nă-

62
p de buruieni, dar că pe potecile ei galbene şi verzi se
vedeau urme, ca şi cum cineva s-ar fi plimbat din cînd în cind
pe acolo ; şi mai văzui că Estella tocmai se îndepărta de mine,
umblînd pe potecă. Dar Estella părea să fie pretutindeni. Căci
atunci cînd, lâsîndu-mă ispitit de butoaie, începui să umblu
printre ele, o văzui şi pe ea făcînd acelaşi lucru, la celalalt
capăt al curţii. Era cu spatele la mine şi îşi ţinea cu amîndouă
manile părul castaniu şi răsfirat ; nu se întoarse deloc spre
mine, şi, deodată, se făcu nevăzută. La fel şi-n fabrica, vreau
să spun în locul acela înalt şi pardosit unde pe vremuri se
făcea bere şi unde se mai vedeau şi acum unelte. Cînd om
intrat prima oară în fabrică şi, cam speriat de întunericul ■
dinăuntru, m-am oprit lîngă uşă, uitîndu-mă în jurul meu, ana
văzut-o din nou, trecînd printre focurile stinse şi urcînd o
i uşoară şi luminoasă de fier, Pe urmă a apărut într un
coridor de sus, deasupra capului, ca şi ccum s-ar fi pregătit
Sil se ridice încet în văzduh.
în clipa aceea şi-n locul acela, cu închipuirea mea se pe
trecu ceva ciudat. Şi atunci lucrul acesta mi s-a părut ciudat,
dar, mai tîrziu, mi s-a părut şi mai ciudat. îmi îndreptai ochii,
puţin ameţiţi de lumina aceea albă, spre o grindă mare de lemn
dintr-un colţ al fabricii, şi în dreapta, lîngă mine, văzui p
siluetă de femeie atîrnată de gît. Era îmbrăcată în albrgălbul
i încălţată cu un singur pantof ; podoabele ofilite de pe
rochi i ca de hlrtle arsă, si faţa era a domnişoarei Tîa-
vlniham ; obrajii K mişcau ca şi cum domnişoara Havisham ■ II -
li i n i i i v . i i s,i I I I . I strige îngrozit de .chipul acela, care, cu o i
llpâ înainte, nu se aflase acolo, o luai mai întîi la fugă, apoi
ipropia) de trupul spînzurat. Şi spaima mea crescu cînd în
loi ni acela nu mai găsii nimic.
Lumina îngheţată şi vie de afară, cerul luminos, oamenii
ne-i vedeam trecînd dincolo de zăbrelele porţii şi influenţa
binefăcătoare a berii şi a mîncării care mai rămăsese m-ar mai
fi putut linişti puţin. Dar cred că nici cu ajutorul lor nu ni aş
fi venit în fire atît de curînd dacă n-aş fi văzut-o pe Estella,
se apropia cu cheile în mînă, ca să-mi deschidă poarta. Ai
li avut de ce.să mă dispreţuiască, îmi ziceam, dacă m-ar
i/ut speriat ; şi nu voiam să-i dau prilejul.
Cînd trecu pe lîngă mine, îmi aruncă o privire triumf ă-
e, ca şi cum s-ar fi bucurat că aveam mîini atît de aspre
ţi tfhete atît de grosolane, apoi îmi deschise poarta şi o ţinu
di ichtsâ, ca să trec. Am ieşit fără să mă uit la ea, dar ea m-a
■tins, batjocoritoare, cu mîna.

63
 • — De ce nu
plîngi ? . — Fiindcă
nu vreau.
— Vrei, spuse ea. Ai plîns pînă ţi s-au umflat ochii ; şi
acum îţi mai vine să plîngi.
Rîse dispreţuitor, mă împinse afară şi încuie poarta în
urma mea Mă dusei de-a dreptul la domnul Pumblechook şi,
spre marea mea uşurare, nu-1 găsii acasă. Aşa că lăsai vorbă
vînzătorului în ce zi eram din nou aşteptat la domnişoara
Havisham şi pornii hotărît să bat pe jos cale de patru mile
pînă la fierărie ; şi, în timp ce umblam, cugetam la cele vă-
zute şi-mi spuneam mereu că eram un ţăran de rînd, cu mîini
aspre şi ghete grosolane, că aveam obiceiul, demn. de dispreţ,
de a numi valeţii „flăcăi", că eram mult. mai neştiutor decît
mă credeam în ajun şi că drumul pe care apucasem nu puica
duce decît la o viaţă proastă şi amărîtă..

CAPITOLUL 9

Cînd am ajuns acasă, soră-mea, care era foarte curioasă

sa afle de toate despre casa domnişoarei Havisham, îmi pusa
o mulţime de întrebări, Aşadar, mă trezii cu nişte ghionti pu-
ternici în ceafă şi în şale şi cu. faţa izbită de peretele bucătă-
riei, în semn de ocară pentru că nu răspundeam destul de
amănunţit la întrebările ei.
Dacă în sufletul altor copii teama ascunsă de a nu fi în-
ţeleşi se află la fel de adînc înrădăcinată cum se afla în sufletul
meu — şi cred că aşa e, căci n-am nici un motiv să cred 'ă am
fost un monstru -— atunci în acest fapt trebuie căutată cheia '
multor ascunzişuri. Eram sigur că dacă i-aş descrie soră inii
casa domnişoarei Havisham aşa cum o văzuseră ochii mei, n-aş-fi
fost înţeles. Nu numai atît. Eram convins că domnisem; a
.Havisham n-ar fi fost înţeleasă ; deşi şi pentru mine ea -era o
fiinţă cu totul ciudată, ml se părea o trădare şi o grosolănie s-o
fi tîrît aşa cum era (de Estella" nici nu mai verbese) în faţa
ochilor doamnei Joe. De aceea, am spus cît am putut n.ai puţin
şi m-am trezit cu faţa buşită de peretele bucătăriei.
Culmea a fost, însă, că Pumblechook, lăudărosul acclu trîn,
ros de curiozitatea de a Ştii tot ce văzusem şi tot ce
auzisem, pică şi el cu brişcă lui la ora ceaiului, ca să afle tsa-e
amănuntele. Şi doar văzînd curiozitatea,care 1 chinuia, ochi
lui de peşte şi gura lui deschisă, părui spălăcit, zburlit de
nerăbdare, şi pîntecele umflat, devenii mai aprig în hotărîrea
de a nu dezvălui nimic.
— Ei, băiete, începu unchiul Pumblechook, de îndată oo
1 st oferi jilţul de lîngă foc. Cum te-ai descurcat în oraşul da
sus?
Eu răspunsei :
Destul de bine, domnule, şi soră-mea îmi arătă pumnul.
Destul de bine ! repetă domnul Pumblechook. Asta
nu-i un răspuns. Spune-ne ce înţelegi prin „destul de
bine',
băiete.
Poate că tencuiala lipită de frunte dă creierului o înclinare
spre încăpăţînare. Atîta ştiu, că încăpăţînare-a mea se oţeli
de îndată ce tencuiala mi se lipi de frunte. Timp de cîteva clipe
rămăsei pe gînduri, apoi răspunsei, ca şi cum aş fi dos-opiTit
ceva nou :
— Vreau să spun, destui de bine.
Soră-mea scoase o exclamaţie de nerăbdare şi era gata si
se năpustească asupra mea — sărmanul de mine, eram
lipsit
i parare, căci Joe avea treabă în fierărie — cînd domnul
l'nmblcchook interveni :
— Nu. Nu te Înfuria. Las', că mă descurc eu cu puştiul,
Apoi, domnul Pumblechook mă întoarse spra
are de parcă ar fi vrut să-mi taie părul şi spuse :
i u l i l , cn sfl-ţl limpezeşti g!ndurile, cît fac patruzeci si
penny ?
Socotii în gînd care ar El urmflrlle unul răspuns ca : patru
• • i t e de lire, şi văzînd că n-ar fi prielnice pentru mine, încercai
nă apropii pe cît puteam da răspunsul adevărat, care era
ca opt penny mai puţin decît răspunsul pe care-1 dădui
eu, Atunci, domnul Pumblechook mă puse să repet tot sistemul
monetar, începînd cu „doisprezece penny fac un şiling" pînâ
iatruzeci de penny fac trei şilingi şi patru penny". şi apoi
întrebă triumfător, ca şi cum ar fi muncit el :
- Ei, şi acum, cît fac patruzeci şi trei de penny ? Şi
eu răspunsei, după o lungă gîndire :
Nu ştiu.
Şi într-adevăr eram atît de scos din fire, îneît mă îndoiesc, i
ştiam.
Domnul Pumblechook făcu un gest de" şurub cu capul, ca
ii scoată răspunsul din creier, şi spuse :

tnţe — c. 3 65
 •— De pildă, patruzeci şî trei de penny fac trei farthlng' 1
şl şase penny 2.
Da ! spusei eu. Şi, deşi soră-mea mă trase în elipa
aceea de urechi, îmi făcu o plăcere nespusă să văd că
răspunsul
meu stricase gluma lui şi-1 adusese la un punct mort.
Băiete ! cum arată domnişoara Havisham ? reîneepu
domnul Pumblechook, după ce-şi reveni; îşi încrucişase
strîns
inîiniîe pe piept şi-şi mişca capul în chip de şurub.
Foarte înaltă şi oacheşă, spusei eu.
Aşa-i, unchiule ? întrebă soră-mea.
Domnul Pumblechook clipi afirmativ din ochi. Şi eu în-
ţelesei că n-o văzuse niciodată pe domnişoara Havisham, earo
nu arăta de fel aşa.
Bine ! făcu domnul Pumblechook cu îngîmfare Vezi,
aşa trebuie să-1 iei ! Aşa-i că ştiu să umblu cu el ?
Eram sigură, unchiule, răspunse doamna Joe. L-aş lăsa
tot timpul cu dumneata ; te pricepi aşa de bine să umbli eu
el l
Mai departe, băiete ! Ce făcea, azi, cînd ai intrat la
ea ? întrebă domnul Pumblechook.
— Şedea, răspunsei eu, într-o trăsurică de catifea neagră.
Domnul Pumblechook şi doamna Joe se zgîiră unul la
altul — cred şi eu ! — şi repetară amîndoi :
— într-o trăsurică de catifea neagră ?
Da, spusei eu. Şi domnişoara Estella, ştiţi, nepoata ei,
îi dădea cozonac şi vin prin fereastra trăsurii, pe o
farfurie
de aur. Şi m-am dus şi eu în spatele trăsurii, să mănînc
porţia
mea, fiindcă aşa mi-a .spus.
Mai era cineva pe acolo ? întrebă domnul Pumblec
hook.
i
Patru cîini, răspunsei eu.
Mari, sau mici ? •
1
Uriaşi, spusei eu. Şi se luptau pentru nişte costiţe da
viţel, care stăteau într-un coşuleţ de argint.
Domnul Pumblechook şi doamna Joe se uitară din nou
unul la altul, cu totul uluiţi. înnebunisem de-a binelea — eram
ca un martor torturat ca să spună adevărul — şi le-aş fi spus
orice mi-ar fi trecut prin cap.
Unde era trăsura asta, pentru numele lui Dumnezeu 7,
întrebă soră-mea.
în odaia domnişoarei Havisham.
1 Monedă măruntă* engleză, a patra parte dintr-un penny. 8 întrebarea
este pusă cu intenţia de a-1 încurca pe copil. In realitate, patruzeci şi
trei de penny = 3 şilingi şi 7 penny.

66
 Şi iar se holbară unul la altul.
Dar n-avea cal, adăugai această întregire salvatoare In
clipa în care înlăturai din mintea mea patru armăsari
găt'ţi,
ale căror hamuri îmi trezeau gînduri sălbatice.
E cu putinţă, unchiule ? întrebă doamna Joe. Ce tot
spune băiatul ăsta ?
Să-ţi spun eu ce-i, răspunse domnul Pumblechook. Eu
cred că era o litieră *. Ştii, e cam ciudată, foarte ciudată,
destul
de ciudată ca să-i placă să-şi petreacă ziua într-o litieră.
Ai văzut-o vreodată şezînd în litieră, unchiule ? în-
ntrebă doamna Joe.
Cum era s-o văd, răspunse el, nevoit să mărturisească,
cînd n-am văzut-o în viaţa mea ? ! Nici n-am dat ochii cu
ea !
Doamne, unchiule ! Şi atunci cum ai vorbit cu ea ?
Nu înţelegi ? spuse domnul Pumblechook. Cînd am
fost acolo, m-am dus pînă la uşa ei, şi uşa era deschisă, şi
aşa
mi-a vorbit. Cum nu-nţelegi ? Doar băiatul s-a dus să
sa
joace. De ce te-ai jucat, băiete ?
Ne-am jucat cu steguleţe, spusei eu. (Vă rog să mă
credeţi că sînt înmărmurit de cîte ori îmi amintesc de
minciu
nile pe care le-am spus în seara aceea).
Steguleţe ! glasul soră-mii răsună ca un ecou.
Da, spusei eu. Estella flutura un steag albastru, şi eu
unul I domnişoara Havisham unul presărat cu steluţe
prin fereastra trâsurlcii. Şi, după aceea, am fluturat cu
am strigat : „Ura".
»etă sorâ-mca. De unde aţi luat săbii ?
Din dulap, spusei eu. Şi am văzut în dulap pistoale,
şl dulceaţă, şi pilule. Şi soarele nu intra în odaie, era
luminată
cu Luminări.
_Asta-i adevărat, spuse domnul Pumblechook, dînd din
cap cu greutate. Aşa stau lucrurile, asta am văzut şi
eu. Şi
doi se holbară la mine, şi eu mă uitam la ei cu un aer
firesc de nepăsare voită, cuprinzîndu-m ipiciorui drept cu mîna
dreaptă.
Dacă mi-ar mai fi pus şi alte întrebări, cu siguranţă că
rn-aşi fi trădat, căci eram gata să spun că în curte se afla nn
bulon şi m-aş fi aventurat în această afirmaţie dacă închipuirea
mea n-ar fi fost împărţită între acest fenomen şi un urs, care
ee ascundea în fabrica de bere. Dar ei erau atît de prinşi cu
• Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, Întrebuinţat în
antichitatea romană şi tn evul mediu, iar In unele ţări şi astăzi ca mijloc
de locomoţie.
comentarea minunilor pe care le auziseră, încît scăpai. Nu
Încetaseră încă să comenteze acest subiect, cînd Joe se întoarse
de la lucru, ca să bea o ceaşcă de ceai. Soră-mea, mai mult ea
să-şi uşureze mintea împovărată decît să-i facă lui plăcere ii
povesti aşa-zisele mele experienţe.
Cînd l-am văzut pe Joe deschizînd mari ochii lui albaştri
şi uitîndu-se uluit şi neputincios prin bucătărie, m-am simţit
copleşit de remuşcări, dar numai în ceea ce-1 privea pe «1, şi
nicidecum faţă de ceilalţi doi. Numai şi numai faţă de Joe
mă socoteam un mic monstru, în timp ce ei dezbăteau problema
foloaselor cu care mă voi alege eu în urma cunoştinţei cu
domnişoara Havisham şi mulţumită protecţiei ei. Nici nu se
îndoiau că domnişoara Havisham va „face ceva" pentru mîne 5
îndoielile lor priveau numai forma acelui „ceva". Soră-mea sa
gîndea la ceva „avere1'. Domnul Pumbleehook înclina spre un
premiu frumos, cu ajutorul căruia să devin ucenic într-o mese-
rie mai de soi; de pildă, comerţul cu grîne şi seminţe. Joe 51
nemulţumi adînc pe amîndoi. Căci lui îi trăsni prin «ap kleea
minunată că aş putea primi în dar unul din cei patru dini care
se băteau pentru costiţele de viţel.
— Şi un cap de prost poate să dea o părere mai bună,
spuse soră-mea. Dacă mai ai ceva de lucru, vezi-ţi de treabă.
Şi Joe plecă.
După plecarea domnului Pumbleehook, în timp ce soră-
mea spăla vasele, mă furişai în fierăria lui Joe şi rămăsei acolo
pînă ce-şi isprăvi el treaba. Apoi îi spusei :
Joe, înainte de a se stinge focul, aş vrea să-ţi spun ceva.
Adevărat, Pip ? spuse Joe, trăgîndu-şi lîngă foc scău
nelul lui de potcovar. Atunci, spune. Ce s-a întîmplat,
Pip ?
Joe, începui eu, apucînd mîneca suflecată a cămăşii
lui şi răsucind-o între degete. îţi aminteşti de tot ce-am
spus
de domnişoara Havisham ?
Dacă mi-amintesc ? spuse Joe. Te cred ! E minunat !
E groaznic, Joe ; nu-i adevărat.
Ce tot spui, Pip ? striga Joe, lăsîndu-se uluit pe spate.
Doar n-ai să spui că...
Ba da, Joe ; sînt minciuni.
Dar nu tot ce-ai spus ! Doar n-ai să spui că nu era
nici o trăsurică de catifea neagră ! zise el în timp ce eu
dă
deam negativ din cap. Dar cel puţin cîinii, Pip ! Zău,
Pip,
spuse Joe. convingător, dacă costiţele nu erau, dar măcar
cîinii...
Nu, Joe.
Nici un cîine ? întrebă Joe. Un căţeluş ? Hai, spune-ml!'

68
 — Nu, Joe, nimio. ;. ,
In timp ce eu îl priveam cu deznădejde, Joe se uita deza-
măgit la mine.
Pip, măi băiete ! Nu merge aşa ! Unde ai să ajungi ?
E groaznic, Joe, nu-i aşa 1
Groaznic ? strigă Joe. E de neînchipuit 1 Ce te-a
apucat ?
Nu ştiu ce m-a apucat, Joe, răspunsei eu, lăsîndu-i
mîneca şi aşezîndu-mă jos, în cenuşă, la picioarele Iul, eu
capul
ridicat, dar tare-aş fi vrut ca tu să mă fi învăţat să nu
spun
valeţilor din jocul de cărţi „flăcăi", tare-aş vrea să n-am
ghete
aşa grosolane şi mîini aşa aspre.
Apoi i-am mărturisit lui Joe cît eram de nenorocit şi că-ml era
cu neputinţă să le spun toate astea doamnei Joe şi domnului
Pumblechook, care se purtau atît de aspru cu mine, şi ca la
domnişoara Havisham locuia o domnişoară foarte frumoasa şi
qrozav de mîndră, care spusese că sînt necioplit şi eă ştiam şi
eu că sînt necioplit şi că tare-aş fi vrut să nu mai fiu
>pllt şi că de aceea turnasem atîtea minciuni, nici eu nu i
cum.'
Cazul meu era metafizic, şi dezlegarea lui prezenta pentru
ffoe cel puţin tot atîtea greutăţi ca şi pentru mine. Dar Jee
scoase cazul de pe tărîmul metafizicii şi, în felul acesta, îl
legă.
Un lucru e sigur, Pip, spuse Joe, după ce rumegă cîtva
ilmp problema minciuna tot minciună rămîne. Oricare
ar fi
pricina pentru care ai minţit, n-ar fi trebuit să faci
asta j
minciunile vin de la părintele minciunilor, şi tot acolo se
duo.
Să nu mai minţi, Pip ! In felul ăsta, n-o să ajungi să nu
mai fii
necioplit măi băiete. Şi nici n-am priceput eu prea bine
ee-i
ţu neciopleala ta. Nu ştii chiar totul, dar eşti încă mic Şi
apoi
işti învăţat cum nu sînt mulţi.
Nu, sînt un prost şi un înapoiat, Joe !
Ce tot spui ?! Şi scrisoarea pe care mi-ai scris-ş
aseară ? Ba chiar cu litere de tipar !. Am mai văzut eu
scri
nuri ! Şi încă de la boi'eri mari! Şi, pe cinstea mea, că
nu
*rau cu litere de tipar ! spuse Joe.
N-am învăţat mai nimio pînâ acum, Joe. Ai tu m pă
rere bună despre mine. Asta-i tot,
Bine, Pip, spuse Joe. Să zicem că-i aş§. Dar înainte
! e a fi un învăţat cioplit trebuie 8ă fii mai întîi necioplit,
cu ţa cred. Nici regele care stă pe tron şi poartă o
coroană pe mp nu poate scrie cu litere de ţlpar nici un act
dacă na în-
văţat alfabetul în timp cît era prinţ moştenitor. Da, adăugă
ffoe clătinînd cu înţelepciune din cap — şi dacă n-a început
de la A şi nu a muncit pînă a ajuns la Z. Şi eu ştiu ce în-
seamnă toate astea, măcar că n-aş putea spune că am trecut
şi eu prin ele.
înţelepciunea lui Joe mă umplea de nădejde şi-mi dădea
puţin curaj,
Şi apoi cred că cei neciopliţi — mă gîndesc la cîştigul
şi la meşteşugul lor — ar fi mai de folos dacă ar rămîne
cu tei
neciopliţi, în loo să se ducă să se joace cu cei ciopliţi.
Dar ia
spune, că mi-am adus aminte, steguleţele erau ?
Nu, Joe.
Păcat că nu erau, Pip. Fie că este sau nu aşa, e mai
bine să nu vorbim acum, că o mîniem pe soră-ta şi n-
avem
voie să facem asta cu bună-ştire. Ascultă, Pip, la ce-ţi
spună
un prieten adevărat ! Dacă nu izbuteşti să te „ciopleşti"
mer-
gînd pe drumul cel drept, apoi decît să umbli pe un
drum
strîmb, mai bine lasă-te păgubaş ! Aşa că nu te mai
gîndi la
asta şi ai să trăieşti mulţumit şi ai să mori liniştit.
Nu eşti supărat pe mine, Joe ?
Nu, băiete. Mă tot gîndesc că minciunile tale au fost
tare îndrăzneţe şi aiurite ; ştii, cînd ai spus de dini
care sa
băteau pentru carnea aceea de viţel! Ţi-o spune un om
care ţi
vrea binele din toate inima : scoate-ţi toate astea din cap,
mâi
Pip, te rog din tot sufletul, acum, cînd te duci să te
culci.
Asta-i tot, băiete, şi să nu mai faci asta niciodată.
în odăiţa mea, în timp ce-mi făceam rugăciunea, mi-adusei
aminte de sfaturile Jui Joe ; şi, totuşi, mintea mea de copil
era atît de tulburată şi de nemulţumită, încît, mult timp după
ce m- am băgat în pat, am continuat să mă gîndesc că tare
mecioplit l-ar socoti Estella pe Joe, un biet fierar, cu mîini
aspre şi bocanci grosolani. Mă gîndeam că Joe şi soră-mea stă-
teau în bucătărie, că eu mă urcasem în odăiţa mea venind tot de-
acolo, că domnişoara Havisham şi Estella nu stăteau niciodată
în bucătărie şi că erau cu mult mai presus de aceste lucruri de
rînd. Am adormit cu gîndul la „cum îmi petreseam timpul" la
domnişoara Havisham, ca şi cum aş fi locuit acolo săptămîni şi
luni în şir, nu cîteva ore, ca şi cum vizita mea acolo ar fi fost
o amintire de demult, nu ceva care se întîm-plase în aceeaşi
zi.
Ziua aceea a fost pentru mine o zi de neuitat, eâ*i ea a
adus mari schimbări în sufletul meu. Dar aşa se întîmplă în
viaţa oricărui om. Inchipuiţi-vă că o anumită zi n-ar fi existat

70
şi gîndiţi-vă ce deosebit ar fi fost drumul vieţii voastre. V«I,
care citiţi rîndurile acestea, opriţi-vă o clipă şi gîndiţi-vă la
lanţul lung de fier sau de aur, de spini sau de flori care nu
v-ar fi legat niciodată dacă prima verigă nu ar fi fost făurită
în ziua aceea neuitată.

CAPITOLUL ; io
0 zi sau două mai tîrziu, într-o dimineaţă, cum deschisei
ochii, îmi trecu prin minte fericita idee că cel mai bun lucru
pe care-1 aveam de făcut ca să nu mai fiu atît de necioplit era
s-o storo pe Biddy de toată ştiinţa ei. Ca urmare a aeestei
inspiraţii luminoase, cînd mă dusei seara la mătuşa domnului
Wopsle, îi spusei lui Biddy că aveam motivele mele pentru
care doream să ajung ceva în viaţă şi că ia-ş fi foarte recu
noscător dacă mi-ar împărtăşi toată ştiinţa ei. Biddy, care era
fata cea mai inimoasă din lume, primi propunerea mea şi,
într-adevăr, chiar după cinci minute, începu să pună în apli
care ceea ce făgăduise.
Planul de educaţie, sau „cursul", orînduit de mătuşa domnului
Wopsle, ar putea fi rezumat în următoarele cuvinta i Elevii
mlncau mere şi îşi înfundau paie în haină, pe la spate, > n u l
mfituţa domnului Wopsle îşi aduna puterile şi sa ea la toţi,
pocnindu'-i, fără alegere, cu o nuia. După ce-şi primeau
pedeapsa, rîzînd şi bătîndu-şi joc de bătrînă, elevii se aşezau
într-un şir şi-şi treceau, din mînă în mînă, bîzîind, o carte
zdrenţuită. Pe foile cărţii se aflau, sau, mai bine zis, se
aflaseră' odată un alfabet, cîteva exerciţii de silabisire, cîteva
cifre şi tabele. De îndată ce acest volum începea să circule,
ni.'iluşa domnului Wopsle cădea într-o stare de letargie, fin dlrt
'Cauza somnului, fie din pricina reumatismului. Atunci elevii
1 >eau să-şi examineze unul altuia ghetele, cu scopul de
A
afla cine era în stare să calce mai vîrtos pe gheata celuilalt.
Arest exerciţiu mintal ţinea pînă cînd Biddy se repezea şi la
împărţea trei Biblii desfigurate (care arătau ca şi cum un ora
neîndemîriatic le-ar fi tăiat cu barda dintr-un butuc), cu mul!
mal nociteţ tipărite decît toate curioziăţile literare pe car$
le un văzut vreodată, stropite cu pete de rugina şi conţinînd
di'crite specimene din lumea insectelor strivite între foi. A*
i parte a cursului era de obicei însufleţită de mai multa
lupte corp la corp între Biddy şi şcolarii neascultători. Dupâ

71
ce îupiele se sfirşeau, Biddy ne spune la ce pagină să deschi-
dem şi apoi citeam cu toţii cu glas ţâre, într-un cor înspăbmn-
tător, '-:eea ce înţelegeam, sau, mai bine zis, ceea ce nu înţele-
geam ; Biddy ne întovărăşea cu vecea ei ascuţită şi monotonă,
şi nici unul din noi n-avea habar de ce eitea şl nici respect
faţă de text. Hărmălaia asta ţinea cîtva timp, pînă ce o trezea
pe mătuşa domnului Wopsle, care, clătinîndu-se, se năpustea
asupra unui băiat ales la întîmplare şl-1 trăgea de urechi.
Atunci înţelegeam cu toţii că lecţia de seară luase sfîrşit şi
săream în sus cu strigăte de victorie intelectuală. Trebuie ■să
fiu sincer şi să spun că nu era interzis ca elevii să se înde-
letnicească cu scrisul pe tăbliţă şi chiar cu cerneală (atunci
cînd se găsea), dar în timpul iernii era greu să urmezi acea
parte a cursului, din pricină că prăvălioara, în care se adunau
elevii şi care servea mătuşii domnului Wopsle drept salonaş
şi dormitor, era foarte slab luminată cu ajutorul unor luminări
de seu anemice şi fumegînde. iar foarfece de tăiat fitilul nu r ta .
t
îmi dădui seama că, în astfel de împrejurări, va fi nevoie
de mult timp ca să mă ciopleso; totuşi, m-am hotărît să încep,
şi, chiar în seara aceea, Biddy, în urma înţelegerii noastre,
mi-a împărtăşit cîteva informaţii, din lista de preţuri, şi anume
din rubrica zahăr rafinat, ba chiar mi-a împrumutat un D mare
englezesc, pe care-1 imitase după un titlu de ziar, ca să I co-
piez acasă şi pe care eu. pînă ce Biddy m-a lămurit. îl fundam
cu un model de cataramă
Desigur, în sat exista şi o circiumă, şi lui Joe îi pi acea
să se ducă uneori acolo, ca să şi fumeze luleaua. în seara aceea
primisem ordine severe de la soră mea ca la întoarcerea de ia
şcoală să-1 iau pe Joe de la ..Barcagiii veseli" şi să-1 aduo ftciisă
cu orice preţ, Aşa că-mi îndreptai paşii spre „Barcagiii veseli".
La „Barcagiii veseli", pe perete, lingă uşă, se întindea un
răboj care te neliniştea de lung ce era, cu multe semne de-
cretă pentru nişte datorii care, după cum mi se părea mie, nu
se plăteau niciodată. Semnele acelea se aflau acolo de eînd mă
ştiam, şi răbojul ereşcuse mai repede decît mine. Dar ţinutul
nostru era foarte bogat în cretă şi poate că oamenii nu dădeau
cu piciorul la nici un prilej de a o folosi.
Deoarece era sîmbătă seara, îl găsii pe cîrciumar uitîn-
du-sc ram înnegurat la răboj, dar fiindcă eu aveam treabă
cu Joe. nu cu el, îi dădui bună seara şi intrai în odaia din
fundul coridnruM, unde ardea un foc zdravăn şi unde iloa
îşi funia înlemni în tovărăşia domnului Wopsle şi a unui străin.
ffoe mă salută, ca de obicei, cu vorbele s „Să trăieşti, Pip,
măi băiete !" şi, în odăiţa aceea, străinul îşi întoarce capul
şi se uită la mine.
Era un om ciudat, pe care nu-1 văzusem niciodată. Ţinea
capul într-o parte şi un ochi pe jumătate închis, ea şi eum ar
fi ţintit ceva cu o puşcă nevăzută. Avea o lulea în gură, p©
care o scoase, şi, după ce dădu încet .afară tot fumul, clătină
din cap, uitîndu-se ţintă la mine. Dădui şi eu din cap, iar
străinul mai dădu o dată din cap şi îmi făcu îoe pe bancă,
lîngă el, ca să mă pot aşeza.
Dar fiindcă eram obişnuit să stau lîngă Joe de cîte ori
veneam la cîrciumă, îi spusei : „Nu, mulţumesc, domnule",
yi mă furişai pe locul pe care Joe mi-1 oferi pe banca din faţă.
Străinul se uită la Joe şi, văzînd că el se gîndea la altceva,
îmi făcu din nou semn cu capul şi apoi îşi frecă piciorul în
chip caraghios ; cel puţin aşa mi se părea mie.
Spuneai, zise străinul. întorcîndu-se spre Joe, că eşti
[ierar
Da. aşa am spus, răspunse Joe.
—• Ce vrei să bei, domnule ?... Ştii că nu mi-ai spus cura
te cheamă.
Joc îl lămuri, şi omul îi spuse pe nume.
Ce viei să bei, domnule Gargery ? Fac eu cinste. Ştii,
■eara de azi \\ Bpun drepl spuse .Toe, nu
prea sînt învăţat să
învăţat ? Nu, făcu străinul, dar din cînd în cînd, într o
scara, se poate. Hai I spune ce vrei, domnule Gargery.
Mu vreau să fac pe băţosul, spuse Joe. rom.
Rom, repetă străinul. Şi poate ar vrea şi domnul să-şi
ili'.i cu părerea'?
Rom. făcu domnul Wopsle.
De trei ori rom ! strigă străinul către cîrciumar. Adu
paharele !
Domnul ăsta. lămuri Joe. ca. să-1 prezinte pe domnul
Wopsle, e un domn pe care ţi-ar plăcea să-1 auzi E
paracliser
la biserică.
Aha ! făcu străinul, cu ochiul la mine Biseriq^ aceea
llnguratieă. dincolo de mlaştini, eu mormintele de jur-
împtejur.
Chiar aşa, spuse Joe.
Străinul mormăi ceva cu satisfacţie, în timp ce-şi fuma
na, şi îşi întinse picioarele pe banca pe care şedea. Pună
ilărie de drum, cu boruri largi, şi pe dedesubt avea capul
 ;gat cu o basma în chip de glugă, aşa încît nu i se vedea nici
n fir de păr. Stătea cu privirile aţintite asupra focului, şi mia
ni se părea că văd pe faţa lui o expresie şireată şi un rîa
tăpînit.
Nepot ? întrebă străinul.
Cum să-ţi spun ?... răspunse Joe, cu acelaşi aer da
tdîncă gîndire. Ca să-ţi spun drept, nu mi-e nici nepot..
— Ce naiba e atunci ? întrebă străinul,
întrebarea lui mi se păru prea apăsată.
La aceste cuvinte, domnul Wopsle se amestecă în discuţie,
:a unul ce ştia tot ce se putea şti despre rude, deoarece me-
teria lui îl silea să ţină minte cu care din rudele femeieşti nu
i voie să te însori. El lămuri legăturile de rudenie care existau
ntre mine şi Joe. Fiindcă tot apucase să vorbească, domnul
Wopsle încheie cu un pasaj scrîşnit şi înspăimîntător din
Richard al IlI-lea, şi i se păru că este de ajuns să deelare
i ,După cum spune poetul", ca să lămurească lumea cu
privire a restul acestei recitări.
Şi trebuie să mai adaug că, în timp ce pomenea de mine,
domnul Wopsle socoti că, pentru a-şi desăvîrşi raportul, e ne-
cesar să-mi ciufulească părul şi să mi-l bage în ochi. Nu pricep
de ce toţi oamenii de teapa lui, care veneau la noi, îmi pro-
duceau în împrejurări asemănătoare aceeaşi senzaţie neplă-
cută. Nu-mi amintesc să fi fost vreodată, în copilărie, subiectul
de discuţie al familiei şi al prietenilor familiei fără ea vreo
persoană cu mîna mare să nu fi recurs. în semn de ocrotire,
la aceste mijloace cu influenţe imediate asupra ochilor mei.
în tot acest timp, străinul nu se uita decît la mine, şi se
uita ca şi cum ar fi fost hotărît ca pînă la urmă să mă împuşte,
să mă doboare la pămînt. Dar după întrebarea aceea cu ..ce
naiba", nu mai scoase nici o vorbă pînă ce se aduseră paha-
rele ; şi atunci trase cu puşca, şi a fost o împuşcătură de
pomină !
Nu făcu nici o observaţie cu glas tare, ci juca o scenă
mută, care îmi era adresată mie. îşi amestecă romul cu apa,
uitîndu-se la mine şi-1 gustă, cu ochii aţintiţi tot asupra mea.
Aşadar, * fi amestecă şi-1 gustă ; dar nu-1 amestecă cu lingura
pe care io aduse cîrdumarul, ci cu o pilă.
Făcu aşa ca nimeni să nu vadă pila în afară <1« mine j
s\. după ce sfîrşi, o şterse şi o puse în buzunarul de la piept.
Recunoscui pila lui Joe şi, din clipa în care văzui unealta,
înţelesei câ 1 cunoaşte pe fugarul meu. Mă uitam ţintă la el,

74
ca vrăjit. Dar el se aşeză mai bine pe bancă şi, fără" sâ-î pese
de mine, începu să vorbească despre gulii.
Sîmbătă seara, la noi în sat, simţea fiecare om că se pri-
meneşte de toate relele şi că are © clipă de răgaz înainte de a
începe din nou viaţa de toate zilele, ceea ce îi dădu şi lui Joe
curajul de a îndrăzni ca sîmbătă să stea la circiumă eu o ju-
mătate de oră mai tîrziu decît în alte zile. Dar jumătatea de
oră, ca şi romul, se sfîrşise, şi Joe se pregăti de plecare, luîn-
du-mă de mînă.
— Mai stai o clipă, domnule Gargery, spuse străinul. Cred
că am pe undeva, prin buzunar, un şiling nou şi strălucitor,
şi dacă-1 găsesc, e al băiatului.
Alese şilingul dintr-o grămăjoară de bani mărunţi, îl îm-
pacheta într~o hîrtie mototolită şi mi-1 dădu mie.
— E al tău, spuse el. Bagă de seamă, numai al tău !
li mulţumii holbîndu-mă la el într-un chip care depăşea
cu mult marginile bunei-cuviinţe şi ţinîndu-1 pe Joe strîns de
mînă. Omul îi dădu bună seara lui Joe şi dădu bună seara şi
domnului Wopsle (care plecă o dată cu noi), iar mie îmi aruncă
doar o privire cu ochiul lui de ţintaş, de fapt nici nu era ©
privire, căci îşi închise ochiul, dar ce minuni nu se pot fac»
cu un ochi pe care-1 ascunzi !
Dacă pe drumul spre casă aş fi avut chef de vorbă, n-aş i
bit decît eu. căci domnul Wopsle se despărţise de noi la uşa
drciumil, Iar Joe umbla tot drumul cu gura căscată, pentru ca
aerul să-1 scoată pe cît se putea mirosul de rom. Dar eu
i>ram înmărmurit de această reîntoarcere a vechiului mau păcat
şl a poveştii cu fugarul şi nu mă puteam gîndi la nimio altceva,
Soră-mea nu era în toane rele cînd ne făcurăm apariţia
în bucătărie, şi Joe, încurajat de această împrejurare neobiş-
nuită, îi povesti întîmplarea cu şilingul.
— O fi unul fals, pun mîna în foc, spuse doamna Joa
triumfătoare, că altfel cum i l-ar fi dat băiatului ? ! Ia să mă
uit la el!
Scosei moneda din hîrtie şi se dovedi că nu era falsă.
— Dar ce-i asta ? spuse doamna Joe, aruncînd şilingul
\.i culegînd hîrtia de pe jos. Două hîrtii de cîte o livră ? !
Nu erau, nici mai mult, nici mai puţin, decît două hîrtii
•oioase şi umede de cîte o livră, care păreau să fi trecut prin
toate tîrgurile de vite din ţinut. Joe îşi luă pălăria şi alergă
cu hîrtiile la „Barcagii veseli", ca să le înapoieze posesorului.
In timp ce el era plecat, eu şedeam pe scăunelul pe care şedea

75
 de obicei şi căscara gura la soră-mea cu un aer absent}
sm sigur că omul n-o sS mai fie la circiumă.
In curînd, Joe se întoarse, spunînd că omul plecase, dac
el, Joe, lăsase vorbă la „Barcagii veseli" despre hîrtiile da
livră. Apoi soră-mea le împacheta în hîrtie, le sigila şi la
sză sub nişte petale useate de trandafiri, într-un ceainic- cate
Stea de frumuseţe sus pe dulapul din salonul de musafiri.
acola un rămas multe zile şi multe nopţi, ca un adevărat
şmar pentru mine.
Cînd m-am dus să mă -culc, somnul îmi trecuse de malt
mă gîndeam la străinul ce mă ţintea cu puşca nevăzută şi la
t- eram de păcătos şl de necioplit fiindcă avusesem legături
inspirative cu puşcăriaşii; uitasem de mult această întîm-
iare din primii ani ai copilăriei mele. Şi apoi mă urmărea
Ha. Mă cuprinse spaima că pila va reapărea eînd mă voi
;tepta mai puţin. Mă îmbiam la somn, gîndindu-mă la
miercu-:a viitoare, pe eare aveam s-o petrec la domnişoara
Havis-am ; şi, în somn, văzul pila cum înaintează spre mine,
ieşind e după a uşă, fără să pot vedea cine o ţine. M-am
trezit pînd.

CAPITOLUL 11
în ziua hotărîtă m-am întors la domnişoara Havisham, şi
unetul şovăielnic al clopoţelului a adus-o pe Estella la poarta
ncuie poarta după ee mă lăsă să intru, ca şi rîndul trecut,
spoi porni înainte spre coridorul întunecos, unde • aştepta
umînarea. Nu-mi aruncă nici măcar o privire. După ce îuâ
umînarea în mînă, îmi spuse cu dispreţ, vorbindu-mî peste imăr :
— Astăzi ai să vii pe aici. şi mă duse în cu totul altă
>arte a casei.
Coridorul era lung şi părea că străbate tot subsolul pătrat
ii castelului. Totuşi, nu trecurăm decît printr-o aripă şt, la
:apătul coridorului, Estella se opri, puse (Jos luminarea şi des-
chise o uşă. Aici văzui din nou lumina zilei, căci mă aflam
/str o curticică pavată 5 la capătul acesteia se vedea o casă
zoîată, care părea să fi aparţinut pa vremuri directorului sau
administratorului răposatei fabrici de bere. Pe peretele exte-
rior al casei se afla un orologiu. Ca şi eeasornicul din odaia

76
domnişoarei Havisham, ca şi ceasul de pe masa el de toaletă,
orologiul acesta se oprise şi el la noua fără douăzeci de minute.
Intrarăm pe uşa deschisă, la parter, într-o odaie întune-
coasă şi joasă din spatele casei. Era lume în odaie, şi Estelîa
îmi spuse, îndreptîndu-se spre musafiri :
— Tu du-te şi stai acolo, băiete, pînă e nevoie de tina.
„Acolo" era fereastra ; mă îndreptai deci spre fereastră
şi statui „acolo" privind afară, într-o stare sufletească foarte
neplăcută.
Fereastra era foarte joasă şi dădea într-un colţ urît al
grădinii părăsite ; se vedeau nişte coceni de varză şi o tufa da
merişor, care pe vremuri fusese rotunjită cu foarfecele în chip
de budincă, şi acum avea în vîrf frunze, a căror culoare şi
formă erau deosebite de ale celor vechi, ca şi cum partea aceea
a budincii s-ar fi lipit de fundul cratiţei şi s-ar fi ara. Acesta
gînduri foarte simple îmi treceau prin minte pe cînd mă uitam
îa tufa de merişor. în timpul nopţii căzuse puţină zăpadă, şî
parcă, după cîte ştiam eu, se şi topise; dar aici, în colţul
umbrit al grădinii, nu se topise încă, şi vîntul o ridica în vîr-
tejur! mici şi o arunca pe fereastră, ca şî cum m-ar fi pedepsit
fiindcă venisem acolo.
Am ghicit că sosirea mea oprise discuţia şi că oamenii
c l i n odaie ia uitau La mine. Nu puteam să văd nimic din ca-
I in afarfl iK> lucirea focului în geamul ferestrei, dar mă
Înţepenii din toate încheieturile, fiindcă mă simţeam măsurat de
aproape.
în odaie se aflau trei doamne şi un domn. Nu trecuseră
nici cinci minute de cînd stăteam la fereastră şi, nu ştiu de ee,
dnr ştiam că erau cu toţii nişte linguşitori şl nişte şarlatani,
flecare dintre ei, însă, prefăcîndu-se că nu ştie acest lucru
despre ceilalţi. Dacă ar fi recunoscut aceasta, s-ar fi trădat ei
înşişi ca nişte linguşitori şi şarlatani.
Aveau cu toţii un aer plictisit şi posomorit, de pareă
aşteptarea lor ar fi făcut plăcere cuiva, şi cea mai vorbăreaţă
dintre doamne era nevoită să vorbească ctf gura încleştată ca
HA nu caşte. Această doamnă, pe care o chema Camilla, aducea
foarte mult cu soră-mea, doar că era mai în vîrstă (după cum
am descoperit cînd am văzut-o mai de aproape), şi avea tră-
săturile mai grosolane. într-adevăr, după ce am cunoscuta
mal bine, mi-am spus că era o fericire că avea totuşi trăsături,
oricum ar fi arătat ele, atît de gol şi de opao era zidul mort
al feţei ei.
 •— Sărmanul de el! spuse doamna aceasta, repezindu se
în vorbă, aşa cum făcea soră-^nea îşi este lui însuşi duşman.
E mai bine să fii duşmanul altuia, spuse domnul. B
mult mai firesc.
Vere Raymond, interveni o altă doamnă, trebuie să
ne iubim aproapele.
Sarah Pocket răspunse vărul Raymond, dacă omul
nu-şi este lui însuşi aproape, atunci cine îi este ?
Domnişoara Pocket rîse, şi Camilla rîse şi ea şi spuse
(stăpînindu-şi un căscat) :
— Ce idee !
Dar cred că li se părea tuturor o idee destul de bună.
Cealată doamnă, care nu rostise încă nici o vorbă, spuse grav
şi apăsat :
Foarte adevărat! • .-. ■
Sărmanul de el ! urmă Camilla (eu ştiam că în tot
acest timp se uitau cu toţii la mine). E un om atît de
ciudat!
Cine ar crede că la moartea nevestei lui Tom n-a
izbutit
nimeni să-1 facă să vadă cît e de important ca hainele
copiilor
să aibă panglici de doliu ! Doamne ! „Camilla, îmi
spunea el,
ce importanţă mai are, de vreme ce bieţii orfani tot sînt
îm
brăcaţi în negru ?". IS^imai lui Matthew putea să-i dea
prin
gînd aşa ceva. Ce idee !
Asta-i o trăsătură frumoasă, tare frumoasă, spuse
vărul Raymond. Să mă ferească Dumnezeu să spun că
n-are
nici o trăsătură frumoasă, dar n-a avut şi nici nu va
avea
vreodată simţul proprietăţii.
Ştii, spuse Camilla, c-am fost silită să fiu aspră. Am
spus :■- „Nu e cu putinţă, e în joc onoarea familiei", I-am
spus
că e o ruşine pentru familie ca hainele copiilor să n-aibă
pan
glică de doliu, Âm zbierat de dimineaţă pînă la prînz.
Mi-a
făcut rău la stomac. Şi, în cele din urmă, a izbucnit —
ştii felt
e el de mînios — şi mi-a spus : „Fă ce vrei !". Slavă
Dom
nului, mă simt cu conştiinţa împăcată ! Cînd mă
gîndesc că
am ieşit numaidecît pe o ploaie torenţială şi am cumpărat
tot
ce trebaîa !
El a plătit, nu-i aşa ? întrebă Estella.
Nu interesează cine a plătit, draga mea, răspunse Ca
milla.■ F.u le ara cumpărat. Şi, cîteodată, cînd mă trezesc
noap-
tea din somn, îmi pare atît de bine !
Sunetul unui clopoţel îndepărtat, împreună cu ecoul unui
strigăt sau al unei chemări, care venea de pe coridorul pd
care trecusem şi eu, opriră conversaţia, şi Estella îmi spuse j

78
 J

„Hai, băiete !". Cînd mă întorsei, îi văzui pe toţi uitîndu-sa

batjocoritor la mine şi, după ce închisei uşa, auzii glasul Sarei
Pocket : „Ce să-ţi spun ! Mă întreb şi eu ce-o să mai ur-
meze !" şi Camilla adăugă, cu indignare : „O asemenea trăs-
naie ! Ce idee !".
în timp ce mergeam cu luminarea de-a lungul coridoru-
lui întunecos, Estella se opri deodată şi, întorcîndu-se, spusa
batjocoritor, apropiindu-şi obrazul de mine :
Ei?
Da, miss, răspunsei eu ; eram gata să mă poticnesa
şi să cad peste ea, dar mă oprii la timp.
Ea se uită la mine şi bineînţeles că eu mă uitam la ea.
Sînt- drăguţă ?
Da, cred că eşti foarte drăguţă.
Te jignesc ?
Nu aşa mult ca rîndul trecut, răspunsei eu.
Nu aşa mult ?
Nu.
Punîndu-mi ultima întrebare, mă fulgeră cu privirea şi,
după ce-i dădui răspunsul, mă lovi peste obraz cu toată
puterea.
Şi acum ? spuse ea. Monstru necioplit ce eşti, acum
ce c pre mine ?
Nn vreau Bfl-ţl spun.
Fiindcă ai de gîrîd să-mi spui sus. De-aia?
Nu răspunsei eu, nu de-aia !
De ce nu mai plîngi puţin, nenorocitule ?
Nici n-am să mai plîng din cauza dumitale, spusei eu,
ceea ce cred că era cea mai mincinoasă declaraţie din
via;a
rnea, fiindcă şi în clipa aceea în sufletul meu plîngeam
din
cauza ei şi ştiu cîtă durere mi-a pricinuit Estella mai
tîrziu.
După acest episod, merserăm mai departe şi, în timp ce
urcam scara, întîlnirăm un domn care' cobora, bîjbîind.
Cine e ? întrebă domnul, oprindu-se şi uitîndu-se ia
mine.
Un băiat, răspunse Estella.
Era un om voinic şi foarte oacheş, cu un cap foarte mare
ţi o mînă tot aşa de mare. îmi apucă bărbia cu mîna lui mara
şi-mi suci faţa spre flacăra luminării, ca să. mă vadă mai bine.
Era pleşuv de timpuriu şi avea nişte sprîncene stufoase şi
negre, care nu stăteau la locul lor, ci se zburleau mereu. Ochii
Ii erau foarte înfundaţi şi neplăcut de ageri şi de bănuitori.
Avea un lanţ mare de ceas, iar în locul unde ar fi trebuit să
 fie barba şi mustăţile, obrazul îi era presărat cu nişte pun-^e
negre, N-aveam nici în clin, nici în mînecă cu el şi nu puteam
să prevăd pe atunci că, într-o zi, voi avea de-a face cu omul
acesta, dar, întîmplător, avui prilejul să-1 măsor din cap pînă-n
picioare.
Eşti din vecini, aşa~i ? întrebă el.
Da, domnule, răspunsei eu
Cum ai ajuns pe-aiei ?
A trimis după mine domnişoara Havisham, domnule,
îl lămurii eu.
Bine ! Poartă-te frumos. Eu am avut mult de-a face
cu băieţi ca tine şi ştiu că nu prea sînteţi uşi de biserică.
Bagă
de seamă, spuse el muşcîndu-şi degetul arătător, în timp
ce se
încrunta la mine. Poartă-te frumos i
După aceste cuvinte, îmi dădu drumul, spre bucuria mea,
căci mina îi mirosea, a săpun parfumat, şi coborî scările." Mă
întrebam dacă nu cumva era medicul ; dar nu se poate, mă
gîndeam eu ; dacă ar fi doctor, ar vorbi mai liniştit şi mai
părinteşte. Dar n-avui prea mult timp să analizez această
problemă, căci ajunserăm îndată în odaia domnişoarei Ha-
visham. Şl domnişoara, şi toate celelalte lucruri din odaie
erau întocmai cum le lăsasem Estella mă lăsă în picioare
lîngă uşă şi statui acolo pînă ce domnişoara Havisham îşi
ridică ochii de pe masa de toaletă şi se uită la mine.
Aşa, spuse ea fără mirare, au şi trecut zilele!
Da, doamnă, Azi e...
Taci, taci, taci ! spuse ea cu mişcarea aceea nerăbdă
toare a degetelor. Nu vreau să ştiu. Eşti gata de joacă ?
/
Mă văzui silit să răspund cam încurcat :
Nu prea sînt.
Nu vrei să joci cărţi ? „întrebă ea cu o privire cer
cetătoare.
—- Da. aş putea, dac-ar fi nevoie.
— Deoarece casa asta ţi se pare veche şi mohorîtă, bă
iete, spuse domnişoara Havisham nerăbdătoare, şi fiindcă nu
vrei să te joci, n-ai vrea mai bine să lucrezi ?
La întrebarea aceasta puteam să răspund din toată inima,
mai curînd decît la cealaltă. Şi i-am răspuns că sînt foarte
doritor.
— Atunci du-te în odaia din faţă, spuse- ea, arătînd eu
' mina ei ofilită spre uşa din spatele meu, şi aşteaptă acelo
pînâ vin şi eu.

00
 'Am trecut în partea cealaltă a scării şi am intrat în edrra
pe care mi-o arătase ea. Nici aici nu pătrundeau razele soare-
lui şi domnea un mir»s închis şi apăsător. în căminul umed
şi demodat tusese zu-demult aprins un foc care acum părea
că are de gînd să se stingă ; fumul supărător care umplea
odaia părea mai rece decît aerul curat, întocmai ca şi «eeaţa
din mlaştinile noastre. Cîteva luminări albe, aşezate pe cămi-
nul înalt, luminau slab odaia, sau ar fi mai potrivit să spun
că-i tulburau slab bezna. Camera era marc ba aş putea spune
că pe vremuri fusese chiar frumoasă, dar toate lucrurile care
se zăreau erau acoperite cu praf şi mucegai şi se desfăceau
în bucăţi. Obiectul cel mai însemnat era o masă lungă, aco-
perită cu o faţă de masă, ca şi curo ar fi fost pregătit un ospăţ
în clipa în care casa şi ceasornicele se opriseră din mers în
mijlocul mesei se vedea ceva rotund, dar era atît de acoperit
cu pînze de păianjen, că nici nu se putea zări ce era. Şi T B
timp ce mă uitam la suprafaţa galbenă, din care mi-aminteso
cum obiectul părea că se înalţă ca o ciupercă neagră, văzui
păianjeni cu picioarele pestriţe şi cu trupul pătat, care mişu-
nau în preajma acestuia ca şi cum vestea despre o întîmplare
de mare însemnătate publică ar fi ajuns pînă în lumea lor.
Apoi auzii şoarecii chiţăind în spatele lemnăriei cu care
i pereţii, ca şi cum aceste întîmplări i-ar fi privit
şl pe ei. Doar gîndacii nu se sinchiseau de agitaţia din ea-
i vedeau de drum prin cămin, cu mersul lor cumpătat
şl bătrînosc, ca şl cum ar fi fost miopi şi tari de ureche şi
n-ar fi avut nici o legătură unH cu alţii.
Aceste fături tîrîtoare mă fascinau şi mă uitam la ele
de la distanţă, cînd domnişoara Havisham îmi puse mîna pe
umăr. în cealaltă mînă ţinea un baston cocîrjat, în care se
sprijinea de parcă ar fi fost vrăjitoarea casei.
— Aici, spuse ea, arătînd cu bastonul spre masa cea lungă,
aici mă vor întinde cînd voi fi moartă. Vor veni cu toţii aici
ca să mă vadă.
Mă cuprinse o teamă nelămurită c-ar putea să se întindă
pe masă chiar atunci şi să moară pe loc, refăcînd astfel scena
îngrozitoare de la muzeul cu figuri de ceară ; ra-am chircit
>ub apăsarea mîinii ei.
Ce crezi că-i ăsta ? întrebă ea, arătînd tot cu basto
nul. Acolo, unde vezi pînzele de păianjeni ?
Nu pot să ghicesc.
| — E o prăjitură mare. O prăjitură de nuntă. Nunta mea I

81
 Se uită cu ochii sticloşi prin odaie, şi apoi spuse, spriji-
idu-se de mine, în timp ce cu mîna îmi zgîlţîia umărul i
— Hai, hai, hai ! Plimbă~mă, plimbă-mă !
înţelesei că treaba pe care trebuia s-o fac era s-o plimb
domnişoara Havisham de jur-împrejurul odăii. Prin urmare,
mii numaidecît, şi ea se propti de umărul meu ; mergean
un pas care ar fi putut să amintească de brişcă domnului
imblechook (poate că prima pornire pe care o avusesem în
sa aceea îmi dăduse această idee).
Nu prea era voinică domnişoara Havisham şi după cîteva
nute. îmi spuse :
— Mai încet!
Totuşi, merserăm mai departe, schimbînd mereu iuţeala,
timp ce mîna ei îmi tot zgîlţîia umărul ; îşi strîmba gura i
se părea că merg prea repede, pentru că şi gîndurile ei se
•mau cu repeziciune. După cîtva timp îmi spuse :
— Cheam-o pe Estella !
Şi eu am ieşit în capul scării şi am strigat numele fetei,
im făcusem şi rîndul trecut. Cînd lumina apăru, mă întorsei
: domnişoara Havisham şi pornirăm din nou de jur-împre-
irul odăii.
Dacă Estella ar fi fost singura spectatoare a acestei scene,
încă m-aş fi simţit destul de încurcat ; dar Estella le aduse
x ea pe cele trei doamne şi pe domnul pe care-l văzusem jcs,
şa că eu nu mai ştiam ce să fac. Din politeţe, dădui să mă
prese, dar domnişoara Havisham îmi zgîlţîi umărul şi p®r-
irăm mai departe ; mă simţeam ruşinat la gîndul că ei ar
utea să creadă că eu fusesem iniţiatorul acestui Joc.
Dragă domnişoară Havisham, spuse domnişoara Sarah
'ocket. ce bine arăţi !
Nu-i adevărat, răspunse domnişoara Havisham, sînt
umai piele şi oase.
Cămine se lumină cînd auzi că încercările domnişoarei
3
ocket fuseseră respinse şi murmură, uitîndu-se cu jale la
lomnişoara Havisham :
Sărmana de ea ! Cum "ar putea să arate bine ? Ce idee !
Şi dumneata ce faci ? o întrebă domnişoara Havisham
>e Camilla.
Deoarece eram chiar lîngă Camilla, mi se păru fireso să
ie oprim ; dar domnişoara Havisham nu.voia. Trecurăm mai
îeparte, şi eu îmi dădeam seama eă pentru Camilla eram o
liinţă de nesuferit.

B2
 Mulţumesc, domnişoară Havisham, răspunse ea. O -îuo
şl eu cum pot,
Dar ce s-a întimplat cu dumneata ? întrebă domni
şoara Havisham, aspru.
Niei nu merită să vorbesc, răspunse Cârmlla. Nu-mi
place să vorbesc despre ceea ce simt, dar azi-noapte
m-am
gîndit mai mult ca de obicei.
Alăt dată să nu te mai gîndeşti la mine, spuse dom
nişoara Havisham.
Uşor de spus ! făcu Camilla, stăpînindu-şi cu delica
teţe un hohot de plîns ; buza de sus începu să-i
tremure, şi
lacrimile prinseră a-i curge. Raymond e martor cît
ienibahar
şi cîte săruri trebuie să iau în cursul nopţii. Raymond e
martor
ce zvîcnituri nervoase am în picior. Dar sughiţurile şi
tresă
ririle nervoase nu înseamnă nimio faţă de ceea ce simt
oînd
rnă gîndeso cu îngrijorare la cei pe care-i iubesc. Dac-aş
putea
să fiu mai puţin drăgăstoasă şi simţitoare, n-aş mai
suferi da
etomac şi aş avea nişte nervi de fier. Zău c-aş vrea să fiu
aşa !
Dar să nu mă gîndesc la dumneata în timpul nopţii, ce
idee !
şi aci izbucni în hohote.
înţelesei că Raymond, despre care vorbea ea, era domnul de
faţă şi 'eă dînsul era „domnul Camilla". în clipa aceea,
nond îl veni în ajutor, spunînd cu o voce dulce şi mîn- ■

Camilla drugă, doar ştie toată lumea că sentimentele

tale familiale te sapă în aşa hal, încît ţi-au scurtat un
picior.
Nu cred că, dacă te gîndeşti la un om, trebuie să al
pretenţii de la el, draga mea, interveni doamna cea
gravă, al
cărei glas nu-1 auzisem decît o dată.
Domnişoara Sarah Pocket, pe care acum o văzui că era
e femeie bătrînă, zbîrcitâ şi uscată, cu o faţă închircită, de
parcă era făcută din coji de alune, şi cu o gură mare, ca de
pisică, atîta că nu avea mustăţi, întări cuvintele doamnei, ipunlnd
:
Sigur că da, draga mea. Hm !
Nu-i aşa de greu să te gîndeşti, spuse doamna cea gravă.
— Parcă există ceva mai uşor ? consimţi domnişoara
>h Pocket.
— Da, da ! strigă Camilla, ale cărei sentimente clocoti
toare păreau că se înalţă din picioare pînă la piept. E foarte
adevărat I E o slăbiciune să fii atît de drăgăstos, dar n-am
N face. Desigur că aş duce-o mai bine cu sănătatea dac-aş fi
•lifel, dar chiar dac-aş putea, nu mi-aş schimba felul de-a fL

83
Îmi pricinuieşte multă suferinţă, dar e o mare mîngiiere, noap-
tea cînd mă scol din semn, să ştiu că sînt aşa. Şi urmă o notiâ
izbucnire de simţăminte.
în tot timpul acesta, domnişoara Havisham şi cu mine nu
ne oprisem nici o clipă şi no plimbam fără încetare de jur-
împrejurul odăii, ba atingînd din mers fustele doamnelor, ba
tîrîndu-le după noi pe toată lungimea adâil întunecate şi triste.
De pildă, Matthew ! spuse Camilla. Nu se amestecă
niciodată în treburile familiei, nu vine niciodată s-o vadă
«pe
domnişoara Havisham! îft timp ce eu stau întinsă trei
ora
în şir pe canapea, cu şireturile de la corset desfăcute,
fără
cunoştinţă, cu capul căzut într-o parte, cu părul atfrnat,
<'U
picioarele nu ştiu unde,.,
Mult mai sus decît capul, iubita mea, spuse „domnul
Camilla".
Aşa am staj. ore în şir din pricina purtării ciudate $1
de neînţeles a lui Matthew, şi nimeni nu mi-a mulţumit.
Cred şi eu că nu ţi-a mulţumit! îşi dădu cu părerea
doamna cea gravă.
Vezi, dragă, adăugă domnişoara Sarah Pocket (9 făp
tură de o răutate foarte blajină), trebuie să-ţi pui
întrebarea i
de la cine aştepţi mulţumiri, draga mea ? '
Fără să aştept nici un fel de mulţumire, reluă Camilîa.
am zăcut ore în şir în starea aceasta, şi Raymond e
martoi?
că m-am înecat şi că ienibaharul nu mi-a folosit la
nimio 5
bieţii copii de peste drum, copiii acordorulul de piane, au
cre
zut câ gungureşte un porumbel, aşa de râu mă înecam.
Şi
acum să mi se spună mie... Aici Camilla îşi duse mîna la
gît
şi începu să schmbe feţe-feţe, ca un rezultat al
combinaţiilor
chimice care se petreceau în gîtlejul ei.
Gînd numele lui Matthew fu rostit, domnişoara Havisham
mă opri şi se opri şi ea, uitîndu-se la cea care vorbea. Aeeastt
schimbare de atitudine puse capăt reacţiunilor chimice ala
Camillei.
— Va veni ş1 Matthew să mă vadă în cele din urmă, spuse
eu - severitate domnişoara Havisham, cînd voi fi întinsă pa
masa aceasta. Acolo va sta, spuse ea, lovind cu bastonul în
masă, la căpatîiul meu ! Şi dumneata vei sta acolo, şi bărbat" ii
dumitale, aici! Locul Sarel Pocket va fi aici! Şi al ■Geor^a-
nel, acolo ! Acum ştiţi cu toţii care vă sînt locurile cînd veţi
veni să mă sărbătoriţi. Şi acum duceţi-vă!
De cîte ori rostea cîte un nume. izbea masa cu bastonul
în locul de care vorbea. Apoi îmi spuse s

84
I ' — Plimbă-mă, plimbă -mă '.
Şi o pornirăm din nou.
— Cred că nu-i nimic de făcut, exclamă CamiHa, decât
să ne supunem şi să mergem ! Mie îmi ajunge că am văzut,
chiar şi pentru un timp atît de scurt, fiinţa care mi-e dragă
şi pe care o respect. Mă voi gîndi cu o mulţumire melancolica
la clipele acestea, noaptea, cînd mă voi trezi din somn I a?
dori şi lui Matthew această mîngîiere, dar el o dispreţuieşte.
Sînt hotărîtă să nu dau în vileag simţămintele mele, dar a
dureros să ţi se spună că vrei să sărbătoreşti pe 0 rudă care
a murit — ca şi cum aş fi un -căpcăun — şi apoi să ţi se arata
uşa. Ce idee fără rest!
„Domnul Camilla" interveni în clipa în care doamna Ca-
milla îşi duse gîfîind mîna la piept, iar doamna cu pricina
dovedi o tărie de caracter neobişnuită, căci bănuiesc că voia
■ ate că avea de gînd să se prăbuşească şi să se înece da
îndată ce va ieşi din odaie ; izbuti însă să-i trimită o bezea
domnişoarei Havisham, după care fu dusă afară. Sarah Pocket
şi Georgiana se luptau care să rămînă ultima ; dar Sarah eră
prea pricepută ca să poată fi învinsă şi se tot suci în jurul
toanei cu sprinteneala ei, pînă ce aceasta din urmă îu
ită să plece prima. Atunci, Sarah Pocket produse un efect
1 de al celorlalţi, despărţindu-se cu cuvintele : —•
Dumnezeu să te blnecuvînteze, dragă domnişoară Ha-vllham
I şi un rimbet Iertător şi indulgent pentru slăbiciunea
ctlorliţl 11 lumini faţa tăcuta din coji de alune.
Tn timp co EtttUa îi petrecea cu luminarea pînă jos, demna
Havisham umbla mai departo cu mîna pe umărul meu. dar
din ce în ce mai încet. în cele din urmă, se opri în faţa
I focului şi spuse, după ce bolborosi ceva cu ochii la jar :
— Azi e ziua mea de naştere. Pip.
Eram gata să-î spun la mulţi ani. dar ea îşi ridică bastonul-
— Nu pot să sufăr cînd se vorbeşte despre asta. Nu pot
sfl-i sufăr pe toţi cei care au fost aici şi nu-mi place ca cineva
afl-ml pomenească despre ziua mea Au venit la mine fiindcă
o ziua mea, dar n-au îndrăznit să sufle nici 6*vorbă despre asta.
Bineînţeles că n-am mai pomenit nici eu niraio.
— în ziua asta, cu mult înainte de a te fi născut tu, toată
grămada asta de boarfe, spuse ea, îndreptînd bastonul spr»
pînzele de păianjen de pe masă, fără să le atingă, au fost adusa
aici. Boarfele astea şi eu mine ne-am efilit împreună, Pa ela
le-au ros şoarecii, pe mine mau rost nişte dinţi mai ascuţiţi
decît dinţii de şoareci.

85
 Stătea cu capătul bastonului în dreptul inimii şi se uita
la masă. Ea purtase odată o rochie albă, care acum se îngăl-
benise şi-şi pierduse strălucirea ; iar faţa de masă fusese şi ea
pe vremuri albă şi acum era galbenă şi fără strălucire; tot
ce se afla în jurul nostru părea că se va preface în pulbere
la cea mai mică atingere.
— Cînd totul o să se prăbuşească, spuse ea cu o privire
înspăimântătoare, şi cînd mă vor întinde moartă în rochia de
mireasă pe masa de nuntă — fiindcă aşa o să se întîmple,
şi atunci blestemul va cădea asupra lui — cu atît mai bine
dacă aceasta va fi de ziua mea 1
Se uita la masă ca şi cum şi-ar fi văzut trupul întins acolo.
Eu nici nu mă mişcăm. Estella se întoarse şi stătu şi ea locu-
lui, nemişcată. Mi se păru că stăturâm aşa mult timp în aerul
apăsător al odăii şi în întunericul care pătrunsese în toate
colţurile, mă cuprinse teama că şi Estella şi cu mine vom
începe să ne ofilim.
Domnişoara Havisham îşi reveni pe neaşteptate, nu trep-tat-
treptat, din această stare jalnică şi spuse :
— Hai să vă văd jucînd cărţi ; de ce nu începeţi ?
Şi ne întoarserăm în odaia ei, ne aşezarăm ca rîndul trecut
şi, tot ca şi rînduJ trecut, Estella mă sărăci, iar domnişoara
Havisham se uita necontenit la noi ; îmi atrăgea atenţia cu
privire la frumuseţea Estellei şi, ca s-o văd mai bine. încercă
din nou giuvaerurile din părul ei pe pieptul Estellei.
Iar Estella se purta cu mine ca şi înainte, doar că nu mi
făcea cinstea să-mi vorbească. După ce jucarăm vreo şase
jocuri, domnişoara Havisham hotărî o zi cînd trebuia să vin
iarăşi, şi Estella mă duse jos în curte, unde din nou îmi dădu
de mîncare ca unui cîine. Şi, din nou, fui lăsat să mă plimb
încoase şi încolo, după plac.
N-are nici o importanţă dacă poarta din zidul grădinii pe
care mă căţărasem rîndul trecut, ca să mă uit înăuntru, era
acum deschisă sau nu. E de ajuns să spun că în ziua aceea
nu văzusem nici o portiţă şi că de data aceasta zidul avea una.
Fiindcă era deschisă şi fiindcă ştiam că musafirii plecaseră,
deoarece Estella se întorsese cu cheile în mînă, intrai în gră-
dină şi începui să mă plimb. Grădina era părăginitâ şi presă-
rată cu coji de castraveţi şi de pepeni, care păreau că au dat
naştere unei recolte spontane de pălării şi de ghete vechi t
asemenea unor străchini găurite cu mlădiţe de buruieni în vîrf.
După ce mi-am sfîrşit plimbarea prin grădină şi prin sera
In care nu se afla nimic altceva decît nişte tulpiniţe de viţă

86
căzute pe jos şi cîteva sticle, m-am trezit în colţul acela jalnio
pe care-1 văzusem prin fereastră. Fără să-mi pun nici o clipa
întrebarea dacă nu cumva era cineva în casă, mă uitai înă-
untru, printr-o. altă fereastră, şi mă pomenii, spre marea mea
mirare, nas în nas cu un tînăr palid, care avea pleoapele roşii
şi părul spălăcit.
Tînărul acesta palid se făcu repede nevăzut şi răsări deo-
dată lîngă mine. Stătea cu nasul în cărţi cînd mă uitasem eu
pe fereastră, şi acum văzui că e plin de cerneală.
— Salutare, băiete ! făcu el.
„Salutare" e un salut la care cel mai bun răspuns, după
cum observasem eu, era tot „salutare". Aşa că răspunsei i
Salutare ! lăsînd la o parte „băiete", din politeţe.
Gine te-a lăsat să intri? întrebă el.
Domnişoara Estella.
Cine ţi-a dat^ voie să dai tîrcoale pe aici ?
Domnişoara" Estella.
Hai să ne batem, spuse tînărul cel palid.
Ce altceva puteam să fac decît să-i accept invitaţia ? Mai
tîrziu, mi-am pus adesea această întrebare. Ce altceva puteam
face ? Purtarea lui era atît de hotărîtă şi eu eram atît de uluit,
încît îl urmai ca şi cum aş fi fost vrăjit.
— Stai puţin, spuse el după cîţiva paşi, răsucindu-se pe
\r trebui să-ţi ofer un motiv pentru care să ne batem.
U l i u ! fj l i . i i u numaidecît din palme într-un fel supărător, îşî
«Tunel cu depanţă un picior spre spate, apoi mă trase de păr,
mal bătu o dată din palme, îşi aplecă capul şi se repezi cu el
în stomacul meu.
Acest procedeu de taur, în afară de faptul că trebuia
neapărat privit ca o îndrăzneală, era deosebit de neplăcut too-
mol Jupă ce mîncasem pîine cu unt. Prin urmare. îi dădui şi
' • I I un pumn şi mă pregăteam să-i mai dau unul. cînd tînărul
■puse :
— Aha ! aşa faci ? şi începu să ţopăie înainte şi înapoi
Intr un chip cu totul nou pentru experienţa mea mărginită.
Aslea-s regulile jocului, spuse el, sărind de pe piciorul stîng
pe ce) drept Reguli severe ! Şi sări de pe piciorul drept pe eel
stîng. I.asă-te jos şi execută preliminariile ! Şi ţopăi înainte
ţi înapoi, făcînd tot soiul de mofturi, în timp ce eu mă uitam
neputincios la el.
De fapt. mi-era cam teamă de el, fiindcă îl vedeam atît
de îndemînatie; dar în ceea ce priveşte capul lui bălai şi
uşurel, mă simţeam convins că, atît pe tărîm fizie, cît şi moral,

87
n-avea ce căuta în stomacul* meu şi că aveam dreptul să soco-
tesc jignitor acest fel de a se impune atenţiei mele. Pi in
urmare, îl întovărăşii în tăcere pînă într-un colţ retras al urâ-
dinii, mărginit de două ziduri care se întîlneau şi apărat de
restul grădinii prin nişte grămezi de gunoaie. Cînd mă întrebă
dacă eram mulţumit de teren, îi răspunsei că da, şi el îmi eeru
voie să lipsească o clipă, apoi se întoarse cu © sticlă de apă
şi cu un burete înmuiat în oţet.
— E spre folosul ambilor, spuse el, punînd lucrurile
lîngă zid.
Şi apoi începu să lepede nu numai haina şi vesta d-t pe
el, ci şi cămaşa, cu un aer care era în acelaşi timp nepăsător.
preocupat şi însetat de sînge.
Măcar că nu părea prea voinic — avea pistrui pe obraji
şi o spuzeală pe gură — mă simţii aproape înspăimîntat de
aceste pregătiri îngrozitoare. Părea de vîrsta mea, dai era
mult mai înalt şi avea un fel de a se răsuci care făcea im-
presie, încolo, era un tînăr în haine cenuşii (cînd nu era goj/
în vederea luptei), cu coatele, genunchii, încheieturile inimilor
şi căldiele mult prea mari faţă de restul trupului.
Mi se făcu inima ^ît un purice cînd îl văzui înfigîndu se
în pămînt în faţa mea, făcînd tot felul de demonstraţii Je
agilitate şi măsurîndu-mă ca să vadă cum eram construit, ea
şi cum şi-ar fi ales cu de-amănuntul osul în care voia să !8-
vească. Niciodată în viaţa mea n-am fost atît de mirai a
atunci cînd am dat drumul primei lovituri şi l-am văzut pe
ţînărul meu întins pe spate, ridicînd spre mine un nas îns"n-
gerat şi o faţă cam schimonosită.
Dar într-o clipă se ridică în picioare şi, după ce se şters-. 1
iute cu buretele, făcînd mare caz de îndemînarea lui, se îniipse
din nou în pămînt. A doua mare surpriză din viaţa mea a fost
cînd l-am văzut din nou întins pe jos şi privindu mă cu un
ochi negru. Vioiciunea lui mă umplea de mare respect. Părea
lipsit de putere ; nici o singură dată nu m-a lovit cu foc şi
mereu îl trînteam pe jos ; dar se ridica într-o clipă, se ştergea
cu buretele, lua o înghiţitură de apă din sticlă, foarte mul-
ţumit că-şi dă lui însuşi ajutor după toate regulile artei, şi
apoi se îndrepta spre mine cu un aer şi o îndrăzneală care
mă făcea să cred că, pînă la urmă, tot o să mă doboare. Avea
vînătăi grozave, săracul, căci îmi amintesc cu durere că, pe
măsură ce-1 loveam mai des, îl loveam mai tare ; dar el se
ridica mereu, pînă cînd, la urmă, căzu foarte rău şi se lovi cu
capul de zid. Dar, chiar şl după această întîmplare, se ridică

88
şl se învîrti de cîteva ori, ameţit, fiindcă nu ştia unde mă
uflam eu ; în cele din urmă, se lăsă în genunchi, îşi şters»
faţa, îşi aruncă buretele în sus şi spuse gîfîind :
— Asta înseamnă că ai cîştigat. .
Părea atît de viteaz şi de nevinovat, încît, deşi nu eu
propusesem lupta, nu mă bucuram prea mult de victoria mea.
Merg chiar atît de depărta încît cred că, în timp ce mă îm -
brăcam, mă socoteam un soi de pui de lup, sau cine ştie ce
altă fiară. Totuşi, mă îmbrăcai posomorit, ştergîndu-mi din
cînd în cînd faţa însîngerată şi întrebînd :
Pot să-ţi fiu de folos ?
Şi el spuse :
Nu, mulţumesc.
Sănătate, spusei eu.
Şi el răspunse : *
— Mulţumesc.
Cînd ajunsei în curte, o găsii pe Estclia aşteptîndu-mă cu clicile
în mînă. Dar nici nu mă întrebă unde fusesem şi nici de ce o
făcusem să aştepte : faţa îi era tare îmbujorată, ca şi cum s-ar
fi întîmplat ceva care i-ar fi făcut mare plăcere. în loc să
se ducă de-a dreptul la poartă, intră în coridor şi mi semn cu
mîna.
Vino-ncoa ! Dacă vrei, poţi să mă săruţi.
O sărutai pe obrazul pe care mi-1 întinse. Cred că mi ar
ii plflcut să o sărut de mai multe ori. Dar simţeam că acest iflrui
er> dat unui bălai ncciopllt, ca o pomană, şi că nu în-
a nimic.
Cît cu mu it cu .|ueul de cărţi şi cu bătaia, vizita
mea durase atiia, încît, cînd mă apropiai de masă, lumina ce
cădea pe limba de nisip de dincolo de mlaştini lucea pe cerul
negru al nopţii, şi cuptorul lui Joe arunca pe drum o şuviţă
l'oo.

CAPITOLUL 12

Mă simţeam foarte neliniştit de cîte ori mă gindeam Ia

un.irul acela palid. Cu cit mă gîndeam mai des la lupta noas tră
şi-1 revedeam pe bietul băiat căzut pe spate, cu răsuflarea tăiată
şi obrajii însîngeraţi, cu atît eram mai sigur că o să mi se
întîmple ceva. Simţeam cum sîngele acelui ţînăr palid «pfisa
asupra mea şi-mi spuneam că legea îl va răzbuna. Fără
6ă ştiu precis ce pedeapsă mă aştepta, simţeam totuşi că nu se
poate ca băieţii de la ţară să hoinărească prin ţinut, năvălind
prin casele oamenilor cu stare şi năpustindu-se asupra tine-
retului studios fără să fie aspru pedepsiţi. Timp de cîteva zila
nici n-am ieşit din casă şi mă uitam grijuliu şi înfricoşat prin
uşa bucătăriei, înainte de a face vreun drum, ca nu cumva
gardienii închisorii din ţinut să pună mîna pe mine. Sîngele
care cursese din nasul tînărului îmi pătase pantalonii, şi în
întunericul nopţii, am încercat să spăl mărturia vinovăţiei mele.
fl înărul mă muşcase de genunchi, şi acum îmi suceam mintea
în fel şi chip, născocind motive de necrezut pentru cazul eînd
ar fi trebuit să dau socoteală de această dovadă compromiţă-
toare în faţa judecătorilor.
Cînd veni ziua în care trebuia să mă întorc la locul unde
se ptrecuse scena aceea de cruzime, groaza mea ajunse la
culme. Oare oameni ai justiţiei, veniţi anume din Londra, mâ
vor pîndi după poartă ? Oameni trimişi anume ? Sau poată
domnişoara Havisham, dorind să se răzbune chiar ea pentru
o nelegiuire înfăptuita în casa ei, se va ridica în hainele de
înmormîntare, va scoate un pistol şi mă va împuşca ? Sau
poate nişte băieţi — o ceată mare de băieţi plătiţi anume pentru
asta — se vor repezi la mine, în fabrica de bere, şi mă VOP omorî
în lovituri ? O dovadă a marii încrederi pe caro mi-O inspirase
tînărul cel palid e faptul că nu-1 vedeam delog amestecat în
aceste acte de răzbunare ; îmi închipuiam că ele veneau din
partea unor rude lipsite de înţelepciune, împinse la răzbunare
de haluf în care se afla băiatul şi de solidaritatea indignată cu
trăsăturile familiei, care fuseseră desfigurate.,
Totuşi, trebuia să mă duc la domnişoara Havîsha;n, şi
m-am dus. Şi, închipuiţi-vâ ! nu se întîmplă nimic din pricina
luptei de rîndul trecut. Nimeni nu pomeni nimic, iar prin casă
nu se vedea nici urmă de tînărul cel palid. Poarta era des-
chisă ; am inspectat grădina, ba chiar m-am uitat pe fereastra
casei retrase din fund ; dar obloanele erau trase şi totul părea
mort. Doar în colţul unde avusese loc bătaia am putut desco-
peri unele urme de sînge, pe care eu le-am ascuns de orice
privire omenească, acoperindu-le cu gunoi din grădină.
Pe scară, între odaia domnişoarei Havisham şi cealaltă
odaie, în care era aşternută masa, am văzut un scaun de gră-
dină, un scaun uşor, pus pe rotiţe, pe care-1 puteai împingă
din spate. îl pusese cineva acolo, după ultima mea vizită, şl,
din ziua aceea, ocupaţia mea a fost să o împing pe domnişoara
Havisham în jurul odăii şi pînă dincolo, în cealaltă cameră,

90
după ce ostenea de atîta umblat cu mîna pe umărul nv»u«
Mereu, mereu, aceleaşi plimbări, şi uneori acestea ţineau eîte-
trei ore în şir. Vorbeso de aceste plimbări în general, pentru
că ele erau foarte numeroase, găci fusese hotărît, o dată pen-*
tru totdeauna, că trebuia să vin în acest scop la domnişoara
Havisham o dată la două zile, la prînz, şi fiindcă perioada pe
care o rezum acum a durat cel puţin opt sau zece luni.
Pe măsură ce ne obişnuiam unul cu altul, domnişoara
Havisham vorbea mai mult cu mine şi mă* întreba ce învă-
ţasem pînă atunci şi ce meserie voiam să-mi aleg. I-am spus
că voi deveni ucenicul lui Joe — cel puţin aşa credeam — şi
am stăruit asupra faptului că eram foarte neştiutor şi că aş fi
vrut să ştiu de toate; îi spuneam toate acestea cu nădejdea
că poate mă va ajuta ea întru atingerea acestui scop mult
dorit. Dar nu se întîmplă aşa ; dimpotrivă, mi se părea că ea
prefera să mă ştie neştiutor. Nici nu-mi dădea vreodată bani,
sau alte lucruri, în afară de masa de prînz, şi nici măcar nu
pomenea că voi fi plătit pentru treaba pe care o făceam.
Estella era mereu acolo ; ea îmi deschidea totdeauna
poarta cînd veneam şi cînd plecam. Dar niciodată nu mi-a mâi
ia că pot s-o sărut. Uneori răbda prezenţa mea cu răceală,
alteori îmi arăta bunăvoinţă ; uneori se purta familiar cu
Miori spunea cu tărie că mă urăşte. Domnişoara Ha-
vlsham [ml şoptea adesea la ureche sau mă întreba cînd eram
ni cu ea : „Aşa-i că se face din ce în ce mai frumoasă,
l ' i p ? " Şi oînd răspundenm da (fiindcă era adevărat), părea
se înveseleşte nespus, Cînd jucam cărţi, domnişoara Ha-
visham ne privea, bucurîndu"-se de toate toanele Estellei ca un
zgîrcit de comoara lui. Şi uneori, cînd toanele ei erau atît de
numeroase şi de contradictorii, încît nu mai-ştiam ce să fao
şl ce să spun, domnişoara Havisham o îmbrăţişa cu o dragoste
nemărginită şi-i şoptea ceva la ureche, care suna cam aşa j
„Zdrobeşte-le inimile, mîndria mea. nădejdea mea ! Zdrobeş-
t i ' Ic inimile, fără milă !",
Cînd lucra în fierărie, Joe avea obiceiul să îngîne un cîn-
teo, al cărui refren suna : „Bătrînul Clem". Erarun fel cam
neceremonios de a aduce omagiu unui sfînt, şi încă unui sfînt
patron, căci cred că bătrînul Clem se bucura de această cinste
In lumea fierarilor. Cînteeul imita bătaia ciocanului şi era doar
un pretext lirio pentru a rosti numele preacinstit al bătrînuluî
Clem : „Aşa să loviţi, băieţi, bătrînul Clem ! Bateţi, bătrînul
Clem ! Şi bere beţi, bâtrînul Clem ! Fierul să-1 lovim, fierul
aă-1 lovim, bătrînul Clem! Şi apoi bere să ciocnim, bătrînul

91
Clem !". într-o zi, curînd după apariţia scaunului, domnişoara
Havisham îmi spuse deodată, mişcînd nerăbdătoare dm de-
geie ; „Hai. cîntâ ceva !" şi, spre mirarea mea, începui «ă
* îngin cîntecul acesta, în timp ce împingeam scaunul prin ea*
meră. Nu ştiu cum se făcu că-i plăcu, fiindcă, după aceea,
începu să cînte şi ea, cu o voace joasă şi molcomă, ca şi eura
ar fi cîntat prin somn. Şi aşa a rămas obiceiul să cîntăm cîn-
tecul acesta, în timp ce ne plimbam prin odaie, şi, uneori,
Estella cînta.şi eă ; dar cîntecul era atît de potolit chiar atumi
cînd cîntam toţi trei, încît făcea mai puţm zgomot în casa
aceea veche şi înfiorătoare decît cea mai slabă adiere de vînt.
Ce se petrecea cu mine în lumea aceasta nouă ? Cum ar
fi fost cu putinţă ca firea mea să nu fie înrîurită de cele ce
vedeam ? E oare de mirare că, atunci cînd ieşeam la lumina
eilei din odăile galbene şi pline de umbre, gîndurile îmi erau
aiurite, iar ochii orbiţi ?
Poate că i-aş fi vorbit lui Joe despre tânărul acela palid
dacă nu l-aş fi amăgit pe vremuri cu invenţiile mele năstruş-
nice. Dar după cum stăteau lucrurile, simţeam că Joe va vedea
cu siguranţă în tînărul cel palid un călător potrivit pentru
trăsurica de catifea neagră ; aşa că nu i-am povestit nimic.
Şi apoi, pe măsură ce trecea timpul, acea teamă de a vorbi
despre domnişoara -Havisham şi Estella, care mă cuprinsese
din prima zi, se făcea din ce în ce mai puternică. Nu aveam
încredere desăvîrşită decît în Biddy, şi sărmanei Biddy îi
spuneam totul. De ce mi se părea firesc să fac aşa şi de ce pe
Biddy o interesa tot ce-i spuneam, nu ştiam pe vremea aceea ;
dar acum cred că ştiu.
Intre timp, acasă, în bucătărie, se ţineau sfaturi, care mă
scoteau din sărite. Măgarul acela de Pumblechook venea ade-
seori seara, sâ stea de vorbă cu soră-mea despre planurile
hiele ; şi cred într-adevăr (pînă în ziua de azi şi cu mai puţine
remuşcări decît s-ar cuveni) că dacă mîinile mele ar fi putut
fâ scoată cuiul din osia trăsurii lui, aş fi făcut-o. Păcătosul
acela avea un cap atît de nerod şi de mărginit, încît nu era
|n staro să vorbească de planurile mele de viitor decît atunsi
tind eram eu de faţă, asta pesemne fiindcă voia să mă înrîu-
fr'ească. Mă ridica de pe scăunelul pe care stăteam liniştit în
colţ (de obicei de guler) şi, aşezîndu-mă în faţa focului, ca şi
cum ar fi vrut să facă din mine friptură, începea : „Vezi dum-
neata, doamnă Joe, aici e băiatul nostru ! Aici e băiatul pe
care l-ai crescut ca-n palme. Ridică-ţi capul, băiete, şi fii de-$
pururi recunoscător acelor care s-au purtat aşa cu tine. Ei,

92
şî acum, cu privire la atest băiat!...". Şi începea să-mi ciufu-
lească părul — lucru pe care, după cum am mai spus, in ad; >cul
sufletului meu nu l-am îngăduit de cînd mă ştiu n i : i mei
făpturi omeneşti — apoi mă apuca de mîneeă. Arătam ătit de
neghiob în poziţia aceasta, îneît numai făptura domnului Pum-
blechook se putea măsura cu mine în neghiobie.
După aceea, el şi cu soră-mea începeau să se inire_iiă in
speculaţii nesăbuite asupra domnişoarei Havisham şi asupra
color ce avea ea de gînd să facă cu mine şi pentru mine, işa
îneît mă cuprindea o dorinţă dureroasă de a izbucni în lacrimi,
de a mă repezi la domnul Pumblechook şi de a-1 lua la pumni.
Ori de eîte ori mi se adresa mie, soră-mea vorbea ca şi cum
mi-ar fi smuls cîte un dinte la fiecare cuvînt, în timp ce do;n-
nul Pumblechook, care se decretase el însuşi patronul meu,
mă privea de sus cu un aer dispreţuitor, ca un adevărat arhi-
tect al destinului meu, nemulţumit de a se fi încurcat intr-o
tfacere foarte prost plătită.
în aceste convorbiri, Joe nu avea nici un amestec. Dar
doamna Joe şi domnul Pumblechook i se adresau destul de
des, pe măsură ce discuţiile înaintau, deoarece soră-mea
băgase de seamnâ nemulţumirea lui Joe la gîndul că eu v-oi
părăsi fierăria. Acum eram destul de mare ca să devin uce-
nlcul lui Joe ; şi cînd Joe şedea cu vătraiul pe genunchi,
illnd glndltor oenuşa de la marginea vetrei, soră-mea tainici
i IM fel de îndoială această faptă nevinovată ci o (lov.nl.i de
împotrivire faţă de vorbele ei, şi de aceea se năpustea asupra
lui, îl zgllţlia, smulgea vătraiul din mîinile lui li I arunca,
âfîrşituî acestor dezbateri ora totdeauna furtunos. Pe
neaşteptate, fără nici o legătură cu ce se vorbise, soră-mea 1..1
oprea în mijlocul unui căscat şi, dînd cu ochii de mine, ea din
întîmplare, se repezea.asupra mea, spunînd : „Hai, destul 8 a
vorbit de tine ! Să te duci numaidecît la culcare. Cred c/l
ne-ui împuiat destul capul cu ale tale pentru -ziua de azi !".
Ca şi cum eu le-aş fi cerut hatîrul de a-mi scoate sufletul !
1-ucrurile au mers aşa multă vreme şi pare-se că ar fi mers
toi aşa cine ştie cît dacă, într-o bună zi, domnişoara Havishara
nu •; ar fi oprit deodată, în timp ce ne plimbam, sprijinindu-se
< l « - umărul meu şi spunînd supărată :
— Ai crescut mare, Pip !
Socotii că cel mai nimerit lucru e să-i dau a înţelege, cu
ajutorul unei priviri gînditoare, că acest lucru poate fi pus pe
teama unor împrejurări asupra cărora n-aveam nici e putere.

93
 Ea tăcu, dar, după puţin timp, se opri din nou, uitîndu-sa
la nine ; şi apoi din nouă ; după aceea, fu toată ziua încrun -
tată şi îmbufnată. în ziua următoare, cînd, după plimbarea
noastră obişnuită, am dus-o pînă la masa de toaletă, ea rnă
opri cu o mişcare nerăbdătoare din degete :
Ia mai spune-mi o dată, cum îl cheamă pe fierarul tău 7
Joe Gargery, domnişoară.
Asta-i meşterul la care trebuie să fii tu ucenic ?
Da, domnişoară.
Ar fi bine să intri ucenic la el cît mai curînd. Crezi
că Gargery ar vrea să vină aici cu tine şi să aducă
contractul
cu el ?
îi dădui să înţeleagă că nici nu mă îndoiam că Joe va
socoti această invitaţie drept o mare cinste.
Atunci, spune-i să vină !
Cam pe cînd, domnişoară Havisham ?
— Ei asta-i ! Oricînd, cît mai curînd ! Şi vino şi tu cu el.
Cînd am ajuns seara acasă şi i-am dat lui Joe această
veste, soră-mea „a sărit în sus" într-un chip neliniştitor decît
altă dată. Ne întrebă pe mine şi pe Joe dacă credem că ea esta
o zdreanţă bună să fie călcată în picioare şi care este socie -
tatea pentru care o socoteam potrivită şi cum îndrăznim să na
purtăm aşa faţă de dînsa. După ce sfîrşi acest torent de în -
trebări, aruncă cu un sfeşnic- în Joe, izbucni în hohote de plîns,
scoase făraşul — ceea ce nu prevestea niciodată nimic bun —•
îşi puse şorţul ei cel grosolan şi începu să măture casa, plină
de năduf. Nemulţumită cu această curăţenie uscată, luă o gă -
leată cu apă şi o perie de frecat podelele şi ne dădu afară, aşa
că furăm nevoiţi să dîrdîim de frig în curticica din spatele
casei. Era "trecut de ora 10 seara cînd îndrăznirăm să ne furi -
şăm în casă, şi ea îl întrebă pe Joe de ce nu se căsătorise cu
o negresă. Cu o roabă înnăscută. Joe nu răspunse, sărmanul
de el, ci îşi tot fringea mustaţa şi se uita jalnic la mine, ca şi
cum s-ar fi gîndit că într-adevăr căsătoria cu o negresă ar fi
fost o socoteală mai bună.

CAPITOLUL 13

A fost o grea încercare pentru mine să-1 văd pe Joe,

a treia zi, gătindu-se cu hainele lui de duminică, pentru ca să
mă însoţească la domnişoara Havisham. Şi deoarece el socotea

94
câ e cazul să-şi pună hainele de gală pentru această ceremo-
nie, nu era treaba mea să-i spun că-i stătea mult mai bina
in hainele de lucru ; cu atît mai mult cu cît ştiam că bietul
em se mişca atît de greoi numai şi numai din pricina mea şi
că tot pentru mine îşi ridicase gulerul la spate atît de sus,
încît părul din creştetul capului îi stătea zbîrlit, ca un smoo
de pene.
La gustarea de dimineaţă soră-mea ne înştiinţa că voia
sâ vină cu noi la oraş şi să fie lăsată la unchiul Pumblechook,
de unde trebuia s-o luăm „după ce vom fi sfîrşit treaba cu
doamnele noastre cele elegante", un fel de a vorbi care îl
făcu pe Joe să se aştepte la tot ce se poate mai rău. Joe închise
fierăria pentru toată ziua şi "scrise cu cretă pe uşă (cum avea
el obiceiul să scrie în ocaziile, foarte rare de altfel, cînd nu
lucra) monosilaba DUS, urmată de o săgeată, care, pare-se,
zbura în direcţia în care pleca şi el.
Pornirăm spre oraş cu soră-mea în frunte ; purta pe cap o
căciulită foarte încăpătoare de blană de castor, ţinea cu gravitate
în mînă un coşuleţ de paie, de,parcă ar fi purtat pecetea ţării în
ambalaj de nuiele, era încălţată cu saboţi de lemn, pe
umeri purta un şal de zile mari şi mai avea şi o umbrelă, deşi
era o zi frumoasă şi însorită. Nu sînt cu totul sigur dacă luase
cu ea aceste obiecte din îngîmfare sau ca să se pedep- i pa
ea însăşi ; dar cred mai curînd că voia să le dea In vileag
ca pe nişte obiecte care îi aparţineau, aşa cum Cleo-patra, sau
orice altă regină năbădăioasă, îşi arăta bogăţiile la defilări sau
procesiuni.
Cînd ajunserăm la casa domnului Pumblechook, soră-mea
se repezi înăuntru şi ne lăsă afară. Deoarece era aproape ora
prînzului, Joe şi cu mine o pornirăm de-a dreptul spre casa
■ loinnişoarei Havisham. Estella deschise poarta, ca de obicei,
şl în clipa în care o văzu, Joe îşi scoase pălăria şi-o întinse
cu borurile pe amîndouă manile, ca şi cum ar fi cîntărit-o şi
n ar fi vrut să se înşele nici măcar cu un sfert de uncie K
Estella nu ne luă în seamă pe nici unul din noi, ci na
nrătă drumul, pe care eu îl cunoşteam atît de bine. Eu mergeam
In urma ei, şi Joe era ultimul. Cînd m-am uitat înapoi spre
Joe, In coridorul cel lung, am văzut că tot îşi mai cîntăreşta
grijuliu pălăria şi că ne urmează cu paşi mari şi în vîrful
j) Ici oarelor.
• Unde — veche unitate din sistemul englez de greutăţi; o uncie = aproxi
mativ 35 de grame. .
j
 Estella îmi spuse că trebuie să intrăm amîndoi, aşa că îl
luai pe Joe de mînecă şi-1 dusei la domnişoara Havisharn. Ea
şedea la masa de toaletă şi^-şi întoarse numaidecît privirile
Spre noi.
■ — A ! îi spuse ca lui Joe. Dumneata eşti bărbatul surorii
acestui băiat ? .
Nu mi-aş fi putut închipui niciodată că dragul de Joe ar
putea să arate atît de deosebit de cum era de obicei şi atît da
asemănător cu o pasăre ciudată ; stătea fără să scoată o vorbă,
cu smocul de pene din vîrful capului zburlit şi cu gura căscată,
de parcă ar fi vrut să înghită un vierme.
-— Eşti bărbatul surorii acestui băiat ? repetă domnişoara
Havîsham.
Era foarte supărător felul în care, în tot timpul acestei
întrevederi, Joe se încăpăţînă şi vorbi cu mine în loc să- vor-
bească cu domnişoara Havisham.
Da,-Pip, înce'pu Joe cu un ton de argumentare puter
nică, foarte tainic şi foarte politicos în acelaşi timp.
Adică
m-am căsătorit cu soru-ta fiindcă pe atunci eram, vorba
ceea,
burlac.
Bine ! făcu domnişoara Havisham. Şi ai crescut băia
tul cu gîndul să-1 iei ucenic, aşa-i domnule Gargery ?
Doar ştii, Pip, răspunse Joe. că noi doi am fost întot
deauna prieteni şi că plănuiarn între noi 'să facem
ştrengării.
Şi chiar dacă ai spus că nu-ţi place meseria fiindcă te
mur
dăreşti cu negreală şi funingine, să ştii că tot am fi
petrecut
de minune. Pip !
A avut băiatul vreodată ceva împotrivă ? -întrebă dom
nişoara Havisham. îi place meşteşugul ?
Ştii prea bine, Pip, răspunse Joe, întărind amestecul
de argumentare, taină şi politeţe, că asta a fost dorinţa ta
eea
mare. (Deodată îmi dădui seama că înainte de a apuca să
vor
bească mai departe, Joe avea de gînd să folosească în
această
împrejurare epitaful compus de el). Şi am înţeles dorinţa
ta
prin cuvinte şi purtare !
In zadar mă osteneam să-1 fac să înţeleagă că ar trebui
să vorbească cu -domnişoara Havisham. Cu cît făceam mal
multe gesturi şi strîmbături ca să-1 conving, cu atît îmi vOr-_
bea mai tainjc, mai argumentativ şi mai politicos.
— Ai adus contractul cu dumneata ? întrebă domni
şoara Havisham.

96
 — Doar ştii, Pip, răspunse Joe, ca şi cum întrebarea ar
11 fost de prisos, că tu singur mi 1- ai pus în pălărie şi ştii
bine că-i acolo.
Cu aceste cuvinte, scoase contractul şi mi-1 întinse mie,
tn loc să-1 dea domnişoarei Havisham. Mă tem că mi-era cam
ruşine de purtarea bietului om. Ştiam bine că rni-e ruşine
de el în clipa în. care o văzui pe Estella în spatele scaunului
domnişoarei Havisham şi-i citii în ochi un rîs răutăcios. Luai
contractul din mîna lui Joe şi-1 întinsei domnişoarei Havisham,
Nu te-ai aşteptat să primeşti plată pentru ucenicia
băiatului ? spuse ea cu ochii la contract.
Joe ! spusei eu dojenitor, căci el nu răspunse deloc-.
De ce nu răspunzi ?...
Pip! răspunse Joe, tăindu-mi vorba,,.ca şi cum s-ar
fi simţit jignit. Nu s-a pus niciodată întrp noi o
întrebare <a
asta, care să aibă nevoie de răspuns, şi doar ştii bine că
răs
punsul meu e : Nu ! Ştii bine că nu, Pip, atunci ce să
mai
spun şi eu?
Domnişoara Havisham îi aruncă o privire ca şi cum ar ii
înţeles mai bine decît aş fi crezut eu ce fel de om este Joe,
fiindcă vedea cum se purta ; apoi luă o pungă de lîngă ea,
de pe masă.
- Asta-i răsplata lui Pip, spuse ea, uite-o. în punga asta
douăzeci şl cinci de lire. Dă-le stăpînului tău, Pip !
Ca şl cum ar fi fost scos din minţi de mirarea pe care
făpturi din faţa lui şi odaia aceea ciudată o stirneau în el,
< iii se adresă tot mie şi de data aceasta :
Asta-i foarte frumos din pârlea ta, Pip, şi de aceea
ilarul tău e binevenit, deşi niciodată nu l-am aşteptat,
nici
acum, nici altă dată. Şi acum, băiete, spuse Joe, în
timp ce
pe mine mă lua cu frig şi cald, fiindcă mi se părea că
expresia
aceea familiară era adresată domnişoarei Havisham, şi
acum,
băleto, să ne facem datoria ! Fie ca tu şi cu mine să ne
facem
datoria, amîndoi şi fiecare cu ajutorul celuilalt, şi ceea
ce ne
va aduce darul tău mărinimos să fie spre mulţumirea
acelora...
care niciodată... Aici Joe se poticni, căci ajunsese la un
punct
nespus de greu, pînă ce se salvă triumfător cu cuvintele :
Şi
ileparte să fie toate acestea de mine I Aceste cuvinte îi
sunară
ntft de frumos şi de convingător, îneît le rosti de două
ori.
Du-te sănătos, Pip! spuse domnişoara Havisham.
i 'ondu-i, Estella.
Să mai vin şi altă dată, domnişoară ilavisham? în
trebai eu.

II llc speranţe ;. -l
 *~,— Nu, 'Acum Gargery e stăpînul tău. Gargery! O vorbă
eă-ţi mai spun.
Eu ieşii pe* uşă şi auzii spunîndu-i cu glas desluşit şi apă-
sat lui Joe, pe care-1 chemase înapoi:
— Băiatul s-a purtat bine aici, şi asta-i răsplata lui. Nă
dăjduiesc că dumneata, ca am cinstit, n-ai să mai ceri nimio
altceva.
Cum a ieşit Joe din odaie nu m-am lămurit niciodată j
dar ştiu că, după ce a ieşit, urca mereu scările în ! OG să la
coboare şi că se dovedi surd la toate mustrările mele, pînă
cînd mă apropiai de el şi-1 apucai de mînă. într-o clipă ieşirănţ
pe poartă, care fu încuiată în urma noastră, şi Estella dispăru*
Cînd se văzu din nou la lumina zilei, Joe se sprijini cu spa-
tele de zid şi îmi spuse : „Grozav !", Şi rămase atîta timp
nemişcat, repetînd x „Grozav", încît începui să mă tem că n-o
să-şi mai vină în fire. în cele din urmă, îşi lungi exclamaţia,
spunînd : „Pip, îţi spun eu că e grozav !". Şi aşa, încetul cu
încetul, îşi recapătă graiul şi fu în stare să pornească mai
departe.
Am motivele mele să cred că mintea lui Joe a ieşit mai
ascuţită din această întîlnire, căci, în drum spre casa lui Pum-
blechook născoci un plan iscusit şi adînc. Motivele mele se
bizuie pe cele ce se petrecură în salonaşul domnului Pum-
blechook : la intrarea noastră, soră-mea stătea de vorbă cu
nesuferitul acela de negustor de grîne.
Ei ! făcu soră-mea către noi doi. Dar cu voi ce s-a
întîmplat ? Mă mir că mai binevoiţi să vă întoarceţi în
socie
tatea unor bieţi oameni de rînd !...
Domnişoara Havisham, spuse Joe, uitîndu-se ţintă la
mine, ca şi cum s-ar fi căznit să-şi amintească de
ceva, a
stăruit mult să dăm... cum a spus, complimente sau
salutări.
Pip?
Complimente, spusei eu.
Aşa mi-amintesc şi eu spuse Joe. Complimentele el
doamnei Gargery.
Mult o să-mi folosească ! făcu sorâ-mea, dar era des
tul de măgulită.
Şi, urmă Joe, privindu-mă iar ţintă, ca şi cum s-ar fi
căznit din nou să-şi amintească ceva, a mai spus că ar
dori
ca sănătatea să-i îngăduie... nu-i aşa, Pip ?
i;
Plăcerea... adăugai eu.
De a sta de vorbă cu doamnele din ţinut, spuse Joe,
trăgînd aer în piept.

98
 Bine ! strigă soră-mea, cu o privire mai dulce spra
domnul Pumblechook. Ar fi putut să aibă buna-creştere
de a
trimite vorbă de la început, dar mai bine mai tîrziu
decît
niciodată. Şi ce i-a dat zăpăcitului ăstuia ?
Nu i-a dat nimic, spuse Joe.
Doamna Joe era gata să izbucnească, dar Joe vorbi mai
departe :
— Tot ce dă, dă prietenilor lui. „Şi prin prieteni, aşa
ne-a spus dumneaei, înţeleg pe sora lui, doamna J. Gargery".
Astea au fost cuvintele ei : „Doamna J. Gargery". N-o fi
ştiut, adăugă Joe, cu un aer gînditor, dacă-i Joe sau Jorge.
Sora mea se uită la Pumblechook; acesta mîngîia braţele
jilţului de lemn şi dădea din cap către soră-mea şi spre foo,
ca şi cum ar fi ştiut toate acestea dinainte.
Şi cît ţi-a dat ? întrebă soră-mea, rîzînd în toată legea.
Ce-ar spunea lumea de faţă dacă ar fi zece livre ? în
trebă Joe.
Ar spune, se repezi soră-mea, destul de bine. Nu gro
zav, dar destul de bine.
— Aflaţi că-i mai nmlt decît atît, spuse Joe.
Şarlatanul de Pumblechook dădu numaidecît din cap şl
spuse, frecîndu-şi braţele de scaun :
E mai mult decît atît, doamnă.
Ce doar n-ai să spui... începu soră-mea.
Ba da, spun, doamnă, spuse Pumblechook; dar ai
răbdare, ZI înainte, Joseph. Bravo ţie ! Zi înainte !
Ce-ar spunq lumea de faţă de douăzeci de livre ? urmă
Joe.
Frumos, ăsta ar fi cuvîntul potrivit ! răspunse soră-mea.
— Bine, făcu Joe. Aflaţi că-i mai mult decît atît.
Făţarnicul de Pumblechook dădu din nou din cap şi spuse,
rîzînd ocrotitor :
— E mai mult decît atît, doamnă. Bine. Zi mai departe,
Joseph ?
' — Ei, ca să încheiem, spuse Joe, încîntat, întinzînd su-
rorii mele punga, sînt douăzeci şi cinci de livre.
— Douăzeci şl cinci de livre ! răsună ca un ecou glasul
celui mai josnic dintre şarlatani, şi Pumblechook se sculă, ea
Bă strîngă mîna surorii mele. Şi nu e -mai mult decît meriţi
dumneata (după cum am şi spus cînd mi s-a cerut părerea),
şl îţi doresc să te bucuri de aceşti bani!
Dacă păcătosul s-ar fi oprit aici, tot ar fi fost destul de
urît din partea lui, dar greşeala lui se îngroaşă şi mai tara

99
cînd propuse să mă ia sub paza lui, cu drept de protecţie asu-
pra mea, l'aptă care lăsa în umbră toate ticăloşiile lui din trecut.
Vedeţi voi, tu.^Joseph, şi soţia ta, spuse domnul Pum-
blechook, strîngindu-mi braţul deasupra cotului, eu sînt
un
om căruia ii place să ducă la bun sfîrşit ceea ce a
început.
Băiatul ăsta trebuie scos la lumină. Lăsaţi-1 în grija
mea. 11
scot eu la lumină.
Numai Dumnezeu ştie, unchiule Pumblechook, spuse
soră-mea (strîngînd cu putere banii în mînâ), cît îţi
sîntem
de îndatoraţi !
Nu te mai gîndi la asta, doamnă, răspunse diavolescul
negustor de grîne. Plăcerea-i plăcere. Dar băiatul ăsta,
ştiţi,
trebuie să-1 scoatem la lumină. Cînd am spus că voi
avea cu
grijă de asta, arn spus adevărul !
Judecătoria era alături, lîngâ Primărie, şi o pornirăm într-
acolo, pentru ca intrarea mea ca ucenic la Joe să f i e
legalizată de un judecător. Spun că o pornirăm ; adevărul e
ci Pumblechook mâ împinse pînă acolo ca şi cum m-ar fi prins
chiar atunci cotrobăind prin buzunarele vreunui trecător sau
dînd foc la o claie de fin, şi. de fapt, toată curtea avea im-
presia că fusesem prins cu ocaua mică, .fiindcă, în vreme <a
Pumblechook mă împingea de la spate, prin mulţime, auzeam
glasuri care spuneau : „Asta ce-a făcut ?" şi altfel : „E tînâr,
dar are o mutră tare păcătoasă, nu-i aşa ?". Ba un om foarte
blînd şi binevoitor îmi întinse chiar o cărticică împodobită cu
o gravură de lemn, care reprezenta un tînăr fioros înfăşurat
în lanţuri grele, asemănătoare cu nişte cîrnaţi ; cartea era
intitulată : A se citi în celulă.
Judecătoria mi se păru un loc ciudat, cu strane mai înalte
decît cele din biserică, cu oameni care se înghesuiau în strane
şi priveau şi cu judecători arătoşi (unul avea capul pudrat),
tare stăteau în jilţuri, cu braţele încrucişate, sau trăgeau tutun
pe nări, sau dormeau, sau scriau, sau citeau ziarele. Pe pereţi
se mai vedeau şi chipuri strălucitoare şi întunecate, pe care
ochiuî meu neartistic le privea ca pe un amestec de aluat
întărit şi de lipici. într-un colţ, hîrtiile mele fură semnate
după ioj.>c şi atestate, şi astfel „intrai ucenip" ; în tot timpul
acesta, domnul Pumblechook mă ţinea de parcă pregătea dru-
mul meu spre .eşafod şi se îngrijea ca totul să fie în regulă.
După ce ieşirăm şi scăparăm de băîeţii care se Infierbîn-
taseră asteptînd cu emoţie să asiste la torturarea mea în pu-
blic şi se simţiră foarte dezamăgiţi cînd văzură că eram în-

100
conjurat de prieteni, ne întoarserăm îa casa domnului Pum-
blechook. Soră-mea se înflăcărase aşa de straşnio cu privire
la cele douăzeci şl cinci de livre, încît voia cu orice preţ să
sărbătorim norocul cel .nare la „Ktistreţul albastru" şi să-1
trimită pe domnul I^umblechoolî să aducă familia tîubble şi
pe domnul Wopsle, cu brişcă.
Zis şi făcut; şi ce zi tristă am petrecut eu ! Fiindcă,
lucru de neînţeles pentru mine • în mintea tuturor era lim-
pede că eu eram de prisos la această petrecere. Şi, culmea i
din cînd în cînd, sau mai bine zis cînd n-aveau altceva mai
bun de făcut, mă întrebau de ce nu mă înveselesc şi eu. Şi
ce altceva puteam face decît să mâ înveselesc chiar atunci
cînd nu mă simţeam vesel ?
Oricum, însă, ei erau oameni mari, aveau felul lor de a
se purta şi făceau şi ei tot ce puteau ca să se înveselească.
Şarlatanul de Pumblechook se întrecea pe sine în rolul bine-
făcătorului şi al iniţiatorului întregii solemnităţi, drept care
se aşeză în capul mesei; şi cînd vorbi adunării despre uce-
nicia mea — după ce se bucurase drăceşte de faptul că puteam
ii închis dacă eram prins jucînd cărţi, bînd băuturi tari, stînd
jSeara tîrziu în tovărăşia unor oameni nerespectabili sau lă-
Bîndu-mă ispitit de alte asemenea rătăciri, care în contractul
meu erau privite ca aproape de neînlăturat — mă aşeză pe un
fim un lînfiă el, ca să-şi poată însufleţi toate observaţiile cu
geati
Tn afară de aceasta, tot ceea ce ţin minte despre „petre-
cerea" din seara aceea e faptul că oamenii nu mă lăsau să
adorm şi că, de cîte ori vedeau că mă prinde somnul, mă
trezeau şi-mi spuneau să mă înveselesc. Mai ţin minte- cum
■eara, tîrzia, domnul Wopsle ne cinstl-cu Oda lui Cs>Uins şi şi
muncă cu atîta putere la pămînt sabia însîngerată, încît un
chelner veni şi spuse : „Negustorii de jos vă felicită, dar spun
că nu sînteţi un buh scamator". îmi mai amintesc că, în drum
spre casă, erau cu toţii foarte veseli şi cîntau O frumoasă
ilnamnă ! Domnul Wopsle cînta basul şi (drept răspuns nă-
tărăului aceluia care dirijează acest cîntee în chipul cel mai
neruşinat din lume) afirma cu o voce nespus de puternică
că e] era omul cu pletele albe în vînt, că el era călătorul cel
mal slab de pe pămînt.
Tn sfîrşit, mi-amintesc că, intrînd în odăiţa mea, mâ sim-
i nenorocit de-a binelea, deoarece credeam cu tărie că
meşteşugul lui Joe n-o să-mi placă niciodată. îmi plăcuse
Odată, dar „odată" nu era acum.

iot
 CAPITOL, UE> 14

Nu există un lucru mai dureros decît acela de a-ţi fi

ruşine de casa ta. Simţămîntul acesta e plin de o neagră ne-
recunoştinţa şi poate că pedeapsa e necesară şi binemeritată,
dar pot dovedi că e un lucru foarte dureros.
Casa în care trăiam nu fusese niciodată un loc foarte
plăcut pentru mine din pricina firii surorii mele. Dar Joa
sfinţise casa, şi eu eram legat de ea. Socoteam salonaşul de
musafiri drept cel mai elegant salon din lume; asemuiam
uşa de la intrare cu portalul tainic al unui templu, care nu
se deschide decît cu preţul unei jertfe de pui la frigare ; bu-
cătăria mi se părea un lăcaş fără măreţie, dar cast, iar fierăria
— drumul strălucitor care duce la bărbăţie şi neatîrnare. într-un
singur an, totul se schimbase. Acum totul era grosolan şi
obişnuit, şi pentru nimic în lume n-aş fi vrut ca domnişoara
Havisham şi Estella să vadă toate acestea.
Cît de mult din această neplăcută stare sufletească se
datora greşelii mele, cît domnişoarei Havisham şi cît surorii
mele.-n-are rost să ne întrebăm acum. Schimbarea avusesa
loo ; lucrul se întîmplase. Bun sau rău, de iertat sau de ne-
iertat, se întîmplase.
Odată, demult, mi se părea că în ziua în care voi intra
în fierărie şi-mi voi sufleca mînecile cămăşii, eu, ucenicul lui
ffoe, voi finobilşi fericit. Acum, cînd înfăptuirea acestui lucru
stăteau în puterile mele, simţeam doar că eram murdar de
praf de cărbuni şi că asupra cugetului meu apăsa zilnic o
greutate faţă de care nicovala era uşoară ca un fulg. Mai
tîrziu, în viaţa mea (ca şi în viaţa oricărui om, bănuiesc) aii
existat adesea clipe în "care am simţit cum se lasă o perdea
groasă, acoperind, pentru un timp, orice interes şi orice far-
mec şi nelăsînd să pătrundă pînă la mine decît o suferinţă
fără margini, Niciodată însă această perdea n-a căzut cu atîta
greutate şi nepăsare ca atunci cînd calea pe care trebuia să
o urmez se întindea dreaptă în faţa mea, o dată cu hotărîrea
pe care o luasem de a fi ucenicul Uri Joa.
Mi-aminteso că, ceva mai tîrziu. tot în „vremea" aceea,
obişnuiam să stau duminică seara, cînd se întuneca, în preaj-
ma cimitirului, asemuind speranţele mele de viitor cu mlaşti-
nile bătute de vînt şi gîndindu-mă că şi unele, şi altele, la fel
de netede şi joase erau străbătute de- drumuri necunoscuţi

102
şi erau acoperite de ceaţa întunecoasă care se ridica din mare*
Eram la fel de abătut în prima zi a uceniciei mele ca şi mal
tîrziu ; dar mă bucur la gîndul că n-am suflat nici o v»rbă
lui Joe despre durerea mea tot timpul cît a durat contractul
nostru. Este, cred, singurul lucru bun pe care l-am făcut în
vremea aceea şi de care mă bucur.
Fiindcă, deşi anii aceia cuprind şi întîmplărie pe care
vreau să le povestesc, meritul acelor întîmplări îi revine Iul
Joe. Nu pentru că eu eram credincios, ci pentru că Joe era
credincios, nu mi-am luat lumea în cap şi nu m-am făcut
soldat sau marinar. Şi nu pentru că eram pătruns de valoarea
hărniciei, ci pentru că Joe era pătruns de acest lucru, mun-
ceam în silă. E greu de ştiut cît de departe merge înrîurirea
unui om de treabă, cinstit şi înzestrat eu simţul datoriei; dar
e uşor de ştiut cît de mult te-a înrîurit pe tine' omul din apro-
pierea ta, şi ştiu prea bine că puţinele lucruri bune care s-au
prins de mine în timpul uceniciei mi-au venit de la inima
cinstită şi mulţumită a lui Joe, şi nu de la fiinţa mea, nemul-
ţumită şi frămîntată de alte năzuinţe.
Cine ar fi putut să spună ce voiam ? Cum aş putea spune
eu însumi, de vreme ce nici eu nu ştiam ? Gîndul care mă
îngrozea cel mai tare era acela că, într-o zi nenorocită, eînd
voi arăta mai murdar şi mai grosolan ca oricînd, îmi voi ridica
ochii şi o voi vedea pe Estella uitîndu-se în fierărie printr-una
din ferestruicile de lemn. Eram urmărit de teama că, mai
devreme sau mal tîrziu, ea mă va găsi cu faţa şi mîihile negre,
Indeletnicindu-mă cu treaba cea» mai grosolană, şi că se va
bucura şi mă va dispreţui. Adeseori, în asfinţit, cînd suflam
In foaie în locul lui Joe, sau cînd cîntam împreună cu el
Bătrînul Clem, gîndul că obişnuiam să eîntăm acest cîntea
l.i domnişoara Havisham mă făcea parcă să văd ehipul Estellei
desprinzîndu-se din flăcări, cu părul ei frumos fluturînd în
vînt şi cu ochii ei batjocoritori; adeseori, în asemenea elipe,
mă uitam spre ochiurile negre din perete, care erau ferestrele,
şl, părîndu-mi-se că o văd trăgîndu-şi capul înapoi, îmi în-
chipuiam că Estella venise în cele din urmă.
După aceea, cînd intram în casă Ca să luăm cina, casa şi
mîncarea mi se păreau mai grosolane ca niciodată şi, în fun-
dul Inimii mele păcătoase, mi-era mai ruşine de casa mea ca
oricînd.

103
 CAPITOLUL 1-5
Deoarece crescusem prea mare pentru şcoala pe care o
ţinea mătuşa domnului Wopsle, educaţia mea de sub condu-
cerea acelei femei zăpăcite luă sfîrşit. Dar asta nu se întîmpîă
înainte ca Biddy să-mi fi împărtăşit tot ce ştia, începînd cu
catalogul de preţuri şi sfîrşind cu un eînteo caraghios, pe
eare-1 cumpărase ea odată cu o (jumătate de penny. Deşi singura
parte inteligibilă din această lucrare literară erau primele
rin duri
Cînd mă dusei In oraşul Lunnon, oameni buni,
Tralala, tralala,
!
Tralala, tralala, Nu m-dm întors oare
acasă negru, oameni buni ?.
Tralala, tralala,
Tralala, tralala,
toluşi, în dorinţa mea de a deveni mai înţelept, am învăţat
pe dinafară această compoziţie, cu multă siguranţă ; şi nici
nu-mi aminteso să-mi fi pus întrebări cu privire la valoarea
ei ; rrfâ gîndeam doar (cum, de altfel, gîndesc şi acum) că erau
prea multe tralalauri faţă de restul poeziei. în setea mea de a j
şti cît mai mult, îi propusei domnului Wopsle să mă'fericească'^
şi pe mine cu cîteva fărîme intelectuale din comoara lui, eeea
ce el primi cu bucurie. Dar deoarece pînă la urmă am desco
perit că avea nevoie de mine doar în calitate de manechin
dramatic, pe care să-1 poată contrazice, jeli, ameninţa, îmbră
ţişa, străpunge, înghionti şi lovi în fel şi chip, m-am lipsiţi
foarte curînd de acest fel de învăţătură, mai ales după e«T
domnul Wopsle mă stîlcise în bătaie în timpul uneia din fu-1
riiîe lui poetice.
".
Tot ce aflam încercam să-i împărtăşesc lui Joe. Această
afirmaţie sună atît de bine, îneît conştiinţa mea nu-mi îngă-
duie să n-o lămuresc pe deplin. Voiam să fac din Joe un om
mai puţin neştiutor şi mai puţin necioplit, pentru ca să fiăj
mai puţin nedemn de societatea mea şi mai puţin expus bat«1
gocurilor Estellei.
Vechile fortificaţii din mlaştini ne serveau de şcoală,- iac
o tăbliţă spartă şi o bucată de condei alcătuiau materialul
nostru didactic, la care Joe mai adăuga 6 lulea cu tutun.
Nu-mi amintesc ca Joe să fi reţinut ceva de la o duminică
la alta şi nici să-şi fi îmbogăţit mintea cu vreo cunoştinţă |
în tot timpul cît a fost elevul meu, doar că la fortificaţii îşi
fuma luleaua cu un aer mult mai grav decît în orice alt loo -*

104
nş zice chiar cu un aer mai învăţat — ca şi cum ar fi socotit
s'ace progrese, mari. Dragul de el, tare aş fi vrut să facă l Locul
era plăcut şi liniştit; se vedeau pînzele corăbilioţ care treceau
pe fluviu, dincolo de chei, şi uneori, în timpul refluxului, mi
se părea că văd pînzele unor corăbii scufundate, care mai
plutesG încă în adîncul apelor. De cîte ori mă uitam la vasele
care ieşeau în larg, cu pînzele lor albe, întinse; mă gîndeam la
domnişoara Havisham şi la Estella; şi tot la de mă gîndeam
de cîte ori lumina cădea pieziş, de departe, pe un nor, pe o
pînză de corabie, pe coasta verde a unui deal, sau pe suprafaţa
apel, căci domnişoara Havisham şi Estella, precum şi casa
aceea ciudată, şi viaţa ciudată dinăuntrul ei păreau să fie în
legătură cu tot qe era frumos.
într-o duminică, Joe, care îşi gustase din plin luleaua,
spuse de atîtea ori că „e tare de cap", încît în ziua aceea mă
Jăsai păgubaş de învăţătură şi mă .întinsei puţin la pămînt, eu
bărbia în mînă, dcsenînd faţa domnişoarei Havisham şi a Es-
tellel peste toată întinderea, pe cer şi, pe ape, pînă eînd, în
cele din urmă, mă hotărîi «ă dau în vileag un gînd cu privire
la ele, care mă frămînta de mult:
r- Joe, începui eu, nu crezi că ar trebui să-i fac o vizită
domnişoarei Havisham ?
Ştiu eu, Pip ? răspunse Joe tacticos. Pentru ce ?
Cum pentru ce, Joe ? Pentru ee-i făcută o vizită ?
Poate -despre unele vizite, spuse Joe, se poate verbi
'aşa, Pip. Dar dacă-i vorba să te duci la domnişoara
Havisham...
putea să creadă că vrei ceva, că aştepţi ceva din partea ei.
— Nu crezi c- aş putea să-i spun că nu-! aşa, Joe ?
— Ai putea, măi băiete, spuse Joe. Şi s-ar putea să te
creadă. Dar s-ar putea să nu te creadă. .
Joe simţea, cum simţeam şi eu, că ajunsesem la un punct
însemnat şi trase cu putere din lulea, ca spusele lui să nu-şi
piardă tăria din pricina repetiţiei.
Vezi tu, Pip, urmă Joe de îndată ce primejdia trecuse.
Domnişoara Havisham s-a purtat frumos cu tine.
După ce
s-a purtat tot aşa, m-a chemat înapoi, ca să-mi spună că
asta
« tot.
Da, Joe. Am auzit şi eu.
Tot. repetă Joe foarte apăsat.
Da, Joe. îţi spun doar că am auzit-o.
Vreau să spun, Pip, că ea s-o fi gîndit : „Gata ! Eu,
la miazănoapte ; tu, la miazăzi !". Cît mai departe !

105
 Şi eu mă gîndeam la asta şi nu simţeam cine ştie ce mm-
gîiere văzînd eă şi el gîndise la fel, fiindcă în felul acesta
adevărul îmi apărea mai limpede.
Dar, Joe...
Da, băiete.
Vezi, e aproape un an de cînd sînt ucenic şi, din ziua
în care s-a făcut contractul, nu i-am mulţumit niciodată
dom
nişoarei Havisham, n-am întrebat de ea şi nici n-am
dat
vreun semn de viaţă, ca să vadă că n-am uitat-o.
Adevărat, Pip, dar asta doar dacă vrei să-i faci vreo
două perechi de potcoave. Cred însă că, de nu s-ar
găsi pa
nicăieri potcoave, darul tău tot n-ar mulţumi-o.
Nu la asta mă gîndeam, Joe; nu mă gîndeam la un
dar.
Dar lui Joe îi intrase în cap că trebuie să fie vorba da
un dar şi ţinea morţiş la părerea lui.
Şi nici, adăugă el, dacă ţi-ar ajuta cineva să-i faei
un lanţ nou la uşa de' la intrare, sau, să spunem, cîteva
şu
ruburi cu cap mare, pentru ca să aibă nevoie, sau chiar
ceva
mai frumos, ca, de pildă, o furculiţă de prăjit pîine,
sau da
luat prăjituri, sau un grătar de prăjit peştişori...
Nu mă gîndeam deloc la un dar, Joe, îi tăiai eu vorba.
Bine, spuse Joe, depănîndu-şi mai departe gîndul, ca
şi cum eu i-aş fi dat ghes. Dac-aş fi în locul tău, n-aş
facă
una ca asta. Nu, eu n-aş face-o. Ce-i trebuie un lanţ de
uşă
dacă are unul ? Şi dacă îi dai şuruburi cu capul mare,
poaie
că n-o să-i placă. Iar dacă vrei să-i faci o furculiţă de
prăjit
-pîine, trebuie s-o faci din alamă, şi tu nu te pricepi şi
n-o
să-ţi facă cinste. Şi nici cel mai priceput meşter nu
poate să
arate ce ştie cînd face un grătar, pentru că un grătar e
toi
un grătar, spuse Joe, neslăbindu-mă deloc, ca şi cum
sai
fi ostenit să-mi spulbere o iluzie. Şi poţi să faci orice-ai
face,
dar tot un grătar o să iasă, vrei, nu vrei...
Draga Joe, strigai eu scos din fire şi apucîndu-1 d«
haină, opreşte-te ! Nici nu m-am gîndit vreodată să-i
dui
vreun dar domnişoarei Havisham !
Sigur că nu, Pip, încuviinţă Joe, ca şi cum tot s-aj
mai fi luptat pentru apărarea lui; îţi spun că ai
dreptate
(Pip.
Da, Joe; dar voiam să-ţi spun că, fiindcă tot n-avem
mult de lucru, să-mi dai drumul mîine după-amiază, să
nnl
duc pînă în oraş, ca să o văd pe domnişoara Est...
Havisham

106
 — N-o cheamă Estavisham, Pip, spuse Joe cu gravitate J
că doar n-a mai fost botezată încă o dată.
— Ştiu, Joe, ştiu. O scăpare de-a mea. Ce părere ai ?
Pe scurt, Joe spuse că dacă eu credeam că aşa e bine,
credea şi el la fel. Dar stărui mult asupra faptului că, dacă
nu voi fi primit cu bunăvoinţă, sau dacă nu voi fi încurajat
întru repetarea vizitei mele, care n-avea alt scop decît acela
de a dovedi recunoştinţa mea faţă de bunăvoinţa de care mă
bucurasem, această călătorie de experienţă nu va mai fi re-
petată. In aceste condiţii, am făgăduit să mă supun.
Trebuie să ştiţi că Joe avea un lucrător plătit cu săplă-
mîna, pe care îl chema Orlik. El spunea că numele lui de
botez e Dolge — ceea ce era cu neputinţă — dar era un ©m
atît de încăpăţînat, încît nu cred să fi căzut pradă unei înşe-
lăciuni în această privinţă ; mai degrabă-mi vine a crede eă
el însuşî şi-a impus acest nume în rîndul oamenilor din sat,
In semn de ocară pentru puterea lor de înţelegere. Era un
flăcău negricios, foarte puternic-, cu umerii largi, cu mîini şi
picioare ce păreau prost prinse de trup, un om care nu se gră-
bea niciodată şi se bălăbănea în mers. Chiar atunci cînd venea
la lucru, parcă nu venea cu gîndul de a lucra, şi apoi îşi făcea
treaba tot aşa, lasă-mă să te las, ca şi cum ar fi făcut-o din
întîmplare ; iar cînd se ducea la pfînz pînă la „Barcagii ve-
. ca să mănînce, sau seara cînd pleca spre casă, mergea ■a
l . i l n i , tîrşindu-şi paşii ca jidovul rătăcitor sau Cain, cum nici
n-ar fi ştiut încotro s-ar duce şi nici prin gînd nu i-ar fi trecut
să se mai întoarcă vreodată. Locuia la păzitorul stăvilarului,
departe, prin mlaştină, şi în zilele de lucru venea
bălăbănindu-se din hruba lui, cu mîinile în buzunare şi cu
mîncarea într-o legăturică atîrnată neglijent de gît, care îi
juca pe spate. Duminică stătea toată ziua la stăvilar, sau
sprijinit de vreo căpiţă de fîn, sau de vreun hambar. Nu putea
face decît mişcări împrăştiate şi umbla cu ochii în pămînt |
iar cînd îl opreai sau îl sileai într-un fel oarecare să-şi ridiea
ochii, se uita în sus pe jumătate supărat şi pe jumătate nedu-
merit, ca şi cum nu l-ar fi frămîntat niciodată un alt gînd
decît acela că e destul de neplăcut şi de ciudat faptul eă-i
vine greu să gîndească.
Acest lucrător ursuz nu mă prea îndrăgea. Cînd eram mi»
de tot şi sfios, îmi spunea că diavolul locuieşte într-un eolţ
întunecos al fierăriei şi că el îl cunoştea foarte bine ; de as3-
menea, îmi mai spunea că, o dată «la şapte ani, focul trebuia
nprins cu un băiat viu, şi că eu eram un combustibil foarte

107
potrivit pentru acest seop. Cînd am devenit ucenicul lui Joe,
bănuiala lui Orlick cum că într-o bună zi l-aş putea înlocui
se întări; prin urmare, acum mă îndrăgea şi mai puţin Nu 1
eă ar fi spus vreedată sau eâ ap fi făcut vreodată ceva care
să dovedească deschis duşmănia lui i am băgat însă de seamă
că sufla întotdeauna scînteile spre mine şi că*de cîte ori
eîntam Bătrînul Clem. nu intra la momentul potrivit.
Dolge Orlick era de faţă şi lucra, a doua zi, cînd i-ara
amintit lui Joe de după-amiaza mea liberă. îvfu spuse nimio
în clipa aceea, pentru că lucra împreună cu tfoe la o bucată
de fier roşu, în timp ce eu eram la foaie. Dar de îndată ca
sfîrşi, spuse, sprijînindu-se de ciocan ;
— Uite ce e, stăpîne 1 Desigur că n-ai să faci doar po
placul unuia! Dacă mititelul de Pip are o [jumătate de zi
liberă, peartă-te la fel şi cu bătrînul Orlick.
Cred eă n-avea mai mult de 25 de ani, dar vorbea întot-
deauna despre el ca despre un bătrîn.
De ce ? Ce-ai sa faci tu cu o. jumătate de zi liberă ?
întrebă flbe.
Ce-am să fac eu ? Dar el ce o să facă ? O să fac ce-o
să facă şi el, spuse Orlick.
Pip se duce la oraş, spuse Joe.
Bine, atunci bătrînul Orlick se duce şi el la oraş. răs
punse omul nostru. Ce, nu-i loo pentru doi oameni în
oraş ?
Numai pentru unul ?
Nu te-nfuria, spuse Joe.
Ba mă-nfurii dacă-mi place ! mormăi Orlick. îmi plaa
mie cei cu plimbatul la oraş ! Hai, meştere. Fără
nedreptate.
Fii om de înţeles!
;
Deoarece meşterul nu voia să vorbească mai departe pînâ*
ce lucrătorul nu se va potoli, Orlick se repezi la cuptor, scoase
un drug înroşit, îl îndreptă spre mine, ca şi cum ar fi vrut sâ
mă străpungă cu el, îl învîrti în fturul capului meu, îl puse pe
nicovală şi începu să-1 turtească cu ciocanul de parc-ar fi fost
trupul meu — aşa mi se părea mie — iar scînteile ar fi fosil
sîngele care ţîşnea ; în sfîrşit, după ce ciocănise atît încît el
se încălzise şi fierul se răcise, spuse, sprijinindu-se de ciocan i
Ei, meştere l
Te-ai potolit ? întrebă Joe.
Da, m-am potolit I spuse Orlick morocănos.
Ei, atunci, fiindcă-ţi vezi de lucru ca şi ceilalţi, spusa
ffoe, hai să fie sărbătoare pentru toţi !
 Soră-mea, care auzise totul din curte — avea obiceiul să
spioneze şi să tragă cu urechea fără ruşine — îşi băgă
imediat capul pe una din ferestre.
Numai tu eşti în stare să faci asta, nătârăule ! îi spuse
ea lui Joe. Să le dai liber unor golani leneşi ca ăştia ? ! Eşti,
pesemne, foarte bogat de-ţi îngădui să risipeşti leafa pe de-
geaba. Tare-aş vrea să fiu eu stăpîn !
Te-ai face stăpîn asupra tuturora dacă ţi-ar da mîna,
spuse Orlick, rînjind sinistru
Las-o în pace, spuse Joe.
Le-aş veni eu de hac trîntorilor şi pungaşilor, răspunse
soră-mea, mîniindu-se pînă cînd atinse culmea furiei. Şi
n-aş
putea să vin de hac trîntorilor pînă ce n-aş veni mai
întîi de
hac stăpînului, care-i regele nerozilor ! Şi n-aş putea
veni -io
hac pungaşilor fără să-ţi vin mai întîi de hac ţie, care
eşti
cel mai amarnic şi cel mai rău pungaş de aici şi pînă în
Franţa
Aşa !
Eşti o scorpie afurisită, mătuşă Gargery ! bodogăni
lucrătorul. Dacă atîta ajunge ca să fii judecătorul
pungaşilor,
atunci ai să fii un judecător bun.
N-o laşi în pace ? spuse Joe.
Ce-ai «pus ? zbieră soră-mea. Şi începu să ţipe. Ceai
apus ? Ce mi-a spus Orlick, Pip ? Cum a îndrăznit
să-mi
spună aşa oînd barbetul meu e alături ? O ! O ! O !
Fiecare din aceste exclamaţii era un ţipăt ; trebuie să
spun cu privire la soră-mea—şi acest lucru este adevărat
pentru toate femeile mînioase pe care le-am văzut în viaţa
mea — că. pentru ea. mînia nu era o scuză, căci în loc să se
lase dusă de mînie, făcea, cu bună-ştire. sforţări uriaşe ca să
se mînie, şi că pentru ca să se înfurie orbeşte, trebuia să
treacă prin anumite faze.
Cum mi-ai spus în faţa acestui om josnic, care a jurat
sA mă apere ? O ! Ţineţî-mâ ! O !
Aoleau, mormăi lucrătorul printre dinţi, cum te-aş
mai ţine dac-ai fi nevastă-mea !... Te-aş ţine sub pompa
de
si ţi-aş scoate nebunia !
îţi spun s-o laşi în pace ! interveni Joe.
O ! Auziţi-1, strigă soră mea, bătînd din palme şi răc
nind în acelaşi timp — aceasta era faza următoare. Auziţi
cum
îmi. spune ! Orlick ăsta ! în casa mea ! Mie, femeie
mări
tată ! Cu bărbat alături ! O! O!

10"
--y" Aici, soră-mea, după o criză de bătăi din palme şi de răc-
nete, se lovi cu mîinile în piept şi pe genunchi, îşi aruncă
boneta din cap şi îşi răvăşi părul, ceea ce alcătuia ultima fazft
în drumul spre nebunie. Deoarece acum arăta ca o adevărată
furie şi fiindcă se bucurase de un succes desăvîrşit, se repezi
la uşa pe care, din fericire, o încuiasem.
Ce putea să facă nenorocitul de Joe, cînd slabele lui în-
treruperi fuseseră cu totul nesocotite ? Ce altceva putea facă
decît să se repeadă la lucrător şi să-1 întrebe de ce se ames-
tecase între el şi doamna floe, şi apoi să-1 mai întrebe dacă sa
simte destul de bărbat pentru o trîntă. Bătrînul Orlick simţea
că împrejurările nu îngăduiau alt sfîrşit decît o trîntă şi-şi
luă numaidecît poziţia de apărare, aşa că, fără alte pregătiri
decît aceea că şi-au scos şorţurile afumate şi arse, s-au repezit
unul la altul ca doi uriaşi. Dar dacă există în tot ţinutul vreun
om care să i se poată împotrivi mult timp lui Joe, eu nu l-am
văzut pe omul acela. Ca ş! cum n-ar fi fost mai breaz decît
tinerelul cel palid, Orlick se trezi curînd în praful de 'cărbuni
şi nu se prea grăbi să iasă de acolo. Atunci Joe deschise uşa
şi o ridică pe soră-mea care căzuse fără cunoştinţă în faţa fe-
restrei (cred însă că văzuse mai întîi lupta), o duse în casă
şi o culcă. De cum îşi veni în fire, soră-mea nu don altceva
decît să se zvîrcolească şi să-şi înfigă mîinile în părul lui Joe.
Apoi se lăsă liniştea aceea ciudată şi tăcerea care urmează
după orice zarvă mare. Cuprins de senzaţia aceea nelămurită
pe care am legat-o întotdeauna de astfel de clipe de tihnă —
anume că-i duminică şi că a murit cineva — m-am dus să mă
îmbrac.
Cînd am coborît, i-am găsit pe Joe şi pe Orlick măturînd,
fără njci o urmă de tulburare pe feţele lor, în afară de o
zgîrietură pe nara lui Orlick, care nu era nici expresivă şi nici
nu alcătuia o podoabă. O cană cu bere fusese adusă de la
„Barcagii veseli", şi cei doi se ospătau în chip foarte paşnic
Tăcerea avusese o influenţă liniştitoare şi filozofică asupra lui
Joe, care ieşi cu mine în strada şi, la despărţire, îmi spuse
aceste cuvinte, cu gîndul că el îmi vor fi de folos :
— Cînd sus, cînd jos, Pip, asta-i viaţa 1
Nu e locul să spun aici cu ce emoţie caraghioasă niă în-
dreptam spre casa domnişoarei Havisham (fiindcă sîntem o-
bişnuiţi să socotim că simţămintele care la un om mare stnt

110 '
foarte serioase devin caraghioase cînd e vorba de un copil)
Nici cum am trecut o dată şi de mai multe ori prin faţa porţii
Înainte de a mă hotărî să sun. Şi nici cum stăteam la îndoială
ducă n-ar fi bine să plec fără să sun şi că m-aş fi întors cu
siguranţă şi-aş fi lăsat totul pe altă dată dacă aş fi fost stăpîn
pe timpul meu.
Domnişoara Sarah Pocket veni la poartă. Nu Estella.
— Ce-i asta ! Dumneata aici ? întrebă domnişoara Poc
ket. Ce cauţi ?
Cînd îi răspunsei că venisem doar să văd ce face domni-
şoara Havisham, Sarah începu vădit să se gîndească dacă să
mă trimită sau nu să-mi văd de treabă. Dar, neîndrăznind
•ă-şi ia răspunderea, mă lăsă înăuntru şi, după cîteva clipe,
ne întoarse, spunîndu-mi cu asprime „să vin sus".
Totul era ca şi înainte, şi domnişoara Havisham era
singură.
Ei ! făcu ea, privindu-mă ţintă. Nădăjduiesc că nu
vrei nimic. N-ai să capeţi nimic.
Sgur că nu, domnişoară Havisham. Voiam numai să
va spun că ucenicia merge bine şi că vă sînt foarte
recu-
itor.
— Lasă, lasă ! spuse ea, mişcînd nerăbdătoare din dege-
ei bătrîne. Mai vino din cînd în cînd ; vino de ziua ta.
IEI I strigă ea deodată, întoreîndu-se spre mine cu scaun cu
i"t Te uiţi după Estella, aşa-i ?
într-adevăr, mă uitam în jurul meu, ca să văd pe Estella,
ţi am bîiguit că nădăjduiesc că o duce bine.
— E în străinătate, spuse domnişoara Havisham ; o creso
ca pe o lady, departe de toţi; e mai frumoasă ca oricînd ;
î n ţ i cure o văd o admiră. îţi dai seama că ai pierdut-o?
Ultimele cuvinte fuseseră rostite cu o bucurie atît de rău-isă, şi
apoi domnişoara Havisham izbucni într-un rîs atît df
neplăcut, îneît nu ştiam ce să-i spun. M-a scăpat însă din im
urcat ură, fiindcă mi-a făcut semn să plec. După ce poarta fu
închisă în urma mea de către domnişoara Sarah, cea cu faţa din
i'oji de alune, mă simţeam mai nemulţumit ca oricînd de casu
mea, de meseria mea şi de toate ; cu atît m-am ales din vizita
aceea.
în timp ce hoinăream pe strada principală, privind cu
dtznădcje vitrinele şi gîndindu-mă la cele ce mi-aş cumpăra
ducă aş fi boier, cine credeţi că a ieşit dintr-o librărie ?
Ni-"i. ni ultul decît domnul Wopsle. Ţinea în imnă
zguduitoarea

111
 tragedie a lui George Barnweli1, în care tocmai învestea şase
penny, cu gîndul de a împuia cu tot ce era scris în carte
capul domnului Pumblechook, care îl aştepta la ceai. Cînd
mă văzu, i se păru că soarta îi scoase în cale un învăţăcel
căruia putea să-i citească şi mă înşfacă, stăruind să-1 însoţesa
pînă în sufrageria lui Pumblechook. Deoarece ştiam că aeasă
e jale şi fiindcă nopţile erau întunecoase şi drumurile înfri-
coşătoare şi pentru că, uneori, orice tovărăşie de drum e mai
bună decît nimic, nu mă împotrivii prea mult; aşadar, intra-
răm în casa domnului Pumblechook în clipa în care străzile
şi magazinele se luminau.
N-am văzut niciodată piesa care vorbeşte despre George
Barnweli, şi de aceea nu ştiu nici acum cît trebuie să dureze ;
dar ştiu că în seara aceea a duraf pînă la nouă şi jumătate î
cînd domnul Wopsle intră în Newgate 2 . mi se păru n ă n o să
mai ajungă la eşafod, fiindcă se mişca mai încet ca în orice
moment anterior din ruşinoasa lui carieră, Apoi mi se păru
prea de tot văzîndu-1 cum se plînge că trebuie să moară în
floarea vîrstei, ca şi cum n-ar fi fost bătrîn şi ofilit. Toate
acestea erau doar lungi şi plictisitoare. Ceea ce mă supăra era
însă faptul că povestea asta şi biata mea făptură nevinovată
_erau privite drept unul şi acelaşi lucru. Cînd Barnweli începu
să calce strîmb, vă asigur că mă simţeam prost, deoarece
privirea indignată a lui Pumblechook arunca totul asupra
mea. Wopsle îşi dădea şi el osteneala să mă arate în lumina
cea mai urîtă. Eram linguşitor şi crud, şi trebuia să-1 omor pe
unchiul meu fără nici 0 circumstanţă antenuantă ; Millwood
îmi închidea gura în discuţii ori de cîte ori se ivea prilejul \
fiica stăpânului era pur şi simplu urmărită de gîndul că tre-
buie să se intereseze de mine, şi tot ce pot spune despre pur-
tarea mea uluită şi greoaie din dimineaţa aceea fatală este câ
era demnă de slăbiciunea firii mele. Chiar şi atunci cînd, spre
fericirea tuturora, am fost spînzurat, şi Wopsle închise cartea,
Pumblechook tot ce mai holba la mine, cîătinînd din cap !
„Ia aminte, băiete, ia aminte !" ca şi cum ar fi fost un fapt
1
George Barnweli (Negustorul londonez sau Istoria vieţii lui George Barn-
weli), tragedie în proză, scrisă de LUlo în 1731, Inspirată din vechea
baladă George Barnwell: curtezanul Millwood îl determină pe uce«
nicul George Barnwell să-şi fure patronul şi să-şi ucidă unchiul; pen«
tru. acest fapt, Millwood şi George Barnweli sînt condamnaţi la moarte.
5
Principala poartă în partea de vest a vechil cetăţi a Londrei ţ din secolul
al Xll-lea pînâ la începutul «ecolului al XX-lea «-a aflat aici o cunoscută
închisoare londoneză.

112
bine cunoscut că plănuiam să ucid pe vreuna din rudele mele
apropiate, cu condiţia s-o pot convinge să devină, din prea
mare slăbiciune, binefăcătoarea mea.
Cînd totul se sfîrşi şi pornii spre casă topreună cu dom-
nul Wopsle, afară era întuneric beznă. Ieşirăm din oraş, In
timp ce negura învăluia totul; ceaţa era groasă şi umedă.
Lampa de la barieră se vedea ca o pată ; parcă se mişcase de
la locul obişnuit, iar razele ei păreau făcute dintr-o substanţa
solidă, lipită de ceaţă. Tocmai cînd băgăm de seamă toate
acestea şi spuneam că ceaţa se lăsase o dată cu schimbarea
vîntului, ce venea dintr-o anumită parte, a mlaştinilor, dădu-
răm de un om, care se bălăbănea pe lîngă cantonul de la
barieră
Ei ! făcurăm noi, oprindu-ne. Ce caută pe aici Orlick ?
A ! răspunse el, bălabănindu-se mai departe. Aştep
tam şi eu, doar oi găsi vreun tovarăş de drum.
Al întîrziat, observai eu.
Orlick răspunse foarte firesc :
Zău ? Şi tu ai întîrziat.
— Ne-am îngăduit, spuse domnul Wopsle, îmbătat de
reprezentaţia pe care ne-o dăduse ; ne-am îngăduit, domnule
Orlick, să petrecem o seară intelectuală.
Bătrînul Orlick mîrîi, ca şi cum n-ar fi găsit nimic de îs,
şl pornirăm împreună. II întrebai dacă îşi petrecuse după-
amlaza liberă în partea de jos sau în cea de sus a
oraşului.
Da, spuse el, prin tot oraşul. Veneam în urma voas
tră. Nu v-am văzut, dar trebuie să fi fost foarte
aproape de
voi. Auziţi, iar se trage cu tunul 1
De la galere ? întrebai eu.
Da ! Iar o fi zburat vreo pasăre din colivie. De la
apusul soarelui, mereu trag cu tunul. Ai să auzi îndată.
într-adevăr, de-abia înaintarăm cîţiva iarzi \ şi bubuitul
atît de bine cunoscut ajunse pînă la urechile noastre, înăbuşit
în ceaţă şi rostogolindu-se greu de-a lungul albiei joase a flu-
viului, ca şi cum i-ar fi urmărit cu ameninţări pe fugari.
— E o noapte potrivită pentru fugă, spuse Orlick. Mă
Întreb cum or să aducă pasărea înapoi pe o astfel de noapte...
Subiectul acesta îmi spunea multe şi mă cufundai în -tă-
' Măsură engleză de lungime, egalii cu 0,914 m.
cere, dus pe gînduri; domnul Wopsle, ca şi unchiul atît de
prost răsplătit din tragedia citită în seara aceea, începu sâ
gîndească cu glas tare, aşa cum făcea şi eroul de mai sus in
grădina lui din Camberwell. Orlick, cu mîinile în buzin se
bălăbănea greoi, alături de mine. Era foarte întuneric, foarto
umed, foarte noroios, şi noi înaintam stropindu-ne cu glod.
Din cînd în cînd, bubuitul tunului de alarmă ajungea pînă la
urechile noastre, şi apoi se rostogolea, posomorit, de-a lungul
albiei fluviului, Eu eram cufundat în gînduri. Domnul Wopsle
îşi dădu obştescul sfîrsit la Camberwell, muri paralizat la Bos-
worth Field şi pieri în chinuri la Glastonbury. Orlick mormăia din
cînd în cînd : „Fierul să-l lovim, fierul să-l lovim, hă-trînnl
Clem. l Şi apoi bere să ciocnim, bâtrînul Clem '.". Credeam că
băuse prea mult, dar, de fapt, nu era prea beat.
Şi astfel ajunserăm în sat. Drumul pe care veneam noi
trecea pe la „Barcagii veseli", şi, spre mirarea noastră, deşi
era ora 11, găsirăm circiuma într-o stare de tulburare nemai-
pomenită ; uşa era larg. deschisă, şi luminări mai multe ca
de obicei fuseseră puse la repezeală pretutindeni. Domnul
Wopsle intră ca să întrebe ce se întîmplase (bănuia că fusese
prins vreun ocnaş), dar ieşi în goana mare din circiuma.
— S-a întîmplat ceva la tine acasă, Pip, spuse el cu răsu
flarea tăiată, fără să se oprească din fugă. Haideţi acolo !
— Ce s-a întîmplat ? întrebai eu, ţinîndu-mă după el.
Alături de mine, Orlick fugea şi el.
— Nu înţeleg nici eu. Se pare că cineva a forţat uşa
casei, în timp ce Joe Gargery era plecat. Poate nişte ocnaşi.
Cineva din casă a fost atacat şi rănit.
Fugeam prea tare ca să putem vorbi şi nu ne oprirăm
pînă te nu ajunserăm în bucătăria noastră. Era plină de oa-
meni ; tot satul se strînsese în bucătărie şi în curte ; se mai
aflau aici un medic, şi Joe, şi mai era şi o ceată de femei,
care şedeau pe podea în mijlocul bucătăriei. Oamenii cară
căscau gura se dădură la o parte la venirea mea, şi aşa o văzui
pe soră-mea — întinsă, fără mişcare şi fără cunoştinţă, pa
podeaua de scînduri,. chiar în locul unde fusese doborîtă de o
lovitură grozavă în moalele capului, o lovitură dată de o mînă
necunoscută, în timp ce ea sta cu faţa spre foc — soră-mea,
pe care nu aveam s-o mai văd ieşindu-şi din fire atîta timp
cît avea să mai fie nevasta lui Joe,
 CAPITOLUL 16

Cu capul împuiat de George Barnwell, mi se părea la în -

ceput că şi eu trebuie să fi avut vreun amestec în atacul asu
pra surorii mele, sau, în orice caz, că, fiindu-i rudă apropiată
ijl, după cum ştia lumea, foarte îndatorat, puteam fi şi mai
uşor bănuit decît oricare altul. Dar cînd am revăzut toată
Întâmplarea a doua zi, în lumina mai limpede a dimineţii, şi
cind am auzit cum toată lumea din jurul meu vorbea despre
tB în fel şi chip, am început să privesc lucrurile cu alţi ochi
ţjl în chip mult mai înţelept.
Joe fusese la „Barcagii veseli", cu luleaua lui, de la opt
>)\ un sfert pînă la zece fără un sfert. în timp ce el se afla
«colo, soră-mea stătuse în uşa băcătriei şi dăduse bună seara
unui plugar care se întorcea acasă. Omul nu era în stare să
np;inu precis ora la care o văzuse (cînd încercă să se lămu-
n-ască, se încurcă rău de tot) ; ştia doar că trebuie să îi fost
înainte de 9. Cînd Joe ajunse acasă, la zece fără cinci mi -
nute, o găsi doborîtă !a pămînt şi strigă numaidecît după aju-
focul mai ardea încă cu flacăra destul de înaltă, şi fitilul
luminării nu era prea lung ; totuşi, luminarea era stinsă.
Din casă nu lipsea nimic. Şi în afară de lumînarea stinsă, iiă
pe o masă între uşă şi trupul soră-mii, care in mo- tul
loviturii privea spre foc, şi anume în spatele ei, în târle
nu se vedea nici urmă de neorînduială, în afară de
dezordinea pe care o făcuse soră-mea cînd căzuse pe jos, plină
de sînge. Dar la faţa locului fusese găsită totuşi o mărturie
Importantă. Soră-mea fusese lovită în cap şi în şira
spinării
■ ii im obiect bont şi greu ; apoi, după ce primise
loviturile,
i"i un obiect greu fusese aruncat cu putere asupra ei, în timp
> stăteau cu faţa în jos. Iar pe podea, lîngă ea, Joe
găsise, • n u l o ridicase, o cătuşă de ocnaş desfăcută cu pila.
Joe se uită acum la cătuşă cu ochiul lui de fierar şi
spuse
■ i pilitura era făcută mai demult. După ce vestea
ajunse pînă
ileră şi oamenii veniseră să se uite la cătuşă, părerea lui
fol fusese întărită. Oamenii nu erau în stare să spună cît
timp
>:;e de cînd cătuşa nu se mai afla pe vas, unde fără in-
doltll că se aflase odată, dar pretindeau că nici unul din
it care evadaseră în ajun nu o purtase. De altfel, unul
dlntrt el fusese arestat şi mai avea încă fierul prins de picior.-
Fiindcă eu ştiam ce ştiam, ajunsei şi eu la o concluzie.
Bănuiam că fierul era al puşcăriaşului meu, că era cătuşa
eu

115
care îl văzusem şi pe care el o pilise în mlaştini, dar minfpa
mea nu-1 învinovăţea pe el de a fi folosit cătuşa şi de a dl
înfăptuit crima din ajun. Bănuiam că altcineva pusese mîn;i
pe ea şi o folosise în chipul acesta neomenos. Sau Orlick, sau
străinul care îmi arătase odată pila.
în ce-1 priveşte pe Orlick : acesta plecase la oraş chiar
aşa cum ne spusese cînd îl culesesem de pe drum, la barieră 5
fusese văzut prin oraş în tot timpul serii, fusese în cîteva
cîrciumi cu diferiţi oameni şi se întorsese acasă cu mine şi -'U
domnul Wopsle. Nu exista nici o dovadă împotriva lui, în afară
de cearta din ajun cu soră-mea ; dar ea se certase cu el şi eu
toţi cei din jurul ei de zeci de mii de ori. Cît despre străin,
dacă s-ar fi întors să-şi ia banii, nu s-ar fi certat niciodată
cu soră-mea din pricina aceasta, pentru că soră-mea era gata
oricînd să-i înapoieze totul. De altfel, nu avusese loc nici un
schimb de cuvinte ; agresorul intrase atît de încet şi pe ne-
aşteptate, încît o doborîse fără ca ea să fi întors măcar capul.
Mi se părea îngrozitor gîndul că eu procurasem arma şi,
oricît de neintenţionat aş fi făcut-o, nu mă puteam împiedica
de a gîndi aşa. Sufeream chinuri cumplite, în timp ce mă
gîndeam şi mă răzgîndeam dacă să nu destram în cele din
urmă vraja copilăriei mele şi să-i spun lui Joe toată povestea.
Luni în şir mă străduiam să rezolv această problema şi nu
izbuteam, pentru ca a doua zi dimineaţă s-o iau de la capăt
şi să o frămîn{ din nou. Pînă la urmă, rezultatul acestei lupte
fu următorul : taina era atît de vetfhe şi intrase într-atît în
sufletul meu, făcînd parte din însăşi fiinţa mea, încît nu mai
puteam s-o smulg. în afară de faptul că mă temeam că această
taină, care adusese atîta pacoste, îl va face pe Joe să se înde-
părteze de mine, mă mai oprea şi groaza pe care o simţeam
la gîndul că Joe nu mă va crede şi că va socoti-o drept o
născocire monstruoasă, la fel ca şi dinii năzdrăvani şi costiţele
de viţel. Totuşi, amînam, fireşte, fiindcă de fapt nu stăteam
în cumpănă între bine şi rău, acum cînd lucrul fusese înfăp-
tuit. Şi am hotărît să fac destăinuiri dacă se va ivi prilejul
de a ajuta la descoperirea criminalului.
Comisarii şi oamenii de pe Bow Street l din Londra ->
pentru că lucrurile se petreceau în vremea vechii poliţii <u
tunici roşii, astăzi dispărute — roiră în jurul casei timp de 9
săptămînă sau două şi făcură ceea ce auzisem şi citisem că
Stradă- londoneză, unde se află principala instanţă" 'judecătorească din
Anglia,

116
hia aceste autorităţi în cazuri asemănătoare. Ridicară cîţiva
oameni rău văzuţi şi-i ameţiră cu ideile lor sucite ; apoi sa
Incăpăţînară să potrivească împrejurările la idei, în loc să
scoată ideile din împrejurări. Mai aveau obiceiul să stea. la
„Barcagii veseli", lîngă uşă, uitîndu-se afară cu priviri atot-
ştiutoare şi distante, care umpleau de admiraţie întregul ţinut j
şl aveau un fel foarte misterios de a bea, la fel de folositor
ca şi felul în care prindeau pe vinovaţi, sau nu chiar aşa, fiindcă
pe vinovaţi nu i-au prins niciodată.
Mult timp după ce aceste forţe constituţionale se împrăş-
tlaseră, soră-mea tot mai zăcea bolnavă în pat. Vederea îl
fusese atinsă, aşa încît vedea obiectele duble şi întindea mîna
după ceşti şi pahare închipuite, în loc de cele adevărate j
«uzul îi era foarte slăbit, de asemenea şi memoria ; şi vorbi-
rea îi era de neînţeles. Cînd, în cele din urmă, ajunse să co-
boare scările, ajutată de cineva din casă, trebuia să umblu
tot timpul cu tăbliţa după ea, ca să ne spună, prin scris, ceea
ce nu putea să ne spună prin viu grai. Deoarece ortografia ei
(nu mai vorbesc de caligrafie) era mai mult decît slabă şi
deoarece Joe citea chiar mai prost decît scria ea, se iveau
Intre ei greutăţi de neînchipuit, pe care eu eram întotdeauna
chemat să le descurc. Faptul că i se dădea carne de oaie l in
loo de doctorie 2, că se confunda ceai 3 cu Joe şi brutar 4 cu
Rlfinină 9 , erau greşelile mele cele mai neînsemnate.
Totuşi, firea i se schimbase mult în bine şi era foarte
răbdătoare. Mîinile şi picioarele îi tremurau, ceea ce deveni
< u vremea o stare obişnuită ; mai tîrziu, o dată la două sau
trei luni, îşi ducea mîinile la cap şi rămînea aproape o săptă-
mînă în şir cu mintea rătăcită şi întunecată. Eram cam în-
curcaţi, fiindcă nu puteam să găsim pe nimeni care să o în-
grijească, pînă cînd, spre marea noastră uşurare, se ivi o
Intîmplare prielnică ; mătuşa domnului Wopsle se resemna
cu un trai care nu mai putea da naştere la nici un fel de
probleme, şi Biddy intră în familia noastră.
Cam la vreo lună după ce sora mea îşi făcu din nou apa-
riţia în bucătărie, Biddy veni la noi cu o lădiţă pestriţă, care
conţinea toată averea ei lumească, şi deveni binecuvîntarea
rasei noastre. Mai presus de toate, era o binecuvîntare pentru
(lan, căci pe bietul om îl omora cu zile faptul de a se uita tot
'i "i *i *i * In limba engleză aceste cuvinte prezintă anele litere care la
8înt comune Iar scrierea lor stîlcită poate duce la confuzii:
mutton — carne de oaie. mr'dicine -doetoiiej tea — ceai ; ba.
Uer — brutar \ baron — slănină.

117
timpul la ceea ce mai rămăsese din nevasta lui şi se obişnuisa
ca serile, cînd o îngrijea, să se întoarcă spre mine la fiecare
cîteva clipe şi să-mi spună, cu ochii lui albaştri umeziţi de
lacrimi: „Ce femeie frumoasă era înainte, Pip !". Şi fiindcă
din prima clipă Biddy se descurcă foarte bine cu soră-mea,
de parcă ar fi cunoscut-o din copilărie, Joe avu şi el parte da
0 viaţă mai liniştită şi începu să se ducă din cînd în cînd la
„Barcagiii veseli", schimbare care îi făcea foarte mult bine
E caracteristic pentru oamenii de la poliţie că-1 bănuiseră cu
toţii mai mult sau mai puţin pe sărmanul Joe .deşi el na
ştiut niciodată nimic despre asta), ba chiar împărtăşiseră cuiva
părerea că Joe ar fi una dintre cele mai pătrunzătoare min^i
pe care le întîlniseră ei vreodată.
Prima victorie pe care Biddy o obţinu în noua ei înde-
letnicire fu aceea de a descurca o greutate care pe mine mă
copleşise cu totul. Mă căznisem mult s-o dezleg, dar nu izbu-
tisem. Să vă spun ce era :
Soră-mea desena neîncetat pe tăbliţă un semn care se-
măna cu. un T ciudat şi apoi se înverşuna să ne facă să înţe-
legem că acest semn reprezintă ceva pe care ar fi dorit să-1
aibă. încercasem în zadar toate lucrurile care începeau cu T,
iornind de la catran şi sfîrşind cu pîinea şi cu ciubărul
Î y
n cele din urmă, îmi trecu prin minte că semnul acesta sea
mănă cu un ciocan, şi cînd ţipai vorba aceasta în urechea
soră-mii, ea începu să ciocănească cu mîinile în masă şi să
facă semne de vădită încuviinţare. Atunci îi adusei toate cio
canele, unul după altul, dar fără folos. Mă gîndii la o cîrjă,
fiindcă forma acesteia semăna cu un ciocan ; împrumutai din
sat o cîrjă şi, plin de încredere, i-o adusei soră-mii. Dar cînd
i-o arătarăm, ea clătină din cap cu atîta putere, încît ne era
teamă că, din pricina slăbiciunii în care se afla, să nu-şi scEÎn-
tească gîtul.
i
Gînd soră-mea descoperi că Biddy o înţelegea foarte uşor,
semnul acesta misterios reapăru pe tăbliţă. Biddy se uită gîn-
ditoare la el, ascultă lămuririle mele, se uită gînditoare la
soră-mea, apoi la Joe, care era întotdeauna reprezentat pe
tăbliţă prin iniţiala numelui său) şi fugi în fierărie, urmată
de Joe şi de mine.
— Sigur ! strigă Biddy cu faţa strălucitoare de mulţu-
mire. Nu vă daţi seama ? El e !
Orlick, fără îndoială ! Soră-mea nu-şi mai aminteşte de
numele lui şi nu putea să-1 înfăţişzeze altfel decît printr-un
1
In limba engleză : ta* (calran), toast (pîine prăjită) şi tub (ciubăr).

118
ciocan. I-am spus de ce îl chemăm în bucătărie, şi ei şi-a pus
încet ciocanul jos, şi-a şters fruntea cu mîna, şi-a mai şters-a
o dată cu şorţul şi a ieşit din fierărie bălăbănindu-se, cu ge-
nunchii îndoiţi şi cu aerul acela deşucheat de vagabond, care
îl deosebea de toată lumea.
Mărturisesc că mă aşteptam s-o văd pe soră-mea denun-
ţîndu-1 într-un fel şi m-am simţit dezamăgit de rezultatul
neaşteptat al întîlnirii. Ea se arătă foarte grijulie de a fi în
relaţii bune cu Orlick, părea foarte încîntată că i-1 adusesem
în cele din urmă şi ne făcu semn cum că ar vrea să i se dea
ceva de băut. Se uita cu încordare la faţa lui, ca şi cum ar fi
dorit să fie sigură că el era mulţumit de primirea ce i sa
făcea ; încerca tot ce-i stătea în putinţă ca să-1 împace, şi, in
toată purtarea ei avea un aer umil şi paşnic, ca un copil care
vorbeşte cu un stăpîn aspru. De atunci, aproape eă nu trecea
zi fără ca soră-mea să nu deseneze ciocanul pe tăbliţă şi fără
ca Orlick să nu intre bălăbănindu-se şi să stea prosteşte în
faţa ei, ca şi cum n-ar fi ştiut mai mult decît mine ce trebuia
să facă.

CAPITOLUL 17
Acum viaţa mea de ucenic se desfăşura lin, fără nici o
schimbare mai însemnată în legătură cu lumea din ţara mlaş-
tinilor şi cu aceea de dincolo de satul meu, în afară de ziua
mea de naştere şi de o nouă vizită pe care o făcui domni-
şodrei Havisham. La poartă am găsit-o de serviciu tot pa
domnişoara Sarah Pocket, iar domnişoara Havisham era în-
tocmai cum o lăsasem ; îmi vorbi de Estella la fel ca şi atunci,
poate chiar cu aceleaşi cuvinte. întrevederea noastră nu dură
decît cîteva minute, şi, la plecare, domnişoara Havisham îmi
dădu o livră şi îmi spuse să vin iarăşi de ziua mea. Cred că
este locul să spun aici că această vizită deveni un obicei anual.
In anul următor am încercat să refuz livra, dar fără alt re-
zultat decît întrebarea ei îmbufnată dacă nu mă aşteptam ia
mai mult. Atunci, am luat darul, şi de atunci încolo am făcut
mereu la fel.
Casa cea veche şi mohorîtă, lumina galbenă din odaia'
întunecoasă şi arătarea ofilită de pe scaunul de lingă măsuţa
erau atît de neschimbate, încît am simţit că, în locul acela

119
 ^ o dată cu oprirea ceasornicelor, timpul se oprise şi el
în loc şl că, în vreme ce eu şl toate lucrurile de afară creşteara
şi îmbătrîneam, aici totul rămînea încremenit. în amintirile
mele despre casa domnişoarei Havisham lumina zilei nu pă-
trundea mai mult decît pătrundea în realitate în casa aceea
părăsită, ceea ce mă înnebunea şi mă făcea ca, în adîncul
sufletului, să-mi urăsc meşteşugul şl să-mi fie ruşine de casa
mea.
încetul cu încetul, am băgat totuşi de seamă că Biddy
Be schimbase. Ghetele nu-i mai erau scîlciate, părul îi era
strălucitor şi bine pieptănat, iar mîinile îi erau întotdeauna
curate Nu era frumoasă — era şi ea necioplită şi nu putea să
fie ca Estella —dar era plăcută la vedere, sănătoasă şi blîndă.
Nu era la noi de mai mult 'de-un an (mi-amintesc că tocmai
ieşise din doliu cînd mă izbi schimbarea ei), şi într-o seară
băgai de seamă că are ochi foarte adînci şi gînditori ; ochi
frumoşi şi foarte buni.
Tocmai ridicasem privirile de pe o temă cu care mă căz-
neam — copiam nişte pasaje dintr-o carte, ca să progresez în
felul acesta în două direcţii deodată — cînd băgai de seamă că
Biddy se uită la mine. Am pus jos tocul, şi Biddy s-a oprit
şi ea, fără să lase lucrul din mînă.
Biddy, spusei eu, cum te sdescurci tu? Sau sînt eu
foarte prost, sau eşti tu foarte isteaţă!
Unde vezi că mă descurc ? Nu-nţeleg, îmi răspunse
Biddy zîmbind.
Ea se descurca singură cu toată gospodăria noastră, şi
tncă foarte bine ; dar nu la asta mă gîndeam eu, deşi poate
eă. din pricina aceasta, lucrul la care mă gîndeam eu părea
şi mai minunat.
— Cum te descurci tu, Biddy, întrebai eu, ca să înveţi
tot ce învăţ şi eu şi să te poţi ţine la pas cu mine ?
începusem să fiu cam mîndru de ştiinţa mea, fiindcă livra
pe care o primisem de ziua mea o cheltuisem pentru învăţă-
tură, iar cea mai mare parte din banii de buzunar îi puneam
la o parte tot pentru cheltuieli asemănătoare; astăzi însă
n-am nici o îndoială că puţinul pe care-1 ştiam mă costa foarte
scump.
Aş putea tot atît de bine să te întreb, -spuse Biddy,
cum te descurci tu ?
Nu-i aşa; cînd mă întorc seara de la fierărie, toată
lumea vede că mă apuc de învăţătură, dar tu nu înveţi
nici
odată, Biddy.

120
 eu

toate noi, mai departe.

Ce

mmmm.
,a Sî încurcătura mea.
ea după^utor^ddj ^„du-rna^^^
liniştitatara £ fl lmi
^uj.

t ^
Săraca de i l21

ea
 Se gîndea atît de puţin la persoana ei, încît observaţia
mea îi aminti de soră-mea şi © făcu să se scoale şi să se ducă
la ea, să trebăluiască în jurul ei şi s-o aşeze mai bine pe scaun.
Din păcate, e adevărat !
Vezi, spusei eu, trebuie să stăm mai mult de vorbă,
ca pe vremuri, şi trebuie să-ţi cer sfatul mai des ca
înainte.
Hai să ne plimbăm liniştiţi duminica viitoare prin
ţinutul
mlaştinilor, Biddy, şi să stăm de vorbă mai mult.
Pe soră-mea n-o lăsam niciodată singură acasă ; dar în
după-amiaza aceea de duminică, Joe râmase bucuros cu ea, iar
Biddy ieşi împreună cu mine la plimbare. Era vară şi vremea
era frumoasă După ce trecurăm de sat, de biserică şi de ci-
mitir şi ajunserăm în ţinutul mlaştinilor, de unde vedeam pln-
zele corăbiilor care pluteau pe fluviu, eu începui, ca de obicei,
să leg amintirea domnişoarei Havisham şi a Estellei de tot c»
vedeam. Cînd ajunserăm la fluviu, ne aşezarăm pe mal, în
timp ce apa clipocea la picioarele noastre, făcînd ca liniştea
să pară mai adîncă ; mă gîndeam că locul şi timpul erau po-
trivite ca sâ-i dezvălui lui Biddy tainele sufletului meu.
Biddy, spusei eu, după ce 0 pusesem să facâ legămînt
că n-o să-mi dea în vileag taina. Vreau să devin un
gentleman.
O, eu, în locul tău, n-aş vrea ! răspunse ea. Nu cred
că ţi s-ar potrivi.
Biddy, spusei eu cam aspru, am motivele mele !
Tu trebuie să ştii mai bine, Pip ; dar nu crezi că eşti
mai fericit aşa cum eşti acum ?
Biddy, strigai eu nerăbdător, nu sînt deloe fericit aşa
cum sînt acum. Mi~e silă de meseria mea şi de viaţa pe
care
o duc. De cînd am semnat contractul, nimic nu m-a
mulţumit*
Nu vorbi prostii.
Am vorbit prostii ? întrebă Biddy, înălţînd liniştită
din sprîneene. îmi pare rău. N-am vrut. Vreau doar
să te
simţi bine şi să fii mulţumit.
Bine, dar atunci trebuie să înţelegi o dată pentru tot
deauna Biddy ; dacă n-o să duc un alt fel de viaţă decît
cea
pe care o duc acum, n-o să fiu şi nici n-o să pot fi
vreodată
mulţumit, ni doar nenorocit.
Păcat ! spuse Biddy, dînd cu tristeţe din cap.
De fapt, şi eu mă gîndisem de atîtea ori că e păcat, îneît,
în lupta ciudată pe care o duceam necontenit cu mine însumi,
eram pe jumătate gata să vărs lacrimi de supărare şi amără-
ciune, mai ales acum, cînd Biddy dădu grai simţămîntului el

122
şi al meu. Şi-i spusei câ are dreptate şi că ştiam şi eu cn a
păcat, dar că totuşi nu puteam face nimic.
— Dacă aş fi putut să mă statornicesc — îi spusei eu lui
Biddy, smulgînd iarba scurtă de sub mîna mea, aşa cum odată,
demult, îmi smulsesem durerea din păr şi o lovisem de zidul
fabricii de bere — dacă aş fi putut să mă statornicesc şi dacă
ma şi simţi măcar pe jumătate legat de fierărie, cura mă sim
ţeam cînd eram mic, ştiu că ar fi mult mai bine pentru mina.
Atunci, tu, eu şi Joe n-am mai duce lipsă de nimic şi poate
că Joe şi cu mine am fi tovarăşi după ce mi-aş termina eu
ucenicia ; şi poate că aş fi demn de aproprierea ta şi că, pa
banca aceasta, ar sta într-o duminică atît de frumoasă doi
oameni cu totul deosebiţi. Aş fi fost destul de bun pentru tina,
Biddy, ia spune-mi?
Biddy oftă, cu ochii la pînzele de pe apele fluviului, şt
îmi răspunse :
— Da, nu sînt eu prea năzuroasă.
Nu prea suna măgulitor, dar ştiam că Biddy nu voia sâ
m;l jignească.
— Şi în loc de asta, spusei eu smulgînd din nou iarbă
şi mestecînd un fir sau două, vezi ce se întîmplă cu mine i
sînt nemulţumit şi nu mă simt la locul meu, şi, la Urma ur
melor, de ce m-aş sinchisi că sînt necioplit şi grosolan dacă
nimeni nu mi-ar fi spus-o?
Biddy îşi întoarse brusc faţa spre mine şi mă privi mult
mal pătrunzător decît privise corăbiile care pluteau.
— Nu-i nici adevărat şi nici prea politicos din partea celui
care ţi-a zis o, spuse ea întorcîndu -şi din nou ochii spre co
răbii Cine a spus aşa?
Eram buimăcit, fiindcă izbucnisem, fără să mi dau prea
bine seama încotro mă îndreptam. Dar acum era prea tîrziu
ca să mai schimb vorba şi răspunsei :
Domnişoara cea frumoasă de !a domnişoara Havîsharn
e cea mai frumoasă fiinţă din lume ; 0 admir grozav, şi
din
pricina ei aş vrea să ajung un gentleman. După ce
făcui a-
ceasta mărturisire nebunească. începui să arunc în apa
flu
viului iarba pe care o smulsesem, ca şi cum m-aş fi
gîndit să
pleo şi eu în urma ei.
Vrei să devii un gentlemam ca s ă i faci în ciudă sau
Ca să o cîştigi ? mă întrebă Biddy liniştită, după cîteva
clipa
de tăcere.
— Nu ştiu, răspunsei eu posomorit.

123
 *-«■ Căci dacă vrei să-i faci în ciudă, urmă Biddy, eu cred
— dar tu trebuie să ştii mai bine — că mai curînd ai izbuti
dacă nici nu te-ai sinchisi de vorbele ei. Şi dacă vrei s-o cîştigi,
eu cred că nu merită, dar tot tu ştii mai bine.
Tocmai la aceasta mă gîndisem şi eu de atîtea ori. Lucrul
acesta mi se părea şi mie la fel de limpede în clipa aceea.
Par cum puteam eu, un biet flăcău zănatic, de la ţară, să mă
iîereso de acea amăgire minunată, căreia îi cad zilnic pradă
cei mai buni şi cei mai înţelepţi oameni ?
— O fi adevărat tot ce spui tu, îi răspunsei eu lui Biddy,
dar grozav o admir !
După ce-am rostit aceste quvinte, mi-am răsturnat capul
pe spate, mi-am apucat părul cu amîndouă mîinile şi am tras
zdravăn de el. Ştiam tot timpul că nebunia-mea este atît de
prostească şi nelalocul ei, încît aş fi meritat să mă apuc cu
Rima de păr şi să-mi izbesc capul de pietre, ca pedeapsă pen-
tru că aparţinea unui nerod ca mine.
Biddy era fata cea mai înţeleaptă din lume, aşa că nici
nu mai încercă să mă lămurească. îşi puse mîna ei aspră de
atîta lucru, dar atît de mîngîietoare, pe mîinile mele şi mi le
scoase încetişor din păr. Apoi mă bătu uşurel pe umăr, ca să
mă potolească, în timp ce eu plîngeam cu faţa înfundată în
mîneca hainei, întocmai cum făcusem atunci, în curtea fabricii
de bere, cu convingerea nelămurită că cineva, sau toată lumea
-— nu ştiu care din două — mă persecuta îngrozitor.
— Mă bucur de un lucru, spuse Biddy, şi anume că ai
avut încredere în mine, Pip. Şi mă mai bucur de ceva, şi
anume că poţi fi sigur că voi încerca să păstrez încrederea ta
şi s-o merit. Dacă prima ta dăscăliţă ar fi profesoara ta şi acum
(Doamne ! ce mai profesoară, şi cîtă nevoie ar mai avea ehiaj?
ea să fie dăscălită !), cred că ar şti ce lecţie să-ţi predea. Dai
$r fi o lecţie grea, şi tu ţi-ai întrecut de mult profesoara^ iar
acum nu mai are nici un rost să te înveţe. Şi, cu un oftat
liniştit, pe care i-1 smulsesem eu, Biddy se sculă de (pe mal,
epunînd cu o schimbare plăcută şi cu prospeţime în glas i
Mergem mai departe, sau ne întoarcem acasă ?
. — Biddy, strigai eu, sculîndu-mă, luînd-o de gît şi săru-
tînd-o. Am să-ţi spun întotdeauna totul î
Pînă cînd ai să devii un gentleman, spuse Biddy.
Ştii doar că n-o să devin niciodată, aşa că am să-ţi
spun întotdeauna totul. Nu că aş fi eu în stare să-ţi
spun ţie
ţeva nou, pentru că tu ştii tot ce ştkişi eu, cum ţi-arn
spus
ţi deunăzi.

124
 — A ! făcu Biddy aproape în şoaptă, cu ochii la pînzele
de pe fluviu, şi apoi repetă cu aceeaşi schimbare plăcută in
Hlas, ca şi înainte : Mergem mai departe, sau ne întoarcem
acasă ?
I-am răspuns că aş vrea să mergem mai departe şi ara
pornit, în timp ce după-amiaza se topea în amurgul de vară.
Kra foarte frumos. începui să mă întreb dacă, la urma urme
lor, ceea ce făceam acum nu era mai firesc şi mai sănătos
decît să joc „sărăceşte-ţi vecinul" la lumina luminării în odaia
cu ceasornicele încremenite şi să fiu batjocorit de Estella. Mă
gîr.deam ce bine ar fi pentru mine dacă mi-aş scoate-o din
cap, împreună cu toate celelalte amintiri şi trăsnăi. şi daca
m-aş apuca de muncă, hotărît să fac cu plăcere ceea ce aveam
tic făcut, să mă ţin de lucru şi să duc toate la bun sfîrşit. Îmi
spuneam că dacă, în clipa aceea, alături de mine s-ar fi aflat
Estella, nu Biddy, aş fi fost, cu siguranţă, nenorocit. Eram
nevoit să recunosc că, într-adevăr, aşa s-ar fi întîmplat şi îmi
i puneam : „Pip, mare prost eşti !". *
Vorbirăm mult în timpul plimbării, şi în tot ce spunea,
Biddy avea dreptate. Biddy nu jignea niciodată, nu avea
Ioane şi nu era azi una şi mîine alta ; ea ar fi simţit durere
şi nu plăcere dacă m-ar fi îndurerat; mai curînd şi-ar fi rănit
Inima ei decît să mă rănească pe mine. Atunci, cum se făcea
că nu-mi era mai dragă decît cealaltă ?
Biddy, îi spusei eu în drum spre casă, tare aş vrea
să mă lecuieşti I
Şi eu aş vrea ! spuse Biddy.
Dac-aş izbuti să mă îndrăgostesc de tine... nu te superi
că-ţi vorbesc atît de deschis ţie, vechea mea prietena ?
Nu, dragă, nici gînd ! spuse Biddy. Nu te îngriji de
in ine.
—> Dac-aş izbuti, vezi, asta mi-ar trebui mie !
— Dar vezi că n-ai să izbuteşti niciodată !
în seara aceea lucrul nu mi se părea cu neputinţă, aşa
cum mi s-ar fi părut cu cîteva ore mai devreme. Prin urmare,
i im spus că nu sînt chiar atît de sigur că aşa ceva nu se va
Inttmpla. Dar Biddy îmi spuse că'ea e sigură, şi o spuse cu
hotfirire. In sufletul meu ştiam că are dreptate, şi totuşi îi luai
In nume de rău că era atît de sigură cu privire la acest lucru.-
In apropiere de cimitir trebui să trecem un dig şi să ur-
efim cîteva trepte din preajma unui stăvilar. De lîngă o por-
tiţă, sau din păpuriş, sau din spatele unei băltoace cu apa stă-
tută şi noroioasă, răsări deodată bătrînul Orlick.

125
 Sănătate ! bombăm el. Unde vă duceţi ? .
Unde să ne ducem ? Acasă.
Bine, spuse el ; să mă jupoaie pe mine de viu dacă
nu vă duc acasă !
Pedeapsa de a fi jupuit de viu era una dintre presupu-
nerile lui favorite. Nu prea dădea el vreun înţeles precis a-
cestei expresii, după cîte ştiu eu, dar o întrebuinţa, ca şi aşa-
zisul lui nume de botez, ca o insultă adusă omenirii şi ca să
sugereze oamenilor ceva foarte neplăcut. Cînd eram mic, a-
veam credinţa că dacă Orlick m-ar jupui vreodată pe mine,
ar face-o cu un cîrlig ascuţit şi bine răsucit.
Biddy nu voia ca Orlick să vină cu noi şi îmi spuse în
şoaptă :
— Să nu vină cu noi; nu pot să-1 sttfăr.
Cum nici eu nu-1 puteam suferi, îmi îngădui! să-i spun
că-i mulţumim, dar că nu e nevoie să ne însoţească. El primi
această informaţie cu un hohot de rîs şi rămase în urmă, apţii
porni, bălătănindu-se, la o mică distanţă în urma noastră.
Eram curios să ştiu dacă Biddy bănuia că Orlick ?ra
amestecat în încercarea de asasinat, despre care sorâ-rnea nu
fusese niciodală în stare să ne dea vreo lămurire, şi o întrebai
de ce nu poate să-1 sufere.
— O, răspunse ea, uitîndu-se în urmă la Orlick, are
venea bălăbănindu-se, fiindcă m i e teamă că mă place !
—_ Ţi-a spus el vreodată că te place ? întrebai eu indignat.
— Nu, spuse Biddy, uitîndu-se din nou în urmă. dar da
cîte ori dă. cu ochii de mine, începe să ţopăie în faţa mea.
Oridt de nouă şi de ciudată mi se părea această dovadă
de dragoste, nu pusei nici o clipă la îndoială exactitatea in-
terpretării.
Eram foarte înfierbîntat de vestea că Orlick îndrăznea
să o admire pe Biddy, atît de înfierbînfat, de parcă aş fi fost
chiar eu insultat.
Dar pe tine nu te supără, nu-i aşa ? întrebă Biddy,
liniştită.
Nu, nu mă supără; doar că nu-mi place.
Nici mie, spuse Biddy. Dar nici nu te supără.
Sigur, spusei eu, dar să ştii că aş avea o plăcere proastă
despre tine, Biddy, dacă ar face-o cu încuviinţarea ta.
Din seara aceea eram mereu cu ochii la Orlick şi, de cîte
ori î se oferea prilejul de a ţopăi în faţa lui Biddy, mă aşezam
înaintea lui, ca să-i stric demonstraţia. Orlick prinsese rădă-
cini în atelierul lui Joe din cauza simpatiei neaşteptate pe

12u
care i-o arăta soră-mea; altfel, aş fi încercat să-1 scot din
casa noastră. El înţelese foarte bine gîndurile mele şi le răs -
punse în consecinţă, după cum am avut priljul să aflu mai
tîrziu.
Şi, ca şi cum mintea mea n-ar fi fost destui de tulburată
şi pînă atunci, i-am mărit de mii de ori tulburarea, deoarece
In anumite stări sufleteşti şi în anumite anotimpuri, îmi apă-
roa limpede că Biddy era de nenumărate ori mai bună decît
Estella şi că nu aveam de ce să mă ruşinez cu viaţa aceea
simplă, de muncă cinstită, pentru care mă născusem, căci ea
îmi oferea destule mijloace de a fi fericit şi de a mă respecta
pe mine însumi. în zilele acelea eram sigur că înstrăinarea
mea de Joe şi de fierărie trecuse şi că eram pe calea cea bună,
care mă ducea spre tovărăşia cu Joe şi spre viaţa cu Biddy,
cînd, deodată, mă fulgera cîte o amintire tulburătoare din
timpul cînd mă duceam la domnişoara Havisham, o amintire
care venea ca o săgeată pustiitoare şi-mi răscolea iarăşi toate
gîndurile. Durează mult pînâ să-ţi aduni gîndurile răscolite,
şi adeseori, înainte de-a apuca să le adun cu trudă, ele se
risipeau care încotro, fiindcă îmi trăsnea deodată prin minte
că poate domnişoara Havisham va avea grijă pînă la urmă de
soarta mea după ce-mi voi sfîrşi ucenicia.
Dacă ucenicia mea s-ar fi terminat atunci, cred că tot
atît de nedumerit aş fi fost. Dar ea n-a ajuns niciodală pînă
la termenul care-i fusese hotărît, căci o aştepta un sfîrşit tim -
puriu, după cum vreau să vă povestesc.

CAPITOLUL 18
Era într-o sîmbătă seara, în cel de al patrulea an al uce -
niciei mele la Joe.
La „Barcagii veseli", un grup de oameni stăteau în jurul
focului şi-1 ascultau cu luare-aminte pe domnul Wopsle, care
citea ziarul cu glas tare. Mă aflam şi eu printre ei.
Avusese loc o crimă despre care se vorbea mult, şi dom -
nul Wopsle nu vedea decît sînge în faţa ochilor. Gusta fiecare
adjectiv înfiorător din descrierea crimei şi se confunda cu
flecare martor din timpul instrucţiei. „Sînt pierdut", gemea
el slab, ca victima, sau, asemeni ucigaşului, urla eu cruzime i
„Ţi-arăt eu ţie!". Dădea certificatul medical, imitîndu-1 în
bfitaie de jjoo pe medicul satului ; fluiera şi se clătina ca bă-

127
 trîfiul paznic de la barieră, care auzise lovitura, şi o făcea
pe paraliticul în aşa- hal, încît începeai să te îndoieşti dacă
martorul era întreg la minte. în mîinile lui Wopsle judecătorul
de instrucţie devenea Tiraon din Atena', iar grefierul, un
adevărat Coriolan 2 . Se distra grozav, iar noi se distram cu
toţii, simţindu-ne nespus de bine. In această stare sufletească
atît de plăcută, ajunserăm şi la verdictul de omor premeditat.
De-abia atunci am dat cu ochii de un domn străin de ţinutul
nostru, care se sprijinea de spătarul unei bănci din faţa mea
şi privea. Avea o privire dispreţuitoare şi îşi muşca partea
laterală a degetului arătător în timp ce observa oamenii.
— Bine, îi spuse el domnului Wopsle, după ee acesta
sfîrşi cu cititul. Le-ai potrivit toate după placul dumitale,
nici nu mă îndoiesc !
Toţi cei de faţă tresăriră şi ridicară ochii, ca şi cum 1 ar
fi văzut pe ucigaş. Străinul îi privea pe toţi cu ochii lui reci
şi batjocoritori.
Vinovat ? Eşti sigur ? spuse el. Ia spune, hai!
Domnule, răspunse domnul Wopsle, fără să fi avut
cinstea de a vă cunoaşte, spun : Vinovat!
La aceste vorbe, prinserăm cu toţii curaj şi încuviinţa-
răm cu un murmur.
— Ştiam eu că ai să zici aşa, spuse străinul. Ştiam. Ţi-am
• şi spus Dar acum îţi pun o întrebare : Ştii oare că în Anglia
legea presupune că orice om e nevinovat pînă cînd i se do-
vedeşte vina ? ■ .
— Domnule, începu Wopsle, eu, ca englez...
— Lasă, spuse străinul, muşcîndu-şi arătătorul şi aţin-
tindu-şi ochii asupra lui Wopsle. Nu te feri de întrebare. Ştii,
saa nu ştii ? Care din două ?
Stătea cu capul şi cu trupul aplecate într-o parte, între-
bător şi ameninţător, şi înainte de a-şi muşca din nou de-
getul, şi-1 îndreptă spre domnul Wopsle, ca şi cum ar fi vrut
să-l arate oamenilor.
— Ei ? făcu el. Ştii, sau nu ştii ?
" — Sigur că ştiu, răspunse domnul Wopsle.
1
Tipul mizantropului dezamăgit de lume, din drama cu acelaşi nume cie
Shaîcespeare (scrisă în 1G07). J Calus Marcius Coriolan (secolul al V-lea
I. e. n.), general roman, tipul
patricianului crgoljţos, care a pornit război împotriva propriului său
popor î personaj principal din drama istorică Coriolan (1608) de Shrdus-
pcare.

128
 — Sigur că ştii. Atunci de ce n-ai spus asta de la început ?
Acilm să te mai întreb ceva, spuse el, luîndu-1 în primire
pe domnul Wopsle, ca şi cum ar fi avut vreun drept asupra
lui. Ştii că nici unuia din martori nu i s-â luat interogatoriul
în contradictoriu 1 ?
Domnul Wopsle începu : .
— Pot doar să spun...
Dar strănul i-o reteză :
— Ce ? Vrei să-mi răspunzi la întrebare ? Da, sau nu ?
Stai să. te mai întreb ceva. Şi îşi îndreptă din nou degetul
spre el. Fii atent : îţi dai sau nu seama că nici unuia dintre
martori nu i s-a luat încă interogatoriul în contradictoriu ?
Nu vreau de la dumneata decît un singur cuvînt : da, sau nu ?•
Domnul Wopsle şovăi, şi noi începurăm să ne facem o
părere cam proastă despre el,,
Hai! spuse străinul. Te ajut eu. Nu meriţi ajutor,
dar te ajut. Uită-te la ziarul pe care-1 ţii în mînă. Ce ziar e ?
Ce ziar e? repetă domnul Wopsle. ifitîndu-se la ziar
cu o privire pierdută.
Este oare ziarul din care citeai adineauri ? urmă stră
i n u l cu glasul lui batjocoritor şi bănuitor
—. Sigur,
— Sigur. Acum uită-te la ziar şi spune-mi dacă scrie
. i c ol o desluşit cum că inculpatul a declarat că sfătuitorii lui
II I a u îndemnat să-şi rezerve apărarea pentru mai tîrziu.
Tocmai asta citeam acum, se apără domnul Wopsle.
Nu interesează ce citeai acum, domnule ; nu te întreb
< e citeşti acum. Poţi să citeşti şi Tatăl nostru de-a-ndaratelea,
clacă vrei, şi poate că ai şi făcut-o pînă acum. Uită-te la ziar.
Nu, nu, prietene, nu în capul cattoanei, jos, jos, ştii bine ce
vreau să spun. (începurăm cu toţii să vedem că domnul Wop-
slc încearcă să scape). Ei* ai găsit X
Da, aici e, sptfse domnul Wopsle.
Acum urmăreşte pasajul acela şi spune-ne dacă nu.
scriu lămurit cum că inculpatul a declarat că sfătuitorii lui
legali l-au îndrumat să-şi rezerve apărarea pentru mni tîrziu
Pricepi despre ce este vorba ?
Domnul Wopsle răspunse :
— Nu scrie chiar cu cuvintele acestea.
— Nu cu cuvintele astea? repetă străinul cu asprinii in glas
Dar înţelesul e acelaşi ?
juridic : confruntarea celor d<

Morile speranţe — c. 5 12P

 Da, spuse domnul Wopsle.
Da, repetă străinul, uitîndu-se la cei din jurul lui. cu
mîna dreaptă întinsă către martorul Wopsle Şi acum vă
în
treb pe voi : ce părere aveţi despre cugetul unui om care,
cu
ziarul în faţa ochilor, poate să mai pună capul pe pernă
şi sâ
doarmă liniştit după ce a dat numele de criminal unui
semen
de-al său care n-a fost încă audiat ?
începurăm cu toţii să bănuim că domnul Wopsle nu era
chiar omul pe care-1 crezusem noi ; vedeam că-şi dă arama
pe faţă.
— Şi acest om, nu uitaţi, urmă străinul, aruncîndu-şi de
getul cu putere înspre domnul Wopsle, acest om ar putea să
fie jurat în procesul acesta; şi după ce se va fi făcut bine
de rîs, se va întoarce în sînul familiei şi va dormi liniştit, deşi
a jurat că va judeca drept şi cu cinste procesul dintre ma-
jjestatea-sa regele şi prizonierul de pe banca acuzaţilor şi că va
da o sentinţă dreptă, în conformitate cu dovezile, aşa să-i ajute
Dumnezeu !
Eram cu toţii adînc convinşi că nenorocitul de Wopsle
mersese prea departe şi că ar face mai bine să se oprească din
sminteala lui cît mai eră timp.
Străinul părăsi locul din spatele băncii, cu un aer de
autoritate netăgăduită şi cu mişcări care te făceau să crezi că,
dacă ar fi vrut, ar fi putut da în vileag taine neştiute despre
fiecare om în parte ; îşi făcu loc în spaţiul dintre cele două
bănci şi rămase în picioare în faţa focului, cu mîna stingă în
buzunar şi muşcîndu-şi arătătorul mîinii drepte.
După anumite informaţii pe care le-am primit, spuse
el uitîndu-se la noi, care tremuram în faţa lui, sînt
îndrep
tăţit să cred că printre voi se află un fierar cu'numele
de
Joseph sau Joe Gargery. Care-i omul acela ?
Aici e omul ! spuse Joe.
Cu un semn, străinul îl făcu să se ridice de pe locul lui,
şi Joe se duse spre el.
Ai un ucenic, urmă străinul, cunoscut sub numele de
Pip ? E aici ?
Aici sînt ! ara strigat. '
Străinul nu mă recunoscu, dar eu ştiam că e domnul pa
care-1 întîlnisem pe scară cînd mă dusesem a doua oară la
domnişoara Havisham. îl recunoscusem din clipa în care îl
văzusem privind peste spătarul băncii, şi acum, cînd stăteaifi
în faţa lui şi-i simţeam mîna pe umărul meu, verificam cv| de-
amănuntul capul lui mare, obrazul negricios, ochii înfun-

130
daţi, sprîncenele negre şi stufoase, lanţul mare al ceasului,
petele negre din Jocul bărbii şi al favoriţilor şi adulmecam
mirosul de săpun parfumat pe care-1 împrăştia mâna lui mare.
— Vreau să stau de vorbă cu voi doi într-un loc mai
retras, spuse el, după ce avusese răgazul să mă măsoare mai
bine. O să dureze mai mult. Poate că ar fi mai bine să ne
ducem acasă la dumneata. N-aş vrea să vă spun aici ce am de
spus ; pe urmă, o să împărtăşiţi prietenilor voştri atît cît cre
deţi de cuviinţă. Nu mă priveşte.
In mijlocul unei tăceri pline de mirare, ieşirăm toţi trei
de la „Barcagii veseli" şi n%. îndreptarăm spre casă, la fel de
tăcuţi şi miraţi. în timpul drumului, străinul îmi arunca din
cînd în cînd cîte o privire, alteori îşi muşca degetul. In apro-
pierea casei, Joe îşi făcu socoteala că ocazia va fi solemnă şi
ceremonioasă şi porni înainte, ca să deschidă uşa de la intrare.
Discuţia noastră avu loc în salonaşul de musafiri, slab luminat
de o singură luminare.
Mai întîi, străinul se aşeză la masă, trase luminarea spra
el şi se uită în carnetul lui la nişte socoteli. Apoi puse la o
parte carnetul, împinse luminarea şi se uită prin întuneria
la Joe şi la mine, ca să ne deosebească" unul de altul.
— Numele meu, începu el, este Jaggers şi sînt avocat la
Londra. Sînt destul de cunoscut. Am ceva de tratat cu voi,
0 chestiune foarte ciudată, şi vă spun de la început că nu vin
din partea mea. Dacă mi s-ar fi cerut părerea, n-aş fi fost azi
aici. Dar nu mi s-a cerut şi, prin urmare, mă vedeţi aici. Fag
ceea ce-am de făcut în calitate de agent de încredere al altuia.
Nici mai mult, nici mai puţin.
■ Fiindcă din locul unde stătea nu putea să ne vadă prea
bine, se sculă, îşi aruncă un picior peste spătarul scaunului
şi râmase aşa, cu un picior pe scaun şi cu celălalt pe pămînt.
Ei bine, Joseph Gargery, am însărcinarea de *a te scăpa
de flăcăul ăsta, ucenicul tău. Te-ai împotrivi ca, la
cererea lui
şi spre binele lui, să anulezi contractul ? N-ai cere
nimic
pentru aceasta ?
Să mă ferească Dumnezeu să cer ceva pentru a sia
In calea lui Pip! spuse Joe. holbîndu-şi ochii.
r— E foarte pios, ce spui : „Să mă ferească Dumnezeu",
dur nu asta interesează acum, răspunse domnul Jaggers. în-
trebarea este ; ceri ceva ?
— Răspunsul meu este nu, spuse Joe sever.
Mi se părea că domnul Jaggers se uită la Joe ca şi cum
1 ar fi socotit neghiob de dezinteresat ce era. Dar mirarea şi

131
curiozitatea care îmi tăiau răsuflarea mă făceau să fiu prf>a
zăpăcit ca să pot spune cu siguranţă acest lucru.
— Foarte bine, spuse domnul Jaggers. Să ţii minte vor
bele dumitale şi să nu încerci să le întorci mai tîrziu.
. — Cine vrea să întoarcă vorba ? spuse Joe.
. — Nu spun câ vrea cineva. Ai un cîine "păzitor ?
Ba am un dine păzitor.
Să nu uiţi că lăudăroşenia e un bun cîine păzitor, dar
că mai bine te ape j ri cu statornicia. Să nu uiţi asta, te
rog,
repetă domnul Jaggers închizînd ochii şi dînd din cap
spre
Joe, ca şi cum i-ar fi iertat vreua păcat. Acum să ne
îtoarcem
la flăcăul ăsta. Ceea c<? trebuie să-ţi spun este că-1
aşteaptă
mari speranţe.
Joe şi cu mine rămăseserăm cu gura căscată şi ne uitarăm
unul la altul.
— Sînt însărcinat să-i comunic, spuse domnul Jaggers,
zvîrlind degetul într-o parte, spre mine, că va intra în posesia
unei averi frumuşele Mai departe : este dorinţa posesorului
de astăzi al acestei averi ca băiatul să fie scos numnidecît din
viata pe caro> o duce şi din locul acesta şi să fie educat pentru
a deveni un gentleman. într-un cuvînt, să fie educat ca un
tînăr cu mari speranţe !
Visul mi se împlinea ; închipuirea mea nebună era depă-
şită de realitatea vie ; domnişoara Havisham voia să-mi pre-
gâl ească un viitor măreţ.
— Acum, domnule. Pip, urmă avocatul, îţi spun dumitale
ce mai am de spus. Mai întîi, trebuie să ştii că persoana de la
care deţin aceste instrucţiuni doreşte să porţi întotdeauna ru-
mele de Pip. Nădăjduiesc că n-ai să socoteşti această condiţie
uşoară drept o piedică în calea marilor speranţe care te aş
teaptă. Dar, dacă ai ceva de spus, spune acum.
inima-mi bătea atît de repede şi urechile îmi vijiiau aşa
de tare 1 . îneît cu greu am izbutit să bîigui că n-aveam nimic
de spus.
- Cred şi eu ! In al doilea rînd, trebuie să înţelegi, dom-
nule Pip, că numele mărinimosului dumitale binefăcător va
răm ne o mare taină pînă cînd persoana despre care vorbesc
va crede de cuviinţă să-1 dezvăluie. Sînt împuternicit să-ţi spun
că persoana aceasta are de gînd să ţi-1 dezvăluie ea cea dintîi,
prin viu grai. Cînd şi unde va fi dus la îndeplinire acest gînd,
nu pot spune ; nimeni nu poate spune. Poate peste mulţi ani.
Dar trebuie să înţelegi bine că îţi este cu desăvîrşire oprit sj
faci orice fel de cercetări, să pomeneşti vreun cuvînt cit de

132
depărtat sau să faci vreo aluzie unei persoane ca fiind per-
Boana aceea în toată această perioadă cît vei ţine legătura cu
mine. Dacă ai vreo bănuială în sufletul dumitale, păstreaz-o
pentru dumneata. Nu interesează care sînt pricinile acestei
oprelişti. S-ar putea să fie foarte puternice şi foarte grave
şi s-ar putea să nu fie decît o taină, Nu-i treaba dumitale să
cercetezi. Acestea sînt condiţiile. Acceptarea acestor condiţii
de către dumneata şi făgăduiala că ai să le urmezi sînt singu-
rele lucruri cu care mai sînt însărcinat de persoana eare mi-a
dat aceste instrucţiuni, pentru care nu sînt nicidecum răspun-
zător. De la această persoană vin marile speranţe despre care
ţi -am vorbit, şi taina aceasta n-o ştim decît noi doi. încă o dată,
condiţiile nu sînt atît de grele încît să fie o piedică în înainta-
rea dumitale, dar dacă ai ceva de spus, spune acum. Verbeşte !
Şi din nou am bîiguit, cu mare greutate, că n-aveam nimio
de spus.
— Cred şi eu ! Şi acum, domnule Pip, am terminat cu
condiţiile. (Cu toate că-mi spunea „domnule Pip" şi începuse
să se apropie de mine, tot nu se lepădase de aerul lui bănui
tor şi ameninţător ; tot mai închidea uneori ochii şi, în timp
ce vorbea, mă arăta cu degetul, ca şi cum ar fi vrut să spună
că de-ar vrea, ar putea să dezvăluie despre mine tot felul de
lucruri dezonorante) Ajungem acum la simple amănunte prac
tice. Trebuie să ştii că. deşi întrebuinţez atît de des cuvîntul
„speranţe", nu eşti înzestrat numai cu speranţe. în mîna mea
se află, acum, o sumă de bani care va ajunge din belşug pentru
educaţia şi întreţinerea dumitale. Te rog să mă socoteşti tu
torele averii dumitale Nu, nu, făcu el, fiindcă aveam de gînd
sa-i mulţumesc, îţi spun de la început că sînt plătit pentru
Serviciile pe care le fac, altfel nici nu le-aş face. S-a găsit de
cuviinţă că trebuie să primeşti o educaţie mai bună, în eon-
formitrtle cu noua dumitale situaţie, şi s-a socotit câ probabil
' ■ . crede necesar şi important să te bucuri numaidecît de a-
coste foloase. ,
I-am spus că le dorisem întotdeauna.
Nu importă ce ai dorit dumneata rntotdeauna, dom-
n u l e Pip, răspunse el Să nu ne depărtăm de subiect. Ajunge
■ .1 le doreşti acum. Mi ai răspuns că eşti gata să i n t r i nusr-ai-
dccît sub protecţia unui tutore? Aşa ai spus ?
Am b'îlbîit că da.
Bine. Acum trebuie să mă interesez de guşti • • ' du-
mlţale. Nu cred că este înţeles acest lucru, i .

amâ,
dar aşa am fost însărcinat să fac. Ai auzit vreodată
jin-

133
du-se de vreo persoană pe care ai prefera-o ca tutore în locul
alteia ?
Nu auzisem niciodată de nici un tutore în afară de Biddy
şi de mătuşa domnului Wopsle, aşa că i-am dat un răspunâ
negativ.
Există o persoană despre care am cunoştinţă şi carş
cred că ar fi potrivită pentru scopul nostru, spuse
domnul
Jaggers. Totuşi, nu ţi-o recomand, bagă de seamă, căci
eu nu
recomand niciodată pe nimeni. Domnul despre care
vorbeso
este un oarecare domn Matthew Pocket.
A!
Prinsei numaidecît numele. Ruda domnişoarei Havisham,
Domnul Matthew, despre care vorbeau domnul şi doamna Ca-
milla. Matthew, al cărui loo trebuia să fie la căpâtîiul domni -
şoarei Hawisham cînd ea va fi întinsă. în rochia ei de mireasă,
pe masa de nuntă.
— Cunoşti acest nume ? întrebă domnul Jaggers, uitîn-
du-se viclean la mine şi închizînd ochii, în timp ce aştepta
răspunsul.
I-am răspuns că auzisem de numele acela.
— O ! spuse el. Ai auzit! întrebarea e : ce părere ai ?.
îi spusei sau încercai să-i spun că îi eram foarte îndato
rat pentru recomandaţie...
— Nu, tinere ! îmi tăie el vorba, clătinînd foarte rar din
capul lui mare. Mai întîi, reculege-te !
Fără să mă reculeg, îi spusei din nou că îi eram foarte
îndatorat pentru_ recomandaţie...
— Nu, tinere ! îmi tăie el vorba din nou, clătinînd din
cap, încrutîndu-se şi zîmbind în acelaşi timp. Eşti prea tînăr-
ca să mă duci, Cu mine nu merge. Recomandaţie nu e cuVîntul
potrivit, domnule Pip, încearcă alt cuvînt.
Mă îndreptai şi spusei că îi eram foarte îndatorat fiindcă
pomenise de domnul Matthew Pooket...
— Aşa-i mai bine ! strigă domnul Jaggers.
Şi eu adăugai că aş fi bucuros să-1 cunosc pe acest domn
în calitate de tutore.
— Bine. Ai sâ-1 cunoşti chiar la el acasă. Totul va fi
pregătit şi-1 vei vedea mai întîi pe fiul lui de îndată ce vei
sosi la Londra. Cînd vrei să vii la Londra ?
Cu ochii la Joe, care stătea nemişcat şi privind în gol, i-
am răspuns că pot veni numaidecît.
 — Mai întîi, spuse domnul Jaggers, ar trebui să-ţi îad
nişte haine noi, dar nu haine de lucru. Să zicem că de azi într-Q
•âptămînă. Ai să ai nevoie de bani. Să-ţi las douăzeci de livre î
Scoase cu răceală din buzunar un portofel lunguieţ, numără
banii pe masă şi-i împinse spre mine. De-abia acum îşi ridieâ
piciorul de pe scaun. Şedea călare pe scaun cînd îmi împinse
banii şi-şi legăna portofelul, cu ochii la Joe.
Ei, Joseph Gargery ? Ai amuţit?
Am amuţit! spuse Joe cu hotărîre.
Ne-am înţeles. Nu vrei nimio pentru dumneata. Nu
uiţi?
Ne-am înţeles, spuse Joe. Şi înţeles rămîne. Şi aşa să
dTle întotdeauna!
Dar ce-ai spune, îl întrerupse domnul Jaggers, legănînd
portofelul, ce-ai spune dacă aş fi primit instrucţiuni să-ţi
dau
ceva drept despăgubire ?
Despăgubire pentru ce ? întrebă Joe.
Pentru că te lipseşti de serviciile lui.
Joe puse mîna pe umărul meu cu o atingere uşoară, da
femeie. De atunci m-am gîndit adeseori la el, la amestecul
acela de putere şi duioşie care exista în el, ca la un ciocan eu
aburi care poate strivi un om sau poate atinge o coajă de oti
fără s-o spargă.
— Cu dragă inimă, spuse Joe, îl las pe Pip să plece din
Kerviciu şi să meargă pe drumul care duce la cinste şi avere.
Mi-e greu să spun în cuvinte, dar crezi dumneata că banii
mă pot despăgubi de pierderea copilului ? Intîmplă-se ce s-o
tntîmpla cu fierăria, doar mi-era cel mai bun prieten !
O, dragul meu Joe, pe care eram atît de bucuros să-1 părăsesc
şi faţă de care am fost atît de nerecunoscător ! Te văd şi
acum acoperindu-ţi ochii cu braţele tale muşchiuloase de
fierar ; te văd şi acum gîfîind şi ţi-aud glasul stins. Bunul,
dragul, credinciosul meu Joe ! Şi acum rnai simt pe braţuj
meu tremurul drăgăstos al mîinn. tale, atît de solemn, de parcă
ii fost fîlfîitul unei aripi de înger.
L-am încurajat atunci pe Joe, Eram pierdut în labirintul (.iei
care mă aştepta şi nu eram în stare să regăsesc poterile
lăturalnice pe care noi doi le străbătusem împreună. L-am rugat
să se mîngîie cu gîndul că fusesem totdeauna cei mai buni
prieteni (cum zicea el) şi că vom rămîne întotdeauna cei mal
buni prieteni (cum ziceam eu). Joe îşi frecă ochii cu în-
Cheletura mîinii lui libere, ca şi cum ar fi vrut să şi-i scoată, |
l nu mai spuse nimic.

135
 Domnul Jaggers se uita la toate acestea ca un om care ei
recunoscut în Joe pe prostul satului şi în mine pe îngrijitorul
lui. După aceea spuse, cîntărind în mînă portofelul, pe care
acum nu-1 -mai legăna :
— Ei, Joseph Gargery, te previn că asta-i ultima oară.
Nu umbla cu fofîrlica cu mine ! Dacă ai de gînd să primeşti
darul pe care am însărcinarea să ţi-1 dau, vorbeşte, şi al tău
e! Dacă, dimpotrivă, ai 4e gînd.,. ■- -
Aci, spre marea lui uimire, fu oprit de Joe, care se repezi
bruso la el, cu gînduri foarte războinice :
— Am de gînd să-ţi spun, ţipă Joe, că dacă vii în casa
mea ca să mă aţîţi şi să mă cicăleşti, poţi să ieşi afară ! Şi ca
dacă eşti bărbat, atunci poţi să răniri ! Cînd spun eu o vorbă,
atunci aşa rămîne, să ştiu de bine că mă doboară cineva!
îl trăsei, deoparte pe Joe,'care., într-o clipă, se îmblînzi,
spunîndu-mi, de data aceasta mie, cu un glas îndatoritor, ce
aducea cu un avertisment politicos şi puţin dojenitor adresat
tuturor acelora pe care i-ar putea interesa această chestiune,
că nu voia să fie aţîţat şi cicălit în casa lui. ;în timpul izbuc-
nirii lui Joe, domnul Jaggers se sculase şi se apropiase cu
spatele de uşă? Fără să arate nici cea mai mică intenţie de
a se întoarce înapoi în odaie, făcu do Ui uşă urările de rămas
bun cam în felul următor :
— Dragă domnule Pip, avînd in vedere eă urmează să
devii un gentleman, cred că, cu cît vei părăsi mai curînd a~
ceasta casă. cu atît e mai bine Rămîne pentru de azi într-o'
-săptămînă, şi, între timp, îţi voi trimite adresa mea Poţi sâ
iei brişcă de la oficiul do trăsuri din Londra, şi ea o să te
ducă chiar pînă la mine Trebuie să înţelegi ca n-am nici uri
ifel de părere cu privire la sarcina pe x care o îndeplinesc. Sînt
plătit pentru aceasta şi o jac ca atare Trebuie neapărut sa.
înţelegi acest lucru ! Neapărat I .'„•■•
îşi îndreptă degetul spre noi şi cred că ar fi vorbit mai
departe, dai- i se păru că ffoe este primejdios şi plecă.
îmi trecu prin minte un gînd care mă făcu să alerg după
el, în^ timp ce cobora spre „Barcagiii veseli", unde îl aşteptft
o trăsură tocmită cu ora.
— Tertaţi-mă, vă rog, domnule Jaggers.
' — Ei, făcu el, întoreîndu-se, ce s-a întîmplat ?
.— Vreau să fiu cinstit şi să vă urmez sfaturile, aşa că
m-am gîndit că ar fi mai bine să vă întreb. Aţi avea ceva îm
potrivă Oîică, înainte du a pleca, mi-aş lua rămas bun de U»
oaineuii din ţinui pe t are i cunosc ? ,

13C
 — Nu, spuse el, privindu-nui ca şi cum î-ar ti venit greu
a înţeleagă.
—- Nu numai din sat, ci şi din partea de sus a oraşului.
— Nu, spuse el. N-am nimic împotrivă.
I-am mulţumit din nou şi am alergat înapoi spre casă.
Am descoperit'că Joe încuiase uşa de la intrare şi părăsise
salonaşul, iar acum şedea lîngă locul din bucătărie, cu palmele
pe genunchi, privind ţintă la tăicunii aprinşi. Mă aşezai şi eu
în faţa focului, cu ochii la tăciuni, şi mult timp nici unul din
noi nu spuse o vorbă,
Soră-mea şedea pe scaunul cu perne din colţ, Biddy îm-
pletea în faţa focului, iar Joe şedea .alături de Biddy, şi eu,
alături de Joe, chiar în colţul din faţa surorii mele. Cu cît
mă uitam mai mult la tăciunii care străluceau, cu atît mai
(jrcu îmi venea să mă uit la Joe ; cu cît tăcerea se prelungea,
cu atît mai greu îmi venea să vorbesc.
în cele din urmă, izbucnii :
— Joe, i-ai spus lui Biddy?
Nu, Pip, răspunse Joe, tot cu ochii la foc şi ţinîndu-şl
bine genunchii cu mîinilc. Te-am aşteptat pe tine, Pip,
Mai bine i-ai fi spus tu, Joe.
~ Pip e un domn cu un viitor mare în faţa lui, spuse
Joe, şi Dumnezeu să-i ajute !
Biddy scăpă lucrul din mînă şi se uită la mine. Joe îşi
mnchii lipiţi şl se uita şi el la mine. Eu mă uitam la
amîndoi. După cîteva clipe de tăcere, amîndoi mă felicitară,
Dar în felicitările lor era o umbră de tristeţe pe care eu o
bimţeam
Luai asupra mea faptul de~a-i face cunoscuta lui Biddy
(şi prin Biddy, lui Joe) obligaţia solemnă de a nu şti nimic
şi de a nu spune nimic despre cel care-mi făurise norocul,
obligaţie care-i privea şi pe prietenii mei. Totul va ieşi la
Iveală la timpul său, le-am spus eu, dar pînă atunci nimeni nu
trebuia să afle altceva decît că mă aşteptau mari speranţe din
partea unui binefăcător necunoscut. Biddy dădi* gînditoare
din cap, cu ochii la foc, şi începu să lucreze din nou, spunînd
a avea grijă să se întîmple aşa, şi Joe, care tot îşi mai
genunchii cu mîinile, zise şi el s „Sigur, sigur, şi eu o să »m
grijă, Pip", şi apoi mă felicitară din nou, arâtîndu-se nespus de
uimiţi la gîndul că voi deveni un gentleman, ceea ce
nu prea îmi plăcea.
După aceea, Biddy îşi dădu toată osteneala ca s-o
facă I x< soră-mea să înţeleagă ce se întîmplase. Eram
încredinţat
jr 137
că sforţările ei erau zadarnice. Soră-mea rîdea şi dădea mereij
din cap, ba chiar repeta, după Biddy : „Pip" Şi „Avere". Daj?
mâ îndoiesc că aceste cuvinte erau pentru ea altceva decît
nişte vorbe goale. Şi mi-e greu să-mi închipui ceva mai jalnio
decît starea minţii ei pe atunci.
N-aş fi crezut niciodată că se va întîmpla aşa dacă nu as
fi trecut prin toate acestea, dar, în timp ce Joe şi Biddy îşi
recîştigau veselia, eu eram din ce în ce mai mohorît. Fără
îndoială, n-aş putea spune că eram nemulţumit de soarta mea j
dar, cine ştie ? poate că, fără să-mi dau seama, eram nemul-
ţumit de mine însumi.
Atîta ştiu, că stăteam cu cotul sprijinit de genunchi şi cu
faţa în palme, privind focul, în timp ce ei doi vorbeau despre
plecarea mea, despre ce vor face fără mine şi despre alta
lucruri de felul acesta. Şi de cîte ori întîlneam privirea, mai
caldă ca oricînd, a vreunuia din ei (şi se uitau mereu la mine,
mai ales Biddy), mă simţeam jignit, ca şi cum aş fi citit neîn-
credere în ochii lor. Cu toate că, Dumnezeu mi-e martor, n-au
rostit nici o vorbă şi n-au făcut nici un gest de neîncredere.
în vremea aceea aveam obiceiul ca în fiecare seară să mă
scol de pe scaun şi să privesc prin uşa deschisă ; căci uşa bu-
cătăriei noastre dădea de-a dreptul afară, în noapte, şi în serile
de vară stătea deschisă, ca să intre aerul înăuntru. Mă tem
că stelele spre care îmi înălţăm ochii mi se păreau neînsem-
nate şi umile, căci îşi aruncau privirile asupra lucrurilor simple
în mijlocul cărora îmi petreceam eu viaţa.
Sîmbătă seara ! spusei cînd ne aşezarăm la cina noas
tră, alcătuită din pîine, brînză şi bere. Încă cinci zile, şi
o să
fiu în ajun de plecare ! Or să treacă repede.
Da. Pip, spuse Joe, şi glasul lui, care ieşea din cana
bere, suna a gol. O să treacă repede zilele acestea.
Or să treacă repede, repetă Biddy.
Ştii, Joe, m-am gîndit că luni, cînd o să cobor în ©raş
pentru hainele cele noi, să-i spun croitorului că vin
să le
îmbrac la el, sau să mi le trimită la domnul
Pumbleehook.
N-ar fi foarte neplăcut ca să se holbeze la mine toată
lumea
din sat ?
Poate că domnul şi doamna Hubble ar dori şi ei să te
vadă cum arăţi îmbrăcat ca un domnişor. Pip, spuse
Joe,
tăindu-şi sîrguincios o bucată de pîine, Vuînd-o în palma
mîinii
stingi şi punîndu-şi pe ea brînză ; se uita la mîncarea
mea
neatinsă, ca şi cum s-ar fi gîndit la vremurile cînd ne
luam

138
 a întrecere cu feliile de pîine. Poate că şi Wopsle ar vrea.
i poate că oamenii de la „Barcagiii veseli" s-ar bucura şi ei«
— Vezi, tocmai asa nu vreau, iJoe. O să facă atîta tărăboi,
un tărăboi grosolan, şi nu pot să sufăr asta.
— Sigur, Pip ! spuse Joe. Dacă nu poţi să suferi...
Biddy mă întrebă, în timp ce ţinea farfuria soră-mii i
Te-ai gîndit că ar trebui să te vedem şl noi, domnul
Gargery, soră-ta şi cu mine ? O să te vedem şi noi, nu-i
aşa ?
Biddy, răspunsei eu cam supărat, eşti prea iute, nici
nu poate omul. să ţină pasul cu tine !
Totdeauna a fost iute, observă Joe.
Dac-ai fi avut puţină răbdare, Biddy, ai fi auzit că,
tntr-o seară, cred că în ajunul plecării, vreau să aduo
hainele
aici.
Biddy tăcu. Am iertat-o cu mărinimie şi, puţin după aceea, i-am
spus ei şi lui Joe un bună seara plin de afecţiune şi m-am
dus să mă culc. Intrînd în odaie, m-am aşezat şi am privit
îndelung în jurul meu, gîndindu-mă că în curînd aveam srt mă
despart pentru totdeauna de odaia aceasta sărăcăcioasă, spre a
mă ridica, intrînd într-o altă lume. Odăiţa era plină de
amintiri proaspete, şi mintea-mi sfîşiată mă purtă iară din
încăperea aceasta spre cele eu mult mai frumoase care mă
aşteptau, aşa cum odinioară nu puteam hotărî între fierăria
domnişoarei Havisham, între Biddy şi Estella.
Soarele dogorise toată ziua pe acoperişul mansardei mele,
şi odaia era încinsă. Cînd am deschis fereastra şi m-am uitat
afară, l-am văzut pe Joe, care tocmai ieşise pe uşa întunecată
de sub geamul meu şi se răcorea plimbîndu-se ; apoi am vă-
zut-o pe Biddy adueîndu-i luleaua şi aprinzîndu-i-o ; Joe nu
fuma niciodată la ore aşa tîrzii, şi faptul că de data aceasta
fuma mă făcu să cred că cine ştie din ce pricină avea nevoie
de mîngîiere.
Apoi Joe se opri la uşa de sub fereastra mea, trăgînd din
lulea, iar Biddy stătea alături, vorbindu-i liniştită. Ştiam că
vorbesc despre mine, fiindcă auzeam mereu numele meu, rostit
CU dragoste. Chiar dac-aş fi putut, n-am vrut să ascult mai
departe. Am plecat de la fereastră şi m-am aşezat pe singurul
■caun din odaie, care stătea lîngă pat, gîndindu-mă cît e de
trist şi de ciudat ca prima noapte în care îmi surîdea norocul
ml fie totodată şi cea în care mă simţeam mai singur ca nici-
odată.
Cînd îmi aruncai ochii spre fereastra deschisă, văzui co-
ladl do fum care se ridicau dhTluleaua lui Joe şi îmi închipuii

139
câ asta e binecuvîntarea pe care mi-o dă el Nu ® binecuvîntara
pompoasă şi gălăgioasă, ci o binecuvîntare care se pierdea în
aerul pe care-1 respiram amîndoi.
Am stins lumina şi m-am furişat în pat; dar acum patul
era neprimitor, şi niciodată n-am mai dormit în patul acela
somnul meu adîno şi sănătos de odinioară.

CAPITO LU L 19

Dimineaţa aduse schimbări mari în felul meu de a vedea

viaţa şi mi-o arată atît de luminoasă, de parcă nu mai era
aceeaşi. «
Ceea ce mă apăsa mai mult era gîndul că mă mai despăr -
ţeau şase zile de ziua plecării; nu puteam să înlătur teama
că poate, între timp, se va întâmpla ceva la Londra şi că. la
sosirea mea acolo, totul va fi altfel, totul va fi spulberat.
Joe şi Biddy erau foarte înţelegători şi prietenoşi cînd le
vorbeam de despărţirea care se apropia, dar nu pomeneau
despre asta decît atunci cînd deschideam eu vorba. După gus -
tarea de dimineaţă, Joe scoase contractele mele de sub dulapul
din salonaş şi le aruncă în foc, iar eu mă simţii liber. Plin de
noutatea eliberării mele, mă dusei la biserică cu Joe ; mă gîn-
deam că, dacă ar fi ştiut totul, pastorul n-ar fi citit pasajul
despre bogătaş şi împărăţia cerurilor.
Am mîncat devreme, iar după-amiază am pornit singur
să mă plimb, cu gîndul să străbat pentru ultima oară ţara
mlaştinilor. Cînd am trecut prin faţa bisericii, am simţii (la
fel ca dimineaţă. în timpul slujbei) o milă înălţătoare pentru
bietele făpturi sortite să vină aici, duminică de duminică toată
viaţa, şi apoi să se odihnească, neştiute, în mormintele acelea
mici şi-verzi. îmi făgăduii ca într una din zilele următoare să
fac ceva pentru bieţii oameni, ba chiar mă gîndeam. să dau
o masă cu friptură şi budincă, cîte n halbă de bere si oîte o
vadră de bunăvoinţă fiecărui om din sat
Dacă înainte mă gîndeam ariesrori cu oarecare rubine la
tovărăşia mea cu fugarul, pe care 1 văzusem odinioară ş< h'o-
pâtînd printre morminte, apoi Doamne, cu ce simţăminte ;nă
gîndeam., în duminica asta, la n. nwocitul acela zdrenţăros ^re
tremura de frig. cu cătuşa "ticăloşiei la picior si cu nun -arul
pe hairă ! Mă rningnam cu giruiul că toate acestea se petre-

140
cură demult, că omul fusese dus, fără îndoială, undeva, de-
parte, că era mort pentru mine şi că, la urma uriwlor, putea
să fie mort de-a binelea.
Terminasem cu pămîntuT acesta umed şi jcs, cu gropile
si cu stăvilarele ; terminasem cu cirezile din partea locului,
deşi în ziua aceea păreau mult mai respeceuoase — atît cît le
îngăduia fehil lor nepăsător de a fi — şi priveau îs jurul lor
holbîndu-se mai bine la posesorul unor asemenea speranţe.
Rămîneţi cu bine, privelişti monotone ale copilăriei ! De acum
înainte sînt sortit măreţiei din Londra, nu muncii de fierar
şi nici vouă ! în drumul meu triumfător, trecui şi pe la ve-
chile fortificaţii ; mă întinsei pe jos, ca să mă gîndesc mai
bine, şi, în timp ce mă întrebam dacă domnişoara Havisharn
mă pregătea pentru Estella, mă fură somnul.
Cînd m-am trezit, spre marea mea mirare, l-am văzut ală-
turi de mine pe Joe trăgînd din lulea. în clipa în care am
deschis ochii, Joe mă salută cu un zîrnbet vesel şi spuse :
— Fiindcă *e ultima oară, Pip, m-am gîndit să vin după
tine.
"arte bine ai făcut, Joe
Mulţumesc, Pip.
Poţi să fii sigur, Joe, urmai eu, după ce ne strînserăm
mîinlle, că n-o să te uit niciodată.
Nu, nu, Pip, spuse Joe liniştit. De data asta sînt sigur.
Da, du, băiete. Dumnezeu să-ţi ajute! A.junge doar să te
gîn-
puţln ca s.i i i i sigur de asta. Dar a trecut puţin timp pîn'ă
in am iţîndit bine. Ştii, taro iute a venit schimbarea asta, nu-i
aşa?
Nu ştiu de ce nu mă incinta prea mult faptul că Joe era
atît de sigur de mine. Mi-ar fi plăcut să-1 văd tulburat sau
sft-1 aud spunînd : „îţi face cinste să spui asta, Pip", sau ceva
rjfinător. De aceea nu răspunsei nimic la prima lui obser-
vaţie ; cît despre a doua, spusei doar că vestea venise într-
adevăir pe neaşteptate, dar că dorisem întotdeauna să fiu un
iicnlîeman şi că mă gîndisem adesea la ce-aş face dacă acest
lucru s-ar fi întîmplat aievea.
— Zău, te-ai gîndit ? întrebă Joe. Ce ciudot !
— E păcat acum, Joe, spusei eu, că nu te-ai descurcat
cva mai bine cînd făceam noi lecţii pe aici. Nu-i aşa?
— Ştiu eu... făcu Joe. Sînt tare de cap. Doar la meşteşu
gul meu mă pricep. A fost întotdeauna păcat să am fost atît
de greu de cap ; dar păcatul nu-i mai mare acum decît în
i cu un an, mă-nţelegi ?

141
 Voiam să spun că, atunci cînd voi fi om cu avere, aş putea
face cîte ceva pentru el şi că ar fi fost mult mai plăcut dacă
ar fi fost ceva mai cioplit. Dar Joe era atît de departe de a
bănui gîndul meu, încît mi-am spus că mai bine aş vorbi
despre asta cu Biddy.
^i
Aşa că, după ce ajunserăm acasă şi băurăm ceaiul, o luaiV
deoparte pe Biddy, in grădiniţa de lîngă uliţă, ţi, după ce, \
pentru a-i da curaj, îi dădui a înţelege că nu o voi uita nici-
odată, îi spusei că vreau să-i cer ceva.
Uite ce este, Biddy, spusei eu, te rog să nu pierzi nici
un prilej de a-1 ajuta din cînd în cînd pe Joe.
Cum adică să-1 ajut ? întrebă Biddy cu o privire
hotârîtă.
Vezi! ffoe e un om de treabă, cred că e cel mai dş
treabă om din lume, dar e cam înapoiat în unele
privinţe |
de pildă, Biddy, cu privire la învăţătură şi la purtări.
Deşi o priveam în timp ce vorbeam, iar-ea, deschisese ochii
mari, după ce isprăvii eu, Biddy totuşi nu se uita la mine.
O, purtările lui! Dar ce, nu-s bune purtările lui t
întrebă Biddy, rupînd o frunză de coacăză.
Biddy dragă, aici sînt foarte bune...
Da, aici sînt foarte bune ! îmi tăie Biddy vorba, uitîn-
du-se de aproape la frunza pe care o ţinea în mînă.
Ascultă ce-ţi spun, dacă ar fi să-1 mutăm pe Joe într-o
lume mai înaltă, cum nădăjduiesc eu c-o să se întîmple
cînd
voi avea avere, cei din lumea asta n-o să-1 preţuiască aşa
cum
trebuie.
— Crezi că el nu ştie asta ? întrebă Biddy.
întrebarea era atît de revoltătoare (pentru că niciodată
nu-mi trecuse prin gînd), încît spusei foarte arţăgos :
— Biddy, ce vrei să spui ?
Biddy mărunţise frunza între degete — de-atunci mirosul
tufişurilor de coacăză mi-a amintit mereu de seara aceea pe-
trecută în grădiniţa de lîngă uliţă — şi-mi spuse :
Nu le-ai întrebat niciodată dacă nu cumva Joe e un
om mîndru ?
Mîndru, repetai eu cu o emfază plină de dispreţ.
O, există mai multe feluri de mîndrie! spuse Biddy,
uitindu-se drept în ochii mei şi clătinînd din cap. Nu
toata
felurile de mîndrie sînt la fel... ;
Ei ! De ce te-ai oprit T întrebai eu. ^
Nu-s toate de acelaşi fel, repetă Biddy. S-ar putea ca,
Joe să fie prea mîndru pentru a îngădui cuiva să-1
smulgi

142
din locul lui, pe care se simte în stare să-1 umple, şi-1 umple
cu cinste p Să-ţi spun drept, eu cred că e mîndru, deşi s-ar
putea să ţi se pară o îndrăzneală din partea mea să vorbesc
aşa, cînd tu trebuia să-1 cunoşti mult mai bine decît mine.
Biddy, spusei eu, îmi pare rău că te văd aşa. Nu m-aş
fi aşteptat. Eşti invidioasă, Biddy, şi-mi porţi pică. Eşti
ne
mulţumită de norocul meu şi nu te poţi împiedica să mi-o
arăţi.
Dacă te rabdă inima să gîndeşti aşa, răspunse Biddy,
spune mai departe ! Spune într-una aşa, dacă te rabdă
inima !
Dacă pe tine te rabdă inima să fii aşa, asta vrei să
spui, Biddy, adăugai eu de sus, cu un ton virtuos şi
superior,
nu arunca vina pe mine. îmi pare rău că văd asta la tine,
căci
invidia e o faţă urîtă a fiinţei omeneşti. Aveam de gînd
să te
rog să te foloseşti de orice prilej, după plecarea mea, ca
să-1
schimbi în bine pe Joe, care ne e drag la amîndoi. Dar,
după
toate acestea, nu te mai rog nimic. îmi pare nespus de
rău
că văd asta la tine, Biddy, repetai eu. E o faţă urîtă a
firii
omeneşti.
Fie că mă cerţi, fie că mă aprobi, îmi spuse biata Biddy,
poţi să fii sigur că voi încerca să fac oricînd tot ce-mi
stă în
puteri Şi, oricare-ar fi părerea cu care vei rămîne despre
mine,
eu o să mă gîndesc mereu la tine în acelaşi fel. Totuşi,
un
gentleman n-ar trebui să fie nedrept, spuse Biddy,
întorcînd
Capul.
Eu repetai, cu căldură, că invidia e o, faţă urîtă a firii ome-
neşti. (De atunci am avut prilejul să-mi dau seama că, lăsînd
deoparte persoana la care mă refeream în ziua aceea, aveam
totuşi dreptate). Mă depărtai de Biddy, coborînd pe potecuţă,
iar ea intră în casă, în "timp ce eu porneam, abătut, spre zidul
grădinii, ca să mă plimb pînă la masa de seară ; şi din nou
mi se părea foarte trist şi ciudat că a doua noapte din viaţa
cea strălucită mă găsea la fel de singuratic şi de nemulţumit
ca şi prima
Dar din nou dimineaţa mă lumină, şi eu o învăluii şi pe
Biddy în mărinimia mea, iar discuţia din ajun fu lăsată baltă.
îmbrăcat în hainele mele cele mai bune, am plecat în oraş
de îndată ce am crezut că voi găsi prăvăliile deschise şi m-am
înfăţişat în faţa domnului Trabb, croitorul ; acesta tocmai
mtnca în odăiţa din spatele prăvăliei şi nu găsi de cuviinţă
fiîi vină el la mine, ci mă chemă la dînsul.
— Ei, făcu domnul Trabb, ca şi cum ar fi spus : „Salutare,
l>uştlule I". Cum o mai duci şi cu ce-ţi pot fi de folos? îşi

143
tăiase cornul cald în trei felii subţiri, îşi punea între eîe unî
ţi pe urmă acoperea untul cu felia.
Domnul Trabb era un burlac înfloritor, iar fereastra odăiţei
lui dădea într-o grădină cu livadă, înfloritoare şi ea ; în pp-
retele de lîftgă cămin se afla zidită o prosperă casă de fier, şif
nu mă îndoiam că floarea averii lui era păstrată acolo în \
săculeţe.
— Domnule Trabb, începui eu, trebuie să-ţi spun ceva
destul de. neplăcut, fiindcă sună a lăudăroşenie, dar am pus
mîna pe o avere frumuşică.
Domnul Trabb trecu printr-o schimbare. Uită untul între
feliile de pîine, se ridică de pe marginea patului şi-şi şterse
degetele pe faţa de masă.
Doamne-Dumnezeule !
Plec la custodele meu din Londra, spusei eu, seoţînd,
ca din întîmplare, cîteva livre din buzunar şi uitîndu-mă
la
ei, şi-mi trebuie unrînd de haine elegante, ca să plec
îm
brăcat cu ele. Voi plăti, adăugai eu, de teamă că o să se
pre
facă numai că-mi face hainele, voi plăti cu bani gheaţă.
Dragă domnule, spuse domnul Trabb, îndoindu-se poli
ticos, deschizîndu-şi larg braţele şi îngăduindu-şi
libertatea
de a mă atinge în vîrful coatelor, vă rog să nu mă
jigniţi
pomenind -despre această chestiune. Pot îndrăzni să vă
felicit ?
Vreţi să-mi faceţi onoarea de a intra în prăvălie ?
Ucenicul domnului Trabb era cel mai îndrăzneţ băiat din
întreg ţinutul. La venirea mea, mătura podelele şi îi făcu o
plăcere nespusă să dea peste mine cu mătura. Cînd intrai în
prăvălie cu domnul Trabb, el tot mai mătura, lovind cu mătura
în toate colţurile şi în toate obstacolele, ca să dovedească (aşa
mi se părea mie) că se simte egal cu toţi fierarii din lume, vii
sau morţi.
-r~ Ia mai termină, spuse domnul Trabb foarte sever, că
altfel îţi sparg capul ! Dacă vreţi să-mi faceţi cinstea de a lua
loc, domnule... Ce credeţi despre aceasta ? spuse domnul Trabb,
luînd din raft un sul, desfăşurîndu-1 cu o mişcare unduioasă
peste tejghea şi pregătindu-se să bage mîna sub postav, ca să-i
pună în evidenţă luciul. E un articol foarte drăguţ. Vi-1 reco-
mand pentru ceea ce vă trebuie dumneavoastră, pentru că într-
adevăr este extra superfin! Dar trebuie să vedeţi şi altele.
Dă numărul patru, băiete ! (Ii spuse aceste cuvinte băiatului
cu o privire înfricoşător de aspră, prevăzînd desigur primejdia
care exista ca secătura aceea si dea cu mătura peste mine
sau să faeă vreun alt gest familiar).

1-11
 Domnul Trabb nu ridică ochii lui severi de pe băiat pînâ
cînd acesta nu puse numărul patru pe tejghea şi se fntoarse
din nou la o depărtare care mă punea pe mine în siguranţă.
După aceea îi porunci să aducă numărul cinci şi numărul opt.
— Şi să nu-mi faci vreo poznă pe-aiei, păcătosule, spuse
domnul Trabb, fiindcă ai să te căieşti toată viaţa !
Apoi domnul Trabb se aplecă asupra numărului patru şi,
cu un glas tainic şi respectuos, mi-1 recomandă ca pe un ma-
terial uşor, de vară, foarte la modă în înalta societate şi printre
nobilii de ţară, un material de care va fi înlptdeauna mîndru
cînd se vagîndi că îl poartă un concetăţean distins (dacă îi
îngăduit să mă numească astfel).
— Aduci odată numărul cinci şi opt, puşlama ce eşti ? !
li spuse domnul Trabb băiatului. Sau vrei să te arunc afară
< l i n prăvălie şi să le adue chiar eu ?!
Alesei material pentru'un rînd de haine, ajutat de sfatu
rile domnului Trabb, şi mă întorsei în odăiţă ca să-mi ia mă
surile, fiindcă, deşi domnul Trabb avea măsurile mele şi se
folosise" pînă atunci de ele, totuşi îmi spuse, în chip de scuză,
că măsurile acelea „nu se mai potrivesc cu împrejurările ac
tuale, nu, domnule, nu se mai potrivesc deloc". Aşa că, în
odăiţă, domnul Trabb mă măsură şi făcu diferite calcule, ca
\-i cui ti l'ost o moşie, iar el, cel mai priceput adminis-
tratoi idul atît de mult, încît mă făcu să simt că
nici cel mal reuşit rind de haine nu-1 putea răsplăti pentru
osteneala lui. După ce sfîrşi, în cele din urmă, treaba şi ne
fnţeleserărn să trimită costumul la domnul Pumblechook,
marţi seara, spuse, cu mîna pe clanţă :
— Ştiu, domnule, că, de obicei, unei persoane din Londra
nu i se poate cere să sprijine activitatea locală ; dar dac-aţi
trece, din cînd în cînd, pe aici, în calitate de orăşean, aş fi
(loarte fericit. Bună ziu, domnule, şi vă sînt foarte îndatorat.
Uşa!
Ultimul cuvînt fusese aruncat băiatului, care habar n-avea
' i ' voia să spună stăpînul lui. Dar îl văzui cum rămase paf în
timp ce stăpînul îmi deschise cu mîna lui, şi pot spune,
hotărît, • ■I prima mea experienţă despre puterea zdrobitoare
a banul u i a pricinuit o prăbuşire morală în ucenicul lui
Trabb.
După această întîmplare de neuitat, mă dusei la pălărier,
I.i t izmar, la negustorul de ciorapi; mă simţeam ca şi dinele

145
mătuşii Hubbard \ al cărui echipament are nevoie de servi-
ciile atîtor meserii. Mă dusei şi la oficiul de diligente, ca să-mi
opresc un loc pentru sîmbătă dimineaţa la ora 7. Nu era nevoie
să spun peste tot că eram posesorul unei averi frumuşele ; dar
de cîte ori spuneam ceva de felul acesta, urmarea era că ne-
gustorul oficiant înceta de a mai fi absorbit de cele ce se
petreceau pe strada principală şi îşi îndrepta atenţia numai
asupra mea. După ce mi-am făcut rost de tot ce-mi lipsea, am
pornit-o spre casa domnului Pumblechook şi, apropiindu-mă
de sediul afacerilor acestui domn, 1-âm zărit în uşă.
Mă aştepta cu mare nerăbdare. Ieşise dis-de-dimineaţă cu
brişcă şi trecuse pe la fierărie, unde aflase vestea. Pregătise o
gustare pentru mine în salonaşul în care domnul Wopsle citise
din Barnwell ; de asemenea, poruncise vînzătoruluî „să se
dea la o parte din drum", în timp ce preasfinţita mea persoană
trecea pe acolo.
— Scumpul meu prieten, spuse domnul Pumblechook,
prinzîndu-mă de amîndouă mîinile de îndată ce el, eu şi gus
tarea ramaserăm singuri. Iţi doresc să te bucuri de norocul
dumitale. L-ai meritat, l-ai meritat ! •
Cuvintele lui veneau tocmai la tanc şi mi se părea că omul
se exprima cu multă înţelepciune.
— Gîndul că eu am fost umila unealtă datorită căreia ai
ajuns aici, spuse domnul Pumblechook după ce sforăi plin de
admiraţie timp de cîteva minute, este o răsplată de care sînt
mîndru.
îl rugai pe domnul Pumblechook să nu uite că nu trebuie
să spună şi nici să pomenească nimic despre aceasta.
— Scumpul meu prieten, spuse domnul Pumblechook,
dacă îmi dai voie să-ţi spun aşa...
Eu murmurai :
— Sigur !
Domnul Pumblechook mă apucă din nou de amîndouă mîi-
nile, iar vesta lui, deşi foarte lungă, desfăşură o mişcare care
arăta cum pieptu-i tresare de emoţie
— Scumpul meu prieten, bizuie-te pe mine şi crede~mă
că în lipsna dumitale voi îndeplini neînsemnata misiune de a
păstra viu acest eveniment în mintea lui Joseph. Joseph !
Personaj alegoric din satira în vet suri Mother Hubbard's TaJe (enîl.)
(Clinele mătuşii Hubbard) de Spenser, îndreptată împotriva abuzurilor
bisericii şi a viciilor curtenilor. Poemul redă aventurile unei maimuţe
şi ale unei vulpi, care pleacă în lume deghizate Într-un bătrtn soldat
şi clinele său.

146
spuse domnul Pumbiechook cu glas milos şi solemn. Joseph ! !
Joseph ! ! !
Intre timp, îşi clătina capul şi-1 lovea uşurel cu mîna, ca
s ă-mi arate că-ş i dădea seam a de lipsuril e l ui Joseph.
— Dar, scumpul meu prieten, spuse domnul Pumblechook,
trebuie să fii flămînd, trebuie să fii sfîrşit de oboseală. Ia loc.
Avem un pui , pe care l -am adus de l a „M i s t reţ " , ş i o li m bă
preparată tot acolo ; mai sînt aici cîteva lucruri aduse tot de
la „Mi st reţ" , pe care nădăj duiesc că n-ai s ă l e di spreţuieşt i.
Dar, spuse domnul Pumblechook sculîndu-se în picioare, după
ce s e aş ez a s e , v ăd oa re î n fa ţ a o ch i l or p e a ce l a cu ca re m ă
jucam în zilele fericite ale copilăriei l u i ? Şi pot oare... pot
oare ?...
Acest „pot oare" însemna dacă poate să-mi strîngă mîna.
Eu consimţii, şi el îmi strînse mîna cu căldură, apoi se aşeză
din nou.
— Avem şi vin, spune domnul Pumblechook. Să bem în
somn de mulţumire faţă de soartă şi să dorim ca întotdeauna
să-şi aleagă favoriţii cu atîta înţelepciune ! Şi, totuşi, spuse
domnul Pum blechook scul îndu-s e di n nou, nu pot să văd în
faţa mea pe cineva şi să beau în cinstea acestui cineva fără să
spun iarăşi : Pot oare ? Pot oare ?...
Ii s pus ei că da, i ar el î m i st rî ns e di n nou m î na, bău pa-
! pînâ la fund, apoi îl întoarse cu gura în jos. Făcui şi eu
la fel ; şi -chiar dacă m-aş fi răsturnat eu însumi cu capul în
jos şi cu picioarele în sus înainte de a începe să beau, vinul
nu mi s-ar fi urcat la cap mai de.-a dreptul.
Domnul Pumblechook mă servi cu o aripioară, cu ficăţei
şi cu cea mai bună felie de limbă (se sfârşise cu : „Acum nu-s
tim puri de mî ncat carne de porc") şi, pe cît put ea, nu s e
îngrijea de loc de persoana lui.
— Ei găinuşă, găinuşă, spuse domnul Pumblechook, vor-
bl nd cu pas ărea di n farfu ri e, nu prea t e gî ndeai t u, pe cî nd
n i . ii erai un biet puişor, ce soartă te aşteaptă! Nu prea te
gîndeai că ai să ospătezi sub acest umil acoperiş pe un... Poţi
•-0 socoteşti slăbiciune, dacă vrei, spuse domnul Pumblechook
■culîndu-se iarăşi, dar pot oare, pot oare ?...
Nici nu mai era nevoie să repet că da, aşa că se execută

£ 9 loc. Nu Înţeleg cum făcea gestul acesta atît de des, fără

să i rănească cu cuţitul meu.
— Şi sora dumitale, reluă el, după ce înfulecă liniştit cîte
• tv a, s o ra du m i t al e, ca re a a vu t ci ns t e a s ă t e c re as c ă c a- n

147
palme... E o privelişte tristă să vezi că nu mai e în stare să- ■
nţeleagă această cinste. Pot oare ?...
Văzui că are de gînd să vină din nou pînă la mine şi-l oprii.
Să bem în sănătatea ei, spusei eu.
A ! strigă domnul Pumblechook, sprijinindu-se de spă
tarul scaunului, copleşit de admiraţie. Aşa-1 cunoşti,
domnule
(nu ştiu cine era domnul, dar desigur că nu era vorba de
mine,
iar o a treia persoană nu se mai afla de faţă), aşa-i cunoşti
pâ
cei cu suflet mare, domnule ! Mereu iertători, mereu
drăgăs-
toşi 1 Un om de rînd ar putea zice că prea mă reped,
spusa
slugarnic domnul Pumblechook, punînd grăbit pe masă
paha
rul din care nu gustase şi ridicîndu-se din nou, dar pot
oare ?...
După ce-mi strînse mîna, se aşeză la loc pe scaun şi bău
în sănătatea surorii mele.
— Să nu fim orbi, spuse, faţă de cusururile ei. dar să
sperăm că făcea totul cu gînd bun.
începui să bag de seamă că se îmbujora la faţă ; cît des-
pre mine, toată faţa mă ustura, de parca ar fi fost cufundată
în vin.
li spusei domnului Pumblechook că doream ca hainele
cele noi să fie trimise la el acasă, şi el se arătă încîntat da
această cinste. îi mai spusei că doream aceasta din pricină
că voiam să trec neobservat prin sat, iar el mă ridică în slava
cerului. Nimeni, în afară de el, nu era demn de încrederea
mea şl, într-un cuvînt, putea oare ! Apoi mă întrebă cu dra-
goste dacă-mi aminteam de jocul nostru de-a adunatul şi cum
ne-am dus împreună ca să facem contractul de ucenicie ; mă
întrebă dacă-mi aminteam că el fusese întotdeauna marea mea
pasiune şi prietenul meu favorit, Dac-aş fi băut de zece ori
mai multe pahare cu vin decît băusem, şi tot aş fi ştiut câ
niciodată nu existaseră între noi astfel de legături, şi în adîncul
sufletului mi-ar fi fost silă de acest gînd. Totuşi, mi-amintesc
că eram convins că mă înşelasem asupra lui şi că era un om
inteligent, cumsecade, descurcăreţ şi bun la suflet.
încet-încet, căpătă atîta încredere în mine, încît ajunse
să-mi ceară sfaturi cu privire la afacerile lui. îmi mărturisi
că ar avea^ prilejul să creeze © mare asociaţie, un adevărat
monopol al grînelor şi al comerţului cu seminţe, chiar în pră-
vălia lui— bineînţeles dacă i-ar da extindere — ceva cum nu
se mai văzuse pînă atunci în tot ţinutul şi nici în împrejurimi.
Socotea însă că singurul lucru cate îi lipsea pentru înfăptuirea
unei averi uriaşe era : mai mult capital. Acestea erau cele
trei cuvinte : mai mult capital. Şi (lui Pumblechook) i se părea

148
că dacă- acest capital ar intra în afacere datorită unui ora de
paie, care om de paie n-ar avea altceva de făcut decît să intre
in prăvălie —el sau reprezentantul lui — ori de cîte ori avea
poftă să cerceteze registrele şi să-şi încaseze de două ori pe
an beneficiul, adică cincizeci la sută din cîştigul total, i se
părea, aşadar, c\ acesta ar fi un prilej minunat pentru un
tînăr cu pricepere şi cu avere ; un tînăr care ar merita atenţia
domnului Punîblechook. Dar eu ce părere aveam ? Căci avea
mare încredere în părerea mea. Părerea mea fu : „Ai puţină
răbdare !". Măreţia şi limpezimea acestei idei i se păru atît
de neobişnuite, încît nu mai întrebă dacă să-mi strîngă mîna,
ci spuse că trebuie neapărat să mi-o strîngă, şi aşa şi făcu.
Băurăm tot vinul. Domnul Pumblechook făgăduia fără în
cetare că va avea grijă ca Joe să fie la înălţime (habar n-am
ce fel de înălţime) şi că-mi va face tot timpul tot felul de
servicii (habar n-am ce servicii). Pentru prima oară în viaţa
mea şi după ce tăinuise acest lucru minunat de bine, îmi aduse
la cunoştinţă-că spusese întotdeauna despre mine: „Băiatul
ăsta nu-i un băiat de rînd şi, luaţi aminte, nici viitorul lui nu
va fi un viitor oarecare" îmi spuse cu un zîmbet înlăcrimat
e;vi i-ste ciudat să ţi aminteşti de toate acestea acum, şi eu spusei
la fel Am i e ş i t , - î n rele din urmă. la aer cu impresia nelămu-
liWi i rata altfel decît altă dată ; apoi am descoperit
că ajunsesem, tîrîş i*răpiş. pînă la barieră, fără să-mi dau sea-
ma di' drum
La bariera mă treziră marile domnului Pumblechook, care
se afla departe, în urmă, pe drumul însorit, şi-mi făcea semne
elocvente ca să mă opresc. M am oprit, şi el m-a ajuns din
urmă, cu răsuflarea întretăiată
— Nu, scumpul meu prieten spuse el, după ce-i veni inima
la loc şi se simţi în stare să vorbească Nu. atîta timp cît mai
pot face ceva ! N-ai să laşi să treacă prilejul acesta fără sâ-mi
dovedeşti că ai bunăvoinţă. Pot oare, în calitate de vechi prie-
ten şi de om care îţi doreşte numai binele? . Pot oare?...
Îmi strînse mîna pentru cel puţin a suta oară şi porunci
foarte supărat unui căruţaş să se dea în lături din drum. Apoi
mâ bînecuvîntă şi rămase pe loc. făcîndu-mi semn eu mîna,
pînft ce mă văzu trecut de otitură ;- iar eu am luat-9 peste
un cîmp şi am tras un pui de somn zdravăn sub un tufiş, îna-
inte de a porni mai departe, spre casă.
N-aveam multe lucruri de luat, la Londra, fiindcă prea
puţin din puţinul pe care 1 aveam se potrivea cu noua mea
lltunţie, Dar începui să împachetez chiar în după-amiaza aceea

143
şi am împachetat cu foc multe lucruri de care ştiam că voi
avea nevoie în dimineaţa următoare, înşelîndu-mă cu gînduî
că n-aveam nici o clipă de pierdut.
Aşa au trecut marţi, miercuri, joi ; iar vineri dimineaţă
am pornit spre domnul Pumblechook, ca să mă îmbrac cu hai-
nele noi şi să mă duc la domnişoara Havisham. Mi se dădu
chiar odaia domnului Pumblhechook, ca să mă îmbrac acolo,
şi, în cinstea acestui eveniment, încăperea fusese împodobita
cu prosoape curate. Desigur, hainele au fost prilej de dezamă-
gire. Pesemne că, de cînd există veşminte, orice haină nouă,
rîvnită cu aprindere, a însemnat o mică dezamăgire pentru cel
care trebuia să o poarte. Dar la vreo jumătate de oră după ce
mă îmbrăcasem şi încercasem nenumărate poziţii în faţa oglinzii
foarte modesee a domnului Pumblechook, împins de dorinţa
măruntă de a-mi vedea picioarele, mi se păru, în sfîrşit, câ
hainele îmi veneau bine Deoarece era zi de tîrg într-un oraş
vecin, la o depărtare de vreo zece mile, domnul Pumblechook
nu era acasă. Nu-i spusesem cînd aveam de gînd să plec, aşa
că nu mai aveam cînd să ne strîngem mîna. Toate acestea se
potriveau de minune şi am ieşit din casă îmbrăcat în noile
mele veşminte. Mi-era nespus de ruşine că eram nevoit să
trec prin faţa vînzătorului şi mă frămîntam, bănuind că nu
arătam prea bine şi că semănăm cu Joe în hainele lui de
duminică.
Am ocolit tot oraşul şi am umblat pe străzile cele mai
lăturalnice ca să ajung la domnişoara Havisham ; am tras
clopotul la poartă, stingherit din pricina degetelor lungi şi
ţepene ale mănuşilor.
Sarah Pocket veni să-fni deschidă poarta, şi vă rog să mă
credeţţi că s.e dădu înapoi cînd mă văzu atît de schimbat; în
acelaşi timp, faţa ei de coji de alune îşi pierdu culoarea cafe-
nie, devenind galben-verzuie.
—' Dumneata ? ! spuse ea. Dumneata ? ! Doamne-Dum-
nezeule ! Ce cauţi aici ?
— Pleo la Londra, domnişoară Pocket, spusei eu, şi vreau
să-mi iau rămas bun de la domnişoara Havisham.
Nu eram aşteptat, fiindcă domnişoara Pocket mă încuie
în curte şi se duse să întrebe dacă pot intra. După un timp
foarte scurt, se întoarse şi mă duse sus, holbîndu-se tot dru-
mul la mine.
Domnişoara Havisham se plimba prin odaie, în jurul me-
sei întinse, sprijinindu-se de bastonul ei îndoit. Odaia era lu-
minată ca şi odinioară, şi cînd ne auzi intrînd, domnişoara

150
Havisham se opri din mers şi se îtoarse. Era tocmai în dreptul
Cozonacului de nuntă putrezit.
Nu pleca, Sarah, spuse ea. Ei, Pip ?
Plec- mîine la Londra, domnişoară Havisham — eram
foarte atent la fiecare vorbă pe care o rosteam — şi
m-am
gtndit că n-o să vă supăraţi dacă vin să-mi iau rămas
bun.
Asta-i frumos. Pip, spuse ea învîrtind bastonnul în
Jurul meu, ca şi cum, ea, zîna mea ursitoare, m-ar fi
înzestrat
ou ultimul dar.
De cînd v-am văzut ultima oară, mi s-a schimbat soarta,
murmurai eu, şi vă sînt atît de recunoscător,
domnişoară
Havisham !
Da, da, făcu ea uitîndu-se cu veselie la amărîta şi in
vidioasa Sarah. L-am văzut pe domnul Jaggers. Am
auzit şi
eu, Pip. Pleci mîine ?
Da, domnişoară Havisham.
Şi te-a adoptat un om bogat ?
Da, domnişoară Havisham.
Al cărui nume nu-1 ştii ?
Nu, domnişoară Havisham.
Şi domnul Jaggers este administratorul averii tale ?
Da, domnişoară Havisham.
li luceau ochii în timpul acestor întrebări şi răspunsuri,
atît de tare se bucura de pizma domnişoarei Sarah Pocket.
Bine, urmă ea, ai un viitor plin de făgăduieli în faţa
ta. Fii băiat bun, ca să-1 meriţi, şi ascultă sfaturile
domnului
flaggers. (Se uită la mine, apoi la Sarah, şi faţa
încordată a
Sarei se schimonosi într-un zîrnbPt răutăcios). Du-te cu
bine,
Pip! întotdeauna o să te cheme Pip, ştii asta !
Da. domnişoară Havisham.
Cu bine. Pip !
îmi întinse mîna. şi eu căzui în genunchi şi o dusei la buze.
ţfu mă gîndisem niciodată la felul cum îmi voi lua rămas bun
lâe la ea ; în clipa aceea mă simţeam însă împins sâ fac aşa.-
Ea o privi triumfătoare pe Sarah, cu ochii ei ciudaţi, şi aşa am
lăsat-o pe ursitoarea mea, cu mîinile sprijinite de bastonul
îndoit, în mijlocul odăii slab luminate, lîngă prăjitura de mi-
reasă, care muregăia. acoperită cu pînze de păianjen.
Sarah Pocket mă duse pînă jos, ca şi cum aş fi fost o stafie
cnre trebuie scoasă din casă. Nu putea să uite înfăţţişarea mea
(1 era nespus de îndîrjită. I-am spus „Rămîneţi cu bine. dom-
nişoară Pocket", dar ea se uită în gol ; părea prea tulburată
CB Să mai înţeleagă vorbele mele. O dată afară, m-am descurcat

151
cît am putut mai bine in drumul spre--casa lui Pumblechook j
ajuns acolo mi-am scos hainele noi, le-am strîns într-o legă-
turica şi m-am întors la fierărie în hainele mele vechi, în cart
adevărul e că mă simţeam mult mai în largul meu, deşi aveam
o boccea de dus.
Şi acum, cele şase zile, care crezusem că se vor scurge
atît de încet, trecuseră ca în zbor, şi ziua de mîine mă privea
în faţă, cu atîta hotărîre, îneît nu mă puteam uita spre ea.
Pe măsură ce cele şase seri se topiseră, nemairămînînd deeît
cinci, patru, trei, două, începunsem să preţuiesc, din ce în ce
mai mult, tovărăşia lui Joe. şi a lui Biddy. In această ultimă
seară mă îmbrăcai, spre marea lor îneîntare, eu hainele cele noi
şi rămăsei în această ţinută strălucită pînă la culcare, în cinstea
mea, mîncarăm o cină caldă, binecuvîntată de nelipsitul pui la.
frigare, şi încheiarăm cu jlip x . Eram cu toţii foarte abătuţi,
şi nici unul nu era mai breaz deeît celălalt, măcar că ne pre-
făceam cu toţii că sîntem foarte veseli.
Trebuia să părăsesc satul la ora 5 dimineaţa, cu micul meu
geamantan în mină, şi-i spusesem lui Joe că doresc să plec
singur. Mă tem — tare mă tem!, — că această dorinţă se năs-
cuse la gîndul contrastului pe care l-am fi făcut Joe şi cu mine
dacă am fi mers împreună pînă la diligentă. Mă înşelasem pe
mine însumi spunîndu-mi că nu era nici urmă de un astfel de
gînd în hotărîrea aceasta, dar cînd mă urcai în- odăiţa mea,
în această ultimă seară, mă văzui silit să recunosc că aşa era
şi mă simţeam împins să cobor şi să-1 rog pe Joe să vină ^u
mine a doua zi de dimineaţă. Dar n-am făcut-o.
Toată noaptea somnul îmi fu frămîntat de diligente care
nimereau în alte locuri decît la Londra şi la care erau înhămaţi
cîini, pisici,, porci sau oameni, dar niciodată, cai. Vise fantastico
de călătorii neizbutite mă chinuită pînă cînd se crăpă de ziuă
şi cînd păsările începură să ciripească Mă sculai, mă îmbrăcai
pe jumătate şi mă aşezai în fata ferestrei, ca să mai priveso
0 dată ţinutul. Şi tot privindu-l, am adormit.
Biddy se trezi atît de devreme ca să-mi pregătească mîn-
carea, îneît, deşi nu dorrnisem nici o oră, în faţa ferestrei
simţii mirosul focului din bucătărie şi mă trezii speriat, cu
gîndul înfiorător că trebuie să fie tîrziu, după amiază. Dar
mult după aceea, după ce am auzit zăngănitul ceştilor de ceai
şi eram gata de plecare, tot îmi lipsea curajul de a coborî.
în cele din urmă, am rămas sus, descuind geamantanul şi des-
1 Băutură celdăţ preparată din bere amestecată cu alcool.

152
Judndu-i curelele, şi apoi încuindu-1 şi strîngîndu-i curoMa
ia loc, pînă cînd Biddy îmi strigă că e tîrziu.
A fost o masă grăbită şi fără gust. M-am sculat de pe scaun
6punînd repezit, ca şi cum mi-ar fi trăsnit ceva prin minte j
„Ei 1 Cred că trebuie să plec I" şi am sărutat-o pe soră-mea,
care rîdea. dădea din cap şi se legăna pe scaun, am sărutat-o
po Biddy şi m-am aruncat de gîtul lui Joe, Apoi mi-am luat
geamantanul şi am ieşit pe uşă. Am auzit în urma mea un
zgomot, tîrşit şi, uitîndu-mă înapoi, l-am văzut pe Joe arun-
când o ghetă veche după mine. şi pe Biddy aruncînd altă
gheată 1 . M-am oprit, făcîndu-le semn cu pălăria. Dragul de
floe, îmi făcea semn cu dreapta lui puternică ridicată deasupra
capului, strigînd răguşit : „Ura !". Tar Biddy îşi acoperi faţa
cu şorţul.
O luai la picior, gîndindu-mă că despărţirea era mai uşoară
Oecît m-aş fi aşteptat şi că n-ar fi avut nici un rost să arunce
cu ghetele" după mine pe strada principală, Fluieram nepăsă-
tor Dar satul era paşnic şi tăcut, iar ceaţa uşoară a dimineţii
se ridica solemn, ca şi cum ar fi vrut să-mi dezvăluie lurnea ;
fusesem atît de mic şi de nevinovat cît timp trăisem acolo,
şi lumea de dincolo era atît de mare şi de necunoscută, încît
suspinai adîno şi izbucnii într-un hohot de plîns Mă aflam
Ungă sţîlpul cu degetul de la capătul satului şi-1 atinsei cvi
nuna, s'punînd ■ „Rămîi cu bine, dragul meu prieten !"
Doamne, n-ar trebui niciodată să ne fie ruşine de lacri-
mile noastre, căci ele sînt o ploaie binefăcătoare pe praful
orbitor al pământului, care înăbuşă inimile noastre înăsprite,"
După ce am plîns. m-am simţit 1 mai bine decît înainte, mai
treaz, mai pătruns de propria mea nerecunoştinţa, mai blînd.
Dacă aş fi plîns înainte, l-aş fi luat pe Joe ou mine
Eram atît de biruit de lacrimile acestea şi de izbucnirea
lor neaşteptată în mijlocul drumului meu liniştit, încît în dili-
gentă, după ce ieşisem din oraş, mă întrebam, cu inima îndu-
rerată, dacă n-ar fi bine să cobor la prima oprire, cînd se vor
vi limba caii. să mă întdre, să mai petrec o seară acasă şi să
mă despart mai frumos. Caii se schimbară, şi eu tot nu mă
hotărîsem încă şi mă 'mîngîiam cu gîndul că-mi va fi foarle
Uşor să cobor şi să mă întorc acasă atunci cînd se vor schimba
(lin nou caii Şi. în timp ce mă frămîntam astfel, mă izbi o
<:'inare grozavă În1re un om care umbla pe marginea dru-
I Obicei care constă in acuntBiea unei ghute vethl In per.hu
* I fifluoe noroc.

153
mului, venind spre noi, şi Joe. Inima începu să-mi bată. Câ
şi cum ar fi fost cu putinţă ca Joe să fie acolo !
Caii se mai schimbară o dată, şi apoi încă o dată ; acum
era prea tîrziu, străbătusem un drum prea lung ca să mă mal
întorc ; şi aşa am mers mai departe. Iar ceaţa se ridicase solemn
şi lumea se întindea în faţa ochilor mei.
Acesta este sjîrşitul primei etape în
împlinirea speranţelor lui Pip.

CAPI TOLUL 20
Călătoria din oraşul nostru pînă în capitală ţinea aproape
cinci ore. Era trecut de miezul zilei cînd diligenta cu patru caL
în care călătoream eu, intră în învălmăşeala de vehicule de pi
Cross-Keys, Wood Street şi Cheapside din Londra.
în vremea aceea, noi, britanicii, hotărîsem că e o trădare
să ne îndoim de faptul că posedăm tot ce e mai bun şi câ sîn-
tem tot ce e mai bun pe lume. Altfel, cred că, înspăifnîntat d$
imensitatea Londrei, m-aş fi gîndit poate că metropola e earfl
urîtă, cam murdară şi că străzile ei sînt strîmbe şi îngustd,
După cum îmi făgăduise, domnul Jaggers îmi trimisese
adresa lui, care era „Little Britain", şi adăugase cu mîna lui
pe cartea de vizită : „De îndată ce ieşi din Smithfield l, alături
de oficiul de diligente". Totuşi, un birjar, a cărui manta so -
ioasă părea să aibă tot atîtea pelerine mici cîţi ani număra
posesorul ei, mă vîrî în trăsura lui şi mă închise înăuntru,
ridicînd scăriţa şi strîngînd-o bine ca şi cum s-ar fi pregătit
să pornească la un drum de cincizeci de mile. Pînă s-a suit el
pe capră — despre care îmi amintesc că era acoperită cu un
postav vechi, de culoarea mazărei, tocit de vreme şi zdrenţuit
din pricina moliilor — a trecut timp, nu glumă ! Echipajul era
minunat : era împodobit pe dinafară cu şase ghirlande şi avea
nişte drăcii rupte în spate, acolo unde trebuiau să stea nu ştiu
cîţi valeţi, iar dedesubtul acestora se aflau nişte ţepi, pentni
ca nu cumva valeţii să se lase duşi în ispită şi s-o ai la sănă -
toasa în mijlocul drumului.

*■ District londonez unde se ţinea un cunoscut Iarmaroc.

154
 Nici nu apucasem să mă bucur de trăsură, să mă gîndeso
cît de mult seamănă cu o grămadă de paie şi, în acelaşi timp,
cu o prăvălie de vechituri, sau să mă întreb de ce oare traistele
din care mîncau caii erau ţinute înăuntru, cînd băgai de seamă
Că vizitiul încetinise mersul, ca şi cum ar fi avut de gînd să
oprească numaidecît. Şi, într-adevăr, ne oprirăm îndată, într-o
Stradă întunecoasă, în faţa unor birouri şi a unei uşi deschise,
pe care era scris : Domnul Jaggers.
Cît datorez ? îl întrebai pe vizitiu.
Vizitiul răspunse :
Un şiling, dacă nu cumva vrei să-mi dai mai mult.
Desigur că i-arn spus că nu doresc să-i dau mai mult.
— Atunci, un şiling, făcu vizitiul. N-am nevoie de bătaie
de cap ! îl cunosc pe ăsta... făcu posomorit cu ochiul înspre
numele domnului Jaggers şi clătină din cap.
După ce puse mîna pe şiling, se urcă fără grabă pe capră
Şl plecă (ceea ce părea că-i ia o piatră de pe inimă), iar eu
intrai în biroul din faţă, cu geamantanaşul în mînă, şi întrebai
dacă domnul Jaggers e acasă.
— Nu-i acasă, răspunse secretarul. E la tribunal acum.
Dumneata eşti domnul Pip ?
L-am lămurit că eu eram domnul Pip.
— Domnul Jaggers a lăsat vorbă să-1 aştepţi la dînsul în
odaie. A spus că nu ştie cît o să întîrzie, fiindcă are un proces.
Dar e la mintea omului că, timpul fiindu-i atît de preţios, n-o
să stea mai mult decît e nevoie.
Cu aceste cuvinte, secretarul deschise o uşă şi mă pofti
lntr-o odaie din fund. Aici se afla un domn cu un singur ochi.
Îmbrăcat într-o haină de catifea şi cu pantaloni pînă la ge-
nunchi, care-şi ştergea nasul cu mîneca, deoarece fusese în-
trerupt din cititul ziarului-
— Du-te şi aşteaptă afară, Mike. spuse secretarul.
Eu începui să mă scuz că intrasem peste el, dar secretarul
II împinse afară pe acest domn, fără multe fasoane, şi, după
Ot zvlrli căciula de blană în urma lui, mă lăsă singur.
Odaia domnului Jaggers era luminată de o singură ferestruică
şi părea destul de sinistră, căci ferestruica era cîrpită
nesimetric, ca un cap spart, şi casele alăturate erau strîmbe,
cu şi cum s-ar fi răsucit ca să se uite la mine pe furiş. în
nu se aflau atîtea hîrtii cîte m-aş fi aşteptat să văd ; în ■•
hlmb. se aflau nişte lucruri ciudate, pe care nu m-aş fi aşteptat
să le văd ; de pildă, un pistol vechi, ruginit, o sabie vîrîta în
teacă, cîteva cutii şi pachete cam ciudate şi două

153
 busturi îngrozitoare, aşezate pe un raft, care reprezentau feţe
umflate şi cu nasurile mîncate. Scaunul cu spătar înalt al
domnului Jaggers era negru ca moartea şi umplut cu păr de
cal ; mai avea nişte şiruri de cuişoare de alamă de jur împrejur,
ca un sicriu ; şi eu îl vedeam pe domnul Jaggers şe-zînd pe
scaunul acesta şi muşcîndu şi degetul arătător, cu faţa către
clienţi. Octaia era acum mică, şi clienţii trebuie să fi avut
obiceiul să se sprijine de perete, fiindcă mai ales pe peretele
din faţa scaunului se vedeau urme soioase de umeri. Mi-amin-
team că şi domnul cu un singur ochi se tîrîse de-a lungul
peretelui, în faţa mea, care fusesem cauza nevinovată a izgo-
nirii lui.
M-am aşezat pe scaunul clienţilor, în faţa scaunului domnului
Jaggers, vrăjit de atmosfera sinistră din odaie; mă gîndeam
câ secretarul, ca şi patronul lui, avea aerul că ştie lucruri
compromiţătoare despre fiecare om şi mă întrebam cîţi alţi
secretari se vor mai fi aflînd sus şi dacă-şi luau eu toţii acelaşi
aer de superioritate care nu era spre folosul semenilor lor. Mă
întrebam de unde proveneau hîrburile acelea ciudate răspîndite
prin cameră şi cum ajunseseră acolo. Mă întrebam dacă cele
două feţe umfluate făceau parte din familia domnului Jaggers
şi-mi spuneam că, dacă avusese nenorocirea să aibă nişte rude
atît de urîcioase, nu era nevoie sa le cocoaţe acolo sus, pe
raftul acela prăfuit, în calea muştelor şi a funin-. ginii, în loc să
le ţină la el acasă Desigur, nu ştiam încă ce "înseamnă o zi de
vară la Londra şi poate că mintea îmi obosise din pricina aerului
fierbinte şi moleşitor şi a prafului gros Care acoperea totul Am
stat în odaia aceea mucegăită, frâmîn-ţîndu-rni mintea cu
întrebări, pînă rind n-am mai putut să îndur vederea celor
două busturi aflate peste scaunul domnului Jaggers, şi atunci
m-am sculat şi am ieşit.
I-am spus secretarului că vreau să ies puţin la aer pînă
se va întoarce domnul Jaggers, iar el m~a sfătuit să trec de
Colţ şi să ies în Smithfield ; iar locul acela nesuferit, mînjit
Cu murdărie, şi grăsime, cu sînge şi cu spumă, parcă se lipea
|le mine. O luai la picior cît putui mai repede şi ieşii într-o
Stradă de unde cupola mare şi neagră a catedralei Sfîntul Paul l
părea că se îndreaptă spre mine din spatele unei clădiri mo-
iiorîte de piatră, despre care un trecător îmi spuse că e închi-
soarea Newgate. Pornii de-a lungul zidului închisorii ; drumul
Catedrala Sfîntul Paul — celebră biserică londoneză, în stilul Renaşterii,
construită între 1675—1710; operă a arhitectului Cristopher Wren,

156
 ■ iperit cu paie, ca să înăbuşe zgomotul
vehiculelor; după
• ■i'i nii şi după mulţimea de oameni care stăteau în jurul
lilsorli şi duhneau a bere şi a alte băuturi, îmi dădui seama
: t'l înăuntru se judecă procese.
In timp ce căscâm gura, un- slujbaş de la judecătorie, ir te
murdar şi oarecum beat, mă întrebă dacă nu vreau să 11ti.ru
înăuntru şi să aud şi eu cum decurge un proces; îmi [ mul
spuse că, pentru o jumătate de coroană ', îmi poate da Un loo
în faţă, de unde să-1 pot vedea în întregime pe pre-ite, în
robă şi cu perucă. Vorbea despre acest înalt per-i ca despre o
statuie de ceară şi, în cele din urmă, mi-1 şl pentru preţul mai
redus de optsprezece penny Deoa-
■refuzai propunerea, spunînd că am o întîlnire, avu bună-
să mă ducă în curte şi să-mi arate unde erau spînzură-irlle
şi locul unde se făceau biciuirile în public. Şi-mi mai i
Poarta datornicilor, pe unde ieşeau vinovaţii care se
luceau la spînzurătoare, mărindu-mi interesul pentru poarta
H i'ou înfiorătoare, făcîndu-mă să înţeleg că „patru din ăştia"
I i'im să iasă pe această poartă peste trei zile, la ora 8 dimi-|
i iţa, pentru a fi spînzuraţi la rînd. Toate acestea erau înfri-
toare şi mă făceau să mă gîndesc că Londra era un loc
uferlt, cu atît mai mult cu cît cel care voia să mi-1 vîndă
preşedintele curţii era îmbrăcat din capt pînă- în picioare, rs,
inclusiv batista, în haine pătate de rugină, care, fără
■o îndoială, nu fuseseră ale lui de la începutul începutului
■ nre eram sigur că le cumpărase foarte ieftin de la
călău.
ceste împrejurări, am socotit că un şiling ajunge ca să
de el. .
\m intrat din nou în birou, ca să întreb dacă domnul
rs se întorsese, şi fiindcă nu se întorsese încă, am pornit
■ plimbare. De data aceasta înconjurai „little Britain" şi
ii în fundătura Bartholomew. De-abia acum îmi dădui
i, în afară de mine, mai erau şi alţii care-1 aşteptau
om nul Jaggers. Erau doi oameni cu feţe tainice, care se
• I I I pe acolo şi, în timp ce stăteau de vorbă, călcau numai
pirţiturile dintre pietrele de pavaj ; cînd trecură prima
po Ungă mine, unul din ei spuse : „Jaggers ar face-o dacă
u putinţă". Mai era un grup de trei bărbaţi şi două femei,
■ i ileau într-un "colţ, şi una din femei plîngea cu faţa
i într-un şal murdar, iar cealaltă o mîngîia, spunîn-
' In timp ce-şi strîngea şalul pe umeri: „Jaggers e de
•ni'ilâ rnglf'zâ, echivalentă cu 5 şilingi.

157
partea lui, Melia, şi ce altceva ai putea să-ţi doreşti ?". Aceste
dovezi despre popularitatea custodelui meu mă impresionară
adino şi, mai mult ca oricînd, îmi treziră admiraţie şi mirare.
în sfîrşit, în timp ce mă uitam prin poarta de fier a fun-
dăturii Bartholomew înspre „Little Britain", îl văzui pe dom-
nul Jaggers trecînd drumul spre mine. Toţi cei care îl aşteptau
îl zăriră o dată cu mine şi se repeziră spre el. Avocatul îşi puse
mîna pe umărul meu şi mă luă lingă el, în timp ce mergea
mai departe şi vorbea cu suita lui.
Mai întîi, îi luă în primire pe cei doi oameni cu feţe tainice :
Să ştiţi că pentru voi n-am nimic, spuse domnul Jag
gers, îndreptîndu-şi degetul spre ei. Nu mai am nevoie să
aflu
nimic de la voi. Cît despre rezultat, o loterie ! Vam spus
de la
început că e o loterie ! I-aţi plătit lui Wemmick ?
De-abia azi dimineaţă am adunat banii, domnule avo
cat, spuse unul din ei, supus, în timp ce celălalt cerceta
faţa
domnului Jaggers.
Nu v-am întrebat cînd i-aţi adunat, de unde sau dacă
i-aţi adunat. Wemmick i-a primit ( ?
Da. domnule avocat, răspunseră cei doi în cor
Foarte bine, puteţi pleca. Acum, gata, spuse domnul
Jaggers, fluturîndu-şi mîna spre ei, ca să-i îndepăi-
teze. O
vorbă- dacă mai spuneţi, las -baltă tot procesul I
Noi gîndeam, domnule Jaggers... începu unul din ei,
scoţîndu-şi pălăria.
Tocmai asta v-am spus să nu faceţi, spuse domnul Jag
gers. Voi gîndeaţi ! Lăsaţi că gîndesc eu pentru voi,
asta
ajunge ! Dacă ara nevoie de voi, ştiu eu unde să vă
găsesc.
Vă rog să nu mă mai căutaţi. Nu vreau Să nu mai
aud un
cuvînt!
Cei doi se uitară unul la altul, în timp ce domnul Jagger
le făcea semn cu mîna să rămînă în urmă, apoi se retraseră
umili, fără o vorbă. ■
Şi cu voi ce-i ? spuse domnul Jaggers oprindu-se, deo
dată şi întorcînduse spre cele două femei cu broboade, de
care
bărbaţii se despărţiseră pe nesimţite. Dumneata eşti
Amelia,
nu-i aşa ?
Da. domnule Jaggers.
Nu uiţi, spuse domnul Jaggers, că dacă n-aş fi fost eu,
n- ai fi acum aici, n-ai fi putut să fii aici ?
Nu uităm, domnule avocat! exclamară amîndouă fe
meile. Dumnezeu să vă binecuvînteze, noi nu uităm l

158
 Atunci de ce, întrebă domnul Jaggers, mai veniţi
pe aici ? r
Dar Bill al meu, domnule avocat ? începu femeia care
plîngea.
Ţi-am spus o dată pentru totdeauna ! spuse domnul
Jaggers, Dacă nu ştii că Bill al dumitale e în mîini
bune,
(Hunei află că eu ştiu. Şi dacă vii mereu aici, să te vaiţi de
Bill
al dumitale, o să vă dau o lecţie la amîndoi şi o să-1 las
pe
l'.ill în plata Domnulu ! I-ai plătit lui Wemmick ?
Da, sigur, domnule avocat! Pînă la ultimul bani
Foarte bine. Atunci ai făcut tot ce era de făcut. O
vorbă dacă mai spui, un singur cuvînt, şi Wemmick îşi dă
toţi
banii înapoi! •■
Această ameninţare înfricoşătoare le făcu pe cele două
{•mei să plece numaidecît. Ajunserăm la uşa biroului fără a
m.ii fi opriţi de nimeni, şi aici îi găsirăm pe secretar şi pe omul
îmbrăcat în catifea, cu căciulă de blană.
A venit Mike, spuse secretarul, dîndu-se jos de pe
■caunul lui înalt şi apropiindu-se tainic de domnul
Jaggers.
O! făcu domnul Jaggers, îndreptîndu-se spre Mike.
(Acosta îşi trăgea o şuviţă de păr care îi atîrna pe frunte,
aşa
i tun taurul din Cine a omorît sticletele trăgea clopotele).
Azi
'ltipa-amiază îţi vine rîndul. Ei !
Vedeţi, domnule Jaggers, răspunse Mike cu glasul unui
om care suferă de guturai cronic. După ce mi-am sucit
rău
iul, am găsit unul care ar merge...
Şi ce-are de gînd să jure ?
Vedeţi, domnule Jaggers, răspunse omul, ştergîndu-şi
• l i ' (lifta aceasta nasul cu căciula de blană, ca să zic aşa,
orice.
Domnul Jaggers se mînie deodată :
— -Doar te-am prevenit dinainte, spuse el, azvîrlindu-şi
getul spre clientul înspăimîntat, că dacă îţi dă vreodată prin
ni să vorbeşti aşa cu mine, te învăţ eu minte ! Păcătosule,
îndrăzneşti să-mi spui mie una ca asta ? Clientul părea
înfricoşat, dar şi aiurit, ca şi cum nu şi-ar (I dat seama de
ceea ce făcuse.
Năferăule ! spuse încet secretarul, lovindu-1 uşor cu
« o l u l .("ap sec! Trebuia să i-o spui în faţă?
Şi acum, încurcă-lume ce eşti, spuse pe un tot foarte
Mpru administratorul averii mele, te întreb pentru
ultima
> A : Ce vrea să jure omul pe care l-ai adus ? Mike se
uită cu încordare la faţa domnului Jaggers, ca şi K fi
încercat să înveţe ceva, şi răspunse încet:

159
 Sau despre firea lui, sau că a fost împreună cu el şl
nu 1-a scăpat din ochi toată noaptea aceea.
Bagă de seamă ! Cu ce se ocupă omul ăsta ?
Mike se uită la căciula lui, la podele, la tavan şi la secre-
tar, ba SG uită pînă şi la mine înainte de a răspunde en glas
agitat :
L-am îmbrăcat ca pe un...
., , Dar custodele
meu'izbucni !
Ce-aî spus ? Ce vrei ?
— Nătărăule ? adăugă secretarul, lovindu-1 din nou cu
cotul. *
După cîteva priviri deznădăjduite în jurul lui, Mike se
lumină şi începu iar :
E îmbrăcat ca un plăcintar cinstit. Ca un fel de cofetar.
E aici ? întrebă custodele meu.
—■ L-am tesat pe o scară, dincolo de colţ, spuse Mike.
— Treci eu el prin faţa ferestrei, ca să'-l văd şi eu.
Domnul Jaggers arătase spre fereastra biroului. Ne aşe-
zarăm toţi trei la fereastră, în spatele oblonului de sîrmă, şi-1
Văzurăm pe client trecînd, ca din întîmplare, pe acolo, împre-
ună cu un individ înalt şi fioros la mutră, care purta o haină
scurtă da pînză albă şi un coif de hîrtie pe cap. Naivul cofetar
părea cam ameţit de băutură ; avea un ochi negru, vînăt, dar
liind pe cale de vindecare, acum era mai mult verde şi~i fusese
mînjit cu alb
■ — Spune-i să-i facă numaidecît vînt martorului ! spuse
custodele meu secretarului, cu. glas scîrbit. Şi întreabă-1 ce i-a
venit să aducă un om de soiul ăsta! *
Apoi, domnul Jaggers mă duse în odaia lui şi, în timp ce
mînca, stînd în picioare, dintr-o cutie de sandvişuri şi bea
sherry dintr-o sticlă de buzunar (părînd că ameninţă fiecare
sandviş pe care îl mînca), îmi împărtăşi ceea ce hotărîse cu
privire la mine :• trebuia să mă duc la „Barnard's Inn"1, unde
locuia tînărul Pocket şi unde fusese trimis un pat spre folo-
sinţa mea ; aveam să rămîn la tînărul Pocket pînă luni; luni
trebuia să mă duc împreună cu el în vizită la tatâl lui, ca să
văd dacă-mi place casa, De asemenea, îmi mai spuse la ce venit
aveam dreptul — ..era o sumă destul de mare — şi scoase din-
ti unul din sertarele lui cărţile de vizită ale cîtorva negustori
cu care trebuia să intru în legătură pentru îmbrăcăminte şi
' ..P.armrd's Inn"! „Hani.il lui Bai nard" iengl.1, ■

160
uite lucruri de felul acesta, de cere aveam, pe buna dreptate.
nevoie.
— Ai să te bucuri de credit, domnule Pip, spuse admi
nistratorul averii mele. (Sticla de sherry mirosea ca un butoi
ţntreg, în timp ce el se răcorea grăbit). Şi, în felul acesta, voi
fi în stare să-ţi controlez cheltuielile şi să-ţi pun Mu dacă
o iei razna. Bineînţeles că ai să intri în încurcătură, dar asta
nu e vina mea.
După ce cugetai cîteva clipe asupra acestor^cuvinte care
uni dădeau curaj, îl întrebai pe domnul Jaggers dacă pot tri-
fp.lte după o trăsură. El îmi spuse că nu merită osteneala, deoa-
cram foarte aproape de destinaţia mea şi că, dacă n-am
nimic împotrivă, Wemmick mă va duce pînă acolo.
Descoperii atunci că Wemmick era secretarul său din odaia
alăturată. Un alt secretar coborî de sus, la sunetul clopoţelului,
pentru a lua locul celui care pleca. Iar eu am ieşit în stradă,
in urma lui Wemmick, după ce dădui rnîna cu custodele meu.
în stradă găsirăm altă ceată de oameni care aşteptau, ăav
Wemmick îşi croi drum printre ei, spunîndu-le cu răceală,
dar cu hotărîre :
— Vă spun că staţi degeaba ; nu vrea să vă spună nici
un cuvînt! şi curînd scăparăm de ei şi pornirăm mai departe,
morgînd unul lîngă altul.

CAPITOLUL 21

t i n d îmi aruncai privirile asupra domnului Wemmick, care

mergea lîngă mine, ca să văd cum arată la lumina zilei, văzui
că e un Om uscat, destul de scurt, cu o faţă pătrată, ca sculptată
in lemn, dar a cărei expresie părea prost cioplită cu o daltă
boantă. Pe faţa lui se vedeau cîteva urme. care ar fi putut să
l'ie gropiţe dacă materialul ar fi fost mai moale şi unealta
bună, dar aşa nu erau decît scobituri Dalta făcuse trei Mu
patru încercări de înfrumuseţare de felul acesta pe nasul Iul,
dar se lăsase de ele, fără să-şi dea osteneala să le mai
cască. După rufele lui roase, ajunsei la concluzia că tre buie
să fie burlac, şi bietul om părea să fi fost pus la grele i
«firi, căci purta cel puţin patru inele de doliu, în afară broşa
ce reprezenta o doamnă şi o salcie plîngătoare, în unui
mormînt pe care se vedea o urmă. Mai băgai de

pi . :mţe ■« c. 6 Iul
seamă că de lanţul ceasului îi atîrnau fot felul de peceţi şi d«
Inele, ca şi cum bietul om ar fi fost încărcat cu amintirii»
prietenilor săi dispăruţi. Avea ochi sclipitori, mici, vioi şi negri,
iar bu2ele subţiri, mari şi pătate ; să tot fi avut,, după părerea
mea, 40—50 de ani.
N-ai fost niciodată la Londra pînă acum ? mă întrebă
domnul Wemmick.
Nu, răspunsei eu. j
Şi eu am fost odată străin pe aici, spuse domnul Wem
mick. E ciudat cînd îmi aduc aminte. '
Acum o cunoşti bine ?
Da, sigur, spuse domnul Wenimick. Cunosc toata
colţurile. \
.E un oraş tare păcătos ? întrebai eu, mai mult ca să
spun ceva decît din dorinţa de a afla.
La Londra poţi fi înşelat, prădat şi ucis. Dar oriunde
există oameni care să-ţi facă d-aîd-astea.
Sigur, dacă există vrăjmăşie între tine şi ei, spusei
eu, ca să îndulcesc puţin vorbele lui.
O, nu-i vorba de vrăjmăşie, răspunse domnul Wem
mick. Nu prea există vrjmăşie pe aici. Iţi fac d-ald-astea
daca
au speranţa să se aleagă cu ceva. "
t
Asta-i mai rău. f
Crezi ? spuse domnul Wemmick. Tot aia e !
Umbla cu pălăria pe ceafă şi privea drept înainte. Mergea
foarte stăpînit, ca şi cum pe stradă nu se afla nimic care să-J' 1
atragă luarea-aminte. Gura lui îmi amintea de o cutie de seri*;
sori, din pricina unui zîmbet mecanic. Ajunserăm în vîrf, pţ"
Holborn Hill, şi eu încă' nu ştiam că aceasta era de fapt ©
mască şi că domnul Wemmick nu zîmbea de loc.
Ştii unde locuieşte domnul Matthew Pocket ? îl în
trebai eU. . :;|
Da, răspunse el, făcind semn cu capul în direcţia aceea."
La Hammersrriith, în partea de vest a Londrei.
E departe ?
Ştiu şi eu ? Să zicem cinci mile.
îl cunoşti ?
Dar eşti un adevărat judecător de instrucţie ! spusa
domnul Wemmick, uitîndu-se la mine cu un aer
aprobator?
La, îl cunosc. îl cunosc !

I
Rostise vorbele acestea cu un glas îngăduitor şi puţin di»
rtor, care mâ cam "întrista ; şi tot mâ uitam pieziş la fâu
asemănătoare cu un bloc de lemn, în căutarea unei pri

162
această veste, fiindcă în mintea mea clădirea aceasta era un
han ţinut de domnul Banard, faţă de care „Mistreţul albastru",
din oraşul nostru nu putea fi decît o biată circiumă. Cînd solo,
descoperii că Barnard era un duh fără trup, o plăsmuire, iar
Jianul lui, cea mai neîngrijită îmbinare de clădiri îngrămădite
una într-alta, într-un colţ de stradă murdar, ca un adevărat
club al pisicilor.
Intrarăm în acest liman printr-o portiţă şi, după ce tre-
curăm printr-un coridor, ne trezirăm într-o curte pătrată, care
era atît de tristă, încît semăna cu un cimitir. Mi se păru că în
curtea aceea se află cei mai jalnici pomi pe care îi văusem
vreodată, cele mai jalnice vrăbii, cele mai jalnice pisici şi cele
m .i i jalnice case (să fi fost vreo şase la număr). Mi se păru că
locuinţele aflate în acele case aveau cele mai nenorocite fe-
restre pe care mintea omului şi le-ar putea închipui, căci obloa-
nele şi perdelele erau smulse, ghivecele cu flori sparte, gea-
murile crăpate şi se mai vedeau şi alte obiecte îngrozitoare",
toate în ruină şi pline de praf ; iar cuvintele : „De închiriat",
„De închiriat", „De închiriat" se holbau la mine din odăile
ftoale, ca şi cum niciodată nu vor mai veni pe aici alţi neno-
rociţi, ca şi cum setea de răzbunare a sufletului lui Barnard
n-ar fi putut fi potolită decît încetul cu încetul, prin sinuci-
derea treptată a locatarilor actuali şi îngroparea lor necreş-
UoeMCi sub pietrişul din curte. Un veşmînt murdar şi îndoliat,
■ I!■ uluit din funingine şi fum, împodobea această creaţie pâ-
I & a lui Barnard ; hanul părea astfel că stă cu cenuşă în
cap, în semn de umilinţă şi pedeapsă, ca o groapă de gunoaie.
Aceasta, în ceea ce priveşte văzul ; iar între timp gunoaiele
le sau umede şi, tot felul de alte gunoaie, care putrezesc
jjrin podurile şi pivniţele părăsite, grămezi de şoareci, şobolani
şi ploşniţe putrezite, în afară de gunoaiele grajdului de ala-
i u r i , se adresau mirosului meu, gemînd leşinat: „încercaţi
nniostecul lui Banard...".
Această primă împlinire a marilor mele speranţe era atît
ieparte de desăvîrşire, încît mă uita cu jale la domnul
\Wmmick.
— A, făcu acesta, înţelegîndu-mă greşit, locul acesta re-
I I M S îţi aminteşte de viaţa de la ţară. Şi mie la fel.
Mă dusei într-un colţ al curţii şi urcarăm împreună o
i, care mi se păru că e pe cale să se transforme încetul cu
tul în rumeguş, aşa încît, într-o bună zi, locatarii de sus
privi din uşile lor şi se vor vedea lipsiţi de orice mijloc
i ajunge jos; ajunserăm la un apartament aflat la catul
cel mai de sus. Pe uşă era scris >. DOMNUL P0CKET-JUN10R,
iar pe cutia de scrisori era un bileţel în care scria : „Mă
întorc îndată".
Nu prea se gîndea că ai să vii aşa curînd, mă lămuri
domnul Wemmick. Mai ai nevoie de mine ?
Nu, mulţumesc, spusei eu.
Deoarece eu răspund de casa de bani, spuse domnul
Wemmick, o să ne întîlnim destul de des. Bună ziua.
Bună ziua.
îi întinsei mina, şi domnul Wemmick se uită mai întîi la
ca, ca şi cum ar fi crezut că vreau ceva de la el. Apoi se uită
la mine şi spuse, în chip de scuză :
— Da, sigur ! 'Obişnuieşti să dai mîna ?
Eram destul de încurcat, fiindcă mă gîndeam că poate la
Londra no fi moda să dai mîna, dar afirmai că obişnuiesc.
— M-am dezvăţat de tot! spuse domnul Wemmick. Mai
'ales în ultimul timp. Sigur, mi-a făcut plăcere să te cunosc.
Bună ziua.
După ce ne strînserăm mîna şi el plecă, deschisei fereastra
scării, dar era aproape să rămîn fără cap, fiindcă sforile erau
putrede şi fereastra căzu ca o ghilotină. Din fericire, totul se
intîmplă cu atîta repeziciune, încît nici nu avui timpul să scot
capul pe fereastră. După ce scăpai astfel cu viaţă, mă mălţumii
cu o privelişte înceţoşată asupra hanului văzut prin murdăria
încrustată în geamuri. Şi mă uitam cu tristeţe afară, spunîn-
du-mi fă, fără nici o îndoială, era exagerat să se vorbească
Mita despre Londra. %,
Părerea domnului Pocket-junior despre „îndată" nu era
aci eaşi cu a mea, căci înnebunisem aproape privind afară timp
de a jumătate de oră şi-mi scrisesem de cîteva ori numele cu
degetul pe murdăria fiecărui geam, pînâ cînd auzii, în sfîrşit,
un zgomot de paşi pe scări. încetul cu încetul, se înălţară în
la'.a ochilor mei pălăria, capul, cravata, vesta, pantalonii şi
i^ln tele unui cetăţean pe măsura mea. Ţinea cîte o pungă sub
fiecare braţ şi un coşuleţ cu căpşuni în mînă ; răsufluarea îi
ora- întretăiată.
Domnul Pip ? întrebă el.
Domnul Pocket ? întrebai eu.
j> — Doamne ! exclamă el. îmi pare grozav de rău, dar
ştiam că vine o diligentă din ţinutul dumitale pe la ora prîn-
zului şi credeam că ai să vii cu aceea. Adevărul e că am ieşij
din casă din pricina dumitale — nu că asta ar fi o scuză pentru
mine — dar mă gîndeam că, venind de la ţară, poate ai vrea să

164
mănînci ceva fructe după masă şi m-am dus la piaţa din
Co-vcnt Carden ca să găsesc fructe bune.
Din anumite motive, simţeam că-mi ies ochii din cap. I-am
mulţumit în cuvinte fără şir şi am început să mă întreb
daca
nu cumva trăiam un vis. _<
— Doamne fereşte ! făcu domnul Pocket-junior. Uşa
asta
se înţepeneşte rău de tot!
Deoarece făcea marmeladă din fructe, luptîndu-se cu
uşa şi ţinînd pungile sub braţ, îl rugai să mi le dea mie.
Mi le dădu cu un zîmbet prietenos şi început să se lupte cu
uşa, ca şi cum ar fi avut de-a face eu o fiară sălbatică. Uşa
cedă atît de brusc, încît el căzu pe spate, peste mine, şi
amîndoi începurăm să rîdem. Dar mie tot mi se părea că-mi
ies ochii din cap şi că trăiesc un vis.
— Intră, te rog, spuse domnul Pocket-junior. Dă-mi
voie
să-ţi arăt drumul. E cam gol pe aici, dar nădăjduiesc că ai
să
te poţi descurca pînă luni. Tatăl meu s-a gîndit că ziua
de
niîine o să ţi se pară mai plăcută în tovărăşia mea decît cu
el.
Poate că ai dori să faci o plimbare prin Londra ; aş fi
bucuros
să-ţi arăt oraşul. Cît despre masă, sper că n-ai s-o găseşti
prea
proastă, fiindcă mîncare o să ni se trimită de la cafeneaua
de
nlâturi şi — cred că trebuie să adaug şi asta — totul pe
soco
teala dumitale, aşa cum a dat dispoziţii domnul Jagger.
Cît
despre locuinţă, ştiu-că nu-i prea arătoasă, pentru că,
înţelegi,
PU trebuie să-mi cîştig singur pîinea, căci taică-meu nu-
mi
poate da nimic, şi chiaj dacă ar putea, n-aş vrea eu să iau
< l c la el. Acesta e salonul. Vezi? Nu-s decît cîteva
scaune,
măsuţe şi un covor şi alte lucruri de care n-au avut nevoie
acasă.
Cît despre faţa de masă, lingurile şi solniţele pe care le
vezi,
să nu-ţi faci o părere prea bună despre mine, fiindcă le-
au
Irimis anume pentru dumneata de la cafenea. Acesta este
mi-
< u l meu dormitor, e cam mucegăit, dar, ştii locuinţele
lui
Uarnard sînt mucegăite. Aici e dormitorul dumitale ;
mobila
■m închiriat-o anume şi nădăjduiesc că va corespunde
derin-
ţelor dumitale; dacă mai ai nevoie de ceva, mă duc să-
ţi
IR I UC . Apartamentul e cam retras şi o să locuim singuri, dar
iper că n-o să ne batem. Doamne, iartă-mă, te rog, văd
că
ti am lăsat cu fructele în mînă ! Dă-mi-le, te rog. Mai
mare

Stăteam în faţa domnului Pocket-junior şi-i dădeam

pun-cînd, deodată, văzui în ochii lui privirea mirată
pe care " iţeam şi în ochii mei ; spuse, lăsîndu-se pe
spate :

163
 _ Doamne sfinte, dar dumneata eşti băiatul care
dă-'dea tîrcoale !
— Şi dumneata, spusei eu, eşti tînărul cel palid.

CAPITOLUL. 22 ■
Acolo, în hanul lui Barnard, tînărul cel palid şi cu mine
ne uitarăm unul la altul pînă cînd izbucnirăm amîndoi în rîs.
Auzi, tocmai dumneata ! spuse el.
Auzi, tocmai dumneata ! spusei eu.
Bine, făcu tînărul întinzîndu-mi voios mîna. Acum
nădăjduiesc că ţi-a trecut supărarea şi ar fi foarte
mărinimos
din partea dumitale dacă m-ai ierta că te-am scuturat aşa
rău.
Din aceste cuvinte înţelesei că domnul Herbert Pocket
"(căci pe tînărul cel palîd îl chema Herbert) tot mai confunda
intenţia pe care o avusese cu fapta pe care oi îndeplinise. Dar'
îi răspunsei cu modestie şi ne strînserăm călduros mîinile.
Pe atunci încă nu puseseşi mîna pe avere ? spuse Her
bert Pocket.
Nu, răspunsei eu.
Nu, încuviinţă el. Am auzit că s-a întîmplat foarte de
curînd. Pe atunci eu eram în căutare de avere.
Adevărat ?
Da, domnişoara Havisham mă chemase cu gîndul să
mă îndrăgească. Dar se vede că nu s-a putut... în orice
caz,
nu m-a îndrăgit.
Mi se păru politicos să spun că mă mir foarte mult.
— Lipsă de gust, spuse Herbert rîzînd, dar aşa s-a în
tîmplat. Da, da, mă chemase să vin într-o vizită de încercare
şi poate că, dac-aş fi avut noroc în ziua aceea, m-aş fi căptuşit'
şi eu.., cine ştie ? poate că aş fi fost... ştii ce vreau să spun..*
cu Estella.
— Ce vrei să spui ? întrebai eu. devenind deodată serios,
în timp ce vorbeam, el punea fructele pe farfurii, ceea
ce îi absorbea atenţia, şi această îndeletnicire fusese pricina
scăpării de adineauri.
Logodit, mă lămuri el, aranjînd mai departe fructele*
„Promis". Cum vrei să-i spui. Oricare cuvînt e bun.
Şi cum ai îndurat dezamăgirea ?
Aiurea ! făcu el, Nici nu m am sinchisit! E o barbară !

Î66
 Domnişoara Havisham ?
Nu zic nu nici la asta, dar eu mă gîndeam la Estelîa,
Fata asta e neînchipuit de îngîmfată, de aspră şi de
mofturoasa,
şi domnişoara Havisham a învăţat-o să-şi bată ;j»o de
teţl
bărbaţii din lume.
Ce fel de rudă e cu domnişoara Havisham ?
Nu-i rudă, spuse el. E doar adoptată.
Şi de ce să-şi bată joc de toţi bărbaţii ?
Doamne, domnule Pip, spuse el, nu ştii ?
Nu, spusei eu. -
N,
Doamne sfinte ! E o poveste întreagă, pe care ţi-t
rezerv pentru după masă. Şi acum dă-mi voie să te
întreB
ceva : Cum ai ajuns acolo în ziua aceea ?
(
I-am spus, şi el m-a ascultat atent pînă ia urmă. Apoi a
izbucnit din nou în rîs, întrebîndu-mă dacă m-a durut după
aceea. Eu nu l-am întrebat dacă şi pe el îl duruse, deoarece,'
cu privire la acest lucru, părerea mea era formată.
Domnul Jaggers e administratorul averii dumitale^
după cîte înţeleg, urmă el.
Da.*
Ştii că este omul de afaceri şi avocatul domnişoarei
Havisham ; e singurul om care se bucură de încrederea
ei«
Aceste cuvinte mă aduceau (aşa mi se părea mie) pe un
tflrîm primejdios. îi răspunsei, cu o stînjeneală pe care nu în-
cercam s-o ascund, că îl văzusem pe domnul Jaggers în casa
domnişoarei Havisham chiar în ziua luptei noastre, şi numai
dl unei, şi că eram sigur că el nu-şi amintea să mă vi văzut
acolo.
— L-a îndatorat mult pe tatăl meu propunîndu-1 ca tu-
torele dumitale, şi chiar a fost la el în acest scop. Sigur că
auzise de tata prin domnişoara Havisham. Tatăl meu e vărul
el ; dar asta nu înseamnă că există între ei relaţii familiale,
laică-meu nu e prea curtenitor de felul lui şi nu-i place
! facă domnişoarei Havisham toate mendrele!
Herbert Pocket avea un fel de a se purta sincer şi deschis,
ne cucerea. Niciodată pînă atunci şi nici după aceea n-am
văzut un om care să-mi insufle cu mai multă tărie, prin
j u l v i r e şi prin glas, convingerea că nu e în stare să facă nimic
i MUS şi iosnic. în toată făptura lui era ceva plin de nădejde,
dir, în acelaşi timp, ceva care îmi şoptea că nu va fi niciodată
lată un om norocos şi- bogat. Nu ştiu-nici-eu de ce, dar
■ pătruns de această părere încă din prima zi, înainte de
feza la masă.

167
 Tot mai era un tînăr palid şi avea un aer visător, cu toată
voioşia şi vioiciunea lui, un aer care nu prea dovedea multă
energie. Nu era frumos la faţă, dar era mai mult decît frumos,
£aci era foarte vesel şi prietenos. Avea şi acum o înfăţişare da
om stîngacî, ca şi în ziua în care pumnii mei se purtaseră atît
âe îndăzneaţ cu eu, şi mie mi se păru eă faţa lui va rămîne
mereu tînără şi luminoasă. Îmi puneam întrebarea dacă arta
iprovincială a domnului Trabb l-ar fi făeut mai graţios deeît
pe mine, dar îmi dau seama eă el îşi purta haina lui cea veche
mult mai bine decît mi-e purtam eu pe cea noua.
Deoarece era atît de neprietenos, înţelesei că m-aş purta
în chip nepotrivit pentru vîrsta noastră dacă m-aş arăta închis
faţă de el. Aşadar, îi spusei mica poveste, stăruind asupra fap
tului că-mi era interzis să cercetez eine era binefăcătorul meu.
l-am mai spus că fusesem crescut Aa. ţară pentru meseria de
fierar şi eă, deoarece nu prea cunoşteam regulile de bună-
purtare, i-aş fi foarte recunoscător dacă mi-ar atrage atenţia
ori de cîte ori va vedea că mă aflu în încurcătură sau că sînt
gata să greşesc. .
— Cu plăcere, spuse el, dosi îndrăznesc să-ţi prezîG că vei
avea nevoie de foarte puţine lămuriri. Cred că vom fi foarte
mult împreună şi mi-ar plăcea să înlătur dintre noi orice con-
strîngere fără rost. Vrei să-mi faci plăcerea şi să-mi spui de
pe acum pe numele de botez, Herbert ?
t-am mulţumit, făgăduindu-i că aşa voi face. Apoi l-am
informat că numele meu de botez e Philip.
Nu prea-mi place Philip, spuse el zîmbind, fiindcă îmi
aminteşte de băiatul din cartea de citire care era atît de
leneş,
îneît a căzut într-o băltoacă, sau atît de gras, că nici nu
putea
să deschidă ochii, sau atît de zgîrcit. îneît îşi încuia
prăjitura
pînă ce i-o mîncau şoarecii, sau atît de hotărît să strice
cuibu
rile păsărilor, îneît l-au mîncat urşii din pădure. Să-ţi
spun
ce nume mi-ar plăcea mie E atîta armonie între noi, şi
apoi
tu ai fost fierar Te-ar supăra?
Nu mă supără nimic din ce propui tu. răspunsei eu,
dar nu înţeleg ce vrei să spui.
Te-ar supăra dacă ţi-aş spune Handel ] ? Există o bu
cată minunată de Handel, care se numeşte Fierarul
muzical.
Mi-ar< plăcea chiar foarte mult să-mi spui aşa.
> Geors Pnedrich (lande] (1685—1739). compozitor de origine germană na»
bilit în Anglia ; a coţnptis opere şi oratorii, contribuind tn mare măsura \
la dezvoltarea muzicii corale în Anglia,

168
 "•— Atunci, dragul meu Handel, spuse el, întoreîndu-mâ
upre uşa care tocmai se deschidea, masa e gata şi te rog sâ
«tai în capul mesei, pentru că tu dai acest ospăţ.
Şi fiindcă nici nu voiam să aud de-aşa ceva, el se aşeza
în capul mesei, iar eu, în faţa lui. A fost o masă foarte bogată
— pe atunci mi se părea un adevărat ospăţ — şi totul avea gust
mai bun ca de obicei, datorită atmosferei libere în care se pe-
treceau lucrurile. In jurul nostru .nu era nici urmă de om în
vîrstă. şi Londra ne înconjura din toate părţile. Apoi mai er*
şi un aer boem, eare făcea ea acest ©spăţ să pară şi mai minu-
nat ; căci, în timp ce mîncarea, eomandată în întregime la
cafenea, era — după cum ar fi spus domnul Pumblechsok —
0 pildă de desfriu, restul salonului era eam gol şi într-o stare
mai mult provizorie, ceea ce-1 sili pe chelner să pună tacîmu-
rilo pe jos (împiedicîndu-se de ele), untul topit — pe fotoliu,
pîinea — pe rafturile de cărţi, brînza — în găleata cu cărbuni,
Jar puiul fiert — pe patul meu din odaia vecină, unde, seara,
cînd mă dusei la culcare, descoperii urme de pătrunjel şi de
unt aproape îngheţat. Toate acestea dădeau farmec ospăţului,
iar cînd chelnerul nu era de faţă ca să mă observe, plăcerea
tnea era neştirbită. Eram pe la mijlocul mesei, cînd îi amintii
lui Herbert de făgăduiala de a-mi vorbi despre domnişoara
Hnvisham.
— Adevărat, răspunse el. Mă voi ţine numaideeît de fă-
flâduială. Dă-mi voie să încep, Handel, prin a-ţi aminti că la
l.ondra nu e obiceiul să pui cuţitul în gură, de teama acciden
telor, şi că, deşi furculiţa serveşte la acest lucru, nici ea nu
trebuie înfundată în gură mai mult decît e nevoie. Nici n-ar
merita să pomenesc de lucrurile acestea, dar e mai bine să
faci cum face toate lumea. De asemenea, lingura nu se ţine cu
mina pe deasupra, ci dedesubt; aceasta îţi aduse două foloase :
■lungi mai uşor la gură (ceea ce, de altfel, e şi scopul) şi îm-
pledici oarecum cotul drept de a face mişcarea pe care o faci.
1mii deschizi o stridie,
Herbert făcu aceste observaţii prieteneşti cu un ton atît
tIc; vesel, îneît începurăm amîndoi să rîdem si ^aproape- ca
nici n-am roşit,
— Acum, urmă el, să ne întoarcem la domnişoara Havis-
l i . i m Trebuie să ştii că domnişoara Havisham era un copil
iţat. Mama ei a murit cînd ea era mică de tot. şi tatăl ei
nu B lipsit-o niciodată de vreo plăcere. Trăiau la ţară, prin
ţ i n u t u l vostru.; şi tatăl ei era fabricant de bere N-am înţeles
idată de ce e foarte nobil să fii fabricant de bere, dar
• ştiut că, în timp ce e cu neputinţă să fii nobil şi să ţii o
fcrutărie, poţi fi, fără discuţie, nobil dacă fabrici bere. E un
fenomen de care ne izbim în fiecare zi.
Totuşi, un om din lumea bună nu poate să ţină o cîr-
cîumă, nu-i aşa ? întrebai eu
Nu, pentru nimic în lume ! răspunse Herbert. Dar o
«îrciumă poate ţine pe un om din lumea bună. Bine !
Va să
jrfcă, domnul Havisham era foarte bogat şi trufaş. Şi
fiică-sa,
ia fel
Domnişoara Havisham era singurul copil ? îndrăznii eu.
Stai puţin. Ajung eu şi la asta. Nu, nu era singurul
eopil. Avea un frate vitreg. Tatăl ei s-a reînsurat în
secret cu
bucătăreasa lui, aşa cred. .
Spuneai că era un om trufaş.
Dragul meu Handel, era. Tocmai fiindcă era trufaş s-a
căsătorit în secret a doua oară şi, după cîtva timp,
soţia lui
a murit. Cred că abia după moartei ei i-a povestit fiicei
toată
povestea. Şi atunci fiul lui a intrat în familie, locuind în
casa
pe care o cunoşti. Cînd s-a făcut mafe, băiatul a
devenit un
destrăbălat, un nebun, un om nerespectuos, o adevărată
pa
coste. Pînă Ia urmă, tatăl lui 1-a dezmoştenit; dar, pe
patul
de moarte, s-a îmbunat şi i-a lăsat şi lui ceva avere, deşi
nici
pe departe atît cît i-a lăsat domnişoarei Havisham. Mai ia
un
pahar cu vin şi iartă mă dacă îţi amintesc- că toată lumea
este
absolut de acord asupra faptului că omul nu trebuie să
fie
atît de conştiincios cînd îşi goleşte paharul, încît să-1 dea
peste
cap şi să-şi lipească marginea de nas.
Făcusem gestul acesta fiind nespus de prins de povestirea
lui. îi mulţumii şi-mi cerui scuze. El îmi răspunse :

-\
— Nu face nimic. Acum domnişoara Havisham era moş
tenitoare şi poţi să-ţi închipui că era privită ca o partidă mi
nunată. Fratele ei vitreg avea şi el avere, dar, cît cu datoriile,
cît cu a]te nebunii de ale lui, şi-a risipit toţi banii. Intre el
şi sora lui erau neînţelegeri mai mari decît fuseseră vreodetă'
între el şi tatăl lui, şi lumea bănuia că tînărul îi purta fetei
o ură de moarte fiindcă ea ar fi fost pricina supărării tatălui.
Acum vine partea cea mai dureroasă a povestirii... Mă intre-
rup, dragă Handel, doar ca să ţi spun că un şervet nu poate
încăpea într un păhărel.
N aş putea spune de ce încercam să-mi vîr şervetul în
păhărel. Ştiu numai că m-am surprins făcînd mari sforţări,
demne de o cauză mai înaltă, ca să-1 înfund în marginile
paharului. Din nou i-am mulţumit şi i-am cerut scuze, şi din

170
nou mi-a răspuns foarte vesel: „Nu face nimic, fii liniştit",]
Şi povesti mai departe : • t
î
— Deodată a apărut pe scenă, să zicem la curse, la vreun
I JU I sau în orice alt loo îţi place, un om care îi vorbi domni
toarei Havisham despre dragoste,. Nu l-am văzut niciodată
(toate acestea s-au petrecut acum douăzeci şi cinci de ani*
cînd tu, Handel, şi cu mine nici nu eram pe lume), dar l-am
uuzit pe tata spunînd că era un om foarte arătos şi foarte
potrivit pentru scopul pe care-1 urmărea. Dar tot tata declară
solemn că nu putea fi confundat cu un gentlemam decît din
greşeală şi spre paguba celui care se lăsa înşelat; pentru că
teta are un principiu, şi anume că, de cînd lumea, un om care
nu e gentleman pe dinăuntru nu poate fi un gentleman în
purtări. El spunea că nici un lustru nu poate ascunde soiul
lemnului : cu cît lustruieşti lemnul mai tare, cu atît soiul lui
se vede mai bine. Bine ! Acest om o urmărea tot timpul pe
domnişoara Havisham şi se lăuda peste tot că ţine la ea. Cred
ci pînă atunci domnişoara Havisham nu cunoscuse asemenea
Mmente; dar atunci tot ce mocnea în ea izbucni, şi ea se
îndrăgosti pătimaş. Nici nu încape îndoială că-1 privea ca pe
un Dumnezeu. El însă s-o folosit în aşa chip de dragostea
asta, îneît a stors de la ea sume mari de bani şi a făcut-© să
cumpere de la fratele ei, cu un preţ enorm, partea lui din
Fabrica de bere (pe care tatăl Iui avusese slăbiciunea să i-a
dea), pe motivul că el voia să stăpînească şi să conducă toată
fabrica după ce se va fi căsătorit cu ea. Pe alunei, custodele
i . i u nu era încă sfătuitorul domnitoarei Havisham, şi apoi ea
i prea mîndră şi prea îndrăgostită ca să primească sfaturi.
Rudele ei, în afară de tata, erau sărace şi se ţineau de intrigi }
de fapt, şi el era destul de sărac, dar nu era interesat şi nici
invidios. Deoarece era singurul om independent din familie,
l i l a a prevenit-o că face prea mult pentru omul acesta şi că
prea se lasă stăpînită de el. Cu primul prilej, domnişoara Ha-
visham 1-a dat pe tata afară din casă, în prezenţa acelui om,
şl de atunci tata n-a mai văzut-o.
Mi-am amintit că domnişoara Havisham spusese odată ;
„Matthew va veni să mă vadă cînd voi fi întinsă pe masa
lucea", şi l-am întrebat pe Herbert dacă tată lui era atît de
indirjit împotriva ei.
— Nu-i vorba de asta, spuse el, dar ea 1-a învinuit pe
f . i l a , de faţă cu viitorul ei bărbat, spunîndu-i că a fost lovit
In speranţele lui de linguşitor care vrea să profite de pe urma
• I, şl dacă s-ar duce acum la domnişoara Havisham, amîndoi

17!
«-ar gîndi din nou la aceste cuvinte. Dar săjmă întorc la omul
acela şi să termin cu el. Ziua căsătoriei fu hotărîtă, rochia
de mireasă fu cumpărată, călătoria de nuntă plănuită şi oaspeţii
invitaţi. Ziua nunţii nosi, dar mirele, nu ! I-a scris o scrisoare...
Pe care ea a primit-o, îi tăiai eu vorba, în timp ce se
îmbrăca de nuntă. La ora nouă fără douăzeci de minute.
Chiar aşa, spuse Herbert, dînd din cap, ora la care a
oprit ea, după aceea, toate ceasurile. Ce era scris în
scrisoare
âecît că omul rupea fără milă căsătoria, nu pot să-ţi
spun,
fiindcă nu ştiu. După ce a zăcut bolnavă cîtva timp,
domni
şoara Havisham a lăsat casa în paragină, după cum ai
văzut,
şi de atunci n-a mai văzut lumina zilei.
Asta-i toată povestea ? întrebai eu după cîteva clipe
de gîndire.
Asta e tot ce ştiu eu ! Şi, de fapt, toată povestirea
mi-am alcătuit-o eu singur din crîmpeie, căci tatăl
meu se
fereşte să vorbească despre acest lucru, şi chiar atunci
cînd
domnişoara Havisham m-a chemat acolo, nu mi-a spus
decît
ceea ce era neapărat trebuincios pentru ca să pricep
despre
ce este vorba. Dar am uitat ceva. Lumea bănuieşte că
omul
căruia, din nenorocire, i-a dăruit toată încrederea lucra
mînă
în mînă cu fratele ei vitreg. Se spune chiar că a existat
între
ei o înţelegere tainică şi că apoi şi-au împărţit foloasele.
Mă mir că -nu s-a căsătorit cu ea, ca să pună mîna pe
toată averea, spusei eu.
Poate că era căsătorit dinainte şi că lovitura asta ne
miloasă n-a fost decît un plan de-al fratelui ei, spuse
Herbert.
Despre asta nu ştiu nimic.
Ce s-^a întîmplat cu cei doi oameni ? întrebai eu, după
ce rumegai puţin povestea.
Au căzut din. ce în ce mai jos, dacă se poate spune
aşa, şi s-au ruinat.
Mai trăiesc ?
Nu ştiu.
Spuneai că Estella nu e rudă cu domnişoara Havisham
şi că a fost adoptată. Cînd ?
Herbert dădu din umeri.
—• De cînd am auzit de domnişoara Havisham, am auzit
şi de Estella. Mai mult nu ştiu. Şi acum, Handel, spuse el în-
cheind povestea, sîntem înţeleşi. Tot ce ştiu despre domni-
şoara Havisham ştii şi tu.
— Şi tot ce ştiu eu ştii şi tu.

T72
 — Te cred. Aşa că nu poate fi vorba de rivalitate şl
ascunzişuri între tine şi mine. Cît despre opreliştea de care
atîrnâ viitorul tău — anume că n ai voie să discuţi şi să cer
cetezi cui i~l datorezi — poţi fi sigur că n-o s-o calc niciodată
şi" că nici nu voi pomeni de ea nici eu, nici nimeni altcineva
din apropierea mea.
Herbert spuse toate acestea cu atîta delicateţe, încît sim-
ţeam că pot socoti acest capitol încheiat, chiar dacă ar fi tre-
buit să trăiesc ani de-a rîndul sub acoperişul tatălui său.
Totuşi, spusese cuvintele acestea cu atîta înţeles, încît am
simţit că şi el o socoteşte pe domnişoara Havisham drept bine-
fflcâtoarea mea, aşa cum o socoteam şi eu.
Nu-mi trecuse prin minte, pînă atunci, că el îndreptase
discuţia spre acest subiect cu gîndul de a-1 scoate din calea
noastră ; dar acum, după ce vorbisem despre toate acestea, ne
simţeam atît de bine şi de uşuraţi, încît îmi dădeam seama
Că acesta fusese gîndul lui. Eram foarte veseli şi vorbăreţi şi,
în cursul discuţiei, îl întrebai ce meserie are. E! îmi răspunse :
— Capitalist, asigur vase.
Bănuiesc că m-a văzut uitîndu-mă prin odaie, în căutarea
uni r urme de vase sau de capital, căci adăugă :
— în oraş.
Aveam idei măreţe despre bogăţia şi renumele celor care
,c ocupau cu asigurarea vapoarelor în oraş şi mă gîndeam cu
groază că trîntisem la pămînt un tînăr care asigura vase. că-i
învineţiem ochiul ager şi că-i crăpasem capul plin de răs-
punderi. Dar, din nou, mă cuprinse impresia aceea ciudată
«■are îmi spunea că Herbert Pocket nu va fi niciodată prea
bogat şi că nici nu va avea prea mult noroc.
— Eu n-o să mă mulţumesc să-mi întrebuinţez capitalul
doar la asigurări de vase Vreau să cumpăr acţiuni de asigu
rare pe viaţă care inspiră încredere şi să intru într un con
s i l i u de administraţie Mai vreau să mă ocup şi de chestiuni
miniere. Toate astea nu că pot împiedica să închiriez rîtcva
mii de tone de corăbii şi să lucrez pe socoteala mea Cred,
i- el, sprijinindu-se de spătarul scaunului, că voi pleca
Tndiile Orientale, ca să fac comerţ cu mătăsuri, şaluri,
plante aromate, materii colorante, medicamente şi lemne pre-
ţloase. E o ramură foarte interesantă a comerţului.
— Şi aduce cîştiguri mari ? întrebai eu.
— Uriaşe ! spuse el.
Din nou mă cuprinse îndoiala; îmi spuneam că el ara
•l'cranţe mai mari decît ale mele...

173
 T- Cred că voi luera şi în Indiile Occidentale, declară el,
vîrîndu-şi degetele mari de la amîndouă mîinile în buzunarele
vestei, pentru zahăr, tutun şi rom. Şi ku Ceylonul, mai ales,
pentru fildeş.
Ai să ai nevoie de o mulţime de vase, spusei eu.
O flotă întreagă, răspunse el.
Copleşit de măreţia acestor afaceri, îl întrebai unde se
aflau acum vasele pe care le asigura.
— N-am început încă să mă ocup de asigurări, răspunse
el. De-abia acum am început să mă uit în dreapta şi-n stînga.
Nu ştiu de ce năzuinţele acestea mi se păreau mai potrir 1
vite cu hanul lui Barnard. Tăcui, foarte convins :
A!
Da, lucrez la birou şi mă uit în dreapta şi-n stînga.
Se cîştigă bine la un birou ? întrebai eu.
Cine, tinerii, care lucrează acolo? întrebă el drept
răspuns.
Da, tu, de pildă..
Eu, nu. Rosti vorbele acestea cu aerul unui om care
îşi face anumite socoteli şi bilanţuri. Nu prea cîştig. Ştii,
nu
mi se plăteşte nimic, şi eu... trebuie să mă întreţin singur..
j
Desigur că toate acestea nu păreau prea surîzătoare, şi eu -
clătinai din cap, ca şi cum aş fi vrut să spun că ar fi cam
greu să strîngi capital dintr-o astfel de sursă de venit.
— Dar e important, spuse Herbert Pocket, fiindcă ai prile
jul sâ te uiţi în dreapta şi-n stînga. Asta-i important! Cînd
eşti într-un birou, ştii, te poţi uita în dreapta şi-n stînga.
Mi se păru ciudat faptul că nu te poţi uita în dreapta
şi-n stînga cînd nu lucrezi într-un birou ; dar tăcui, bizuin-*
du-mâ pe experienţa lui.
— Apoi vine timpul, spuse Herbet, cînd vezi drumul des
chis în faţa ta. Şi-ţi iei avînt, o porneşti, îţi faci capitalul şi
ai ajuns ! în clipa în care ţi-ai făcut capitalul, nu-ţi mai ră-
mîne altceva de făcut decît să-1 întrebuinţezi.
Toate acestea semănau cu felul în care procedase în ziua
cînd ne întîlnisem în grădină. Semănau chiar foarte mult.
Şi felul în care îndura sărăcia semăna leit cu acela în care
îndurase înfrîngerea. Mi se părea că primea şi acum loviturile
şi izbiturile cu aerul cu care le primise atunci. Era limpede
că în casă n-avea dccît obiectele de care avea absolută nevoie,
căci toate lucrurile de care întrebam se dovediră a fi aduse,
cu prilejul venirii mele, fie de la cafenea, fie din altă parte.

174
Şt deşi îşi clădise în minte un viitor atît de măreţ, era totuşi
fitît de modest, îndt eram nespus de recunoscător că nu era
înfumurat. Aceasta era\îhcă o trăsătură frumoasă în felul lu$
de a fi atît de plăcut, şi de aceea ne-ara şi împăcat atît da
minunat. Chiar în seara aceea ieşirăm la plimbare pe străzi
f i Intrarăm cu jumătate preţ la teatru ; a doua zi ne-am
dus a Westminster Abbey *, şi după-amiază
plimbat prin parcuri; eu mă întrebam cine potcovea toţi
ne-am
caii din parc şl ture aş fi vrut să fie Joe acela !
In duminica aceea mi se păru că trecuseră multe luni de
cînd îi părăsisem pe Joe ş! pe Biddy. Spaţiul care mă des-
părţea de ei făcea şi el parte din această distanţă nesfîrşită în
timp, şi ţara mlşştmilcr era hăt-departe. Faptul că, doar cu
0 duminică în urină, mă dusesem la bisericuţa noastră veche,
Îmbrăcat în vechile mele haine de sărbătoare, mi se părea o
împreunare de lucruri imposibilă, din punct de vedere geo-
prufic, social, solar şi lunar. Totuşi, pe străzile Londrei, atît
de plină de freamăt şi atît de stălucitor luminate în amurgul
Berii, erau multe lucruri care îmi aminteau cu o dureroasă im-
putare cît de depărta de mintea mea se află biata noastră
bucătărie de acasă, şi uneori, în bezna nopţii, paşii vreunui
portar, care-şi dădea aere că păzeşte casa şi căsca gura la lună
In jurul hanului lui Barnard, îmi strîngeau inima.
Luni dimineaţă, la nouă fără un sfert, Herbert se diise la
birou, ca să facă act de prezenţă şi ca să se uite în dreapta
f>\ n stînga, după cum bănuiesc, iau eu îl petrecui pînă acolo.
După o oră sau două, trebuia să ne îritîlnim la Hammersmith.
Fudecmd după locurile unde se aşezau viitorii mari capitalişti
luni de dimineaţă, ajunsei la concluzia că ouăle din care ies
tinerii agenţi de asigurări trebuie să fie pătrunse de praf şi
■ lldirră, ca şi ouăle de struţ. De altfel, biroul unde lucra Her-
l u i t nici nu mi se păru un bun observator, căci era aşezat
1i etajul al doilea în fundul unei curţi, arăta nespus de mur
dar, iar ferestrele dădeau spre etajul al doilea al unei*clădiri
\ < > ine şi nu spre o privelişte largă, care să-ţi deschidă pers-
Ivc de viitor.
Am aşteptat pînă la ora prînzului şi m-am dus la Bursă,
Unde am văzut nişte oameni deşiraţi, care şedeau sub afişele
privitoare la vase, şi despre care eu credeam că'sînt mar ne-
gustori, deşi nu prea înţelegeam de ce erau cu toţii scoşi din
1
(iiiio»c"Ută biserică londoneză, care a aparţinut în trecut mănăstirii cu
■Ctlaţl nume; aici se află mormîntul unor oameni politici şi ale unora
dintre cei mai de seamă scriitori englezi.

|79
lire. Cînd sosi Herbert, ne duserăm să Jiiăm masa la un res--
taurant vestit, eare pe atunci mă umpleg* de respect, dar despre
care astăzi cred că este cel mai mur/dar kcal din Eurapa}
fără să vreau, am băgat de seamă, încă de pe atunci, că era
mai mult sos pe feţele de masă, p^ lurculiţe şi. pe hainele
chelnerilor decît pe fripturi După ce plătirăm nota, care era
destul de modestă (avînd în vedere/grăsimea care nu era pusă
la socoteală), ne întoarserăm la „garnard's Inn", de unde îmi
luai geamantanul şi apoi ne silirăm într-e birjă şi pornirăm
spre Hammersmith. Am ajuns acolo pe la ora 2 sau 3 după-
amiază, şi mai aveam doar cîţiva paşi de făcut pînă la casa
domnului Pocket, Ridicarăm zăvorul portiţei şi intrarăm de-a
dreptul într-o grădiniţă aşezată cu faţa la fluviu, unde se
jucau copiii domnului Pocket. Şi, în afară de cazul că mă înşel
asupra acestei chestuni, în care fără îndoială că interesele
mele personale şi prejudecăţile nu aveau nici un amestec, vâ
pot spune despre copiii domnului şi doamnei Pocket că nu
creşteau sub supravegherea cuiva ; tot ce pot spune este că- i
vedeam cum se dau peste cap.
Doamna Pocket şedea pe un scaun de grădină, sub un
pom, şl citea, ţinîndu-şi picioarele pe Un alt scaun de grădină ;
iar cele două dădace se uitau în jurul lor, în timp ce copiii
se jucau.
— Mamă, spuse Herbert, acesta este tînărul Pip.
Doamna Pocket păru că mă primeşte cu o demnitate
prietenoasă.
— Domnişorule Alick şi duduie Jane, strigă una din dădace
către doi dintre copii ; dacă vă repeziţi ia tufişuri, o să cădeţi
în apa şi o să vă înecaţi, şi ce o să zică tăticul ?
în acelaşi timp, fata culese batista doamnei Pocket de pe |
os spunînd :
— ■ E a şasea oară că o lăsaţi să vă cadă, coniţă !
Şi "doamna Pocket răspunse rîzînd.; „Mulţumesc, Flop-
son",- şi, instalîndu-se. de data aceasta într-un singur scaun,
îşi reluă cartea. Faţa ei luă numaidecît o expresie încordata
şi atentă, ca şi cum ar fi citit de o săptămînă fără întrerupere,
dar cred că înainte de a fi citit douăsprezece rînduri, îşi aţinti
ochii asupra mea şi-mi spuse : ,
— Sper că mama e duce bine !
Aceste vorbe rostite pe neaşteptate mă puseră într-o în-
curcătură atît de grozavă, încît începui să o lămuresc, într-un
chip cît se poate de caraghios, că, dacă ar fi existat o astfel

176
de fiinţă, desigur că ar fi dus-o bine, i-ar fi mulţumit şi îrsr
fi trimis salutări, dar dădaca mă scoase din încurcătură :
— Doamne, strigă ea, culegînd batista, dacă nu e a şaptea
oară ! Ce aveţi azi, coniţă ?
Doamna Pocket îşi luă în primire batista, mai întîi cu o
privire de mirare nespusă, ca şi cum n-ar mai fi văzut-o pînă
atunci, şi apoi cu un zîmbet de recunoştinţă :
— Mulţumesc, Flopson, spuse ea, apoi uită de mine şi se
opucă din nou de citit.
Acum, că avem un răgaz să-i număr, descoperii că de
faţă se aflau nu mai puţin de şase mici urmaşi de-ai domnului
Pocket şi că fiecare ajunsese la alt stagiu cu datul peste cap.
De abia încheiasem adunarea, cînd se auzi glasul celui de-al
şaptelea, venind din văzduh, ca un miorlăit jalnic.
— Asta-i mititelul ! strigă Flopson, ca şi cum s-ar fi
mirat. Grăbeşte-te, Millers !
Millers, care era cealaltă dădacă, intră în casă şi, încetul
cu încetul, ţipetele copilului se potoliră şi încetară ; nu se
mai auzea decît un scîncet, ca şi cum mititelul ar fi fost un
ventriloc cu gura plină. în timpul acesta, doamna Pocket citea,
şl eu eram curios să ştiu ce citeşte.
Bănuiesc câ,-l aşteptam, pe domnul Pocket; în orice caz,
fişteptam, aşa că avui prilejul să observ următorul foarte ciu-
dat fenomen familial : anume, de către ori un copil se rătăcea
prin preajma doamnei Pocket în timpul jocului, se poticnea
regulat de ea şi se dădea peste cap, spre marea ei mirare
de o clipă şt spre durerea lui de mai lungă durată. Nu izbu-
team să-mi explic această întîmplare surprinzătoare şi nu mă
jmteam împiedica să cuget asupra ei, cînd, deodată, Millers
< nborî copilaşul, pe care îl întinse lui Flopson, care, la rîndul
«'1, întinzîndu-1 doamnei Pocket, se poticni numaidecît, căzînd
cu copil cu tot şi cu capul înainte peste doamna Pocket,; fu
In i n s ă în braţe de Herbert şi de mine.
— Doamne, păzeşte-mă ! Flopson ! făcu doamna Pocket,
rklicîndu-şi pentru o clipă ochii de pe carte. Toată lumea se
| 'i.-ste cap ?!
Să vă păzească Dumnezeu, coniţă ! răspunse Flopson,
roşie la faţă. Dar ce aveţi aici ?
Ce am eu aici, Flopson? făcu doamna Pocket.
i— Păi nu-i scăunelul de picioare ? strigă Flopson. Dacă
II ţineţi sub fustă, cine-i de vină că toată lumea se dă peste
« i | > ? Staţi puţini Ţineţi copilul şi daţi-mi cartea.

■177
 Doamna Pocket făcu după cum fusese sfătuită, săltînd da*
cîteva ori copilul în poală cu neîndemînare, în timp ce ceilalţi
copii se jucau de jur împrejur. Aceasta nu dură decît foarte
puţin, căci doamna Pocket porunci scurt ca toţi copiii să intre
în casă şi să doarmă puţin. Astfel făcui, din prima dată, şi a
doua descoperire : anume că hrana micilor Pocket era alcă -
tuită din tumbe şi din ore de somn, care se urmau cu regu -
laritate.
Aşa stînd lucrurile după ce Flopson şi Millers duseră
copiii în casă ca pe o mică turmă de oi, şi domnul Pocket ieşi
din casă ca să mă cunoască, nu mă mai miră deloc faptul că
domnul Pocket era un om cu o privire nedumerită, cu părul
cărunt şi zburlit în vîrful capului, un om care nu s-ar fi pri-'
ceput, în nici un caz, să îndrepte situaţia.

CAPI TOLUL 23

Domnul Pocket spuse că-i pare bine că mă vede şi că nă -

dăjduieşte că nici mie nu-mi pare rău.
— Pentru că să ştii, spuse el, cu acelaşi zâmbet ca şi fiul
său, eu nu sînt o persoană care poate nelinişti pe cineva.
Părea tînăr, în ciuda nedumeririi întipărite pe faţa lui şi
a părului foarte cărunt, iar purtările sale erau foarte fireşti.
Întrebuinţez cuvîntul „fireşti" fiindcă vreau să spun că nu era
prefăcut; ,era împrăştiat din fire, şi acest fel de a fi avea
ceva comic ; lucrul ar fi devenit de-a dreptul caraghios dacă
el şi-ar fi dat seama că-1 pîndeşte această primejdie. După ce
stătu puţin de vorbă cu mine, îi spuse doamnei Pocket, în-
cruntîndu-şi neliniştit sprîncenele lui negre şi frumoase :
Belinda, sper că ai urat domnului Pip bun venit ?
Ea îşi ridică ochii de pe carte şi spune :
Da.
Apoi îmi zîmbi distrată şi mă întrebă dacă-mi place gustul
apei de floare de portocală. Deoarece întrebarea n-avea nici
o legătură, oricît de apropiată sau de îndepărtată, cu vreo în-
tîmplare trecută sau viitoare, am socotit că fusese pusă, ca şi
cele dinainte, doar pentru a arata bunăvoinţă.
In cîteva ore descoperii — şi o spun de pe acum — că
doamna Pocket era unica fiică a unui cavaler care murise cu
totul întîmplător şi care îşi băgase in cap că răposatul tatăl

Î78
.•.. MI ar fi ajuns baronet dacă n-ar fi existat împotrivirea ho-
târîtă a cuiva, împotrivire izvorîtă din motive cu totul perso-
nale, am uitat a cui împotrivire, asta în cazul cînd am ştiut
vreodată ; a suveranului, a primului-ministru, a lordului-
can-' i l . i r sau a arhiepiscopului de Canterbury, şi, pe acest temei
închipuit, cavalerul nostru se alăturase castei nobililor din
Iii mea asta.
Cît despre el, cred că fusese făcut cavaler pentru că răs-
colise gramatica engleză cu vîrful penei sale într-o cjvînta?a
disperată, copiată pe hîrtie velină, pe care o ţinuse cu prilejul"
punerii pietrei de temelie la o clădire oarecare sau pentru că
înmînase fie mistria, fie mortarul unui personaj regal Dai?
oricum s-ar fi petrecut lucrurile, cavalerul hotărîse ca doamna
Pocket va fi crescută încă din leagăn ca o fiinţă care, prin
firea lucrurilor, trebuie să se căsătorească cu un titlu de nobleţă
şl care trebuie să fie ferită de orice cunoştinţe plebeiene şi
casnice.
Tînăra domnişoară fusese păzită şi călăuzită cu atît succes
est părinte înţelept, încît devenise o adevărată podoaba,
dar o fiinţă cu totul neputincioasă şi nefolositoare. Cu acest
eter fericit, îl întîlnise, încă din prima floare a tinereţii,
ţ i e domnul Pocket, care era şi el în prima floare a tinereţii şî
nu era încă hotărît dacă să se suie pe sacul cu lînă x sau să se
adăpostească sub mitra episcopală. Deoarece înfăptuirea unuia
d i n aceste două planuri nu era decît o chestie de timp, el şi
iu doamna Pocket au tras lucrurile de păr (judecind după felul
cum s au desfăşurat lucrurile, mai bine^le-ar fi retezat părul)
(jl s-au căsătorit fără ştirea înţeleptului'părinte. Deoarece în-
ţeleptul părinte nu avea nimic altceva de dat decît binecuvîn-
turea sa, îi blagoslovi cu această zestre după o scurtă împotri-
vire, spunîndu-i domnului Pocket că soţia lui era o „comoară
princiară". Domnul Pocket a investit această comoară în felul
ire-1 cunoaştem cu toţii de cînd lumea, dar se pare că nu
i i adua o dobîndă prea grozavă. Totuşi, e ciudat că doamna
et a fost socotită de atunci demnă de o milă respectuoasă
fiindcă nu se căsătorise cu purtătorul unui titlu de nobleţe,
.• II li mp ce domnul Pocket a fost privit, tot într-un chip neîn
ţeles, cu un soi de imputare plină de clemenţă, fiindcă nu
l/butise niciodată să obţină un titlu. '

:l
In Camera Lorzilor, locul lordului-cancelar este pe un sac cu lîaâ,
In amintirea acelor jrtmurl cînd prosperitatea Angliei se ba2a pe m* ii" i tul
cu lină.

179
 Domnul Pocket mă duse in casă şi-mi arătă camera mea,
care era foarte plăcută şi mobilată în aşa fel încît puteam să-
o folosesc cu succes şi ca salonaş. Apoi ciocăni în uşile altor
două camere asemănătoare şi mă prezentă locatarilor lor. pe
numele de Drummle şi Startop. Drummle, un tînăr cu aer
de om bătrîn, era un băiat greoi şi voinic şi tocmai fluiera
cînd am intrat în odaie. Startop, mai tînăr ca vîrstă şi înfăţişare,
citea, ţinîndu-se de cap, ca şi cum i-ar~fi fost frică că va face
explozie din pricină că îngrămădise aici un număr prea mare
ide cunoştinţe.
Atît domnul, cît şi doamna Pocket dădeau impresia izbi-
toare că se află în mîinile altcuiva, aşa încît mă întrebam cine
era de fapt posesorul casei, cel care-i lăsa şi pe ei să locuiască
acolo ; aflai în cele din urmă că puterea necunoscută erau
servitorii. Acesta era un fel de a trăi lipsit de griji, fără bătaie
de cap, dar părea cam constisitor, căci servitorii socoteau de
datoria lor să bea şi să mănînce după placul inimii şi să-şi
poftească mereu musafiri jos, în odăile lor. E drept că ofereau
domnului şi doamnei Pocket o masă foarte îmbelşugată ; totuşi,
mi se părea că pensiunea cea mai bună era în bucătărie, cu
condiţia ca pensionarul să fie în stare să se apere, căci, la mai
puţin de o săptămână de la sosirea mea, o vecină, pe care fa-
milia nici nu o cunoştea, scrise un bilet, cum că o văzuse pa
Millers bătînd copilaşul. Această veste o necăji nespus pa
doamna Pocket, care izbucni în plîns şi spuse că e nemaipo- ,
menit cum vecinii nu ştiu să-şi vadă de treburile lor.
încetul cu încetul, aflai, mai ales de la Herbert, că dom-
nul Pocket studiase la Harrow • şi la Cambridge 2 şi că fusese
un elev strălucit, dar că, după ce avusese fericirea de a se
căsători atît de timpuriu cu doamna Pocket, renunţase la pla-
nurile lui şi îmbrăţişase cariera de meditator. După ce medi-
tase vreo cîţiva puşti grei de cap — ai căror părinţi, în cazul
cînd erau oameni sus-puşi, îi făgăduiau că îl vor ajuta să-şi
croiască un drum în viaţă, dar uitau de făgăduialâ după ce
copiii încetau cu meditaţiile — bietul om. plictisit de această
meserie nebănoasă, venise la Londra. Aici, după ce dăduse
greş în înfăptuirea năzuinţelor lui mai înalte, se apucase „să
revadă" operele celor care n-avuseseră prilejul*de a se facă
cunoscuţi sau trecuseră cu vederea prilejurile care se iviseră.
Afară de asta, mai refăcea diferite alte opere scrise pentru
ocazii speciale, folosindusi astfel talentele la diferite compilaţii
1 2 Cetăţi universitare
engleze.

'1B0
 ţi corecturi literare ; cu aceste mijloace, împreună cu alte miei'
expediente particulare, ţinea casa pe care am văzut-o şi eu.
Domnul şi doamna Pocket aveau o vecină foarte linguşi-
loure ; aceasta era 0 văduvă înţelegătoare din fire, care era
aceeaşi părere cu toată lumea, binecuvînta pe toată lumea.
1 iubea şi vărsa lacrimi pentru toţi, după împrejurări. Numele
i i i vecine era doamna Coiler, şi în ziua sosirii mele, mia
ii fu hărăzit să o conduc la masă. în timp ce coboram scările,
nii făcu să înţeleg că era o mare lovitură pentru doamna P OG-
1 ct faptul că simpaticul ăomn Pocket era nevoit să primească
in < asa lui diferiţi domni, la al căror progres trebuia să con+n-
l-iile. Nu era vorba de mine, îmi spuse ea, într-o revărsare da
liagoste şi de încredere (nu o cunoaştem încă de cinci minute) 5
« L u a ar fi fost toţi ca mine, situaţia ar fi fost cu totul alta,
- Dar drăguţa de doamna Pocket, spuse doamna Coiler,
in urma dezamăgirii pe care a avut-o în tinereţe (nu că bietul
urm Pocket ar fi cu-ceva de vină), afe nevoie de atîta lux
;anţă !...
— Da, doamnă, spusei eu ca să o opresc, căci mi-era tea-
ni . i 'i va începe să plîngă.
Şi e atît de aristocratică din fire...
- Da, doamnă, repetai eu cu acelaşi scop ca şi adineauri.
— ...încît e. într-adevăr, greu pentru domnul Porket. spuse
1 Coiler, să mai aibă timp şi interes şi pentru altceva
il'ară de ea.
Fărfi să vreau, mă gîndeam că ar fi şi mai greu dacă măl a i u l
n ar avea timp şi interes pentru draga de doamna l ' i n Uet,
dar tăcui şi, de altfel, nici nu aveam timp de astfel ^Bt
Rtndurt, căci urmăream cu smerenie purtările r e l o r din 1
junii meu.
Din cele ce se petreceau între doamna Pocket şi Drumm!e,:
In llmp ce eu eram preocupat de cuţit, furculiţă, linqi'râ,
hm şi alte instrumente de autodistrugere, aflai că Drum-
I cărui nume de botez era Bentley, aştepta să meşte-
iicfl rangul de baronet. Apoi aflai cu privire la cartea pe
' c l i i s e doamna Pocket în grădină că trata despre Ittlurl
li ţ i ' $i mai aflai că doamna Pocket ştia data precisă ia
huntrul ei ar fi fost trecut în cartea aceea dacă n-ar fi
ufm/îrit de ghinion. Drummle nu spunea prea multe, dar
Iul lui măsurat (îmi părea un om foarte posao) vorbea ca
in ales şi o cinstea pe doamna Pocket ca pe o doamnă
i ţ i 1 (i pe o soră în afară de ei doi şi de doamna Coiler, vecina
n i ' nnleS, nimeni nu se amesteca în această conversaţie,
re» pflrea să-1 necăjească pe Herbert. Discuţia nu părea

181
sâ se sfîrşească prea repede, cînd, deodată, pajul intră, vestind
o nenorocire casnică. Într-adevăr, bucătăreasa greşise friptura.
Atunci, spre uimirea mea fără seamăn, îl văzui pentru prima
oară pe domnul Pocket căutîndu-şi liniştea în executarea unor
gesturi care mi se părură cu totul neobişnuite, dar care nu
făcură nici o impresie asupra celorlalţi şi cu care pînă la urmă
aveam să mă obişnuiesG şi eu. Puse jos cuţitul şi furculiţa, îşi
înfipse mîinile în părul lui ciufulit şi se părea că face sforţări
uriaşe pentru a se ridica pe el însuşi, trăgîndu-se de păr. Dnpă
ce făcu aceste gesturi, fără să izbutească de fel să se ridice,
îşi reluă liniştit îndeletnicirea dinainte.
Doamna Coiler schimbă subiectul şi început să mă măgu-
lească. In primele clipe îmi plăcu, dar mă măgulea în chip atît
de grosolan, încît, în curînd, vorbele ei nu-mi mai făcură nici
o plăcere. Avea un fel şerpuit de a se apropia de mine cînd
pretindea că se interesează cu pasiune de locurile şi de prie-
tenii pe care îi părăsisem, un fel care, într-adevăr, îmi amintea
de un şarpe cu limba despicată ; şi cînd se năpustea, din cînd
în cînd, spre Startop (care nu prea vorbea cu ea) şi spre Drum-
mle (care vorbea şi mai puţin), eu îi fericeam pe amîndoi,
fiindcă stăteau de cealaltă parte a mesei.
După masă fură aduşi şi copiii, iar doamna Coiler se porni
pe nişte comentarii pline de admiraţie asupra ochilor, nasu-
rilor şi picioarelor lor, ceea ce era un fel foarte potrivit de
a le face educaţia. Erau patru fetiţe şi doi băieţaşi, în afară de .
cel mai mic, care puteau să fie una sau alta, şi de următorul,
care nu era încă nici una. nici alta. Copiii fură aduşi înăuntru
de Flopson şi de Millers, ca şi cum aceşti doi ofiţeri, în lipsă
de. vreo însărcinare specială, s-ar fi îndeletnicit cu recrutarea
de copii şi i-ar fi prins pe aceştia ; iar doamna Pocket se uita
la cei care ar fi trebuit să fie nişte pui de nobili ca şi cum s-
ar fi gîndit că mai avusese odată plăcerea să-i inspecteze şi
n-ar fi ştiut ce să facă cu ei.
— Daţi-mi furculiţa, doamnă, şi luaţi cuţitul, spuse Flop
son. Nu aşa, vreţi să cadă cu capul sub masă ?
In urma acestui sfat, doamna Pocket îl luă altminteri şi-1
aşeză cu capul pe masă, lucru ce se semnală celor de faţă prin-
tr-o zguduitură zdravănă.
— Doamne sfinte ! Daţi-mi-1 înapoi, spuse Flopson. Şl
dumneata, domnişoară Jane, vino să-i dansezi copilului.
Una din fetiţe, un pumn de copil, care îşi luase de tim-
puriu sarcina de a avea grijă de ceilalţi, plecă de la locul el,
veni lîngă mine şi începu să se apropie şi să se depărteze îiţ
pas de dans de copil, pînă ce acesta încetă cu plînsul şi începu

182
■A rldâ. Copiii rîdeau cu toţii, şi domnul Pocket (care între
l i m p încercase să se ridice în sus trâgîndu-se de păr) rîse şi
el, $1 .dunei rîserăm cu toţii şi ne înveselirăm.
Flopson îndoi copilul din încheieturi, ca pe o păpuşă olan-şi
izbuti să-1 aşeze fără nici un accident în poala doamnei l'ocket ;
„ apoi îi dădu mititelului spărgătorul de nuci, ea aă se |oace cu
el, atrăgînd atenţia doamnei Pocket asupra faptului că
mînerele acestui instrument nu prea se împăcau cu achii
lopilului şi însărcinînd-o cu glas aspru pe domnişoara
Jana || .iibă şi ea grijă. Pe urmă, cele două dădace ieşiră din
odaia şl se încăierară cu pajul care ne servise şi care cu
siguranţă
i pierduse jumătate din nasturi la masa de joc.
Eu mă simţeam foarte prost, fiindcă domna Pocket
începu
0 discuţie cu Drummle cu privire la doi baroneţi, în timp
ce
mînca o protocală împărţită în felii şi muiată în vin cu zahăr,
ultînd cu totul de copilul din poală, care făcea cele mai
înspăi-
iniiiiatoare mişcări cu spărgătorul de nuci. In cele din urmă,
micuţa Jane, văzînd primejdia care ameninţă creierii
fragezi
fii copilului, se sculă încet de la locul ei şi, prin diferite
şiret
licuri, scoase arma din mîinile lui. Doamna Pocket, care
toG-
in ii işi isprăvise portocala, se arătă nemulţumită de acest
lueru
$1 spuse fetiţei :
Copil rău ce eşti, cum îndrăzneşti ?! Du-te şi aşază-ta
iiniiiaidecît la locul tău.
Mămico, bîigui fetiţa, şi-ar fi scos ochii.
i
Cum îndrăzneşti să spui asta ! răspunse doamna Poc-
1. i Du-te la locul tău, numaidecît !
Demnitatea doamnei Pocket era atît de zdrobitoare,
îneît itnţeam copleşit, ca şi cum eu aş fi avut cine ştie ce
vină.
— Belinda. interveni domnul Pocket din celălalt
capăt
ui mesei Cum poţi fi atît de absurdă ? Jane s-a amestecat
t l i t . t r ca să apere mititelul.
— Nu îngădui nimănui să se amestece ! spuse doamna
Pocket Şi mă miră, Matthew, că după părerea ta, lumea
tre
să mă jignească amesteeîndu-se în treburile mele.
— Doamne fereşte! făcu domnul Pocket, într-o izbuc
nire de deznădejde plină de durere. Trebuie să lăsăm copiii să
KP omoare cu spărgătorul de nuci şi să nu-i salvăm !
— Nu vreau ca Jane să se ^mestece, spuse doamna Poc-
irundnd o privire majestuo'asă spre mica vinovată Doar
ftll cine a fost bunicul meu ! Tocmai Jane ? !
Domnul Pocket îşi înfipse din nou mîinile în păr şi,
de . aceasta, într-adevăr, se ridică puţin de pe scaun.

183
.-:, .— I-auzi ce spuae I strigă el neputincios, adresîndu
elementelor naturii. Să laşi copiii să se omoare cu spărgătorul
de nuci din'pricina rangului bunicilor! Apoi se lăsă din nou
pe scaun şi tăcu.
în timpul acesta, noi ne uitam cu toţii stingheriţi la faţa
de masă. Urmă o pauză, în timpul eăreia nevinovatul şi nepo-
tolitul copilaş făcu cîteva sărituri şi gînguri către Jane, singurul
membru al familiei (în afară de servitori) pe care, după păre-
rea mea, mititelul îl cunoştea.
~ Domnule Drummle, spuse doamna Pocket, vrei s-o suni
pe Flopson ? Jane, copil neascultător ce eşti, du-te la culcare ţ
Hai, mititelule, vino cu mămica!
Mititelul, care era cinstea personificată, se împotrivi tu
toată tăria. Se îndoi deasupra braţului doamnei Pocket, ară-
tîndu-ne o pereche de pantofiori împletiţi şi nişte picioruşe
cu gropiţe, în loc să ne arate obrajii, şi fu dus afară într-o
etare de supremă revoltă. Dar, în cele din urmă, tot cîştigă,
căci, după cîteva minute, îl văzui prin fereastră în braţele:
micuţei Jane.
Ceilalţi cinci copii fură lăsaţi la masă, căci Flopson &■ de
rezolvat o treabă personală, şi altcineva nu avea grijă de ei.
în felul acesta, am avut prilejul să-mi dau seama de relaţiile
dintre ei şi domnul Pocket, relaţii care fură date la iveală în
chipul următor : Domnul Pocket, mai nedumerit ca de obicei
şi cu părul ciufulit, se uită la ei, timp de cîteva clipe, ca şi
cum n-ar fi înţeles de ce locuiau şi mîncau în casa aceea şi
de ce natura nu-i încartiruise într-altă parte. Apoi, cu un glas
distant, de misionar, le puse cîteva întrebări, ca. de pildă i De
ce Joe avea o gaură în guleraş ? Şi el răspunse : „Tăticule,
Flopson a spus că mi-o cîrpeşte cînd o avea timp". Sau . De ce
avea Fanny o bubă ? Şi ea spuse : „Tăticule, a spus Millers
că-mi pune o compresă, dacă nu uită". Apoi, pe domnul Poc-
ket îl cuprindea dragostea părintească şi dădea cîte un şiling
fiecărui copil, trimiţîndu-i să se joace. în timp ce ei ieşeau,
el făcea o sforţare puternică de a se ridica de pe scaun tră-
gîndu-se de păr şi, în cele din urmă, înlătura problema din
mintea lui fără s-o dezlege.
Seara, lumea se ducea la vîslit, pe fluviu. Deoarece Drum-
mle şi Startop aveau fiecare cjte o barcă, mi-am spus că trebuie
,să-mi fac şi eu rost de una şi să-i las în urmă pe amîndoi,
Eram destul de priceput la toate sporturile pe care le practică
băieţii de la ţară, dar fiindcă îmi dădusem seama că stilul meu
nu era destul de elegant pentru Tamisa — ca să nu mai vor-

184
 do alte ape — m-am hotărît să iau lecţii de la cîştigătorul
unul concurs de vîslit, care îşi făcea de obicei cursa chiar în
faţa casei noastre şi cu care am făcut cunoştinţă prin noii mei
ii ni. Această persoană cu autoritate mă puse rău în în-
<ălură, spunîndu-mi că am un braţ de fierar. Dacă ar fi
ftlut că-1 paşte primejdia de a-şi pierde elevul din pricina
■ l u i compliment, mă îndoiesc că l-ar mai fi făcut.
Cînd ajunserăm acasă, masa de seară era gata, şi cred
am fi fost cu toţii foarte veseli dacă nu s-ar fi întîmplat
plăcere casnică. Domnul Pocket era foarte bine dispus cînd
(uplncasa intră şi spuse :
Dacă nu vă supăraţi, eonaşule, aş vrea să vă spun ceva.
Să-1 spui ceva conaşului ? întrebă doamna Pocket,
. ■ se simţea din nou rănită în demnitatea ei. Ce-ţi trece
prin
fiind ? Du-te şi vorbeşte cu Flopson. Sau cu mine, dar altă

— Nu vă supăraţi, spuse fata, dar aş vrea să vorbeso

nnidecît cu conaşul.
La aceste vorbe, domnul Pocket ieşi din odaie, şi pînă la
nnrcerearlui, noi făcurăm ce ne tăie capul.
— Să-ţi spun ceva nostim, Belinda, spuse domnul Poc-
. întorcîndu-se cu o înfăţişare îndurerată, ba chiar deznă-
|dultă. Bucătăreasa zace beată moartă pe podeaua din bucă-
Irtrle, şi în dulap stă o bucată de unt, pe care ea spune că vrea
■ i I vîndă drept untură !
I toamna Pocket se arătă mişcată şi binevoitoare.
— Asta-i treaba nesuferitei de Sophia ! spuse ea.
— Ce vrei să spui, Belinda ? întrebă domnul Pocket.
Sophia ţi-a spus. lămuri doamna Pocket. Doar am vă-
> i i o cu ochii mei şi am auzit-o cu urechile mele cînd a venit
" l i M i i i r i în odaie şi a spus că vrea să-ţi vorbească.
M-a dus pînă-jos. răspunse domnul Pocket, şi mi a
i femeia şi bucata de unt.
— Şi tu, Matthew, o aperi, spuse doamna Peeket, deşi
Icut un lucru rău ?
Domnul Pocket scoase un geamăt jalnic.
— De aceea sînt eu nepoata bunicului meu, ca să nu în-
nlmio în casa asta? spuse doamna Pocket. Afară da
ncătareasa a fost totdeauna o femeie simpatică şi GU -
isfl, şl cînd a intrat în serviciu, mi-a spus, dintr o por-
'Uirnlfl, că simte că sînt născută pentru a fi ducesă. j
 In odaie se afla o canapea, pe care domnul Pocket se lăsa
într-o atitudine ce amintea de gladiatorul muribun. Din a«'
ceasta poziţie, îmi spuse cu un glas spart:
— Noapte bună, domnule Pip.
Tocmai socoteam şi eu o ăar fi mai bine să-1 las §i să mă)
duc la culcare.

CAPI TOLUL 24

Două sau trei zile mai tîrziu, după ce mă instalasem în

odaia mea, după ce mă plimbasem de mai multe ori încoace şi-
ncolo prin Londra şi cumpărasem tot ce-mi dorea inima/
domnul Pocket şi cu mine avurăm o convorbire îndelungată*
Ştia mai multe lucruri despre viitorul meu decît ştiam eii',
căci făcea mereu aluzie la ceea ce îi spusese domnul Jaggers.
anume că nu eram destinat nici unei profesiuni şi că, pentru
viitorul care mă aştepta, era de ajuns dacă eram în stare „să
mă ţin pe picioare", ca şi ceilalţi tineri care trăiau în belşug*'
Desigur că am fost şi eu de aceeaşi părere, fiindcă nu vedeani
cum ar fi putut să fie altfel.
M-a sfătuit să încerc să cunosc diferite locuri din Londra,
ca să capăt acele puţine cunoştinţe de care aveam nevoie şi', 1*
să-1 învestesc pe el cu funcţia de călăuză şi de director d4
studii. Nădăjduia că, dacă voi fi ajutat în chip inteligent, mă
voi ciocni de puţine greutăţi, şi în curînd voi fi în stare să mă
lipsesc de orice alt ajutor, în afară de-al lui. Prin felul cum
îmi spunea aceste cuvinte şi multe altele avînd acelaşi scop,
izbuti de minune să stabilească între noi o atmosferă de în -
credere ; şi pot spune de pe acum că şi-a îndeplinit întotdeauna
misiunea cu atîta zel şi cu atîta cinste, încît m-a făcut şi pe
mine zelos şi cinstit în îndeplinirea oBligaţiilor mele faţă de
el. Dacă el, ca învăţător, s-ar fi purtat cu nepăsare, nu mă
îndoiesc că eu, ca elev, m-aş fi purtat la fel ; dar el nu-mi
dădu putinţa unor astfel de scuze şi ne purtarăm amîndoţ
frumos unul faţă de celălalt. Şi nici nu mi s-a părut vreodată
că în legăturile lui cu mine ar fi existat ceva caraghios, căci
nu vedeam în el decît ceea ce era serios, bun şi cinstit.
După ce luasem aceste hotărîri, ba chiar ajunsesem atît da]
departe încît mă apucasem serios de învăţătură, mi se părij"
că, dacă mi-aş păstra odaia din „Barnard's Inn", viaţa mi-âfr

186
fi mult mai plăcută, iar purtările mele nu vor fi nicidecum
«nai proaste, datorită tovărăşiei lui Herbert. Domnul Pockets
mi se împotrivi, dar stărui asupra faptului că trebuia să supun-
propunerea custodelui meu înainte de a lua vreo hotărîre. Ara
«Imţlt numai decît că scrupulele lui se datorau gîndului că
planul meu îi va micşora lui Herbert cheltuielile, aşa că m-am
dus la „Little Britain", ca să-i împărtăşeso domnului Jaggers
'i"iinţa mea.
— Dac-aş putea să cumpăr mobila care a fost închiriată
i ii LI mine, spusei eu, şi încă vreo două-trei lucruri, m-aş
li ca acasă.
— Fie ! făcu domnul Jaggers, rîzînd scurt. Ţi-am spus eu
I I al să te descurci. Bine! Cît îţi trebuie?
I am răspuns că nu ştiam cît.
Hai ! făcu domnul Jaggers. Cît ? Cincizeci de livre ?.
O, nu, nici pe departe !
Cinci livre ? întrebă domnul Jaggers.
Scăderea era atît de mare, încît spusei încurcat:
O, mai mult.
!.'
Mai mult, aşa ? făcu domnul Jaggers, aşteptînd ras
ul meu cu mîinile în buzunare, cu capul într-o parte şi
« II hii aţintiţi pe peretele din faţa mea. Cu cît mai mult ?
— E greu să fixezi o sumă, răspunsei eu şovăind.
— Hai ! făcu domnul Jaggers. Hai să hotărîm. De două
ml cinci ajunge? De trei ori cinci ajunge? De patru ori cinci
I ara spus că, după părerea mea, atît ajunge.
De patru ori cinci zici că ajunge, aşa-i ? spuse domnul
incruntîndu-se. Acum, cît zici că face de patru ori i ?
Cît face ?
Da ! făcu domnul Jaggers, Cît ?
'— Cred că trebuie să-mi daţi douăzeci de livre,
spusei tmblnd.
— Nu te-am întrebat cît trebuie să-ţi dau eu, dragul meu,
i' domnul Jaggers, clătinînd din cap în semn de împotri-
Vrcau să ştiu cît zici dumneata că face.
Douăzeci de livre, fără îndoială !
;

— Wemmick ! strigă domnul Jaggers, deschizînd uşa bi-

I i o chitanţă de la domnul Pip şi dă-i douăzeci de livre.
fel foarte categoric de a lucra în afaceri mă impre-
ilernic, deşi nu prea plăcut. Domnul Jaggers nu rîdea
I ; tn schimb, purta ghete mari şi lustruite, care scîr-

187
ţîiau; şi cînd îşi lăsa greutatea corpului pe ghete şi-şi apleca
capul, îmbinîndu-şi sprîncenele în aşteptarea unui răspuns,
ghetele scîrţîiau întocmai ea un rîs uscat şi bănuitor. Deoarece
tocmai ieşise din odaie şi fiindcă în ziua aceea Wemmick era
ioarte vesel şi vorbăreţ, i-am spus că nu sînt lămurit asupra
purtării domnului Jaggers.
— Spune-i asta, şi o s-o ia drept un compliment, îmi
răspunse Wemmick. El nici nu vrea să fii lămurit. O ! făcu el,
văzîndu-mă uimit. Nu firea lui e de vină, e din pricina pro
fesiei, numai din pricina profesiei.
Wemmick şedea la pupitru şi ronţăia un biscuit tare şi
uscat; din cînd în cînd, arunca firimiturile în gura lui, caro
semăna cu o crăpătură, ca şi cum le-ar fi aruncat într-o cutie
cu scrisori.
— întotdeauna mi se pare, spuse Wemmick, că a întins o
cursă şi că stă la pîndă. Deodată, ţae, te-a prins !
Fără să-mi exprim părerea că asemenea curse întinse oa-
menilor nu fac parte din plăcerile vieţii, i-am spus că-1 soco-
team pe domnul Jagger foarte iscusit.
— E adînc. spuse Wemmick, ca Australia. Arătă cu tocul
spre uşa biroului, ca să-mi arate că alesese Austrlia în figura
lui de stil fiindcă era de cealaltă parte a globului. Dacă ar
exista ceva mai adînc, adăugă Wemmick, aducînd tocul înapoi
spre foaia de hîrtie, atunci aşa ar fi şi el.
Apoi îi spusei că, după cîte vedeam, treburile mergeau
bine, şi Wemmick spuse :
— Gro-zav !
îl întrebai dacă domnul Jaggers lucrează cu mulţi secre-
tari, iar el îmi răspunse :
— Nu prea ne-ncurcăm noi cu mulţi secretari, fiindcă nu
există decît un singur Jaggers, şi oamenii nu-1 vor decît pe el.
Sin tem numai patru secretari. Vrei să-i vezi ? Eşti doar de-al
nostru, nu ?
Am primit propunerea. După ce a aruncat tot biscuitul în '
cutia de scrisori şi mi-a dat suma pe care o scosese dintr-o
casetă închisă în casa de bani, a cărei cheie o ţinea pe undeva
pe la spate şi o scotea prin gulerul hainei ca pe o codiţă de
purcel, ne-am urcat sus. Casa era întunecoasă şi dărăpănata ;
■ se părea că umerii soioşi, care lăsaseră urme în odaia domnu-
lui Jaggers, s-au tîrit ani de-a rîndul în sus şi în jos pe scărf
La etajul întîi, în odaia din faţă, un secretar mare, gras şl
buhăit, care semăna fie cu un hangiu, fie cu un om care se
îndeletniceşte cu prinsul şobolanilor, era foarte adîncit într-o
discuţie cu trei sau patru oameni cam jerpeliţi, cu care vorbea
frtrfl fasoane, aşa cum vorbea toată lumea de aici cu cei care
contribuiau la umplerea lăzilor domnului Jaggers.
— Ticluieso împreună mărturia pentru curtea cu juri,
mi lamuri domnul Wemmick, după ce ieşirăm din cameră.
In odaia de deasupra, un secretar, lăţos şi moale ca un
r (pe care stăpînul ar fi uitat să-1 -tundă de pe vremea
ctnd era căţeluş), stătea şi el de vorbă cu un om cu ochii blegi,
i i ' p i e care domnul Wemmick îmi spuse că e turnător, că nu
atingea niciodată focul de sub cazanul de topit şi că mi-ar fi
topit orice i-aş fi cerut; bietul om părea atît de năduşit, de
i şi-ar fi încercat meşteşugul asupra lui însuşi. într-o
iiil.nţfi din fund, un om cu capul între umeri şi faţa înfăşurată
i n i i o flanelă murdară, îmbrăcat în nişte haine vechi şi negre,
păreau ceruite de lustruite ce erau, stătea aplecat şi
tran-!•■ i i . i pe curat cele-scrise de ceilalţi doi domni, spre
folosinţa domnului Jaggers.
Asta era toată instituţia. După ce coborîrăm scara, dom-
nul Wemmick mă conduse în odaia custodelui meu şi-mi spuse :
— Pe asta ai văzut-o ?
— Dacă nu te superi, spusei eu, deoarece cele două bus-
nesuferite se uitau ehiorîş îmi atraseră din nou atenţia,
Ine reprezintă .astea ?
— Astea ? întrebă Wemmick, suindu-se pe un scaun şi
M i i l l i n d praful de pe cele două capete înfiorătoare înainte de
A le lua jos Grozavi sînt ăştia doi ! Nişte clienţi vestiţi de-ai
I I . care ne-au adus faima.'Tipul ăsta (ce ţi-o fi venit să
' " i n i i de pe locul tău noaptea şi să-ţi bagi nasul în călimară,
i rilmîi cu pata pe sprinceană, păcătosule?!), ăsta şi-a
stflpînul şi, avînd în vedere că nu s-au găsit dovezi îm-
i Ivu lui, n-a ticluit-o prost.
Chiar aşa arăta ? întrebai eu, îndepărtîndu-mă de Irul
acela, în timp ce Wemmick îi curăţa sprinceana cu Irulpnt
şi apoi 0 ştergea cu mîneca hainei.
Dacă aşa arăta ? Leit el ! Mulajul a fost făcut la New-
Indată după ce l-au dat jos. Mă îndrăgeai grozav, aşa e,
hcr bătrîn ce e ş t i ? ! spuse Wemmick. Apoi îmi explică
1A Ieşire drăgăstoasă, arătîndu-mi broşa cu femeia şi cu
> plîngătoare de lîngă mormîntul cu urna şi-mi spuse :
omandat-o anume pentru mine!
— Doamna reprezintă pe cineva ? întrebai eu.
Nu, răspunse Wemmick. Doar aşa, de haz (îţi plăceş
IA fncl haz, aşa-i! ?). Nu. nici urma de doamnă în procesul

'■ '■ '" 180

ăsta, domnule Pip, doar una, şi aceea nu era subţirică şi no-
bilă. Şi pe aceea, Doamne fereşte, n-ai fi văzut-o îngrijind do
o urnă ! Doar dacă ar fi fost ceva băutură înăuntru. Preocu-
pat de broşa, Wemmick puse bustul la locul lui şi lustrui
broşa cu batista.
Şi celălalt tot aşa a sfîrşit-o şi el ? întrebai eu. Ar
la fel.
Ai dreptate, spuse Wemmick. Aşa arată cu toţii. Ca şl
cum una din nări le-ar fi fost prinsă cu o undiţă
agăţată de
un fir de păr de cal. Da, tot aşa a sfîrşit-o şi ăsta, sfîrşitul
lor
firesc, crede-mă ! Ştrengarul ăsta ticluia testamente,
daqă nu
cumva îi trimitea şi pe testatori pe lumea cealaltă... Şi,
totuşi,
erai o lichea de soi (domnul Wemmick vorbea cu el) şi
spuneai
că ştii să scrii greceşte. Aiurea, lăudărosule ! Ce mai
mincinos
erai! în viaţa mea n-am văzut aşa mincinos ! înainte de
a~s.i
aşeza răposatul prieten pe raft, domnul Wemmick puse
mîna
pe cel mai mare dintre inelele lui de doliu, spunînd : A
trimis
să mi-1 cumpere în ajun, ştii ?
în itmp ce Wemmick aşeza pe raft cel de-al doilea bust
şi cobora de pe scaun, îmi trecu prin minte că toate giuvao
rurile lui trebuie să fi avut aceeaşi origine. Deoarece vorbise
fără înconjur despre lucrurile acestea, cînd l-am văzut din
nou în faţa mea, ştergîndu-şi mîinile de praf, am îndrăznit
să-1 întreb dacă era într-adevăr aşa.
— Da, sigur, răspunse el ; toate acestea sînt daruri de
acelaşi soi. Ştii, unul aduce pe altul, aşa se întîmplă. Eu le
primesc; întotdeauna Sînt curiozităţi. Şi apoi, sînt lucruri de
valoare. Poate că nu sînt chiar aşa de preţioase, dar sînt por
tative, şi totuşi au o oarecare valoare. Pentru dumneata, pe
care te aşteaptă un viitor strălucit, poate că n-au însemnătate,
dar eu m-am călăuzit întotdeauna după deviza : „Pune mîna
pe orice fel de avere portativă".
După ce îmi, manifestai respectul pentru această deviza
luminată, Wemmick urmă pe un ton prietenos :
— Dacă vreodată n-ai să ai ceva mai bun de făcut, te-ac
supăra să vii să mă vezi acasă la mine, la Walworth ? îţi pot
oferi un • pat. şi vizita dumitale ar fi o cinste pentru mine.
N-am prea multe lucruri să-ţi arăt, dar poate că ţi-ar plăcea
să te uiţi la riteva mici curiozităţi dintre acestea. Şi grozav
e de plăcut să locuieşti într-o vilă cu grădiniţă !
I-am răspuns că aş fi îneîntat să mă bucur de ospitali -
tatea lui.

190
 — Mulţumesc, spuse el. O să ne înţelegem asupra
unei
rllo care să-ţi convină. Ai luat vreodată masa cu
domnul
■ rs ?
încă nu.
Bine, făcu Wemmick. O să-ţi dea vin, şi încă vin bun.
Iu o să-ţi dau şi punch 1 , şi nu din cel obişnuit. Şi să-
ţi mal^
■pun ceva. Cînd ai să iei masa cu domnul Jaggers, să
te uiţi
M^rijitoarea lui.

:
— O să văd ceva neobişnuit ?
— Ştiu eu ? spuse Wemmick. Al să vezi o fiară
domesti-
Ai să-mi spui că asta nu e ceva neobişnuit, dar eu
îţi
i i'.pund că depinde de cît de sălbatică era fiara la
început
<,i dt de mult a fost domesticită. Nu vreau să-ţi stric
părerea
io puterea domnului Jaggers. Dar fii atent! ;•
I un făgăduit că aşa voi face, căci vorbele lui îmi stîrni-
' #rrd curiozitatea şi interesul. îmi luai rămas bun, iar el
mă
ha dacă n-aş vrea să-mi pierd cinci minute ca să-1 văd
I • domnul Jaggers „la
treabă".
l ' i n mai multe motive i-am răspuns că da, mai ales că nu |
nl«'legeam prea bine la ce „treabă" îl vom găsi pe
domnul rs. Pornirăm spre oraş şi merserăm pînă la un
tribunal lnics.it de lume, unde o rudă de sînge (în înţelesul
ucigaş al puvlntului) a răposatului care avea originalul gust
de a oferi ' l inoşe stătea pe banca acuzaţilor,
mestecând stingherit ; Intre timp, custodele meu lua
interogatoriul în contra-i Iu — nu ştiu care din două — unei
femei, băgînd groaza Jft ta, In sală şi în toată lumea de
faţă. Dacă cineva, oricine Bf fi fost, spunea o vorbă care
nu-i plăcea' domnul Jaggers u i ' , 1 immaidecît ca
persoana să fie „notată". Iar cînd cineva > i a să recunoască
un anumit lucru, spunea: „Lasă, că Brut eu totul de la
dumneavoastră 1". Şi dacă cineva recunoştea, mă : „Acum
te-am prins !". Cînd îl vedeau muşcîndu-şi n i , magistraţii
tremurau. Hoţii şi cei care îi prinseseră 'ţ i Ii urmăreau
cuvintele deopotrivă de vrăjiţi şi de Inii umilitaţi şi se
ghemuiau de groază cînd un singur fir din ele lui se
zburlea spre ei. Nu puteam să-mi dau seama i o parte era el,
pentru că mi se părea că-i macină pe toţi tr-0 rîşniţă ,' atîta
ştiu că, în clipa în care m-am strecurat In vlrful picioarelor,
nu era de partea curţii, fiindcă îl pe bietul bătrîn care
prezida să ţopăie cu picioarele pe
lllrâ car* ie prepară du? vin sau alt lichid — lapte, ceai sau apă J?
I cu zahăr ţi lămiie fi uneori cu mirodenii sau meniă.

191
sub masă. îl învinuiau pentru felul în care se purtase în ziu.
aceea, în calitate de reprezentant al legii şi al justiţiei brita-
nice şi ca preşedinte al curţii.

CA ,' I TOLUL 25

Bentley Drummle, care era un individ atît de posac încît

atunci cînd punea mîna pe o carte ţi se părea că autorul îl
adusese vreo ocară, nu avea o purtare mai plăcută nici faţă
de amicii lui. Era greoi la înfăţişare şi în mişcări şi greu de
cap; avea o faţă nepăsătoare, greoaie şi o limbă bleaga, care
se lăfăia în gura lui aşa curase lăfăia el prin odăi. Şi, pe dea-
supra, mai era şi leneş, închipuit, zgîrcit, închis şi bănuitor.
Se trăgea dintr-o familie bogată din Somersetshire, şi bieţii
lui părinţi crescuseră această împreunare de defecte pînă cînd
descoperiră că băiatul.era major şi nătărău. Aşadar, cînd Bent-
ley Drummle venise la domnul Pocket, era cu un cap mal
înalt decît gazda lui şi cu o jumătate de duzină de capete
mai tare de cap decît majoritatea oamenilor.
Startop fusese răsfăţat de o mamă slabă de înger şi ţinui
acasă în vremea cînd ar fi trebuit să se ducă la şcoală ; era
foarte legat de mama lui, pe care o admira nespus. Avea tră-
sături gingaşe de femeie şi era — „după cum ai putea să vezi,
deşi n-ai văzut-o niciodată", îmi spunea Herbert — „leit mai-că-
sa". Era, prin urmare, firesc să-1 îndrăgesc mai mult pe el. decît
pe Drummfe şi, încă de la primele noastre plimbări cu barca
pe înserat, să stăm de vorbă amîndoi de la o barcă la alta,
vîslind spre casă, în timp ce Bentley Drummle venea singur
pe dîra pe care o lăsau bărcile noastre, croindu-şi drum prin
păpuriş, pe sub malurile înalte. Se tîra întotdeauna de-a lungul
malului, ca o amfibie stîngace, chiar atunci cînd fluxul ar fi
putut să-1 ducă cu repeziciune ; şi de cîte ori mă gîndesc la el,
îl văd venind în urma noastră pe întuneric sau luptîn-du-se cu
valurile stîrnite de vîslele noastre, în timp ce noi înaintam
prin lumina apusului sau în lumina lunii, care so aprindea în
mijlocul fluviului.
Herbert era tovarăşul meu de fiecare zi şi eram buni
prieteni. împărţeam cu el barca, ceea ce îl aducea foarte des
ia Hammersmith ; iar faptul că locuiam în aceeaşi cameră, mă
făcea să mă duo des la Londra. Făceam drumul dintre aceste
două locuri la orice oră din zi şi din noapte. Şi acum încă

102
 drag drumul acela (deşi nu mai este atît de frumos ca
ituncl), în amintirea acelor vremuri pline de speranţă şi ■ tl-
i,e neprihănită.
Locuiam de o lună sau două la familia Pocket, cînd apă-
I 11. i domnul şi doamna Camilla. Camilla era sora domnului
■ t . Georgiana, pe care o văzusem tot atunci la domnişoara
l l . i v l s l i a m , sosi şi ea. Femeia asta nemăritată şi nesuferită,
.lădea băţoşeniei ei numele de religie şi ficatului ei nume
!• iubire, era verişoara domnului Pocket. Oamenii aceştia mă
Urau cu ura lăcomiei şi a dezamăgirii. Adevărul e că, de cînd
urîdea norocul, mă linguşeau cu cea mai josnică slugăr-
Faţă de domnul Pocket, pe care îl socoteau un copil
n, care habar n-avea de interesele lui, şei purtau cu în-
ii iţa aceea binevoitoare cu care îi mai auzisem vorbind
re el şi altă dată. Pe doamna Pocket o dispreţuiau ; în
'ijiimb, admiteau că biata făptură suferise dezamăgiri amar-
in viaţa ei, fiindcă lucrul răsfrîngea oarecare lumină şi
ira lor.
Aceasta era lumea în care trăiam eu şi unde începui să
' . i j e s c de educaţia mea. încetul cu încetul, căpătai obi-
i Toarte costisitoare şi începui să cheltuiesc atîţia bani,
după cfteva luni, mă cuprinse spaima, dar, de bine^de
lot mă ţineam de carte. Aceasta nu dovedea vreun merit
l) it , ci numai acela că aveam destul bun-simţ ca să-mi
....isc cusururile. Cu ajutorul domnului Pocket şi al lui
i l u r t , am înaintat repede; ştiindu-i alături de mine. pe
■ ii oameni, care îmi dădeau mereu ghes de cîte ori era
le, şi simţind că am în faţa mea un drum lipsit de piedici, fi
trebuit să fiu un prostănac, ca Drummle, ca să nu fac
le pe care le-am făcut.
Nu-l văzusem pe domnul Wemmick de cîteva sâptămînt,
lntr-8 bună zi, îmi dădu în gînd să-î scriu un bilet, cum
i ml ar face plăcere să trec să-1 iau într-o seară şi să ne
11 împreună acasă la el. El îmi răspunse că asta l-ar
I că mă aşteaptă la birou la ora 6. Mă dusei acolo şi.
i ce sună ceasul, el îşi ascunse cheia casei de bani
nfl, l;i spate.
IV a| £»îndit/să mergem pe jos pînâ la Walworth ? mă

răspunsei eu,.dacă îţi face plăcere, hiar foarte

multă, spuse Wemmick, fiindcă am sUit irole sub
pupitru toată ziua şi aş vrea să mă dez-'i spun
mai întîi ce avem astă-scara la masă, dom-
nule Pip. Avem tocană făcută în casă şi friptură rece de găinii
de la magazin. Cred că-i proaspătă, fiindcă stăpînul prăvăli»
de unde am cumpărat-o a fost jurat, zilele trecute, într-unui
din procesele noastre şi i-am dat drumul numaidecît. l-am a-
minţit de asta cînd am cumpărat găina şi i-am spus : „Alege
una bună, măi englezule, fiindcă dacă am fi vrut să te ţinem
în boxă încă o zi, două, n-ar fi fost mare lucru pentru noi"
Şi el mi-a spus : „Dă-mi voie să-ţi dăruiesc cea mai fru-
moasă găină din prăvălie". Desigur că i-am dat voie. una-alta,
e o avere portativă. Sper că n-ai nimic împotriva unui
părinte bătrîn ?
Eu credeam că tot mai vorbeşte de găină, dar el adăuj
— Fiindcă locuiesc împreună cu tatăl meu, un om băti
Eu îi răspunsei ceea ce îmi dicta politeţea.
Va să zică, n-ai luat încă masa cu domnul Jaggers î
spuse el în timpul drumului. •
Încă nu.
Mi-a spus-o şi el azi după-amiază, cînd a auzit că vil.
Nădăjduiesc că te va invita mîine. Vrea să-i cheme şi
pa
prietenii dumitale. Trei ; ai - trei prieteni intimi ?
Deşi nu obişnuisem să-1 număr pe Drummle printre prie-
tenii mei intimi, am răspuns :
Da.
Ştii, vrea să cheme toată banda (nu pr,?a mă simţeam
măgulit de acest cuvînt), şi orice o să vă dea de mîncare,
să
ştii că o să fie bun. Să nu te aştepţi la multe fa'uri, dar
fie minunat. Şi mai e ceva ciudat în casa lui, urnă Wemmick,
după o pauză de o clipă, ca şi cum observaţia cu privire la
îngrijitoare ar fi fost subînteleasă. Niciodată nu zăvorăşte vreo
uşă ssu vreo fereastră în timpul nopţii.
Nu-1 fură nimeni niciodată ?
Niciodată ! răspunse Wemmick. El spune în auzul tu
turor : ,.Vreau să-1 văd pe omul care o să mă fure pe
mine !",
Doamne, dacă nu l-am auzit de o sută de ori spunînd
cuvin
tele astea unor pungaşi cunoscuţi, în biroul din faţă, apoi
nu
l-am auzit niciodată ! ,,Ştiţi unde locuiesc ; la mine acasă
nu'
Re trage niciodată zăvorul; de ce nu daţi lovitura? Hai
nu vă ispiteşte ?". Ei bine, nimeni n-are destulă îndrăzneala
cs să încerce, fie de dragul banilor, fie pentru cine ştie c«
altceva.
Aşa groază le este de el ? întrebai eu.
Groază ? spuse Wemmick; Te cred că le este groază I
E iscusit pînă şi în felul cum îi provoacă. Dar trebuie si

194
 i'fl tn casa lui nu există nici urmă de argint. Toate tacîmurila
«Iul din metal de Britania.
Aşa că nu s-ar alege ei cu prea mult, spusei eu, chiar

A, dar el s-ar alege cu mult ! spuse Wemmjck, rete-

> i - m i vorba. Şi ei ştiu asta. S-ar alege cu vieţile lor, cu
ic a zeci dintre ei. Ar obţine tot ce-ar voi, şi e cu nepu
să spui că n-ar izbuti să obţină ceva atunci cînd şi-a
Ixltfiit în cap.
Tocmai căzusem pe gînduri cu privire la puterea custo-i
i meu, cînd Wemmick observă :
— Cît despre lipsa de argintărie din casă, asta-i adîncimea
Aşa cum un fluviu are adîncimea lui firească, aşa şi el
pe-a lui. Dar uită-te la lanţul ceasului pe care-1 poartă.
Ia e veritabil, nu glumă !
E masiv, spusei eu.
Masiv ? repetă Wemmick. Cred şi eu ! E un ceas de
cu repetiţie, care, dacă nu preţuieşte o sută de livre, nu
uieşte un penny ! Domnule Pip, în oraşul ăsta sînt vreo
sute de pungaşi care ştiu despre acest ceas, dar nu există
i t , femeie sau copil printre ei care să nu recunoască cel
mic inel din lanţul ceasului şi să nu-1 arunce de parc-ar
r înroşit dacă cineva l-ar ademeni să pună mîna pe el!
poveşti din astea, şi apoi cu discuţii mai generale,
i timpul, se isprăvi şi drumul, pînă cînd domnul Wemmick
Iiinţă că ajunsesem în districtul Walworth, Walworth era
o îmbinare de uliţe negre, de şanţuri şi da niţe şi părea
un loc destul de plicticos. Wemmick avea o le lemn în
mijlocul unui petic de grădină, şi acoperişul i găurit şi
vopsit ca o baterie din care ies ţevi de puşcă.. E opera
mea, spuse Wemmick. E drăguţă, nu-i aşa ? Am
început s-o laud cum puteam mai bine. Cred că era i
mai mică pe care o văzusem vreodată ; avea nişte
tfotice foarte ciudate (cele mai multe erau false) şi o
itît de mică, îneît abia puteai intra pe ea. Vezi,- aceea e o
prăjină de steag, o prăjină adevărată, uri Wemmick, şi în
fiecare duminică înalţ un steag Şi uită-te aici. După ce am
trecut podul, îl ridic, H|<i, |l tul orice comunicaţie cu
exteriorul!

195
 I Podul era o scîndurică aşezată peste o prăpastie de vreo
patru picioare lăţime şi două adâncime. Dar era o plăcei
vezi mîndria cu care Wemmick îl ridica şi îl fixa. în timp ce
făcea treaba aceasta, zîrnbea cu un adevărat zîmbet de h rie,
nu cu surîsul lui mecanic, dintotdeauna.
— în fiecare seară, la ora nouă, după ora Greenwich-ulul l,
se aude o împuşcătură, spuse Wemmîck. Acolo, vezi ? Şi cînd
simţi zguduitura, zici că-i armă de război, nu glumă!
Piesa de artilerie despre care vorbea 'Wemmick era mon-
tată într-o fortăreaţă specială, făcută din zăbrele şi apărată
de ploaie cu ajutorul unui acoperămînt de muşama, ear<
mana cu o umbrelă.
— Pe urmă, vezi cum e aşezată, în spatele casei, spi
Wemmick, ştii, nu la vedere, ca să nu dăuneze ideii de forti
ficaţie, fiindcă principiul meu e : dacă ai o idee, du-o la bun
sfîrşit şi rămîi la ea. Nu ştiu dacă şi dumneata eşti de aceeaşi
părere...
I-am răspuns că, fără doar şi poate, eram.
— La spate, e un coteţ, în care cresc un porc, cîteva găini
şi cîţiva iepuraşi ; afară de asta, vezi dumneata, fac şi eu sport
şi semăn castraveţi ; la masă ai să-ţi dai seama cum e sa'ata
pe care o cultiv eu. Aşa că, domnule Pip, spuse Wemmick,
clătinîndu-şi capul şi zîmbind din nou, dar cu seriozitate, da
ne închipuim că locul acesta ar fi asediat, ne dăm seama •
în ceea ce priveşte proviziile, putem rezista al dracului de mult !
La vreo cîţiva iarzi mai încolo, se afla un umbrar, de cară
te puteai apropia numai umblînd pe o potecă plină de cotituri,
aşa încît drumul pînă la umbrar dura mult tirnp. Aci găsirăm
cîteva pahare gata pregătite. Punch-ul era pus la răcit într-un
lac ornamental, pe malurile căruia se ridica umbrarul. Această
aj ă — cu o insulă la mijloc, care nu părea mai mare decît sa-
lata pe care trebuia să o mîncăm la masa de seară — era ro-
tundă, şi în mijlocul ei Wemmick clădise o fîntînă, care, daca
puneai în mişcare o morişcă şi scoteai dopul dintr-e ţeava,
ţîşnea cu atîta putere, încît îţi uda tot podul palmei.
— Eu sînt şi inginerul, şi tîmplarul, şi tinichigiul, şi gră
dinarul, şi omul la toate, spuse Wemmick după ce primi feli
citările mele. Ştii, e foarte bine aşa. Mă scapă de toate pînzel*
1
Ora cînd soarele se întretaie cu meridianul de la Greenwich, localitnt*
în apropierea Londrei, unde se află un mare observator astronomic |
cunoscută şi sub denumirea de „timpul sojar de la Greenwich", adoptai
ca bază a calculării timpului In lumea întreagă.

196
 lianjen care se agaţă de mine la Newgate şi îi fac plăcere
nului. Nu te deranjează dacă te prezint chiar acum bă-ii
inului, nu-i aşa? Nu te supără?
Ii exprimai nerăbdarea care mă însufleţea în aşteptarea ui
prezentări şi intrarăm în castel. înăuntru, lîngă foo, <
dea în tihnă un om bătrîn, îmbrăcat într-o haină de flanelă 5
curat, vesel, bine îngrijit, dar cu desăvîrşire surd.
— Ei, moşule, strigă Wemmick, strîngîndu-i vesel şi prie-
■ mîna. Cum îţi merge?
Foarte bine, John, foarte bine ! răspunse bătrînul, ca
|l cum ar fixînţeles întrebarea.
Asta-i domnul Pip, moşule, spuse Wemmick, tare mi-ar
j i l . n va să-i auzi numele ! Fă-i semn cu capul, domnule
Pip,
iv îi place ! Fă-i semn cu capul, dacă .vrei, şi clipeşte din
I O c hI i
— Casa asta frumoasă e a fiului meu, domnule ! strigă
inul, în timp ce eu dădeam din cap din toate puterile. Şi
ni e frumos. Cred că parcul şi toate lucrările de pe el
ebui folosite de stat după moartea fiului meu, pentru dis-
poporului.
— Grozav eşti de mândru de toate astea, aşa-i, moşule ?
bă Wemmick, privindu-1 pe bătrîn, şi trăsăturile lui aspre
idulciră de,tot. Uite, un salut pentru tine! şi dădu vîrtos
Şi încă unul, tot pentru tine ! şi dădu şi mai vîrtos
ap. Aşa-i că-ţi place ? Dacă nu te oboseşte, domnule Pip,
ir că ştiu cît este de obositor pentru străini, vrei să-1 mai
i ţ i cu un semn din cap? Nici nu poţi să-ţi închipui cîtă
• r e fi face... %
Am dat din cap de eîteva ori, şi bătrînul era în culmea Iril
L-am lăsat dînd de mîncare Orătăniilor şi ne-am aşezat mbrar,
ca să bem punch-ul} aici. Wemmick îmi spuse, pi H mp
ce-şi fuma luleaua, că i-au trebuit mulţi ani ca să-şi 1
proprietatea la acest grad de perfecţiune. B a dumitale,
domnule Wemmick ?"
— Da, sigur I răspunse Wemmiek. Am primit-o bucăţică
bucăţică. E scutită de dări, ce Dumnezeul
Adevărat ? îmi închipui că domnului Jaggers trebuie
ni i placă.
— Nici n-a văzut-o, spuse Wemmick. Nici n-a auzit de
Mu l-a văzut niciodată pe bătrîn. Nici n-a auzit de eh
iul e una, şi viaţa mea particulară e alta. Cînd mâ duc
Iu, las castelul în urma mea, şi' cînd intru în castel,

137
las serviciul afară. Dacă nu ţi-e greu, ţl-aş fi recunos.
dacă ai proceda la fel. Nu-mi place să mi se vorbească de i
astea în timpul serviciului.
Bineînţeles, mi-am dat seama că îndeplinirea dorinţei iul
e o chestie de bună-cuviinţă. Deoarece punch-ul era foarte bun,
am rămas în umbrar, bînd şi stînd de vorbă pînă aproape da
era 9, cînd Wemmick îmi spuse, aşezînd pipa pe masă :
— Cea mai mare bucurie a bătrînului e să se apropie d«
puşcă.
Pornirăm din nou spre castel, unde îl găsirăm pe bătrîri
încingînd vătraiul la foc cu ochi nerăbdători, în chip de gătire
pentru marea ceremonie din fiecare seară Wemmick stătea cu
ceasul în mînă, pînă ce sosi momentul cînd trebui să ia
vătraiul înroşit şi să se ducă la baterie. Luă aşadar vătraiul,
ieşi din casă şi, îndată, după aceea, se auzi o detunătura care
clătină căsuţa aceea sucită, asemănătoare cu o cutie, da parcă
ar fi fost gata să o dărîme, şi toate ceştile şi paharele din
casă începură să zăngăne. Atunci, bătrînul, care cred ci ar fi
fost aruncat în aer de pe jilţul lui dacă nu s-ar fi sprijir în
coate, strigă triumfător :
— A tras cu puşca ! L-am auzit !
Şi eu dădui de atîtea ori din cap, încît nu întrebuinţez
figură de stil spunînd că nici nu-1 mai vedeam pe bătrîn dir
pricina ameţelii.
Timpul care trecu pînă la mase de seară fu folosit
Wemmick pentru a-mi arăta colecţia lui de curiozităţi Colec
era în întregime de origine criminală ; cuprindea pana
care se scrisese un vestit act fals, unul sau două brice foart
cunoscute, cîteva bucle şi cîteva caiete de mărturisiri I în
timpul osîndei, despre care' domnul Wemmick spunea aveau
o valoare deosebită, pentru că erau, după cum spunea el,
„minciuni din cap şî pînă în picioare". Aceste lucruri
împrăştiate cu gust printre mici obiecte de porţelan şi de stic)
diferite fleacuri făcute de însuşi proprietarul colecţiei şi cîteva
tabachere cioplite de bătrîn. Toată .colecţia se afla în
cameră a castelului în care intrasem mai întîi şi care era
folosită nu numai ca salonaş, ci şi ca bucătărie, judecind duj
tigaia de pe grătar şi după cîrligul de aramă de deasupra
minului, de care era agăţată frigarea.
O fetiţă eurăţică ajuta la gospodărie şi avea grijă de bă-
trîn în timpul zilei. După ce aşeză masa, podul fu coborît,
pentru ca fetiţa să poată ieşi şi să plece acasă. Masa fu minu-
nată. Şi, deşi castelul era atît de năpădit de mucegai, încît

198
 irea mirosea a nuci învechite, şi, deşi porcul ar fi putut
ea ceva mai departe de locul unde mîncam noi, mă sim-
incîntat de această petrecere. Şi nici odăiţa mea din turn
a alt cusur decît acela că tavanul care mă despărţea da
I steagului era atît de subţire, încît, cînd mă întinsei pa
, mi se păru că va trebui să legăn toată noaptea pe frunte
na steagului. '•
A doua zi, Wemmick se sculă foarte devreme şi tare mi-a
i că l-am auzit curăţindu-mi ghetele. După aceea, se apucă
rădinărit; prin fereastra gotică a odăii mele îl vedeam
i> îndu-se că are nevoie de serviciile bătrînuiui şi făcîndu-i
ncios semn cu capul. Gustarea de dimineaţă fu la fel da
ca şi masa din ajun, şi la opt şi jumătate precis pornirăm
i 11 • „Little Britain". încetul cu încetul, pe măsură ce ne a-
iam de oraş, Wemmick se făcea tot mai uscat şi mai aspru,
ura i se strîngea de parc-ar fi fost crăpătura unei cutii
risori. în cele din urmă, cînd ajunserăm la birou, şi Wem-
îşi scoase cheia din gulerul hainei, omul părea atît da
ifltor faţă de proprietatea lui din Walworth, ca şi cum
Ici ui, podul, umbrarul, lacul, fîntina şi bătrînul ar fi sărit
ii dată cu ultima detunătură de puşcă.

CAPITOLUL 26

Întocmai cum prevestise Wemmick, am avut curînd prile-

■ impar locuinţa custodelui meu cu cea a casierului şl
retarului său. Cînd m-am întors de la Walworth, custodele
i l l a în odaia lui şi-şi spăla mîinile cu săpun parfumatj
> I iernă la el şi-mi comunică invitaţia pe care eram pregătit
nick să o primesc pentru mine şi pentru prietenii mei.:
— Rămîne pe mîine, hotărî el, fără fasoane şi fără haină
_
I. am întrebat în ce loc trebuia să mă duG împreună cu
ttnll mei (fiindcă habar navea^n unde locuia); cred eă,
ral, riu-i plăcea să facă nici o mărturisire cu privire loi
ninţa lui, căci îmi spuse :
— Veniţi aici, şi vă iau eu la mine acasă.
Mrt folosesc de acest prilej ca să spun că domnul Jaggers
pe mîini după ce îi plecau clienţii, ca un chirurg sau
■t. In odaia lui se afla o despărţitură prevăzută pentru

190
acest scop, care mirosea a săpun parfumat, de parcă ar fi o
parfurrierie. înăuntru, pe o bară, atîrna un prosop neobişnuit
de mare şi, do cîte ori se întorcea de la tribunal sau se des-
părţea de un client, domnul Jaggers îşi spăla mîinile şi le
freca şi le usca cu acest prosop. Cînd eu şi prietenii mei ne
făcurăm apariţia a doua zi la 6, domnul Jaggers părea să fi
avut un caz mai complicat decît de obicei, căci îl gă i cu
capul înfundat în despărţitură şf nu numai spălîndu-şi nile şi
clătindu-şi obrazul, ci făcînd gargară. Şi după ce sfi: toate
acestea şi se folosi de toate marginile prosopului, briceagul
şi-şi curăţă unghiile înainte de a-i pune haina.
Cînd ieşirăm în stradă, cîţiva oameni se foiau în faţa uşii,
ca de obicei, dorind, fără îndoială, să vorbească cu el ; da»
în mirosul de săpun care înconjura făptura domnului Jaggers
era ceva atît de hotărît, încît oamenii se lăsară păgubaşi pen-
tru ziua aceea. In timp ce ne îndreptam spre vest, cîte o i
din mulţimea de pe străzi ÎI recunoştea şi, ori de cîte se
întîmpla aşa, domnul Jaggers începea să~mi vorbească glas
tare ; însă el nu recunoştea pe nimeni şi nici nu de seamă
că alţii îl recunosc pe el.
Ne duse pînă la Gerrard Street, în cartierul Soho ] , şi
oprirăm în faţa unei case aşezate în partea de miazăzi a străzii,
•o casă destul de- impunătoare în felul ei, dar cu ferestr»
murdare şi care ar fi avut mare nevoie de zugrăveală. Sec
cheia, deschise uşa şi intrarăm cu toţii într-o încăpere da
piatră, mare, întunecoasă şi nelocuită. Apoi suirăm scara do
culoare cafeniu-închis şi trecurăm printr-o serie de odăi, ca-
fenii şi ele, aşezate la etajul întîi. Pe pereţii acoperiţi cu Ierna
erau sculptate ghirlande de flori, şi în timp ce el ne ura bun
sosit, mie mi se părea că ghirlandele acelea semănau cu un
anumit fel de lanţuri, pe care le cunoşteam foarte bine.
Masa era pusă în cea mai frumoasă dintre încăperi; od
era a doua cameră de toaletă a domnului Jaggers, iar a trei
dormitorul. Ne spuse că închiriase toată casa, dar că se folos
foarte rar de alte odăi decît -de acelea prin" care trecuse
Masa era pusă frumos — bineînţeles fără argintărie — şi al
turi de scaunul domnului Jaggers se afla o măsuţă cu o mul-
ţime de sticle şi carafe şi cu patru farfurioase de desert. Băg
de seamă că domnul Jaggers ţine totul sub .cheie şi că toi
împarte lucrurile de care e nevoie în gospodărie.
1
District londonez, care în trecut era locuit în mare parte din str&i ,
cunoscut pentru străzile sale înguste,

200
 In cameră se afla şi un dulap cu cărţi; văzui,după co-
toiire că erau doar cărţi despre martori, procese, acte parla-
intntare, legi şi biografii în legătură cu criminalistica şi alte
lucrări de felul acesta. Mobila din casă era solidă şi bună,
lanţul de la ceasul domnului Jaggers. Totul avea un aer
ii, şi în toată casa nu găseai nici o podoabă. într-un colţ
i- afla o măsuţă cu hîrtii şi 0 lampă cu abajur ; iar mie mi se
1 că uneori, seara, domnul Jaggers îşi aduce tot biroul
1, pe rotiţe, şi se aşterne pe lucru.
Aproape că nici nu se uitase bine la prietenii mei — pe
■rum umblase alături de mine — aşa încît, după ce sună din
1 lopuţel, rămase pe covoraşul din faţa căminului, măsurîndu-î
1 (i cu o privire cercetătoare. Spre mirarea mea, părea că
iioresează mai ales de Drummle; ba chiar numai de el.
Pip, spuse el, lăsîndu-şi mîna lui mare pe umărul meu
ii inilicptîndu-mă spre fereastră. Nu-i deosebesc unuî de altul.
■uni îi spune păianjenului ?
— Păianjenului ? întrebai eu.
Da, cel lătăreţ şi posac şi cu pete pe obraz. .\cela-i
Bentley Drummle, răspunsei eu, şi cel cii faţa e
Startop.
ia să-1 ia deloc în seamă pe cel „cu faţa gingaşă", îmi
ie : Zici că-1 cheamă Bentley Drummle ? îmi place
omul

intră numaidecît în vorbă cu Drummle ; nu~l speriau

i.spunsurile greoaie şi reţinute ale acestuia; dimpo-
părca că-1 aţîţă, ca să poată scoate de la el cît mai mult.
■A uitam la cei doi, cînd, deodată, îngrijitoarea răsări între
■ fi < ' i , aducînd primul fel de mîncare.
a o femeie de vreo 40 de ani, dar poate că era mai
11 decît o socoteam eu. Era destul de înaltă, subţire şi
t|n in im.1 ; avea faţa foarte palidă, ochii mari şi stinşi şi un
,i despletit. N-aş putea spune dacă ţinea buzele între-
■i', ca şi cum ar fi gîfîit, şi dacă privirea ei ciudată era
liniştită şi de înfricoşată din cauza vreunei boli de
Ulm 1, dar ştiu că fusesem la teatru cu o seară sau două îna-
■t, Cfl sil vâd Macbeth, şi că faţa ei mi se părea răvăşită de
Tocului, ca şi feţele pe care le văzusem înălţîndu-se
ui vrăjitoarelor.
puse mîncarea pe masă,.atinse uşurel cu degetul
l u i k ' l u i meu, ca să-i dea a înţelege că masa e gata,
'văzută. Ne aşezarăm în jurul mesei rotunde.

20;
Domnul Jaggers îl aşeză pe Drummle lîngă el şi pe Startop
In partea cealaltă. Femeia puse pe masă un peşte foartt ' 1 1
Vnos, după care mîncarăm o friptură de miel la fel de al şi
apoi o pasăre la fel de bună şi ea. De pe măsuţa de lîng
domnul Jaggers ne servea cu sos, cu vinuri şi cu tot ce na
trebuia, şi totul era de cea mai bună calitate, iar după co
aceste lucruri făceau înconjurul mesei, le punea totdeauna la
loc. Tot el ne împărţea farfurii, cuţite şi furculiţe curate pen-
tru fiecare fel de mîncare, şi le arunca pe cele întrebuinţate
în două coşuleţe, care se aflau pe jos, lîngă scaunul lui. în
afară de îngrijitoare, nu se arătă nici- un servitor. Ea aducea
mîncarea şi, de cîte ori îi vedeam faţa, mi se părea că se înalţă'
dintr-un cazan. Mulţi ani mai tîrziu, vrînd să-mi reami-de
chipul acestei femei, am pus pe o femeie, care n-avea altă
asemănare cu îngrijitoarea domnului Jaggers decît părul des«
pletit, să se înalţe pe întuneric din spatele unui castron în cară
dădusem foc la nişte spirt.
Împins de chipul ei ciudat, cît şi de îndemnul lui Wem-
mick de a mă uita cu luare-aminte la femeia aceasta, am băgat
de seamă că, de cîte ori intra în odaie, nu-şi lua ochii de la'
domnul Jaggers, că-şi ridica iute mîinile de pe orice farfuria
cu mîncare .pe care i-o punea cu şovăială în faţă şi ieşea în, 1
grabă din cameră, ca şi cum i-ar fi fost teamă să nu fie mată
înapoi şi ca şi cum ar fi vrut ca domnul Jaggers să-l spună
tot ce avea de spus în timp ce se afla alături de el Mi se
părea că, în felul lui de a fi, el îşi dă seama de acest lucru
şi că urmăreşte să o ţină tot timpul în nesiguranţă.
Masa se desfăşura într-o atmosferă destul de vesel deşi
custodele meu părea mai curînd că urmăreşte discuţiile decît
că le provoacă, eu ştiam că ne face să ne dăm în vileai toate
slăbiciunile. în ceea ce mă priveşte, m-atn surprins turisind
înclinaţia mea spre risipă, plăcerea de a o face pa ocrotitorul
lui Herbert şi lăudăroşenia în ceea ce priveşti nurile mele
mari, toate acestea înainte de a-mi fi dat i seama--că
deschisesem gura. Şi aşa s-a întîmplat cu f. din noi, dar mai
ales cu Drummle ; încă înainte, de a fi minat peştele, acestu
fi silit să mărturisească că-i place să lio răutăcios şi să se
arate bănuitor cu ceilalţi.
De abia cînd ajunserăm la brînză atinserăm şi sul
întrecerilor noastre cu barca, şi Drummle fu luat peste |
fiindcă în unele seri rămînea în urma noastră vîslind înci
broasca, aşa cum se pricepea el. La aceste cuvinte, Drui îi
spuse gazdei că se simţea mai bine în odaia noastră decît în

202
 ista noastră, că, în ceea ce priveşte îndemînarea, ne în-
i cu mult, iar cît despre putere, ne putea strivi ca pe nişte
ici. Prin nu ştiu de acţiune'tainică, domnul Jaggers îl aţîţă
nimmle, care ajunse într-o adevărată stare -de cruzime
din pricina acestui fleac; băiatul începu să-şi dezgo-
i şi să-şi încordeze braţul, ca să arate cît era de muşchiu-
,i pe urmă începurăm cu toţii să ne dezgolim şi să ne
niâm braţele, ca nişte caraghioşi ce eram.
între timp, îngrijitoarea strîngea tacîmurile; custodele
■ • N nu-i dădea nici o atenţie şi nici nu se uita la ce făcea ea,
sprijinea de spătarul scaunului, muşcîndu-şi degetul ară-
foarte absorbit de spusele lui Drummle, ceea ce mie mi
rea cu totul de neînţeles. Deodată, prinse mîna femeii în
■ lui mare, ca într-o cursă, în timp ce ea şi-o întindea
masă. Mişcarea fu atît de iute şi atît de neaşteptată, încît
i mirăm cu toţii din gîlceava noastră prostească.
Fiindcă yeni vorba de putere, spuse domnul Jaggers, i eu o
încheietură ! Molly, ia arată-le tu încheietura ta. Mîna ei
prinsă în cursă era pe masă, dar femeia îşi as-■n«tw
cealaltă mînă la spate.
Hăpîne, spuse ea încet, cu ochii aţintiţi rugător şl
Mirat asupra lui, lăsaţi-mă.
Să vă arăt eu o încheietură, repetă domnul Jaggers,
i t l t în hotărîrea lui. Molly, arată-le încheietura ta.
^lăpîne, murmură ea din nou. Vă rog... Molly, spuse
domnul Jaggers, fără să se uite la ea, el II I . 1 1
încăpăţînare spre celălalt colţ al camerei, arată-le • loiui
încheieturile. Arată-le ! Hai !
l ' i - l u drumul mîinii ei şi i-o răsuci pe masă. Ea îşi luă
i mfnâ de la spate şi le întinse pe amîndouă una lîngă
de a doua încheietură era foarte deformată ; avea
multe şi adînci. In timp ce stătea cu mîinile întinse, i
dezlipi ochii de pe domnul Jaggers, şi ne măsură ■ ii
privirea pe fiecare în parte.
Nu ştiţi ce putere zace aici, spuse domnul Jaggers,
Ind liniştit tendoanele cu degetul lui arătător. Puţini
n au încheieturi atît de puternice ca femeia asta. B
i i t ce forţă de strîngere există în mîinile astea.
i ' i i l c j u l să văd multe mîinl dar n am văzut niciodată
pulernice din punctul ăsta de vedere, nici la bărbaţi
femei. - .
ce el spunea toate acestea cu un glas nepăsător
meia continua să ne măsoare, pe fiecare în parte,

203
 la locurile noastre. In clipa în care domnul Jaggers încetă, se
uită din nou la el.
Ajunge, Molly, spuse domnul Jaggers, împingînd-o uşor.
Te-am admirat, acum te poţi duce. Ea îşi retrase mîinile,
iac
domnul Jaggers luă cana de pe măsuţă, îşi umplui
paharul şl
apoi ne servi şi pe noi cu vin.
Domnilor, -la nouă şi (jumătate, spuse el, trebuie srt
ridicăm şedinţa. Pînă atunci, să nu pierdem timpul. Mă
bucur
să vă văd pe toţi aici. Domnule Drummle, beau în
sănătatea
dumitale !
Dacă se purta cu Drummle altfel decît cu ceilalţi, ca întărite
şi mai tare, atunci şi-a atins scopul. îmbufnat, dar triumfător,
Drummle îşi arată tot dispreţul faţă de noi într-un chip din ce
în ce mai duşmănos, pînă ce purtarea lui deveni de-a dreptul
nesuferită. în timp ce el parcurgea toate aceste faze, domnul
Jaggers îl urmărea cu acelaşi interes foarte ciudat. Cred că se
înveselea pe socoteala lui Drummle, în timp
,ce-şi sorbea vinul.
în lipsa noastră copilărească de cumpătare, cred că am
băut prea mult şi ştiu bine că am vorbit prea mult. Ne înfier-
bîntaram mai ales cînd Drummle spuse, rînjindu-ne grosolan
în nas, că eram prea risipitori cu banii noştri, ceea ce mă făcu
- să spun cu prea mult năduf şi prea puţină discreţie că nu i sa
potrivea tocmai lui să vorbească aşa, cînd Startop îi împru-
mutase bani de faţă cu mine, cu vreo săptămînă. în urmă.
Bine, făcu Drummle, se va plăti...
N-am vrut să spun că nu se va plăti, spusei eu, dar al
putea să-ţi ţii gura cu privire la noi şi la banii noştri,
după
părerea mea.
După părerea ta ! răspunse Drummle. O, Doamne f,
îmi îngădui să-ţi spun, urmai eu cu gîndul de a fi
foarte aspru, că tu n-ai împrumuta bani nici unuia din
noi
dac-am avea nevoie.
în cazul ăsta, nu prea e nobfl să te împrumuţi de la
alţii, după părerea mea.
— După părerea ta, repetă Drummle. O, Doamne !
Purtarea lui era atît de neruşinată — cu atît mai mult «u
cît nu izbuteam să înfrîng prostia lui posacă — încît spusei,
fără să ţin socoteală de sforţările lui Startop, care voia să
oprească :
— Bine, domnule Drummle, fiindcă veni vorba, dă-ml
voie să-ţi spun ce s-a petrecut între mine şi Startop, car
aici de faţă, atunci cînd ai împrumutat banii aceia.

204
 — Nu mă priveşte ce s-a întîmplat între dumneata şl
op, care e aici de faţă! bodogăni Drurnmle, şi cred că,
[finind în şoaptă, a adăugat că ne-am putea duce amîndoi
nu şi să-1 lăsăm în pace.
Totuşi, vrei, nu vrei, tot am să-ţi spun, i-am răspuns
■ . [-am spus lui Startop că, în timp ce-ţi băgai foarte în-
banii în buzunar, rîdeai de el fiindcă fusese atît de slab
U-i împrumute.
Mi umrnle .rîse fără ruşine, ne rîse în nas, cu mîinile în
nare şi scuturîndu-şi umerii lui rotunzi; voia să spună
la că aveam dreptate şi că ne dispreţuieşte pe toţi ca pe
mâgari.
Alunei, Startop îl luă la rîndul său în primire, dar cu mai
i bunăvoinţă decît dovedisem eu, şi-1 pofti să fie ceva
• uviincios. Deoarece Startop era un tînăr foarte vioi, şi
mie tocmai contrariul, acestuia din urmă prezenţa lui
HUl'lop i se părea întotdeauna o jignire personală. De dala
*'• i i i răspunse răstit şi grosolan, în timp ce Startop încerca
drepte discuţia pe alt făgaş, cu ajutorul cîtorva glume,
î m i i n - făcură să rîdem. Drummle, pe care acest succes îl
|ltini'.i mai mult decît orice, îşi scoase mîinile din buzunare
! nâ să ameninţe sau să ne înştiinţeze dinainte, îşi lăsă
II lui rotunzi în jos, înjură, puse mîna pe un pahar mare
ii aruncat, fără îndoială, în capul duşmanului său dacă
>r fi oprit paharul cu o mişcare iscusită a mîinii in
are Drummle, îl ridica în scopul arătat mai sus
Domnilor, spuse domnul Jaggers cu înţelepciune, pu-
irul pe masă şi trăgînd de lanţul masiv al ceasului
ur, cu repetiţie, pe care-1 scoase afară, îmi pare nes-
ui , dar trebuie să vă anunţ că este nouă şi jumătate.
ii această aluzie, ne scularăm cu toţii, ca să plecăm.
Ie a ajunge la poartă. Startop îi şi spunea lui Drum-
B|, foarte vesel, „măi băiete", ca şi cum nu s-ar fi* întîmplat
l ' n r ,,băiatul" era atît de departe de a răspunde la a-
i de simpatie, îneît nici măcar nu voia să meargă
ii I i llammersmith pe aceeaşi parte a drumului cu el, aşa
11 şi cu mine, rămînînd în oraş, îi văzurăm pe cei doi
ida pe trotuare diferite. Startop era în frunte, iar
umbla în urmă, în umbra caselor, aşa cum în .barcă
Hk ia în umbra malurilor..
■ poarta nu era încă închisă, m-am gîndit să-1 las
i să mâ aştepte o clipă şi să dau fuga pînă sus, ea

203
să mal spun o vorbă custodelui meu. t-am găsit în camera
de toaletă, înconjurat de o întreagă colecţie de ghete, foarti
absorbit de ele, şi spălîndu-se pe mîini în urma noastră. I-am
spus că venisem înapoi ca să-i spun cît îmi | de rău că se
întîmplaseră lucruri atît de neplăcute şi că nă dăjduiam că
nu mă va învinui prea mult.
— Fleacuri! făcu el, udîndu-şi faţa şi vorbindu-mi prin
tre picăturile de apă. Nu face nimic, Pip. Totuşi, îmi place
păianjenul acela.
Se întoarse spre mine şi-şi clătină capul, umflîndu-şl
obrajii şi ştergîndu-se cu prosopul.
Mă bucur că vă place, spusei eu, dar mie nu-mi place^
Sigur că nu, încuviinţă custodele meu ; ar fi bine să
n-ai prea mult de-a face cu el. Păzeşte-te de el cît poţi.
îmi place băiatul, Pip ! E din soiul celor adevăraţi. Dac-aş fi
prezicător...
îşi ridică ochii din prosop şi-mi prinse privirea.
Dar nu-s prezicător, spuse el, înfundîndu-şi capul ît
ciucurii prosopului şi uscîndu-şi urechile. Doar ştii ce sînt
u,
nu-i aşa ? Noapte bună, Pip.
Noapte bună, domnule Jaggers.
Cam vreo lună după aceste întîmplări, timpul pe car»
„păianjenul" trebuia să-1 petreacă la domnul Pocket se în -
cheie de-a binelea, spre marea uşurare a tuturor celor din casă
în afară de doamna Pocket, şi Drummle.se întoarse în vizuina
părintească.

CA PI T O L U t 27

„Dragă Domnule Pip,

Iţi scriu aceste rlnduri la rugămintea domnului Garger
ca să-ţi spun că dînsul pleacă la Londra, în tovărăşia domni
lui Wopsle, şi că s-ar bucura mult dacă i-ai îngădui să te uari
Va fi la hotelul «Bamard» mP-rţi dimineaţă, la ora 9, şi dad
ora nu ţi se pare potrivită, te rog lasă vorbă. Biata dumitalt
soră este tot aşa cum ai lăsat-o. Vorbim mereu despre dum-
neata, serile, In bucătărie, şi ne întrebăm ce mai spui şi ce
faci. Dacă, în lumina celor de astăzi, acest lucru ţi se pare o

206
 I -neală, iartă-ne, de dragul vremurilor de demult.
Mă O aici, domnule Pip.
A dumitale mult îndatorată,
Biddy
l\ S. Vrea cu tot dinadinsul să-ţi scriu «Ce mai
ştren-!» Spune că ai să înţelegi despre ce este vorba.
Nâdăj-ic, şi n-am nici o îndoială, că te vei bucura să-l
vezi, mâ-■ i acum eşti un gentleman, fiindcă îmi amintesc
că aveai 'i bună, iar el e un om tare, tare de treabă,
l-am citit i scrisoarea, în afară de ultimele cuvinte;
vrea cu tot Unsul să mai scriu o dată cuvintele «Ce mai
ştrengării '.» B".

Am primit această scrisoare prin poştă luni dimineaţa,

■ lîlnirea cu Joa trebuia să aibă loc a doua zi. Vreau să
turisesc cinstit cu ce simţăminte aşteptam sosirea lui.
Nu-l aşteptam pe Joe cu bucurie, deşi mă legau de el
mintiri, ci mai curînd, cu multă nelinişte, umilit şi
; i n s de gîndul că vizita aceasta n-avea nici un rost. Dacă
putut să-l ţin pe Joe la distanţă plătind o sumă de bani,
i.inţă că aş fi plătit-o. Totuşi, eram oarecum liniştit,
i .loe avea să vină la „Barnard", şi nu la Hammersmith,
i să dea cehii cu Bentley Drummle. Nu mă supăra
i 1 va vedea pe Herbert şi pe tatăl lui, pe care îl res-
ni ; dar tremuram ca nu cumva să se întîlnească cu
iunie, pe care îl dispreţuiam. Aşa se întîmplă de obicei în
; ne facem vinovaţi de cele mai mari slăbiciuni şi jos-
'Iragul oamenilor pe care îi dispreţuim cel mai mult.
■pusem să-mi împodobesc odăile în care locuiam în
i II lotul nefolositor şi nepotrivit, şi lupta cu urîciunea
u' l u i Barnard se dovedea a fi foarte costisitoare. în tim-
ire vorbesc, odăile nu mai semănau nicidecum cu ceea
ni la sosire, iar eu mă bucuram de cinstea de a ocupa
ii, dintre cele mai însemnate, în registrele unui
i l i n vecini. Ba chiar ajunsesem atît de departe, îneît
in un băiat încălţat cu cizme — cizme dintre cele
• H' ■ ■ ■ — şi pot spune că am devenit robul lui. Căci după
acest monstru (o lepădătură din familia spălăto-
l < ' ) si după ce l-am îmbrăcat într-o haină albastră,
Hui bonă, o cravată albă, pantaloni deschişi la culoare
ifl de care am vorbit mai sus, m~am văzut silit să-i

20^
găsesc cîte ceva de lucru prin casă şi o groază de mîn
şi din pricina acestor ctouă lucruri dezgustătoare, băiatul m;i
obseda fără încetare.
Acest duh al răzbunării primi ordin să fie la sei marţi
dimineaţă la ora 8, în antreu (o odaie cu o suprafaţă de două
picioare pătrate, după socoteala negustorului de la care
cumpărasem scoarţa 3e pe jos), şi Herbert se gîndi la cîteva
lucruri pentru gustarea de dimineaţă care s-ar îl putut să-i
placă lui Joe. Deşi mă simţeam sincer îndatorat faţă de Her-
bert pentru atenţia şi bunăvoinţa lui, nutream totuşi o bănu-
ială ciudată şi destul de neplăcută că dacă Joe ar fi venit să-1
vadă pe el. Herbert n-ar fi fost chiar atît de săritor,
Cu toate acestea, luni seară mă întorsei în oraş, ca să mă
pregătesc pentru venirea lui Joe, iar a doua zi mă sculai dis-
de-dimineaţă şi dădui un aspect cît mai strălucitor salonului
şi mesei Din nenorocire, bura în dimineaţa aceea şi nici un
înger a- ar fi putut să-i ascundă lui Joe faptul că hanul Iul
Barnard vărsa lacrimi de funingine, ca un coşar uriaş cuprins
de slăbiciune,
Pe măsură ce se apropia clipa sosirii lui Joe, mă cuprin-
dea tot mai mult dorinţa de a fugi, dar duhul răzbunării st
tea în antreu, după cum i se poruncise. în curînd auzii paşi
lui Joe pe scară. Ştiam că e Joe după felul stîngaci cum suia
scările cu ghetele lui de zile mari, eare-i erau totdeauna pre,
largi, şi după timpul care-i trebui ca să citească numele d<
pe uşile de la celelalte etaje în timp ce urca. Cînd, în cele di
urmă, se opri în faţa uşii noastre, îl auzii cum îşi plim
degetul peste literele numelui meu, apoi îl auzii răsuflînd în;
gura cheii. Pe urmă, ciocănii uşurel la uşă, şi Pepper1 — acesta
era numele foarte compromiţător al duhului răzbunării —
anunţă :
— Domnul Gargery !
Mi se părta că Joe n-o să mai sfîrşească cu ştersul picioa-
relor şi că va trebui să mă duc eu să-1 urnesc de pe preş, dar,
în cele din urmă, intra.
Joe, ce mai faci, Joe ?
Pip, ce faci tu, Pip ?
Faţa lui era bună, roşie şi strălucitoare ; îmi prinse amin-
două mîinile, după ce~şi aruncase pălăria pe podea, între noi,
şi începu să mi le ridice şi să le coboare, ca şi cum aş fi fosl
ultimul model de pompă.

-03 piper
(engl.).
 - Mă bucur că te văd, Joe ! Dă-mi pălăria.
l )ar Joe o ridică grijuliu, cu amîndouă mîinile, ca şi cum
•i ii fost un cuib de pasăre cu ouă înăuntru, şi nici nu voia să
să se despartă de acest obiect, aşa că rămase în picioare,
vorbind mai departe, într-un fel care mă stînjenea foarte mult.
— Cum ai mai crescut, spuse el, şi cum te-ai boierit şi
subţirit! (înainte de a descoperi acest cuvînt, Joe stătu
înduri). Eşti o cinste pentru regele şi ţara ta !
Şi tu, Joe, arăţi minunat!
- Mulţumesc lui Dumnezeu, spuse Joe, ca omul ; şi
la nu-i nici ea mai rău decît ai lăsat-o. Şi Biddy e ne-
ichlmbată. Şi prietenii nu-s nici mai bine, nici mai rău. Afară
de VVopsle. Cu el s-au mai întîmplat schimbări.
In tot timpul acesta, Joe îşi plimba ochii de jur-împreju-
ml odăii (ţinînd grijuliu cuibul de pasăre cu amîndouă mîi-
nlle), şi mai ales se uita foarte stăruitor la halatul meu înflorat.
Schimbări, Joe ?
Da, sigur, spuse Joe, coborînd glasul. A părăsit bisc-
şl s-a apucat să joace teatru. De aceea a venit la Londra,
eună cu mine. Dorinţa lui este — spuse Joe, mutîndu si
ru o clipă cuibul de pasăre sub braţul sting şi bîjbîind
înăuntru cu mîna dreaptă, în căutarea unui ou — dacă nu te
•upcrl, să-ţi dau asta.
Am luat ceea ce-mi întindea Joe şi am văzut că este pro-
n i i mototolit al unui mic teatru din oraş, care anunţa,
chiar pentru săptămîna aceea, prima reprezentaţie dată de un
tlt actor din provincie, de talia marelui Roscius 1 , a cărui
■ apariţie în cea mai tragică piesă a marelui bard naţional
[mit multă vîlvă în cercurile dramatice locale".
Ai fost la reprezentaţia lui, Joe ? întrebai eu. Am
fost, spuse Joe solemn şi grav. - A stîrnit vîlvă
mare ?
Da, sigur, spuse Joe, au zburat multe coji de port■■">-
Mai ales cînd Wopsle a văzut stafia. Deşi, domnule, te
ii şi eii dacă se poate să ai inima să-1 întrerup! pe un om
orbă şi să te amesteci mereu între el şi stafie cu „Amin" !
ir dacă -omul a avut nenorocirea să fi lucrat în biserică,
■ Joe, cu glas convingător şi plin de simţire, dar asta
nu
i că trebuie să-1 dai afară în felul ăsta ! Vreau să
i, că dacă nici stafia tatălui său n-are voie să-1 tulbure,
i n e mai are voie, domnule? Şi, pe urmă, cînd pălăria
Kosclus Galhis — celebru actor roman din secolul 1 l.e.ri.

209
ţi-e atît de mică, încît greutatea penelor o trage în jos, ţine o
pe cap cum poţi mai bine !
Deodată îl văzu pe Joe privind speriat, ca şi cum bietul
om ar fi dat el însuşi cu ochii de o stafie, şi înţelesei că Her-
bert intrase în odaie. Aşa eă-i făcui cunoştinţă cu Herbert,
care-i întinse mina ; dar Joe se dădu înapoi, fără să dea dra-
mul cuibului de pasăre.
— Sluga dumneavoastră, domnule, spuse Joe, şi nădăj
duiesc ca dumneavoastră şi cu Pip... (La aceste cuvinte ochii
lui se opriră asupra duhului răzbunării, care aşeza nişte pîine
prăjită pe masă. Joe se arătă, gata să-1 socotească pe tînărul
de care vorbesc drept un membru al familiei, aşa încît eu mă
încruntai, punîndu-1 pe bietul om într-o încurcătură şi mai
mare). Vreau să spun că voi doi... că nădăjduiesc c-o duceţi
bine cu sănătatea în casa asta închisă. Fiindcă hanul ăsta s-afli
putea sa fie foarte bun, după obiceiurile din Londra, spuse
Joe tainic, şi cred c~o fi o casă de încredere, dar eu n-aş ţine
nici un porc aici dac-aş vrea să-1 îngraş şi să mănînc carna
fragedă.
După ce Joe aduse acest omagiu măgulitor locuinţei noastre
şi după ce încercă să-mi spună de cîteva ori „domnulo", îl
rugarăm să se aşeze la masă ; el însă se uită de jur-împre-
ijurul odăii, în căutarea unui loc potrivit unde să-şi depună
pălăria, ca şi cum acest obiect n-ar fi putut să se odihnească'
decît pe anumite alte obiecte, foarte rare în natură, şi, în cele
din urmă, o aşeză "pe un colţ al căminului, de unde, mai apoi,
cădea jos la intervale regulate.
— Iei ceai, sau cafea, domnule Gargery ? întrebă Her
bert-, care prezida întotdeauna masa de dimineaţă.
Mulţumesc, domnule, spuse Joe, înţepenindu-se din
cap pînă în picioare. Ce vă este dumneavoastră mai
plăcut.
Cafea-îţi place ?
Mulţumesc, domnule, răspunse Joe, vădit descurajat
de propunerea lui Herbert. Deoarece aţi avut bunătatea
să
alegeţi cafeaua, eu nu spun nimic. Dar nu credeţi că
încinge ?
Atunci, ceai, spuse Herbert, turnînd ceaiul.
La aceste cuvinte, pălăria lui Joe se rostogoli de pe cămin,
şi el se ridică de pe scaun, o culese şi o puse înapoi, exact în
acelaşi loc, ca şi cum faptul că pălăria avea să se rostogo-
lească numaidecît din nou era un semn de bună-creştere din
partea lui.
— Cînd ai sosit în oraş, domnule Gargery ?

210
 — Să fi fost ieri după-amiază ? se întrebă Joe, tuşind
in palmă, ca şi cum ar fi avut timp să prindă tuşea măgărească
md sosise. Nu, nu ieri. Ba da. Ieri după-amiază. Spuse
te cuvinte cu un aer de înţelepciune, uşurare şi nepărtinire.
Aţi văzut ceva din Londra pînă acum ?
Da, sigur, domnule, spuse Joe. M-am dus împreună cu
domnul Wopsle de-a dreptul la antrepozitele „Blacking".
Dar
ml s-a părut că afişele roşii de la uşă nu se prea
potrivesc,
ftdăugă Joe ca să ne lămurească, fiindcă erau făcut prea
arhi-
•naloral.
Cred că Joe ar mai fi lungit vorba aceasta (care într-ada-
i'vocă minţii un anumit fel de arhitectură pe care-1 cunoso şi
ar fi transformat-o într-un adevărat cor dacă întîm-a n-ar
fi făcut ca ochii lui să cadă asupra pălăriei, care ostogolea
din nou. într-adevăr, pălăria aceasta îi cerea bietului om o
atenţie încordată şi o iuţeală în priviri şi în mîini i.inătoare cu
aceea de care ai nevoie cînd lucrezi la un u. Joe făcea tot
felul de scamatorii cu pălăria lui, dove-• In ui o îndemînare
nemaipomenită ; ba se repezea la ea şi o dea în clipa în care
cădea, ba o oprea în mijlocul drumului şi o arunca în sus,
lovind-o pe toate colţurile odăii şi de tul de pe pereţi, pînă
ce o prindea bine în mînă şi sfîrşea I cu jocul ; pînă la urmă
o aruncă în vasul de clătit mîi-n i l i ' . de unde mi-am îngăduit
s-o pescuiesc.
Cît despre gulerul cămăşii şi cel al hainei lui, erau amîn-i de
neînţeles, nişte taine de nedezlegat. De ce oare tre-omul-să
se chinuiască în halul acesta pentru a se socoti i aşa cum se
cuvine ? De ce oare socoate că trebuie păşească prin
suferinţă bucuria de a purta haine de duminică ? Joe mai
avea obiceiul să se cufunde în gînduri oprind uliţa la mijlocul
drumului între farfurie şi gură; ochii i ulreptau spre locuri
foarte ciudate şi era, sărmanul, zgu-. i n i i de accese atît de
groaznice de tuse în timp ce şedea de masă, încît mai mult
scăpa din furculiţă decît i, dar se încăpăţîna să susţină că nu.
scăpase njici o fărîmă nîncare; mă bucurai deci din toată
inima cînd Herbert
<si şi plecă în oraş.
N-aveam nici destul bun-simţ şi nici destulă minte ca
ii dau seama că eu eram de vină şi că, dacă eu m-aş fi
ii mai firesc cu Joe, s-ar fi purtat şi el mai firesc cu mine.
Mâ iootea din răbdări şi mă înfuria ; şi tot ce spunea nu făcea
dtctt sft-ml aţîţe mînia.

811
 Fiindcă am rămas singuri, domnule... începu Joe.
Joe, i-am tăiat eu vorba înciudat, cum poţi să mi spui
„domnule" ?
Joe se uită la mine doar o clipă, cu o privire în care eu
am ghicit o umbră de imputare. Oricît de caraghioasă i-ar fi
fost cravata, îmi dădeam seama că există demnitate în pri-
virea lui.
— Fiindcă am rămas singuri, reluă Joe, şi fiindcă n-am da
gînd să stau mult aici, o să încheiem, adică o să încep spu-
nîndu-ţi ce anume m-a împins să caut cinstea de a te vedea.
Fiindcă de n-ar fi fost dorinţa mea de a-ţi fi de folos, spuse
Joe cu privirea-i lucidă de odinioară, n-aş fi avut cinstea să
înfulec mîneare în casa şi în tovărăşia unor domni.
Doream atît de puţin să văd din nou privirea aceea, îndt
nu spusei nimic de tonul lui Joe.
— Să vedeţi, domnule, urmă Joe, cum stau lucrurile. Am
fost deunăzi la „Barcagiii veseli", măi Pip ! (De cîte ori sa
lăsa dus de dragoste, îmi spunea „Pip", iar cînd îl cuprindea
din nou politeţea, îmi spunea „domnule"). Şi a picat Pumblee-
hook în brişcă lui. Şi omul ăsta, spuse Joe, apucînd-o pe alt
drum, mă scoate uneori din sărite, fiindcă spune prin tot oraşul
că el a fost întotdeauna prietenul tău din copilărie şi că tu îl
socoteai tovarăşul tău de joacă.
Prostii ! Doar tu erai tovarăşul meu de joacă, Joe.
Aşa credeam şi eu, Pip, spuse Joe, clătinînd uşor din
cap, deşi acum nu mai are rost să vorbim de asta,
domnule.
Aşa, Pip. Şi omul ăsta, cu lăudăroşenia lui cu tot, a
venit la
mine cînd stăteam la „Barcagiii veseli" (vezi că tare-i
bună
o lulea şi o halbă de bere după o zi de lucru, domnule, şi
niei
nu te ameţeşte prea tare) şi mi-a zis : „Joe, domnişoara
Ha-
visham vrea să-ţi vorbească".
Domnişoara Havisham, Joe ?
„Doreşte, a zis Pumblechook, să-ţi vorbească". Joe tsji
plimbă ochii pe tavan. ..
Da, Joe ? Spune mai departe, te rog.
A doua zi. domnule, spuse Joe, privindu-mă de par ă
m-aş fi aflat departe de tot, m-am gătit şi m-am dus s-o
văd
pe domnişoara A. ,
Domnişoara A., Joe ? Domnişoara Havisham ?
După cum spun, domnule, răspunse Joe, cu un aer de
formalitate legală, de parcă şi-ar fi făcut testamentul,
domni
şoara A. sau domnişoara Havisham. Şi ea mi-a vorbit
aşa >,
„Domnule Gargery, eşti în corespondenţă cu domnul Pip
T' t

212
Şl fiindcă aveam o scrisoare de la tine, am spus : „Da, sînt",
(„Cînd m-am căsătorit cu sora dumitale, domnule, am spus i
„Du, vreau" ; şi cînd i-am răspuns prietenei tale. Pip, am
: „Da, sînt"). „Vrei să-i spui atunci, a zis ea, cum că Cutella
s-a întors acasă şi că s-ar bucura să-1 vadă ?".
Simţeam că mi se aprind obrajii în timp ce mă uitam la
Nădăjduiesc că una din cauzele îndepărtate pentru care ml
se aprinseră era gîndul că, dacă aş fi cunoscut scopul vi-i
lui Joe, l-aş fi aşteptat cu mai multă nerăbdare.
— Cînd am ajuns acasă, urmă Joe, şi-am rugat-o pe Biddy
■ li scrie, ea s-a cam codit. Spunea : „Sînt sigură că s-at
bucura să afle vestea de la tine, prin viu grai. Tot e sărbă-
şi vrei să-1 vezi. Du-te 1". Asta-i tot, domnule, spuse
rldicîndu-se de pe scaun. Şi, dragă Pip, îţi .doresc numai
şi să ai noroc să ajungi cît mai departe.
Dar nu pleci încă, Joe...
Ba da, plec, spuse Joe.
Dar te întorci la prînz ?
Nu, nu mă întorc, spuse Joe.
Ochii noştri se întâlniră, şl vorba „domnule" se.topi în
Inima lui în timp ce-mi strîngea mîna.
Pip, măi băiete, viaţa e făcută din atîtea despărţiri una
alta ! Eu aş spune : unul e fierar, altul e tinichigiu,
lucrează aramă şi altul e argintar. Toţi ăştia sîni deosebiţi
de altul şi trebuie să luăm lucrurile aşa cum se întîmplă.
ică a fost cineva de vină astăzi, eu am fost ăla Tu şi cu
nu putem sta alături aici, la Londra ; şi nicăieri nu
m, doar la noi acasă, între lucrurile ştiute numai de noi.
Nu • aş fi mîndru, dar vreau să fiu la locul meu, si niciodată
lă mă vezi în hainele astea !• Fiindcă în hainele astea nu s
in locul meu. Nu mă simt eu la locul meu cînd ies din fierărie,
■ Un bucătărie, sau din băltoacele noastre. N-ai să-mi gă-
nlci pe jumătate atîtea cusururi dacă ai să te inndesti că
in hainele mele de lucru, cu ciocanul în mînă, sau chia»
ia în gură. N-ai să-mi găseşti nici pe jumătate atîtea
rurl dacă te-ar cuprinde cheful să mă vezi şi ai veni şi
băga capul prin fereastra fierăriei şi l-ai veâea pe Jos
ral ocolo, la nicovala lui veche, cu şorţul lui cel ars în
■ndu-şi de treaba lui Sînt tare greu da cap, dau
so că tot ţi-am spus ceva adevărat pini la urmă*
umnezeu să te binecuvîhteze, dragă Pip, măi băiete Dum-
\ te binecuvînteze ! .

213
 Nu mă înşelasem cînd mi se păruse că există o în Toe.
Straiele pe care le purta nu mai puteau să-i strtcej acum cînd
spusese vorbele acestea, aşa cum nu puteau strice nici în
drumul spre împărăţia cerurilor. Mă atinse uşor cu .nîna pe
frunte şi ieşi De îndată ce mi-am venit puţin în fire am ieşit
în goană din casă şi l-am căutat prin străzile învecinate, dar
nu l-am mai găsit.

CAPITOLUL 28

Era limpede că trebuia să mă duc în oraşul n astru a doua

zi, şi valul de remuşca,re ce mă euorinsese la înwput făcu să
mi se pară tot atît de limoede faptul că trebuia să locuieso
la Joe. Dar după ce mi am ourit. un loc în diligenta de a doua
zi şi m-am dus pînă la domnul Pocket şi înapoi, ni) mai eram
atît de hotărît cu privire la cel de al doilea pun-et şi începui
să născocesc tot felul de motive şi de scuze ca să mă conving
să trebuia să înnoptez la „Mistreţul albastru". Dssigur ca aş
fi fast o povară pe capul lui Joe ; nu eram aşteptat, şi patul
meu n-d să fie pregătit ; în felul acesta, aş fi prea departe de
domnişoara Havisham, care era o fiinţă pretenţioasă, căreia
nu t ar fi plăcut să întîrzii Toţi mincinoşii de pe lume nu sînt
nimic > faţă de omul care se minte pe el însuşi ; cu vorbe din
acestea m-am înşelat pe mine însumi. E ciudat, fără îndoială.
Par-' destul de firesc să te alegi din greşeală cu o monedă falsă,
făurită de altcineva ; dar să iei drept bun, cu deplină ştire,
un ban fals făurit de tine însuţi ! Un străin îndatoritor, sub
pretextul că vrea să-ţi împăturească bine banii, spni mai mare
siguranţă, îi poate înlocui cu.coji de nuci ; dar ee înseamnă
şiretlicul lui pe lîngă acela de a-ţi aduna singur eajilc- de nucă
şi a ţi le da ţie însuţi în Ioc de bani !
D\ipă ce am luat hotărîrea că trebuie să trag (a .Mistreţul
albastru" am început să-mi frămînt mintea cu întrebarea dacă
trebuie să iau duhul răzbunării cu mine Mă ispitea gîndul că
acea slugă scump plătită îşi va plimba cizmele prin curtea
hanului Era aproape măreţ să mi-1 închipui apărînd, ca din
întîmplare, în prăvălia croitorului Trabb şi fîstîcindu-î pe ne -
cuviinciosul acela de ucenic. Pe de altă parte, s-ar fi putut ca
ucenicul lui Trabb să-i intre pe sub piele şi să i spună tot
soiul de năzbîtii; sau de obraznic şi îndrăzneţ ^e era, ar fi

214
 ui stare să-1 huiduiască pe strada principală. Apoi, s-ap
li putut ca şi ocrotitoarea mea să audă de el şi să nu-i placă.
scurt, am luat hotărîrea să las duhul răzbunării acasă.
îmi oprisem loo în diligenta de după-amiază şi, deoarece
irnă, nu puteam ajunge la destinaţie înainte de două sau
orc după apusul soarelui. Diligenta trebuia să plece din
Keys la ceasurile 2. Ajunsei la locul de pornire cu vreun
de oră mai devreme ajutat de duhul răzbunării, dac:ă
:ntrebuinţa cuvîntul acesta în legătură cu un om care nu
ajutat niciodată decît cînd n-avea încotro.
In vremea 'aceea era obiceiul ca ocnaşii să fie duşi în
uri cu diligenta. Deoarece auzisem adeseori că puşcăriaşii
mieso să călătorească sus, în vîrful diligentei, şi deoarece
II v'izusem de multe ori bălăbănindu-şi picioarele încătuşata
acoperişul poştalionului, n-aveam de ce să mă mir cînd
de la Herbert, cu care aveam înţîlnire la locul de por-
că doi ocnaşi vor călători în aceeaşi diligentă cu mine.
iveam un motiv, un motiv foarte vechi, de a mă cutremura
« l i n toată fiinţa mea ori de cîte ori auzeam cuvîntul : „ocnaş",
Te supără, Handel ? mă întrebă Herbert.
Nu, nici gînd.
Mi s-a părut că nu-ţi face plăcere.
— N-aş putea să spun că-mi face plăcere şi cred că nici
11 ţi-ar face. Dar nu mă supără.
— Uite-i. îi vezi? spuse Herbert. Tocmai ies din. cîrciu-
Ce privelişte dezgustătoare şi jalnică !
Pesemne că-şi cinstiseră paznicul, fiindcă erau însoţiţi da
mlian şi ieşeau toţi trei din circiumă, ştergîndu-se cu
i i l e la gură. Cei doi ocnaşi erau prinşi unul de altul cu
i aveau fiare şi la picioare, nişte fiare a eăror înfăţî-
unoaşteam bine. Paznicul ţinea în mîini © pereche de
iar sub braţ, o bîtă cu capul gros ; dar părea a se
bine cu ocnaşii şi stătea alături de ei, uitîndu-se cam
Samă caii, cu un aer nepăsător, ca şi cum ocnaşii ar fi
poziţie, care nu se deschisese încă oficial, iar el, direc-
| loziţiei. Unul dintre ocnaşi era mai voinic şi mai înalt
lălăit, şi după cum se întîmplă în lumea ocnaşilor, ca
•I, dt altfel, în lumea oamenilor liberi, lui îi fuseseră hărăzite
l i . in le role mai strimte. Mîinile şi picioarele lui aveau forma
perniţe de ace, şi omul era foarte caraghios în veşmin-
■ a ; dintr-o singură privire recunoscui ochiul acela
Im I I I H El era omul pe care-1 văzusem într-o seară la „Barca-
l(lil veiell" şi care mă doborîse cu puşca lui nevăzută l

213
 Era uşor să-mi dau seama că omul nu mă cunoştea n
mult decît dacă nu m-ar fi văzut niciodată în viaţa lui. Se u i t a
la mine, şi ochiul lui măsura lanţul ceasornicului meu ; pe
urmă scuipă, ea din întîmplare, spuse ceva celuilalt ocnaş ţi
începură amîndoi să rîdă ; apoi se răsuciră, ciocnindu-şi cătu-
şele una de alta, şi se uitară într-altă parte. Numerele mari
prinse pe spatele lor ca pe o poartă, trupurile lor greoaie, cio-
plite ca din topor, trupuri rîioase, care-i făceau să semene cu
mişte animale, picioarele lor prinse în cătuşe, şi legate pe dea-
supra cu batiste, toate acestea, ca şi felul cum îi priveau cei
de faţă, ferindu-se de ei, îi făceau să fie, după cum spu
Kerbert, o privelişte jalnică şi dezgustătoare.
Dar nu asta era cel mai rău din toate. Deseoperirăn) cu
toată partea din spate a diligentei fusese ocupată de o familie
care se muta din Londra şi că nu mai era loo pentru prizo -
nieri decît- pe banca din faţă, chiar în spatele vizitiului. La
această veste un domn, mînios din fire, care ©prise locul al
patrulea de pe banca aceea, se înfurie cumplit, spunînd că f i a
o îneălcare a regulilor de drum să fie silit să călătorească în
tovărăşia unor oameni atît de mîrşavi, că această faptă era
revoltătoare şi primejdioasă, josnică şi ruşinoasă şi nu mai
ştiu ce. între timp, diligenta se pregătire de plecare, iar vizi-
tiul îşi pierduse răbdarea. Eram cu toţii gata să ne urcăm, ia|
prizonierii se apropiaseră, împreună cu păzitorul, aducînd cu
ei mirosul acela ciudat de cataplasmă de pîine, de pătură gro-
solană, de frînghie şi piatră-de-var, care se simte întotdeauna
în apropierea ocnaşilor.
Nu vă faceţi atîta sînge rău, încercă gardianul să-1 li
niştească pe călătorul cel mînios. O să mă aşez eu lîngă
dum
neavoastră. O sâ-i pun pe ei la marginea rîndului. N-o
să vă
supere Nici n-o să simţiţi că sînt aici.
Şi vă rog să nu mă învinuiţi pe mine, bodogăni ocna
şul pe care-1 recunoscusem. Eu nu vreau să plec. Eu sînt
gata
să rămîn pe loc. în. ceea ce mă priveşte, orice om care
vrea
să mi ia mie locul e binevenit.
Sau locul meu, spuse celălalt, răstit. Nu v-aş fi stin
gherit pe nici unul dac-ar fi fost după mine. Apoi rîseră
amîn
doi şi începură să spargă nuci, scuipînd cojile pe jos.
Cred că
şi su aş fi procedat la fel dacă-aş fi fost în locul lor şi
atîl
de hulit de toţi.
în cele din urmă, toată lumea încuviinţă că nu i se poate
faee pe plac domnului cel mînios şi că omul trebuie să se îm-
pace cu societatea pe; care întîmplarea i-o scosese în cale sau

2ir
 . i i nnină acasă. Aşa că, în timp ce continua să se vaite, omul
M lui în primire locul, gardianul se aşeză lîngă el, iar ocnaşii
H oţaseră la locurile lor cum putură mai bine ; prizonierul
Bre îl recunoscusem şedea chiar în spatele meu, iar eu îi
i răsuflarea în păr.
—. La revedere, Handel ! strigă Herbert în eiipa in cară
I'urnirăm.
Eu mă gîndeam că era un noroo că Herbert îmi găsise un
mi iiume în loo de Pip.
E cu neputinţă să spun cu cîtă tărie simţeam răsuflarea
ului, nu numai în ceafă, dar şi de-a lungul şirei spinării.
i a şi cum măduva mi-ar fi fost atinsă de un acid iute şi
unzător şi parcă mi se strepezeau dinţii. Prizonierul parcă
fia mai des şi, mai ales, mai zgomotos din pricina încer-
r pe care le făceam pentru â mă strînge aşa îneît si mă
fcol feri de răsuflarea lui.
Vremea era nesuferit de rece, şi cei doi ocnaşi blestemau
ii. In scurt timp amorţirăm cu toţii, şi după ce trecurăm
imătatea drumului, toţi călătorii moţăiau sau dîrdîiau în
e Mă prinse şi pe mine somnul, gîndindu-mă dacă nu
i II mva trebuie să-i înapoiez făpturii din spatele meu cele dsuă
livra înainte de a-i pierde din nou urma şi cum aş face ca
să iasă bine. M-am trezit speriat, cu trupul aplecat îna-
CQ şi cum aş fi avut de gînd să săr în rînd cu caii, şi-am
i it să-mi frămînt din nou mintea cu această întrebare.
I ^u pesemene că problema îmi zburase de mult timp din
ici, deşi nu desluşeam nimic în bezna de afară şi în
iHle de umbră şi lumină ale lămpilor noastre, judecind
vîntul rece şi umed care sufla, îmi dădui totuşi scama
unsesem în ţinutul mlaştinilor M-am ghemuit ca să mă
şi ca să mă feresc de vînt; acum ocnaşii arau şi fnal
: de mine. Primele cuvinte pe care le-am auzit rostin-
ilupă ce m-am dezmeticit au fost tocmai cuv'ntele
nii chinuiau gîndurile. Doua hîrtii de cîte o livră !
Şi cum le-a primit? întrebă ocnaşul pe care nu-l vă-*
!;
Hm ni niciodată. r
De unde să ştiu? răspunse celălalt. Le-o fi pus bina,
i că l-au fost date de prieteni.
Tare-aş vrea să am şi eu ! spuse celălalt, înjurînd
[Ui.
( hîrtii de cîte o livră sau prieteni ?
 Două hîrtii de cîte o livră ! Mi-aş vinde toţi prietenii
pentru o singură hîrtie, şi tot aş spune că am făcut un
tîrg
minunat! Ei şi ? Ce ţi-a spus ?
Mi-a spus, urmă ©cnaşul pe care-1 recunoscusem,
to<ul s-a făcut cît ai clipi din ochi, în spatele unei
grăme/J
de cherestea din port. Mi-a spus : „Ai să fii liber !", Şi
aşa
s-a şi întîmplat. Şi mi-a mai spus dacă vreau să 1 găsesc
p«
băiatul care i-a dat de mîncare şi nu 1-a trădat şi să-i
dau
hîrtiile de cîte o livră. I-am spus că da. Şi aşa am" şi
făcut.
Mare prost ! bodogăni celălalt. Eu le-aş £i cheltuit,
«a popa, pe haleală şi băutură. O fi fost vreun ageamiu.
Zici
aă nu ştia nimic despre tine ?
■ ■ — Habar n-avea ! Lucram în bande şi pe vapoare deo-
sebite Pe urmă a fost din nou judecat pentru evadare şi a fost
condamnat pe viaţă.
Şi numai cînd cu treaba asta... „de onoare", ai lucrat în
Unutul ăsta ?
Numai atunci.
Cum îţi plao locurile astea ?
Scîrbos ţinut I Noroaie, ceaţă, mlaştini şi mancă multă f
muncă multă, mlaştini, ceaţă şi noroaie !
Amîndoi îşi arătară scîrba pentru ţinutul nostru în
eu-\inte foarte tari şi, pînă la urmă, se uşurară şi nu mai
avură 3-şî spune nimic.
Fără îndoială că, după ce am auzit acest dialog, aş fi co-
borît şi aş fi rămas singur în bezna şi ^pustietatea de pe drum
dacă n-aş fi fost sigur că omul habar n-are cine sînt eu, într-
adevăr, mă schimbasem foarte mult, şi nu numai prin firea
lucrurilor, căci eram atât de deosebit îmbrăcat şi mă aflam
în împrejurări atît de deosebite de cele de odinioară., îneît i ar
fi -fiîst greu să mă recunoască fără ajutorul cuiva. Totuşi, îap-
tal tă ne aflam împreună în aceeaşi diligentă era o coinci-
denţă destul de ciudată, care mă făcea să mă tem că o altfl
«soinddenţă ar putea oricînd să unească, în mintea lui, fiinţa
n-ea cu numele meu. Din această pricină, am luat notărîrea
să cotor de îndată ce vom ajunge în oraş şi să ies din calea
ocnaşului. Am îndeplinit acest plan cu succes. Geamantanul
nreu era în lădiţa de pe capră, sub picioarele mele Nu tra-
buia decît să răsucesc o balama ca să-1 scot, Am aruncat gea-
mantanul jos şi am coborît după el la primul felinar din oraş.
Cit despre ocnaşi, ei plecară mai departe cu diligenta, şi e\l
ştiam în ce loc vor fi daţi jos pentru a fi duşi spre fluviu.
In închipuirea mea vedeam vasul şi echipajul de ocnaşi aştep-

218
 Hm Iu I în faţa scărilor acoperite cu mîl şl auzeam glasul
acela
i . „Daţi-i drumul !" ca o poruncă adresată unor cîini j
Ipol vtdeam acea blestemată arcă a lui Noe pornind pe
apeJe
ale fluviului. -
N aş fi putut să spun de ce mă temeam, căci teama mea
i.elămurită şi tulbure, dar eram nespus de înfricoşat în
ce mă îndreptam spre hotel, simţeam că o spaimă, care
i ea cu mult teama unei întîlniri dureroase şi neplăcute,
i "icea să tremur. Cred însă că spaima aceasta nu îmbrăca
• foi rr,3 desluşită, ci era doar spaima din copilărie, care
timp
(1> (îti'va clipe se deşteptase din
nou.
Cafeneaua de la „Mistreţul albastru" era goală, şi eu
eo-Ifasem mîncarea şi începusem să mănînc înainte de
a fi iioscut de chelner. După ce îşi ceru scuze pentru
neatenţia ni.l întrebă dacă să trimită'băiatul după domnul
Pum-iook. ■- Nu, spusei eu, să nu trimiţi
Inerul "(acela care adusese de la Camera de Comerţ
pedepselor la care voi fi supus în caz de încălcare a
legii ua < î n d devenisem ucenicuTlui Joe) păru mirat şi
se folosi t imul prilej pentru a pune în faţa mea un
număr soios . unul local, pe care eu îl luai în mînă
şi în care citii loarele rînduri :
..Informăm cititorii noştri cu privire la romanticul noroo
îmi tînăr lucrător în fier din ţinut (ce temă minunată
i i ' pana măiastră a concetăţeanului nostru Tobby, poetul
i u i a cărui faimă nu a fost încă universal, recunoscută !)
ui îndrumător, tovarăş de copilărie şi prieten al tînă-
losi un concetăţean de al nostru mult stimat şi nu cu
i i n de comerţul cu grîne. al cărui negoţ înfloritor se
I; mir,"i distanţă de strada principală Faptul că amintim
îmi lui ca de mentorul tînărului nostru Telernae 1 nu
i i i n âe sentimentele noastre, căci este bine să se ştie
1
nostru a dat naştere unui făuritor de viitoruri stră
•are fruntea încordată a înţeleptului din localitate şi
nvllucitor al frumuseţii din localitate se întreabă al cui
'are n-a fost Quentin Matsys 2 fierarul din An vers ?
SARJ".
iltnlugla grencâ, fiul lui Ulyse şi al Penelopei ; el pleacă. în
căutarea ■ n i , (Iar nu Izbuteşte să-I găsească; întors în
Itaca, unde-şi râ tatăl deghizat tn cerşetor, îl ajută sâ-şi
doboare duşmanii şl
te tronul. 11In Mots.vs (1466 —
1530), pictor flamand.
■iiplcns (lat.) : termen din Evanghelie : desemnează pe fiu]
lui reprezintă cuvîntu] tnţelepciune,
■ > .Î9
 Şi astăzi încă, în urma experienţei de o viaţă întreagă,
s'nt convins că dacă, în zilele acelea de prosperitate, m-aş fJ
dus la Polul Nord, aş fi întîlnit şi acolo pe cineva, fie un
tsehimps nomad, fie un european civilizat, care să-mi spună
ea Pumblechook a fost primul meu îndrumător şi făuritorul
nsrocului meu.

CAPITO LU L 29

M-am sculat dis-de-dimineaţă şi am ieşit din casă. Era

prea devreme ca să mă duo la domnişoara Havisham, aşa fim
pornit-o spre cîmp, spre acea parte a oraşului unde locuia,
domnişoara Havisham, nu spre aceea unde locuia Joe. La Joe
aveam timp să mă duc a doua zi, gîndindu-mă cu recunoştinţă la
ocrotitoarea mea şi făurindu-mi tablouri minunate, după ce f
aveam să cunosc planurile ei cu privire la nine.
N-o adoptase ea oare pe Esteli şi aproape că mă adoptase,^
şi pe mine ? Gîndul ei nu putea 11 altul decît să ne unească,;-
Mie îmi va încredinţa misiunea de a reînvia din nou casa aceea
Jalnică, de a lăsa soarele să pătrundă în odăile întunecate, de a
învîrti din nou ceasornicele, de a aprinde focul în vetrela i
reci, de a smulge pînzele de păianjen, de a alunga gîndacil
din casă, pe scurt, de a îndeplini toate faptele luminoase ale
cavalerului din poveste şi de a mă căsători cu prinţesa. Mă
oprisem în faţa casei ca s-o privesc cînd trecusem pe acolo |
şi zidurile ei afumate de cărămidă, ferestrele astupate eu zid,
iedera groasă şi verde care înconjura pînă şi coşurile cu rămu-
relele şi cîrceii ei asemănători unor braţe bătrîne şl muşchiu-
ioase alcătuiau un fel de vrajă ispititoare, al cărei erou eram
eu. Desigur că Estella era zîna care ţesea această vrajă. Dar,
deşi pusese atîta stăpînire pe mine, deşi închipuirea şi nă -
dejdile mele se agăţau de ea, deşi înrîurirea ei asupra vieţii
$i caracterului meu de copil fusese atotputernică, totuşi, nici
măcar în dimineaţa aceea romantică nu o înzestram cu alt*
daruri decît cele pe care le, avea. Pomenesc de acest lucru,
acum, cu un anumit scop, fiindcă acesta este firul pe car»

220
 trebuii să-1 urmaţi ca să vă puteţi descurca în libirintul vieţii
mi i < \ Experienţa m-a învăţat că noţiunea convenţională de în-
istit nu poate fi întotdeauna adevărată. Adevărul adevărat că o
iubeam pe Estella cu o dragoste de bărbat, câ o Iubeam
numai şi numai pentru că o găseam ispititoare. Ştiam, marea
mea durere, ştiam de cele mai multe ori, dacă RU
întotdeauna, că o iubeam în ciuda înţelepciunii, a făgă-
duielilor pe care mi le făceam, în ciuda liniştii mele şi a oricărei
mţe, în ciuda fericirii mele şi a tuturor înfrîngerilor po-
llblle. O dată pentru totdeauna O iubeam, deşi cunoşteam a-
rul. Şi nu mă puteam împiedica să o iubesc, ca şi cum aş li
socotit-o întruchiparea desăvîrşirii omeneşti.
Mă plimbai, aşteptînd să ajung la poartă la ora la care
un pe vremuri. După ce am tras cu o mînă şovăielnică
|( i lopoţel, m-am întors cu spatele la poartă, încereînd să mi
ii răsuflarea şi să-mi potolesc bătăile inimii. Âm ,mzft
U i literală deschizîndu-se şi apoi paşi prin curte; dar mă
- u i că nu aud chiar şi în clipa cînd balamalele ruginite
porţii scîrţîiră. In cele din urmă, simţii o atingere pe
■ i, care mă făcu să tresar şi mă întorsei. De-abia a.um
iril în chip firesc, căci mă găseam faţă în faţă cu un om
în haine severe, cenuşii. Era ultimul om pe care m-aş
plat să-1 văd îndeplinind slujba de portar la domnişoara
.in.
Orlick !
u, domnişorule, şi aici s-au întîmplat schimbări, şi î i . u
mari ca cele din viaţa dumitale ! Dar intră, intră. K nu voie
să ţin poarta deschisă.
Intrai, iar el trînti poarta şi o încuie, scoţînd cheia din
i
Da, făcu el, răsărind alături de mine, după ce umblase
i IIvn paşi în urma mea, ca un cîine. Iată-mă !
— Cum ai ajuns aici ?
\m ajuns, răspunse el, cu picioarele. Şi lucrurile erau
•I i i m l <le mine, Într-O roabă.
"îs, te-ai aciuat pe-aici ? • ■
Doar nu în joacă, domnişorule.
Nu prea eram sigur că e aşa. Avui răgaz să cîntăresi în
Hjlfll» răspunsul pe care mi-1 dăduse, în timp ce privirea !uj| IO'H
mltl ie ridica de pe jos şi se plimba pe picioarele, pe mîi-^Bl |l
P B faţa mea.
— Va să zică, ai plecat de la fierărie ? întrebai eu.

821
 — Dar ce, casa asta seamănă cu o fierărie ? răspunsa
Orlick, aruncîndu-şi privirea lui jignitoare de jur~împrejiir.
Ia spune, îţi place ?
îl întrebai de cînd părăsise fierăria lui Gargery.
— Aici zilele seamănă aşa mult unele cu altele, răspuse
el, că pierd şirul dacă nu le ţin socoteala. Oricum, am venit
aici la cîtva timp după ce ai plecat tu,
''— Asta ştiam şi eu, Orlick.
— Bine, făcu el uscat Tu ştii de toate.
între timp, ajunserăm la uşa casei ; odaia lui era chiar
lîngă uşa laterală şi avea o fereastră mică, ce se deschidea în
curte Aşa mică cum era, semăna cu odăiţele în care locuiesc
portarii la Paris. Pe peretele odăii atîrnau nişte chei, la care
el adăugă cheia porţii ; patul lui, acoperit cu o scoarţă cîrpă-
cită,' era aşezat într-o despărţitură, într-un fel de firidă Odaia
părea neîngrijită, închisă şi cufundată în somn. ca şi cum ar
fi fost cuşca unui popîndău cu chip omenesc ; iar Orlick, a
cărui făptură greoaie se pierdea în întunericul odăii, păroa
popîndăul cu chip omenesc pentru care fusese făcută încăpe-
rea, aşa cum, de fapt. se şi întîmplase.
Odaia asta n-am mai văzut-o pînă acum, spusei eu }
dar pe vremuri nici nu exista pe-aici un portar.
Nu, făcu el, pînă cînd şi-au dat seama că locuinţa
totul lipsită de apărare şi au socotit că e primejdios sş
fără portar acum, cînd mişună ocnaşii, haimanalele şi
bandiţii.
Şi atunci am fost recomandat eu ca un om care ştie să
rus-
„pundă cînd e atacat şi aşa am intrat în slujba asta. E mai uşor
decît să suflu în foaie şi să dau mereu cu ciocanul. E îi
cată, ştii ?
îmi aţintisem privirea asupra unei arme cu patul bătut
cu alamă, care atîrna deasupra căminului, şi ochii lui urmă-
reau privirea mea.
Bine, spusei eu, căci nu doream să mai stau de vorbă
cu el. Mergem sus la domnişoara Havisharn ? .
Să fiu al naibii dacă ştiu ! răspunse el, întinzîn
şi apoi scuturîndu-se. Alte porunci n-am mai primit, domni-
şorule Eu o să dau o lovitură de ciocan în clopotul ăsl tu
ia-o înainte de coridor, pînă cînd ai să întîlneşti pe cil
— Sper că sînt aşteptat !
— De două ori să.fiu al naibii dacă ştiu ! spuse el.
Atunci 0 luai înainte pe coridorul acela lung, pe car*
şisem pe vremuri cu ghetele mele grosolane, şi el lovi cu
ciocanul în clopot. Cînd ajunsei la capătul coridorului, In

222
 cc clopotul tot mai răsuna, o întîlnii pe Sarah
Pocket; aceasta se făcuse verde-gălbuie din pricina
mea. <) ! făcu ea. Dumneata, domnule Pip ?
— Eu, domnişoară .Pocket. Te anunţ cu bucurie că
dom
nul Pocket şi familia sînt bine sănătoşi.
— S-au făcut mai înţelepţi? spuse Sarah, clătinînd.
jal-
d i n cap Mai biae ar fi înţelepţi decît sănătoşi. A,
Matthew,
Ithew ! Cunoşti drumul, domnule?
îl cunoşteam destul de bine, căci urcasem scara aceea
de • ori, pe întuneric. De data aceasta o urcam
încălţat cu ■ mai subţiri decît atunci ; ciocănii, ca pe
vremuri, la uşa uişoarei Havisham.
— E ciocănitul lui Pip, o auzii eu spunînd. Intră,
Pip.
edea pe scaunul ei, lîngă masa cea veche, în rochia
cea
', cu mîinile împreunate pe minerul bastonului, cu bărbia
mă în mîini şi cu ochii la foc. Alături de ea şedea o dom-
elegantă, pe care nu o văzusem niciodată ; ţinea în
pantoful alb, care nu fusese purtat niciodată, şi-1 privea
npul aplecat.
— Intră, Pip, murmură domnişoara Havîsham, fără să
se
U l l c m jurul ei şi fără să ridice privirea. Intră, Pip. Ce mai
faci,
' îmi săruţi mîna, ca şi cum aş fi o regină ? Aşa-i ? Si>
uită pe neaşteptate la mine, mişcînd doar dintr-un ochi, |
K'tă cu un glas ghiduş, dar răutăcios : Aşa-i ?
\m auzit, domnişoară. Havisham, începui eu cam în-il,
am auzit că aţi avut bunătatea să mă poftiţi să vă văd, ţi iu
venit numaidecît. .
IC i ?
Domnişoara, pe care nu o mai văzusem niciodată, îşi înălţă
,i se uită ironic la mine ; abia atunci recunoscui ochii
Ifi Dar era atît de schimbată ! Devenise mult mai fru-
i mult mai femeie ; era atît de vrednică de admiraţie
minunată, încît mi se păru că eu nu mă schimbasem
In timp ce mă uitam la ea, mi se părea că alunecam
ejde înapoi şi că eram din nou băiatul grosolan şi
plU de odinioară. Doamne, cît de cumplit era simţămîn-
al distanţei şi al nepotrivirii care mă cuprinse şi cît
irii depărtarea dintre noi !
dădu mîna. Eu am bîlbîit ceva despre bucuria de
a fdca şi despre nerăbdarea cu care aşteptasem
această

223
 — O găseşti foarte schimbată, Pip ? întrebă domnişoara
Havisham cu o privire lacomă şi lovind cu bastonul într-un
scaun care se afla între ele două, în semn că pot să mă a
pe el.
— Domnişoară Havisham, cînd am intrat în odaie, mi sa
părea că nu 8 nici urmă de Estella în chipul şi în înfăţişa
ei ; dar acum totul se preface în chip atît de ciudat în Este
cea... „
— Ce ? Vrei să spui în Estella cea de altădată ? îmi tăia
vorba domnişoara Havisham. Ţi-aminteşti cît de mîndră şi d(i
jignitoare era şi că voiai să fugi de ea ?
îi răspunsei încurcat că toate acestea se petrecuseră cil
mult timp în urmă şi că pe atunci eram nepriceput şi alte lu-
cruri de acelaşi fel. Estella zîmbea stăpînit şi-mi spuse că nu
se îndoia că avusesem dreptate şi că ea se purtase foarte urlt.
Pe el îl găseşti schimbat ? o întrebă domnişoara 1
visham.
Foarte schimbat, spuse Estella, eu ochii la_mine.
Mai puţin necioplit şi grosolan ? spuse domnişoara
I Iii visham,. jucîndu-se cu părul Estellei.
Estella rîse, privind pantoful pe care-1 ţinea în mină, apoi
rîse din nou, privindu-mă pe mine, şi pe urmă puse pantoful
jos Tot mă mai socotea un băieţaş, dar acum mă ademenea.
Stăteam toţi trei în odaia plină de vise, printre lucrurile
acelea vechi şi ciudate, care mă înrîuriseră atît; aflai că Es-
tella tocmai se întorsese din Franţa şi că se pregătea să pli la
Londra. Mîndria şi încăpăţînarea ei de odinioară fuseseră
într-atît supuse frumuseţii ei, îneît era cu neputinţă şi nefiresc
— sau poate că aşa mi se părea mie — să le despart de chipul
ei. într-adevăr, era cu neputinţă să despart fiinţa ei de rîvna
după rang şi avere care-mi tulburase copilăria, de toate ac
năzuinţe nesăbuite care mă făceau să- mi fie ruşine de <
mea şi de Joe, de toate acele viziuni care mă făceau să-i văd
faţa în vâlvătaia flăcărilor, s-o văd cum se înalţă din fit
aşezat pe nicovală,, sau cum se desprinde din întunericul nopţii,
privind prin ferestruica de lemn a fierăriei, şi apoi pieri
într-un cuvînt, mi-era cu neputinţă s-o despart, în trecut c în
prezent, de însăşi viaţa mea.
Hotârîsem să-mi petrec acolo toată ziua, să mă întoro
seara la hotel şi să plee a doua zi la Londra După ce stătu-
răm cîtva timp de vorbă, domnişoara Havisham ne trimise
amîndoi la plimbare în grădina părăginită şi-mi spuse cri,
 i i i arcere, am s-o mai plimb puţin prin rvl.i»*» cn «ih^mnl, ca
11-i nuri.
.-n că Estella şi cu mine ieşirăm in grădina prin portiţa
prin care trecusem în ziua cînd mă întîlnisem cuitînărul cel
imlid, Herbert cel de astăzi ; eu mergeam cu inin.a strînsă,
tnd pînă şi marginile rochiei ei. Ea era foarte stăpânită
rfi îndoială că nu privea cu adoraţie marginile hainei mele.
1
Ind ne apropiarăm de locul întîlnirii cu Herbert, ea sr opri
spuse:
— Ciudată făptură trebuie să fi fost eu cînd eram mică,
Ică în ziua aceea m-am ascuns şi am văzut 'toată lupta
Iră, şi tare mi-a plăcut!
■Şi m -ai răsplătit foarte frumos.
Adevărat? răspunse ea, foarte nepăsătoare, ca şi cum iu
şi-ar fi amintit despre ce era vorba. Mi-amintesc că-mi iudă pe
adversarul dumitale, fiindcă fusese adus ca să mâ i Iii uscască
o zi întreagă.
Acum sîntem buni prieteni.
Adevărat ? Da, îmi amintesc că ai început să studiezi
i l . i l lui. Da. •
Dădui acest răspuns cu neplăcere, pentru că mi se părea
ii dădea un aer copilăresc ; de altfel, aşa îmi vorbea, ca
copil.
De cînd'a început să-ţi surîdâ norocul şi ţi-ai schimbat
irile de viitor, ţi-ai schimbat şi prietenii, spuse Estella.
Desigur, răspunsei eu.
Şl, fireşte, adăugă ea cu trufie, oamenii care ţi se po pe
vremuri ca prieteni nu ţi. s-ar mai rjbtrivi acum. Mă
îndoiesc că în conştiinţa. mea mai exista dorinţa de >
duce să-1 văd pe Joe. Dar dacă exista cumva, această
rvuţie alungă din cugetul meu orice gînd de a o duce la
plinire.
i'e atunci nici nu bănuiai ce noroo te aşteaptă... spuse
riuturînd uşurel din mînă, ceea ce însemna ? în vre-
i mă băteam cu Herbert.
Nici gînd ! '
< i l de desăvîrşirc şi de superioritate al Estellei şi aerul
,;i supus cu care umblam eu alături jîe ea formau un
are îl resimţeam cu tărie. Cred că acest lucru
in ni lărit şi mai mult dacă nu m-aş fi socotit la adă-
IM > neplăcere, pentru că eram ales pentru ea şi

r. 8
 Grădina era prea neîngrijită şi năpădită de buruieni ca
să ne putem plimba in largul nostru şi, după ce o înconjura-
răm de două sau de trei ori, ieşisem în curtea fabricii de bere.
li arătai Estellei locul unde o văzusem umblînd printre bu-
toaie, în prima zi cînd venisem la castel, în acele vremuri
de demult, şi ea îmi spuse rece şi nepăsătoare :
— Adevărat ?
I-am amintit de uşa prin care ieşise din casă, aducin-
du-mi mîncare şi băutură, şi ea spuse v
Nu-mi mai amintesc.
Nu-ţi mai aminteşti că rn-ai făcut să plîng ? întrebai eu,
Nu, spuse ea, clătinînd din cap şi privind în jur.
Cred că faptul că nu-şi amintea de toate acestea şi că
vorbea cu atîta nepăsare mă făcu să plîng în adîr.cul sufle-
tului, şi acela este piînsul cel mai amar.
— Trebuie să ştii, spuse Estella, binevoind să mi se adre-
' seze ca o femeie strălucitoare şi frumoasă, trebuie să ştii câ
n-am inimă, dacă asta are cumva vreo legătură cu memoria
mea.
întrebuinţai cîteva întorsături de frază ca să-i spun t_ă
mă îndoiesc cu privire la acest lucru*: li spusei că eu ştiu vom
bine decît ea. Că nu poate exista atîta frumuseţe fără inimăi
— O ! Desigur că am o inimă care poate fi străpi
sau împuşcată, de asta nici nu mă îndoiesc, spuse Estella, şi
desigur că, dacă ar înceta să bată, aş înceta şi cu de a mai
trăi. Dar înţelegi ce vreau să spun : n-am blîndeţe, înţele
gere, simţire şi alte fleacuri din astea.
Dar ce ţpă izbea oare, în timp ce ea stătea pe loc şi se
uita cu luare-aminte la mine •? Ceva ce mai văzusem la dom-
nişoara Havisham ? Nu. într-adevăr, în unele din privirile
şi gesturile ei era o urmă de asemănare cu domnişoara
visham, acea asemănare pe care copiii o prind adesea de la
cei cu care au stat mai mult timp împreună, ducînd o viaţa
retrasă ; astfel, ne izbesc adesea asemănări între feţe carii
de altfel, sînt cu totul deosebite unele de altele. Şi, totuşlţ
nu la domnişoara Havisham mă gîndeam. O privii din ne
pe Estella şi, deşi ea tot se mai uita la mine, părerea car
mă fulgerase dispăru.
Ce mă izbise oare ?
— Vorbesc serios, spuse Estella, nu atît încruntîndu-
(îiinckă avea o frunte netedă), cît întunecîndu-se la faţă. Da
soarta va face să ne întâlnim des, e mai binş să mă crezi
pe acum. Nu ! mă opri ea cu un gest enifgic, în timp ca

226
 am să deschid gura. Nu mi-am revărsat încă
dragostea MUpra nimănui. Nu ştiu ce înseamnă
dragoste.
In clipa următoare ne aflam amîndoi în fabrica
părăsită, şl ea îmi arăta galeria unde o văzusem
umblînd în prima zi i nul venisem la domnişoara
Havisham şi-mi spuse că-şi amin-tta că se plimbase pe
acolo şi că mă văzuse privind în sus • 11 nişte ochi
îngroziţi. Şi în timp ce ochii mei urmăreau 111111,1 ei
albă, mă cuprinse din nou aceeaşi impresie nelămu-ni i,
care-mi scăpa mereu. Tresărirea mea involuntară o făcu
li atingă braţul cu mîna şi, în clipa aceea, vedenia
se Itlnse, pieri din nou. Ce era oare?
— Ce s-a întîmplat ? întrebă Estella. Iar eşti
îngrozit ?
— Aş fi dac-aş crede ce ai spus adineauri, spusei
eu ca
Iiimb vorba.
— Va să zică, nu eşti îngrozit ? Cel puţin aşa spui.
Foarte
Cred că domnişoara Havisham te aşteaptă la
datorie,
<i i cred că ar putea să renunţe la obiceiul ăsta şi la
multe lipicuri vechi. Hai să mai facem o dată
înconjurul graşi să intrăm în casă. Hai! Azi n~ai să
mai verşi lacrimi ■ricina cruzimii mele ; ai să fii pajul
meu şi ai să mă laşi •A mă sprijin de umărul tău.
Rochia ei frumoasă se tîrîse pînă atunci pe pămînt.
Acum
6 \\nea cu o mînă, iar cu cealaltă îmi atingea uşor
umărul
mp ce mergeam. Mai făcurăm de două sau trei ori
ocolul
inirpărăsite ; mie mi se părea ca totul înflorise. Şi
chiar
buruienile verzi şi galbene, care creşteau prin erăpătu-
idnlui vechi, ar fi fost cele mai rare flori din lume, tot
l'l putut să fie mai scumpe amintirii mele.
Nu era nici o deosebire de vîrstă între noi care s-o
înde-
pe Estella de mine; eram aproape de aceeaşi vîrstă,
îndoială, pentru ea anii aceştia însemnau mai mult
pentru mine; dar nimbul pe care i-1 dădea frumuseţea
>l firile ei mă chinuia în mijlocul fericirii şi al siguranţei
le simţeam la gîndul că ocrotitoarea noastră ne sor-
iil altuia Nenorocitul de mine !
ele din urmă, intrarăm în casă şi, spre marea mea
că administratorul averii mele venise să ©vadă
.oara Havisham în interes de afaceri şi că se va
ira mesei. Ramurile vechi şi reci ale candelabrelor
i caro era întinsă masa cea mucegăită fuseseră
^H| in lipsa noastră, şi domnişoara Havisham şedea
pe
i rotiţe şi mă aştepta. .

227
 Cînd începurăm vechea plimbare în jurul rămăşiţelor os-
păţului de nuntă, mi se păru că împing scaunul înapoi, m
trecut, Dar în odaia mortuară, în care făptura aceea, dezgro-
pată parcă, se sprijinea de spătarul scaunului, Estella părea
şi mai strălucitoare, şi mai minunată ca înainte, iar eu mă
aflam sub puterea unei vrăji şi mai adinei.
Timpul parcă se topea, ora prînzului se apropia cu paşi
repezi, iar Estella ne părăsi, ca să se pregătească de masă. "Ne
oprirăm lingă masa cea lungă, şi domnişoara Havisham în-
tinse un braţ ofilit şi-şi odihni pumnul strîns pe faţa de masă
îngălbenită. Şi fiindcă înainte de a ieşi pe uşă Estella se mal
uită o dată în urmă, domnişoara Havisham îşi sărută mîna
şi-i trimise Estellei sărutarea cu o patimă care mi se păru
înspăimîntătoare.
Apoi, după ce Estella ieşi din odaie, iar noi ramaserăm
singuri, se întoarse spre mine şi mă întrebă în şoaptă ■
Aşa-i că-i frumoasă, graţioasă şi bine crescută ? AşaM
că o admiri ?
Toţi cei care o văd trebuie s-o admire, domnişoară
Bavisham.
Mă luă de gît şi-mi lipi capul de al ei :
— Iubeşte-o, iubeşte-o, iubeşteLo ! Cum se poartă cu
tine ?
înainte de a apuca să-i răspund (dacă cumva aş fi fost in
stare să răspund la o întrebare atît de grea), ea repetă :
— Iubeşte-o, iubeşte-o, iubeşte-o ! Dacă te încsrajează,
iubeşte-o ! Dacă te răneşte, iubeşte-o ! Dacă-ţi sfîşie inima
în bucăţi —şi cu timpul o să te doară din ce în ce mai rău —
iubeşte-o, iubeşte-o, iubeşte-o !
Niciodată nu văzusem o dorinţă atît de pătimaşă ca aceea
care însufleţea cuvintele ei. Simţeam cum de atîta înverşu-
nare muşchii braţului subţire, care-mi înconjura gîtul, so
umflau. v
— Ascultă-mă, Pip ! Am înfiat-o ca să fie iubită. Am
crescut-o ca să fie iubită. Am făcut-o să fie aşa cum e acum
ca să fie iubită. Iubeşte-o !
Rostise aceste cuvinte destul de adesea şi nu mă îndoiam
că le rostise cu bună-ştire ; dar dacă aceste cuvinte ar fi
însemnat ură în loc de iubire, deznădejde, răzbunare, moarte,
tot n-ar fi putut să semene mai mult cu un blestem.
— Să-ţi spus, urmă ea tot în şoaptă, cu e voce plină
de grabă şi pasiune, să-ţi spun ce este dragostea adevărată.
E credinţa oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvîrşitâ^

228
 <!ere şî dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii în-
tregi I Dragostea înseamnă să dai inima şi sufletul întreg
celui care ţi le zdrobeşte, aşa cum mi s-a întîmplat mie !
Cînd ajunse aici, scoase un ţipăt sălbatic, iar eu o prinsei ijloo.
Căci se sculase în picioare, învăluită în giulgiul ei, y\ izbise
aerul, ca şi cum ar fi vrut să~şi izbească trupul de (i şi să se
prăbuşească moartă.
Toate acestea se petrecură în eîteva clipe. în timp ce « un din
nou pe scaunul ei, am simţit un miras pe oare a tunoşteam şi,
întorcîndu-mă, l-am văzut pe custodele meu, ■;o afla în odaie.
Purta întotdeauna (cred că n-am pomenit încă de asta)
<i batistă mare de mătase grea, care-i folosea foarte mult în
■.iunea_lui. L-am văzut adeseori înspăimîntînd pe un client
MU po un martor prin desfăşurarea ceremonioasă a acestei
batiste, ca şi cînd ar fi avut de gînd să-şi sufle nasul şi să se
iscă, ştiind că nu va avea timp pentru asta, pînă în elipa
i i u l martorul sau clientul se va trăda singur; iar clientul
nartorul se trăda îndată, ca şi cum ar fi fost firesc să se
l u i împle aşa. Cînd am dat cu ochii de el, domnul Jaggers
cu amîndouă mîinile această batistă atît de expresivă
■ • • uita la noi. întîlnindu-mi privirea, spuse, simplu, după
■ mp do eîteva clipe rămase tăcut, fără a părăsi această
aline : -
Adevărat ? Foarte ciudat! şi apoi se folosi de batistă
.......n efect minunat.
I 'omnişoara Havisham îl văzuse în aceeaşi clipă cu mine
speriase de el (aşa cum toţi oamenii se speriau de el). i livn
sforţări mari pentru a-şi veni în fire şi bîigui eă era i ■' " luai
ca întotdeauna.
— Punctual ca întotdeauna, repetă el, apropiindu-se de
Ce mai faci, Pip? Să te plimb şi eu puţin, domnişoară
u n ? Facem un ocol? Aşadar, aici erai, Pip? l . i m spus
la ce oră sosisem şi că domnişoara Hnvisham i' 8(1 vin ca s-o
văd pe Estella. Şl i-l răspunse :
— A t Frumoasa domnişoară Estella !
\po| începu să împingă scaunul domnişoarei iiavisham
m din mîinile lui mari, iar pe cealaltă o înfundă în
bu-' i t p.mtalonului, ca şi cum buzunarul ar fi fost plin
de

Bine, Pip Cît de des ai văzut-o pe domnişoara

Es- spuse el cînd se opri din mers.

229
 t- Cît de des ?
Da ! De cîte ori ? De zeci de mii de ari î
Nu ! Nu de atîtea ori.
De două ori ?
Jaggers, se amestecă domnişoara Havisham, spre ma
rea mea uşurare, lasă-1 în pace pe Pip şi duceţi-vă
amîndoi
la masă.
El se supuse şi pornirăm bîjbîind pe scara întunec©; N-
ajunsesem încă la locuinţele acelea izolate din spatele curţii
pavate, cînd el mă întrebă da cîte ori o văzusem pe domni-
şoara Havisham mîncînd şi bînd ; şi, ca de obicei, mă lăsă
să aleg între o sută de ori şi o singură dată. Mă gîndii şi spusei i
Niciodată.
Şi nici n-ai s-o vezi vreodată, Pip, spuse el, eu un
zîmbet încruntat. N-a îngăduit niciodată ca eineva să o
vadă
mîncînd sau bînd de cînd duce viaţa asta. Colindă casa,
noap
tea, şi mănîncă ce găseşte.
Vă rog, domnule Jaggers, spusei eu, pot să vă pun o
întrebare ?
-Poţi, îmi răspunse el, dar eu pot să nu~ţi răspund.
întreabă- mă.
Numele Estellei e Havisham sau... ? Nu mai aveam
nimio de adăugat. .
Sau ce ? întrebă el.
E Havisham ?
Da, e-Havisham.
Şi am ajuns la- masă, unde ne aşteptau Sarah Pocke<
Estella, Domnul Jaggers şedea în capul mesei, Esteîla — in
faţa lui, iar eu şedeam în faţa amicei mele cu obraji ver-ri-
gălbui. Mîncarăm foarte bine şi furăm serviţi de o jupîneusă
pe care nu o văzusem niciodată în timpul vreuneia din vizi-
tele mele, dar care, după cîte am aflat, fusese tot timpul in
easa aceea misterioasă. După masă, o sticlă din cel mai bun
Porto fu p(usă în faţa custodelui meu (se vedea că era obişnuit
cu această băutură), şi cele două doamne ne părăsiră. Era
izbitoare rezerva hotărîtă în care se înc?hidea domnul J-iggprs
de cîte ori se afla sub acoperişul domnişoarei Havisham Nu st
arunca privirile nici în dreapta nici în stînga şi nu ştiu dară
a privit-o o singură dată pe EsMla în tot timpul mesei. Cînd
ea îi vorbea, el asculta şi-i răspundea la momentul potrivit,
dar niciodată nu se uita la ea ; cel puţin aşa mi se părea mie*
în schimb, ea se uita foarte des la el cu interes şi curiozitate,
ba chiar cu neîncredere; dar pe fata lui nu.se vedea că *\
simte privirea ei. în tot timpul mesei, domnul Jaggers fu in-

230
it de plăcerea răutăcioasă de a o face pe Sarah Pocket mul
verde şi mai galbenă decît era, căci pomeni de multe ori
tarii» mele speranţe; dar nici de data aceasta parcă nu şi i
seama de ceea ce făcea, ba chiar părea că smulge toate
inaţiile de la biata mea făptură nevinovată, ceea ce era
idcvărat, deşi eu nu-mi dădeam seama cum procedează.
I a r cînd am rămas singuri, mi se păru că străluceşte de
I ilţumire, fără îndoială în urma informaţiilor pe care ie pri-
de la mine, ceea ce mă scoatea din sărite. Mi se părea
n lipsă de ceva mai bun, lua interogatorii pînă şi vinului.
i paharul în faţa luminării, gusta Porto-ul, îi plimba prin
ii înghiţea, apoi se uita din nou la pahar, mirosea vinuJ,
i a, îl bea, umplea paharul şi începea încă o dată să
ineze vinul, pînă cînd mi-am ieşit din fire, ca şi cum
i ar fi putut să-i spună ceva compromiţător despre mine.
roi sau patru ori mă cuprinse o dorinţă vagă de a des-
discuţia ; dar de cîte ori mă vedea cu o întrebare pe
domnul Jaggers mă privea cu paharul în mînă, plim-
vinul prin gură, ca şi cum m-ar fi prevenit- că de-
i mă ostenesc, fiindcă el tot nu poate să-mi răspundă.
1 că domnişoara Pocket îşi dădea seama că prezenţa
o împingea spre nebunie şi prevedea că, de furie, îşi va
■ ■ lioneta din cap — o bonetă urîtă foc, care semăna cu
ii uf — şi că-şi va presăra părul pe podea-—un păr
rescuse niciodată pe propriul ei cap. De aceea poate
i a mai făcut apariţia după ce ne-am suit în odaia
lirei Havisham şi am început să jucăm lohist. în" tim-
il lipsisem noi, domnişoara Havisham împodobise, în
ic, părul, braţele şi rochia Estellei cu cate mai
^iuvaeruri de pe masa de toaletă; şi-l văzui pînă
i r , l o i l c l e meu uitîndu-se la ea pe sub sprîncenele lui
i înălţîndu-le" puţin cînd făptura aceea gingaşă, care
den culoare şi scînteieri, se afla în faţa lui.
Nici nu mai pomenesc de felul în care domnul Jaggers
i i u r i l e şi apoi ne arăta nişte cărţi mici şi neînsem-
I M I I IM l . i l a cărora falnicii noştri regi şi regine se pleoşteau
i de simţămîntul care mă cuprindea cînd îl ve-
Ifndu-se la noi-ea la trei biete ghicitori pe care le
de mult. Ceea ce mă făcea să sufăr cel mai cumplit
i dintre prezenţa lui îngheţată şi sentimentele
d" Estella. Nu pentru că ştiam că nu-mi voi îngă-
; vorbesc cu el despre -<ea. că nu voi suferi
lâ-] aud cum scîrţîie din ghete în faţa ei şi că nu

031
vot putea niciodată să-1 văd spălîndu-şi mîinile după ple<
ei, ci pentru că admiraţia mea neţărmurită se afla alătii-
fiinţa lui, pentru că simţămintele mele se aflau In acelaşi
cu făptura lui — iată de ce sufeream.
Jucarăm cărţi pînă la 9, şi apoi se hetărî că, dacă Estelltt
va veni la Londra, eu voi fi înştiinţat "de venirea ei, ca s»
pot aştepta la staţia diligentei; după aceea mi-am luat r bun
de la EsteHa, am atins mîna ei cu mîna mea şi am pli
Custodele meu locuia la „Mistreţul albastru" în edai;i
alături. Era noaptea tîrziu, şi cuvintele domnişoarei Hi
ham : „lubeşte-o, iubeşte-o, iubeşte-o !" tot îmi mai răsun iu în
urechi. Le-am schimbat, potrivindu-le cu simţămintele n şi am
început să şoptesc cu capul înfundat în pernă : .O iubesc,
o iubesc, o iubeso I" de sute de ori, Apoi, mă eu] dea un val
de recunoştinţă, căci ea îmi era sortită mie, nicul de fierar de
odinioară. Şi fiindcă ştiam că, din p-V Estella nu era atît de
recunoscătoare^destinulul cum eram cu, mă întrebam, cînd va
începe şi ea să se sinchisească de n Cînd voi fi în stare să
trezesc inima aceea, care mai erei mută şi amorţită ?
Păcătosul de mine I Credeam că aceste gînduri sînt n şi
înălţătoare. Dar nu mă gîndcam de cîtă josnicie şi micii na
dădeam dovadă ferindu-mă de Joe, fiindcă ştiam că ea 1-aal
dispreţul Nu trecuse decît o zi de cînd îmi dăduseră lacrimi:-
din pricina lui Joe, "dar lacrimile se uscaseră repede, lartă-mâ,
Doamne, căci tare repede se uscaseră !

CAPI TOLUL 30

După ce mi-am frământat bine mintea, a doua zi de

mineaţă, în timp ce mă îmbrăcam în camera de la „Mistreţul
albastru", m-am hotărît să-i spun custodelui meu că nu-I
prea credeam pe Orliek omul potrivit pentru a îndeplini O
slujbă de încredere la domnişoara Havisham.
— Sigur că nu-i omul potrivit, Pip, spuse custodele n care
se sculase bine dispus, pentru că un om care îndepll*' neşte
o slujbă de încredere nu e niciodată omul potrivit
Părea că-1 înveseleşte grozav descoperirea că sluji
ceasta nu era îndeplinită de un om cum se euvine şi a?
mulţumit cele ce-i spuneam eu despre .Orliek.
 Foarte bine, Pip, spuse el, după ce-mi sfîrşii eu ţo~
ea, Treo îndată pe acolo şi-1 dau afară pe amicii! tău.
Itn îngrijorat de această pornire pripită; propusei puţin
, ba chiar îi dădui domnului Jaggers să înţeleaş J > 3
nu I aşa uşor să te descurci cu amicul nostru.
Nu, nu, n-avea nici o grijă, spuse custodele meu, â,o-i ?1
batista din buzunar cu uri gest de încredere în sine, *■• ni
curios să văd cum © să discute cu mine,
oarece trebuia să pornim spre Londra cu diligenta ue
niază şi fiindcă eram atît de înspăimîntat de gîndul unei
ilri cu Pumblechook, încît de-abia puteam să ţin eeaşca
tnă, îi spusei domnului Jaggers că doream să mă plimb
i, că voi porni înainte pe jos pe drumul spre Londra. în
ce el îşi va termina treaba, şi că l-aş ruga să-i spună
ului că-mi voi ocupa locul cînd mă vor ajunge din urmă.
Iul acesta am fugit de la „Mistreţul albastru" de îndată
i sfîrşit gustarea de dimineaţă. Apoi făcui un ocol de-
două mile, umblînd pe cîmp, prin spatele casei lui Pum-
. şi ieşii din nou pe strada principală, eeva mai îneel»
ipc.'ina mai sus pomenită; acum mă simţeam oarecum
ni.inţă. . ;■
MI se părea interesant că mă aflu din nou în orăşelul
vechi şi liniştit şi n-aş putea să spun că nu e plăcut
i l n i cînd în cînd recunoscut şi să vezi lumea holbînd
după tine. Ba chiar- doi sau trei negustori ţîşniră afară
i l i i l e lor şi o luară cîţiva paşi înaintea mea, ca să se
întoarce ca şi cum ar fi uitat ceva şi să se întîlnească
in piept cu mine, şi nu ştiu, zău, care din nou îşi juca
i rolul : ei, pretinzînd că nu fac nimic nefiresc, sau
" imzînd că nu văd ce fac ei. Oricum, însă, eram într-o
U l i i i ţ t c destul de deosebită şi nu mă simţeam de fel nemul-
| n n , i • • ( ' soarta mi-1 scoase în cale pe păcătosul acela
|rtM |M icche, pe ucenicul lui Trabb. /
\i iincîndu-mi, la un moment dat, ochii de-a lungul stră-
rll pe ucenicul lui Trabb, care se apropia legănîndu-se,
soc albastru şi gol în mînă. Gîndindu-mă că cel mai
ir fi să-1 privesc senin şi nepăsător şi că, în felul
• i i, voi izbuti să înîrîng păcătoşenia sufletului său, înaintai
i înfăţişarea de care am pomenit mai sus şi a*
. mă felicitam pentru izbînda mea, cînd, deodată,
invnicului lui Trabb se loviră unul de altul, părul
i.'iclucă,\şapca îi căzu şi băiatul începu să tremure
i în picioare, se bălăbăni pînă ce ajunse în. mij-
locul drumului şi sa porni să strige către poporul da pe „Ajutor!
Mi-e frică!" ca şi cum apariţia mea demnă 1 ar ii umplut de
groază şi de pocăinţă. Cînd am trecut pe lîngă el, dinţii îi
clănţăneau în gură şi, în semn de umilinţă nemărginită,
băiatul îşi înfundă capul în ţărînă.
Toate acestea erau nespus de dureroase pentru mine, dap
chinul meu nu se sfîrşi aiei. Nici n-am apucat să faa două
sute de paşi şi, spre groaza, mirarea şi indignarea mea fărl
seamăn, îl văzui din nou pe ucenicul lui Trabb, care se apro-
pia. Venea de după colţ. Mergea cu sacul albastru pe umeri,
ochii îi străluceau de cinste şi sîrguinţă, şi toată înfăţişarea
lui trăda hotărîrea voioasă de a se duce la lucru. Vederea
mea îl zgudui şi iar îl cuprinseră năbădăile, ca şi adineauri |
de data aceasta se mişca în cerc şi se bălăbănea în jurul meu
cu genunchii îndoiţi şi mîinile ridicate, ca şi eum ar fi im-
plorat îndurare. Suferinţele lui fură primite cu mare veselia
de o mînă de privitori, în timp ce eu mă simţeam îngrozilop
de ruşinat.
Nici n-am apucat să trec de poştă, şi-1 văzui din nou
ucenicul lui Trabb ieşind dintr-o stradă lăturalnică. De da<a
aceasta era cu desăvîrşire schimbat. Purta sacul lui albastru
aşa cum îmi purtam eu paltonul şi venea ţanţoş în întîmoi-
narea mea, pe cealaltă parte a străzii, însoţit de o ceată în-
treagă de prieteni, vrăjiţi de strîmbăturile lui, cărora Is spin
nea, din cînd în cînd, făcîndu-le semn cu mîna. „Nu ştiu,
zău !". Cuvintele nu pot zugrăvi furia şi umilinţţa pe cară Io
stîrni în mine ucenicul lui Trabb în clipa cînd trecînd prin
faţa mea, îşi ridică gulerul cămăşii, îşi ciufuli părul, îşi pusa,
o mînă în şold, zîmbi, strîmbîndu-se şi răsucindu-şi mîna 91
trupul, şi apoi vorbi tărăgănat către alaiul lui : „Nu ştiu, nu
ştiu, pe cuvîntul meu dacă ştiu !". Ruşinea care mă cuprinsa*
înkclipa următoare — căci băiatul începu numaidecît să cotco-
dăcească şi să mă fugărească peste pod, ca o orătanie neno-
rocită, care mă cunoscuse în vremea cînd nu eram decît uri
biet fierar ~ puse capăt ruşinii cu care părăsii oraşul, azvîrlit,
ca să spun aşa, de locuitorii,lui. afară, în cîmp.
Singurul lucru pe care l-aş fi putut face ar fi fosi
răpun pe ucenicul lui Trabb, căci altceva nu-mi rămîn< a ie
făcut decît să rabd. Ar fi fost caraghios şi dezonorant s$ mă
bat cu el în mijlocul străzii, sau să mă mulţumesc eu altă
răsplată decît sîngele din vinele lui Şi apoi, băii ăstuia nu-
i putea face nimeni nici un rău ; era ca > i > i care-ţi scapă
printre degete şi pe care, dacă-1 goneai, îţi ră-

234
 ea din nou printre pieioare şi-ţi şuiera batjocoritor Ia nas.
uşi, i-ara scris, g dsua zi, domnului Trabb, spunîndu-i câ
domnul Pip se vede silit să renunţe la ariee legături eu un
n care uită pînă într-atît «e datorează societăţii înoît ţia«
serviciul lui pe un băiat care stîrneşte scîrbă în sufletele
luiiiror.
Diligenta în care călătorea domnul Jaggers mă ajunse din
ii la timpul potrivit, iar eu mă aşezai pe eapră şi sesii
itos la Londra, dar nu nevătămat, eăei inimă nu mai
un. îndată după înapoiere, i-am trimis lui Joe un rcorun
|l un butoiaş cu stridii, în semn de pocăinţă (pentru eă nu
i dusesem să-1 văd), şi apoi m-am îndreptat spre „Bar-
l's Inn".
l am găsit pe Herbert mîncînd carne rece şi foarte în-i i i
că mă vede. După ce am trimis duhul răzbunării la ca să mai
aducă ceva de mîncare, am simţit că tre-■;ă-mi deschid
sufletul chiar în seara aceea faţă da pricii ■ n i l şl tovarăşul
meu. Deoarece nu putea fi vorba de măr-i cît timp duhul
răzbunării stătea în antreu, pe eare-1 ■ "Ir.un un fel de
anticameră pentru gaura cheii, l-am tri-i teatru. Nici n-aş
putea să găsesc o dovadă mai bună o iuluci amarnice în
care mă găseam faţă de acest stăpîn ' ii mijloacele
umilitoare de care mă foloseam mereu psntru ceva de lucru.
La atîta josnicie te împinge uneori u, încît mi se întîmpla
să-1 trimit pînă în Hyde Park^ ■ v.ulă cît e ceasul. l lupa ce
masa se sfîrşi şi noi ne aşezarăm în faţa focului,
lui Herbet :
■ Dragă Herbert, am să-ţi spun ceva deosebit. Dragă
Handel, îmi răspunse el, voi cinsti şi voi res-
i i . n t urisirea ta. — E vorba de mine, Herbert, spusei
eu, şi de încă

Herbert îşi încrucişa picioarele, privi focul cu capul aple-

i Iuti o parte şi, după ce-1 privi cîtva timp fără nsci un
n i l . 1 la mine, fiindcă mă oprisem din vorbă.
Herbert, spusei eu, punîndu-mi mîna pe genunchiul
... o ador pe... Estella.
In IDO să înmărmurească, Herbert răspunse cu glas fi'-eso i
Perfect. Şi pe urmă?
unul dintre cele mai freventate locuri din Londra.

235
 ~ Perfect, Herbert? Asta-i tot ce găseşti de spus'
Perfect ?
•—■ Şi pe urmă ? spuse Herbert. Asta ştiam d«ar.
Cum ştiai? întrebai eu,
Cum ştiam, Handel ? iPăi, de la tine.
Dar nu ţi-am spus-o niciodată.
Nu rhi-a spus-o ! Nu-mi spui niciodată cînd ta tunzi,
dar eu am ochi şi văd. O adori, de cînd ta cunoso. Cînd
ai
«osit aici, ai adus cu tine acest sentiment împreună (eu
gea
mantanul. Nu mi-ai spus-o ! Toată ziua numai asta mi
ai
spus. Cînd mi-ai spus povestea ta, mi-ai spus doar că
ai
adorat-o.din clipa în care ai văzut-o, cînd erai mic.
Bine, spusei eu, căci toate acestea erau noi şi bine
venite pentru mine. Niciodată n-ara încetat s-o ador. Şi
acum
s-a întors din străinătate şi e cea mai frumoasă şi mai
ele
gantă • făptură din lume ! Am văzut-o ieri. Şi dacă am
ad«-
rat-o şi înainte, să ştii că acum o ador de două ori mai
mult.
— Norocul tău, Handel, spuse Herbert, că ai fost alea
. pentru ea şi că îi eşti hărăzit ei. Fără să călcăm pe un târim
oprit, putem totuşi îndrăzni să spunem că nu poate exista
nici o îndoială cu privire la acest lucru. Ai aflat pînă a-îum
ceva despre părerile Estellei cu privire la chestiunea ado-
raţiei ?
Clătinai posomorit din cap.
— O, ea e la mii de leghe depărtare de mine !
Răbdare, dragă Handel ! E timp destul, e timp. Dup
mai ai ceva de spus ?
Mi-e. ruşine să spun, răspunsei eu. deşi nu e mai
ruşinos s-o spui decît s-o gîndeşti. Zici că sînt un băiat
CU
noroc. Da. desigur că sînt. De abia ieri eram ucenio
fierar.
Astăzi sînt... ce să spun că sînt astăzi ?
Hai să zicem un băiat bun, dacă vrei numaideeit o
caracterizare, răspunse Herbert zîmbind şi bătîndu-mă
uşor
peste mînă ; un băiat bun, cu avînt şi şovăieli, cu
îndrăzneli |
şi neîncrederi, un băiat întreprinzător şi visător, toate
astea
amestecate în chip ciudat
M-aîri oprit o clipă, ca să mă gîndesc dacă, într-adevăr,
exista un astfel de amestec în firea mea. ; De fapt, nu eram
de părerea lui Herbert, dar socoteam că nu merită să vorbim
despre asta.
— Cînd' te întreb ce să spun că sînt astăzi, dragă Her
bert, urmai eu, vreau să te fae să înţelegi ce se petrece. în
mintea mea. Spui că sînt norocos. Ştiu că n-am făcut nimio
 « mă ridic, şi doar soarta m-a ridicat'; asta înseamnă să
fii norocos. Şi, totuşi, cînd mă gîndesc la Estella... .
— Şi cînd, rogu-te, nu te gîndeşti la ea ? mă întrerupsa
Hwbert, cu ochii la foc, ceea ce mi se păru drăguţ şi plin da
înţelegere din partea lui.
— Cînd mă gîndeso la ea, dragă Herbert, nici nu pot
i 11 spun cît mă simt de nesigur şi de şovăielnic, cum
simt
■ i hazardul mă ameninţă de mii de ori. Ferindu-ne mai de-
de târîmurile oprite, cum ai spus tu adineauri, îşi pot
i i i M ' . i spune că toate speranţele mele atîrnă de statornicia
singure persoane (nu vreau să spun nici un nume). Şi,
rma urmelor, *ce neplăcut şi supărător este să ştii atît de
puţin despre ce sînt, de fapt. aceste speranţe!
Cu aceste vorbe îmi luam de pe suflet o povară, de
care i ăpasem niciodată şi'> care, începînd din ajun,
devenisa ii apăsătoare.
— Ei, Handel, spuse Herbert, cu glasul lui vesel şi plin
Idejde, tare mi-e teamă că deznădejdea în care te aruncă
ta pasiune te face să cauţi calul de dar la dinţi. Şi,
ie mai pare că, în cercetările noastre, trecem cu vederea
• - i l i i . i ţ l l e cele mai de seamă ale calului. Nu mi-ai spus tu că
idmlnlsiratorul averii tale. domnul Jaggers, te-a prevenit la
ni că nu eşti înzestrat numai cu speranţe? Şi chia»
nu te-ar fi prevenit — cu toate-că acesta este un dacă
flinrli mare — ai fkitea tu să crezj că domnul Jaggers e omul
& menţină legătura cu tine dacă n-ar fi sigur că nu-i
|)."imînrul de sub picioare?
îl răspunsei că, într-adevăr, argumentul lui era puternio.
" oste vorbe (aşa cum fac mai toţi oamenii în împre-
«i asemănătoare) ca şi cum aş fi făcut o concesie, siJit
de adevăr şi de dreptate, ca şi cum mi-ar fi făcut plă-
11 ii i mi împotrivesc.
Cred şi eu că acesta este un argument puternic, spu&e
şi cred că n-ai fi în stare ^să găseşti unui mai pu-
i î t despre restul, trebuie să aştepţi hotărîrea custo-
i.'ni. şi el, pe a clientului său. Poate că pînă vei împlini
>jl unu de ani n-ai să ştii pe ce lume trăieşti, dar
te vei lumina şi tu. în orice caz ai să fii mai
lumină decît eşti acum, fiindcă, pînă la urmă, tot
.i ifll adevărul.
fire optimistă ai ! spusei eu, plin de recunoştinţă
i raţie pentru voia lui bună,

237
 ■— Trebuie să am o fire optimistă, spuse el, că doar alt*
eeva n-am. De altfel, fiindcă veni vorba, trebuie să recunoso
că înţelepciunea spuselor mele de adineauri nu este a mea,
ci a tatălui meu. Singurele cuvinte pe care le-am auzit spu-
nîndu-le despre povestea ta au fost aceste cuvinte hotărî-
toare : „Lucrurile au fost orînduite o dată pentru totdeauna.
Altfel, domnul Jaggers nu s-ar fi amestecat în treaba asta".
Şi acum, înainte de a-ţi spune ceva despre tatăl meu sau
despre fiul tatălui meu şi înainte de a răsplăti mărturisirea
ta cu o altă mărturisire, vreau să fiu nesuferit pentru o clipă,
aş spune chiar dezgustător.
N-ai să izbuteşti, spusei eu.
Ba da, o să izbutesc, spuse el. Unu, doi, trei... am
început! Handel, dragul meu... deşi vorbea cu glas
nepăsă
tor, era foarte serios. De cînd am început să vorbim
aici,
în faţa focului, mă tot gîndesc mereu că Estella nu
poale fi
o condiţie a moştenirii tale, de vreme ce custodele tău nu
ţi-a
pomenit niciodată de ea Ara drpetate cînd deduc din
ce]e ce
mi-ai spus tu că nu ţi-a pomenit niciodată şi în nici un
fel
de ea, nici pe faţă şi nici pe ocolite ? Nici măcar nu ţi-a
dat
a înţelege că ocrotitorul tău are de gînd să te însoare
pină
la urmă ?
Niciodată !
Crede-mă, Handel, că nu mă ispiteşte gustul struguri
lor acri, pe cinstea mea-! Dacă nu eşti legat de Estella
n-ai
putea oare să te desprinzi de ea ? Ţi-am spus că am de
gînd
să fiu nesuferit.
Mi-am întors capul, căci, asemenea vîntului din ţara
mlaştinilor, care năvăleşte de pe mare, mă cuprinsese şi mă
înfiorase simţământul care pusese stăpînire pe mine în dimi-
neaţa cînd plecasem de la fierărie în timp ce ceaţa se ridica
solemn, iar eu stăteam cu mîna pe indicatorul acela cu deget,
Timp de cîteva clipe între noi se lăsă tăcerea.
Da, dar vezi tu, dragul meu Handel, urmă Herbert,
ca şi cum nu s-ar fi scurs nici o clipă de tăcere,
faptul cj
dragostea aceasta s-a înrădăcinat atît de adînc în inima
unul
băiat pe care natura şi împrejurările l-au făcut atît de
ro
mantic o face să fie foarte serioasă. Gîndeşte-te Ia felul
cum
a fost crescută Estella şi gîndeşte-te la domnişoara
Havis-
ham. Gîndeşte-te la firea ei. (Vezi, acum sînt nesuferit şi
ţi-«
silă de mine). Toate acestea pot duce la mari nenorociri.
Ştiu, Herbert, spusei eu, tot cu capul întors. Ştiu»
dar nu pot face nimic.

238
 Nu poţi să le înlături?
Nu. Cu neputinţă !
Bine ! făcu Herbert, sculîndu-se cu o smucitură, ca
|l cum ar fi dormit pînă atunci, şi scormonind focul.
Arura
mi dau osteneala să-ţi fiu din nou pe plac. Şi începu
să umble prir. cameră, scufcurînd perdelele, i>i II in i d
scaunele la locul lor, fărînd ordine printre cărţile şi
p l i n i r e lucrurile care erau aruncate prin odaie, uitîndu-se
în. n, aruncînd o privire în cutia de scrisori, închizînd
uşa; ipol -se întoarse la locul lui de lîngă foc şi se aşeză,
legănîn-i piciorul cu amîndouă mîinile.
Voiam să-ţi spun o vorbă sau două, Handel, despre
meu şi despre fiul lui. Din păcate, cred că nu mai este
i i 1 să-ţi spun că gospodăria părinţilor mei nu este prea |
fe Il u c it ă !
— Dar am văzut că în casă e belşug, Herbert, spusei
eu.
Oi «A-l încurajez.
—Da, sigur, cred că aşa zice şi gunoierul, cu toată
con-
roa, şi poate şi negustorul din colţ. Serios, Handel,
fiindcă
■ Iul e destul de grav Ştii doar, la fel de bine ca şi
mine,
i n i lucrurile. îmi închipui că a fost o vreme cînd tata
nu se dăduse bătut; dar dacă a existat vreodată o ase-
'i perioadă, vremea aceea s-a dus de mult. Pot să te în-
i n-ai băgat de seamă#la tine, în satul tău, cum copiii
Ituţi din căsnicii nu prea fericite sînt întotdeauna cei mai
nil să se căsătorească ?
întrebarea lui era atît de ciudată. Incit, în loc să-i
răs-il întrebai ■ Aşa e ?
— Nu ştiu, spuse Herbert, vreau şi eu să aflu.
Fiindcă la
s-a întîmplat. Biata soră-mea, Charlotte, care venea
mine şi a murit înainte de a împlini paisprezece ani,
mplul cel mai izbitor. La fel şi mititica de Jane Cînd
1 cum doreşte să se căpătuiască. îţi poţi închipui că şi-a
ni viaţa ei cea scurtă nefăcînd altceva decît să se bucure
rlcirea casnică a părinţilor. Mititelul de Alick. care mai
1/1 încă rochiţă, a şi făcut planuri de căsătorie cu o tînără
!.<'\v Şi, de fapt, cred că. în afară de cel mai mic, sîntem
(II logodiţi.
Munci, şi tu eşti? întrebai eu.
— Sînt, spuse Herbert. dar e secret.
îi dftdui toate asigurările că-i voi păstra taina şi îl
rugai Hfcfitl Încredinţeze cîteva amănunte. Vorbise atît
de raţional
230
 şi do înk'kpt despre sîăî;iHtvi£a mea, încît doream s3 afli}
ceva despre taina lui.
Pot să -ştiu cum o cheamă ? întrebai eu.
Clara o cheamă, spuse Herbert.
Locuieşte la Londra ?
Da. Poate că ar trebui să-ţi spun că e mult sub nivelul
ideilor aiurite ale mamei despre o familie bună, adăugă
Her
bert, care, de cînd atacase această temă interesantă, era
abă
tut şi vorbea domol. Tatăl ei se îndeletnicea cu aprovizio;-
vaselor de pasageri. Cred că era un fel de căpitan-easier.
Şi acum ce e ? întrebai eu.
Acum e invalid.
Şi trăieşte ?...
■—. La etajul întîi, spuse Herbert. Nu asta voiam să spun,
căci întrebarea mea se referi mijloacele lui de trai.
— Nu l-am văzut niciodată, fiindcă de cînd o cunosc pe
i, stă tot timpul în odaia lui de sus. Dar l-am auzit foarte
des. Face o gălăgie grozavă ; urlă şi izbeşte în podea cu nu
şi iu pe fel de instrument îngrozitor. Herbert mă privi rîzînd
cu poftă, şi pentru un moment îşi recapătă voia bună.
— Nu nădăjduieşti să-1 vezi? spusei eu.
— Ba da, mereu nădăjduiesc, răspunse Herbert, fiindcă
de cîte ori îl aud, mă aştept §a se prăbuşească prin tavan.
Nu ştiu cit or să mai ţină grinzile.
După ce mai rîse o dată cu poftă, se domoli din nou şi
îmi spuse că, de îndată ce va începe să strîngă capital, plănuia
'să se căsătorească cu tînăra domnişoară. Şi adăugă, ca un lucru
de la sjne înţeles, dar cu glas destul de trist :
— Doar nu te poţi căsători cînd nu faci altceva den
te uiţi în dreapta şi-n stînga...
în timp ce ne uitam la foc, iar eu mă gîndeam cît era
uneori de greu să strîngi capital, mi-am înfundat mîinile în
buzunare. Am dat cu mîna de o bucăţică de hîrtie împăturită,
am deschis-o şi am văzut că e programul pe care-1 primisem
de la Joe şi în care era vorba de vestitul actor din provincie,
dev „faima lui Roscius". ' ~
— Doamne, spusei eu cu glas tare, fără să \
e astă-seară !
Într-o clipă schimbarăm subiectul şi hotarîrăm în grabă
şa ne ducem la teatru. Aşa că, după ce-mi făgădui să-1 mîngîl
t "V Herbert şi să-1 sprijin în dragostea lui prin toate
mijloa-ele posibile şi imposibile, iar el spuse că logodnica
lui mă

240
i unoţteu din auzite şi că-i voi fi recomandat, şi după ce în-
noastră reciprocă fu pecetluită cu o caldă strîngere
»mă, am stins luminările, am aruncat cîteva lemne în foc,
u n i a t uşa şi am pornit amîndoi în căutarea domnului
Ic şi ;i Danemarcei.

CAPITOLUL 31

ud ajunserăm în Danemarca, îi găsirăm pe regele şi

ina acestei ţări aşezaţi pe două jilţuri cocoţate pe o masă
■ bucfltărie şi ţinînd sfat cu curtenii. Se afla de faţă toată
lUIIlinca daneză, adică un tînăr nobil în cizmele cine ştie
" i n strămoş gigantic, un venerabil lord cu faţa murdară,
i să se fi ridicat din popor la bătrîneţe, şi floarea
ii mii daneze, adică nişte tineri eu "piepteni în păr şi
i albi de mătase, care aveau cu toţii o înfăţişare cam
înzestratul meu concetăţean stătea posomorit într-un
il(, in braţele încrucişate, şi tare ar fi fost de dorit ca bu-
fruntca lui să arate mai adevărate.
'i'imentul cînd acţiunea începu să se desfăşoare, cîteva
■ jvonuri circulau printre curteni. Răposatul rege nu numai
să fi fost chinuit de o tuse rea în clipa morţii, dar
i o luase cu el în mormînt şi că se reîntorsese cu
loagurile noastre. în jurul sceptrului, stafia regală
i" i i i i i ş u r a t un manuscris fantomatic, spre care ea părea
i îndreaptă privirile, ba chiar cu un aer foarte grijuliu şi
lire vădită de a pierde şirul, lucru care amintea de
ii II ii Ic muritorilor. Poate că de aceea galeria adresă ura-
M nfuUil de a „întoarce foaia", sfat pe care stafia îl luă în
Mai trebuie să spunem despre acest spirit măreţ
■ apărea cu aerul ce a sălăşluit mult timp în văzduh
de departe, era vădit că vine chiar de după peretele
i De aceea, spaimele lui erau adeseori luate în rîs.
ina Danemarcei, o doamnă plinuţă, în zale me-
i culoare locală, publicul socotea că avea prea multă
căci bărbia îi era prinsă de diademă cu o bucată
st metal (ca şi cum doamna ar fi suferit de o
nă de măsele) ; mijlocul îi era încins cu un brîu
nâ, şl braţele, de asemenea, aşa îneît oamenii o
i'.las tare „ţambalul"; tînărul cel nobil, încălţat
It strămoşeşti, era cam nestatornic; cît ai clipi din

241
 ochi, se prefăcea fie în marinar iscusit, fie în actor ambulant,
în gropar sau în preot şi, apoi, deodată, juca un rol foarti
însemnat într-un concurs de scrimă, care se ţinea la curte,
iar ochiul lui priceput şi judecata lui ageră apreciau cele mat
iscusite lovituri.
Toate acestea împinseră spectatorii la o mare lipsă de î n -
găduinţă faţă de el, iar cînd tînărul fu descoperit în veşminte
preoţeşti, împotrivindu-se îndeplinirii slujbei de înmormintiin-,
publicul începu să-şi manifeste indignarea zvîrlind nuci. Apoi,
Ophelia căzu pradă unei nebunii muzicale atît de tărăgănate,
încît, pînă la urmă, unul ţîfnos din primul rînd de la galerie,
supărat că i se răcise nasul, pe care-1 ţinuse lipit de o vargl
de metal, bodogăni :
— Acum şi-a culcat copilul, haideţi la masă !
Ceea ce era cu totul nelalocul lui, ca să nu spunem mal
rău.
Aceste incidente aveau un efect foarte ciudat asupra ne«
norocitului meu concetăţean. Ori de cîte ori nehotărîtul acela
de prinţ punea o întrebare sau îşi exprima vreo îndoială, pu-
blicul îi ajuta să o dezlege. De pildă, la întrebarea de e mal
demn să suferi în tine, unii urlară „da" şi alţii „nu", iar alţii,
care erau nehotărîţi, spuseră : „Să dăm cu banul" ; şi astfel
luă naştere o adevărată controversă. Cînd bietul om întrebă
ce trebuie să facă oamenii ca el, care se tîrăsc între cer şl»
pămînt, fu încurajat cu ţipete de : „Auzi, auzi !". Cînd apăru
cu ciorapii în dezordine (dezordinea era exprimată, după cum e
obiceiul, printr-o cută foarte frumoasă, care cred că fusese
făcută cu un fier de călcat), la galerie se încinse o discuţie
cu privire la culoarea mult prea albă a picioarelor lui, şi oa-
menii se întrebau dacă nu cumva spaima pricinuită de stafie
era de vină Cînd luă în mînă fluierul care semăna grozav cu un
fluier mic şi negru ce servise nu demult în orchestră şl apoi
îi fusese înmînat prin uşă — toată lumea ceru să cînto Rule
Britannia 1 , Iar cînd îl sfătui pe cîntăreţ să nu scîrţîle " cu
uşa omul cel supărat spuse :
— Dar tu, tu ai voie ? Nu vezi că scîrţîi mai rău ca el ? f
Şi mă doare să spun că, în toate aceste împrejurări, de
nul Wopsle fu salutat cu hohote de rîs.
Dar cea mai grea încercare îl aştepta în cimitir ; cimiti-
rul arăta ca o pădure din vremurile de demult : într-9 parte
avea un fel de colibă, iar în cealaltă, o barieră. Cînd îl zărlrl
Cintec patriotic compus în 1740 de Thomas Augustine Arne, deveni
imnul naţional englez. .

242
 numi Wopsle intrînd pe la barieră, îmbrăcat într o haina
. 1 . 1 foarte sugestivă, oamenii îl anunţară prieteneşte pe

Iu vezi ! Vine antreprenorul de pompe funebre

ca să li cum lucrezi !
im închipui că lumea jştie cum că, într-o ţară
cons.tituţio^ i a noastră, domnul Wopsle nu putea să
dea înapoi crai i , după ce cugetase adînc asupra lui,
fără să-şi şteargă Inlle de praf cu un şervet care-i
atîrna la piept; dar nici II uceastă mişcare
nevinovată şi absolut trebuincioasă nu ■ II fâră a stîrni
exclamaţia: „Chelner!". Sosirea mortului Itru
îngropăciune (într-o cutie neagră şi goală, cu un capao
chidea mereu) fu semnalul de dezlănţuire a veseliei Ic,
veselie care atinse culmea cînd, printre purtătorii i i ,
fu descoperit un individ cu un renume foarte prost,
ectacolului îl întovărăşi pe domnul Wopsle în tim-cu
Laertes l , care avu loc pe marginea scenei şi a i I ii
lui şi nu încetă pînă cînd eroul nu-1 doborî pe rege ;a
de bucătărie şi apoi muri, bucăţică cu bucăţică, zne
în sus.
început, ne dădurăm osteneala să-1 aplaudăm pe dom-
ipsle, dar aplauzele noastre erau prea slabe ca să mai
n Aşadar, am stat la locurile noastre, adînc
impresio-
le ce i se întîmplaseră, dar rîzînd totuşi în gura
> să vreau, rîdeam tot timpul, atît era de caraghipasă
povestea ; şi, totuşi, aveam convingerea profundă că
era
ună calitate în cuvîntările domnului Wopsle; cred
Iragul unor vechi amintiri gîndeam astfel, ci pentru
i atît de rar, atît de înfiorător, pentru că se umfla
umfla rînd pe rînd şi era atît de deosebit de felul în
fi exprimat un om în orice împrejurare firească a
( l i • .. ni a morţii. După ce tragedia se sfîrşi şi domnul
Wopsle
la rampă şi huiduit, îi spusei lui Herbert : Hal
să plecăm numaidecît, căci s-ar putea să-1 întîlnim. c
iborîrăm scările cît puturăm de iute, dar se vede că
nu
.... f . i . i h i l îndeajuns. La uşă stătea un evreu, cu
sprîn-
pus de mînjite, care îmi prinse privirile, în
timp un, iar cînd ajunserăm în dreptul lui,
spuse :
iul Pip cu prietenul ? nul l ' i p şi
prietenul îşi mărturisiră identitatea.
llmnlvt de Shakespeare ; fiul lui Polonius şi fratele
Ofeliet,

243
 — Domnul. Waldengarver, spuse omul, s-ar bunica do
cinstea de a vă vedea.
Waldengarver ? repetai eu
Dar Herbert îmi şopti la ureche :
Probabil Wopsle.
A! făcui eu. Bine. Să venim după dumneavoasii
rr- Doar cîţiva paşi. -
Cînd ajunserăm într-un gang mai lăturalnic, omul se
toarse către noi şi ne întrebă :
— Cum vi s-a părut ? Eu l-am îmbrăcat.
N-aş fi putut să spun. decît că Wopsle avea o mutră de
înmormîntare ; de gît îi atîrna un soare sau o stea dai
prinsă de o panglică albastră, ceea ce îl făcea să arate ca şi
cum ar "fi fost asigurat la o mare societate de asigurări împo-
triva incendiilor. Dar spusei că arăta foarte bine.
— Cînd stătea în faţa gropii, spuse călăuza noastră, ■
scos foarte frumos în evidenţă mantia. Dar, judecind după
cît am văzut eu din culise, cred că atunci cînd a văzut stafia
în odaia reginei, ar fi putut să scoată un efect mai bun din
ciorapii pe care-i purta.
încuviinţai cu modestie spusele lui; apoi trecurăm i u
toţii printr-o uşă mică şi murdară şi intrarăm într-un fel do
cutie foarte încălzită. Aici, domnul Wopsle îşi dezbrăca ves-
mintele daneze şi de-abia aveam loc să ne uităm la, el, răsu-
cindu-ne capetele şi ţinfnd deschisă uşa sau mai bine zis
capacul cutiei.
— Domnilor, spuse Wopsle, sînt mîndru că vă văd. Nă
dăjduiesc, domnule Pip, că mă vel scuza pentru că am avut
îndrăzneala de a trimite după dumneata. Am avut însă feri
cirea de a te cunoaşte în vremurilt de odinioară, şi drama a
avut, din toate timpurile, drepturi recunoscute de lumea în
treagă asupra oamenilor nobili şi bogaţi.
între timp. domnul Waldengarver năduşea cumplit î/-
nindu-se să iasă din straiele domneşti.
— Trage-ţi încet ciorapii, domnule Waldengarver, ^pnsa
proprietarul "acestor obiecte, că altfel se prăpădesc Şi da.ă
prăpădeşti ciorapii ăştia, ai prăpădit treizeci şi cinci de şilînq!.
Nici Shakespeare nu s-a bucurat de ciorapi mai frumoşi. Mal
bine staî liniştit pe scaun, că ţi-i scot eu.
Şi omul se lăsă în genunchi şi începu să-şi jupoaie \
tima ; nu încape îndoială că, dacă acesta ar fi avut unde s/l
cadă, ar fi căzut pe spate, cu scaun cu tot, în clipa în
primul ciorap îi fu smuls de pe picior.

244
 l ' i n ă atunci mi-era frică să roteso vreo vorbă despre piesă,
II , deodată, domnul Waldengarver îşi ridică ochii spre noi,
mi aer foarte îneîntat de sine, şl spuse:
— Domnilor, cum vi s-a părut din sală ?
In spatele meu, Herbert spuse, dîndu-mi un ghiont!
— Minunat!
Aşa că am spus şi eu :
Minunat!
Cum v-a plăcut interpretarea pe care am dat-o carac-
n i l u l , domnilor? spuse domnul Waldengarver cu un
glaa
i or. în spatele meu, Herbert spuse, înghiontîndu-rnă din
nou i
— Masivă şi concretă..
Aşa că spusei şi eu cu îndrăzneală, ca şi cum eu aş fi fost
[torul acestor epitete şi aş fi vrut să însist asupra lor:
Masivă şi concretă.
— Mă bucur de aprobarea dumneavoastră, domnilor,
domnul Waldengarver, cu un aer de demnitate şi ţinîn-
cu mîinile de scaun, pentru a nu fi strivit de perete.
— Am să-ţi spun, domnule Waldengarver, spuse omul
li picioarele lui, cînd n-a fost justă interpretarea dumitale.
i ntent. Nu te sinchisi că alţii nu sînt de părerea mea j
i mă pe mine. Interpretarea dumitale în Hamlet nu este
înd stai cu picioarele în profil. Ultimul Hamlet pe care
îmbrăcat eu făcea aceeaşi greşeală la repetiţie, pînă cînd
convins să-şi-pună cîte o seîndurică roşie pe fluierele
n'lor, şi la repetiţia următoare (care era ultima), m-am
i fundul sălii şi, de cîte ori stătea în profil, îi strigam i
dndurelele !". Şi în seara reprezentaţiei, interpreta-
11 n fost minunată !
Domnul Waldengarver îmi zîmbi, ca şi cum ar fi vrut
pi in fi : ,.E o fiinţă foarte credincioasă, trebuie sâ-i trec
i nebuniile" ; apoi spuse cu glas tare :
Ştiţi, eu interpretez prea clasic şi prea interiorizat
■ lenii de aici, dar se vor îndrepta ei. se vor îndreota...
i i ' ii 'rl şl cu mine spuserăm în cor :
l i.i Pâră îndoială că se vor îndrepta.
• II băgat de seamă, demnilor, spuse domnul Waldern
e/l era un om la galerie, care încerca să ia în rîs slujba...
>l\ spun spectacolul ?

*
noi avurăm josnicia să răspundem că parcă-l văzusem
■ I n . Şi eu am adăugaţi
•-Cu siguranţă că era beat.

245
 Nu, ferească Dumnezeu, spuse domnul Wopsle, nu era
beat! Patronul lui are grijă de asta, domnule. Pentru
nimic
în lume nu i-ar da voie să se îmbete.
îl cunoşti pe patronul lui ? întrebai eu.
Domnul Wopsle închise ©chii, apoi îi deschise din nou i
aceste mişcări fură îndeplinite foarte rar. ,
— Fără îndoială, tfomnilor, spuse el, eă aţi observat un
măgar neştiutor şi gălăgios, care cîrîia din gîtlej şi avea o
mutră josnică şi rea, unul care juca (nu e tocmai cuvîntul
potrivit) le râie de (dacă îmi îngăduiţi să întrebuinţez expre
sia franceză) Claudius, regele Danemarcei. Acela e patronul
lui. domnilor. Asta e meseria lui.
Fâră sâ~mi dau prea bine seama dacă aş fi fost mai îndurerat
penjxu domnul Wopsle în cazul cînd ar fi căzut prada
deznădejdii, mă simţeam şi aşa _atît de îndurerat pentru el,
încît folosii momentul cînd se întoarse cu spatele, ca să-şl
pună bretelele, şi ne împinse pe noi afară pe uşă, ca să-1
întreb pe Herbert dacă n-ar fi de părere să-1 chemnăm la
masă. Herbert spuse că n-ar fi rău ; aşadar, l-am poftit ca
noi la „Barnard", şi el a venit, înfofolit pînă la ochi ; noi ne-
am dat osteneala să-1 facem să se simtă bine, iar el a stat pînă
la 2 după miezul nopţii, făcînd bilanţul succesului şi îm-
părtâşindu-ne planurile lui. Am uitat care erau, în amănunţime,
aceste planuri, dar parcă mi-amintesc că voia să înceapă prin se
reînvia drama şi să sîîrşească prin a o zdrobi, în . fel încît
drama să fie nimicită pentru totdeauna, fără nici o | nădejde de
reînviere,
în cele din urmă, m-am dus la culcare mai amărît ca orl-
cînd şi gîndindu-mă cu trsteţe la Estella ; şi am visat un via
amar, cum că toate speranţele mele se spulberaseră, că tre-
buia să o iau în căsătorie pe Clara, logodnica lui Herbert, şi
că, pentru a fi pe plac stafiei domnişoarei Havisham, trebuia
să joc Hamlet în faţa a douăzeci de mii de spectatori şi ci
nu cunoşteam nici douăzeci de cuvinte din piesă.

CAPITOLUL 32
Intr-o zi, pe cînd eram ocupat cu cărţile şi cu domnul
Pocket, am primit prin poştă un bilet, la a cărui vedere inima
începu să-mi bată; fiindcă, deşi nu văzusem niciodată pînâ

S46
ni unei scrisul de pe acel bilet, am ghicit numaidecît al eul
■ | i Biletul n-avea nici un început ca, de pildă : „Dragă dom-
Pip", sau : „Dragă Pip", sau : „Dragă domnule", sau
urmat de orice altceva, ci suna astfel r
„Voi sosi la Londra poimîine, cu diligenta de amiază. Dacă
nă înşel, erai hotărît să mă aştepţi. în orice caz* aşa creda
nişoara Havisham, şi eu scriu ca să-i jac voia. îţi trimite
A dumitale
EST ELI. A'
i aş fi avut timp, fără îndoială că mi-aş fi comandat
a rînduri de haine pentru acest eveniment, dar fiindcă
ial ora timp, m-am mulţumit cu cele pe care le aveam.
■ «le mîncare îmi pieri dintr-o dată, şi pînă în ziua cea
aşteptată, n-am mai avut nici o clipă de astîmpăr. Nu
sosirea zilei mult aşteptate îmi aduse poftă de mîn-
sau astîmpăr; pentru că, în ziua aceea, mă simţeam
i u n i a u ca pînă atunci şi am început să pîndeso diligenta pe
reet, în Cheapside, înainte ca diligenta să fi părăsit
Ireţul albastru" din oraşul nostru. Deşi ştiam prea bine
■ţttr acestea, totuşi, mi se părea că nu era înţelept să scap
lilii hi biroul de diligente mai mult decît cinci minute: în
^MMtn stare de tulburare trecu' prima jumătate de oră din
i mea. care trebuia să dureze patru sau cinci ore, cînd
mă izbii piept în piept cu Wemmick.
Salutare, domnule Pip, spuse el. ce mai faci ? N-aş
li ■ ni că ai drum pe aici!
n lămurU că aşteptam pe cineva care trebuia să so-u
diligenta şi îi pusei cîteva întrebări cu privire la i ■ i. I -,i
la bătrîn.
Amîndoi sînt bine, mulţumesc, spuse Wemmick, şi mai
Nli l i i i rinul. O duce minunat împlineşte în curînd optzeci
ani. Mă gîndesc să trag de optzeci şi două de ori
rlnr mie teamă că or să se plîngă vecinii, şi tunul
MU ut 1 »' presiune, nu glumă! Ei, dar astea nu-s subiecte de
!■ Londra Unde crezi că mă duc ?
l i birou, spusei eu, fiindcă Wemmick se îndrepta

Al ii uri, răspunse el Mă duc la Newgate. Avem un

de banda unui bancher. Am fost pînă la capă-
', ca să aruno o privire asupra locului unde s-a des-

247
făşurat acţiunea, şi acum trebuie să schimb cîteva cuvin ic
cu clientul nostru.
Clientul vostru a comis vreun furt ? întrebai eu.
Nu, Doamne fereşte, răspunse Wemmick uscat. D.ir
e acuzat că 1-a comis. La urma urmelor, şi. dumneata
şi cu
am putea fi acuzaţi. Oricare din noi ar putea fi acuzat,
ştii
doar.
Dar vezi că nu e, observai eu.
Ei, spuse Wemmick, atingîndu-mă cu degetul arai
pe piept. Eşti un spirit profund, domnule Pip ! Ai vre
vii cu mine pînă la Newgate ? Ai puţin timp liber ?
Aveam atîta timp liber, încît propunerea lui veni c.
uşurare, deşi se bătea cap în cap cu dorinţa mea tainică dfl
a nu slăbi din ochi oficiul de diligente. Am bîiguit că voi
căuta să aflu dacă am timp să-1 însoţesc ; am intrat îrt birou
şi ra-am interesat cu cea mai mare precizie la funcţionarul
Care lucra înăuntru despre momentul cel mai apropiat cînd
diligenta putea "fcă sosească, punînd la grea încercare bună-
voinţa bietului om, deşi cunoşteam acest moment la fel de
bine ca şi el. Apoi l-am ajuns din urmă pe domnul Wemmick
şi, prefăcîndu-mă că mă uit la ceas şi că sînt foarte mirat de
informaţia pe care o primisem, am acceptat propunerea lui.
După cîteva minute, ajunserăm la Newgate; trecurăm
prin faţa unei cămăruţe cu pereţii goi, pe care atîrnau nişte
cătuşe, alături de regulamentul închisorii, şi intrarăm în tem-
niţă, în vremea aceea închisorile erau foarte neîngrijite şi
perioada de protest exagerat care urmează după toate nele-
giurile publice şi le pedepseşte aspru şi pentru timp înde»
îungat era încă departe. Aşadar, criminalii. nu erau hrăniţi
şi adăpostiţi mai bine decît soldaţii (ca să nu mai vorbim de
săraci), şi uneori dădeau foc închisorii, avînd drept scuză do-
rinţa de a da un gust mai bun ciorbei pe care o mîncau. Cînd
am intrat în închisoare cu Wemmick, era oră de vizite, şi un
om îşi făcea rondul vînzînd bere; iar prizonierii, care stă-
teau dincolo de gratii, cumpărau berea şi stăteau de vorbă cu
prietenii lor ; dar scena era murdară, urîtă, dezonorantă şl
umilitoare.
Mă izbi faptul că Wemmick se plimba printre prizonieri
cum s-ar plimba un grădinar printre florile lui. Gîndul acesta
îmi trecu prin minte atunci cînd îl văzu dînd cu ochii de un
vlăstar care răsărise peste noapte şi spunîndu-i :
— Ei, căpitane Tom ! Aici eşti ? Adevărat ?
'Şi apoi z

248
 Acela din spatele rezervorului da apă nu-î Black Bill ? I M
le uită, în ultimele două luni nu te-am mai căutat; cura
imţi?
Acelaşi gînd îmi~ trecu prin minte cînd îl văzui oprin-
în faţa gratiilor şi ascultînd şoaptele îngrijorate ale
■ le dincolo; în timp ce Wemmick se uita la ei, stînd
ca o cutie de scrisori, nemişcată, ei se sfătuiau, ia»
i i pil rea să cerceteze progresul pe care-1 făcuseră de eînd îi
usc ultima oară şi să se întrebe dacă vor apărea în plină
la proces.
Era foarte popular şi am descoperit că luase asupra lui
ura familiară a activităţii domnului Jaggers ; şi, totuşi, eeva
importanţa domnului Jaggers trecuse şi asupra lui, aeva
respingea orice apropiere dincolo de anumite margini.
>aşterea fiecărui client în parte se manifesta la Wem-
prlntr-un semn cu capul, prin faptul că-şi înfunda mai
pălăria pe cap, ţinînd-o cu amîndouă mîinile, apropia
ic, adică marginile cutiei de scrisori şi apoi băga mîiniîe
uzunare. într-un caz sau două, se iviră mici greutăţi cu
re la urcarea onorariului, şi atunci domnul Wemmick se
rit, putu mai departe de suma neîndestulătoare care i se
Hftfliwse, spunînd :
— Măi băiete, nu foloseşte la nimic. Eu nu sînt decît
nbaltern Nu pot să primesc banii aceştia Nu trebuie să
Bt porţi aşa cu un subaltern Dacă nu te simţi în stare să-ţi
ii banii, atunci, măi băiete, trebuie să te adresezi unui
stru ; sînt o mulţime de maeştri în meseria asta, şi
ce nu mulţumeşte pe unul, îl poate mulţumi pe celălalt j
i l u l meu, al unui subaltern. Nu încerca lucruri ?.n-
ilce. D P ce faci asta? Care-i următorul?
el ne plimbarăm prin sera Iui Wemmick, pînă cmd e întoarse
spre mine şi mi spuse : LJitS-te la omul cu care am să dau
mîna acum. l fi uitat chiar şi fără să mă-preşăteastă ei,
pentru I t i nu ilfiduse încă mîna cu nimeni
îndată ce sfîrşi vorba, un om drept şi impunător (po ,1 ucum.
cînd scriu, îl văd în faţa ochilor), îmbrăcat într-o ;oifl măslinie,
pe care ştia s-o poarte, cu obrajii acoperi paloare ciudată şi cu
nişte ochi care porneau razna Htl de cîte ori voia să-i
aţintească asupra cuiva, se apropie in colţ ni gratiilor, îşi
duse mîna la pălărie — o pălărie ■ ţele soioase şi slinoase ca
o supă răcită — şi salută te, jumătate în glumă, jumătate în
serios i

219
 Salutare, colonele! spuse Wemmick. Ce mai far!,
colonele ?
Bine, mulţumesc, domnule Wemmick.
S-a făcut tot ce s-a putut face, dar dovada era prea
Berioasă pentru noi, colonele.
Da, domnule, era prea serioasă, dar nici nu-mi pasă I
Sigur că nu, spuse Wemmick rece, dumitale nici nu-ţi
pasă.
Apoi se întoarse spre mine :
Acest om a servit pe majestatea-sa. Era pe front ^\
şi-a cumpărat concediul cu bani.
Eu spusei :
— Adevărat ? şi ochii omului mă priviră.
Apoi îşi plimbă privirile peste capul meu şi de jur-
împrejurul meu r îşi duse mîna la gură şi începu să rîdă.
Cred că pe luni ies de aici, îi spuse el lui Wemmick.
Poate, răspunse amicul meu, dar nu se ştie încă.
Mă bucur că am prilejul să-mi iau rămas -bun de la
dumneata, domnule Wemmick, spuse omul, întinzînd
mîna
printre gratii.
Mulţumesc, spuse Wemmick, strîngîndu-i mîna îţi
doresc şi dumitale toate cele bune, colonele.
Dacă lucrurile pe care le purtam cînd m-au închis ar
fi fost veritabile, domnule Wemmick, spuse omul fără să
dea
drumul mîiniî, te-aş fi rugat să-mi faci cinstea de a mai
purta
un inel, în semn de recunoştinţă pentru atenţia
dumitale.
Primesc cu plăcere gîndul în locul faptei, spuse Wem
mick. Fiindcă veni vorba : am auzit că îndrăgeai
porumbeii.
Omul se uită spre cer. Mi s-a spus că aveai o rasă
grozavă '
de porumbei. N-ai putea cumva să însărcinezi pe vreun
prie
ten de-al dumitale să-mi aducă o pereche, dacă nu mai
al!
nevoie de ei ?
Aşa voi face, domnule.
Foarte bine, spuse Wemmick. Vor fi bine îngrijiţi,
Bună ziua, colonele ; toate bune!
îşi strînseră din nou mîinile şi 1, în timp ce ne îndepărtar
Wemmick îmi spuse :
— Falsificator de monede, mare meşter ! Grefierul a q
făcut raportul, şi luni va fi executat, cu siguranţă. Totuţ
pină una-alta,- o pereche de porumbei sînt o avere portativă, |
La aceste cuvinte, se uită în urmă, făcu un semn cu capuţ
spre planta cea veştedă şi apoi, în timp ce ieşe'a dn curt», iţi

250
iruncă ochii în Jur, ea şi cum s-ar fi gîndit ce altă plantă «ai»
i i i v i t în locul acela.
Cînd ieşirăm din închisoare şi trecurăm prin cămăruţa
< U ehtUe, descoperii că administratorul averii mele nu era
■ in puţin preţuit de temnieieri decît de cei pe care aceştia îi
ni sub pază.
— Ei, domnule Wemmick, spuse temnicierul, ţinîndu-na
• ele două uşi acoperite cu ţinte şi cuie; nu voia să des-
0 uşă pînă ce nu o încuia mai întîi cu grijă pe cealaltă.
1 (> de gînd domnul Jaggers cu crima aceea de pe malul
n i . i ? Vrea s-o facă omor sau ce vrea să facă din ea ?
De ce nu-1 întrebi pe el ? răspunse Wemmick.
Desigur, asta-mi lipseşte ! răspunse temnicierul.
— Vezi, aşa fac oamenii de aici, domnule Pip, observă
Bftmmlck, întoreîndu-se spre mine şi desfăcîndu-şi cutia da
■ r l , Puţin le pasă ce mă întreabă pe mine, subalternul}
tim niciodată n-ai să-i auzi întrebîndu-1 ceva pe patronul meu.
Domnişorul ăsta e vreun uceniG sau vreun secretar
•• biroul dumneavoastră? întrebă temnicierul rînjind da
H I IOM . I lui Wemmick.
— Vezi ? Iar începe ! strigă Wemmick. Nici n-a termi-
blne prima întrebare, că o şi toarnă pe a doua, tot pa
Netului subaltern! Să zicem că domnul Pip e ueenta
-
Atunci, spuse temnicierul, rlnjind din nou, ştie şi
i domnul Jaggers.
Bl I strigă Wemmick, înghiontîdu-1 în glumă pe
Ştii doar că. atunci cînd ai de-a face eu maestrul
■Ki, eşti mai mut decît cheile dumitale! Dă na drumul,
^Kt> lnitiînâ ce eşti, că altfel îi spun să pornească o acţiune
!'• i e l u r n i t a l e pentru că ai-"arestat oameni fără motiv.
m i e r i i i rîse, ne dădu bună ziua şi se uită rîzînd în hi
privindu ne spre gratiile porţii. în timp ce noi
ile spre stradă.
gfi de seamă domnule Pip îmi şopti Wemmick în
un ton grav prinzîndu-mă tainic de braţ Cred că
hun lucru pe care-1 face domnul Jaggers este felul
( I n c la înălţime. Se ţine întotdeauna măreţ. Măreţia
itfl din aceeaşi bucată cu imensa lui pricepere, C»!o-
H o 'i i 11 ar îndrăzni niciodată să şl ia rămas bun de )s el,
i'-mnirlenil n ar Worăzni niciodată să-î întrebe ce
' i < despre un raz Şi între înălţiinea unde se află el
251
şi toţi oamenii ăştia îşi introduce subalternul, vezi ? fy
Gtăpîneşte oamenii cu trup şi suflet.
Eram foarte impresionat de iscusinţa custodelui meu.
asta nu pentru prima oară. Ca să spun adevărul, trebuie si
ştiţi că doream din toată inima să am un alt custode, mfl
puţin iscusit, lucru pe care, tst aşa, nu mi-1 doream pentru
prima oară.
M-am despărţit de domnul Wemmick la biroul din „Li'
Britain"; oamenii dornici să atragă atenţia domnului Jag-
gers se plimbau, ca de obicei, prin faţa biroului. M-am întorl
Ia postul meu de observaţie de pe strada unde se afla oficiul
de diligente, avînd în faţă încă vreo trei ore de aşteptare.
Timpul îmi trecu gîndindu-mă cît era de ciudat să fiu încon- |
(jurat de lumea aceasta putredă a închisorilor şi a crimelor |
cît era de ciudat eă mă întîlnisem prima oară cu lumea
ceasta încă din copilărie, într-o seară de iarnă, prin mUiş
nile pustii ale ţinutului nostru ; şi că ea mai reapăruse dl
două ori, ca o pată care pălise, dar nu dispăruse ; şi cît d
ciudat era faptul că acum ea pătrundea într-un chip nou îf,
destinul şi drumul meu prin viaţă. Şi, în timp ce-mi frâmt
tam mintea cu lucrurile acestea, mă gîndeam la Estella,
tînără şi frumoasă, mîndră şi şlefuită, care se îndrepta f
mine, şi contrastul dintre închisoare şi fiinţa ei mă umplţ
de groază. Aş fi dorit să nu-1 fi întîlnit pe Wemmick sau nu
mă fi lăsat ademenit şi dus de el, ca tocmai în ziua aceast să
port în haine şi în suflare mirosul din Newgate. Mi-ar
scuturat picioarele de praful închisorii, mi l-am scos din hair
plimbîndu-mă încoace şi încolo, şi am dat afară aerul
îmbîcsit care-mi intrase în plămîni. Mă simţeam atît de mi
dar de cîte ori îmi aminteam de fiinţa pe care o aşteptar
încît diligenta sosi în timp ce eu nu scăpasem încă de amint
rea pîngăritoare a grădinii domnului Wemmick ; deodată văz
faţa ei la fereastră şi mîna ei care mi făcea semne.
Ce era oare umbra aceea fără nume care trecu din r pe
lîngă mine în clipa în care o văzui pe Estella ?

CAPITOLUL 33
în mantia îmblănită de călătorie, Estella părea mai gir
gaşâ şi mai frumoasă decît păruse vreodată pînă atunci, mu

552
 IS ' I şi mai gingaşă decît îmi păruse vreodată chiar mie ii
Se purta mai cuceritor decît şi îngăduise pînâ atunci-kii »«.•
poarte cu mine, iar în această schimbare eu vedeam i u i
unirea domnişoarei Havisham.
Ne allam în curtea hanului, şi Estella îmi arăta care sînt ic
ei ; după ce le adunarăm pe toate, îmi amintii — i l i " i M -
< c uitasem între timp totul, în afară de făptura ei — că im
cunoşteam locul spre care se îndreaptă.
Mă duc la Richmond, mă lămuri ea. Mi s-a spus că i două
Richmonduri, unul în Surrey * şi unul în Yorks-Hft ' J , şl pe
mine mă interesează cel din Surrey. Sînt zece l n i l < do
drum pînă acolo. Trebuie să iau o trăsură, şi dum-| i f n i , i
trebuie să mă însoţeşti. Uite geanta mea; dumneata i
plăteşti cheltuielile. Nu, nu, trebuie să iei geanta ! Nu ne
putem împotrivi, trebuie să ne supunem amîndoi in-ii i i '
lumilor pe care le-am primit. N-avem voie să facem
mu ne taie capul.
Iu timp ce se uita la mine, întinzîndu-mi geanta, mă gîn-
p l i n de nădejde, că vorbele ei ar fi putut să aibă un
ml inc. Le rostise cu dispreţ, dar nu cu neplăcere. ■
Trebuie să trimit după o trăsură, Estella. Vrei să aştepţi
1 :
' i
I )a, trebuie să aştept puţin aici şi să beau ceai, iar
trebuie să ai grijă de mine.
l luă de braţ, ca şi cum aşa trebuia să facă, şi eu îi ■
unui chelner, care se uita la diligentă ca şi cum n-ar I II
viizut niciodată ceva asemănător, să ne dea o cameră i
putem lua ceaul. La cuvintele acestea, chelnerul i i . i i -
d i n buzunar un şervet, ca pe un obiect vrăjit fără de li putut
să urce scările, şi ne duse în vizuina ha-odăiţâ prevăzută
cu o oglindă care micşora (cu totul lulncloasă, avînd în
vedere dimensiunile vizuinii), o sti-Hl cu sos de sandele şi
o pereche de ghete. Deoarece acest < ] > < • placul meu, ne
duse într-o altă cameră, în cară n i l MI ci masă de treizeci de
persoane şi o sobă, in care se ■la o foaie de caiet zăcînd
pîrjolită sub o grămăjoară da ii hune. După ce se uită,
clătinînd din cap, la acest IU ' l i n s , luă comanda, dar,
întrucît aceasta se nducea
..udul Angliei, la sud-vest de Londra. In
imidul Angliei.

253
Ia „un ceai pentru doamna", omul ieşi din odaie cam abătui
îmi dădeam şi îmi dau acum seama că aerul din od era
un amestec izbitor de grajd şi de borş, care te putea să crezi
că, deoarece grajdul nu era o afacere prea bună, prietarul, ca
un om întreprinzător ce era, pusese caii la în bucătăria
hanului. Şi, totuşi, pentru mine odaia aceea semna o lume
întreagă, căci Estella era cu mine. Mi se i că împreună cu
ea aş fi putut trăi fericit toată viaţa în perea aceasta. (Şi
nu uitaţi că nu eram nicidecum feri< că-mi dădeam seama
de asta !).
Unde ai să locuieşti la Richmond ? o întrebai <
Estella.
Trebuie să trăiesc pe picior mare şi să locuiesc 1
doamnă care are — sau zice că are — puterea de a mă s<
în lume, de a mă recomanda, de a-mi arăta tot felul di
meni şi de a mă arăta şi pe mine lor.
Cred c-o să te bucure viaţa asta pe care o vei d
şi admiraţia de care te vei bucura.
Da, aşa cred şi eu.
îmi răspunse cu atîta supărare, încît îi spusei :
Vorbeşti despre dumneata de parcă ai vorbi despr
cineva
De unde ştii cum vorbesc 'eu despre alţii ? Lasă,
Estella zîmbind încîntător, nu-mi cere să iau lecţii de la i
neata ; aşa vorbesc e u , Cum te împaci cu domnul Poi
E foarte plăcut la el, cel puţin... Mi se păru <
scapă un prilej.
Cel puţin ? repetă Estella.
Atît de plăcut cît poate fi un loc unde nu te a
dumneata.
Prostule, spune Estella cu un glas foarte stăpînil,
poţi spune o asemenea neghiobie?! îmi închipui că ai
dumitale, domnul Matthew, e superior celorlalţi meml
familiei.
E. într-adevăr, un om superior. Nu duşmăneşl
nimeni. .
Să nu spui : „Nu duşmăneşte pe nimeni decîl pe
însuşi", îmi tăie Estella vorba, căci nu pot suferi soiul ăsl
oameni ! Dar am auzit că e într-adevăr un om de ini
că e deasupra oricărei invidii şi duşmănii mărunte.
Fără îndoială că tot ce spui este adevărat.
Ceea ce nu se poate afirma despre rudele lui, s
Estella, dînd din cap cu © privire care era în acelaşi

254
 i şl batjocoritoare, pentru că o asaltează pe domnişoara
hun cu raporturi şi reclamaţii împotriva dumitale. Te
te bîrfesc, scriu scrisori despre dumneata (uneori
m i ) şi eşti cel mai mare chin şi singura preocupare a
■ in lor. Nici nu poţi să-ţi închipui cîtă ură îţi poartă oa-
• '111aceia!
— Nădăjduiesc că nu-mi fac nici un rău !
In I OC să răspundă, Estella izbucni în rîs, Rîsul ei mi se
foarte ciudat şi mă uitam la ea nedumerit. După ce încetă
ie cu poftă — spusei cu sfială, aşa cum vorbeam de ■ ii
o a;
Nădăjduiesc că nu te-ai bucura dacă mi-ar face rău.
— Nu, nu, fii liniştit! spuse Estella. Fii sigur că rîd
i nu le merge/ O, ce îndură oamenii aceia de la domni-
I l.-ivisham !,.. •
tlise din nou, dar chiar şi acum, după ce-mi spusese de
leu, rîsul ei mi se părea ciudat, fiindcă nu mă îndoiam
i sincer şi fiindcă prea rîdea mult pentru un lucru atît
■mnat. Mă gîndeam că mai trebuie să existe şi o altă
i i a îmi ghici gîndul şi-mi spuse :
IVu e uşor nici pentru dumneata să ghiceşti cît mă CÎnd
văd cum sînt zădărnicite planurile acestor oameni } ■Dl nu ştii
ce minunat mi se ascute simţul ridicolului cînd îi Bd M
caraghioşi sînt ! Pentru că dumneata n-ai fost crescut nea
ciudată de cînd erai mic. Eu am fost. Dumitaîe ascuţit
mintea din cauza intrigilor urzite de ei, intrigi Ic, ascunse,
sub masca simpatiei, a milei şi a altoi» le blînde şi
duioase. Mie mi s-a ascuţit. Dumitale 11 deschis ochii
mari, cînd erai mic, la descoperirea i aceleia de femeie, care
noaptea, cînd se trezeşte ■t NOiim, socoteşte cît sînt de
mari depozitele de linişte suirii i vi pe care le are. Mie mi
s-au deschis.
Cstella nu mai glumea şi nici nu scotea aceste le la
suprafaţă. Aş fi preferat să mă lepăd de toata ■ifuiiţclc
mele decît să fiu pricina acelei priviri.
i )nuă lucruri pot să-ţi spun, adăugă Estella. Mai întîi,
t, !n ciuda zicalei care spune că apa roade piatra,
. .1 Ia n-o să te sape în ochii domnişoarei Havishani
I I ii o sulă de ani, nici în lucrurile mari, nici în cele mici,
■jtii că-ţi sînt îndatorată, fiindcă din pricina dtl-
^H M «bot şi se umilesc în zadar j uite mîna mea în semn
it;i 1 /

255
 îmi întinse în glumă mina — căci tristeţea ei ni |
decît o clipă — iar eu i-o luai şi o dusei la gură.
Eşti un caraghios, măi băiatule ! spuse Estella. Nu
sa ţii seamă de vorbele mele ? Sau poate îmi săruţi
mi i
simţământul cu care te-am lăsat eu odată să mă săruţi pe
ol
Ce fel de simţămînt ? întrebai eu.
Să mă gândesc puţin. Cred că era dispreţ faţă de li
şitori şi intriganţi.
Dacă răspund da, pot să te mai sărut odată, du
obraz ?
Trebuia să mă întrebi înainte de a te atinge de
mea. Dar, dacă-ţi face plăcere, poţi.
Mă aplecai, şi faţa ei era neclintită, ca a unei statui.
— Acum, spuse Estella, depărtîndu-se de mine în cli]
care buzele mele îi atinseră obrazul, ai grijă ca ceaiul să
mai repede şi du-mă la Richmond.
Revenirea la tonul acesta mă durea, ca şi cum tov
noastră ne- ar fi fost impusă, iar noi am £i fost nişte \ fără
voinţă, Oricare ar fi fost tonul ei atunci cînd vorb ; . mine,
ştiam că nu pot să mă încred în el, nici să-mi întei pe el
speranţe; şi, totuşi, în ciuda neîncrederii şi a lipsei dl
nădejde, nu mă dădeam bătut. De ce oare îmi spunea, lucru
de mii de ori? De ce făceam mereu aşa?
Am sunat după ceai, iar chelnerul reapăru, ţinînd în
şervetul vrăjit şi aducînd, rind pe rînd. vreo cincizeci de suri
pentru băutura de mai sus, dar nici urmă de ceai. O ceşti şi
farfurioare, farfurii întinse, cuţite şi furculiţe (şi tacîmuri,
chiar cuţite de tăiat friptura). Unguri (de toate rile, solniţe,
nişte prăjiturele ascunse grijuliu sub un de fier, o grămăjoară
de unt, înconjurată de o tufă de pătrunjel, care reprezenta pe
Moise în păpuriş, o bucată de pîine i^H acoperită cu zahăr
pudră, două bucăţi triunghiulare de pe care se zăreau urmele
grătarului, şi, în cele din urni samovar burduhănos ; toate
acestea" fură aduse de ch< care se clătina pe picioare şi a
cărui înfăţişare exprima rinţă şi griji apăsătoare. După acest
număr din program, o pauză prelungită, apoi omul se întoarse
cu o caseiă, : preţioasă judecind după aspect, care conţinea
două răni -Pe acestea le-am cufundat în apă fierbinte, şi
astfel, din accesoriile de mai sus, am izbutit să scot o ceaşcă
d< n ce lichid pentru Estella.
După ce plătirăm nota, fără să uităm de chelner şi j
grăjdar şi ţinînd socoteală şi de jupîneasă, într-un c

256
 Izbutirăm să aducem toată casa într-o stare de tensiune
iie vădită cu ajutorul mitei şi după ce punga Estellei
ură mult, ne suirăm într-o trăsură şi pornirăm. Cotirăm
1
lieapslde, şi trăsura hurui urcînd pe Newgate Street
11 -ne pînă sub zidurile acelea de care mi-era atît da
('e i aici ? mă întrebă Estella.
IVlul întîi mă prefăcu! în chip prostesc că nu recunoso
i|»(ii o lămurii. Estella se uită la clădire, trăgîndu-şi capul
i şl murmurînd : „Nenorociţii!". în acelaşi timp, eu mă
ia pentru nimic în lume n-aş fi mărturisit vizita pe
făcusem acolo.
Domnul Jaggers, spusei eu, ca să împing totul pe spi-
Hri'a altuia, se bucură de faima de a cunoaşte tainele acestui
II mai bine decît orice om din Londra. • 'red că omul
acesta cunoaşte tainele tuturor locurilor, l.olla încet.
tm] închipui că te-ai obişnuit să-1 vezi des. Do cînd mă
ştiu sînt obişnuită să-1 văd la intervale i cu laie. Dar
nu-1 cunosc mai bine acum decît pe vremea • H;\ nu ştiam
să vorbesc. Ce ştii despre el ? Ai făcut
în cunoaşterea lui ? ■ De îndată ce m-am obişnuit cu
felul lui bănuitor de a
■u, totul a mers strună
Sînteţi intimi?
m luat o dată masa acasă la el.
I n i i închipui, spuse Estella, ghemuindu-se în fundul
i i , Cfi trebuie să aibă o casă ciudată. Da, are o casă
ciudată.
un să pălăvrăgesc despre custodele meu, fie chiar
Ml cu ; dar desigur că aş fi ajuns atît de departe încît să-i
B HI ISC şi de masa din Gerrard Street dacă nu ne-am fi trezit
i biţi de lumina gazului. Mi se păru că şi lumina e
< ătrunsă de simţămîntul acela neînţeles care mâ
înainte. Şi cînd ieşirăm din strălucirea luminii, eram
i'. de parcă aş fi trecut printr-un fulger.
•i vorbim despre altceva ; vorbeam mai ales
Ile prin care treceam şi despre cartierele Londrei,
întindeau la dreapta şi la stînga noastră. Estella îmi
işul este aproape nou pentru ea, căci nu părăsise
■ inâtatea domnişoarei Havisham înainte de a pleca
^^H şl atunci doar trecuse prin Londra, o dată la dus
i întors. Am întrebnt-o dacă administratorul averii

237
mele primise vreo însărcinare cu privire la ea şi cît timp avet
ţă rămînă la Londra. Ea îmi răspunse apăsat: „Doamn teste
'." şi atîta tot.
Nu se putea să nu observ, chiar fără să vreau, că Estelli
îşi pusese în gînd să mă cucerească, că încerca să fie cît
atrăgătoare şi că era hotărîtâ să mă cîştige chiar dacă ar ft
trebuit să lupte pentru asta. Dar nu mă simţeam mai fericit,
fcăci, chiar dacă Estella n-ar fi vorbit pe tonul acela,
spunea că alţii ne sortiseră unui celuilalt, tot aş fi simţit n\
e stăpînă pe inima mea pentru că aşa îi plăcea ei şi nu pentru
că s-ar fi înduioşat dacă mi-ar fi zdrobit inima şi ar fi zvîrlit-o
cît colo.
Cînd trecurăm prin Hammersmith, îi arătai unde locuit
domnul Matthew Pocket, spunîndu-i că nu e departe de Rich-
mond şi că nădăjduiam s-o văd din cînd în cînd.
— Da, sigur, trebuie să mă vezi. Trebuie sa vii la min*
de cîte ori crezi de cuviinţă. Trebuie să vorbesc de tine In
familia unde voi locui; de altfel, s-a şi vorbit.
Am întrebat-o dacă familia în care trebuia să intre ert
numeroasă :
Nu, numai două persoane : mama şi fiica. Mama e 0
doamnă din societatea înaltă, deşi îi surîde să-şi măr<
veniturile.
Mă mir că domnişoara Havisham s-a îndurat să se des*
partă din nou de dumneata aşa curînd.
Asta face parte din planurile domnişoarei Havishain
cu privire la mine, Pip, spuse Estella oftînd, ca şi cum
ar fi
fost ostenită. Trebuie să~i scriu mereu, s-o văd regulat şi
s-o
înştiinţez cum o duc şi ce fac bijuteriile, fiindcă acum
aproape toate ale mele.
îmi spusese pe nume pentru prima oară. Desigur că 9
făcuse cu bună-ştire, fiindcă ştia că voi păstra amintirea a*
ceasta ca pe o comoară.
Ajunserăm la Richmond mult prea repede ; destinaţii
noastră era o casă cu parc, o casă veche şi boierească, în ce
rochiile învoalte, perucile pudrate, hainele brodate, cioraţ
răsfrînţi, manşetele încreţite şi spadele se bucuraseră de mult
zile de glorie. Cîţiva pomi din faţa casei erau tăiaţi în fon
la fel de convenţionale şi de nefireşti ca şi perucile, fustei
ţepene şi rochiile învoalte ; dar nici pomii nu erau depa de
locurile care le erau hărăzite în convoiul celor morţi şl vedea
că, în curînd, se vor îndrepta şi ei, alături de ceil pe
drumul cufundat în tăcere.
 Un clopoţel cu glas bătrîn, care desigur că în vremurile
i nult vestea casei : „Iată rochia verde, iată sabia cu mîner
.li diamant, iată condurii cu tocuri roşii şi nestematele", răsună
ni lumina lunii, şi două fete, rumene la faţă, ieşiră gră-
i s-o primească pe Estella.
\|)oi uşa înghiţi grabnic cele două geamantane, iar Estella
dădu mina zîmbind, îmi spuse noapte bună şi pieri şi ea.
i tot mai stăteam în faţa casei, gîndindu-mă cît aş fi fost
r i c i t dacă aş fi trăit aici în casa în care trăia ea, deşi
şll un < ;i în preajma ei nu mă simţisem niciodată fericit, ci
Qi II nenorocit.
M-am suit în trăsură ca să mă întorc la Hammersmith ;
ii' in u n i i cu inima îndurerată şi am coborît cu o durere şi
li La uşă, o găsii pe micuţa Jane Pocket, care se întorcea
|t1i< li O petrecere cu micul e5 logodnic; şi eu îl fericeam pa
Util ni logodnic, deşi trebuia să se supună toanelor lui Flopson.
Domnul Pocket era în grădină şi ţinea discursuri; era un
sMinunat în chestiuni de gospodărie, şi, tratatele lui
^Hprc creşterea şi educarea servitorilor erau socotite drept
^B mai preţioase lucrări din acest domeniu. Dar doamna
^Hkt't ora şi ea acasă şi era cam încurcată, deoarece mititelului
H m .1.ninse o cutie cu ace, ca să stea liniştit în timpul absenţei
■limitate a lui Millers (care plecase cu un infanterist), şi
mal multe ace decît ar fi fost sănătos pentru un pa-
^M la o vîrstă aşa de fragedă, fie pentru folos extern sau
K InlAritor.
e domnul Pocket se bucura de faima de â da cele ^B
minimale sfaturi practice, de a şti să cîntărească bine !u-
^Mlt şl de a avea o judecată foarte cumpătată, îmi trecu prin
i uşurez inima, rugîndu-J să asculte mărturisirea mea. ^V
«nînrîndu-mi, din întîmplare, ochii asupra doamnei Pocii
tea cartea privitoare la titlurile de nobleţe, după că cel mai
bun leac pentru mititel este să se ducă mi-arn spus: „Nu,
mai bine nu î".

CAPIT.OLUIÎ 34

iră ce mă obişnuiam cu marile mele speranţe,

M ită-mi dau, încetul cu încetul, seama de înrîurirea
* mea şi asupra celor din jurul meu. încercam pe cît

' . 239
puteam să-mi ascund efectul asupra firii mele, dar vedeam
bine că acesta nu era nicidecum prielnic. Trăiam într-o de
continuă nelinişte din pricina purtării mele faţă de Jot, $i
nici în privinţa lui Biddy cugetul meu nu se simţea bine.
Cînd mă trezeam noaptea din somn, mă gîndeam ni
amărăciune — asemenea doamnei Camilla — că aş fi fost muH
mai fericit şi împăcat cu mine însumi dacă n-aş fi cunoscut <>
niciodată pp domnişoara Havisham şi dacă aş fi întîmpin.il
vîrsta bărbăţiei mulţumit de a fi tovarăşul lui Joe în v< şi
cinstita lui fierărie. De multe ori, seara, cînd stăteam si
uitîndu-mă la foc, mă gîndeam că, la urma urmeior, nici un
foc nu era mai bun decît cel din fierărie şi cel din bu< de
acasă.
Totuşi, gîndul la Estella se împletea atît de mult cu r
liniştea şi tulburarea minţii mele, încît nici eu singur n-aş
putut să spun pînă unde mergea rolul meu în naşterea ai
frămîntări. îmi spuneam că de n-aş fi avut nici o speranţă
totuşi mintea mi-ar fi fost prinsă de Estella, tot n-aş fi
mulţumirea de a face ceva mai bun. Nu mă simţeam chin de
încurcat cînd mă gîndeam la înrîurirea pe care sil mea o
avea asupra celorlalţi şi-mi dădeam seama, deşi po i{ nu prea
lămurit, că această înrîurire nu era spre folosul nui, şi mai
ales nu era spre folosul lui Fierberi. Obice mele de
risipitor împinseră firea lui uşuratică la cheltuieli care nu şi
le putea îngădui, zdruncinară viaţa lui sini] pină atunci şi
îi tulburară pacea cu nelinişti şi regreţi simţeam nici urmă
de remuşcare pentru faptul că, f, vreau, împinsesem
celelalte ramuri ale familiei Pockei acele intrigi josnice cu
care se îndeletniceau acum, dt [josnicia făcea parte din
firea lor, şi dacă eu nu i-aş ii dărit, s-ar fi găsit altcineva
care să le-o stîrnească. I •Herbert era cu totul altceva, şi
adeseori mi se strîngea cind mă gîndeam că îl scosesem din
felul său obişnuit de îmbîcsind odăile atît de goale cu mobilă
greoaie şi adu< in serviciul lui pe duhul răzbunării, cel cu
pieptarul i.
Şi acum, din dorinţa de a preface micile uşurinţe în
uşurinţe, începui să mă încurc într-o mulţime de datoi de-
abia începusem eu, că Herbert mă şi imită şi făcu In urma
sfatului lui Startop, ne-am pus candidatura | a fi admişi
ca membri la un club numit „Piţlgoii din < o instituţie al
cărei scop nu l-am ghicit niciodată ; era ol ca membrii
clubului sâ ia o masă qpsţisjtoare 0 dat| la dof săptămîni, să
se certe între ei cît mal mult după masă şi

960
 fcutorti morali ai faptului că şase chelneri se îmbătau regulat
pe scările clubului. Ştiu că aceste binefaceri sociale erau în-
tlrplinite fără greş, căci Herbert şi cu mine nu reţinurăm alt-
< < v , i din cuvîntarea de deschidere a societăţii, care suna eam
•şi : „Domnilor, fie ca voia bună din clipa aceasta să dom-
inască de-a pururi printre «Piţigoii din crîng».".
„Piţigoii" îşi risipeau banii nebuneşte. Hotelul unde luam l se
afla în Covent Garden, şi primul „piţigoi" pe care i mi
văzu în ziua în care îmi fu hărăzită cinstea de a intra In
„Crîng" a fost-Bentley Drummle ; pe vremea aceea se plimba prin
oraş în trăsurica lui, spre marea pagubă a stîlpilor din Soiturile
străzilor. Uneori sărea din echipaj cu capul înainte, i" ir
apărătoarea trăsurii; şi, într-o zi, îl văzui depunîndu-se Ungur
în uşa „Crîngului" în felul acesta nechibzuit, ea un sao p <
irbuni. Dar cred că am pornit-o prea repede, căci nu eram in ,i
„piţigoi" şi nici nu puteam să fiu pînă ce nu deveneam Mfliijor,
aşa cum glăsuiau legile sfinte ale societăţii.
încrezător cum eram în mijloacele mele, aş fi luat cu plă-
asupra mea cheltuielile lui Herbert; dar Herbert era
i r u , şi eu nu puteam sâ-i faG o asemenea propunere, şi
i birtul băiat intră în tot felii] de încurcături, fără să
< z e nici o clipă de a se uita în dreapta şi-n stînga. Pe
i ÎMI ni ce ne obişnuiam să stăm în societate pînă seara tîrztu,
I . I M ' i v i i m că, la gustarea de dimineaţă, Herbert se uita cu mai
nlejde în dreapta şi-n stînga, că pe la prînz părea s^
prindă speranţe, că la dejun era ofilit cje tot, după masa,
i începea să zărească destul de limpede ceva capital
l i n i a r e , dar pe la orele 2 după miezul nopţii era din nou
^■t (ie deznădăjduit, încît spunea că va cumpăra o puşca cu
ploca în America şi că va face avere pe socoteala bivo-
1 )1(5
obicei, jumătate din săptâmînă mi-o petreceam la
1
i n i l h , şi cînd eram acolo, dădeam tircoale'pe la Rich-
a ce făceam uneori şi atunci cînd nu mă aflam Ia
1
milh. Cînd eram şi eu acolo, Herbert venea destul
llammersmith şi cred că, în asemenea împrejurări,
Ml Iul Iţi cnm dâdea seama că perspectivele pe care le aştepta
i mi sc arătau încă Dar, de vreme ce în familia aceea
■ i S(j dădea peste cap. felul în care bietul băiat se
i peste cap prin viaţă trebuia să găseascâ o riezle-
limp, domnul Pocket încărunţea tot mai muK, şi
a să iasă din nedumeririle lui I se âe
' m i n a Pocket făcea toata familia să se p< ■ ' -^c;!

861
de scăunelul ei, citea mai departe din cartea despre titlurile
de nobleţe, îşi pierdea mai departe batista şi ne vorbea pre
bunicul ei.
Şi deoarece acum vorbesc de o perioadă întreagă din viaţa
mea cu gîndul de a ieşi la lumină, trebuie neapărat să între •-
geso descrierea vieţii noastre şi a obiceiurilor de la „Barnard'l
Inn".
Cheltuiam cît puteam de mult, şi în schimbul banilor
noştri, primeam atît de puţin cît se găsea de cuviinţă să ni so
dea. Eram mereu mai mult sau mai puţin lefteri, şi cei mal
mulţi dintre prietenii noştri erau în aceeaşi situaţie. In rîndul
nostru circula o legendă foarte veselă, care spunea că tot tim-
pul petreceam, dar tristul adevăr era că nu petreceam nicio
dată. Credinţa mea este că, de fapt, cazul nostru era destul
de obişnuit.
în fiecare dimineaţă, Herbert se ducea cu puteri reînnc în
oraş, ca să privească în dreapta şi-n stînga lui. De multe ori
mă duceam să-1 văd în odăiţa aceea întunecoasă din fundul
casei, unde îl găseam în tovărăşia unei sticle cu cerneală, a
unui cuier, a unei lăzi cu cărbuni, a unei cutii cu sfoară, a unui
almanah, a unui pupitru cu scaun şi a unei linii; şi nu-ml
amintesc să-1 fi văzut vreodată făcînd altceva deeît să se uito
în dreapta şi-n stînga. Dacă am face cu toţii ceea ce n propus,
avînd credinţa lui Herbert, cred că am trăi într-o republică a
virtuţilor. Cred că bietul băiat n-avea altceva «le făcut decît
să sg ducă în fiecare după-amiază, la o anumit."! oră, la
Lloyd, întru îndeplinirea ceremoniei de a-şi vedea solul. încolo,
nu mai făcea nimic în legătură cu Lloyd, după cît o ştiu eu,
decît că se întorcea acasă. Cînd i se părea că se îngroaşă
gluma şi că trebuie, pînă în cele din urmă, să-şi găs o ocupaţie,
se ducea la Bursă, atunci cînd era înghesuială m i i mare, şi se
plimba nehotărît printre magnaţii adunaţi acolo, ca şi cum
"ar fi executat 0 figură foarte posomorită dintr-im dans
cîmpenesc. „Adevărul este, Handel, că nu perspectivele vin
spre tine, ci tu trebuie să te duci spre ele, aşa că m-am dus
şi eu", îmi spunea el cînd se întorcea acasă de la Bursă.
Cred că dacă am fi fost mai puţin legaţi unul de altul.
ne-am fi privit cu duşmănie, în fiecare dimineaţă. în vi' aceea
mi-era nespus de silă de locuinţa noastră şi nu mai puteam
suferi să văd livreaua duhului răzbunării; căci, la ora aceea,
înfăţişarea lui părea mai costisitoare şi mai puţin folositoare
decît la orice altă oră din cele douăzeci şi patru. Pa măsură ce
mă înfundam mal rău în datorii, gustarea de dlml-
 devenea o formalitate din ce în ce mai deşartă şi, într-»! ci,
fiind ameninţat (prin scris) eă se vor lua împotriva mea mile
legale în legătură eu anumite bijuterii, mi-am ieşit « l i n fire
pînă-ntr-atît încît am înhăţat duhul răzbunării de ■ulerul lui
albastru şi l-am scuturat în aer, ea pe un mi« • npldon
încălţat cu cizme, pentru că se încumetase să-şi în-< hlpuie
că voiam să mîncăm cornuri.
In anumite zile, sau mai degrabă în zile care nu aveau
Ulmlo deosebit, fiindcă ele depindeau cu totul de bunul nostru |
>lm\ îi spuneam lui Herbert, ca şi cum aş fi făcut o descoperire
lipomenită :
Dragă Herbert, o ducem foarte prost.
Dragă Handel, îmi răspundea Herbert cu toată since-
m > i > - a , ce întîmplare eiudată ! Tocmai eram gata să
spirn şi
iu , n i - , l lucru.
— Atunci, Herbert, spuneam eu, hai să vedem cum stăm
Hb afacerile.
Ori de cîte ori fixam o zi anumită pentru acest scop, ne
Mi ' ! < im cuprinşi de o mulţumire adîncă. Mi se părea că asta
.iinn.1 să te ocâpi de afaceri, să priveşti lucrurile în faţă,
■ud taurul de coarne. Şi ştiam că Herbert gîndea la feL
In ziua aceea comandam ceva deosebit de mîncare şi, d«
i, o sticlă cu » băutură neobişnuită, pentru ca să ne
j i i i . i i i i M minţile şi să ducem cu succes treaba la bun sfîrşit,
c sfîrşeam masa, ne înarmam cu un pachet de peniţe,
«• a l A din belşug, cu un top de hîrtie de scris şi cu hîrtie
Era, într-adevăr, foarte liniştitor să ai la îndemînă
ii de articole de papetărie.
pol eu luam o foaie de hîrtie şi. cu un scris ordonat,
H.......I i i Iul în capătul coalei : „Bilanţul datoriilor lui Pip",
|li| . n e adăugam cu mare grijă : „Barnard's Inn" şi data*
i lua şi el o foaie de hîrtie şi scria şi el : „Bilanţul .
' l u i Ilcrbert".
ne foloseam fiecare de o grămadă de hîrtiuţe împrăş-
iH peste grămadă pe masă, lîngă noi, hîrtii care fuse-
•t « II micite în sertare, purtate prin funduri de buzunare,
'« pe Jumătate arse la focul luminării, care stătuseră
Ml* ■Aptdmîni de-a rîndul la oglindă şi erau deteriorate
' n p . Sdrţîitul peniţelor pe hîrtie ne înviora atît de
i mi se părea greu să fao deosebirea între aceste
ir le lămuritoare şi plătirea datoriilor. Din punctul
vi !■ ic . i i caracterului lor meritoriu, operaţiile mi se păreau

263
 După ce scriam cîtva timp, îl întrebam pe Herber:
merge treaba. Pesemne că eî se scărpina în cap, plin dr
căinţă, la vederea cifrelor care sa înşirau pe hîrtie.
Creşte, Handel, spunea Herbert, pe cinstea mea, c r i
neîncetat!
Fii tare, Herbert! răspundeam eu, lucrînd mai de*
parte, cu sîrg. Priveşte lucrurile drept în faţţă. Vezi
care-1
situaţia la tine. Uitâ-te la cifre pînă nu mai rămîne
nimlfli
din ele. :
Aş face aşa, Handel, dar mă privesc ele pînă nu
rămîne nimic din mine. '
Totuşi, felul meu de a fi hotărît era folositor, şi Herl.
se apuca iarăşi de lucru. După cîtva timp, se oprea din nou,
pe motivul că n-avea la îndemînă factura lui Cobbs, a lui Lobb*
sau a lui Nobbs, după cum era cazul.
Atunci, Herbert, calculează ; calculează o sumă rotui
şi trece-o pe hîrtie.
Ce om plin de idei eşti tu ! răspundea amicul
plin de .admiraţie. Zău că ai un spirit comercial
grozav !
Şi eu eram de aceeaşi părere. în asemenea ocazii, îmi
cordam reputaţia unui om de afaceri de prim rang, iute, hotări
energic, limpede la minte şi cu sînge rece. După ce îmi tre
toate datoriile pe listă, le comparam pe fiecare în parte cu
scrise pe faetură şi făceam însemnări. Aprobarea faţă de mi
însumi pe care o simţeam de cîte ori treceam cîte o încasai
era o senzaţie voluptuoasă. După ce terminam, împătuream
grijă chitanţele, le însemnam pe fiecare în parte pe şi le
legam pe toate într-o legăturică frumoasă, Apoi făcea acelaşi
lucru şi pentru Herbert (care spunea modest că e depar de a
avea geniul meu administrativ), simţind că strînsesot toate
afacerile lui într-un singur foear.
Mai există un aspect strălucitor în felul cum îmi adm
nistram afacerile, şi anume, ceea ce numeam, „a lăsa o
gine''. De pildă, să ne închipuim că datoriile lui Herbc
ridicau la o sută şaizeci şi patru de livre şi şase penny. Ai eu îi
spuneam : „Lasă o margine şi scrie d®uă sute de livre' Sau,
să ne închipuim că datoriile mele se ridicau la o s de patru
ori mai mare decît a lui; eu lăsam o margine şi ceam şapte
sute de livre. Aveam o părere foarte înaltă di înţelepciunea
acestei margini, dar acum, eînd priveso în urmi trebuie să
recunosc că totul nu era deeît un vicleşug foar costisitor.
Fiindcă numaideeît ne apucam să facem datorii no ca să
umplem marginea, şi, uneori, sentimental de libertate
 de solvabilitate pe eare ni-1 inspira acest gest r*e f;"ren
să înaintăm pînă la • nouă margine.
Dar aceste cercetări asupra situaţiei noastre materiale erau
■ te de o perioadă de calm, de odihnă, de linişte plină de
virtute, care mă făcea să am pe atunci 8 părere minunată
despre mine însumi. Potolit de sforţările mele, de metoda
întrebuinţată şi de complimentele lui Herbert, stăteam eu cele
două tr^Aturi simetrice pe masă în faţa mea şi mă
simţeam mai tunnd ca un fel de bancă decît ca un
simplu individ,
Tn timpul acestor îndeletniciri solemne, închideam uşa
; intrare, ea să nu fim întrerupţi. Într-o seară tocmai ne

«
isese una din stările acestea de mulţumire, cînd auzirăm
otul pe care-1 face o scrisoare cînd e aruncată prin
eră-i uşii de ia intrare şi cade pe jos. E pentru tine,
Handel, spuse Herbert, care se duşi --. irl n se
întorcea cu scrisoarea. Nădăjduiesc că nu s-a
întîmplat nimic. lemne că văzuăem pecetea şi
marginea neagră. risoarea era semnată „Trabb
&Co",şi cuprinsul ei spu-că eu eram un domn mult
stimat, că oamenii doreau informeze că doamna J.
Gargery încetase din viaţă luni, ,-ase şi douăzeci de
minute seara, şi că eram aşteptat normîntare lunea
viitoare, la orele 3 după-amiază.

CAPITOLUL 35

nu prima oară în viaţă se deschidea o groapă în dru- l, şi

golul pe care-1 făcu pe pămîntul neted mi se păru '
Imaginea surorii mele, aşezată pe scaunul de lîngă H d i n
bucătărie, mă urmărea zi şi noapte. Mintea nu putea Indii
jindul că locul acela va fi de acum înainte gol şi, !■ ■ <•
înainte soră-mea sălăşluia rareori sau chiar deloc i u t i l e
mele, acum mi se părea în chip ciudat că o văd spre mine pe
stradă sau că o voi auzi ciocănind şl în odăile mele, cu care
ea n-avusese niciodată luni, apăruse golul acela al morţii
şi mi se părea I I nud glasul sau că văd mişcarea obrazului
şi a tru-■I »l, ca ţi cum ar mai fi fost în viaţă şi ar fi venit
deseori ■
 Oricare mi-ar fi fost soarta, ar fi fost aproape cu nepu-
tinţă să-mi aminteso cu drag de soră-mea. Dar cred că există
e strîngere de inimă pricinuită de părerea de rău, care poa:«
exista şi fără multă dragoste. Datorită acestei strîngeri »1«
Inimă (şi poate pentru a înlocui alte simţăminte mai duioase),
mă cuprinse o mînie nespusă împotriva eriminalului dir> tina
căruia soră-mea suferise atît de mult; şi-mi spuneam că, dacă
aş. fi avut destule dovezi, l-aş şi putut urmări cu răzbunarea pe
Orlick sau pe oricare altul pînă în pînzele albe.
I-am scris lui Joe cîteva rînduri de mîngîiere, asigurîndu 1
că voi veni la înmormîntare, iar restul zilelor le-am petrecut
In acea ciudată stare sufletească despre care am vorbit mal
înainte. în ziua înmormîntării am plecat din oraş dis-de-diml-
neaţă şi am coborît din diligentă la „Mistreţul albastru" dei
tul de devreme ca să pot merge pe jos pînă la fierărie.
Era tot o zi frumoasă de vară şi, în timpul drumului,
răsăriră viu în minte scene din vremea cînd eram o biatl
făptură neputincioasă, şi soră-mea nu mă cruţa de fel.
amintirile îmi năvăleau în minte, scăldate într-o atmosfcr.1
de blîndeţe, care îndulcea pînă şi vîrful „gîdiliciului". acum,
pînă şi mireasma pe care o împrăştiau frunzele de fa« sole şi
de trifoi şoptea inimii mele eă va veni ziua cînd şi di voi avea
nevoie să fiu judecat cu blîndeţe de alţi oameni care-vor aminti
de mine în timp ce se vor plimba în soare, cum plimb eu
astăzi.
In cele din urmă, zării casa şi văzui că „Trabb & Co"
îmbrăcase în doliu şi pusese stăpînire pe ea. Două fiinţe lugubr şi
caraghioase stăteau înfipte fără rost la uşa din faţă, fii cu cîte
o cîrjă înfăşurată în negru, ca şi eum instrumentele j acestea
ar fi putut aduce cuiva vreo mîngîiere ; într-unui din \ ei
recunoscui pe un vizitiu de la „Mistreţul albastru", fusese
dat afară pentru că azvîrlise o tînără pereche într-O groapă
chiar în ziua căsătoriei lor, aceasta în urmă unei beţii, din
pricina eăreia călărea cu mîinile încolăcite de gîtul calului.
Toţi copiii satului şi foarte multe femei căscau gura, plini de
admiraţie, la aceşti păzitori îndoliaţi şi la ferestrele închU» ( ale
casei şi ale fierăriei; iar cînd am ajuns la uşă, unul dli cei
doi păzitori (băiatul de la han) cioeăni în uşă, dînd lur să
înţeleagă că eram prea sfîrşit de durere pentru a mai avtl
putere să ciocănesc singur.
Un alt păzitor {un tîmplar care pusese ©dată rămăşag va
mînca două gîşte dintr-o dată, şi le mîncase) deschise şi mă
îndreptă spre salonaş. Aici, domnul Trabb se instali

866
 In masa cea mai bună, pe care o lungise cît putuse, şi deschî-
MW un fel de bazar îndoliat, cu ajutorul unei grămăjoare de
a gămălii negre. In clipa sosirii mele tocmai înfăşurase în
i o pălărie, prefăcînd-o într-un pruno african ; şi acum
i cu mîna întinsă, ca să o ia pe a mea. Dar eu, neînţe-
idu-i gîndul şi zăpăcit de tot ceea ce vedeam în jurul meu,
irînsei mîna în semn de călduroasă simpatie.
Sărmanul Joe, care se încurca în faldurile unei mantale
• legate cu o fundă mare pe sub bărbie, stătea singur în
|(nrtea cealaltă,a odăii; pesemne că acolo îl pusese Trabb,
JJtwrece Joe era cel mai îndoliat dintre toţi. Cînd mă aplecai
i§pr« el, spunîndu-i : „Ce mai faci, dragă Joe?" el îmi răs-
■ : „Pip, măi băiete, tu ai cunoscut-o pe vremea cînd era
icie frumoasă şi..." şi-mi strînse mîna, fără să mai spună
■knlo.
Biddy, foarte curăţică. şi modestă în rochia ei neagră,
umbla încetişor de colo pînă colo şi dădea o mînă de ajutor
■ttt* tot. După ce-i spusei şi lui Biddy cîteva cuvinte, de®a-
iimpui nu era potrivit pentru discuţii, mă aşezai lîngă
Wtf>, lntrebîndu-mă în ce parte a casei s-o fi aflînd trupul
ullrţit, adică ea, adică soră-mea Deoarece în salonaş sa
i un miros dulce de prăjituri, mă uitam în jurul meu
i văd masa cu gustarea ; masa de-abia se zărea, dacă nu
'l'işnuit cu întunericul din odaie, dar pe ea se vedea o
M I I cu prune gata tăiată portocale împărţite în felii,
Isuri, biscuiţi şi două căni, pe care le cunoşteam foarte
l i ' ■ ca pe nişte obiecte de podoabă, dar care nu fuseseră fo-
■Mllo niciodată ; una era plină cu Porto, cealaltă cu vişinată,
li. i i < . u n în faţa mesei, cînd, deodată, mă izbi chipul linguşitos
l Iul l'umblechook ; era îmbrăcat într-o mantie neagră, eu
lMv« Inrzi de panglică de doliu la pălărie, şi ba se îndopa, ba
^■M mişcări slugarnice, ca să-mi atragă luarea-aminte. In
|II|>M ni caro izbuti, se îndreptă spre mine (împroşcîndu-mă eu
^Ht> de vişinată şi firimituri) şi spuse cu glas supus : „Pot
mu. ilornmile ?". Şi putu. Apoi, i-am deosebit pe domnul şi
imn.'i llubble; aceasta din urmă stătea într-un colţ, cu-
i de o criză de tăcută şi modestă deznădejde. Trebuia să
"ion.un" cu toţii şi eram grupaţi perind în mănunchiuri
n.ij'Jiiouse (de către Trabb).
•- Vreau să. spun, Pip, îmi şopti Joe, în timp ce ne „în-
■fiam" — cum spunea domnul Trabb, încă din salonaş, dai
iv mai semăna toată ceremonia asta cu pregă- unui dara
sălbatic — vreau să spun, dorn-

56?
nule, că mai bine aş fi dus-o la biserică, cu trei .sau patru pric*
teni, care să fi venit de bunăvoie, dar cică vecinii n-ar privi
toate astea cu ochi buni şi-ar zice că-i lipsă de respect.
— Toată lumea scoate batistele! strigă domnul Trabb In
clipa aceea cu glas îndurerat, dar foarte practic. Scoateţi ba-
tistele I Sîntem gata!
Aşa că duserăm cu toţii batistele la obraz, ca şi cum ne-ar
fi curs sînge din nas, şi o pornirăm doi cîte doi: Joe cu mint-,
Biddy cu domnul Pumbleehook, domnul Hubble eu doamna
Hubble. Rămăşiţele surorii mele fuseseră scoase din casă prin.
uşa bucătăriei, şi, deoarece făcea parte din ceremonia funebru
ca cei şase purtători ai sicriului să fie înăbuşiţi şi orbiţi sul)
un baldachin oribil de catifea neagră cu chenar alb, convoiul
arăta ca un monstru orb, cu douăsprezece picioare de om, care
se tîra bîjbîind, călăuzit fiind de cei doi păzitori — băiatul cU:
la han şi tovarăşul lui.
Totuşi, vecinii erau foarte încîntaţi de această regie şi ştir-
nirăm multă admiraţie în trecerea noastră prin sat; căci ti-
neretul plin de avînt al satului se repezea din cînd în cînd ca
să ne taie rîndurile sau ne aştepta în anumite puncte m;il
prielnio aşezate. \n clipa în care răsăream de după colţ mal
avîntaţi dintre ei strigau cu emoţie : „Uite-i că vin l Uite-i
că vin 1" şi eram primiţi cu urale. în timpul procesiunii eram
plictisit din pricina lingăului de Pumblechook, care, ;i-plecîndu-
se în spatele meu, nu făcea altceva în tot timpul drumului
decît să-mi potrivească panglica de la pălărie şi sâ-ml
netezească mantaua, în semn de delicată atenţie Apoi mă i/U
mîndria făr-ă seamăn a domnului şi doamnei Hubble, care pă-
reau foarte îngîmfaţi şi fuduli, deoarece făceau parte dintr-c
procesiune atît de aleasă.
Şi acum ţara mlaştinilor se întindea desluşită chiar în I.
noastră, iar pînzele corăbiilor de pe fluviu se înălţau printre
bălţi; intrarăm în cimitir şi ne apropiarăm de mormintel
necunoscuţilor mei părinţi, Philip Pirrip, „răposat în acearil
parohie", şi Georgiana, „soţia celui de mai sus". Şi aici sora-
mea fu coborîtă încet în pămînt, în timp ce ciocîrliile cînt;»
deasupra cimitirului, iar vîntul. care adia uşor, arunca pest
morminte umbrele norilor şi ale pomilor.
Despre purtarea prea lumească de care Pumblechook dări
dovadă în tot acest timp nu doresc să spun mai mult decît e
mi-era adresată în întregime mie ; şi chiar cînd fură rostit
cuvinte înălţătoare, care amintesc oamenilor că ei nu adti
nimic in lume şi nu pot lua nimic din ea şi că sînt asemănătoi
umbre care zboară, fără să poposească mult timp nicăieri,
i ' i u i -ji atunci îl auzii tuşind, ca şi cum ar fi spus că există o
în persoana unui tînăr care a pus, pe neaşteptate, pe o
mare avere. După ce neam întors, Pumblechojk i
îndrăzneala să-mi spună că ar fi dorit ca soră-mea să fi ii
de cinstea pe care i-o făcusem şi-mi dădu a înţelege că ■
loră-mea ar fi trebuit să plătească această cinste cu uk'ii
ei, tot ar fi socotit că a făcut un tîrg bun. Apoi, bău tul de
vişinată, iar domnul Hubble bău Porto-ul, şi amîndoi ipurfi
să vorbească (am observat că aşa se întîmplă de obicei
«•menea cazuri) ca şi cum ar fi făcut parte din altă se-
nţlc decît răposata şi ar fi fost, prin urmare, nemuritori.
t'He din urmă, Pumblechook plecă, împreună cu domnul |
O*mna Hubble, ca să facă un chef, fără îndoială, şi ca să
Yfnteaseă oamenilor de la „Barcagiii veseli" că el era făuri-
H I norocului meu şi primul meu binefăcător. I lupfi ce
plecară cu toţii şi după ce Trabb şi oamenii lui —■ I micul
lui, căci pe acesta îl căutasem zadarnic — şi-au • iiafusele
şi au plecat şi ei, aerul din casă parcă se i Nu mult după
aceea, Biddy, Joe şi cu mine luarăm '■re : dar mîncarâm în
salonaş, nu în bucătărie, şi Joe de grijuliu în mişcările pe
care le făcea cu cuţitul, si solniţa, încît ne simţeam cu toţii
gîtuiţi. Dar, după ||, ii Ianii pe Joe să-şi ia luleaua şi, după
ce dădui o raită, - m i cu ol, prin fierărie şi ne aşezarăm
împreună pe piatra din faţa uşii, totul merse mai bine. Băgai
de seamă , după iumormîntare, Joe îşi schimbase hainele
în aşa fel alcătuiau un compromis înire straiele lui de
dumi-I «I hainele de lucru ; şi astfel, dragul de el, îşi
recapătă i lui firească, arătînd aşa cum era. icură nespus de
mult cînd îl întrebai dacă pot dormi > mea şi-mi părea şi
mie bine că-1 întrebasem, căci i făcusem o faptă bună
cerîndu-i acest hatîr. Cînd ■ i i incepură să se lase, mă
folosii de primul prilej i u i c ; i intra în grădiniţă cu Biddy, ca
să stăm puţin
Biddy, spusei eu, cred că ai fi putut să-mi scrii despre
li...........i i - a atît de triste.
domnule Pip ? întrebă Biddy. Dac-aş fi crezut
■O lilnc, ţi-aş fi scris.
Sil nu ţi închipui, Biddy, că vreau să fiu nesuferit cînd
■ tir fi trebuit să crezi aşa. i t , domnule Pip ?

26!)
 Era atît de liniştită şi avea un fel de a fi atît de don
atît de potolit şl de prietenos, încît mă supără gîndul c-o i
din nou să plîngă. Aşa că, după ce mă uitai timp de cîw
clipe la ochii ei aplecaţi, mă lăsai păgubaş.
Cred că o să-ţi fie greu să rămîi aici de acum înaii
Biddy dragă. /
Sigur că nu pot rămîne, domnule Pip, spuse Biddy
părere de rău, dar totuşi, convinsă şi liniştită. Am şi
/Vorbit
cu doamna Hubble, şi mîine mă due la ea. Nădăjduiesc că
vom
putea să-1 ajutăm puţin pe domnul Gargery pînă se
linişteşte.
Cum ai să trăieşti tu, Biddy ? Dacă ai nevoie dt
ceva ba...
Cum am să trăieso ? repetă Biddy, tăindu-ml vorba şt
îmbujorîndu-se ® clipă la faţă. Iţi spun îndată, domnule
Plp«j
O să încerq să capăt locul de învăţătoare la şcoala cea
noulj<
care e aproape gata. Toţi vecinii or să mă recomande şl
nft«
dăjduieso că, dacă sînt sîrguincioasă şi am răbdare, voi
izbuti
să mai învăţ şi eu cîte ceva în timp ce-i învăţ pe alţii.
Stil
domnule Pip, urmă Biddy zîmbind şi înălţîndu-şi
privirii
spre mine, şcolile cele mai noi nu seamănă cu cele vechi
dar de atunci am învăţat mult de la dumneata şi am avut tir să
progresez.
— Cred, Biddy, că tu ai progresa în orice împrejurări.
— Ei î afară de latura aceea urîtă a firii omeneşti.
Cuvintele ei nu erau o imputare, ci mai curînd un gîn
rostit cu glas tare. „Bine î gîndii eu. Mă las păgubaş şl
data asta". Aşa că mersei mai departe cu Biddy, privind
tăcere la ochii ei plecaţi.
N-am aflat încă amănunte despre moartea soră-r
Biddy.
Nu prea sînt multe, sărmana de ea. De patru zile ilj
simţea prost, deşi în ultimul timp o dusese mai bine,
deodată, seara, la ora ceaiului, a ieşit din starea ei de
amoMJ
ţeală şi a spus limpede de tot: „Joe". Deoarece de mult
nU
mai scosese nici o vorbă, am dat fuga în fierărie, ca să-
1 dinu îl
pe domnul Gargery, Ea îmi făcu semn ca dînsul să se
;
chiar alături şi că vrea ca eu să-i pun braţele în jurul
gîtuln
lui Aşa că i-am aşezat braţele pe gîtul domnului Garge
ea şi-a lăsat capul pe umărul lui, foarte mulţumită şi "(jucur
A mai spus din nou „Joe", apoi o dată „iertare" şi o
„Pip". Şi nu şi-a mai ridicat capul de acolo, şi o oră
tîrziu, am culcat-o în pat, fiindcă am văzut că o ic
Dumnezeu.

270
 Hiddy plîngea; scăldate In lumina apusului, uliţa şi ste-
are începuseră să răsară îmi apăreau şi mie ca acoperita
■;iţă.
Şi nu s-a descoperit nimic, Biddy ?
Nimic.
Ştii ce s-a întîmplat cu Orlick ?
i— După culoarea hainelor lui, aş zice că lucrează la
A Va să zică, l-ai văzut ? De ce te uiţi la copacul acela
II de pe uliţă ? ,
•— L-am văzut acolo în noaptea cînd a murit ea.
— Şi asta n-a fost ultima oară cînd 1-aî văzut, nu-1 aşa,
Bkltly ?
—• Nu. L-am văzut tot acolo, adineauri, de cînd ne plim-Ifo noi.
Nu foloseşte la nimic, spuse Biddy, punîndu-şi mîna rutul
meu, fiindcă eram gata să fug în uliţă. Ştii doar că II te-aş
minţi; n-a stat acolo nici măcar o clipă, şi a şl ii
la mi se răsculă cînd auzii că tîlharul acela o mai tu mu
« ş t e şi eram tare îndîrjit împotriva lui. I-am spus toate ltrn lui
Biddy şi i-am mai spus că aş cheltui oricîţi bani şi <>stcni
oricît de mult ca să-1 pot scoate din ţinut. Încetul rolul, ea mă
potoli, spunîndu-mi cît mă iubea Joe, care f | m ■ ptmgea
niciodată de nimic, ci îşi făcea datoria în felul) lui i i . ut., cu
braţele încordate şi cu inima liniştită. De mine ui nici o
vorbă; de altfel, nici nu era nevoie, ştiam ^^H| voia să
spună.
Al dreptate, nici nu poţi să-1 lauzi atît cît se cuvine, , şi
să ştii, Biddy, că o să vorbim mereu-tle lucrurila i i
il i m i t a acum o să vin des pe la voi. Doar n-o să-1 las I u l
Joe singur ! ly nu rosti nici o vorbă. Biddy, tu n-auzi ce
spun eu? Ba da, domnule Pip.
i să nu mai vorbim de faptul că-mi spui domnule
■■ mi pare de prost-gust, ce părere ai?
părere am? întrebă Biddy, sfioasă. Biddy, spusei eu,
cu un glas apăsat, dar plin de virl, vremi să ştiu ce părere
ai cu privire la cele ce ţi-am spus. l i cele ce mi-ai spus ?
i mfl lngîna, răspunsei eu. Pe vremuri, nu îngînaî,

271
 — Pe vremuri ! spuse Biddy. O, domnule Pip !
muri !
Bine ! M-am gîndit că n-aş face rău să mă las păgybf
şi de acest subiect. După ce mai ocolirăm o dată în tăceri
dina, mă întorsei la poziţia strategică dinainte
— Biddy, spusei eu, am făcut o afirmaţie cu privii
faptul că voi veni pe aici mai des, ca să-1 văd pe Joe, pa
tu ai primit-o cu o tăcere supărătoare. Fii bună, Bimly. <
spune-mi, de ce ?
Eşti toarte sigur că vet veni să-1 vezi des ? în I
Biddy, oprindu-se pe poteca îngustă a grădinii şi
privint. 1
în lumina stelelor cu ochii ei curaţi şi cinstiţi.
O, Doamne, făcui eu, căci, spre deznădejdea me.
simţeam silit să las totul baltă. Zău că asta-i o
latură ui
firii omeneşti! Te rog,- Biddy, să nu mai spui
nimic,
foarte supărat.
Pentru acest motiv foarte puternic, am ţinut-o pe 1 la
distanţă în timpul mesei de seară, şi cînd am urcat în o mea,
i-am spus noapte bună cu atîta semeţie cîtă sufletul
nemulţumit socotea că se potriveşte cu înmormîntarea
celelalte întîmplări ale zilei. Şi de cîte ori mă trezeam noaj
adică la fiecare sfert de oră, mă gîndeam la neplăcerea
nedreptatea pe.care mi le făcuse Biddy.
Trebuia să plec a doua zi în zori. Am ieşit din casă de-
dimineaţă şi m-am dus să mă uit pe furiş în fierărie,
ferestruica de lemn. Am stat acolo cîteva minute, uitând
la Joe care se şi apucase de lucru, cu faţa plină de pui
sănătate ; părea învăluit în acea lumină lăuntrică care
să strălucească pe chipul lui toată viaţa.
—- Rămîi sănătos, dragă Joe. Nu, nu-ţi şterge mîna, peM
tru numele lui Dumnezeu, dâ-mi-o aşa neagră cum e !
intorc curînd, o să vin des pe aici.
— Niciodată n-o să fie prea curînd, domnule, spus*
şi niciodată prea des, Pip.
Biddy mă aştepta în uşa bucătăriei cu o cană de
proaspăt şi o coajă de pîine.
Biddy, i-am spus eu în clipa despărţirii, cînd
întins mîna, nu sînt supărat, dar sînt jignit.
Nu, să nu fii jignit, se apără ea cu gravitate f las
pe mine să fiu jignită dacă n-am fost destul de
marinip

272
 Şi din nou, în timp ce mă îndepărtam de casă, negura se
ridice. Dacă ea mi-a dezvăluit, cumva, aşa cum bănuiese că
nu | dozvăluit, cum că nu mă voi întoarce şi că Biddy avea
dreptate, tot ce pot spune este că aşa s-a întîmplat.

CA PITOLUL 36

Herbert şi cu mine ne împotmoleam din ce în ce mai râu,

latoriile noastre creşteau, deşi ne uitam mereu cum stăm
.icerile, lăsam nenumărate margini şi făceam tot soiul de
[\\ perfecte ; şi timpul trecea, aşa cum trece de obicei,
i II MI eram major, aşa cum prezisese Herbert că se va întîmpla,
să-mi dau măcar seama de ceea ce se petrecuse cu mine.
Herbert îşi sărbătorise majoratul cu opt luni înaintea mea.
rece nu se alesese cu nimic altceva în afară de majorat,
oveniment nu stîrni vîlvă nici măcar la „Barnard's Inn".
i .işteptam, plini de speranţe, cea de a douăzeci şi una
rsare a mea, şi amîndoi făceam nenumărate planuri, căci
eam că custodele meu nu va avea încotro şi va spyne ceva
h i irîlor cu acest prilej.
Avusesem grijă ca cei de la „Little Britain" să ştie cînd
II i.i mea. în ajun primisem un bilet oficial de la Wemmick,
I.... cure acesta mă înştiinţa că domnul Jaggers ar fi bucuros
|' i u.i vadă la orele 5, în după-amiaza fericitei zile. Toate a-
i ne convinseră că trebuie să se întîmple ceva impor ţi
a doua zi, cînd îmi făcui apariţia în biroul custodelui ca
un adevărat model de punctualitate, inima mi se strînse i
ţ
In biroul din faţă, Wemmick mă felicită şi îşi scărpina,
• t» Sntîmplare, nasul cu o hîrtie de mătase împăturită,
ml plăcea foarte mult. Dar nu pomeni nimic de hîrtîa
i -mi făcu semn cu capul să intru în odaia administra-
pulul averii mele. Era în luna noiembrie, şi domnul Jaggers
i în faţa focului, sprijinindu-şi spatele de cămin, şi cu
tnlla ascunse sub coada jiletcii.
El, Pip, spuse el. Astăzi trebuie să-ţ* spun „domnule
Felicitări, domnule Pip!
Ne-am strîns mîna — el strîngea totdeauna mîinile
ie scurt — şi eu i-am mulţumit.
Iii loc, domnule Pip, spuse custodele meu.

273
 Eu mă aşezai, şi el rămase în picioare, cu fruntea apleca 1.1
înspre ghete; mâ simţeam stingherit ca în vremea aceea <la
demult, cînd fusesem aşezat pe o piatră de mormînt. Cele doua
busturi nesuferite de pe raft nu erau departe de el şi priveau
ca doi bătrîni damblagii care se osteneau să ia parte la con-
versaţie.
Şi acum, tinere, începu custodele meu, ca şi cum aş fi
fost martor într-un proces, vreau să-ţi spun o vorbă sau
două.
Vă rog, domnule Jaggers.
Cît crezi că te costă viaţa pe care o duci ? spuse dom
nul Jaggers, aplecîndu-se ca să privească podeaua şi apoi
lă-
sîndu-şi capul pe spate ca să privească tavanul.
Cît mă costă ?
Cît ? repetă domnul Jaggers, tot cu ochii în tavan. Cît ?
Apoi se uită de jur-împrejurul odăii, îşi scoase batista
din
buzunar şi se opri cu ea în mînă, la mijlocul drumului
spre
nas.
Făcusem atîtea bilanţuri, încît înlăturasem din mintea
mea orice noţiune pe care o avusesem vreodată cu privire la
cheltuielile mele. Spre marea mea dezamăgire, am mărturisit
că nu mă simt în stare să răspund la întrebarea lui. Acest
răspuns părea să fie pe placul domnului Jaggers, care spuse t
Mi-am* închipuit eu ! şi şi suflă mulţumit nasul. Acum.
eu te-am întrebat pe dumneata ce am avut de întrebat,
dragul
meu, spuse domnul Jaggers. Ai ceva să mă întrebi pe
minf 1 ?
Desigur, ar fi o mare uşurare pentru mine să vă pun
cîteva întrebări, dar nu uit opreliştea pe care mi-aţi
impus-o.
Pune-mi e întrebare, spuse domnul Jaggers.
Oare voi afla astăzi cine este binefăcătorul meu ?
Nu, Pune altă întrebare.
Oare voi afla în curînd taina aceasta ?
— Lasă întrebarea asta pentru un moment şi pune-mi alta.
Mă uitai în jurul meu, dar nu vedeam nici o scăpare de
la întrebarea :
— Am ceva de primit, domnule Jaggers ?
La aceste cuvinte, domnul Jaggers spuse triumfător :
— Ştiam eu că o să ajungem aici ! şi-i strigă lui Wem
mick să-i dea bucăţica de hîrtie.
• *
Wemmick apăru, îi întinse hîrtia şi dispăru.
— Şi acum, domnule Pip, spuse domnul Jaggers, ascul-
tă-mă, te rog. Ai scos bani din belşug de aici ; numele duml-
tale figurează destul de des în registrul lui Wemmick ; şi fără
îndoială că ai datorii.

274
 Mi-e teamă că trebuie să răspund da, domnule Jaggers.'
Ştii prea bine că trebuie să răspunzi da, nu-i aşa 1
«puse domnul "Daggers.
Da.
Nu te întreb cîţi bani datorezi, pentru că nu ştii, şi
Bttltr dacă ai ştii, nu mi-ai spune; mi-ai spune mai
puţin.
I i i . da, dragul meu ! strigă domnul Jaggers, făcîndu-mi
semn
M ' Icgetul arătător ca să mă oprească, fiindcă eu aveam
de
|înd să protestez. Desigur, crezi că n-ai face aşa, dar
aşa ai
Tact. Scuză-mă, dar eu ştiu mai bine decît dumneata.
Acum
Iu bucăţica asta de hîrtie. Ai luat-o ? Foarte bine.
Despătu
rit o-o şi spune-mi ce vezi.
x — O hîrtie de cinci sute de livre, spusei eu.
Da, o hîrtie de cinci sute de livre, repetă domnul Jag-
|tr». O sumă frumuşică, după părerea mea*. Nu crezi ?
Cum aş putea crede altfel ?
A ! Dar răspunde-mi, te rog, la întrebare, spuse dom
nul Jaggers.
Desigur/
— Desigur că o socoteşti o sumă frumuşică. Ei bine. Pip,
Bi'enstă sumă frumuşică e a dumitale Este un dar de ziua ta,
• ca o dovadă a speranţelor care te aşteaptă. Suma aceasta tre-
c-o cheltuieşti într-un an, şi nu mai mult, pînă ce apare
autorul tuturor binefacerilor de care te-ai bucurat pînă acum.
Adlcâ n-ai să iei asupra dumitale toate chestiunile băneşti
care te privesc, ci vei scoate de la Wemmick cîte o sută şi
ilouâzeci de livre trimestrial, pînă cînd vei intra în legătură
•vorul acestor daruri, şi nu cu agentul lui. După cum ţi-am
«ji altădată, eu nu sînt decît un agent. Execut instrucţiu-
pe care le capăt şi sînt plătit pentru aceasta. Cred că in-
Itrucţiunile acestea sînt greşite, dar nu sînt plătit pentru a-mi
iln părerea cu privire la valoarea lor.
Tocmai începeam să-mi exprim recunoştinţa faţă de mă-
ula binefăcătorului meu, cînd domnul ffaggers mă oprii
— Pip, spuse el rece, nu sînt plătit pentru a transmite
utele tale ! apoi îşi strînse cozile jachetei, aşa cum în-
• In Lise şi convorbirea, şi se uită încruntat la ghetele lui, ca
|l cum le-ar fi bănuit că plănuiesc ceva împotriva lui.
După cîteva clipe de tăcere, am îndrăznit să-i spun :
— V-am pus adineauri o întrebare pe care aţi dorit s-o
■nilii pontru mai tîrziu. Sper că nu fao nici un rău dacă © mai
o dată...
— Ce întrebare ? spuse eL

273
 Aş fi putut să-mi închipui dinainte că el n-o să mă scoatS
niciodată din încurcătură ; dar nu-mi plăeea să mai formulez
o dată întrebarea ca şi cum ar fi fost una noua".
E cu putinţă, întrebai eu, după cîteva clipe da şovă
ială, ca binefăcătorul meu, autorul tuturor binefacerilor
des
pre care aţi vorbit şi dumneavoastră, domnule Jaggers,
să
vină... aci mă oprii, din sfială.
Să vină unde ? întrebă domnul Jaggers. Asta nu-i
întrebare, ştii bine.
Să vină în curînd la Londra ? întregii eu, ostenindu-mă
să dau gîndurilor mele o formă cît mai precisă. Sau să
mă
cheme pe mine undeva ?
Acum ascultă ce-ţi spun, răspunse domnul Juggers,
ţintuindu-mă pentru prima dată cu ochii lui adînciţi în
orbite ;
trebuie să-ţi amintesc de seara în care ne-am întîlnit
pentru
prima oară în satul tău. Ce ţi-am spus atunci, Pip ?
Mi-aţi spus că s-ar putea să treacă mulţi ani pînă cînd
persoana aceea se va dezvălui.
— Chiar aşa, spuse domnul Jaggers, ăsta-i răspunsul meu.
In timp ce ne uitam unul în ochii celuilalt, eu simţeam
că ard de dorinţa de a afla ceva de la el. Şi pe măsură cş
simţeam ca vede cum mă aprind, îmi dădeam seama că va fi
mai greu ca oricînd să-1 pot face să-mi spună ceva.
— Credeţi că, într-adevăr, s-ar putea să treacă ani pînă
atunci, domnule Jaggers ?
Domnul Jaggers clătină din cap nu ca şi cum ar fi răs -
puns negativ la întrebarea mea, ci ca şi cum ar fi răspuns
negativ ideii că îl pot face să-mi răspundă, şi cînd privirea
mea' se izbi de cele două busturi cu feţele strîmbe, mi se păru
că atenţia lor ajunsese la culme şi că aveau amîndol de gînd
să strănute.
/ — Hai ! spuse domnul Jaggers. încălzindu-şi coapsele cu
podul palmelor lui calde. Să fiu sincer cu tine, amice Pip.
Asta-i o întrebare p& care n-ar fi trebuit s-o pui Ai să înţelegi
mai bine cînd am să-ţi spun eâ e o întrebare care mâ poate
compromite pe mine. Hai ! să merg mai departe şi să ţi spun
eu ceva. «
Se aplecase atît de tare ea să se încrunte la ghete, incit,
în timpul pauzei care urmă, izbuti să-şi frece pulpele <u
mîinile.
— Cînd persoana aceea se va dăzvălui, spuse domnul
ffaggers îndreptîndu-se, tu şi cu ea yă veţi înţelege împreună
asupra chestiunilor care vă privesc. Atunci rolul meu în a-

276
 Lă poveste va înceta, se va sfîrşi, şi nu voi mai avea ne-
să ştiu nimio despre toate acestea. Asta-i tot ce aveam
Ne uitarăm unul la altul pînă cînd eu îmi Aplecai gîndito?
rile spre podea. Din această convorbire înţelesei că, din
,.tie ce motive sau fără nici un motiv, domnişoara Havis-
nu-1 încredinţase lui Jaggers că mă sortise Estellei, că el
11 lua aceasta în nume de rău şi că se simţea jignit, sau că
era împotriva acestui plan şi nu voia să aibă de-a facă
.omenea lucruri. Cînd îmi ridicai ochii, văzui că domnul
îs tnă măsurase tot timpul cu o privire şireată şi că se
uita încă la mine.
— Dacă asta e tot ce aveţi de spus, domnule Jaggers,
nai eu, nici eu nu mai am nimio de spus.
VA făcu semn de încuviinţare cu capul, scoase din buzu-
casornicul cel temut de pungaşi şi mă întrebă unde aveam
uid să iau masa. îi răspunsei că acasă,- cu Herbert. Ca 6
ire firească a cuvintelor lui, îl întrebai dacă vrea să na
cinstea de a veni la noi, şi el primi numaidecît invitaţia,
irui foarte mult să vină împreună cu mine, ca să nu
imp să fac pregătiri speciale pentru el, dar mai întîi■ tre-
Nă scrie una sau două scrisori şi, nu mai încăpea îndoială,
spele pe mîini. Aşa încît eu i-am spus că mă duc pînă la
M i n t i i din faţă ca să vorbesc ceva cu Wemmick.
Adevărul este că, în clipa cînd cele cinci sute de livra
■ieră în buzunarul meu, îmi trecuse prin minte un gînd,
m\ dăduse tîrcoale de multe ori şi altă dată, anume că
unicii era omul potrivit cu care să mă sfătuiesc tocmai în
.1111.1 cu acel gînd.
Acesta tocmai. încuiase casa de bani şi se pregătea să plece
VVnlworth. Se ridicase de la pupitru, aşezase cele două
i' < soioase de birou alături de siingătoarele de lumînări,
\p9 un raft de lîngă uşă, scormonise focul, îşi pregătea pălăria
Honul şl acum se bătea peste piept cu cheia casei de bani,
P« «I rum ar fi făcut un exerciţiu de gimnastică, ca să se des-
după orele de serviciu.
— Domnule Wemmick, spusei eu, vreau să-ţi cer părerea,
i' >' vi vin în ajutorul unui prieten.
W'iminick îşi strînse cutia de scrisori şi clătină din cap,
I M ţi cum părerea sa ar fi fost neputincioasă în faţa unei astfel
iii ii iMrlunl fatale.
Anst prieten, urmai eu, vrea să se introducă în lumea
il.i. dar -n-are bani, şi începutul e tare greu şi-1 des-

277
curajează. Şi-acum vreau să-1 ajut într-un fel sau altul, ca el
Bă poată trece cu bine acest hop.
Cu bani gheaţă ? întrebă Wemmick, şi- glasul îi era
mai uscat decît rumeguşul de lemn.
Cu ceva bani gheaţă, răspunsei eu, căci amintirea ne
plăcută a unor hîrtii care fuseseră pe vremuri bine
împătu
rite, la noi acasă, îmi fulgeră prin minte ; cu ceva bani
gheaţă
şi poate, cu ceva care ar putea anticipa oarecum marile
mele
speranţe.
Domnule Pip, spuse Wemmick, mi-ar plăcea să număr
pe degete împreună cu dumneata toate podurile din
Londra,
care sînt la fel de înalte ca şi Chelsea Reach 1. Să vedem ;
mai
întîi, Podul Londrei 2, unu ; Southwark 3, două ; Blackfriars
*,
trei ; Waterloo 5, patru ; Westminster 6, cinci ;
Vauxhall7,
şase : însemnase fiecare pod cu capătul cheii pe palmă.
Poţi
alege din şase poduri, după cum vezi.
Nu înţeleg, spusei eu.
Alege-ţi podul, domnule Pip, îmi răspunse Wemmicft,
plimbă-te pe podul acela, şi cînd ajungi în dreptul arcului
din
mijloc, azvîrle-ţi banii în Tamisa şi, cel puţin, ştii care-i
sfîr-
şitul lor ! Dacă însă ajuţi cu banii ăştia un prieten, poţi
să
ştii şi atunci care-i sfîrşitul lor, dar e un sfîrşit mai
puţin
folositor şi plăcut.
Aş fi putut să arunc un ziar întreg în gura lui după cu-
vintele acestea, atît o deschisese de mare.
Asta mă descurajează foarte mult. spusei eu.
Asta am şi vrut, spuse Wemmick.
Atunci, părerea dumitale este, întrebai eu puţin cam
indignat, că un om nu trebuie niciodată...
...să-şi investească averea mobiliară în prieteni ? com
pletă Wemmick. Sigur că nu trebuie ! Doar dacă vrea
să
scape de prietenul acela, şi atunci se pune întrebarea,
cîtă
avere mobiliară merită să pui la bătaie ca să scapi de
el ?
Şi asta este părerea dumitale bine chibzuită, domnul*
Wemmick ? întrebai eu.
, — Aceasta este părerea mea în acest birou, răspunse el,
— A ! făcui eu, stăruind, căci mi se părea că văd o por
tiţă de scăpare. Dar tot asta ar fi părerea dumitale şi la Wal-
worth ?
1
Malurile Tamisei la Chelsea, suburbie a Londrei, care ating aci o ln*l«
ţime mai mare decît In alte puncte. •
—i Poduri londoneze peste Tamisa.

278
 i— Domnule Pip, spuse el cu gravitate, Walworth e |l
biroul e cu totul altceva. Aşa cum bătrînul e un om, şi
domnul Jaggers e cu totul alt om. Nu trebuie să-i încurcăm.
Părerile mele de la Walworth pot fi aflate la Walworth; în
acest birou nu se pot afla decît părerile mele oficiale.
Foarte bine, spusei eu uşurat. Atunci, poţi fi sigur
ci te voi căuta la Walworth !
Domnule Pip, răspunse el, vei fi binevenit în calitate
do persoană particulară.
Această convorbire avusese loo în şoaptă, căci ştiam că
Urechile custodelui meu sînt cele mai ascuţite dintre cele mai
•«cuţite. Şi cînd apăru în uşă, ştergîndu-şi mîinile cu prosopul,
\Wmmick îşi puse paltonul şi stinse luminările. Apoi ieşirăm,
trei în stradă şi, chiar de la uşă, Wemmick o apucă pa
lui, iar domnul Jaggers şi cu mine o pornirăm pe al

In seara aceea nu m-am putut împiedica să doresc în

IIprtate rînduri ca domnul Jaggers să aibă şi el. un bătrîn în
< lei rard Street sau o puşcă, sau, în fine, ceva sau pe
cineva ■ ur s;"i i mai descreţească fruntea. E un gînd
foartfjuneplăcut btntru cea de a douăzeci şi una aniversare
a naşterii tale |l ii dai seama că nu prea merită să fii
major într-o lume n ii t <!e prevăzătoare şi de bănuitoare cum
era aceea pe care o reprezenta domnul Jaggers. Acesta era de
o mie de ori mai Muc Informat şi mai iscusit decît
Wemmick. dar eu m-aş fi PUCUrat de 6 mie de ori mai mult
să-1 am pe Wemmick Ia Itianfi. Nu eram singurul pe care
domnul Jaggers îl întristase,
ilupă plecarea lui. Herbert îmi spuse despre el însuşi, cu
Pchll aţintiţi la foc, că făcuse pesemne vreo tîlhărie, ale cărei
Minte le uitase, atît se simţea de abătut şi de vinovat.

CA PITOL U t 37

Deoarece socoteam duminica drept ziua cea mai potrivită

ni a afla părerile pe care domnul Wemmick le avea la
orth, mi-arn închinat duminica următoare unui pelerinaj
itel. Cînd ajunsei în faţa zidurilor, steagul fîlfîia şi podul
Idlcat. Fără a mă lăsa înfricoşat de aceste semne de ne-
■ Icre şl împotrivire, am sunat la poartă şi am fost lăsat
i l r u In chip foarte paşnio de către bătrîn. t

279
 — Fiul meu, spuse bătrînul, după ce fixă podul, s-a gli
eă s-ar putea să pici astăzi şi a lăsat vorbă că se întoarce la
curînd din plimbarea lui de după-amiază. Ştii, fiul meu, f .ot
ce face, face cu program.
Ii făcui bătrînului un semn cu capul, aşa cum ar fi L şi
Wemmick, apoi intrarăm în casă şi ne aşezarăm în faţa
căminului.
— L-ai cunoscut pe fiul meu la serviciu, nu-i aşa ? spi
bătrînul cu un glas ciripit, încălzindu-şi mîinile la foc Ku
dădui din cap. A ! am auzit că fiul meu se pricepe gro/av
la afaceri ! Dădui vîrtos din eap. Da, aşa mi s-a spus ; se
ocupă cu treburi legale. Am dat iarăşi vîrtos din cap. Ceea
ce e de mirare, spuse bătrînul, fiindcă fiul meu, n-a învăţat
dreptul, ci dogăria.
Eram- curios să aflu ce ştia bătrînul despre faima domnu-
lui Jaggers, aşa că urlai numele acestuia în urechea lui. Ei
mă puse în încurcătură, căci începu să rîdă cu poftă, şi ml
răspunse foarte vesel : „Nu, sigur că nu, ai dreptate". Şi n
pînă azi habar n-am ce voia să spună sau ce glumă cred
că făcusem,
Deoarece nu puteam să stau în faţa lui, dînd tot timpul
din cap, fără a încerca să-1 interesez cu nimic, îl întrebai,
urlînd, dacă vocaţia lui fusese dogăria. Şi fiindcă zbierai de
cîteva ori cuvîntul acesta, făcînd şi gestul de a bate ceva
pentru a-1 face pe bătrîn să priceapă, izbutii în cele din urmii
să mă fac înţeles.
— Nu, spuse bâtrînul; angrosist, angrosist. Mai înlîi,
dincolo ; părea că arată coşul căminului, dar cred că se gini
la Liverpool ; pe urmă, aici, la Londra. Dar fiindcă am ' i n
beteşug, ştii, domnule, sînt cam tare de ureche...
Tot cu ajutorul pantomimei, exprimai mirarea mea
seamăn.
— Da, cam tare de ureche; când a dat beteşugul ă:
peste mine, fiul meu s-a apucat de chestiuni legale, m-a li
în sarcina lui şi, încetul cu încetul, şi-a clădit proprietai
asta elegantă şi frumoasă. Dar să ne întoarcem la ce spun:
adineauri, urmă bătrînul rîzînd din nou cu poftă, părerea m
e nu, sigur că nu, ai dreptate !
Tocmai mă întrebăm cu modestie dacă, în ciuda iscusii
mele, aş fi Izbutit să-1 amuz măcar pe jumătate cît izbuti s
prin această glumă închipuită, cînd, deodată, tresării din pri-
cina unui pocnet ce se auzi în perete, lîngă cămin, şi d
pricina unui căpăcel fantomatic pe care-1 văzui deschizîndu wi

280
i po care era scris „John". Bătrînul strico trhţ'vtfâtor, lîrmî-»
imlu-mi privirea :
:
■
— S-a întors fiul meu ! şi amîndoi ieşirăm la pod. 'j
Merita orieît să-1 vezi pe Wemmick fluturîndu-şi mîna în
l u p de salut din cealaltă parte a şanţului, cînd ar fi fost foarte
Bă ne strîngem mîinile deasupra acestuia. Bătrînul era
111 do încîntat să mînuiască podul, încît nu Încercai să-1 ajut,
I iişteptai liniştit pînă ce Wemmick trecu de partea cealaltă
* mă prezentă unei domnişoare Skiffins, care îl întovărăşea.
Domnişoara Skiffins părea făcută din lemn şi, ca şi înso-
Ilorul ei, îţi amintea de serviciul poştal. Trebuia să fi fost
i doi sau trei ani mai tînără decît Wemmick şi ml se păru
ca poseda ceva avere portativă. Croiala rochiei ei de la
i i i sus, şi la spate, şi în faţă o făcea să semene cu- i m
de copil; şi, după părerea mea, avea o rochie puţin sam
portocalie şi nişte mănuşi de un verde prea ţipător. Dar
0 fată bună şi se purta respectuos eu bătrînul. Nu-ml
mult ca să înţeleg că venea des pe la castel; căci, după
■ Intrarăm şi eu îl felicitai pe Wemmick pentru felul atît de
ios în care îi vestea bătrînului sosirea lui, el mă rugă
uit puţin în cealaltă parte a căminului şi se făcu nevăzut.
numaidecît un alt pocnet şi văzui deschizîndu-se o altă
pe eare era scris „domnişoara Skiffins", apoi căpăcelul
II „domnişoara Skifins" se închise, şi cel cu „John" se des-
, iar după aceea căpăcelele cu „John" şi „domnişoara
)$" se deschiseră împreună şi, în cele din urmă, se în-
1 împreună. Cînd Wemmick se întoarse de la jucăriile
ilce, îi mărturisii admiraţia cu care priveam aceste Iu-
,;i el spuse :
— Ştii, sînt plăcute şi folositoare pentru bătrîn. Şi, zău,
9 să-ţi spun că, din toţi oamenii care trec prin poarta
.1, numai bătrînul, domnişoara Skiffins şi cu mine cu-
•rn secretul acestor minere.
•— Domnul Wemmick le-a făcut, adăugă domnişoara Sk\l-
•«a făcut cu mîna lui, şi ideea a fost tot a lui.
timp ce domnişoara Skiffins îşi scotea boneta (rrsă-
zl nu şi le-a scos toată seara, fiindcă se aflau mu-
■H U masă), Wemmick mă pofti să fas o plimbare de jur-
Itipi. ]iiml proprietăţii, ca să văd cum arată insula în timpul
Iiipuindu-mi că făcea asta pentru a-mi da ocazia să
■U pfireren Iui din Walworth, mă folosii de prilej de îndaîă
irlm din castel. i

28!
 După ce m-am gîndit bine, am atacat subiectul, ea şi cum
pînă atunci n-aş fi pomenit niciodată despre aşa ceva. I-ara
spus lui Wemmick că sînt îngrijorat cu privire la Herbert
Pocket şi i-am vorbit de prima noastră întîlnire şi de lupta
din grădină. Am aruncat o privire asupra familiei lui Herbert,
asupra firii lui şi am stăruit asupra faptului că n-avea alt»
mijloace de trai decît cele pe care i le putea oferi tatăl lui j
şi acelea erau nesigure şi la voia întîmplării. Am vorbit de
foloasele cu care mă alesesem eu din tovărăşia lui şi de ne-
ştiinţa şi grosolănia mea de pe vremuri şi i-am mărturisit
teama de a nu-î răsplăti suficient de bine pe bietul băiat,
temerea că el s-ar fi descurcat mai bine fără mine şi fără spe-
ranţele mele. Fără să pomenesc de domnişoara Havisham, am
pomenit totuşi de faptul că poate i-am făcut concurenţă lui
Herbert în planurile lui şi am vorbit despre sufletul lui mări-
nimos, care era deasupra oricărei neîncrederi sau răzbunări,
a oricărui plan josnic. De aceea (i-am spus eu lui Wemmick)
şi pentru că era prietenul meu şi ţineam foarte mult la el,
voiam ca norocul meu să arunce o rază de lumină şi asupra
iui ; iată de ce aşteptam un sfat de la experienţa şi cunoştin-
ţele lui cu privire la oameni şi afaceri, ca să mă lămuresc şl
să aflu cum să-i asigur lui Herbert un venit, sâ zicem de o
sută de livre pe an, pentru ca să nu i se spulbere speranţei»
şi să nu se amărască prea tare ; de asemenea, aşteptam un
sfat ca sâ ştiu cum aş putea, cu timpul, să-i fac rost de o mica
afacere. Prin urmare, l-am rugat pe Wemmick să înţeleagă că
ajutorul meu trebuie dat fără ca Herbert să ştie sau să bă-
nuiască ceva şi i-am spus că nu aveam pe nimeni altul pe
lume cu care aş fi putut să mă sfătuiesc. Am încheiat punîn-
du-mi mîna pe umărul lui şi spunînd :
— Nu mă pot împiedica de a avea încredere în dumneata,
pentru că m-ai adus aici.
Wemmick tăcu cîteva clipe şi apoi păru a tresări şi spuse i
Să ştii, domnule Pip, trebuie să-ţi spun că~i ceva ni
naibii de frumos din partea dumitale !
Atunci, ai să-mi ajuţi să mă port frumos? adăugai eu.
Asta nu-i treaba mea, răspunse Wemmick, clătinînd
din cap.
Dar nici ăsta nu e pentru dumneata un loc pentru
treburi.
Da, răspunse el, ai adus-o bine din condei. Domnule
Pip, am să-mi pun căpăţîna la lucru şi cred că ceea ce
doreşii
dumneata se poate face încetul cu încetul. Fratele lui
Skiffini

282
• OOntftbil şi agent. Am să-1 caut şî o să ne ocupăm
Împreuna ii ■ hestiunea dumitale.
îţi mulţumeso de mii de ori.
Dimpotrivă, spusa el. Eu îţi mulţumeso dumitale,
fiindcă,
dtşl ne aflăm acum în calitate de persoane strict
particulare,
i pot spune că mai atîrnă încă pe aici pînze de păianjeni
Newgate, şi vorbele dumitale le mătură pe toate, l >upă
ce am mai vorbit puţin despre acelaşi lucru, ne-am la
castel, unde 0 găsirăm pe domnişoara Skiffins pre-
itlnd ceaiul. Sarcina de răspundere de a prăji pîinea fu
dată 11 mului, şi el o îndeplini cu atîta avînt, îneît mi se
păru că u primejdie de a-şi arde ochii. Ceea ce
pregăteam noi nu era un ceai numai cu numele, ci o
realitate vie. 1 nu! înălţă o grămadă atît de mare
de pîine prăjtă unsă
........nt, îneît nici nu-1 mai vedeam din spatele pîmii,
care
n< i 1 (11,-1 1 ie un suport de fier prins de o vergea a
căminului 3
'înnişoara Skiffins puse la fiert atîta apă pentru ceai,
jtv ii piuă şi porcul, din spatele casei, se tulbură şi îşi
exprimă
1I1 nenumărate ori dorinţa de a lua şi el parte la
petrecere.
igul fu coborît şi bubuitura de puşcă răspunse la.mo-
1 1 I potrivit, iar eu mă simţeam atît de izolat de restul
V v iirlli-ului, ca şi cum şanţul ar fi avut treizeci de
picioare
tot atîtea picioare în adîncime. Nimic nu mai tulbura
islelului în afară de căpăcelele cu „John" şi „domni-
Hlro Skiffins", care se desdiideau din cînd în cînd,
căci
In i l c uşiţe sufereau de anumite spasme, care mă
făceau să
Imt la largul meu, pînă ce m-am obişnuit cu ele Din
felu nu Indic în care se mişca domnişoara Skiffins, am
ghicit
care duminică seară făcea ceai la castel ; şi mai bă-
1 broşa clasică pe care o purta şi care înfăţişa profilul
■jtl fi mi 1 < i m neplăcute la vedere, cu un nas foarte
drept
l i i n . i nouă ca fond, era un obiect ce reprezenta o avere
por-
Iflrult de Wemmick.
m to'ată pîinea prăjită, băurăm ceai din belşug şi
plflcere sâ vezi cit de bine ne încălzisem şi ce unsuroşi
■ ţ i i după aceea. Mai ales bătrînul ar fi putut să treacă
ui inspectat al unui trib sălbatic, care tocmai fusese
După o scurtă odihnă, domnişoara Skiffins spălă vesela
^■t funeae folosită la ceai cu mişcări glumeţe şi
nobile, da
■ 1 « l i t r u a nu compromite pe nici unul dintre n®i; a-
11 1 lipta fetiţei, care se părea că îşi petrecea după-
><el de duminică în sînul familiei. Apoi, domnişoara
283
Skiffins îşi puse din nou mănuşile şi ne aşezarăm cu toţii In
Jurul focului, iar Wemmick spuse :
— Ei, moşule,. acum citeşte-ne ziarul.
In timp ce bătrînul îşi căuta ochelarii, Wemmick mă
muri că aşa era obiceiul şi că bătrînul se bucura mult cîn-J
citea ştirile cu glas tare.
Nu că m-aş scuza, dar n-are parte de prea multe bu
curii, spuse Wemmick. Aşa-i, moşule ?
Ai dreptate, John, ai dreptate! răspunse bătrînul,
văzînd că i se adresează cineva.
Doar să faci din cînd în cînd semn cu capul, cînd rit!
ochii de pe ziar, spuse Wemmick, şi-o să fie fericit ca un
rege,
Te ascultăm, moşule.
— Foarte bine, foarte bine, John, făcu bătrînul vesel.
Era atît de preocupat şi de voios. încît era o plăcere
vezi.
Felul cum citea bătrînul îmi amintea de şcoala pe cart o
ţinea mătuşa domnului Wopsle, avînd faţă de aceasta un
amănunt mai plăcut, acela că vocea părea să vină printr-4
gaură de cheie. Deoarece bătrînul voia să aibă lumînările 1 el şi
era mereu gata să dea peste ele fie cu capul, fie cu ziarul, trebuia
supravegheat cu tot atîta luare-aminte ca şi o fabrlc/i de
pulbere. Dar Wemmick era neobosit şi foarte drăguţ tn felul
cum îl observa, iar bătrînul citea mai departe, fără să-ţiî dea
seama de cîte'ori fusese salvat. Ori de cîte ori se ui tu la
noi, ne arătam cu toţii interesaţi şi foarte uimiţi şi dădea din
cap pînă cînd se apuca din nou de citit.
Deoarece Wemmick şi domnişoara Skiffins stăteau unv |
îngă altul, iar eu stăteam într-un colţ întunecos, observai
âlurigire înceată şi tiptilă a gurii lui Wemmick, care corei
pundea cu faptul că în acelaşi timp îşi furişa încet şi pe n«
simţite braţul în jurul taliei domnişoarei Skiffins. Cu timpi
vedeam că mîna lui apare în cealaltă parte a domni
Skiffins, dar în clipa aceea ea îl oprea scurt cu mănuşa
Verde şi îi desprindea mîna ca şi cum ar fi fost un articol rit
îmbrăcăminte, punînd-o cu hotărîre pe masă, în faţa ei. 1.1-1
hlştea cu care domnişoara Skiffins făcea aceste mişcări e din
lucrurile cele mai curioase pe care le-ara văzut vre |i, dacă
aş fi putut să-mi închipui că aceste mişcări se i pâu cu
starea de neştire, aş fi crezut că domnişoara Skillin* le
îndeplineşte în chip mecanic.
Apoi, băgăm de seamă că braţul lui Wemmick dispare dfafl
nou, că se pierde încetul cu încetul în întuneric. Curînd

284
 i, gura începea să i se alungească iarăşi. După o aşteptare II
r mi se părea tulburătoare şi aproape dureroasă, vedeam mini
lui răsărind din nou în partea cealaltă a mijlocului domnişoarei
Skiffins. Ea o oprea numaidecît, cu hotărîrea unui lioxer
placid, înlătura cordonul acela de pe trupul ei şi îl punea pe
masă. Dacă socotim că masa era drumul virtuţii, sînt în-
OftptAţlt să spun că, în tot timpul cît bătrînul citea, braţul
Iul Wemmick se rătăcea din drumul virtuţii, iar domnişoara
• liIIins îl întorcea pe calea cea dreaptă.
Bătrînul citi pînă cînd începu să moţăie. Era momentul
MI id Wemmick scotea la iveală un ibricel, o tavă cu pahare
şl o sticlă neagră, cu dop de porţelan, care semăna cu un preot
foarte dolofan şi prietenos. Cu ajutorul acestor instrumente,
lunrăm cu toţii o băutură caldă ; bău şi bătrînul, care se trezi
■ i i u i i d . Domnişoara Skiffins amesteca băutura şi băgai de
•puma că ea şi Wemmick beau din acelaşi pahar. Desigur, nu
i i . i i n atît de prost încît să mă ofer să o petrec pe domnişoara
II iIIins pînă acasă, şi de aceea m-am gîndit că ar fi mai bine
M pito eu primul; aşa am şi făcut, după ce mi-am luat căi—
• 11111 îs rătnas bun de la bătrîn, mulţumit de această seară atît
di plăcută.
Nu trecuse nici o săptămînă de la seara aceasta, cînd ftrlmil
un bilet de la Wemmick, datat la Walworth ; Wemmick i i . i că
nădăjduieşte că a făcut un pas înainte în chestiuni referitoare
la persoanele noastre particulare şi că
!
- HI ura dacă aş veni să-1 văd din nou. Aşadar, m-am dus
• i i la Walworth şi apoi încă o dată, iar după aceea mi-am
i le cîteva ori întîlnire cu el în oraş ; niciodată însă nu
■ i un despre subiectul acesta la sau lîngă „Little
Britain",
i i u l a fost că am dat de un tînăr de treabă, negustor sau
i maritim, care nu se îndeletnicea de mult timp cu acest
afaceri, dar care avea nevoie de un ajutor priceput şi
ii şi care, cu timpul, avea să aibă nevoie şi de un
Intre mine şi el fură semnate cîteva clauze secrete
l parte dintr-o înţelegere privitoare la Herbert, i-am plâ-
imnidecît jumătate din cele cinci sute de livre, luîndu-mi
Hi ili; II (I II de a mai achita şi alte diferite cheltuieli; unele cu
■ II fix, care trebuiau plătite din venitul meu, şi altele
de data cînd voi pune mîna pe avere. Tratativele fură
^fek <1« fratele domnişoarei Skiffins. Umbra lui Wemmick
piu?
i |urul nostru, dar el nu apărea niciodată în timpul na-
_-

285
 Cotul fu mînuit cu atîta pricepere, încît Herbert n-avea
nici urmă de bănuială că şi eu eram amestecat în treaba asta.
Nu voi uita niciodată faţa strălucitoare cu care se întoarsa
într-o a acasă şi-mi spuse, ca şi cum mi-ar fi anunţat ceva
senzaţional, că ajunsese la o înţelegere cu un oarecare Clar-
riker (acesta era numele tînărului negustor), că acest Clarriker
avea multă simpatie pentru el şi că el, Herbert, avea credinţa
că împlinirea dorinţelor lui nu era departe. Cred că pe mă-
sură ce speranţele lui creşteau şi faţa i se lumina, îi deveneam
din ce în ce mai drag, căci mi-era greu să-mi stapînesc lacri-
mile cînd îl vedeam atît de fericit.
In sfîrşit, înţelegerea se încheie şi, în ziua în care intră
în firma lui Clarriker, Herbert îmi vorbi o seară întreagă,
îmbătat de plăcere şi de izbîndă ; iar cînd mă dusei la culcare,
începui să plîng de-a binelea la gîndul că speranţele mele
fuseseră şi ele de folos unui prieten. Şi acum ajung la o în-
tîmplare însemnată din viaţa mea, la o adevărată cotitură a
vieţii mele. Dar înainte de a povesti toate acestea şi înainte
de a trece la toate schimbările pe care întîmplarea aceasta le
aduse cu ea, trebuie să închin un capitol Estellei. Un capitol
nu înseamnă mult pentru frămîntările care mi-au stăpînit
inima atîta timp.

CAPITOLUL 38
Dacă, vreodată, după moartea mea, casa aceea impună-
toare din Richmond, în apropiere de Green, va fi bîntuită da
stafii, stafia mea va fi, fără îndoială, una dintre acestea.
O, cîte zile şi nopţi de-a rîndul n-a urmărit duhul nell-<
niştii, care sălăşluia în mine, casa în care locuia Estella ! Ori-
unde mi-ar fi fost trupul, spiritul meu rătăcea, rătăcea fără
încetare în jurul acelei case.
Doamna cu care locuia Estella, pe numele de Brandley,
era văduvă şi avea o fată cu cîţiva ani mai mare decît Estella.
Mama părea foarte tînără, şi fata arăta bătrînă, obrajii mamei
erau rumeni, ai fetei erau galbeni; mama avea înclinaţii spr«
frivolitate, iar fata, spre teologie. Trăiau, eum se spune, pe
picior mare, căci primeau şi făceau multe vizite. Oricît de mi<a
ar fi fost legătura sufletească între ele şi Estella — dacă exista
o astfel de legătură — fusese totuşi hotărît dinainte că ea ave*

IM
 de ele şi că ele aveau nevoie de ea. Doamna Brandley >•
prietena domnişoarei Havisham înainte ca aceasta să M fi
retras în viaţa de pustnică pe care o ducea acum.
In casa doamnei Brandley, ca şi în afară de casa ei, Estella îmi
pricinuia tot felul de chinuri, mai mari sau mai mici. Le-■Aturile
mele cu Estella, care îmi îngăduiau o purtare fami-llurâ faţă de
ea, dar nu mă puneau nicidecum într-o situaţia • izată, mă
aruncau în braţele deznădejdii. Estella se folo-»rn de mine ca
să-i necăjească pe ceilalţi admiratori ai ei, iai» ■ l< i
imiliaritatea dintre noi, pentru a zvîrli neîncetat dispreţul u i i p r u
adoraţiei mele faţă de ea. Dacă aş fi fost secretarul» Vuietul,
fratele ei vitreg, vreo rudă săracă, dacă aş fi fost un mai mic
sau un bărbat pe care ar fi fost silită să-1 ia în cAnAtorie, tot nu
m-aş fi simţit mai departe de ţelul meu ca ii' um, cînd îi eram
atît de aproape. In aceste împrejurări, privilegiul de a-i spune
pe nume şi de a fi strigat pe nume i i i 1 , 1 înrăutăţea grelele
încercări la care eram supus; şi, în limp ce mă gîndeam că
familiaritatea dintre noi îi înnebunea, I fârA îndoială, pe
admiratorii ei, ştiam foarte bine că mă înne-
i pe mine.
Avea nenumăraţi admiratori. Desigur că gelozia mea vedea
idmirator în oricare om din apropierea e i ; dar şi fără i i ' ■
i i i , <- rau destui.
O vedeam des la Richmond, auzeam des vorbindu-se des-
i în oraş şi adeseori o luam, împreună cu familia Brand-
i o plimbare cu barca ; mai erau excursii, piese de teatru,
Kprt*. concerte, baluri, tot felul de petreceri, în timpul cărora
■ara neobosit, dar toate acestea erau pentru mine un
Niciodată nu m-am bucurat de o singură oră de fericire
■ Mina ei, şi totuşi, de-a lungul celor douăzeci şi patru de
lea mea nu făcea -altceva decît să se gîndească la fe-
H|lrt'ii de a fi alături de ea pînă la moarte.
tot acest răstim, destul de lung, după cum veţi vedea
nrlnd — cel puţin aşa mi se părea pe atunci—Estella
<>a mereu la acea atitudine care părea să spună că pria-
B|l noostră fusese impusă de alţii. Apoi, uneori, pe neaştep-
Işl fnfrîna felul acesta de a fi şi parcă se înduioşa da
• - Pip, Pip, îmi spuse ea într-o seară, cînd stăteam sin-
^Vi In casa din Richmond, la o fereastră care se întuneca,
■ ifi asculţi? •- P«
cine să ascult? »- Pt
mine.

287-
 Vreau sâ spun ! Dacă nu ştii ce vreau să spun,
orb !
I-aş fi răspuns că dragostea se bucură de faima de â ii
Întotdeauna oarbă, dar mă simţeam într-una stînjenit de an
simţămînt care nu era chiar unul din chinurile cele mai ne-
însemnate pe care le înduram, şi anume că dădeam dovadă de
lipsă de mărinimie silind-o să mă suporte, de vreme ce ea n-
avea încotro şi.trebuia să se supună dorinţelor domnişoarei
Havisham. Mă temeam că, din pricina mîndriei ei jignite, mă
aflam într-o situaţie foarte neprielnică şi că în sufletul Es-
tellei se dădea o adevărată luptă împotriva acestei constrîngeri.
Oricum, spusei eu, astăzi nu poţi să spui că nu te-am
ascultat, fiindcă, de data asta, tu mi-ai scris să vin să te
văd.
A.sta-i adevărat, spuse Estella. cu un zîmbet nepăsător
şi rece, care mă îngheţa totdeauna.
După ce îşi aţinti timp de cîteva clipe ochii asupra amur-
gului de afară, Estella urmă :
Domnişoara Havisham doreşte să vin pentru o zi la
„Satis", Tu trebuie să mă însoţeşti pînă acol® şi să mă
aduci
înapoi, dacă vrei. Nu-i place să călătoresc singură şi nu
vrea
s-o primească în casa ei pe servitoarea mea, pentru că îi
este
groază să aibă de-a face cu fiinţe de soiul ăsta. Poţi să
mă'
însoţeşti ?
Dacă pot să te însoţesc, Estella ?!
Atunci, poţi ? Poimîine, dacă vrei. Trebuie să plăti nt
toate cheltuielile din banii ei. Ai auzit care e condiţia ?
Da, şi trebuie să mă supun, spusei eu.
în felul acesta am fost înştiinţat de vizita pe care trebuia
să o fao şi de altele care au urmat; domnişoara Havisham
nu-mi scria niciodată şi cred că nici nu i-am văzut vreodată
scrisul. A treia zi plecarăm spre oraş ; o găsirăm pe domni-
şoara Havisham în odaia în care o văzusem eu prima oară şl
nu mai e nevoie să spun că nu se întîmplase nici o schimbară
la „Satist".,
Domnişoara Havisham a îndrăgea pe Estella şi-mai cu
plit decît în ziua cînd le văzusem prima dată împreună ; repet
cuvîntul cu bună ştire, căci era ceva cu adevărat cumplit în
patima privirilor şi îmbrăţişărilor ei. Se agăţa de frumuseţea
Estellei, de vorbele ei, de gesturile ei şi-şi frîngea tremurlnd
degetele privind-o, ca şi cum ar fi vrut să înghită făptnr.
nunată pe care o crescuse.
t)e la Estella se uita Ia mine, cu o privire cerceta;
care părea că-mi pătrunde în inimă, ca sâ descopere n

288
^ MIM sc poartă cu tine, Pip, cum se poartă cu
tine?", mă ba CU glasul ei iscoditor de vrăjitoare,
chiar şi atunci cînd era de faţă.
ara, cînd rie-am aşezat în jurul focului, care
pîlpiia,
i şl mai stranie ; căci o luă pe Estella de braţ şi-şi
îft-
i mîna pe mîna ei, încercînd să smulgă de la ea, cu
aju-
nil a ceea ce aflase din scrisorile trimise regulat,
numele şl
unţla tuturor bărbaţilor pe care fata îi vrăjise; şi în
timp
i să afle tot pomelnicul, cu voinţa arzătoare a unei
i grav bolnave, domnişoara Havisham îşi* încleşta
cealaM
bastQn şi-şi proptea bărbia pe mînă, holbîndu-se la
ai ochii ei strălucitori şi rătăciţi de
arătare.
< >rlcît de nenorocit şi de amârît mă simţeam la acest
gînd
u ile umilitor era sentimentul de încătuşare şi dregra-
tt pe care-l trezea în mine, îmi dădeam totuşi
seama că
i era pusă să o răzbune pe domnişoara Havisham
împo-
l i . n l laţilor şi că nu-mi va fi dăruită pînă ce
domnişoara
i l'iham nu-şi va fi potolit această
dorinţă.
i înţelegeam de ce-mi fusese sortită mie dinainte.
■WKÎi!<l-o în lume pentru a vrăji, a chinui, a face rău,,
dom-Bouri Havisham era pătrunsă de siguranţa
răutăcioasă că tallii nu va putea fj cîştigată de
gloata admiratorilor, că klror acelora care o rîvneau
le era scris să o piardă. înţe-r. nu n\ şi eu eram
chinuit de răutatea ei, deşi prada îmi *<>iUtă mie.
Vedeam acum de* ce fusesem mereu amînat şi ni de ce
custodele meii nu voia să recunoască în chip i avea
cunoştinţă de acest plan. Pe scurt, o recunoş-in loate
astea pe domnişoara Havishamaşa cumeraîn i acolo,
în faţa ochilor mei, aşa cum o văzusem în-> ( ■ ' ■
UIII .' I ; în toate acestea desluşeam bine umbra acelei »II
ml mieroase şi nesănătoase în care ea îşi -ascundea viata,
de razele soarelui.
 i sus, departe de podea, şi ardeau molcom", ca
umlnă mă artificială într-un aer vechi şi închis. Şi în timp
rile din n l l a m la ele, la întunericul palid din. jurul lor, la cea-
odaie, ill CU acele nemişcate, la podoabele de nuntă ofillfb,
aşezate Hj* |.......asa şi pe podea, şi la faţa ei înfricoşătoare, ce
în arunca
polican Fantomatică, pe care focul o mărea, zvîrlind-o pe
dre vreţi, vedeam peste tot sfîrşftul la care mintea
atîrnate dinainte, sfîrşitul acesta repetat de mii de ori
do sc împotriva mea. Gîndurile mele trecurăin odaia
aflau dincolo de scară, unde era-întinsă mSsa, şi acolo
io 28i)
văzui acelaşi sfîrşit, scris parcă în pînzele şi în paşii păianju-
nilor care se tîrau pe faţa de masă, în fuga şoarecilor cai
piteau speriaţi în spatele lemnăriei, în bîjbîielile şi opinteli l#
gîndacilor de pe podea.
în timpul acestei vizite avu loo un schimb de cuvintt
între Estella şi domnişoara Havisham. Pentru prima oară lt
vedeam împotrivindu-se una alteia.
Le vedeam lîngă foc, după cum am spus, şi domnişoara
Havisham tot o mai ţinea pe Estella de braţ şi tot îşi mai în-
cleşta mîna pe a ti; Estella începu să se desprindă încet-îna t
din strînsoare. Chiar şi înainte dăduse semne de răzvr ba
aş spune că îndurase în tăcere acea pornire de dragostf
pătimaşă, dar că nu o acceptase şi nici nu dăduse "dovac; o
-împărtăşeşte.
Ce, spuse domnişoara Havisham, fulgerînd-o cu pri
virea, te-ai plictisit de mine ? !
Sînt doar plictisită de mine însămi, răspunse Estella,
desprinzîndu-şi braţul şi îndreptîndu-se spre cămin,
unde 80
opri cu ochii la flăcări.
—v Spune adevărul, nerecunoscătoare ce eşti ! strigi
domnişoara Havisham, izbind cu patimă bastonul de podea.
Te-ai plictisit de mine? .
Estella se uită la ea cu stăpînire şi, din nou, îşi plecă ochit
spre flăcări. In înfăţişarea ei gingaşă şi pe faţa ei frumc se
citea nepăsarea faţă de pasiunea sălbatică a celeilalte 1 ,
nepăsare aproape crudă.
Piatră ce eşti ! strigă domnişoara Havisham. Inimă i
gheaţă, de gheaţă !
Ce ? spuse Estella, în aceeaşi atitudine de indifei
.sprijinindu-se de cămin şi mişeîndu-şi doar ochii. îmi
fui
imputări fiindcă sînt rece ? Dumneata ? !
Nu eşti rece ? întrebarea era fioroasă.
Ar trebui să ştii, spuse Estella, că sînt aşa cum m-
făcut dumneata. Ia asupra dumitale toate laudele şi toate
oca
rile, toate succesele şi toate înfrîngerile, pe.scurt, ia i
dumitale toată fiinţa mea !
— Uită-te la ea, uită-te la ea ! strigă domnişoara HavljJ
ham cu amărăciune. Uită-te cît e de aspră şi de nerecui;
toare, aici, în casa unde a fost crescută I Aici, unde a
primită în braţele acestea nenorocite, la pieptul acesta t
sîngera 3e aţltea răni, aici, unde, ani de-â rîndul, am cop,.
cu dragoste !

£90
 — Cel puţin, eu n-am avut nici un amestec în treaba asta,
Estella. Tot ce puteam face în vremea aceea era să umblu
vorbesc. Dar ce-ai vrea ? Ai fost bună cu mine, şi dumici
datorez totul. Dar ce-ai mai vrea ?
Dragoste ! răspunse cealaltă.
Ai dragoste !
N-am ! spuse domnişoara Havisham.
— Eşti mama mea adoptivă, spuse Estella, fără a părăsi
illtudlnea ei graţioasă, fără să ridice glasul, cura făcea cea-
I n i i . t , fără să se lase tîrîtă nici de mînie, dar nici de duioşie.
mama mea adoptivă, şi-am spus că dumitale îţi datorez Tot ce
am este de drept al dumitale. Tot ce mi-ai dat vn li al
dumitale la prima poruncă. In afară de asta, eu n-am l i t ' i i i '
Şi dacă ceri să-ţi dau ceea ce nu mi-ai dat niciodată, n 11 i
(.i recunoştinţa şi simţul datoriei nu pot face lucruri care mi.i ni
neputinţă de îndeplinit.
— Nu i-am dat niciodată dragoste ! strigă domnişoara
i li . i . l i . u n întoreîndu-se spre mine cu o privire sălbatică. Nu
i . I M dat o dragoste arzătoare, nedespărţită, de multe ori, de i
de chinuri grozave ! Ea îmi vorbeşte aşa ! Spune-mi ■
hună! Spune-mi că sînt nebună?
— De ce să-ţi spun că eşti nebună ? răspunse Estella.
IQ I eu să-ţi spun asta? Există vreun om pe lume care
cunoască gîndurile măcar pe jumătate aşa cum ţi le cu-
Boiu eu ? Există cineva pe lume care să ştie ce memorie fidelă
pe jumătate aşa cum ştiu eu ? Eu, care am stat la
la, pe scăunelul acela, eu, care stau şi acum Ungă
i şi am luat lecţii de la dumneata, privind în ochii
. care erau ciudaţi şi mă înspăimîntau !
— Al uitat prea repede ! gemu domnişoara Havisham.
ai uitat vremurile acelea !
Nu, nu le-am uitat, răspunse Estella. Nu le-am uitat,
t r . i t în amintirea mea ca pe nişte comori. M-ai des-
Htorlt vreodată necredincioasă celor ce m-ai învăţat ? Ai
vreodată că nu iau aminte la lecţiile dumitale ? Cînd
i.- iil că las să pătrundă aici — Estella îşi duse mîna la
, Iot ceea ce dumneata ai dat la o parte ? Fii dreaptă

D mîndră e, ce mîndră e! gemu domnişoara Havis-

părul cărunt pe spate cu amîndouă mîinile. ('ine
m-a în-văţat să fiu mîndră ? răspunse Estella. Cine rînd
învăţam bine lecţia ?

891
 .— Cît e de neînduplecată, cît e de neînduplecată ! gi
domnişoara Havisham repetînd gestul pe care-1 făcuse
înainte
Cine m-a învăţat să fiu neînduplecată ? răspunsi
tella. Cine mâ lăuda cînd învăţam bine lecţia ?
Dar să fii mîndră şi neînduplecată cu mine? ţipă du
nişoara Havisham, întinzîndu-şi braţele* Estella, Estella, Es
să t'ii mîndrâ şi neînduplecată cu mine?!
' Estella, se uită timp de o clipă la ea, cu o mirare ca
dar se vedea că nu e tulburată ; după aceea îşi coborî din
privirile spre foc.
— Nu înţeleg, spuse Estella, ridieîndu-şi ochii duj'
teva clipe de tăcere, de ce eşti atît de neînţelegătoare cînd vin
să te văd după ce-am stat atîta timp departe una de
N-am uitat niciodată durerile dumitale, nici pricina lor. Nu
. ţi-am fost niciodată necredincioasă, nici dumitale şi nici
ţăturii pe care mi-ai dat-o. Nu mă pot învinovăţi că an
dovadă de vreo slăbiciune.
Ar fi o slăbiciune să-mi împărtăşeşti dragostea ?
clamă domnişoara Havisham. Da, da, aşa ^r zice e a !
Încep să cred, spuse Estella, gînditoare, după al i
teva clipe de mirare calmă, că înţeleg cum s-a
întîmplat.
ţi ai fi crescut fiica adoptivă numai în pustietatea
întunc
a acestor odăi şi n-ai fi lăsat-o niciodată să afle
~câ e
lumina soarelui — lumină la care nu i-ai îngăduit
nici i
o dată să^ţi privească faţa — dac-ai fi făcut asta şi
apo
cine ştie ce pricină, ai fi vrut ca ea să înţeleagă ce
inse;
lumina soarelui şi să ştie tot ce se poate şti despre
ea.
fost oare dezamăgită şi supărată decâ n-ar fi ştiut
să-ţi
pundâ ?
Domnişoara Havisham, care stătea cu capul înfund;
mimi, scoase un geamăt slab şi se clătină în scaun, dar nu
punse nimic. . -
— Sau, spuse Estella, să luăm un exemplu mai apr<
dac-ai ti învăţat-o de la primele licăriri ale inteligenţi
toată energia şi puterea dumitale, că există ceva care s<
nx'Ste lumina soarelui, dar că lumina aceasta va fi duşn
şi moartea ei, că trebuie să lupte împotriva ei, fiindcă pe i
neata lumina asta te-a ofilit şi va ofili-o şi pe ea ; dar
făcut aşa şi apoi ai fi vrut cu un anumit scop s-o faci s,
veascâ lumina soarelui ca pe ceva firesc şi ea n-ar fi put uf/
ai ti fost dezamăgită sau supărată ?
 Domnişoara Havisham asculta fsau părea nurnaî câ as~
câci nu-i puteam vedea faţa), dar nu răspunse nici de ia
aceasta.
— Aşa eă, spuse Estella, trebuie să mă iei aşa cum m-ai ut.
Nici succesul nu-i al meu şi nici înfrîngerea, dar amîn-Hfotiu
taa parte din fiinţa mea.
Domnişoara Havisham se aşezase pe jos — nici eu nu ştiu
printre podoabele ofilite de mireasă, care erau împrăş-
it podea. M-am folosit de acest momet, de mult aşteptat,
^K ii ies din odaie, după ce, printr-o mişcare a mîinii, am
at-9 pe Estella sâ-şi îndrepte atenţia asupra domnişoa-
llivlsham. In clipa în care am părăsit odaia, Estella tet
lăţea sprijinită de cămin, aşa cum stătuse tot timpul.
! cărunt al domnişoarei Havisham era răsfirat pe jos,
e resturile podoabelor de nuntă, şi priveliştea era în-
' ire.
i Inima strînsă, m-am plimbat vreo oră şi mai bine prin
prin grădina părăginită şi prin fabrica de bere, la lu-
Inh ;i .idelor. Cînd. în cele din urmă, mi-am luat inima în dînţî.
im întors, Estella şedea pe genunchii domnişoarei Ha-
M, cosîndu-i cîteva podoabe ale rochiei care se destră-
^H DH De atunci mi-am amintit mereu de podoabele acelea ori
^Ht i i i r ori vedeam zdrenţele arse ale unui steag, dintre cele
« H I . ml ntîrnate în catedrală. Apoi Estella şi cu mine am
In ii i . u ţ i ca pe vremuri — numai că acum eram mai price-
■ Jucam jocuri franţuzeşti — şi aşa a trecut seara şi,
m-am
iulcare.
Eu locuiam în clădirea singuratică din cealaltă parte a
i prima noapte pe care. o petreceam la „Satis", şi
ii nu voia să se apropie de mine. Mii de domnişoare
1
n mă chinuiau. Domnişoara Havisham se afla şi de o
i i pernei, şi de cealaltă, şi la căpătîiul patului, şi la pi-
lii IM era în spatele.uşii întredeschise care dădea în iatac, "I
H . i de deasupra, în odaia de dedesubt, peste tot. în • i' > l n i ni
in,"!, văzînd că timpu! înaintează greu şi că e de-abia pic-, am simţit
că locul acela nu poate fi ioc de odihnă
■ mine şi că trebuie să mă scol.
un sculat, mi-am pus hainele şi am trecut curtea,
Iii" I ' I I I K I M in.i spre coridorul cel lung de piatră, cu gîndul
k ttjunjţe în curtea exterioară şi de a mă plimba pe acoto,
I mai potolesc puţin. Dar cum am ajuns în coridor,
I 'ii . î n r . luminarea, r3ei o văzusem pe domnişoara lîavs-
Iu se pe acolo ea o sfal'ie şi scoţmd nifj'e ţipete

293
slabe. Am mers cu cîţiva paşi în urma el şi am văzut-9 ui
scara. Ţinea în mînă o luminare, pe care cred că o sa
âintr-unul din policandrele odăii ei, şi, la lumina aceasta slabă,
părea o fiinţă cu totul nepămîntească. Din capul scării sinii
aerul mucegăit al odăii de ospăţ, deşi n-o văzusem pe domnU
şoara Havisham deschizînd uşa'; o auzeam doar umblînA
trecînd în partea cealaltă a scării, intrînd în odaia ei şi apoj
din nou în odaia de ospăţ, iar ţipătul acela © urmărea pre-
tutindeni. După cîtva timp, am încercat să ies din coridor
întuneric şi să mă înapoiez, dar n-am izbutit pînă cînd
pătruns înăuntru cîteva dîre din lumina dimineţii, care mi i
arătat unde să pun mîna. în tot timpul acesta, ori de cîie < > r
coboram scara, auzeam paşii ei, vedeam lumina trecînd
deasupra mea şi auzeam ţipătul acela slab şi neîntrerupt. —
Pînă la plecarea noastră, între ea şi Estella nu s-a ivit nici
umbră de neînţelegere şi niciodată, în nici o îi jurare
asemănătoare, nu s-a mai pomenit nimic desprr întîmplate ;
şi după cîte îmi amintesc, au mai fost patru împrejurări
asemănătoare. Iar purtarea domnişoarei Hav; faţă de Estella
nu se schimbă nici ea, doar că mi se uneori că văd o
umbră de teamă în felul ei de a fi.
E cu neputinţă să întorc această pagină din viaţa mr
fără să pomenesc de numele lui Bentley Drummle. căci alt
m-aş lipsi bucuros.
O dată, pe cînd „piţigoii" erau strînşi în păr şi cînd dori
nea, ca de obicei, o atmosferă de bunăvoie datorită faptul
că nici unul dintre noi nu se înţelegea cu ceilalţi, „piti care
prezida spuse „Crîngului" să păstreze ordine, pentru domnul
Drummle încă nu ridicase paharul în cinstea rîonmr lui ; în
conformitate cu statutul solemn al acestei sociot în ziua
aceea era rîndul brutei de Drummle'să îndepli această
ceremonie. Mi se păru că-1 văd uitîndu-se la mine, uitătura
lui urîtă, în timp ce cana cu vin făcea ocolul mei ceea ce n-
ar fi fost de mirare dat fiind că nu ne îndi prea mult. Dar
care nu-mi fu mirarea cînd Drummle adunării că ridică
paharul în cinstea Estellei.
Care Estella ? întrebai eu.
Ce-ţi pasă ? răspunse Dnimmle.
Estella, de unde? spusei eu. Eşti obligat să-n:
Şi. într ndevăr, în calitate de „piţigoi", era obligat.
— Din Ric-hmond, domnilor, spuse Drummle, n<
seama de mine. O frumuseţe fără seamăn 1

294
 •— Multe ştie idiotul ăsta despre frumuseţi fără seamăn l
eu lui Herbert.
O cunosc pe domnişoara asta, spuse Herbert în auzul
iiuirNcnilor, după ce toată lumea ciocni paharele.
O cunoşti ? spuse Drummle.
Şl eu la fel, adăugai, cu faţa stacojie.
O cunoşti ? spuse Drummle. O, Doamne !
'•sta era singurul răspuns de care era în stare "făpturţ
aie — în afară de aruncatul paharelor şi al eeştilet data
aceasta, răspunsul lui mă înfierbîntă atît âş Iu parcă m-
ar fi împuns cu cine ştie ce ironie. M-anţ j i 11111
naidecît de pe scaun, spunînd că socoteam o neobră- ! faptul
că Jua cuvîntul în „Crîng" — întrebuinţam expr«-,.i lua
cuvîntul în «Crîng»" ca pe o expresie corectă şf nIară
— bînd în cinstea unei doamne despre care nit ile. La
aceste cuvinte, domnul Drummle se ridică şl întreba ce
voiam să spun, iar eu îi răspunsei în cuvinte I Drummle
ştie, pare-se, unde să mă găsească.
[oii" se împărţiră în două tabere, pentru a hotărî l 0 cu
putinţă într-o ţară creştină să ajungi la vreun ra-i după
cuvintele acestea, fără vărsare de sînge. Dezba-ii atît de
înflăcărată, încît, în timpul discuţiei, cel
ii...........membri foarte onorabili spuseră altor şase membri
^Hftla din urmă ştiu, pare-se, unde să-i găsească. Totuşi,
■ tn cele din urmă se hotărî („Crîngul" fiind un loc da
fere) efl, dacă domnul Drummle va fi în stare să se prezinte
Ificat de la doamna cu pricina, prin care aceasta să . e l
avea cinstea de a o cunoaşte, domnul Pip trebuia icuze, în
calitate de gentleman şi de „piţigoi", l-a lăsat tîrît de
mînie. Această confruntare fu he- 1 111 a doua zi (pentru ca
nu cumva onoarea noastră i între timp din pricina
întârzierii), şi a doua zi ipâru cu o mică dovadă politicoasă,
scrisă de Estella. • asta declara că avusese cinstea să danseze
de cîtevş ivui încotro şi fui silit să-mi cer scuze pentru că in
tîrît de mînie" şi să înlătur, ca fiind neînteme-că pot fi
găsit oriunde pentru anumite scopuri. i> do o oră,
Drummle şi cu mine mîrîirăm unul la Itillalt, în timp ce
„Crîngul" era prins de o discuţie I i i i n i iu şi, în cele din
urmă, cineva declară că voia
hi lise cu o iuţeală uluitoare.
1
■ toate acestea cu inima uşoară, dar pe atunci
iifjor pentru mine. Căci nu găsesc cuvintele

295
potrivite pentru a spune cît-mă durea gîndul câ Estell
purta frumos ca un nerod, cu un om |osnio, greoi, moro şi
atît de inferior tuturor oamenilor pe care-i cunoşteam, jpînă
în ziua de azi că pricina care mă făcea să nu pot î gîndul
că ea îşi apleca privirile asupra unui cîine era f, curată de
mărinimie care încălzea iubirea mea pentru E' Fără
îndoială că m-aş fi simţit nenorocit oricine ar f •mul
pffe care ea l-ar fi cinstit cu favoarea ei, dar un om demn
mi-ar fi pricinuit o durere mai mică.
îmi era uşor să descopăr şl am descoperit destul ii pode
că Drummle începuse să o urmărească îndeaproape pjH
Estella şi că ea îi îngăduia acest lucru. In curînd văzi
Drummle era mereu pe urmele el; îl întîlneam în fiecai
Greoi şi încăpăţînat cum era, Drummle nu se dădea ! jar
Estella îl suporta, cînd încurajîndu-1, uneori chiar m lindu-1,
alteori dispreţuindu-1 vădit; ba îl cunoştea l bine, ba îşi
amintea cu greu cine era.
Dar „păianjenul", cum îi spunea domnul Jaggers, i
obişnuit să aştepte şi era înarmat cu răbdarea tribului său.
afară de aceasta, avea o încredere neghioabă în banii lui şl
renumele familiei sale, care îi foloseau adeseori, căci îl teau
de orice sforţare sau de alegerea unui ţel. Aşa că „pij jenul"
nostru, în încăpăţînarea cu care o pîndea pe Estel întrecea în
răbdare multe alte insecte mai strălucitoare adeseori, ieşea
din amorţeală şi pica tocmai la mor potrivit. ■
La un bal dat la Richmond (pe atunci se dădeau baluri L tot),
Estella întrecu în frumuseţe toate celelalte femei; tărăul de
Drummle se ţinu de ea cu atîta neruşinare şi s ruinţele lui
fură primite cu atîta bunăvoinţă, îneît m-am r tării, să-i
vorbesc Estellei. M-am folosit de primul prilej; testa s-a ivit în
timp ce Estella o aştepta pe doamna Brandl cu care trebuia să
se întoarcă acasă; stătea singură, gata plecare, Ungă nişte
ghivece de flori, iar eu eram lîngu căci o însoţeam
întotdeauna cînd se ducea sau se întorcen la astfel de petreceri.
Eşti obosită. Estella ?
Destul de obosită, Pip.
. — Nici nu mă mir.
Mai bine spune că n-ar trebui să fiu obosită.
■'< înainte de culcare trebuie să-mi scriu scrisoarea către ,.S ii
— Ca să povesteşti triumful de astă-seară ? înln
Nu prea a fost grozav, Estella.

29G
 vrei să spui ? Nici n-am ştiut că am 'dobîndit o*

spusei eu, uită-te la individul acela din colţ,

tiveşte.
I ce să mă uit la el? întrebă Estella, aţintindu-şi
ra mea. Ce e de văzut la individul acela din colţ—«•
■ buinţez cuvintele tale — pentru ca să merite să
mă
:,
• Tocmai asta-i întrebarea pe care vreau să ţi-o pun,
I, fiindcă s-a ţinut de tine ca o umbră toată seara;
Tn jurul unei luminări zboară molii şi tot felul de alte
ite, răspunse Estella,» privind spre Drummle. Ce vină
iea ?
luminarea n-are nici o vină, răspunsei eu, dar oare
l . i mi se poate purta altfel?
VA şl ? 1 spuse ea, după o clipă, rîzînd. Poate. Da, sigur,
tu aşa. Dar, Estella, ascultă ce-ţi spun. Mă simt
nenorocit cînd
■ ■ urajezi pe un ©m atît de vrednic de dispreţ cum
e
Doar ştii că toată lumea îl dispreţuieşte, i
şi ? spuse ea.
ii doar că e urît şi la trup, şi la suflet. Un individ
om întreg, care e nesuferit, ijosnic, prostănac, şl ?
spuse ea.
u doar că nu poate impresiona decît cu banîl iui
pomelnic caraghios de strămoşi goi la mnte ; ştii
.
ii , I î spuse ea din nou, şi de cîte ori spunea vorbele
h i i el frumoşi se deschideau mai mari. înlătur piedica
pe care mi-o puneau aceste cuvinte, iţut ou de ele şi i-
am spus, repetînd răspicat : i ' i ! De aceea sînt
nenorocit.
ii crezut că ea îl încuraja pe Drummle cu gîndul
pe mine să mă simt nenorocit, inima mi-ar fi fost
dar, ca de obicei, mă scotea cu totul din discuţie,
i nu mă puteam gîndi la aşa ceva.
l'lp, spuse Estella, aruncînd o privire. prin odaie, nu
i ostii despre înrîurirea pe care purtarea mea
Poate că purtarea mea are înrîurire asupra
ideu aşa vre.u eu. Dar nu merită să mai vorbim.
 »— Ba merită, spusei eu, fiindcă nu pot să îndur &
©amenii zicînd : „Copleşeşte eu favoruri pe un bădăran, \m
cel mai josnic dintre oameni".
Eu pot să îndur, spuse Estella.
O, nu fi atît de mîndră şi de neînduplecată, Esi
In clipa asta îmi spune că sînt mîndră. şi neîndupljj
tată! spuse Estella, făcînd un gest de mirare cu mîinil
ţu o elipă înainte, mă certa fiindcă îmi aplec urechea la
lele unui bădăran i
Fără îndoială că aşa e, spusei eu repezit; chiar astâl
eeară te-am văzut privindu-1 aşa cum se mine nu mă pi
niciodată şi zîmbindu-i cum nu-mi zîmbeşti mie nici.
Atunci vrei, spuse Estella, întorcîndu-se spre mii»
cu o privire fixă şi serioasă, dacă nu chiar supărată, vi
te mint şi să te prind şi pe tine în cursă?
Dar ce, pe el îl minţi şi—1 prinzi în cursă ?
Da, şi pe mulţi alţii, pe toţi, în afară de tine! Uitt«
pe doamna Brandley. Nu mai am nimio de spus.
Şi acum, după ce am încheiat un capitol al frămînf care
îmi stăpîneau inima şi mă îndurerau atît, treo nestîi mai
departe, la acea întîmplare care avea să mă urmă: timp şi
mai îndelungat, întîmplare pregătită din vremea | nici nu
ştiam de existenţa Estellei, încă din vremea cînd tea ei de copil
începea să fie sucită de mîinile pustietoat domnişoarei Havisham.
O poveste orientală spune că lespedea de piatră caji buia
să cadă peste patul sultanului în toiul gloriei aces! fost
cioplită, încetul cu încetul, din blocuri de stîncâ, c nelul
prin care trebuia să treacă sfoara ce avea să ţină ^^H dea a
fost scobit prin munte în acelaşi fel, că tot înceţi I
încetul lespedea a fost apoi ridicată şi potrivită pe aco| iar
frînghia a fost dusă pînă la piatră prin'gaura nes 1 din
stîncă şi apoi prinsă de inelul de fier. Toate fuseser. gătite cu
multă osteneală, şi cînd sosi ceasul, sultanul fu în faptul
nopţii, iar securea ascuţită ce trebuia să d frînghia de
inelul cel mare de fier fu pusă în mîna lui ; dădu o lovitură
de secure, iar frînghia se desfăcu şi al în pămînt, în timp ce
tavanul se prăbuşi. Aşa s-a înd şi cu mine ; toată munca,
din apropiere şi din depărtare, ţintea acest sfîrşit fusese
înfăptuită ; şi, într-o clipă, li fu dată, iar acoperişul
fortăreţei mele se prăbuşi peste

298.
 O A P I T O L U K 39

ni 23 de ani. Nu mai aflasem nimio eare să mă lu-

nt asupra speranţelor mele şi trecuse o săptămînâ de
eînd
m 23 de ani. Trecuse anul de cînd ne mutasem din
rnard's Inn", şi acum locuiam în Temple l. Locuinţa
noas-
era la Gardencourt, jos, pe malul
fluviului.
De cîtva timp, relaţiile dintre domnul Pocket şi mine
nu
. r . n i aceleaşi ca la început, măcar că ne împăcăm
foarte
i Deşi nu eram în stare să mă apuo de nimio —
nădăj-
i»i' vă din pricina mijloacelor mele de trai, eare erau
nesi-
i mi plăcea să citesc, şi eiteam regulat ore în şir. Afa«
M tui Ilerbert progresa, iar în ceea ce mă priveşte pe
mine,
stăteau aşa cum le-am descris la sfîrşitul capitolului
Hcrbert plecase în călătorie pînă la Marsilia, în interes
de u eram singur, şi singurătatea mă apăsa.
Descurajat l i t cum eram, nădăjduind mereu că
ziua de mîina
»,i| i.imîna viitoare îmi va lumina drumul, dar mereu
dez-i aşteptările mele, mi-era grozav de dor de faţa
voioasă iu irisurile vioaie ale prietenului meu.
0 vreme nesuferită; furtună şi ploaie care nu
mai
1 şi noroi, noroi adînc pe toate străzile. în fiecare
zi,
i eu se lăsa asupra Londrei, venind dinspre răsărit,
şi
iereu, ca şi cum în răsărit s-ar fi aflat nori şi
vînturi
ite. Vijelia fusese atît de cumplită, îneît tablele de
pe
u i t e fuseseră tîrîte de vînt, iar la ţară copacii fuseseră
Inuţi şi aripile morilor de vînt smulse. De pe coastă
i triste despre furtuni şi naufragii. Vijeliile fuse-
işite de torente de ploaie, şi ziua aceasta, care
iheia acum, cînd mă aşezam şi eu în faţa focului
I nule în mînă, fusese cea mai cumplită din
toate.
nea de care vorbesc eu s-au făcut multe schim-
Je ; acum cartierul acesla nu mai e atît de pustiu
i v nici nu mai are vederea deschisă spre fluviu.
I / i ultimul etaj al celei mai îndepărtate case din
i aceea, vîntul, care năvălea pe fluviu, scutura
bubuituri de tun, ca 0 vijelie pe mare. Ploaia,
1111. lovea în ferestre, şi atunci, uitîndu mă la ge'a-
M zgîlţîiau, îmi închipuiam că mă aflu înir-un
fiu tuni. Rar, fumul ţîşnea din cămin, ca şi cum
■i, locuit între 1184 -1313 de cavalerii templieri.

890
nici el nu s-ar fi încumetat să iasă într-o astfel de noi şi
cînd deschideam uşile şi mă uitam pe scară, vedeam v\
lămpile de pe scări erau stinse, iar cînd mă uitam pe feres-
trele negre, făcînd umbră feţei cu mîinile (nici nu putea £1
vorba să le deschid împotriva muşcăturilor ploii şi ale vîntului),
vedeam că felinarele din curte erau stinse, că cele de pe poduri
şi de pe mai pîlpîiau şi eă focurile de cărbuni de pe şlepuri
*rau duse de vînt ca nişte picături aprinse de ploaie.
Citeam, cu casornicul pe masă, eu gîndul să închid cartei
la ora-11. In elipa în care o închideam, clopotul catedralei
Sfîntul Paul şi multe alte clopote ale bisericilor din oraş în-
cepură să bată, unele cu glas tare, altele în surdină, altele slab
de tot. Era ciudat felul cum vîntul spărgea sunetele, şi ett
ascultam, gîndindu-mă că vîntul le acoperă şi le sfîşie dan
gatul, cînd, deodată, auzii nişte paşi pe scară.
N-are rost să mă întreb ce nelinişte nervoasă m-a făcut
să tresar şi să leg, în chip neînţeles, paşii aceia cu paşii soră-mlj
care murise. Neliniştea îmi trecu într-o clipă, şi cînd asculţi'
din nou, auzii nişte paşi care se poticneau Amintindu-mi
lampa de pe scară se stinsese, am luat-o pe aceea la
citeam şi am ieşit în capul scării. Omul care era jos si la
vederea lămpii mele, căci nu se mai auzi nimic.
E cineva acolo ? strigai eu, privind în jos.
—Da. spuse o voce care venea din întuneric.
Ce etaj căutaţi ?
Cel mai de sus. Pe domnul Pip.
Eu sînt S-a întîmplat ceva?
Nu s a întîmplat nimic, răspunse glasul
x
Şi omul urcă scara.
Eu ţineam lampa peste balustrada scării, iar el intră, I;
cetul c-u încetul în cercul ei de lumină Era o lampă de ma:
cu abajur, pentru citit, şi lumina pe care o răspîndea era foar
slabă ; aşa că ©mul nu rămase decît o clipă în bătaia razell şi
apoi ieşi din cîmpul lor în clipa aceea văzui o faţă s f i care
se uita în sus eu un aer de emoţie şi de mulţumire prl cinuit,
pesemne de vederea mea.
în timp ce i luminam drumul, văzui că omu! solsd,
dar grosolan, ca un călător pe mare. Văzui că are cărunt
şi <â se apropie de 60 de ani, că e un om pu bine
legat, un om ars de soare şi oţelit de vreme Şi 1\ ce
urca ultimele cjouă trepte şi lumina lămpii ne cupi pe
amîndoi, îl văzui, spre uimirea mea prostească, îi I du şi
ainîndouă mîinile spre mine.
 — Mă rog, ce treabă aveţi cu mine 7 îl întrebai eu.
—Ce treabă ? repetă el, oprindu-se. A, da ! Vă lămuresc
u voia dumneavoastră.
— Doriţi să intraţi ?
— Da, răspunse el ; doresc să intru, stâpîne.
pusesem această întrebare cu un glas destul de nepri-
Id nu-mi plăcea faţa aceea strălucitoare şi plină, de
11 recunoaşterii. Nu-mi plăcea, pentru că mi se părea
ml se aştepta şă-i răspund în acelaşi fel. Dar l-am lăsat
ire în odaia pe care tocmai o părăsisem şi, după ce arn
liimpa pe masă, l-am rugat cît am putut mai politicos
lămurească.
< 'mul se uită în jurul lui cu un aer nespus de ciudat —
plăcere plină de mirare, ca şi cum ar fi avut vreun
^MtU'G în lucrurile pe care le admira — şi-şi scoase haina
^Holnnâ şl pălăria. Atunci văzui că avea o faţă brăzdată şi-
■ cnp pleşuv, iar părul cărunt şi lung nu-i creştea decît de o
^Vtf şl de alta a capului. Totuşi', nu văzui nimic care să mă
Mu n i •<;!. Dimpotrivă. în clipa următoare îl văzui din nou
Iu şl amîndouă mîinile spre mine
— Ce doriţi ? întrebai eu. bănuind că aveam de-a face -
nebun. ' >mul încetă o clipă să mă privească şi-şi frecă încet
capul

E neplăcut pentru un om care a dorit un lucru atîta H^ |l

care vine de departe, spuse el cu glas răguşit şi spart, Br nu-
l vina dumitale, nu-i vina nici unuia din noi îţi spun IM mi
puţin răgaz, te rog.
l eză pe un scaun în faţa focului şi-şi acoperi fruntea lui
mari. cafenii şi vînoase. M-am uitat bine la el it puţin în
lături ; dar nu-l cunoşteam, cineva pe aici ? întrebă el
uitîndu-se peste umir ; ■firvn ?
De ce îmi pui întrebări dumneata, un străin, care intri
mea la ceasul ăsta din noapte ? spusei eu.
ii deştept, răspunse el, clătinînd chibzuit şi dră-H M ( l i n
cap, cu un g,est de neînţeles, dar şi enervant. Mă mff efl
te-al făcut deştept! Dar nu te repezi la mine. i rău pe
urmă.
sat păgubaş de intenţia pe care el o dtbuise atît
i îl cunoşteam Nici o trăsătură de pe f«ţa l u i
i cunoscută, dar, totuşi, îl cunoşteam! Dacă viniul
şl ploaia ar fi dus cu ele toţi aceşti ani, împrăştiind tot ce so
petrecuse în acest răstimp, şi ne-ar fi dus din nou în cimitirul
unde am stat pentru întîia oară faţă în faţă cu acest om, la
niveluri atît de deosebite, şi tot nu l-aş fi cunoscut pe puşcă-
riaş mai bine decît îl cunoşteam acum, cînd stătea pe scaunul
din faţa focului ! Nu era nevoie să scoată din buzunar o pilă
şi să mi-o arate. Nu era nevoie să-şi deznoade batista de la
gît şi să şi-o lege în jurul capului şi nici să-şi cuprindă spa-
tele cu mîmile şi să umble tremurînd prin odaie, uitîndu 3«
înapoi spre mine, ca să-1 recunosc îl cunoscusem înainte ci
el să mă ajute cu vreuna din mişcările acestea, deşi, cu o clipa
mai devreme, nici nu-mi dădeam seama că bănuiesc măcui
identitatea lui.
Se întoarse spre locul meu şi-şi întinse din nou amîndo
mîinile. Neştiind ce să fac — căci de mirare nu mai er.
stăpîn pe mine — îi dădui mîinile în silă. El le strînse d
toată inima, le ridică la gura lui, le sărută şi le strînse m
departe.
— Te-ai purtat frumos, băiete 1 spuse el. Cu mărinimii!
Pip ! Şi eu n-am să uit asta niciodată !
Deoarece schiţă o mişcare, ca şi cum ar fi vrut să m4
sărute, îi pusei mîna în piept, îndepărtîndu-1.
— Stai! spusei eu. Opreşte-te ! Dacă îmi eşti recuno»
cător pentru cele ce am făcut pentru dumneata cînd
mic, nădăjduiesc că ţi—ai arătat recunoştinţa schimbîndu
felul de viaţă. Dac-ai venit să-mi mulţumeşti, află că nu
nevoie. Totuşi, m-ai găsit, şi fără îndoială că trebuie să
ceva bun în sentimentul care te-a adus aici, aşa că eu nu
voi izgoni ; dar trebuie totuşi să înţelegi că... eu...
Privirea lui ciudată îmi atrase într-atît luarea-amin
încit vorbele mi se opriră pe buze.
Spuneai, observă el, după ce ne măsurarăm unul
altul în tăcere, spuneai că trebuie să înţeleg. Ce treb
înţeleg ?
Că nu" doresc să reînnoiesc cunoştinţa aceasta întlnH
plătoare, de demult, în împrejurările de astăzi, atît de
diferiţi
M-aş bucura să ştiu că te-ai pocăit, că ai devenit alt
<n»\
Mă bucură să-ţi spun toate acestea. Mă bucură că te-a
mlul
aici gîndul că merit să-mi mulţumeşti. Dar, totuşi,
drunuulU
noastre nu seamănă. Eşti ud şi pari ostenit. Vrei să bei
înainte de plecare ?
îşi legase basmaua în jurul gîtului şi se uitase tot l
pătrunzător la mine, muşcînd de capătul «i.

302
 ■ - Cred, spuse el, tot cu colţul basmalei în gură şl mus-
trtmlu-mă mai departe, cred că vreau să beau ceva înainte
<re, şi-ţi mulţumesc.
Pe o măsuţă din colţ se afla o tavă pregătită, Am pus-o
i do lîngă foc şi l-am întrebat ce vrea să bea. El atinse
■ i u l una din sticle, fără să se uite la ea şi fără să scoată
>rbă, iar eu îi pregătii nişte rom fierbinte cu apă.
să-mi stăpînesc rnînia, dar privirea cu care mă
in timp ce se sprijinea de spătarul scaunului, ţinînd
In In- c l i n t i capătul răsucit al basmalei, de care pesemne că
Klc, mă făcea să tremur. Cînd, în cele din urmă, pusei
Andinii in faţa lui, văzui cu uluire că avea ochii plini de
atunci stătusem în picioare, ca să-i dovedesc că
do-' iA plece. Dar cînd l-am văzut aşa nenorocit, m-am
muiat, Ttni de remuşcări.
Sper, spusei cu glas repezit, turnîndu-mi şi mie ceva
wlinr si trăgînd un scaun lîngă masă, că nu ţi s-a părut că
Vorbii aspru cu dumneata tocmai acum. N-aveam de gînd
d i n . n s o c şi, dacă am greşit, să ştii că-mi pare rău. Iţi
i (i meargă bine şi să fii fericit ! •
In timp ce eu duceam paharul la gură, el se uita mirat
i i p . i l i i l basmalei, căreia îi dăduse drumul în clipa cînd a~ isc
paharul de buze. întinse mîinile; i-am dat şi eu M ; a
băut şi, pe urmă, şi-a acoperit fruntea şi ochii cu ■#(■«.
Cum o duci acum ? îl întrebai eu. Am fost crescător de
oi şi de vite şi am avut şi alte in dincolo, în lumea
nouă, la multe mii de mile de apă mi departe de aici,
spuse el. Idăjduiesc c-ai dus-o bine 1 Minunat ! Au mai
dus-o şi alţţi bine, dar nici unul
(•urcat nici pe departe aşa bine ca mine. Mi-a mers
■

iu., bucur.
idăjduiesc că spui adevărul, dragă băiete. 1 II i y«'i ni;1
opresc pentru a pătrunde vorbele acestea şl • are fuseseră
rostite, i-am vorbit despre un lucru iui îmi trecuse prin
minte :
I . - n l mai văzut vreodată pe omul pe care l-ai trimis
după ce şi-a îndeplinit însărcinarea ? întrebai eu. I
n-am dat ochii cu el. N-aveam cum.

803
 — K veniţ/dupâ cum l-ai însărcinat, şi mi-a
două hîrtii de dte o livră. Pe atunci eram băiat sărac,
cum ştii, şi pentru un băiat sărac două livre sînt o mică a1
Dar, ca şi dumitale, mi-a mers bine după aceea şi tn
să-mi dai voie să ţi le inapoiez. Poţi să le întrebuinţe
folosul unui alt băiat sărac. Şi am scos punga,din bu;"
Mă privea ţintă în timp ce~mi puneam portofelul pe şi-1
deschideam şi tot aşa şi în timp ce desprindeam din ţinutul
acestuia două hîrtii de rîte o livră. Erau hîrtii ci şi noi, şi-eu
le-am netezit şi i le-am întins. Fără să-şi desp ochii de la
mine, le-a aşezat una peste alta, le-a împăi le-a răsucit şi
ie-a dat foc, apropiindu-le de lampă, apoi lăsat să cadă
cenuşa pe tavă.
— Pot îndrăzni să te întreb cum de ţi-a mers biiv
cînd am stat amîndoi în mlaştinile acelea pustii şi
ţaţe ? spuse el după aceea, cu un zîmbet care semăna
cruntare şi cu o încruntare ce semăna a zîmbet.
— Cum?
' — Ah !
îşi goli paharul, se sculă şi rămase în picioare lînga fi
punînd mîna lui grea şi bătătorită pe cămin. îşi puse un la
marginea focului, ca să-1 usuce şi să-1 încălzească, iar | udă-
începu să fumege ; dar el nu se uita nici la gheat.i Iu foc,
ci numai la mine. De-abia acum tremuram de-a bu
După ce buzele mi se întredeschiseră şi îngînară
cuvinte fără sunete, îmi dădui osteneala să-i spun (deşi ni
puteam vorbi desluşit) că îmi fusese hărăzit să pun mîn o
mare avere.
Are voie un ocnaş să întrebe despre ce avere e
spuse omul.
Nu ştiu... am bîiguit.
Are voie un ocnaş să întrebe a cui avere ? spi
Am bîiguit din nou :
IJu ştiu...
— Am voie^ să ghicesc, spuse ocnaşul, care a fost venitul
dumitale de cînd eşti major ? Hai să începem cu prima
Cinci ?
Inima îmi bătea neregulat, ca un ciocan greu, şi m .1
M-ulat, uitîndu-mă sălbatic la el, cu mîna pe spătarul scaun
— Acum să vorbim despre administratorul averii d
tale, urmă el. Trebuie să fi existat vreun administrator,
aşa ceva, cît erai minor. Poate un avocat. Şi acum să tn
la prima literă din numele-avocatului. N-o fi J ?

304
Vâzui, ca într-un fulger, tot adevărul, şi dezamăgirile,
primejdiile, necazurile, urmările legate de noua mea
situaţie îmi năvăliră val-vîrtej în minte, strivindu-mă cu
atîta înver-ire, încît trebuia să lupt ca să mai pot
răsufla.
Să zicem, urmă el, că un client al avocatului al cărui
începe cu J. să-i spunem Jaggers, să zicem că domnul
intors de peste mări şi ţări, şi a debarcat la Ports-
l i , şi a venit să te vadă. „Totuşi, m-ai găsit", ai spus adi- .
ii Ei! Cum de te-am găsit? Păi, am scris din Ports-
Lh unui om din Londra, ca să-mi dea amănunte. Vrei să
1 numele omului ăstuia ? Păi, Wetnmick îl cheamă.
N aş fi putut să scot o vorbă nici dacă mi-ar fi fost viaţa
in primejdie. Stăteam cu o rnînă pe spătarul scaunului şi
cu
i l t ă pe piept, căci mi.se părea că mă înăbuş. Stăteam aşa,
inimilu-mă la el cu o privire sălbatică, iar eînd odaia
începu
aţine şi să se învîrtească, mă încleştai cu mîna de
i lîl mă prinse în braţe, mă trase pînă la canapea, îmi
■ .1 ,i capul pe perne şi se lăsă într-un genunchi în faţa
mea ;
ceea, de care îmi aminteam atît de bine şi care mă
i tremur, era acum aproape de tot.
Da, Pip, băiete, am făcut din tine un gentleman ! Eu
K ut asta ! Am jurat atunci că dacă vreodată am să ago-
o vreun ban, banul ăla să fie al tău. Am jurat pe urmă
> i vreodată am să fac afaceri şi am să mă îmbogăţesc,
. I i i om bogat. Am dus un trai greu ca ţie să-ţi fie viaţa
am muncit din greu ca ţie să nu-ţi pese de muncă.
< supără, băiete? îţi spun eu să te simţi îndatorat faţă
i l n e ? Nici gînd ! Iţi spun toate astea ca să ştii că amă-
Ala de cîine pe care l-ai scăpat şi-a ridicat capul aşa de
in i i . a fost în stare să crească un gentleman, şi, Pip, ăla
Iul
Sila pe care o simţeam faţă de omul acesta, teama pe
mi-o trezea, scîrba cu care mă chirceam de frica lui n-ar
Iul să fie mai mari nici dacă ar fi fost cea mai crudă fiară.
— Vezi, Pip ? Eu sînt pentru tine un al doilea tată. Tu
Hfoţtl fiu ; mai fiu decît oricare fiu ! Am agonisit bani
nu-
i ai tu ce cheltui. Cînd eram păstor cu simbrie într-o
im l u . i l i . i uitată de lume şi nu vedeam alte fiinţe vii decît
oile,
,.i uitat cum arată o faţă de om, vedeam mereu chipul
i l c a ochilor. De multe ori cînd mîncam în cocioaba
iruncam cuţitul în pămînt şi-mi spuneam : „Şi acum
Ciutul la mine, în timp ce mănînc şi beau !". Te ve :
im erai atunci, In mlaştinile înfundate în ceaţă. „Sâ
mă bată Dumnezeu", spuneam într-una, şi ieşeam afară la aer,
ca să spun vorbele astea sub cerul liber, „să mă bată Dum-
nezeu dacă nu fac un gentleman din băiatul ăsta cînd oi li
liber şi bogat !". Şi am făcut-o ! Uită-te la mine, băiete !
Uiţă-te la casa asta de boier ! Boier ? Ei ! Să faci rămăşaguri
pe bani cu boierii şi să-i baţi !
Era atît de înfierbîntat şi de triumfător şi apoi ştia că-ml
pierdusem aproape cunoştinţa, aşa încît nici nu se uita la felul
cum primeam spusele lui. Era singura fărîmă de uşurare
care-mi mai rămînea.
— Uită-te ! urmă el, scoţîndu-mi ceasornicul din buzumir şi
răsucind spre el un inel de pe degetul meu, în timp ce eu mă
strîngeam, ca şi cum m-ar fi atins un şarpe, e de aur! Şi ce
frumos e ! E un ceas de gentleman, nu-i aşa ? Şi un
diamant înconjurat de rubine ; şi ăsta-i de gentleman, nu ?
Uită-te la rufăria ta : aleasă şi frumoasă ! Uitâ-te la hainele
tale ; nici nu se găsesc mai bune ! Şi cărţi, spuse el, plim-
bîndu-şi privirile prin odaie, cărţi cu sutele, pe rafturi ! Şi le
citeşti, nu-i aşa ? Citeai şi cînd am intrat eu. Ha, ha ! Al să
mi le citeşti şi mie, băiete ! Şi dacă-s scrise în limbi străine, pe
care eu nu le înţeleg, o să mă mîndresc ca şi cum aş înţelege
fiecare vorbă !
Şi iarăşi îmi luă mîinile şi le duse la gură, în timp ce mie
îmi îngheţa sîngele în vine.
Nu te supăra că vorbesc atîta, Pip, spuse el după ce-şl
trase din nou mîneca peste ochi şi peste frunte, în timp
ce
din gîtlej i se auzea hîrîiala aceea pe care 0 cunoşteam
atît
de bine ; şi tocmai fiindcă era atît de grav mi-era silă de
el.
Nu pot să mă port. altfel şi nici să tac. băiete... Tu n-ai
aşteptat
ziua asta aşa cum am aşteptat-o eu ; nu te-ai pregătit
pentru
ea aşa ca mine. Dar nu te-ai gîndit niciodată că s-ar
putea
să fiu eu ? ■
O, nu, nu ! răspunsei eu. Niciodată, niciodată !
Vezi, eu eram, eu, şi nimeni altul ! Nimeni nu s-a
amestecat în treaba asta decît eu şi cu domnul Jaggers.
Nimeni altcineva ? întrebai eu.
Nu, spuse el, cu o privire mirată ; cine să se fi ames
tecat ? Şi ce frumos te-ai făcut, măi băiete ! Ei, or fi
nişto
ochi frumoşi pe undeva, aşa-i ? Nu se află nişte ochi
frumoşi
pe undeva la care tu te gîndeşti cu drag ?
O. Estella. Estella !
— Ai tăi să fie, băiete, dacă-i poţi cumpăra cu bani \
Nu că un gentleman aşa învăţat ca tine nu i-ar putea cîşti(j.i

306
 l fflră bani. dar o să ai bani bereche ! Lasă-mă să-ţi spun
voiam să-ţi spun, măi băiete. Cînd eram păstor cu sim-
n coliba aceea, stăpînul meu a murit (era şi el tot ocnaş,
itine) şi mi-a lăsat mie banii lui, şi eu mi-am răscumpă-
ortatea şi mi-am văzut de treaba mea. Tot ce făceam,
■ 1111 tine făceam. „Dumnezeu să ardă tot ce fac, ziceam,
I nu fao totul pentru el !". Şi totul mi-a mers de minune.
îmi ţi-am spus şi adineauri, mi-a mers faima ! Banii pe care
irimis acasă la domnul Jaggers erau cîştigul din primul
In — pe tot ţi l-am trimis ! — ştii, atunci cînd a venit după
tşa cum i-am scris eu în scrisoare.
< >, de n-ar fi venit niciodată ! De m-ar fi lăsat în fierărie,
departe de a fi fericit, eram totuşi mai mulţumit decît |ifl
simţeam acum !
— Şi ce răsplată pentru mine, măi băiete, să ştiu în su-
Ifitul meu că eu cresc un gentleman ! Caii cei frumoşi ai
■ >tilor puteau să mă umple de praf cînd umblam pe drum
5
spuneam ? îmi spuneam în gîndul meu : „Eu cresc un
mam mai de soi decît o să fiţi voi vreodată!". Cînd îşi
ui unul altuia: „Acum cîţiva s ani era puşcăriaş, şi nu-i
i' ii un bădăran de rînd şi un neştiutor, deşi a avut noroc",
-mi spuneam ? îmi spuneam în gîndul meu: „Dacă eu
gentlemam şi nici carte nu ştiu,.apoi să ştiţi că am în
• a un gentlemam! Voi toţi aveţi turme şi pămînt, dap
■ l i n voi are un gentlemam crescut la Londra?". Şi
aşa
1 treaba. Şi aşa mi-am băgat în cap să vin, într-o bună
1 ini văd băiatul şi să-i spun cine sînt, chiar în casa lui 1.
Tşl puse o mînă pe umărul meu. Mă cutremuram la gîn-
1 mîna lui ar fi putut fi pătată de sînge. N-a fost uşor
pentru mine, măi Pip, să plec de acolo,
1 J'ără primejdie. Dar mă ţineam de gîndul ăsta şi, cu
■ 1 mai greu, cu atît mai tare mă agăţăm de el,
fiindcă
hotărît să vin, şi nici nu mai încăpea vorbă că aşa o să
I, pînă la urmă, tot am făcut-o. Am făcut-o, dragă băiete l rcam
să-mi adun gîndurile, dar eram prea înmărmuri se părea că
sînt mai atent la vuietul vîntului şi la (k'cît la vorbele lui;
şi nici acum n-aş putea să despart , ii lui de glasul
vîntului şi al ploii, deşi glasul acestora ■I gAlAgios, iar al
lui era potolit.
■ Unde ai să mă adăposteşti ? mă întrebă el după eîteva ||l|i
l'rebuie să mă adăpostesc undeva, băiete. - Ca să dormi ?
întrebai eu.

807
 ~ Da Ca să dorm mult şi bine, răspunse el, fiindcă
marea m-a clătinat şi m-a udat multe luni de zile.
Prietenul şi tovarăşul meu de locuinţă, spusei eu, ri-
dicîndu-mă în picioare, e plecat; o să-ţi dau odaia lui.
Nu se întoarce mîine, nu-i aşa ?
Nu. spusei eu, mecanic, cu tnate sforţările pe care la
făceam ; nu mîine.
Fiindcă, vezi tu, băiete, spuse el coborînd glasul şi
atingîndu-mă tainic cu degetul lui lung pe piept, trebuie
să
fim prevăzători.
Cum adică prevăzători ?
Doamne, altfel mă aşteaptă moartea !
Cum moartea- ?
Am fost trimis acolo pe viaţă. Dacă mă întorc, mă
pîndeşte moartea. Prea s-au întors mulţi în ultimul
timp. şi
dacă sînt prins, mă spînzură.
Atît mai lipsea ! După ce nenorocitul de el mă împovă-
rase ani de zile cu lanţurile lui de aur şi argint, îşi mai pusese
şi viaţa în primejdie ca să mă vadă ; şi acum viaţa lui atîrna
de mine ! Dacă l-aş fi iubit în loc să-1 urăsc, dacă m aş fi
simţit legat de el prin admiraţia şi dragostea cea mai puter-
nică în loc să mă strîng de silă în faţa lui, şi tot n-ar fi fost
mai rău. Dimpotrivă, ar fi fost mai bine, căci atunci scăparea
lui ar fi fost un gînd firesc, ar fi fost imboldul dragostei.
Prima mea grijă fu să închid obloanele, ca să nu se vadă
de afară lumina, şi apoi să închid şi să zăvorăso uşile. Tn
timpul acesta el stătea la masă,- mîncînd biscuiţi şi bînd vin j
mă uitam la el şi-1 vedeam pe ocnaşul din ţara mlaştinilor.
Aproape mi se părea că- se va apleca numaidecît. ca să-şi pl-
leascâ cătuşa de la picior.
După ce am intfat în odaia lui Herbert şi am închis ori
comunicaţie cu scara, în afară de uşa odăii unde avusese loa
convorbirea noastră, îl întrebai dacă vrea să se culce. El r.
punse că da şi-mi ceru ceva ..rufărie de boier", ca să aibă
cu ce să se îmbrace a doua zi de dimineaţă Am scos rufelo
şi i le-am pregătit, şi din nou mi-a îngheţat sîngele în vino
cînd mi-a strîns mîinile. urîndu-mi noapte bună,
Am ieşit din odaia aceea fără să-mi dau seama cum ; apoi
am scormonii focul în odaia unde stătusem împreună şi m-arn
aşezat lingă cămin, căci mă temeam să mă duc la culcare.
'Am stat aşa înmărmurit o oră sau două, cufundat în gînduri j
şi numai după ce am început să mă gîndesc, mi-am dat st.

3 0/3
i li eram de nenorocit şî cum SP sfwrîmqcf» *r» buraţi
roraHa ire mă îmbarcasem.
Gîndurile domnişoarei Havisham cu privire la mine nu
< - r ă decît un vis. Estella nu-mi era sortită mie; mi-era
uit să intru la „Satis" din politeţe, fiindcă eram un ghimpe
lea rudelor lacome, o jucărie cu inimă mecanică pe care
exersezi în lipsă de alt mijloc; acestea au fost primele
uri; dar durerea cea mai usturătoare şi cea mai adîncă
iceea că, din pricina puşcăriaşului acestuia vinovat de cine
e crime şi care putea oricînd să fie ridicat pentru a fi
/urat la Old Bailey *, îl părăsisem pe Joe.
Nu m-am fi întors la Joe acum, nu m-aş fi întors la
1
Î pentru nimic în lume ! Poate numai pentru că
simţă-
ul că mă purtasem ca un netrebnic era mai puternic decît
Nici o înţelepciune din lume nu mi-ar fi putut aduce
jierea pe care aş fi găsit-o în simplicitatea şi dragostea
1
dar ştiam că niciodată, niciodată nu voi putea să
destram
ce făcusem.
Mi se părea că aud paşii urmăritorilor în fiecare vîjîit de ,
1 în fiecare puhoi de ploaie. De două ori aş fi putut să i
i cineva ciocănea şi că se auzeau şoapte la uşa de la in-
Chinuit de aceste temeri începeam să-mi închipui saj i
amintesc scă avusesem presimţiri tainice despre venirea ui
om ; că de cîteva săptămîni întîlneam mereu pe stradă ui
care îmi''aminteau de el ; că aceste legături erau din ce
mai numeroase pe măsură ce el se apropia, venind pe ; că
spiritul lui păcătos trimisese spiritului meu aceşti că
lucrul se întîmplase aievea şi acum el se qfla sub
nt)\ ucoperiş cu mine.
0 dată cu aceste gînduri, veni şi gîndul că ochii mei
de
1 II văzuseră ca pe un om cumplit de râu ; că îl
auzisem
•lllalt puşcăriaş povestind că acesta încercase să-1
ucidă;
1 vAzusem în fundul şanţului, zbătîndu se şi 'luptîndu-
se
i florfl sălbatică. Din aceste amintiri se născu, la
lumina
Arilor, şl prinse chip groaza că poate nu sînt în
siguranţă
il« «lei, în aceeaşi.casă cu el, în noaptea pustie şi
sălba-
i / a aceasta se umflă pînă ce umplu toată odaia şi mă I A
iau luminarea şi să mă due să mă uit cu ochii mei mul
cure mi chinuia eugetul.
nnse © batistă în jurul capului, şi în somn faţa
lui > 'lunecată şî încordată Dar dormea destul de liniştit,
deşi
cuite criminala din Anglia,

303
îşi pusese pistolul alături de el, pe pernă. Ceva mai potolit
ca înainte, am ccos încetişor- cheia din uşa odăii lui şi am
răsucit-o pe dinafară înainte de a mă aşeza din nou în faţa
focului, încetul cu încetul, am alunecat de pe scaun şi m-am
întins pe jos. M-am trezit, fără ca senzaţia aceea de durere
care pusese stăpînire pe mine să mă fi părăsit măcar o singură
clipă. Clopotele bisericilor din est băteau orele 5, luminările
arseseră pînă la capăt, focul era stins, iar vîntul şi ploaia făceau
ca bezna de afară să pară şi mai neagră.

Aici se sfîrşeşte partea a doua din

povestirea speranţelor lui Pip.

CAPITOLUL 40'
A fost o mare fericire pentru mine faptul că eram nevoit
să-1 pun — pe cît puteam — la adăpost pe preatemutul meu
oaspete, căci gîndul acesta, năvălindu-mi în minte de eum
m-am trezit, îmi învălui celelalte gînduri ca într-o- negură
îndepărtată.
Era limpede că nu-1 puteam ţine ascuns în casă. Era cu
neputinţă să fac asta, şi încercarea de a-1 ascunde ar fi stîrnit,
în chip firesc, bănuieli. E adevărat că acum duhul răzbunării
nu mai era în serviciul meu, dar grija casei era încredinţată
unei femei bătrîne şi iute la fire, ajutată de un pachet însu-.
fleţit de zdrenţe, pe care ea îl numea nepoată-sa ; şi dacă nu
le-aşi fi îngăduit să privească în vreuna din odăi, cu siguranţă
că le-aşi fi aţîţat curiozitatea. Aveau amîndouă vederea slabă,
fapt care eu îl puneam pe seama obiceiului de a se uita mereu
pe gaura cheii, şi-ţi răsăreau mereu în faţa ochilor atunci cînd
n-aveai nevoie de ele ; de altfel, aceasta era singura lor cali-
tate, în afară de faptul că erau hoaţe. Ca să nu dau întîmplării
un aer misterios, m-am hotărît să le anunţ, încă de dimineaţă,
că unchiul meu sosise, pe neaşteptate, de la ţară.
Am luat această hotărîre în timp ce mai bîjbîiam încă,
prin întuneric, în căutarea mijloacelor de a aprinde lumina.
Fiindcă, pînă la urmă, n-am dat de aceste mijloace, am fost
nevoit să mă duc pînă la ghereta paznicului de noapte de ală-
turi şi să-1 rog să vină cu lanterna. Şi în timp ce coboram

310
 Mie pe bîjbîitelea, m-am împiedicat de ceva, şi acel ceva •
i i un om ghemuit într-un colţ.
Deoarece omul nu-mi răspunse cînd îl întrebai ce caută
Io ci se feri în tăcere de atingerea mea, o luai la goană
\ ia gheretă şi-1 rugai pe paznic să vină iute, povestindu-i
rfontul pe drum. Şi fiindcă vjntul sufla mai furios ca on-
I, ne-am gîndit că nu merită să primejdujm lumina din
IiiiiliVnă încercînd să aprindem din nou lămpile stinse de pe
Icnrn ; ne-am mulţumit să examinăm scara dintr-un cap într-
il, dar n-am găsit pe nimeni. Atunci îmi trecu prin minte
Cfl omul s-ar fi putut strecura în casă, aşa că, aprinzînd lumî-
tinivn de la lanterna gardianului şi lăsîndu-1 pe acesta să mă
«•jlepte la uşă, începui să cercetez cu băgare de seamă odăile,
ir şi pe aceea unde dormea mult temutul meu oaspete.
Era linişte peste tot şi se vedea că nimeni nu intrase în casă.
Mă tulbura gîndul că tocmai în noaptea aceea se aflase
tm om la pîndă şi, bizuindu-mă pe norocul de a născoci o
• Iflmurire satisfăcătoare, l-am întrebat pe gardian, în timp ce-i
[ lnllndeam un păhărel de vin, dacă lăsase să treacă vreum om
|>« care se vedea bine că luase masa în oraş.
îmi răspunse că da. Trecuseră trei domni, la diferite ore
n l i ' nopţii. Unul locuia la Fountain Court, şi ceilalţi doi. la
i me, iar el îi văzuse pe toţi îndreptîndu-se spre casele lor.
r singurul om care locuia în casa unde locuiam eu plecase
li tară cu cîteva săptămîni în urmă şi eram sigur-că nu se
întorsese în noaptea aceea pentru că văzusem uşa locuinţei lui
■ ni ă în timp ce urcam scările.
— Fiindcă noaptea e aşa urîtă, domnule, spuse paznicul,
. 1111.111 mi paharul înapoi, au trecut foarte puţini oameni pe la
i , i . , mea In afară de cei trei domni de care v-am vorbit,
......n| amintesc să mai fi trecut vreunul de la ora unsprezece,
id a întrebat de dumneavoastră un străin.
Da. Unchiul meu, am bîiguit eu.
L-aţi văzut ?
Da, sigur.
Şi pe domnul care era cu el ?
Domnul care era cu el ? ! repetai eu.
Mi se părea că e un domn cu el. răspunse paznicul.
Mu oprit cînd s-a oprit şi unchiul dumneavoastră ca să
vor-
fetaică cu mine şi apoi a pornit cînd a pornit şi celălalt.
Ce fel de om era ?
Paznicul nu băgase de seamă ; parcă era un lucrător, după
Oii* Iţi amintea; purta nişte haine prăfuite şi un palton
311
închis la culoare. Fireşte că paznicul lua lucrurile mai uşor
decît mine, căci n-avea motivele mele de ă pune at'îta* greutat*
pe fiecare lucru.
După ce am scăpat de el, ceea ce am făcut fără să mai
lungesc explicaţiile, mintea începu să mi se tulbure de toata
aceste împrejurări luate launloc. Căci, luate fiecare în parte,
păreau uşor de dezlegat; de pildă : un chefliu, care se în-
torcea din ora| şi care n-ar fi trecut pe la ghereta paznicului
de noapte, s-ar fi putut rătăci pe scara mea şi să adoarmă
acolo ; sau : oaspetele meu fără nume ar fi putut să fie în-
soţit de cineva care să-i arate drumul. Totuşi, luate împreună,
aceste împrejurări aveau o înfăţişare neplăcută pentru un om
atît de neîncrezător şi plin de teamă cum mă făcuseră pe mine
schimbările din ultimele ore.
Am scormonit focul, care la ora aceea a dimineţii ardea
cu o flacără palidă, şi am aţipit în faţa căminului. Cînd cea-
sornicele oraşului bătură orele 6, mi se păru că dormisem o
noapte încheiată şi, fiindcă mai era o oră întreagă pînă
răsăritul soarelui, am mai moţăit puţin ; uneori mă trezeam
tulburat, fiindcă în urechi kni răsunau convorbiri neînţelese ;
alteori auzeam vîjîitul vîntului în cămin ; în cele din urmă,
m-am cufundat într-un somn adînc, din care m-am trezit spe-
riat din pricina luminii de afară.
Pînă atunci n-avusesem răgazul să mă gîndesc la situaţia
mea, şi nici acum nu puteam. N-aveam putere să mă încordez
pentru a înţelege. Eram abătut şi amârît pînă în fundul sufle-
tului, dar gîndurile îmi erau foarte împrăştiate. Cît' des»
plăsmuirea vreunui plan de viitor, cred că mai curînd aş
fost în stare să plăsmuiesc un elefant. în timp ce deschide
ferestrele şi priveam afară la dimineaţa ploioasă, pu
plumburie, în timp ce mă plimbam din odaie în odaie, sau
aşezam tremurînd în faţa,focului, aşteptînd să-mi vină îngri
ijitoarea, mă gîndeam la nenorocirea mea, dar nu-mi dădeam
seama cît eram de nenorocit, nu ştiam de cînd mă simţeam
aşa, sau în ce zi a săptămînii mă năpădiseră gîndurilo acestea
şi nici chiar cine eram eu, cel care gîndeam astfel.
In cele din urmă, baba şi nepoata ei sosiră — era greu s|
deosebeşti" capul babei de mătura pe care o ţinea în mină -şi
se arătară amîndouă foarte mirate la vederea mea şi ;i
focului. Le-am împărtăşit vestea că unchiul meu sosise in
timpul nopţii, că dormea acum şi că, prin urmare, pregăt'rile
pentru gustarea de dimineaţă avea să sufere schimbări. Apoi in-
am spălat şi m-am îmbrăcat, în timp ce ele izbeau mobilii t^
812
 «euu praful; şi, aşa, într-un fel de vis sau de hipnoză,
f. trezit din nou lîngă foc, aşteptînd ca el să vină la masă.
Apoi uşa se deschise şi-1 văzui ieşind din odaie. îmi venea
tu i cu să-1 p rivesc şi m i se părea că, în lum ina zilei, arată (<n\ şi
nesuferit. — Nici nu ştiu măcar cum să-ţi spun, începui eu,
vorbind l ||i ţim ptă, în tim p ce el se aşeza la m asă. A m spus
tuturo r că unchiul meu.
— Foarte bine, băiete ! Spune-mi „unchiule".
Bănuiesc că pe vas ţi-ai luat un num e...
— D a, dragul meu. Am luat num ele de Provis.
A i de gînd să răm îi cu nu m ele ăsta ?
D a, de c e n u ? E la f e l de bu n ca oric are altu l, d o ar
i\
i (i place ţie altul mai mult...K — C are e num ele dum itale
adevărat ? îl întrebai eu în
M agwitch, răspunse el tot aşa ; cel de botez e Abel. -
C e m ese rie ai a vu t ?
— Ocnaş, măi băiete.
V orbea foarte serios şi întrebuinţase cuvîntul ca şi cura
naş ar fi o m eserie.
— Cînd ai intrat în Tem ple, aseară... începui eu,, oprin-
ca să m ă în treb dacă-i cu putin ţă ca faptul acesta,
părea atît de îndepărtat, să se fi întîm plat în aju n.
Da, băiete...
—C înd ai trecut p e la gheretă şi l-ai întrebat pe păzito r
i drumul, mai era cineva cu dum neata ?
Cu mine ? Nu, măi băiete. .. -
Dar era cineva pe acolo. .
N-am prea băgat de seama, spuse el cu îndoială, fiindcă
• drumurile pe aici. Dar cred că mai era cineva care
'mintea mea.
Eşti cunoscut la Londra ■? •
.Sper că nu-! spuse el, lovindu-şi beregata cu degetul
lo r, ceea ce m ă făcu să roşesc şi să-mi fie silă de el.
A i fost vreodată cunoscut la L ondra?
N u p r e a. L o c u ia m m a i m u lt în p ro v in c ie .
Al fost.., judecat... la Londra ?
— Clnd ? spuse el, privindu-mă pătrunzător.
— Ultima oară.
du din cap.
— A tunci l-am cu noscut pe dom nul Jaggers. E i» .era da
ion .
i
313
 îmi venea pe buze întrebarea pentru ce fusese judecat.
Dar el puse mîna pe un cuţit, îl învîrti prin aer şi spuse :
— Şi-am ispăşit, am plătit cu vîrf şi îndesat pentru ce
am făcut! apoi se apucă să mănînce.
Înfuleca urît, şi toate mişcările lui erau stîngace, gălă-
gioase şi lacome. De cînd îl văzusem mîncînd în mlaştini, îi
mai căzuseră cîţiva dinţi; şi cînd plimba îmbucătura prin
gură şi răsucea capul într-o parte, ca să prindă mîncarea între .
cei doi colţi puternici din faţă, arăta chiar ca un cîine bătrîn şi
hămesit. Chiar dacă aş fi avut poftă de mîncare la începutul
mesei, cu siguranţă că aş fi pierdut-o văzîndu-1 pe el cum mă-
nîncă şi la fel aş fi stat — aşa cum stăteam acum — cuprins
de o scîrbă fără seamăn şi uitîndu-mă încruntat la faţa de masă.
— Sînt un mîncăcios fără pereche, măi băiete, spuse el,
în chip de scuză, după ce sfîrşi masa, dar aşa am fost de cînd
mă ştiu. Poate că dacă, de felul meu, aş fi fost mai puţin
mîncău, aş fi intrat în mai puţine buclucuri. La fel şi cu fu
matul. Cînd am intrat păstor cu simbrie, la început, acolo, pe
tărîmul celălalt, cred că aş fi înnebunit de tristeţe şi aş fi
ajuns ca o oaie „melancolică" dacă nu m-aş fi mîngîiat cu
fumatul.
Şi, spunînd aceste vorbe, se sculă de la masă, îşi vîrî mîna
în haina lui de marinar şi scoase din buzunar o pipă scurtă
şi neagră şi o mină de tutun din cel care se numeşte „Cap de
negru". După ce-şi umplu luleaua, puse înapoi restul de tutun,
ca şi cum buzunarul lui ar fi fost un sertar. Apoi apucă cu
cleştele un tăciune aprins din cămin, îşi aprinse luleaua şi,
pe urmă, începu să se plimbe pe covoraşul din faţa căminului,
cu spatele la foc, îndeletnicindu-se cu ocupaţia lui cea mai
plăcuta, aceea de a-şi întinde mîinile spre mine.
— Asta este, spuse el, legănîndu-şi mîinile în sus şi în
jos, în timp ce trăgea din lulea, ăsta este gentleman-ul pe care
l-am făcut eu ! Un gentleman adevărat ! Îmi face bine să
mă uit la tine, Pip. Tot ce doresc e să stau aici şi să mă uit
la tine, măi băiete !
îmi desprinsei mîinile cît putui mai curînd şi-mi dădui
seama că începusem să chibzuiesc asupra situaţiei mele. Cînd
auzeam glasul lui răguşit şi mă uitam la capul lui brăzdat,
pleşuv, cu păr cărunt de o parte şi de alta, înţelegeam cît da^
grele erau lanţurile care mă legau.
— Nu vreau să-1 văd pe domnişorul meu umblînd prin
noroiul- de pe stradă. Pe ghetele lui nu trebuie să se vadă
noroi. Domnişorul meu trebuie să aibă cai. Da, Pip ! Cai d«

314
BftlArlc, şi cai de trăsură, şi cai de călărie şi de trăsură pentru
flu^llc lui. Ce, adică, coioniştii să aibă cai (şi încă de soi,
iczeule !), şi domnişorul meu din Londra să n-aibă? Nu,
iU | N-o să mai purtăm ghete murdare de noroi, Pip, nu-i
oase din buzunar un portofel care crăpa de plin ce era
«i i aruncă pe masă.
—Ia portofelul ăsta, măi băiete, sînt hîrtii care merită
■ cheltuite ! Ale tale sînt. Tot ce am e al tău ; să nu-ţi
u i u i Am venit în ţară ca să văd cum cheltuieşte domni-
meu banii mei ca un adevărat domnişor. Asta-i plăcerea
Plăcerea mea e să-1 văd cum cheltuieşte. Şi naiba să vă
toţi ! Se răsuci pe călcîie, uitîndu-se prin odaie, şi pocni
di putere din degete : Pe toţi, de la judecătorul cel cu peruca-n
IM la colonistul care ridică praful în drum, fiindcă o să
ii un gentleman mai grozav decît vai toţi la un IOG !
•- Opreşte-te, spusei eu, înnebunit de teamă şi de silă j
i sft-şi vorbesc. Vreau să ştiu ce avem de făcut. Vreau să
rum te poţi feri de primejdie, cît vrei să stai aici şi ce
Hanuri ai.
— Ascultă, măi Pip, spuse el, punîndu-mi mîna pe umeri
ri potolite. Mai întîi, uite ce este : mi-am ieşit din
fii ■idincauri ; ce-am spus a fost urît ; da, aşa a fost: urît.
1
l ' i p , iartă-mă ; nu vreau să mă mai port urît.
— Mai întîi, urmai eu. mîrîind, să vedem ce măsuri de
Bptvrdere se pot lua ca să nu fii recunoscut şi prins.
Nu băiete, spuse el cu acelaşi glas ca şi adineauri,
■U nu vine întîi. Mai întîi să vorbim despre ce-4- urît. Nu
nit atîţia ani să fac un gentleman fără să ştiu ce i se
it şl lui Uite. Pip, m-am purtat urît. Da, urît. Iartă mă,
»rt
r
caraghios şi dezgustător în acelaşi timp, ceea ce mă
ifl Izbucnesc într un rîs ciudat şi să-i răspund :
— Te am iertat. Pentru numele Iui Dumnezeu, să nu mai
Hfrrirm timpul !
— Da, dar vezi tu, măi băiete, se încăpăţînă el eu n-am
rit la asemenea depărtare ca să mă port urît. Acum, zi
irte, băiete. Spuneai...
u r i i ai de gînd să te păzeşti de primejdiile eare te
.
— Păi, băiete, nu i chiar aşa de mare primejdia. Fără
pus nimeni, eu ştiu că primejdia nu-i aşa grozavă.

315
E Jaggers, şi e Wpmmîok, şi eşti tu. Altcineva cine sâ mă mal 1
cunoască ?
Nu există nimeni care te-ar putea recunoaşte pe stra
dă ? întrebai eu,
Păi, răspunse el, nu prea. -Doar n-am de gind să dau
sfoară în ţară prin ziare că domnul A. M. 8-a reîntors de la
Botany Bay ' 1 Şi apoi au trecut atîţia ani, cui i-ar mai folosi
dacă m-ar denunţa ? Dar uite, măi Pip, dacă primejdia ar fi
fost de cincizeci de ori mai mare, tot aş fi venit să te văd J
bagă de seamă, tot aş fi venit!
Şi cît timp vrei să rămîi ?
Cît timp ? spuse el, scoţîndu-şi luleaua lui cea neagră
dîn gură şi, în timp ce se uita la mine, falca de jos îi atîrna.
Nu mă mai întorc. Am venit pentru totdeauna.
Şi unde ai să locuieşti ? întrebai eu. Ce-i de făcut eu
dumneata ? Unde ai să fii în siguranţă ?
Măi băiete, răspunse el, cu bani se pot cumpăra peruci
şi pudră de pus în păr, şi ochelari şi haine negre, şi pantaloni
scurţi, şi tot ce vrei ! Au mai făcut şi alţii din astea şi au
scăpat de primejdie ; şi ce-au mai făcut şi alţii pot face şi eu.
Şi dacă-i vorba cum şi unde să stau. păi spune şi tu ce pă
rere ai.
Acum îţi vine uşoi sâ vorbeşti, spusei eu. dar ase.
n-ai glumit cînd ai spus că te pîndeşte moartea,
Şi acum spun că mă pîndeşte moartea, spuse el, punîn-
du-şi luleaua înapoi în gură ; şi încă moartea cu frînghie.
la
drumul mare, nu departe de aici ; înţelege că e serhv
cale-afară ! Dar acum am fâcut-o. Aici sînt. Să mâ întoj
fi tot aşa de rău, ba mai râu decît să stau pe loc. Şi apoi, Pipi
sînt aici pentru că de atîta amar de ani doresc să fiu eu tine. Şi
dacă vine vorba de îndrăzneală, acum sînt pasăre bătrînii şi am
încercat tot soiul de curse de cînd mi-au crescut aripile şi nu mi-
e frică să mă cocoţ pe încă o sperietoare. Dacă mo;ir-tea se
ascunde în sperietoare, atîta pagubă, n-are deeit sâ la lumină ca
s-o înfrunt, şi atunci o să cred în moarte înainte, nu ! Şi
acum mai lasă-mă să mă uit puţin la d< şorul meu.
Şi iarăşi mă lua de mîini şi mă măsura cu un aer admi
tiv de proprietar, fumîndu-şi pipa plin de încîntare.
1
Port pe coasta de răsărit a Australiei; aici erao expulzaşi
din Marea Britanic

816
 îmi HS^ HÎ sMtna că n-aveam altceva mai bun de făcut
ii sa i lac rost de o casă liniştită prin apropiere, unde să
nască îndată ce se va întoarce Herbert, pe care-1 aşteptam
i ' i u ă sau trei zile. Era limpede că eram nevoit să-i în-
llnţez lui Herbert taina ca pe o problemă de viaţă, chiar
i i n , nu m-aş fi gîndit la uşurarea fără margini care m-ar fi
mi uns după această mărturisire. Dar lucrul nu era tot atît .
ti impede în mintea domnului Provis (mă hotărîsem să-i spun
ii nunele acesta), încunoştiinţarea lui Herbert pînă ce-1 va
li I / I it şi va fi fost plăcut impresionat de înfăţişarea lui. .
— Şi chiar şi atunci, măi băiete, spuse el scoţînd din
Im nu.ir o Evanghelie mică, neagră, soioasă şi încuiată cu cheie,
•> I punem să jure.
I li icfl aş spune că înfricoşătorul meu binefăcător purta căr-
i aceea neagră în buzunar numaj ca să pună oamenii să
( < • ea, în caz de nevoie, aş spune un lucru de care nu
încredinţat niciodată, dar pot totuşi să spun că eu nu
i văzut niciodată folosind-o în alt chip. Cartea arăta ca şi
li fi fost furată de la vreun tribunal, şi poate că ceea ce
i despre trecutul cărţii, împreună cu experienţa lui per-
< în această direcţie îl făceau să se bizuie pe puterea ei
inâtoare cu o vrajă sau cu un deseîntec. Cînd l-am văzut
i^Hliu prima oară cum scotea cartea din buzunar, mi-am a-
■ ■ I I in mă pusese să jur că nu-1 voi trăda, odată, demult,
' n i tir, şi cum povestise despre el însuşi, în ajun, că-şi
II jurăminte hotărîrile luate în singurătate. oarece era
îmbrăcat într-o haină marinărească de lu-ire-1 făcea să
semene cu un vînzător de papagali şi ţigări, pul să discut
cu el despre hainele pe care le va purta. i'Tedcre
nemărginită în virtuţile unui costum cu pan-< ni ţi şi îşi
schiţase în minte ©haină care l-ar fi făcut no fie cu un
decan, fie cu un dentist. Cu mare greutate ins sâ-şi dea
consimţămîntul pentru un costum care lâ semene mai
curînd cu un fermier înstărit şi l-am I şi tundă părul scurt
şi să şi-1 pudreze puţin. Apoi, nu dăduse încă ochii cu
îngrijitoarea şi cu nepoată-sa, să se ferească de ele pînă ce
va avea loc schimbarea. l'iirc un lucru foarte uşor să iei
astfel de prevederi ; dar da zăpăceală, ca să nu zic
nebunie, în care mă aflam, ^ n . i l atît de mult, îneît n-am
izbutit să ies din casă' i" la orele 2 sau 3 după-amiază
pentru a da curs hotâ-itt. Pînâ la întoarcerea mea, el
trebuia să stea închis l i n i i ţ| jicntru nimic în lume n-avea
voie să deschidă uşa.

St»
 ^m

Deoarece, după cîte ştiam eu, în Essex Street se afla o

casă respectabilă, al cărui calcan era îndreptat spre Temp
casă care se vedea de la ferestrele locuinţei mele, mă îndreptai
mai întîi într-acolo şi avui norocul să închiriez etajul al doil
pentru unchiul meu, domnul Pro vis. Apoi am pornit-o din
prăvălie în prăvălie, ca să fac cumpărăturile trebuincios
pentru schimbarea înfăţişării lui. După ce şi această tren fu
isprăvită, îmi îndreptai paşii spre „Little Britain", pentru
dezlegarea unor probleme care mă priveau numai pe mine.
Domnul Jaggers şedea la biroul lui, dar cînd mă
intrînd, se sculă numaidecît şi se aşeză în faţa focului.
Acum, Pip, spuse el, fii prevăzător.
Voi fi, domnule Jaggers, răspunsei eu, căci, pe dru
mă gîndisem bine la cele ce aveam de spus.
Nu te trăda pe tine, spuse domnul Jaggers, şi ai gri
să nu trădezi pe nimeni. înţelegi ? Pe nimeni Să nu-mi s|
nimic. Nu vreau să ştiu nimic. Nu sînt curios.
Bineînţeles că mi-am dat seama că el ştia de veni
omului.
— Domnule Jaggers, spusei eu, vreau numai să mă a
gur că ceea ce mi s-a spus este adevărat. Nu prea trag i
dejde că nu-i adevărat, dar, totuşi, îmi pot îngădui să control
Domnul Jaggers dădu afirmativ din cap.
Cum ai zis % „Mi s-a spus" sau „am auzit" ? mă
trebă el, aplecîndu-şi capul într-o parte, fără să se
uitr
mine ; stătea cu ochii în podea, de parcă ar fi ascultat
c<
„Mi s-a spus" presupune o comunicaţie verbală Nu poţi
fi
comunicaţie verbală cu un om din New South Wales 1 , n
aşa ?
Vreau să spun : „am aflat", domnule Jaggers.
Bine.
Am aflat de la un om cu numele de Abel Magwitch că
el este binefăcătorul care s-a ascuns atîta timp de mine.
Da, acesta este omul. spuse domnul Jaggers, din NefP
South Wales.
Şi numai el ?, întrebai eu.
Numai el, răspunse domnul Jaggers.
— Nu sînt atît de nebun, domnule Jaggers, in îi v|
socotesc pe dumneavoastră răspunzător de greşelile şi .
cluziile mele greşite, dar întotdeauna mi-am închipuit <
domnişoara Havisham.
» Stat tn Australia, pe malul Oceanului Paeifio.

318
 După cum spui şi tu, Pip, afirmă domnul Jaggers,
du-şi spre mine ochii iui reci şi muşcîndu-şi arătătorul,
nu sînt de fel răspunzător de toate acestea.
— Şi totuşi părea-atît de probabil ! mă apărai eu, cu
ilrobită.
Nici urmă de dovadă, Pip, spuse domnul Jaggers, clă-
11.1 din cap şi strîngîndu-şi poalele hainei. Nu trebuie să
lucrurile după apareneţe, ci numai după,dovezi. Nu I . I
regulă mai bună.
— Nu mai am nimic de spus, făcui eu oftînd, după o
i îteva clipe. Am verificat ceea, ce am aflat, şi asta-i
I — Acum, cînd, în sfîrşit, Magwitch — din New South
- ţi s-a dezvăluit, spuse domnul Jaggers, înţelegi cît
ni-am ţinut întotdeauna de fapte în tot timpul le-
lor dintre noi. Niciodată nu m-am îndepărtat nici cu
i de linia precisă a faptelor. Iţi dai seama de asta ?
îmi dau seama, domnule Jaggers.
— L-am înştiinţat pe Magwitch — în New South Wales —
uv6uie să aştepte de la mine să mă abat vreodată de la
isă a faptelor. Şi i-am pus şi o altă condiţie. Mi s-a i
scrisorile lui îmi dădea să înţeleg, foarte pe ocolite, ;;înd să
vină să te vadă, aici, în Anglia. L-am pre- I H I . .1 nu vreau
să mai aud de asta, fiindcă nu poate obţine "l" M .1 ; căci
fiind expatriat pentru tot restul vieţii, reve-B| lui în
această ţară ar fi o faptă criminală, care l-ar ex-i dcapsa
supremă. I-am impus lui Magwitch această Mitic, spuse
domnul Jaggers privindu-mă aspru. I-am scris, Htw «South
Wales. Desigur că s-a călăuzit după spusele mele. I >< sigur,
spusei eu.
\ni fost informat de Wemmick, urmă domnul Jaggers
i privire aspră, că a primit o scrisoare, datată la
I1 uiiouth, de la un colonist cu numele de Purvis sau...
iu Provis, propusei eu. II Provis, mulţumesc, Pip.
Poate chiar Provis ? Ta
i ştii că e Provis !
l).i, spusei eu.
si zică ştii că e Provis ! O scrisoare datată la Ports-
la un colonist cu numele Provis, care cerea amă-
Hf CU privire la adresa ta pentru Magwitch. Wemmick i-a
nintele, după cum înţeleg eu, tot prin poştă. Pe-
l in Provis ai primit lămuririle lui Magwitch din
ii Wales. j

319
 Da, prin Provis, răspunsei eu.
La revedere. Pip, spuse domnul Jaggers, îniinzînd
ţiiîna ; m-a bucurat să te văd. Dacă îi scrii Iul
Magwit'
New South Wales, sau dacă îi trimiţi veşti prin Provis,
spt;
te rog, că toate amănuntele şi chitanţele nesfîrşitei noastre
socoteli îţi vor fi trimise ţie, împreună cu diferenţa de bani,
fiindcă mai există o diferenţă de bani. La revedere, Pip !
Ne strînserăm mîinile, şi el mă privi cu asprime pîn;-ieşii
din cameră. Trecusem de uşă, şi el tot mă mai privea
aspru, în timp ce busturile murdare de pe rafft încercau să-şl
deschidă pleoapele şi să mă împroaşte cu cuvintele : „Ce om !'
aruncate din gîtlejurile lor umflate.
Wemmiek plecase şi el, dar chiar dacă ar fi fost la pupi
-trul lui, tot nu m-ar fi putut ajuta în nici un chip. Mă dusei
de-a dreptul la Temple, unde îl găsii pe înfricoşătorul Provi»
bînd rom cu apă şi fumînd tutun „Cap de negru", în deplină
siguranţă,
în ziua următoare, toate hainele pe care le cumpărasem
fură trimise acasă, şt omul se îmbrăcă cu ele. Tot ce punea
pe el îi venea mai prost decît ceea ce purtase înainte \cel puţin
aşa mi se părea mie de amărît ce eram). După părerea mi u,
era ceva în el care îţi lua orice nădejde de a-1 deghiza ( îl
găteam mai mult, cu cît îl îmbrăcam mai elegant, cu atM
semăna mai bine cu fugarul bătut de vînturi din ţara mlaşti-
nilor. Pgsernne că această părere a minţii mele nelinişti
datora faptului că faţa şi felul lui de a fi odinioară îmi d
neau din ce în ce mai familiare ; mi se părea, de aserrn că-
şi tîra un picior, ca şi cum tot ar mai fi tras după
greutate, şi că omul era puşcăriaş din cap pînă în pici'
puşcăriaş în toate fibrele fiinţei sale.
în afară de aceasta, înrîurirea vieţii singuratice pe <
dusese în cocioabă îi dădea un aer sălbatic, pe care n
haină nu izbutea să-1 domolească ; trebuie să mai adă
mriurirea vieţii stigmatizate pe care o dusese printre sei lui
şi, mai presus de toate, conştiinţa că acum trebuia păzească
şi să se ascundă. în felul cum se aşeza sau stai 1 picioare, cum
mînca şi bea, în felul cum chibzuia, cu o e\| chinuită, ţinîndu-
şi capul între umeri, în felul cum îşi ■ din buzunar cui tul
cu mîner de os, îl ştergea de picii tăia mîncarea, în felul în
care ducea la gură paharele şi i ca şi cum ar fi fost nişte
ulcele prost făcute, sau cum d p felie din bucata de pîine şi o
muia în s"os, învîrtind-o de j împrejurul.farfuriei, ca şi cum
ar fi vrut să se bucure cit

B20
nuli ilc porţia de mincare, in felul in care îşi ştergea apoi
cu pîinea pe care o înghiţea, în toate aceste gesturi
■ numărate alte mici împrejurări care se iveau zilnic,
■ i. <lipă, era ocnaş, criminal, rob,""*îără nici o putinţă de
I n
l.l
ideea lui să poarte o umbră de pudră în păr, şi eu i i ţ a i ,
după ce însă mă^ opusei în ceea ce priveşte panta-i t i i i scurţi.
Dar nu pot să asemăn efectul pudrei pe capul lui i Fectul
sulimanmui pe faţa unui mort; tot ce era i i l m l l să
rămînă ascuns în el străbătea în chip groaznic stra-liu-cln
subţire de fard şi părea că izbucneşte, strălucind în Lml
Iiituror. Renunţarăm numaidecît la pudră, şi omul raliu .
ni părul lui cărunt tăiat scurt.
1
Mvmlele nu pot zugrăvi cît de îngrozitor mi se părea
ii pe care mintea mea îl ţesea în jurul acestui om. Une-
< înd aţipea, strîngînd braţele fotoliului cu mîinile
isc, şi cu capul lui pleşuv, tatuat de zbîrcituri adînci,
I f n n . i . i i m piept, stăteam şi mă uitam la el, întrebîndu-mă
mă Vor fi fost faptele liii şi împovărîndu-1 cu toate crimele
I lume, pînă cînd mă cuprindea o dorinţă nebună de a sări
H i ■ '.i .iun şi de a fugi de el. Groaza mea creştea într-atîta cu
■Te ceas care trecea, îneît cred că din pricina obsesiilor
iiinuiau m-aş fi lăsat tîrît de această pornire, în ciuda
i' i i K■facerilor cu care mă copleşise, în oiuda primejdiei
afla, dacă n-aş fi ştiut că Herbert trebuia să se în-
|l'i.< ui eurînd. O dată, ia miezul nopţii, am sărit din pat
i'put să mă îmbrac cu hainele cele mai proaste, cu
■dl N/i-l las acolo, împreună cu toate lucrurile care-mi a-
Mlncjiu, şi să că înrolez ca soldat în armata Indiei.
doiesc că o stafie m-ar fi înfricoşat mai tare, chiar
Ilc acelea părăsite, chiar şi în serile şi nopţile acelea
■I, clnd vîntul vuia şi ploaia răpăia. 6 stafie n-ar fi putut
Hf |ninsă şi spînzurată din pricina mea, iar gîndul că lui
lucru i s-ar fi putut întîmpla şi groaza că lucru-
. < • petreacă într-adevăr aşa îmi sporeau spaima.
lormea şi nici nu făcea un fel de pasienţe foarte com-
Hy iu nişte cărţi zdrenţuite de joc — un fel de pasienţe
I.ii văzusem niciodată pînă atunci şi nici n-am mai
.....ci, însemnînd punctele cu nişte semne de cuţit
ni i m i . ! - cînd, după eum spuneam, nu era prins de
din aceste îndeletniciri, mă ruga să-i citesc: .^Limbi
ii luicte!". în timp ce eu mă supuneam, el se uita

c. li
la mine, stînd în faţa focului, şi, fără să înţeleagă o bo. mă
măsura cu un aer de director de expoziţie. Printre degt ! mîinii
cu care îmi umbream faţa, îl vedeam cum pofteşti', gesturi de
pântomimă, ca pînă şi mobilele din casă să observi dibăcia
mea. Studentul necucernic din poveste, urmărit dt făptura
monstruoasă pe care o plăsmuise, nu era mai nen<-cit decît
mine, care eram urmărit de făptura care mă plăsmu ea pe
mine ; şi sila cu care mă ofeream sporea pe măsurii această
fiinţa mă admira şi mă îndrăgea mai tare.
Îmi dau seama că descriu toate acestea ca şi cum ai
durat un an întreg. De fapt, n-au durat decît cinci zile. Aşi
tîndu-1 în fiecare clipă pe Herbert, nu îndrăzneam să ies casă
decît-cînd îl scoteam pe Provis la aer, seara, după ce M ]
întuneca. în cele din urmă, tot într-o seară, după masă
tocmai aţipisem, frînt de oboseală — căci nopţile îmi erau
burate şi odihna zădărnicită de vise înspăimîntătoare — i
treziră paşii aceia bineveniţi, care răsunau pe scară. Provii
care aţipise şi el, tresări la zgomotul pe care-1 făcui eu
într-o clipă, văzui cuţitul strălucind în mîna lui.
— Fii liniştit ! E Herbert ! spusei eu.
Şi Herbert intră buzna pe uşă, purtînd pe obrajii lui pr
peţimea celor şase sute de mile străbătute în Franţa.
— Handel, dragul meu ! Ce faci, ce faci, ce faci ?
am plecat de un an ! Pesemne că aşa s-a întîmplat, fiindcă
slăbit şi eşti galben la faţă ! Handel, da... mă scuzaţi, vă
Se opri din galopul de cuvinte şi din strîngerea d(.
căci îl văzuse pe Provis ; acesta îl privea ţintă, pun
cuţitul la loc şi bîjbîind prin buzunare după altceva.
Herbert, dragul meu,, spusei eu, închizînd ami
uşile, în timp ce Herbert se uita nedumerit, s-a întîmpla't c
foarte ciudat. Acesta este... un oaspete de-al meu.
Foarte bine, băiete ! spuse Provis, făcînd un p;
inte cu cărticica cea neagră şi ferecată în mînă, apoi i st
lui Herbert : Ia-o în mîna dreaptă. Dumnezeu să te
trăi
dacă ai să-ţi calci vreodată jurămîntul ! Sărut-o !
Fă cum vrea el, îi spusei lui Herbert.
Aşa că Herbert se supuse, uitîndu-se la mine cu m
rire şi mirare prietenească, iar Provis spuse, strîngîndw i
maidecît mîna :
— Acum ai jurat, ştii ? Şi să nu mă crezi nicioi I
cuvînt dacă Pip n-o să se poarte cu dumneata ca un gentU

322
 CAPITOLUL 41

in zadar aş încerca să descriu mirarea şi neliniştea lui

11 cînd ne aşezarăm toţi trei în faţa focului, iar eu îi
laşii taina. E de-ajuns să vă spun că vedeam simţămin-
le zugrăvite pe faţa lui Herbert, şi, printre ele, sila mea
■ imul care îmi făcuse atîta bine.
presia de triumf întipărită pe faţa omului, în timp ce
<'steam, ar fi putut ea singură să ne îndepărteze de el
•• i n ar mai fi existat şi alte pricini. Căci, în afară de faptul
lădea seama de un lucru care-1 supăra, şi anume că,
după sosire, se purtase ,,urît" — fapt asupra căruia îi
ui Iferbert un întreg discurs de îndată ce eu sfîrşii cu
i MI HM tainei — omul nu se gîndea că s-ar fi putut să nu
ti < hlar atît de împăcat cu soarta mea. Cînd se lăuda că fă-
l i n mine un gentlemam şi că venise să vadă cum jucam
• ii rol pe socoteala averii lui nemăsurate, o făcea şi de dra-
u, nu numai de al lui. Şi mintea lui ajunsese la con-
ll/i.i nestrămutată că această laudă era nespus de plăcută
iîndoi şi că amîndoi trebuia să fim foarte mîndri de
i llmplate.
Cu toate că, vezi dumneata, îi spunea el lui Herbert,
Iii i perorase cîtva timp, îmi dau foarte bine seama că, de
lini iun venit, o singură dată, timp de cîteva minute, m-am
In i 'i II cit. I-am şi spus lui Pip că ştiu că m-am purtat urît.
i v;'i necăjiţi, că doar n-am făcut eu din Pip un gentle-
■I ţi nici el n-o să facă din dumneata un gentleman fără ca
i im cum se cuvine să mă port cu voi ! Mâi băiete, şi
|(ni<< il.i, prietenul lui Pip, să ştiţi c-e să-mi pun o botniţă.
i mi am şi pus botniţă de cînd mi-am dat în petic, şi
botniţă şi am s-o port mereu.
Desigur! spuse Herbert, dar vorba aceasta nu părea
■ ■ nicidecum, căci arăta, săracul, nedumerit şi amărît.
I i aşteptam ca omul să se ducă şi să ne lase singuri ;
ne că el- nu se îndura să ne părăsească şi rămase cu
i lîrziu. Era trecut de miezul nopţii cînd mă dusei cu
Street şi-1 lăsai, în deplină siguranţă, în faţa porţii
a casei în care îi găsisem adăpost. Şi cînd- uşa se
in II rma lui, mi se păru că, din noaptea cînd sosise,
i turat pentru prima oară.
Nn puteam să scap de amintirea neplăcută a omului de
|l de aceea, ori de cîte ori ieşeam la plimbare cu

323
oaspetele meu, pe întuneric, şi cînd mă întorceam cu el
priveam în gurul meu. De data aceasta făcui la fel. Şi puntul
că într-un oraş mare e greu să scapi de bănuiala că eşti m
mărit atunci cînd te simţi cu musca pe căciulă, nu-mi a
crede că oamenii pe care-i vedeam nu se sinchiseau de HUN
cările mele. Puţinii trecători din seara aceea îşi vedeau de; drtl
mul lor, şi strada era pustie cînd mă întorsei în Templl
Nimeni nu ieşise pe poartă împreună cu noi şi nimeni nu intlfl
o dată cu mine. Cînd trecui pe lîngă fîntînă, văzui fer. din
spatele casei lui Provis luminate strălucitor, ceea ce ii linişte ;
apoi, oprindu-mă pentru cîteva clipe în pragul unde locuiam
eu, înainte de a sui scara, văzui că Garden ('om!, erar la fel de
liniştit şi de pustiu ca şi scara casei melc, m care aveam să
o urc cîteva clipe mai tîrziu.
Herbert mă primi cu braţele deschise .; niciodată pin
tunci nu simţisem, ca în seara aceasta, ce binecuvintar* ■ ai
un prieten. După ce îmi spuse cîteva cuvinte înţelept vinte
de prietenie şi îmbărbătare, ne aşezarăm ca să studltli
chestiunea. Ce era de făcut ?
Scaunul pe care şezuse Provis se afla in acelaşi loc ; am
uitat să vă spun că omul avea un fel nehotărît de mişca
prin casă, de parcă ar fi fost la cazarmă, şi un special de
a-şi scoate luleaua, tutunul „Cap de negru", pachetJ de cărţi
de joc, cuţitul şi tot ceea ce avea în buzunare, cum această
serie de mişcări ar fi fost însemnate undeva pe <> tablă.
Herbert, cum vă spun, se aşeză pe scaunul care i şese acolo
unde şezuse Provis, dar în clipa următoare sări B sus,
împinse scaunul la o parte şi-şi luă altul. După acesi nu mai
era nevoie să-mi spună că prinsese silă de birn torul meu
şi nici eu nu mai aveam nevoie să-i mărtu cele se
simţeam. Mărturisirile. acestea ni le făcurăm t rostim nici o
silabă.
Ce anume, îi spusei tu lui Herbert, după ce acest!
simţi în siguranţă pe celălalt scaun, ce anume e de făcut ?
Dragul meu Handel, răspunse el, cu capul în mii
sînt prea uluit ca să mai pot gîndi.
Aşa eram şi eu, Herbert, cînd am primit prima luvl
tură. Totuşi, trebuie să fac ceva. El e gata să zvîrle dii
cu banii pentru cai, trăsuri şi alte nebunii costisitoare Tr|
buie să fie oprit într-un fel.
Vrei să spui că nu poţi primi...
Cum aş putea ? izbucnii eu, căci Herbert se <
Gîndeşte-te cum arată ! Uită-te la el 1

324
^^^

Un fior ne străbătu, fără să vrem.

.Şi, totuşi din păcate, adevărul e eâ omul se simte ii
de mine; e puterniG legat de mine. Ce soartă! Sărmanul
meu Handel! spuse. Herbert. Şi apoi, gîndeşte-te, spusei
eu, cît îi datorez chiar dacă i Hesc aici şi nu mai iau nici un
ban de la el I Şi, pe urmă, • i l i l de încurcat în datorii, tare
încurcat, mai ales acum, na] am nici o speranţă şi nu sînt
pregătit pentru nici o UT Ic şi nici nu sînt în stare să faG
ceva !
I ,asă, lasă ! protestă Herbert. Nu spune că nu eşti în
■ de nimic. •
Dar de ce sînt în stare ? Ştiu un singur lucru de ears i IN
stare, anume: să mă înrolez în armată. Şi aş fi plecat ,
dragă Herbert, dar voiam să aflu mai întîi sfatul ieten
drag.
] ,i \ acest punct simţii cum mă părăseşte curajul; Herbert
prinse mîna într-o strîngere caldă şi se prefăcu că nu
nimic.
- în orice caz, dragă Handel, spuse el îndată după aceea,
iei un rost să. te înrolezi. Chiar dacă te-ai lipsi de aei
de binefacerile şi de favorurile acestea, cred că ai
II slaba nădejde de a-ţi plăti, într-o zi, toate datoriile,
înrolezi în armată, nădejdea nu-i prea mare. Şi apoi,
Olt. Te-ai simţi de o mie de ori mai bine dacă ai lucra
i lui Clarriker, aşa mică cum e. Ştii, eu îmi dau
I devin asociatul lui. •<_
i IITU I băiat! Nu prea bănuia el cu ai cui bani ! Dar
mai e ceva, spuse Herbert. Omul acesta neştiutor ni
hotărît, ca orice om pe care-1 urmăreşte de mult i.
Mai mult decît altul, mie mi se pare (poate că-1
ri'şlt) că e un om îndîrjit şi fioros din fire.
Iu că este, răspunsei eu. Să-ţi spun ce dovadă am.
Ni I . u n spus ceea ce am mai amintit o dată în povestirea
Intllnirea cu celălalt ocnaş. :
■i ? spuse Herbert. Ia gîndeşte-te puţin .' Omul vine
rimejduindu-şi viaţa, ca să-şi îndeplinească gîndul I
Urmărea. în clipa în care se vede ajuns la ţintă, după
muncă şl aşteptare, îi tragi pămîntul de sub picioare, îi
11 jindul şi faci ca tot cîştigul lui de pînă acum să A
lipsit de valoare. Crezi că, în halul ăsta de dezamă-U ii
m stare să facă eriee ?

32 *>
 ■•— Mi-am dat seama de asta, Herbert, pînă şi în vis. Şihl
asta din seara nenorocită a sosirii lui. Nimic nu mi s-a părul
mai limpede decît faptul că se va lăsa prins.
— Atunci, poţi fi sigur, spuse Herbert, că primejdia <
Altă putere nu are asupra ta cît timp rămîne în Anglia, ţi
dacă-1 părăseşti, nebunia aceasta va fi primul lui pas.
Eram atît de îngrozit la gîndul acesta, care mă apăsa (U
la începutul începuturilor şi a cărui împlinire m-ar fi să
mă socotesc întrucîtva ucigaşul lui, încît n-am mai pui ni
sta locului şi am început să mă plimb încoace şi încolo spus
lui Herbert că dacă Provis ar fi- recunoscut şi prins, ciuda
voinţei lui, eu tot m-aş simţi nenorocit, gîndindu-fără să
vreau, m-am făcut vinovat de acest lucru. Acesta adevărul,
deşi mă simţeam atît de nenorocit văzîndu-1 în bertate şi în
preajma mea, deşi mi-ar fi plăcut mai mult lucrez la
fierărie toată viaţa decît să fi ajuns aici !
Dar n-avea rost să ne depărtăm de întrebarea : „Cei d
-făcut ?".
Primul şi singurul lucru pe care-1 putem face
Herbert, este şă-1 scoatem din Anglia. Trebuie să-1
îr
tu, şi poate că aşa se va lăsa convins să plece.
Dar oriunde l-aş duce, l-aş putea împiedica oan
întoarcă ?
Dragă Handel, nu e limpede că aici, cu Newi
( strada de alături, e mult mai primejdios să-i spui ce gî
şi să-1 scoţi din minţi decît dacă te-ai afla în altă |
[Numai de-am putea să găsim un motiv de plecare, pe cai
legăm de celălalt ocnaş, sau de orice altă întîmplare din
lui.
— Şi încă ceva ! spusei eu. oprindu-mă în faţa Iu
bert, cu mîinile desfăcute, ca şi curo aş fi cuprins cu eli
deznădejdea mea. Nu ştiu nimic despre viaţa lui. Am
că mă cuprinde nebunia stînd aici o noapte, întreagă şi \
du-1 atît de legat de bucuriile şi nenorocirile mele, f
ştiu despre el atlceva decît că e păcătosul acela nenoroci
m-a înspăimîntat timp de două zile în copilărie !
^ Herbert se sculă, mă luă de braţ şi ne plimbarăm an:
încet prin odaie, cu ochii la covor.
Handel, spuse Herbert, oprindu-se, eşti sigur cu un
mai poţi bucura de nici o binefacere din partea lui ? Eşti s
Cît se poate de sigur ! La fel ai spune şi tu dac-
în locul meu.

326
 — Şi eşti sigur că "trebuie s-o rupi cu el ?
llcrbert, mă mai poţi întreba?
— Dar simţi totuşi, trebuie să simţi, dragoste pentru
viaţa
i ' - e l şi-a primejduit-o din pricina ta, pentru viaţa pe
MU ii c b i i i e să-1 împiedici, dacă se mai poate,'să şi-o primej-
^■UK'iV Aşa că trebuie să-1 scoţi din Anglia înainte de a mişca
H) i i i (i pentru a te scoate pe tine din încurcătură. După
B*it, «capă de bucluc, pentru numele lui Dumnezeu, şi © s-o
1IIMI< HI noi doi la capăt, măi băiete !
[ După aceste cuvinte, m-am simţit mai liniştit strîngînd

t
■li' i n Ilerbert şi plimbîndu-ne mai departe prin odaie, fără
li lioi.'irît nimic altceva. Şj acum, spusei eu, cu privire la
felul cum pot afla >■ i « v i i ilcspre povestea lui, nu cunosc
decît o singură cale. Io ..i-l întreb de-a dreptul.
Da, întreabă-1, spuse Herbert, mîine dimineaţă la masă.
i ii omul spusese, cînd îşi luase rămas bun de la Her-
va lua gustarea de dimineaţă împreună cu noi. I >i I i'.i ce
făcurăm acest plan, ne duserăm la culcare. In cea am fost
chinuit de cele mai groaznice vise şi ■) Iri'/it ostenit; mă
cuprinse din nou teama de care scă-^■t In timpul nopţii,
anume că omul fusese arestat pentru Hţim- din surghiun.
Şi după ce m-am trezit, n-am mai lin i p . i de teama
aceasta.
ii veni la ora hotărîtă, îşi scoase cuţitul din buzunar
la masă. Era plin de planuri pentru gentleman-ul
■ h chuie să fie fără cusur, ca un adevărat gentleman",
i să atac mai repede portofelul pe care mi-1 lăsase.
tn care locuiam drept o locuinţă provizorie şi
■ să caut, un colţ mai elegant, lîngă Hyde Park\
i t u avea şi el „un culcuş". După ce sfîrşi cu mîn-
' se cuţitul de pantaloni, îi spusei, fără nici un
Hţ <lc Introducere :
după ce ai plecat, i-am povestit prietenului II
in te-au găsit soldaţii luptîndu-te în mlaştini*
aminteşti? i nii-amintesc ? spuse el. Te cred !
i să ştim şi noi cîte ceva despre omul acela şi
incuta. E nefiresc să nu ştiu mai mult despre nici
voi şi, mai ales, e nefiresc să nu ştiu despre dum-
1111 decît am fost în stare să-i povestesc lui aseară.
i aii din Londra, aflat în preajma parcului cu acelaşi

327
Mu crezi câ rtvnm^nîui e Toarte potrivit ca să ne mai spu
ceva ?
— Bine, spuse el după puţină gîndire. Ai gurat prici
al lui Pip, ştii doar ?
JV — Sigur, răspunse Herbert.
Jurămîntul a fost făcut şi pentru ce am să
eu acum, stărui el. Tot ce spun eu !
Aşa am şi înţeles.
Şi să nu uitaţi : Orice-aş fi făcut, am ispăşit şl
plătit cu vîrf şi îndesat ! stărui el din nou.
Aşa să fie !
îşi scoase pipa lui. neagră şi era gata s-o umple cu tu
„Cap de negru", dar apoi, uitîndu-se la tutunul din mîna î
se păru eă i-ar putea încurca firul povestirii. Puse tutur
la loc, îşi înfipse luleaua într-una din butonierele hainei,
aşeză cîte a mînă pe fiecare genunchi şi, după ee ar
privire încruntată spre foc. îşi ridică ochii spre noi şi n< cele
ce urmează.

CAPITOLUK 42

— Măi băiete, şi tu, prietenul lui Pip. N-am de , vă

spur» viaţa mea ea un eînteG sau ca e poveste. Dar fac
scurtă şi pe înţelesul tuturor, o s-o spun în eîteva ei La
închisoare şi afară, şi iar la închisoare şi iar afară, la
închisoare şi Iar afară. Acum ştiţi totul. Cam asta mea,
pînă cînd m-au îmbareat-după ce Pip s-a purtat cu r ca un
prieten
De toate am păţit, dar spînzurat n-am fost încă. Am I'
ţinut sub cheie, ca un ceainic de argint. M-au cărat eîiul
cînd colo. ba m-au scos dintr-un oraş. ba din altul ; m-au
şi la stîlp. şi m-au bătut cu biciul, şi m-au chinuit, şi
fugărit. Nu ştiu unde m-am născut nici cit ştiţi voi. Cirul
început să judec cît de cît, eram în Essex * şi furam g
să am ce mînca Mi-amintesc că plecase cineva din ca
ştiu cine, parcă un tinichigiu, şi că a luat cărbunii ci
ai-a lăsat în frie. • ' • '

Comitat in Ai.gua, pe coasta Mării Nordului.

 'i c:ă mă cheamă IMagwitch şi eă numele de botez mi-e
i < II in am aflat? Aşa cum am aflat că păsările din tufiş
mă piţigoi, mierle şi vrăbii. M-aş fi gîndit că poate e
II II că mă cheamă aşa, dar fiindcă am văzut eă numele
Irllor erau adevărate, m-am gîndit că şi al meu tot ade-
i1".
cîte mi-amintesc eu, nu. se afla suflet de om care
I li pe Abel Magwitch, care era tot atît de gol pe din-
ftl I ' i şj pe dinăuntru, fără să se sperie de el şi să-1 fugă-
■ • I I I să-1 prindă. Eram prins mereu, mereu, aşa că am
mai mult sub cheie. *
i ;i fost în timpul cînd eram un puşti zdrenţuit, de ţi 1 i lă
să te uiţi la mine (nu că m-aş fi uitat vreodată idă, că nu*
prea cunoşteam eu multe case mobilate), şl ■ i Ieşit numele
că-s înrăit. „Asta-i unul tare înrăit", i temnicerii
oamenilor care vizitau închisoarea, ară-ii pe mine :
Iliu „băiatul ăsta mai mult prin închisori stă". « IIHIK n i i se
uitau la mine, şi eu mă uitam la ei, şi unii îmi pul —mai
bine mi-ar fi măsurat stomacul — şi alţii | d M I I ' . I I I cărţi pe
care nu puteam să le citesc sau îmi ţineau ■pilAri pe care nu
le pricepeam. Toţi îmi dădeau zor cu ii Dar eu ce
dracu era să fac? Trebuia să yîr şi eu in hurduhan, nu-i
aşa? Dar-văd c-am început să mă li vorbă, şi eu ştiu ce
se cuvine şi ce nu. Măi băiete,
iul lui Pip, nu vă fie frică c-o să vorbes© urît. II
hoinăreală, mai cu cerşit, mai cu hoţii, mai lucrînd tînd
apucam şi eu, măcar că asta nu se întîmpla după'cum
"vă închipuiţi şi voi dacă vă gîndiţi că iţi fi fost prea
bucuroşi să-mi daţi de lucru, aşa îmi mu zilele; ba eram
vînător pe ascuns; ba plugar; am )\ niţeluş căruţaş,
nîţeluş negustor ambulant, niţeluş din riile astea
nebănoase şi care te bagă în încurcătură, ti ajuns şi eu
bărbat. Un dezertor, îmbrăcat în zdrenţe, i . i t să citesc,
odată, într-un han de călători ; şi un umbla din sat în
sat şi se iscălea în faţa oricui îi
,...... penny, m-a învăţat să scriu. Pe atunci nu eram ur-
l in ir uşa ca acum, dar tot am stat destul sub lacăt.
ie de cai din Epsom *— sînt peste douăzeci de l'
ituncl —am cunoscut un om, căruia, dacă l-aş avea la 1-
flŞ crăpa scăfîrlia cu vătraiul ăsta, aşa cum desfaci
In Anglia, unde se află un mare hipodrom; aici ae aî^argâ

329
un cleşte de rac; îl chema Compeyson ; şi ăsta-i omul, ■
băiete, pe care-1 băteam acolo, în şanţ, aşa cum i-ai spus [oa
bine prietenului tău aseară, după ce am plecat.
Compeyson ăsta 0 făcea pe boierul ; fusese la un inU-i
şi era foarte învăţat. Avea glasul dulce şi purtări de gev
man. Era şi frumos pe deasupra. în seara dinainte de cu
l-am găsit într-o magherniţă de pe cîmp, unde mă duc
şi eu. El şi încă vreo cîţiva stăteau la mese cînd am intrat eu,'
şi cîrciumarul (care mă cunoştea şi era glumeţ din fire) mlj
strigă şi spuse : „Cred că ăsta-i omul de care aveţi nev<>
adică eu. *
Compeyson s-a uitat bine la mine, şi eu m-ara uit;r la
el. Avea un ceas cu lanţ şi un inel, un ac în piept şi nişln
haine frumoase.
,,—■ După mutra dumitale, s-ar zice că nu prea eşti
norocos", îmi spuse Compeyson.
„— Da stăpîne, niciodată n-am fost prea norocos". (Tfl
mai ieşisem din închisoare la Kingston \ unde mă închisese!
pentru vagabondaj. Nu că nu s-ar fi putut să.mă fi închis |
pentru altceva, dar atunci aşa se întîmplase).
„— Roata norocului se învîrteşte. îmi zise Compeys
poate că. s-o învîrti şi a dumitale".
Eu îi spun :
„— Sper să se întîmple aşa. E şi timpul".
„— Ce ştii să faci ?" zice Compeyson.
„— Să mănînc şi să dorm, spun eu ; dacă găsesc ce".
Compeyson a rîs, s-a uitat bine la mine. mi-a întins i
şilingi şi mi-a dat întîlnire pentru seara următoare, tot ;u
în seara următoare m-am dus la Compeyson, tot ai şi
el m-a făcut omul şi asociatul lui. Şi care credeţi că
afacerea în care Compeyson şi cu mine trebuia să fim ciaţi
? Treaba lui Compeyson era să facă şarlatanii, să falşi
iscălituri, să pună în circulaţie bani furaţi şi lucruri din a:
Treaba lui Compeyson era să facă tot soiul de potlogării, upo|
el se spăla pe mîini, se alegea cu cîştigul şi lăsa pe un altul
să-i facă treaba. N-avea inimă nici cît o piatră, era rec
gheaţa, şi capul lui era capul dracului, de care am mai vo o
dată pe ziua de azi.
Mai era unul cu Compeyson, îi spunea Arthur, nu efl fi
fost botezat aşa, dar aşa-1 porecliserăm noi. Omul
îmbolnăvise de oftică, şi arăta ca o umbră cînd te uitai Li
Localitate în Surrey, Anglia.

339
 cu Compeyson avuseseră o încurcătură urîtă cu o dom-
bogată, cu cîţiva ani în urmă, şi făcuseră o grămadă i.
dar Compeyson punea rămăşaguri, juca cărţi şi chel-C<
un rege. Aşa că Arthur se prăpădea, şi încă în sărăcie,
pacostele se spărgeau în capul lui, iar nevestei lui ion
(căreia el îi cam dădea cu piciorul) îi era milă de HI . r ,i
doar Compeyson n-avea milă de nimeni şi de nimic. Aţ fi
putut să mă gîndesc la ce păţise Arthur, dar nu [Indit
şi nici n-am să vă spun că voiam marea şi sarea, 11 >st ar
avea, măi băiete şi măi prietene ? Şi aşa, am i 0 cu
Compeyson, şi nu eram decît o biată unealtă în M Iul.
Arthur trăia în podul casei lui Compeyson (lîngă iii . i n i ) ,
şi Compeyson ţinea cu grijă socoteala de tot ce ' i pentru
locuinţa şi mîncarea lui, pentru cazul cînd ar face
sănătos şi ar vrea să rupă tovărăşia. Dar n-a H ' nit, şi
Arthur şi-a încheiat toate socotelile. Să fi fost iu a treia
oară.cînd îl vedeam în viaţa mea; era I , luziu, şi el
a venit tîrîş-grăpiş pînă în salonul lui m, îmbrăcat doar
într-un halat de flanelă, cu părul ■ sudoare, şi i-a spus
nevestei lui Compeyson :
lly, «ău că e sus în odaia mea şi nu pot să scap
îmbrăcată în alb, spunea el, şi are flori albe în păr
M . i rău, îi atîrnă un giulgiu pe mîini şi spune că, •
limineaţa, vrea să mă acopere cu el", ompeyson i-a
spus :
Prostule, nu ştii că ea are trup de om ? Şi cum ar i
ajungă sus, la tine în odaie, fără să intre pe uşă H|
fereastră şi fără să urce scările ?".
Nu ştiu cum a ajuns, spuse Arthur, tremurînd de
ir s t ă în colţul odăii, la picioarele patului, şi-i tare
■I sus, în dreptul inimii ei zdrobite — tu i-ai zdro-
vfid picături de sînge".
ion era îndrăzneţ ,1a vorbă, dar era un laş fără
i ' u te pînă sus cu bolnavul ăsta, care aiurează, i-a
tei lui. Şi tu, Magwitch, dă-i o mînă de
ajutor,
, ■ I nu se apropia niciodată de odaia lui Arthur.
, I . I l u i Compeyson şi cu mine l-am băgat pe Arthur
HI pat, dur el vorbea într-aiurea:
i i i . i l i v, i la ea ! ţipa el. Se uită la mine şi flutură
1
N-o vodeţi ? Uitaţi-vă la ochii ei ! Nu-i înspăi-
i vezi cit e de nebună ?". Pe urmă striga : „O să-1

331
arunce peste mine şl s-a sfirşit cu mine ! Luaţi-1 din mini
ea, luaţi-1 !".
Se agăţa de noi şi tot vorbea mai departe cu ea şi i rfij
pundea, de mi se părea şi mie c-o văd aievea.
Nevasta lui Compeyson era învăţată cu aiurelile lui; i-i
dat ceva de băut, ca să scoată spaima din el, şi, încetul ci
încetul, s-a liniştit.
„— A plecat! A fost pe aici sfătuitorul ei ?'V
„— Da", răspunse nevasta lui Compeyson.
„— Şi i-aţi spus s-o încuie şi s-o zăvorască în casă ?".
„— Da".
„— Şi să-i smulgă urîciunea aia din mînă ?".
„— Da, sigur".
„— Eşti o femeie bună, spunea el ; te rog, nu mă
orice s-ar întîmpla, şi-ţi mulţumesc".
Şi a stat omul liniştit pînă aproape de ora 5,' şi ai i a
sărit din pat cu un ţipăt şi a început să strige cît îl ţinM
gura :
„— Uite-o ! Iar are giulgiul la ea. îl desface. Vine din
colţ. Vine la patul meu. Ţineţi-mă amîndoi, fiecare într-o parte,
n-o lăsaţi să m-atingă cu el. Ha ! I-am scăpat de data asta.
N-o lăsaţi să mi-1 arunce pe umeri. N-o lăsaţi să mă ridice şl
să mă cuprindă cu el. Mă ridică. Ţineţi-o !".
Şi s-a ridicat în capul oaselor şi a murit.
Compeyson nu s-a necăjit prea tare, fiindcă-jnoarte.
Arthur era o uşurare pentru amîndoi. Pe urmă, ne-ani pm
împreună pe treabă şi, la început, m-a pus să jur (era Coarţj
priceput) pe cartea mea. Ştii, cărticica asta neagră, măi băii i<.
pe care l-am pus şi pe prietenul tău să jure.
Nu mai spun cîte a plănuit Compeyson şi cît am făcui că
ar dura o săptămînă întreagă, vă spun doar, măi băielr •>! tu,
prietenul lui Pip, că omul ăsta m-a vîrît într-o asenumn
urzeală, că m-a făcut robul lui "Mereu îi datoram bani, i
eram sub pumnul lui. mereu lucram şi mereu mi-era pielii
în primejdie. Era mai tînăr ca mine, dar era viclean şi ÎJ şi
mă întrecea de cinci sute de mii de ori şi n-avea înd de
nimio. Femeia mea, atunci cînd m-am încurcat... Ia e te-te,
omule ! Pe ea nu trebuie s-o amestec în...
Omul se uită ca zăpăcit în jurul lui, ca şi cum şi-.
pierdut şirul în cartea amintirilor din care citea ; îşi în faţa
spre foc, îşi întinse şi mai tare mîiniJe pe genunchi le ridică
şi le cobori din nou.

332
Nu-i nevoie să povestesc şi asta, spuse el, privind încă i ni
jurul lui. Timpul cît am lucrat cu Compeyson a fost ii
amarnic din toată viaţa mea ; dacă am spus asta, am I
l o t u l V-am spus că m-au judecat o dată pentru un delict, |
>■ mei cînd lucram cu Compeyson? I n răspunsei : Nu.
Bine! făcu el. Am fost judecat şi m-au condamnat. n
spun că am fost arestat de două sau trei ori pentru
■MilHi în cei patru sau cinci ani cît a ţinut tovărăşia noas-
dlJ n-au avut dovezi. Pmă la urmă, Compeyson şi cu H M
.mi fost amîndoi condamnaţi pentru că am pus în circu-• I'•
"1','le bani furaţi şi mai erau şi alte învinuiri. 1 inpoyson mi-
a spus :
l'iecare se apără pe socoteala lui ; nu e nici o
legă-|l .1 n i r e noi doi", şi atîta tot.
' ■ i < i i eram sărac lipit pământului, aşa încît mi-am vîndut
*• • • l i . unele, în afară de cele de pe mine. şi tot nu l-am
11*•' lua pe Jagger.
nc-^am aşezat pe banca acuzaţilor, am văzut, de la ■ ", cit
de boieros arăta Compeyson, cu părul lui creţ, cu l' Iul
negre şi cu batista albă. şi ce grosolan şi pîrlit eram ■ a citit
acuzarea şi s-au spus care sînt dovezile, arn i i' seamă
cît de greu apăsau toate pe spinarea mea şi Tlli puţine
erau puse pe seama lui. Şi cînd s-au depus- măr-| l i i ' un
văzut că eu fusesem totdeauna capul răutăţilor, după HI
jurămintele martorilor, că mie mi se plătiseră ■ I« - ti 11
ii i banii, că eu trăsesem firele şi că mă alesesem cu l ii atunci
cînd a venit rîndul apărării, am văzut şi |l limpede planul,
fiindcă apărătorul lui Compeyson spunea : Domnule
preşedinte şi domnilor, vedeţi în faţa ochi-^Bjmnruvoastră,
unul lîngă altul, doi oameni pe care îi i ' b i de Ia
depărtare ; unul, cel mai tînăr, e bine-Kll ^1 vă va
vorbi ca atare; al doilea, cel mai în vîrstă, icre. şi vă va
vorbi tot ca atare ; unul cel mai tînăr, i/ut decît arareori
la asemenea treburi şi se bănu-1 - . i ar fi fost amestecat în
afacerile acestea ; celălalt, fost amestecat mereu, şi
vinovăţia luî a fost do-II 1 Cu 1 nu este decît un singur
vinovat, vă mai puteţi 1- c acela? Şi dacă sînt doi vă
mai întrebaţi oare Hi i l n i 1 mai vinovat?" şi alte lucruri
din astea.
1 ri, 1 a venit vorba de r-ar-irter O>mpevson era aceîa
i" ■ .. la .şcoală, şi cutare şi cutare coleg de "al lui a ajuns

333
departe, şi martorii îl cunoscuseră pe Compeyson în cutare
club şi societate, şi spuneau despre el numai lucruri bun*
Nu eram eu oare omul care mai fusese judecat şi altă care
eram cunoscut ca un cal breaz prin toate casele d< recţie şi
toate închisorile din ţară ? Şi cînd a venit vorba dt> ţinut
discursuri, nu era Compeyson acela care le vorbea, în fim-dîndu-
şi la fiecare cuvînt faţa în batista albă, şi mai punea şi
poezii în discursul lui, şi nu eram eu acela care nu pi> să le
spun decît: „Domnilor, omul. ăsta de lîngă mine mai mare
păcătos din lumea asta ?". Şi cînd a fost vorl se dea
verdictul, n-a fost oare Compeyson acela pentru au cerut
îndurare, fiindcă era bun din fire, dar se s t - într-o tovărăşie
proastă, şi nu tot el a fost omul care a vorbit numai rău de
mine, şi n-am fost eu acela de care nu s-a durat nimeni cu
alt cuvînt decît „vinovat ?". Cînd i-am s| lui Compeyson :
„Las', că ieşim noi din tribunal, şi bucăţi fao din tine !", nu 1-a
rugat Compeyson pe judecător să-1 ai şi n-au pus oare
temniceri între mine şi el ? Şi cînd au sentinţa, n-a luat el
numai şapte ani, şi eu, paisprezece ? #1 n-a zis judecătorul
de el că-i pare rău, fiindcă ar fi putui ajungă departe, iar de
mine că sînt un criminal vechi şi "Ir,' şi că o să ajung şi mai
rău ?
Omul se înfierbîntase tare, dar se stăpîni ; răsuflă s
de două-trei ori, înghiţi de cîteva ori şi, întinzîndu-şi n
spre mine, spuse, ca să mă liniştească :
— Fii pe pace, n-o să vorbesc urît, măi băiete !
Se încinsese atît de tare, încît îşi scoase batista şi-şi şti
faţa, capul, gîtul şi mîinile înainte de a povesti mai dep.i
— I-am spus lui Compeyson că fac bucăţi din el şi mi am
zis : „Dumnezeu să facă bucăţi din mine dacă n-oi face .
Eram amîndoi pe acelaşi vas de ocnaşi, dar, mult timp, n
putut să ajung pînă la el, măcar c-am încercat. Pînă la urm|^_
tot l-am luat pe la spate, i-am dat un pumn în obraz, ca sâ sa
întoarcă şi să pot face bucăţi dn faţa lui, dar m-au văzul
au pus mîna pe mine. Carcera de pe corabie nu era prea i
zavă pentru un om care se pricepea la carcere şi ştia să inout*
şi să se arunce în apă. Am ajuns pînă la mal şi m-am ascunl
printre morminte, fericindu-i pe cei care erau înăuntru i'î
scăpaseră de toate relele, şi atunci l-am văzut mai î n i i i
băiatul meu !
Şi se uita la mine cu o privire drăgăstoasă, care mă I să-
mi fie din nou scîrbă de el, deşi mi-era tare milă de biciul om.

33 î
l)e la băiatul meu am înţeles că tot în mlaştini se află
peyson. Pe legea mea, cred că el fugise de pe corabie cz;i
mea, fără să ştie că eu ajunsesem la mal. L-am • 11 (i
Hucăţi am făcut din mutra lui. „Şi acum, mi-am zis fiindcă
nsta-i cel mai mare rău pe care pot să ţi-1 fac — că mine nu
mă sinchisesc — te trag înapoi !". Aş fi înotat aşa, I de păr
dacă n-aş fi avut încontro, şi tot l-aş fi dus «'i |M'
corabie, chiar dacă nu ne-ar fi găsit soldaţii. Nii'.ur că. pînă
la urmă, tot el" a ieşit basma curată — doar un caracter atît
de frumos ! Zicea că a evadat fiindcă in i mise de frica
mea şi a gîndurilor mele ucigaşe ; şi pe- f. .1 lui a fost
uşurată. Pe mine m-au pus în fiare, m-au pot Iurăşi şi m-
au deportat pe viaţă. Dar, vedeţi voi, măi Iu, prietenul lui
Pip, că n-am rămas acolo pe toată fi, de vreme ce sînt aici.
fii' şterse din nou cu batista, cum făcuse şi adineauri, şi
încet din buzunar o mînă de tutun, îşi desprinse fliin de
la butonieră, o umplu încet şi începu să fumeze. A
murit ? întrebai eu după cîteva clipe de tăcere. < ine să
fi murit, măi băiete ? i 'mnpeyson.
Poţi să fii sigur că, dacă trăieşte, speră că eu sînt
, fcpuse el cu o privire furioasă. N-am mai auzit nimic

ii scrisese ceva cu creionul pe coperta unei cărţî.

împinse încetişor cartea spre mine, în timp ce
Prpvis • II ochii la foc, iar eu am citit: Numele
tînărului Havisham era Arthur. Compeyson e
spunea că e iubitul domnişoarei Havisham". •ichis
cartea, făcîndu-i lui Herbert un semn abia văzut şl
am pus-o deoparte ; dar nici unul din nou n-a
<> vorbă, ci am rămas cu ochii la Provis, care
fuma

CAPITOLUL 43

lAbovi ca să mă întreb a cîta parte din sila mea

se datora Estellei ? De ce m-aş opri din drumul
i starea sufletească ce mă cuprinsese înainte de
ea la oficiul de diligente, în ziua în care încer-

335
 casem să scap de aerul închisorii, cu starea sufletească
cuprindea acum de cîte ori.mă gîndoam la prăpastia d i n t n
frumuseţea şi mîndria Estellei şi fugarul reîntors, pe i
adăposteam eu? Căci această oprire nu mi-ar netezi c i n unu
şi nici n-ar face sfîrşitul mai bun ; lui nu i-ar ajuta cu uimii
iar eu nu rn-aş simţi mai uşurat.
Povestirea lui sădise în sufletul meu o nouă teamă
*jnai bine zis, povestirea lui dăduse formă şi înţeles UJ
meri mai vechi. Dacă Compeyson era în viaţă şi aflase d(
toarcerea lui, nu era greu să ghicesc urmările. Că acest
peyson avea o frică de moarte de Provis, asta o ştiam i
bine decît ei amîndoi ; şi era greu să-ţi închipui că un
firea pe care i-o zugrăvise Provis ar şovăi să scape
totdeauna de un duşman atît de temut, folosindu-se de m
foarte sigur al denunţului.
Nu-i pomenisem şi nici nu voiam să-i pomenesc vi < ■■ lui
Provis despre Estella, cel puţin aşa eram hotărît. Dar i Spus
lui Herbert că, înainte de a pleca în străinătate, trebu s-o văd
şi jDe Estella, şi pe domnişoara Havisham. I-arh s aceasta în
seara în care Provis ne spuse povestea lui, dup ramaserăm
singuri. Am luat hotărîrea să mă duc la Ricinii a doua zi, şi
aşa am şi făcut.
Cînd mă înfăţişai înaintea doamnei Brandley, ace;
chemă pe servitoarea Estellei, care îmi spuse că stăpîn
plecase la ţară. Unde ? La „Satis", ca de obicei. „Nu c.
obicei", spusei eu, fiindcă pînă atunci nu plecase înc.i
dată acolo fără mine. Am întrebat cînd avea de gînd s,
întoarcă.
Fata îmi răspunse cu un aer stînjenit, care îmi spori
dumerirea, că Estella va rămîne acolo mai mult timp.
vorbele acestea nu înţelesei nimic altceva decît că scopul era-
ca eu să nu înţeleg nimic, şi mă întorsei acasă foarte ab;'i
O altă consfătuire nocturnă cu Herbert, după plec Provis
(îl duceam întotdeauna pînă acasă şi mă uitam ;r în jurul
meu), ne duse la concluzia că nu trebuie să-i spui încă nimic
despre plecarea în străinătate înainte de în ten rea mea de la
domnişoara Havisham. între timp, Herbert ■ mine trebuia să
ne gîndim fiecare în parte la felul cum trebui să-i vorbim ;
va trebui să ne prefacem că ne temei) a-1 şti bănuit şi
urmărit, fie ca eu, care nu fusesem străinătate, să propun o
călătorie. Ştiam doar amîndoi de-ajuns să propun ceva pentru
ca el să încuviinţeze. însă utlfl

336
 I lerbert eram de părere că nici nu • putea fi vorba i I
Lăsa mult timp în situaţia în care se afla. in ziua
următoare avui josnicia de a mă preface că mă i
făgâduialâ făcută lui Joe şi că trebuie să mă duc pînă i .
căci pe atunci eram în stare de orice josnicie faţă de de
numele lui. Provis trebuia să fie cu ochii în patru np ce
eu eram plecat, iar Herbert trebuia să ia asupra ■ mile
mele. Eu aveam să lipsesc doar o zi şi, la întoar-nioa,
dorinţa lui de a mă vedea începînd un trai de man pe
picior mai mare avea să fie satisfăcută. îmf n prin
minte — iar mai tîrziu descoperii că şi Herbert se la
acelaşi lucru — că cel mai bun mijloc de a-1 face pli i c
ni străinătate ar fi să născocim nevoia de a face cum-i i , sau
ceva asemănător.
uşa, după ce am înlăturat toate piedicile care-mi stă-' • ! ui
drum, am pornit spre domnişoara Havisham cu dili-nti i l < "
dimineaţă, care pornea din Londra înainte de a se zi ; cînd
ziua începu să se furişeze, oprindu-se şo-, i seîncind,
învăluită în petice de nori şi în zdrenţe i, ca o cerşetoare,
mă aflai departe, în mijlocul cîmpu-in la „Mistreţul
albastru", după o călătorie neplă- 1 ni burniţă, şi pe cine
altul credeţi că am" găsit în poartă, ohitoare în mînă şi
uitîndu-se la diligentă ? Pe nimeni ii ilccît pe Bentley
Drummle !
I >• oarece se prefăcea că nu mă vede, m-am prefăcut şi eu
I văd. Era o purtare foarte caraghioasă din partea amîn-
ii atît mai caraghioasă cu cît intrarăm amîndoi în
iun hanului, unde el tocmai îşi sfîrşise gustarea de
i i ţ . i si unde eu o comandai pe a mea. Mă otrăvea gîndul
I se află în oraş, fiindcă ştiam foarte bine pentru ce
l'refăcîndu-mă că citesc un ziar soios, foarte vechi, ale
tlrl locale erau mult mai greu de zărit decît corpurile
Mm iIr pe el, ca, de pildă, cafeaua, saramura, sosul de peşte,
' ' > p i t şi vinul cu care era stropit — ca şi cum ziarul s-ap
r--.il. de un pojar foarte ciudat — şedeam la masa mea,
ce < - l stătea în faţa focului. Pe măsură ce trecea timpul,
. i că Drummle îmi aduce o jignire fără seamăn stînd
focului. Şi mă sculai, hotărît să am şi eu parte de căl-
blila să-mi întind mîmile pe la spatele lui ca să iau
l şl &1 scormonesc focul din cămin, dar tot mă mai
că nu-1 cunosc.

!
Vrei să mă jigneşti ? spuse domnul Drummle.

337
 — A, făcui eu cu vătraiul în mînă, dumneata erai ?
mai faci ? Mă miram eu cine e omul care lasă focul să se ştiu
Spunînd aceste cuvinte, scormonii focul cu năduf şi apoi
mă înfipsei alături de domnul Drummle, cu spatele la fo<
lăţindu-mă din umeri.
Chiar acum ai sosit? spuse domnul Drummle, îmi
gîndu-mă ceva mai încolo cu umărul.
Da, spusei eu, împingîndu-1 pe el ceva mai încolo cu
umărul meu.
Nesuferit oraş ! spuse Drummle. E ţinutul dumi!
mi se pare.
Da, încuviinţai eu. Am auzit că seamănă foarte mull
cu ţinutul dumitale, Shropshire l .
Nici gînd ! spuse Drummle.'
Apoi. domnul Drummle se uită. la ghetele lui, şi eu ale
mele. pe urmă domnul Drummle se uită la ghetele m < l > - , şi
eu la ale lui.
De mult eşti aici ? întrebai eu, hotărît să nu-i c<
hici un pic de foc.
Destul ca să mă plictisesc, răspunse Drummle, cu un
căscat prefăcut, dar la fel de hotărît ca şi mine, să nu
cec
nici cît de cît.
Mai rămîi mult aici ?
Nu mai pot rămîne, răspunse domnul Drummle. Di\v
dumneata ?
Nici eu nu mai pot rămîne, spusei eu.
!
Simţeam că-mi fierbe sîngele în vine şi, dacă umărul d<
nului Drummle s-ar mai fi apropiat doar cît grosimea ui un
fir de păr, l-aş fi izbit cu capul de fereastră; de asemci îmi
dădeam seama că dacă umărul meu ar fi avut pretc
asemănătoare, domnul Drummle m-ar fi izbit cu capul de I de
alături. El începu să fluiere încetişor. Făcui şi eu la fel
Ţinutul are mlaştini întinse, aşa mi se pare ! s|
Drummle.
Da. Şi ce-i cu asta ? spusei eu.
Domnul Drummle se uită la mine, apoi la ghetele mi-le,
scoase o exclamaţie şi rîse. j — Eşti bine dispus,
domnule Drummle ?
— Nu, spuse el. nu prea Mă duc să mă plimb călare. Am
de gînd să explorez mlaştinile, ca să mă mai distrez putui
Comitat din vestul Angiiei.

338
 it Cil satele de pe-aici sînt foarte răzleţe. Cu cîrciumi
. şi fierării... şi mai ştiu eu ce. Chelner ! I >a, domnule.
E gata calul ?
Vu aşteaptă la uşă, domnule.
Hi ne. Uite ce este, domnişoara nu încalecă astăzi ; e
vremea.
Foarte bine, domnule. Şi eu nu iau masa aici, fiindcă
mănînc la domnişoara ir. i F ■ ■ Foarte bine, domnule.
■oi Drummle se uită la mine cu o privire obraznică,
■ ■ de triumf, care se oglindea pe" toată faţa lui fâlcoasă
l'iin mă săgeta în inimă, măcar că era atît de greoi ; eram
scos din minţi, încît mă cuprinse dorinţa să-1 iau în
B — cum a luat-o tîlharul din poveste pe doamna cea bă-
şi să-1 azvîrl în fee.
■ l'n lucru însă era limpede pentru amîndoi, şi anume că
ml c l i n noi nu putea părăsi focul pînă la potolirea spi-
lor Stăteam amîndoi, bine înfipţi, în faţa căminului, umăr
in ir, picior lîngă picior, cu mîînile la spate şi fără să ne
||ni din loc. Calul aştepta în faţa uşii, în burniţa de afară,
lltrrul îmi puse mîncarea pe masă, o strînse pe a lui Drum-
im mă poftea să iau loc; eu dădui din cap, dar a-
iHli'i ramaserăm neclintiţi.
\ i mai fost de atunci pe la „Piţigoii din crîng ?" în-
i ' i Drummle.
Nu, răspunsei eu, am avut destul de furcă cu „piţigoii"
iră. \ . l a a fost atunci, cînd noi doi n-am fost de
aceeaşi
Du, răspunsei eu, foarte tăios.
i itâ, lasă ! Ai scăpat foarte uşor, rîriji Drummle. N-ar
i'mi -a-ţi ieşi din fire.
Domnule Drummle, spusei eu, dumneata n-ai căderea
.laturi cu privire la acest subiect. Cînd îmi ies din' aş
recunoaşte că în ziua aceea s-a întîmplat aşa), nu arunc
I cu paharele.
Iu aşa fac, spuse Drummle.
ui privit o dată sau de două ori şi i-am spus, în timp
I M - mocnea în mine creştea:
i»'unnule Drummle, eu n-am căutat această discuţie şi
.1 .1 este prea plăcută. \,

339
 Eu sînt sigur că nu este, spuse el privindu-mă bniji
ritor peste umăr, dar n-am nici o părere despre asta. i
Şi, prin urmare, continuai eu, propun, cu voia duml
tale, ca în viitor să nu mai avem nici un fel de legătură
unul
cu altul.
Asta e şi părerea mea, spuse Drummle, întocmai ci
fi propus şi eu sau, mai curînd, ce-'aş fi făcut, fără să propun
Dar nu te pierde cu firea. N-ai pierdut destul şi aşa ?
— Ce vrei să spui, domnule ?
— Chelner ! strigă Drummle, în loc să-mi răspundă.
Chelnerul răsări din nou.
Uite. domnule, înţelegi că domnişoara nu călăi
astăzi şi că eu iau masa la dumneaei ?
Sigur că înţeleg.
După ce chelnerul pipăi cu palma ceainicul, care se ni de
tot, şi-mi aruncă o privire plină de rugăminţi, ieşi din od. iar
Drummle îşi scoase din buzunar o ţigară de foi, avînd qi să nu
mişte umărul de lîngă mine. muşcă ţigara, de la capăt, dar
tot nu se urni. Mă înăbuşeam şi fierbeam, simţind ca nu mai
puteam rosti nici o vorbă fără să pomenim numele Este; pe
care n-aş fi putut îndura să-1 aud ieşind din gura I prin
urmare, m-am uitat la zidul din faţă. stînd nemişeai şi cum
aş fi fost singur şi mi-am dat silinţa să tac. Mit neputinţă
să spun cît timp am stat în poziţia asta caraghio, dar ştiu că,
pînă la urmă, au năvălit înăuntru trei ferm dolofani, pe
care cred că i-a trimis chelnerul ; aceştia inii descheindu-şi
nasturii de la haine şi frecîndu-şi mîinile şi, faţa lor, furăm
nevoiţi să ne dăm în lături, căci oameni, îndreptară spre
foc.
L-am văzut pe Drummle prin fereastră apucînd coama
lului. încălecînd cu mişcările lui greoaie şi brutale şi clătii
du-se în şa într-o parte şi într-alta. înainte şi înapoi. Cred»
că plecase, cînd îl văzui întoreîndu-se şi strigînd să i se ad
un foc pentru ţigara din gură, de care uitase. Un om în
haină de culoarea prafului apăru, n-aş putea spune de ui
adiicîr.d un tăciune aprins ; poate că venea din curtea hani
poate din stradă, cine ştie de unde, şi în timp ce Drumml<
apleca din şa şi—şi aprindea ţigara, rîzînd şi făcînd semn
capul spre fereastra cafenelii. umerii lălîi şi părul vîlvoi
omului care stătea cu spatele la mine îmi amintiră de Oi I
Eram prea zăpăcit ca să mă sinchisesc dacă era î
adevăr el şi prea zăpăcit chiar şi pentru a mînca. aşa
spălai pe mîini şi pe obraz, q* să uit de vremea urîtă de

340
 il.itoria mea, şi mă îndreptai spre casa aceea veche şi
Itutâ, al cărei prag ar fi fost atît de bine să hu-1 fi călcat
ludută, casa aceea pe care ar fi fost atît de bine să n-o fi
"ii niciodată.

CAPITOLUL' 44
Domnişoara Havisham şi Estella erau în odaia unde se
niiisa de toaletă ; pe pereţi ardeau luminări înfipte în •
Irc; domnişoara Havisham şedea pe o canapea, lîngă
Estella, pe o pernă, la picioarele ei. Estella împletea,
uşoara Havisham se uita la ea. La intrarea mea îşi ri- ■M
(iti)îndouă privirile şi văzură că se petrecuse o schim- mine.
înţelesei aceasta după privirile pe care le schim- lii una cu
alta.
Ce vînt te aduce pe aici, Pip ? întrebă domnişoara
im. ..
[ Di'şl se uita drept în ochii mei, îmi dădeam seama că era
1 | « n i l , i . Şi cum Estella se opri o clipă din împletit, cu ochii
si apoi lucră mai departe, mi se păru că citesc limpede nea
degetelor ei — ca şi cum mî-ar fi spus-o cu aju- il urnii
alfabet secret — că ea îşi dă seama că-1* descoperi-
idevăratul meu binefăcător.
Domnişoară Havisham. spusei eu, am fost ieri la Rich- i să
vorbesc cu Estella ; şi descoperind că un vînt a 0 |"' ea
pînă aici, am venit şi eu.
inlşoara Havisham îmi făcu pentru a treia sau a patra
nn să stau jos, aşa că mă aşezai pe scaunul de lîngă
toaletă, unde o văzusem pe ea şezînd de atîtea ori.
îmi (irela, cu toate vechiturile de la picioarele şi din jurul
păru în ziua aceea un loc firesc pentru mine. •— Ceea
ce voiam să-i spun Estellei. domnişoară Havis- i spune în
cîteva elipe în faţa dumneavoastră, chiar No să vă mire
şi nici n-o să vă displacă. Sînt ne'no- , mul nenorocit
decît m-aţi dorit vreodată.
mişoara Havisham tot se mai uita drept în ochii mei. I
mtyonrea degetelor Estcllei. vedeam că şi ea mă asculta
■ minte; dar nu-şi ridică ochii spre mine. Am
descoperit cine este binefăcătorul meu. N-a fost o " H I.
l i c i t ă şi nu e o descoperire care ar putea prinde

341
 bine reputaţiei, situaţiei, sau averii mele. Am motivele
pentru care nu pot spune mai mult decît atît. Taina nu ml
aparţine mie, ci unui alt om. .(
Şi fiindcă am tăcut o clipă, uîtîndu-mă la Estella şi •
dindu-mă cum să vorbesc mai departe, domnişoara Havisham
repetă :
Taina nu-ţi aparţine ţie, ci unui alt om. Şi... ?
Cînd am fost adus aici la chemarea dumneavo;i:
domnişoară Havisham, pe vremea cînd mai făceam parte
din
satul acela, pe care tare aş dori să nu-1 fi părăsit, cred că,
da
fapt, am venit în casa aceasta cum ar fi venit oricare alt
băi.it,
ales la întâmplare, cu un fel de servitor, pentru a
satisface I
nevoie sau o toană, şi, prin urmare, pentru a fi plătit.
Da, Pip, răspunse domnişoara Havisham, dînd cu
tărîre din cap.
Şi că domnul Jaggers...
Domnul Jaggers, spuse domnişoara Havisham, retc
' du-mi vorba cu glas aspru, n-a avut nici un amestec în toalo
astea şi nici n-a ştiut nimic. Faptul că este avocatul meu şil
în acelaşi timp, avocatul binefăcătorului tău nu este decît o
întîmplare. Are aceleaşi legături cu nenumăraţi alţi oami aşa
că lucrul acesta se putea întîmpla cu uşurinţă. Oricun fi,
lucrul s-a întîmplat, dar asta n-a fost vina nimănui.
Oricine ar fi putut să citească pe faţa ei răvăşită că |
acum nu-mi ascunsese nimic şi că nu se ferea de mine.
Dar cînd am căzut în greşeala din care atîta timp n nu
ieşit m-aţi împins mai departe ! spusei eu.
Da, răspunse ea, mişcîndu-şi din nou capul cu li
rîre, te-am lăsat sa mergi mai departe.
A fost frumos să procedaţi aşa ?
— Cine sînt eu, strigă domnişoara Havisham, lovim i
bastonul în podea şi mîniindu-se atît de brusc, încît Estclla
îşi ridică ochii, mirată, cine sînt eu, pentru numele lui Dum
nezeu, ca să mă port frumos ? !
Plîngerea mea n-avusese rost şi n-avusesem de gînd *M
rostesc. I-am spus aceasta în timp ce ea stătea pe gînduri dniu
izbucnirea de adineauri.
Bine, făcu ea. Altceva ?
Am fost plătit din belşug pentru serviciile pe t . n n
le-am făcut aici, spusei eu, ca s-o potolesc, prin faptul că
nu
intrat ucenic ; toate întrebările astea le-am pus doar din i
IM
riozitate. Cele ce urmează au un alt scop (nădăjduiesc
că ■
scop mai dezinteresat). Cînd m-aţi lăsat să stărui în
grecii»

342
 domnişoară Havisham, aţi făcut-o pentru a le pedepsi, im
a le trage pe sfoară — poate că veţi găsi mai bine decît i,.
ii-rmenul care se potriveşte gîndului dumneavoastră, fără
lignească —deci pentru a le amăgi pe rudele dumnea-tl i
atît de egoiste ?
— Da, aşa a fost. Vina era a lor. Tu ai fi făcut la fel. Cine
l PII ţ;a să fiu silită să mă rog de tine sau de ei pentru ca
ni Ic să nu se întâmple aşa? Tu ţi-ai întins singur curse.
MI ţi le-am întins.
Am aşteptat pînă ce s-a potolit din nou — căci şi aceste
ini > fuseseră o izbucnire a firii ei iuţi şi sălbatice — şi apoi
nceput a vorbi iar :
Am fost aruncat într-o familie înrudită cu dumnea-
ii c. domnişoară Havisham, şi de cînd am sosit la Londra,
■li MI mereu în mijlocul acelor oameni. Ştiu că şi ei au
căzut
i iceleiaşi înşelăciuni nevinovate, ca şi mine. Şi aş fi fă-
• si josnic dacă nu v-aş spune — fie că vă e sau nu pe
fir că aveţi de gînd să daţi sau nu crezare spuselor mele —
nu v aş spune că-1 nedreptăţiţi adînc pe domnul Matthew
t şi pe fiul lui cînd vă închipuiţi că nu sînt oameni mă-
ijl, drepţi, deschişi ; îi nedreptăţiţi cînd îi credeţi în
If Intrigi şi de fapte josnice.
Sini prietenii tăi, spuse domnişoara Havisham.
i h Mi-au devenit prieteni, spusei eu, deşi credeau că vreau
1
Itur, dar după cîte ştiu, Sarah Pocket, domnişoara
Geor-
i domna Camilla nu sînt prietenii mei.
i i | i i u l c-ă-i puneam pe Herbert şi pe domnul Pocket
I în
i cu ceilalţi părea sa-i ridice în stima ei, spre bucuria
imnlşoara Havisham mă privi pătrunzător timp de cî-
|l|)i şi apoi îmi spuse cu glas liniştit:
i
cc ceri pentru ei ?
'
Numai atît. spusei eu : să nu-i amestecaţi cu ceilalţi.
li ■ !■ !■ i l.işi sînge cu ei. dar, credeţi-mă, au altă fire.
in mă mai departe, tot atît de pătrunzător, domni-
ll'ivlNham repetă:
• i i pentru ei ?
Icţl doar. spusei eu drept răspuns, dîndu-mi seama
puţin, nu sînt atît de viclean încît să vă pot ascunde,
i lori-o, taptul că urmăresc ceva. Domnişoară Ha-i" i
i ţ i putea să vă lipsiţi de nişte bani pentru a-i ic mi
li ii meu Herbert un serviciu pentru toată viaţa,
•rvlfiii care. prin însăşi firea lucrurilor, trebuie făcut
I lui, v aş arăta ce e de făcut.

343
 De ce trebuie făcut fără ştirea lui ? întrebă ea, îmj
unîndu-şi mîinile deasupra bastonului, ca să mă poat;i
pi
cu mai multă luare-aminte. .
Pentru că, spusei ei, am început prin a-i fa<
serviciu chiar eu, acum mai bine de doi ani, fără ştirea
lui
nu vreau să mă trădez. De ce nu mai sînt în stare să
i
lucrurile pînă la capăt, nu pot spune. Face parte din taina
ac
care nu-i a mea, ci a altuia.
încetul cu încetul, domnişoara Havisham îşi întoarse oi 1111
de la mine şi-i aţinti asupra focului. După ce privi focul li
îndelungat — cel puţin aşa părea în tăcerea odăii şi jude
după luminările care se mistuiau încet — tresări din cauza 1.1
tăciune care căzuaşi se uită din nou la mine, mai întîi cu i>
ochi lipsiţi de expresie şi apoi cu o privire din ce în ce i
încordată. In tot timpul acesta, Estella împletea mai depai Şi
cînd domnişoara Havisham întoarse spre mîne privii aceea
concentrată, îmi spuse, ca şi cum n-ar fi existat n i <
întrerupere în dialogul nostru :
Şi altceva ?
Estella, spusei eu, îndreptîndu-mă de data aceasfu
ea şi încercînd să-mi stăpînesc glasul care îmi tremura,
că te iubesc. Ştii că te iubesc de mult şi că-mi eşti fo.
dragă.
La vorbele acestea, Estella ridică ochii spre mine,
degetele ei lucrau mai departe, în timp ce mă privea cu chipul
nemişcat. Simţeam că domnişoara Havisham se uită cînd l.i
mine, cîryi la Estella, şi din nou cînd la mine, cînd la ea.
— Ar fi trebuit să spun asta demult, dar n-am spi
din cauza greşelii aceleia îndelungate, care m-a făcut să
dăjduiesc că domnişoara Havisham ne sortise unul altuia. A
timp cît am ştiut ca nu te poţi împotrivi, n-am vrut să
besc. Dar acum trebuie.
Cu acelaşi chip nemişcat şi cu aceeaşi mişcare a deget'
Estella clătină din cap. •
— Ştiu, spusei eu, răspunzînd mişcării ei, ştiu. Nu sper
pot spune vreodată că eşti a mea, Estella. Nu ştiu ce mi
poate întîmpla foarte curînd, cît de sărac voi fi şi unde
voi duce. Totuşi, te iubesc. Te-am iubit mereu, din ziua i
care te-am văzut pentru prima oară în casa asta.
Estella clătină din nou din cap, privindu-mă nemişe
dar împletind mai departe.
— Ar fi fost crud din partea domnişoarei Havisham, îngsj
zitor de crud, să-şi bată joc de-un biet băiat şi să-1 chii

344
 i l > B rindul cu o speranţă deşartă şi insuflîndu-i o
nani-
i zadarnică dacă şi-ar fi dat seama de gravitatea
fapte.or
i >.«i cred eă nu şi-a dat seama. Cred că, în
suferinţa pri-
iii . i de încercările prin care a trecut ea, a uitat
de sufe-
i mea, Estella. . .
<) văzui pe domnişoara Havisham ducînda-şi mîna la
inimă . i i i i i ici—o acolo, în timp ce ochii ei priveau
cînd la Estella, I la mine.
S-ar părea, spuse Estella foarte calmă, că există
sen-
M , închipuiri — nu ştiu cum să le spun — pe care nu
sînt
•ture să le înţeleg. Cînd spui că mă iubeşti, ştiu ce
vrei să
1, Înţeleg împreunarea de euvinte, dar nimic mai
mult. Nu
>ă nimic în pieptul meu, nu atingi nici o coardă.
Nici
pasă de ceea ce-mi spui. Doar am încercat să te
previn.
i
ş
a

?
I . u n răspuns cu un glas
nenorocit * Da.
Da. Dar n-ai vrut să asculţi, fiindcă
socoteai că nu D adevărul. Aşa-i că asta gîndeai ?
Credeam şi nădăjduiam eă nu spui adevărul.
O fiinţă de tînără, atît de neîncercată de viaţă,
atît de frumoasă
. Estella ! Nu era în firea lucrurilor. — Era în
firea mea, răspunse ea. Şi apoi, adăugă, apăsînd ■
cuvînt: E în firea care a fost creată în mine. Să
■ fao o mare deosebire între tine şi ceilalţi cînd îţi
spun r ncestea. Mai mult nu pot face.
E adevărat, întrebai eu, că Bentley Drummle e
în oraş ,i te urmăreşte ?
- E foarte adevărat, răspunse eă, vorbind de
el cu 9
dispreţuitoare. ' Vi îl încurajezi şi te plimbi
călare cu el şi că ia masa
Iiiar astăzi ?
Nn prea părea mirată că ştiu toate acestea, dar
răspunse nou :
l'oarte adevărat. Har
nu-1 poţi iubi, Estella !
l ' t u l m prima oară, degetele i se opriră, în timp ce
ea îmi . supărată :
Ce ţi-am spus ? Tot mai crezi, în ciuda
tuturor dove-, iA nu spun adevărul ?
N-ai să te căsătoreşti cu el, Estella ? sr uită spre
domnişoara Havisham şi rămase o clipă Hndurl,
cu lucrul în mînă. Apoi spuse ;

345
 "— De ce să nu-i spun adevărul ? Mă mărit cu el.
Faţa mi-a căzut în palme, dar totuşi, în ciuda durerii m-a
fulgerat la auzul acestor cuvinte, m-am stăpînit mai blfll decît
m-aş fi aşteptat. Cînd mi-am ridicat capul din un ml, am
văzut întipărită pe. faţa domnişoarei Havisham o privim atît
de înspăimântătoare, încît, cu toată nerăbdarea mea pf|
timaşâ, cu toată jalea din sufletul meu, am rămas înmărmurii
— Estella, draga mea Estella, n-o lăsa pe domnişoara
visham să te împingă spre pasul ăsta nenorocit! Inlătu i
pentru totdeauna — ai şi făcut-o, ştiu doar — dar păstre.
pentru un om mai vrednic de tine decît Drummle. Domnişofi
Havisham te dă lui pentru că astfel dă cea mai grea loviţi
şi aduce cea mai mare jignire multor bărbaţi mai buni cari
te admiră şi celor puţini care te iubesc cu adevărat. Prini"
cei puţini, s-ar putea să fie unul care să te iubească tot atM
de sincer, deşi nu de "atîta timp, ca şi mine. Ia-1 pe acela, şi am
îndura totul mai uşor, de dragul tău.
Aprinderea cu care rostisem cuvintele acestea stîrni in
Estella o mirare care ar fi putut să pară vecină cu eoni;
siunea dac-ar fi putut să mă înţeleagă cu mintea ei.
Mă mărit cu el, spuse ea din nou, cu un glas mai do-j
mol. Am şi început să fac pregătirile de nuntă şi am să
mfl
mărit curînd. De ce amesteci numele mamei mele
adoptive in
hotărîrea mea, cu gîndul s-o jigneşti ? A fost voinţa mea.
E voinţa ta, Estella, să te arunci în braţele unei bn<
în braţele cui să mă arunc ? răspunse ea,, zîmbind. SU
mă arunc în braţele omului care ar simţi cel mai tare
(dacfl
oamenii simt lucrurile astea) că nu mă leagă nimic de
el T
Lasă! S-a făcut. O s-o duc destul de bine, şi bărbatul
mm,
la fel. Şi fiindcă spuneai că domnişoara Havisham m-a îrrif
să fac pasul ăsta nenorocit, află că ea ar fi vrut să mai aştept,
să nu mă mărit încă ; dar n-are nici un farmec şi mă bu că-
mi schimb puţin felul de viaţă. Nu mai spune ni< N-o să
ne înţelegem niciodată.
O asemenea brută, un asemenea prostănac-! stăruii cu,
cu deznădejde.
Să nu-ţi fie teamă c-am să fiu o binecuvîntare peni iu
el, spuse Estella. Asta n-o să se întîmple. Hai ! Uite mîna n
Hai să ne despărţim acum, băiat visător ce eşti... sau s
spun bărbat ?
O, Estella, spusei eu, în timp ce lacrimi amare cur;:
şiroaie pe mîna ei, măcar că mă căzneam să le stăpînesc, ci

S46
 rămîne în Anglia şi aş putea să înfrunt toate
celelalte cum aş putea să te ştiu soţia lui
Drummle ? I'rostii, spuse ea, prostii! O să-ţi
treacă repede. ■ • Niciodată, Estella !
Tină într-o săptămînă ai să mă înlături din
gîndurile

i te înlătur din gîndurile mele ! Dar faci parte din

nea, din fiinţa mea. De cînd am venit aici pentru
întîia
II băiatul cel grosolan, a cărui inimă ai rănit-o din
prima
ii'-am găsit în fiecare rînd pe care l-am citit. Te-am
■i "ivrit în fiecare privelişte pe care am văzut-o de
atunci —
iu, în pînzele corăbiilor, în mlaştini, în nori, în
lumină,
ui cric, în foşnetul vîntului, în păduri, în apa mării şi
pe
l/i Ai fost întruchiparea tuturor gîndurilor gingaşe pe
care
iţea mea le-a cunoscut. Pietrele din care sînt clădite
cele
1 ule case din Londra nu sînt mai adevărate, mai cu
fi de strămutat cu mîinile tale decît a fost şi va fi
■rnţn ta în gîndurile mele şi înrîurirea ta asupra mea,
acum
una. Estella, nu mai poţi schimba nimic; vei ră-
|)înă la sfîrşitul vieţii mele o parte din fiinţa mea,
o
l i n puţinul care e bun în mine şi o parte din ceea
ce
ni mine. Dar acum, în pragul despărţirii, nu leg
fiinţa
l de ceea ce este bun în bine, şi credinţa mea te ya
mereu astfel, căci, oricît de ascuţită mi-ar fi acum
du-
i n i că mi-ai făcut mai mult bine decît rău. Dumnezeu
■ i iiiecuvînteze. Dumnezeu să te
ierte!
N ;iş putea să spun ce val de durere mi-a smuls
aceste
i ir.î şir. Rapsodia aceasta se ridica din adîncul sufle-
iit'ii ca sîngele care ţîşneşte dintr-o rană ascunsă şi
a
I l;i lumină ca un şuvoi. Am mai zăbovit cîteva clipe
i ( i la buzele mele şi apoi am plecat. Dar de atunci
imintit mereu — şi, mai ales, îndată după ce am plecat
II l i m p ce Estella se uita la mine cu o mirare plină de
' ■ , toată fiinţa de nălucă a domnişoarei Havisham,
V Iul mal stătea cu mîna pe inimă, părea că se
concentrase
privire înfiorătoare de milă şi
remuşcare.
I u l so sfîrşise, totul se stinsese! Erau atîtea lucruri
■te şl stinse, îneît, ieşind pe poartă, lumina zilei
mi se
i Mi întunecată decît atunci cînd intrasem. Mai
întîi,
pe furiş prin nişte uliţe şi jpoteci lăturalnice, şi
347
apoi m-am hotărît să fac tot drumul pînă la Londra j- Căci
îmi recăpătasem îndeajuns stăpînirea de sine ea să-nu seama că
nu mă puteam înapoia la han, unde aveam să-1 i^'i >OM pe
Drummle ; că nu eram în stare să stau în diligentă şi *U
ascult ce spun oamenii şi că nu-mi rămînea nimic mai hun
de făcut decît să mă istovesc cu drumul.
Era trecut de miezul nopţii cînd am ajuns la Podul drei.
Trecînd prin străzile întortocheate, care, pe vremea a se
îndreptau spre vest, spre malul din Middlesex al fluviuh
drumul cel mai scurt pînă în cartierul Temple era prin Wh^ff
friars, chiar pe chei. Nu eram aşteptat pînă a doua zi de
neaţă, dar aveam cheile la mine şi, dacă Herbert se cu
puteam să ajung la patul meu fără să-1 trezesc.
Deoarece mi se întîmpla foarte rar să intru prin | din
Whitefriars, după închiderea porţii din Temple, şj rece eram
murdar şi ostenit, nu-i luai în nume de răi torului de
noapte că se uită cu multă luare-aminte la mine timp ce
ţinea poarta întredeschisă, ca să pot trece. Ca ii
împrospătez memoria, i-am spus care e numele meu.
— Nu eram chiar sigur de tot, dar mi-am închipuit
sînteţi dumneavoastră. Aveţi un bilet, domnule. Aducătorii
spus să fiţi atît de bun şi să-1 citiţi la lurriîna lanternei m<
Am luat biletul, foarte mirat de cuvintele lui. Era adrosi
„Domniei-sale domnului Philip Pip", şi deasupra adresei
citit cuvintele : „Te rog citeşte rîndurile acestea pe loc". /
deschis scrisoarea, în timp ce păzitorul stătea cu lanterna
dicată, şi am desluşit următoarele cuvinte, scrise de mîna
.Wemmick :
„Nu te duce acasă".

CAPITOLUL 45

De îndată ce am citit această înştiinţare, m-am îndepărf de

poarta Temple şi am ajuns cum am putut pînă la Street,
unde am luat o birjă întîrziată şi am pornit spre „Hui mums"
din Covent Garden. In vremea aceea puteai să întotdeauna
un pat la „Hummums" la orice oră din noa] După ce trecui
prin faţa ghişeului, servitorul aprinse. Iu mu

348
 urc venea Ia rînd pe raft şi mă duse de-a dreptul în odaia
i ii venea rîndui pe listă. Era un fel de încăpere I 61 i t ă ,
ilfi la parter, în fundul casei, avînd un pat monstru s. u
i f i l p i , care se întindea despotic peste întreaga odaie,
Indu şi energic unul din picioare în cămin, iar un altul
Igu] uşii şi strivind cu totul spălătorul, ca şi cum s-ar fi
t . i i de drepturi divine.
Droarece cerusem lumină, înainte de a mă părăsi, servi-
uni aduse scumpa noastră candelă — atît de preţuită în
m i i l e acelea preacuvioase — un obiect care seamănă cu
II unui baston de plimbare, un obiect care se spărgea de
B M "ii' ilingeai, de la care nu puteai să aprinzi nimic şi care
iklea de obicei în fundul unui cilindru de tinichea, cu ii
i iMiimde, ce trimiteau umbre jucăuşe pe pereţi. După ce i
în pat, ostenit, nenorocit şi cu picioarele amorţite > i-
.il.î. mi-am dat seama că nu voi fi în stare să închid I mal
mult decît Argusul' acela neghiob de lîngă mine. Wl nc-
am uitat unul la altul prin bezna de moarte a odăii, noapte
jalnică ! Neliniştită, sinistră, (lungâ ! în odaie ■ un
miros foarte neospitalier de funingine rece şi de un ins ;
şi eu mă uitam în sus la colţurile baldachinului, mă ce de
musculiţe albastre, ce de urechelniţe şi ce imişori trebuie
să fie agăţaţi acolo, în aşteptarea verii, id mă duse la
întrebarea dacă nu cumva s-ar putea | ' una din gîzele
acelea să cadă peste mine, şi apoi mi se SJmt cum îmi cade
ceva uşor peste obraz, gînd foarte Imit, care îmi sugera şi
alte plimbări, încă şi mai neplă-ivcau loc pe spinarea
mea. După ce am stat treaz i i i n p , începură să se facă
auzite vocile acelea atît de ciu-umplu tăcerea. Dulapul
şoptea, căminul ofta, spălă-lea, şi în scrin parcă răsuna, din
cînd în cînd, o coardă lillnrA. Tot atunci, ochii de pe
pereţi căpătarâ o privire ţi, In fiecare din cerculeţele
acelea care mă fixau, vedeam ivlntele : „Nu te duce
acasă".
i de felurite erau închipuirile şi zgomotele care mă
cuvintele : „Nu te duce acasă" nu lipseau niciodată, h
HI în toate gîndurile mele ca o durere trupeascâ.^Nu
tlsem în ziare că un necunoscut venise la „Hum-',
Intr-o noapte, să se culce, că se omorîse şi că fusese <
.luna zi de dimineaţă într-o baltă de sînge. îmi trecu
:ui greacă, fiul lui Zeus şi al Niobei ; fiinţă cu o sulă de ochi,
"nu unii nu se închideau niciodată.

349
prin minte că trebuie să fi stat chiar în hruba unde si eu
şi mă sculai din pat ca să văd dacă nu erau urme de prin
odaie ; apoi deschisei uşa, ca să mă uit în coridoi mă mai
înveselesc cu tovărăşia unei luminiţe îndepărtate, lln| care
ştiam că moţăie servitorul. „De ce nu trebuie să n acasă ?".
„Ce se întîmplase acasă ?". ,,Cînd o să n acasă ?".
„Provis era acasă? Şi teafăr?" — toate aces trebări mi se
îmbulzeau cu atîta înverşunare în minţi-ai fi putut crede
că nu mai era loc în capul meu şi | altceva. Chiar v şi
atunci cînd mă gîndeam la Estella, cîi spuneam că, în ziua
aceea, ne despărţisem pentru totd chiar atunci cînd îmi
aminteam de toate împrejurările i-ţirii noastre, de
privirile, de glasul ei, de mişcarea ăv. ei în timp ce
împletea, chiar şi atunci mă urmărea p< opreliştea: „Nu
te duce acasă". Cînd, în cele din urmi, aţipit, de sfîrşite
ce-mi erau mintea şi trupul, această oj se prefăcu într-un
verb mare şi întunecat, pe care trebui conjug la modul
imperativ, timpul prezent : „Tu să nu t acasă, el să nu se
ducă acasă, noi să nu ne ducem ac;; să nu vă duceţi acasă,
ei să nu se ducă acasă". Apoi, 1, diţional : „Eu nu m-aş
duce acasă" şi, pe urmă : „Eu pot duce acasă, eu nu m-aş
fi dus acasă şi eu nu puţi voiam, n-aveam voie să mă duc
acasă" pînă cînd simţeai mi se întunecă mintea, şi
atunci mă răsuceam pe j mă uitam din nou la rotocoalele
care mă priveau ţint. perete.
Lăsasem vorbă să fiu trezit la 7, fiindcă era limpede
trebuia să-1 văd pe Wemmick înainte de a vedea pe ori<
altul, şi tot atît de limpede că mă aflam în faţa unui r tru
dezlegarea căruia mă interesau numai simţămini din
Walworth. Mă simţeam uşurat să ies din odaia în I
petrecusem o noapte atît de nenorocită şi n-am aşteptat a ' I '
bătaie în uşă ca să sar din patul acela neprimitor.
La ora 8, întăriturile castelului se înălţau în faţa mei.
Servitoarea cea mititică tocmai intra în fortăreaţă cu cornuri
calde, aşa că intrai pe poartă, trecui podul în tovfi ei şi fără
să fiu anunţat mă aflai în faţa lui Wemmick. pregătea
ceaiul pentru el şi pentru bătrîn. O uşă desch oferi
priveliştea unui pat în care se mai afla încă b
— Salutare, domnule Pip ! spuse Wemmick. Va te-
ai întors ? L — Da, răspunsei eu; dar nu m-am dus
acasă.

350
Foarte bine, spuse el, frecîndu-şi mîinile. Am lăsaî
mi bilet pentru dumneata la fiecare din porţile care
dau «Tul Temple, la întîmplare. Prin care poartă ai
venit ? i i rec pe la celelalte porţi în cursul zilei de
azi şi o să biletele, continuă Wemmick ; e o regulă
bună să nu i ni ulurii scrise, dacă se poate, fiindcă nu
poţi să ştii nici-» >i i ■ ■ ( ■ o să se întâmple. Am să-mi
îngădui să te rog ceva. n supăra cumva dacă te-aş ruga
să prăjeşti cîrnatul ăsta ■ n u bătrîn ?
i mi spus că-mi făcea nespusă plăcere.
Atunci, poţi să-ţi vezi de treabă, Mary Anne, îi spuse
"k fetiţei. Aşa, am rămas singuri, vezi, domnule Pip?
llM 1 L 'I, clipind din ochi, după ce fata dispăru. | I am
mulţumit pentru prietenia pe care mi-o dovedea şi
I l i u prevederea lui, şi convorbirea noastră a început cu
glas ■I, in timp ce eu prăjeam cîrnatul şi el ungea
miezul cor-■ unt pentru bătrîn.
\ V/i dumneata, domnule Pip, spuse Wemmick, noi doi
n. Acum vorbim în calitate de persoane particulare,
II i i l i u a i n t e a existat între noi o înţelegere cu caracter
con-
Htnl Sentimentele oficiale sînt altceva. Acam însă
sîntem
II i||.

■ ■ ■;■

I i încuviinţai, cu căldură. Eram atît de tulburat,

îneît kk<MMI) cîrnatul ca pe o torţă şi fusesem silit să
suflu ui ca să-1 sting.
l ' i n întîmplare, ieri dimineaţă, spuse Wemmick, aflîn-
Mii mir un anumit Ioc unde te-am luat o dată şi pe
dum-
i MI . ni z i t . . . chiar şi între noi doi e mai bine să nu
po-
H ne atunci cînd putem să evităm...
Mult mai bine, încuviinţai eu. Te înţeleg.
\m auzit, din întîmplare, ieri dimineaţă, spuse Wem-
I >< 'rsoană oarecare, nu fără legătură cu coloniile şi
le oarecare avere portativă — nu ştiu cine-o fi —
■Ml bine să nu-i pomenim numele...

;
■ Nu I nevoie, spusei eu.
un făcut vîlvă într-o anumită parte a lumii unde
i II ni I ţ i oameni nu întotdeauna drept răsplată faţă
de
Ml» lor şi nu chiar fără nici o cheltuială din
partea
11 i . i încordat la faţa lui, făcui un adevărat foc de
II ni I u l pe care-1 prăjeam pentru bătrîn, tulburînd
ni ă ut mea, şi a lui Wemmick; îmi cerui însă scuze.
('■
351
 — ...a stîrnit vîlvă, după cum spuneam, făcîndu-se nevă
zut din acea parte a lumii şi lăsînd lumea de acolo fără ştiri
clin partea lui. în urma acestei întâmplări, spuse Wemmick,
s-au iscat anumite bănuieli şi teorii. Am mai auzit, de aseme
nea, că locuinţa dumitale din Garden Court, cartierul Temple,
a fost supravegheată, şi mai poate fi încă.
v — De cine ? întrebai eu.
* — Nu vreau să intru în amănunte, spuse Wemmick în doi
peri ; s»-ar putea să mă ciocnesc cu anumite răspunsuri ofi-
ciale. Aşa am auzit, după cum am mai auzit şi alte lucruri
ciudate tot în locul'acela. Nu-ţi vorbesc în urma unor infor-
maţii pe care le-am primit, ci îţi spun ce am auzit.
In timp ce vorbea, îmi luă furculiţa şi cîrnatul din mînă
şi puse ordonat mîncarea bătrînului pe o tavă mică. înainte
de a aşeza tava în faţa bătrînului, intră în odaia acestuia cu
un şervet curat. Legă şervetul sub bărbia tatălui, îl rezemă
pe acesta de pernă şi-i aşeză scufia, de noapte într-o parte,
ceea ce-i dădea un aer de ştrengar. Apoi aşeză foarte grijuliu
mîncarea în faţa lui, spunîndu-i :
— Stai bhie aşa, moşule ?
Şi bătrînul cel vesel răspunse :
— Foarte bine, John băiete, foarte bine !
Deoarece părea să domnească înţelegerea neexprimată in
cuvinte a faptului că înfăţişarea bătrînului nu este destul de
prezentabilă şi că, prin urmare, acesta trebuie socotit ca in-
vizibil, mă prefăcui că nici nu văd aceste operaţii.
— Această supraveghere a locuinţei mele (pe "care am
avut motive s-o bănuiesc mai demult), îi spusei eu lui Wem
mick cînd se întoarse din odaia bătrînului, este în strînsă le
gătură cu persoana de care mi-ai vorbit, nu-i aşa ?
| ' Wemmick părea foarte serios.
—- După cîte ştiu, n-aş putea să garantez că-i aşa. Vreau
să zio că n-aş putea să spun că a fost aşa de la bun început.
Dar poate că acum este, sau. o să fie, sau există primejdia
foarte mare de a se întîmpla aşa.
Deoarece vedeam că devotamentul faţă de „Little Britain"
îl împiedică să spună tot ceea ce ar fi putut spune şi deoarece
am observat cît de mult se îndepărtase de la felul în care se
comporta de obicei ca să-mi spună cele ce-mi spusese şi fiindcă-i
eram recunoscător pentru aceasta, nu puteam să mai stărui.
Dar după ce m-arn gîndit cîteva clipe, aţintindu-mi ochii

Să?
pra focului, i-am spus că aş vrea să-i mai pun o întrebare,
la care putea să răspundă sau nu, după cum va crede de
cuviinţţă, şi că, în orice caz, atitudinea lui era cea dreaptă.
Se opri din mîncat, încrucişîndu-şi mîinile şi răsucindu-şi
mînecile cămăşii (după părerea lui, ca să te simţi bine în casă,
trebuie să stai fără haină), şi-mi făcu semn cu capul să pun
întrebarea.
— Ai auzit vreodată de un om foarte păcătos, cu numele
de Compeyson ? '
El îmi răspunse dînd afirmativ d i n cap.
— Trăieşte?
Mai dădu o dată din cap.
— Aci, în Londra ?
Wemmick dădu încă o dată din cap, apoi strînse cît putu
cutia de scrisori, dădu din cap pentru ultma oară şi începu
să mănînce mai departe.
Şi acum, spuse Wemmick, fiindcă am terminat cu în-
Irebările (apăsă asupra acestor cuvinte şi le repetă
pentru
ca să nu uit să mă călăuzesc după ele), mă întorc la
măsurile
pe care le-am luat după ce-am auzit. M-ara dus la
Garden
('ourt, ca să te găsesc; şi fiindcă nu te-am găsit, m-am
dus
In Clarriker, ca să-1 găsesc pe domnul Herbert,
Şi pe el l-ai găsit ? întrebai eu neliniştif.
Pe el l-am găsit. Fără să-i pomenesc nici un nume şi
fără să intru în amănunte, i-am dat a înţelege că, dacă
gă
seşte pe cineva — Tom, Jack sau Richard — care dă
tîrcoale
in jurul casei sau prin apropiere, ar face bine să-1 scoată
pe
l'om sau Jack sau Richard din calea dumitale cît timp
nu
i-şii aici.
Cred că habar n-are ce trebuie să facă
Habar n-avea ; cu atît mai mult cu cît i-am spus pă
rerea mea, şi anume că n-ar fi prea sigur să încerce să-1
în-
ik'părteze prea mult pe Tom, Jack sau Richard din calea
du-
mitale tocmai acum. Fiindcă, domnule Pip, să-ţi spun
ceva.
hîmprejurările de faţă, nu există loc mai bun decît un
oraş
mare, dacă ai apucat să te afli în el. N-o lua din loc
prea
urînd. Rămîi în apropiere. Aşteaptă pînă se mai potolesc
lucrurile înainte de a te avînta în larg, chiar şi în ţări străine.
I-am mulţumit pentru sfaturile lui preţioase şi l-am în-
hebat ce-a făcut Herbert,

M.n Ue speranţe • c. 12 853

 Domnul Herbert, spuse Wemmick, după ce şi-a fră-
mîntat mintea timp de o jumătate de oră, a făcut un
plan.
Mi-a spus în taină că face curte unei domnişoare care
are,
după cum îţi poţi lesne închipui, un tată bolnav,
ţintuit în
pat. Acest tată, care se ocupa pe vremuri cu
aprovizionarea
vaselor, zace pe o verandă, de unde poate vedea vasele
care
urcă şi coboară fluviul. Fără îndoială că o cunoşti pe
această
domnişoară.
Nu personal, spusei eu
Adevărul este că ea se împotrivise prieteniei mele cu Her-
bert, deoarece eram un prieten foarte costisitor, care nu-i adu-
ceam lui Herbert nici un folos, şi că, atunci cînd Herbert a
vrut să mă prezinte, propunerea fu primită cu atîta rezervă,"
încît Herbert s-a simţit obligat să-mi mărturisească cum stau
lucrurile, spunînd că mai trebuie să treacă puţin tmp pînă să
ne cunoaştem. Cînd am început să-1 ajut într-ascuns pe Her-
bert în împlinirea planurilor sale, nu mi-a fost greu să îndur
toate acestea cu filozofie şi voie bună ; pe de altă parte, el
şi logodnica lui nu erau, fireşte, prea dornici să mai aducă
şi o a treia persoană la întîlnirile lor. Şi aşa, deşi eram sigur
că mă ridicasem în ochii Clarei, deşi tînăra domnişoară şi cu
mine ne trimiteam regulat prin Herbert mesaje ample şi com-
plimente, de văzut n-o văzusem încă niciodată. Totuşi, nu i-
am împuiat lui Wemmick capul cu toate aceste amănunte.
— Deoarece casa eu verandă, spuse Wemmick, se află chiar
pe malul fluviului, jos, lîngă Pool, între Limehouse şi Green-
wich, şi deoarece proprietăreasa este o văduvă foarte respec
tabilă, care închiriază un apartament mobilat la etajul de sus,
domnul Herbert m-a întrebat dacă socotesc casa aceea drept o
locuinţă provizorie potrivită pentru Tom, Jack sau Richard.
Acum, părerea mea despre casa aceasta este foarte bună, din
trei pricini, pe care am să ţi le spun, şi anume : mai întîi, este
cu totul în afara drumurilor dumitale obişnuite şi departe de
străzile mari şi mici pe care umbli dumneata de obicei ; în
al doilea, fără să te aproprii de casa aceea, ai putea să ai mereu
veşti de la Tom, Jack sau Richard, prin Herbert; al treilea,
mai încolo, cînd va fi prudent, dacă cumva ai să vrei să-1
îmbarci pe Tom, Jack sau Richard pe un vas străin, ai vasul
la îndemînă.
Liniştit de aceste sfaturi, îi mulţumii lui Wemmick de
nenumărate ori, rugîndu-1 să spună mai departe.
— Bine, domnule ! Domnul Herbert s-a pus pe treabă
cu o voinţă de fier şi, pe la ora nouă, îi şi găsise adăpost lui

354
Tom, Jack sau Richard, oricare ar fi, pe noi nu ne interesează.
La locuinţa cea veche se ştie că a-fost chemat la Dover, şi, de
fapt, omul pornise pe drumul spre Dover, de undo a fost adus
înapoi. Un alt lucru bun e că toate acestea s-au făcut fără
dumneata, şi dacă cineva s-ar interesa de mişcările dumitale,
ar afla că te găseai la o distanţă de multe mile de aici şi erai
prins într-o treabă cu totul alta. Toate acestea împrăştie bă-
nuielile şi le încurcă ; şi, din pricina asta, te-am sfătuit să nu
dormi acasă noaptea trecută, dacă cumva te întorci noaptea.
Asta produce şi mai multă încurcătură, şi dumneata ai nevoie
de încurcătură.
Fiindcă terminase masa, Wemmick se uită la ceas şi în-
cepu să-şi îmbrace haina.
— Şi acum, domnule Pip, spuse el, cu mîinile în mîne-
cile hainei, cred că am făcut aproape tot ce puteam face ;
dar dacă mai pot face ceva — din punctul de vedere al~Wal-
worthului şi în calitate de persoană strict particulară — voi fi
bucuros să fac acest lucru. Uite şi adresa. Nu ţi se poate în-
tîmpla nimic rău dacă diseară, înainte de a te întoarce acasă,
te duci să te convingi că totul e în ordine cu Tom, Jack sau
Ilichard, ceea ce*e încă un motiv pentru care nu trebuia să te
duci aseară acasă. Dar după ce te întorci acasă la dumneata,
nu te mai duci pe acolo. Să ştii, domnule Pip, că aici eşti
totdeauna binevenit. (De data aceasta îşi scoase mîinile din
inînecile hainei, şi eu i le strînsei). Şi dă-mi voie să-ţi mai
spun ceva important. îşi puse mîinile pe umerii mei şi adăugă,
şoptindu-mi solemn : Foloseşte-te de seara asta ca să pui mîna
pe averea lui portativă. Nu poţi să ştii ce i se va îhtîmpla.
Nu pune averea portativă în joc.
Deznădăjduit că nu pot să-1 fac pe Wemmick să-mi înţe-
leagă gîndul, m-am lăsat păgubaş de price altă încercare.
" — E timpul să plec, spuse Wemmick. Dacă n-ai avea
nimic grabnic de făcut, te-aş sfătui să rămîi aici pînă se întu-
nocă. Arăţi foarte necăjit şi nu ţi-ar strica o zi liniştită în
tovărăşia bătrînului. Se scoală el îndată, şi tocmai a mîncat
un pic din... ţi-aminteşti de porcul nostru ?
Sigur, spusei eu.
Un pic din el. Cîrnatul pe care l-ai prăjit era preparat
din el ; era un porc excelent! încearcă să guşti şi
dumneata,
tnâcar de dragul unei vechi cunoştinţe. La revedere,
moşule!
strică ci vesel.
Foarte bine, John, foarte bine, băiete ! şuieră bătrînul
<lui odaie.

355
 Apoi am aţipit în faţa căminului lui Wemmick ; bătrînul
şi cu mine ne-am simţit bine unul în tovărăşia celuilalt; .aci
am dormit aproape toată ziua în faţa focului. La prînz am
tnîncat muşchi de porc şi legume culese din grădina castelului,
şi cînd nu eram ameţit de somn, îi făceam bătrînului semne,
foarte binevoitoare cu capul. Cînd se întunecă de-a binelea,
am plecat şi l-am lăsat pe bâtrîn pregătind focul, ca să pră -
jească pîinea ; după numărul ceştilor de .ceai, ca şi după pri -
virile lui spre cele două capacele din perete, am ghicit că dom -
nişoara Skiffins era aşteptată la ceai.

CAPITOLUL 46

Sunase ora 8 cînd nările îmi fură izbite de mirosul destul

de plăcut al surcelelor şi al talajului de pe chei, făcut de con -
structorii de vase şi de oamenii care se îndeletnicesc cu făuri -
rea catargelor, vîslelor şi barajelor. Toată partea aceea a flu -
viului, mai sus şi mai jos de Pool, mi-era necunoscută şi,
coborînd de-a lungul malului, îmi dădui seama că locul pe
care ii căutam nu se at'la unde îmi închipuiam eu şi nu era
de fel uşor de găsit. Locul se numea Mi 11 Pond Bank, era în
Chinks's Basin, şi singura mea călăuză spre Chinks's Basin
era atelierul de odgoane „Old Green Copper".
Nu merită să povestesc cum m-am rătăcit printre vasele
ancorate în docuri pentru reparaţii şi printre corăbii care tre -
buiau sfârîmate în bucăţi, sau prin mîlul, nămolul şi murdă -
riile aduse de flux, nu merită să amintesc prin cîte şantiere
unde se clădeau şi se dărîmau vase am trecut, prin cîte ancore
ruginite şi înfipte fără rost în pămînt, deşi de ani de zile mai
foloseau la nimic, printre cîte odgoane care nu erau fa bricate
la „Old Green Copper", prin ce munţi de butoaie şl de
cherestea. După ce m-am învîrtit cîtva timp în jurul des tinaţiei
mele şi am trecut de cîteva ori de ea, am cotit după un colţ şi
m-am aflat, deodată, la Mill Pond Bank. Din diferite motive,
locul acesta era foarte răcoros, şi vîntul care venea dinspre
fluviu avea loc destul să se rotească ; văzui \ doi-trei arbori
şi temelia unei mori de vînt părăsite, şi a funâria „Old Green
Copper", a cârei alee lungă şi îngustă se desluşea în lumina
lunii, împreună cu nişte schele înfipte în

356
 Ini, asemănătoare unor furci vechi, care îmbătrîniseră şi-şi
pierduseră dinţii.
Alegînd dintre cele cîteva case ciudate de pe Mill Pond o
asă cu faţada de lemn şi cu verande la toate trei etajele,
dar nu cu ferestre largi, ceea ce este cu totul altceva, m-am
uitat la tăbliţa de la poartă şi am citit : „Doamna Whimple".
Deoarece acesta era numele pe care îl căutam, am bătut în
poartă, şi o doamnă în vîrstă, foarte plăcută la vedere, îmi des-
chise. Dar doamna fu numaidecît înlăturată de Herbert, care
mă duse tăcut în salon şi închise uşa. Mi se părea ciudat să
văd că fiinţa lui, care-mi era atît de familiară, se mişca în
voie în odaia aceea străină şi în cartierul acela necunoscut
mie; şi m-a surprins uitîndu-mă la el aşa cum mă uitam la
bufetul din colţ cu sticlărie şi porţelanuri, cum mă uitam la
cele două scoici de pe cămin şi la gravurile colorate de pe
perete, care înfăţişau moartea căpitanului Cook, lansarea unui
vas şi pe majestatea-sa regele George al III-lea ' c u o perucă
de vizitiu pe cap, pantaloni de piele şi cizme înalte, pe terasa
castelului din Windsor 2 .
— Totul merge strungă, Handel, spuse Herbert, şi omul
e foarte mulţumit, deşi e nespus de dornic să te vadă. Scumpa
mea prietenă e la taică-său ; dacă vrei să aştepţi pînă co
boară, am să te recomand, şi pe urmă o să ne ducem sus.
Asta-i taică-său.
Un mîrîit neliniştitor care venea de sus îmi lovise auzul,
şi pesemne că acest fapt se oglindea pe faţa mea.
Din păcate, cred că e un netrebnic bătrîn şi amărît,
•puse Herbert zîmbind, dar nu l-am văzut niciodată. Nu ţi
se
pare că miroase a rom ? Toată ziua bea rom
Rom ? întrebai eu.
Da, răspunse Herbert, şi poţi sâ-ţi închipui cum îi
îndulceşte guta... Şi, pe urmă, ţine morţiş să aibă toate
pro
viziile sus, la el în odaie, şi să le împartă el. Le ţine pe
nişte
i.ifturi deasupra capului şi vrea neapărat să le cîntărească
pe
loate. Odaia lui trebuie să arate ca o băcănie.
In timp ce spunea teate acestea, mîrîitul se prefăcu' într-un
Urlet prelungit, şi apoi se'stinse.
— Cum poate să fie altfel, mă lămuri Herbert, dacă vrea
parat să taie brînza ? Un om care suferă de gută la mim
ii- Angliei (1683—1YCO), renumit pentru prostul său gust. Htel
în Berkshire, Anglia j aparţine familiei regale a Ang!i<i.

35'
dreaptă şi în tot corpul nu poate să străbată cu cuţitul o
brînză de Gloucester fără să-i provoace dureri.
Pesemne că durerile erau mari, deoarece mai scoase încă
un urlet fioros.
— E o binecuvîntare pentru doamna Whimple că i-a în
chiriat locuinţa de sus lui Provis, spuse Herbert. îţi închipui
eă, în general, oamenii nu s-ar împăca cu zgomotele astea. O
casă ciudată, aşa-i, Handel ?
Era, într-adevăr, o casă ciudată, dar foarte bine îngrijită
şi curată.
Doamna Whimple, spuse Herbert, cînd îi împărtăşii
observaţiile mele, este cea mai grozavă gospodină, şi zău
nu
ştiu ce s-ar face Clara fără ajutorul ei de mamă ! Fiindcă
biata
Clara n-are mamă şi n-are nici o rudă în afară de
bătrînul
Gruffandgrim 1.
Doar n-o fi ăsta numele lui ?
Nu, nu, spuse Herbert, aşa-i spun eu. Numele lui este
domnul Barley. Gîndeşte-te ce binecuvîntare pentru fiul
tată
lui şi mamei mele să fie îndrăgostit de © fată care n-are
rude
şi care n-o să se amărască nici pe ea şi nici pe alţii din
pri
cina familiei.
Herbert îmi mai spusese şi altă dată, şi acum îmi amin-
team, cum o cunoscuse pe domnişoara Clara Barley în timp
ce ea îşi întregea educaţia la o şcoală din Hammersmith şi că,
atunci cînd fata fusese chemată acasă ca să-şi îngrijească pă-
rinte.le, ei încredinţară taina dragostei lor maternei doamne
Whimple, care îi protejase şi-i ocrotise cu o bunătate şi o dis-
creţie nedezminţite de atunci şi pînă acuna. Bineînţeles că tă-
trînului Barley nu i se putea încredinţa taina vreunui senti-
ment mai gingaş, din pricină că nu era în stare să înţeleagă
nici un subiect mai psihologic decît guta. romul şi depozitele
lui de vechi magazioner pe vas.
In timp ce noi vorbeam în şoaptă şi mîrîitul neîntrerupt
al bătrînului Barley vibra în grinda de pe tavan, uşa odăii se i
descinse, şi o fată de vreo 20 de ani, foarte drăguţă, subţirică
şi cu ochii negri, intră înăuntru cu un coş în mînă. Herbert
luă cu gingăşie coşul din mîna ei şi mă prezentă, roşindu-se. ]
într -adevăr, fata era fermecătoare şi ar fi putut fi luată drept
o zînă robită, pe care un căpcăun crud o ţinea în slujba lui.
— Uită-te. spuse Herbert, arăiîndu-mi coşul cu un zîm-
bet drăgăstos şi plin de compasiune, după ce stăturăm puţin de

1 GruH and grim — aspru şi sălbatic ţengl.).

358
vorbă, asta-i cina bietei Clara ! Atîta îi dă în fiecare seară.
'Asta-i porţia ei de pîine, asta-i felia de brînză şi ăsta-i romul,
pe care îl beau eu. Asta-i mîncarea pe care trebuie să o gă-
tească domnului Barley pentru mîine dimineaţă : două costiţe
de miel, trei cartofi, cîteva boabe de mazăre, puţină făină,
două uncii 1 de unt, o mînă de sare şi piperul ăsta pe care-1
vezi. Totul trebuie gătît împreună şi mîncat cît e fierbinte,
şi e foarte bun împotriva gutei, n-am ce zice !
Era ceva atît de firesc şi de cuceritor în felul în care fata se
uita cu de-amănuntul la aceste provizii, în timp ce Herbert mi
le arăta, şi ceva atît de încrezător, de drăgăstos şi de nevinovat
în felul ei modest de a se lăsa cuprinsă de braţul lui Ilerbert,
iar în fiinţa ei era ceva atît de gingaş, care cerea otire, aici,
pe Mill Pond Bank, lîngă Chinks's Basin şi fu-ia „Old Green
Copper", în timp ce mormăitul bătrînului ley răsuna în
grinzile de pe tavan, încît n-aş fi rupt logodna < l i i i l r c ea şi
Herbert pentru toţi banii din portofelul pe care nu-1
deschisesem încă niciodată.
Mă uitam la Clara cu plăcere şi admiraţie, cînd, deodată,
mormăitul se prefăcu din nou în urlet, şi de sus se auzi zgo-
motul unei izbituri zdravene, ca şi cum un uriaş cu piciorul
de lemn ar fi încercat să străpungă tavanul şi să ajungă pînă
I M noi. Iar Clara îi spuse lui Herbert :
Tata are nevoie de mine, dragul meu, şi fugi din odaie.
Ce mai rechin smintit ! spuse Herbert. Ce crezi că vrea
lltriim, Handel ?
Nu ştiu, răspunsei eu. Ceva de băut ?
Chiar aşa ! strigă Herbert, ca şi cum faptul că ghi-plm-
in era un merit nemaipomenit. Grogul şi-1 ţine gata pre-i
intr-o sticlă de pe masă. Aşteaptă o clipă, şi ai să auzi ii
ridică Clara ca să mai bea o înghiţitură. Auzi ? ! Urmă II PI uit
urlet, care" se încheie cu o zguduitură zdravănă. Acum, h | ' i i i
Herbert, In tăcerea care urmă, acum bea. Acum, spuse el,
i|.....< (v grinda răsuna din nou, acum e iar întins pe spate!
Curînd după aceea, Clara se întoarse, şi Herbert mă
duse I vedem pe prizonierul nostru. Cînd trecurăm prin
Odăii domnului Berley, îl auzirăm mîrîind răguşit urmă-
refren, cu un glas care se amfla şi se stingea ca vîntul,
i i i l e din acest cîntec cred că ar trebui să le înlocuiesc
ni lor :
no unitate de măsură pentru greutăţi, întrebuinţată în Anglia,
>le grame.

359
 ___ Ei! Dumnezeu să vă binecuvîriteze, căci aici zace bâ-
trînul Bill Barley. Aici zace bătrînul Bill Barley, să vă bine«
cuvînteze Dumnezeu ! Aici zace bătrînul Bill Barley, întins
pe spate, martor mi-e Domnul, întins pe spate, ca un peşte
mort, dus de ape, aşa zace bătrînul Bill Barley. Ei ! Dumnezeu
să vă binecuvînteze S ■
■
Herbert mă informă că nevăzutul Barley se întreţinea sin-
gur zi şi noapte cu acest cîntec mîngîietor şi, adeseori, în timpul
nopţii, mai punea şi cîte un ochi la telescopul cu care era
prevăzut patul lui, cu scopul de a cuprinde cu privirea fluviul.
L-am găsit pe Provis bine instalat în cele două cămăruţa
răcoroase şi aerisite din vîrful casei, unde glasul domnului
Barley se auzea mai puţm decît jos. Nu dădu nici un semn de
nelinişte şi nici nu părea îngrijorat; mă izbi faptul că era
mai potolit, n-aş putea spune cum anume, şi. ori de cîte or
am încercat mai tîrziu, n-am izbutit niciodată să-mi amintea
cum era. Dar fără doar şi poate că era mai potolit.
Timpul de gîndire pe care mi-l dăduse ziua aceea de a
dihnă mă dusese la hotărîrea că nu trebuie să-i spun
despre Compeyson. După cîte ştiam eu, duşmănia lui faţă
omul acela l-ar fi putut face să-1 caute şi l-ar fi împins ast la
pieire. De aceea, după ce Herbert, el şi eu ne aşezarăm trei
lîngă foc, îl întrebai mai întîi dacă are încredere în cată şi
informaţiile lui Wemmick.
Da, da, băiete ! spuse el, dînd cu seriozitate" din caj
Ştie şi Jaggers.
Atunci află că am vorbit cu Wemmick, spusei eu, s
■ << am venit să-ţi spun ce măsuri m-a sfătuit el să iau.
Şi i-am împărtăşit cu precizie toate informaţiile primi de
la Wemmick, în afară de aceea de care am pomenit înainte i-am
spus că Wemmick auzise la închisoarea Newgate (n-ai putea să
spun dacă de la vreun slujbaş de acolo sau de la prH zonieri) că
existau bănuieli împotriva lui' şi că locuinţa mol fusese
supravegheată ; că Wemmick m-a sfătuit să-1 ţin ascuni cităva
vreme şi să nu mă întîlneso cu el ; şi i-am mai spui şi ce
credea Wemmick despre plecarea în străinătate. Ait* adăugat
că, bineînţeles. îl voi însoţi sau voi veni în urma Iu de îndată
ce va fi cu putinţă, după cum va socoti Wemmt că este cel
mai sigur. Despre cele ce aveau să urmeze du] aceea n-am
pomenit nimic; şi, de fapt, în sufletul meu eram nici eu prea
lămurit, şi nici prea liniştit, mai ales acu că îl vedeam atît de
potolit şi în mare primejdie din prici:

360
mea. Cît despre schimbările pe care dorea el să Ie fae în felul
meu de trai, prin mărirea cheltuielilor, l-am întrebat dacă, în
împrejurările acestea grele şi nesigure, n-ar fi caraghios, ba
li iar mai rău, dacă i-aş da ascultare.
El nu se putu împotrivi şi se arătă foarte cuminte în tot
i impui convorbirii. întoarcerea lui fusese o aventură, spunea
el, şi el ştiuse dintotdeauna că aşa va fi. Mai spuse că nu va
face nici un pas care s-ar preface într-o aventură deznădăj-
duită şi că, bucurîndu-se de un ajutor atît de preţios, n-avea
nici o teamă cu privire la siguranţa lui.
Herbert, care în timpul acesta stătuse cufundat în gînduri si cu
ochii aţintiţi asupra focului, spuse că şi lui îi trecuse rin
minte în legătură cu propunerile lui Wemmiek şi că poate ita
să-1 ascultăm.
Sîntem amîndoi vîslaşi buni, Handel, şi poate l-am putea
duce chiar noi în jos, pe fluviu, cînd o veni vremea. Şi aşa
n-am avea nevoie să închiriem nici barca, nici barcagiu, ceea ce
ar înlătura cel puţin una din bănuieli, şi erice bănuială, de
mică, merită să fie înlăturată. Nu te gîndi la anotimp; nu
crezi că ar fi bine să începem de pe acum să avem o barcă de
a noastră la scările din Temple şi să ne facem obiceiul de a
coborî fluviul cu barca ? Dacă prinzi obiceiul ăsta, cine o să
ne mai bage în seamă ? Fă aşa de douăzeci sau de cincizei
de ori, şi nimeni nu va găsi nimic neobişnuit, c-o faci şi pentru
douăzeci şi una sau pentru a cincizeci şi una oară.
Planul lui îmi plăcu, iar Provis se arătă mîndru de el. !
înţeles să-1 punem în aplicare şi i-am spus lui Provis iu dea
niciodată semne că ne cunoaşte dacă ne vede sub pod, sau
dacă trecem vîslind pe la Mill Pond Bank. Şi ne-am in.ii
înţeles ca, de cîte ori ne va vedea, să tragă storurile feri care
privea spre răsărit, şi astfel totul fu pus la cale. IX'oarece
convorbirea noastră se sfîrşise şi totul fusese hotârît, mă
ridicai să plec, spunîndu-i lui Herbert că ar fi mai bine să nu
ne întoarcem împreună acasă şi că eu voi porni i jumătate
do oră înaintea lui.
- Nu mă bucur că te las aici, îi spusei eu lui Provis, deşi
nli i nu mă îndoiesc că eşti mai în siguranţă aici decît în preajma
nu .1 liămîi cu bine.
Măi băiete, spuse el, strîngîndu-mi mîinile, nu ştiu
i să ne vedem din nou, dar nu-mi place să-mi spui :
„Ră-'i bine". Zi mai bine ; „Noapte bună".

361.
 — Noapte bună ! Herbert o să facă mereu legătura între
noi doi şi, eînd o sosi vremea, fii sigur că voi fi gata. Noapta
bună, noapte bună !
Ne-am gîndit că e mai bine ca el să rămînă în odaia lui
şi l-am lăsat în faţa uşii, ţinînd o luminare deasupra balustra-
dei, ca să ne lumineze drumul pe scară în timp ce coboram.
Şi uitîndu-mă înapoi la el, m-am gîndit la noaptea întoarcerii
lui, cînd rolurile noastre erau schimbate şi cînd nu-mi închi-
puiam că aş putea vreodată să mă despart de el cu inima atît
de grea şi de neliniştită cum mă despărţeam acum.
Bătrînul Barley tot mai mîrîia şi mai înjura cînd trecurăm
prin faţa uşii lui : se părea că nu încetase nici o clipă cu a-
ceastă îndeletnicire şi că nici n-avea de gînd să înceteze. Cînd
ajunserăm jos, îl întrebai pe- Herbert dacă omul păstrase nu-
mele de Provis. El îmi răspunse că nu şi că pe noul chiriaş
îl chema domnul Campbell. Mă mai lămuri că tot ce se ştie
în casă despre domnul Campbell era că el (adică Herbert) avea
interes ca domnia.-sa să fie bine îngrijit şi că ducea o viaţă
singuratică. Aşa că, după ce intrarăm în salonaşul unde doamna
Whimple şi Clara lucrau, n-am mai spus nimic despre inte-
resul pe care i-1 purtam eu domnului Campbell, ci am păstrs
totul pentru mine.
După ce mi-am luat rămas bun de la fata cea gingaşă
ochi negri şi. de la femeia aceea atît de maternă, care nu-
putuse înfrîna simpatia sinceră pentru o poveste de iubit
adevărată, funăria „Old Green Copper'V parcă se schimbase
totul. Bătrînul Barley n-avea decît să fie bătrîn ca pămînti
şi să înjure ca un batalion întreg, căci în Chincks's Basin
afla destulă tinereţe, încredere şi speranţă care să răscumper
aceste^ neajunsuri şi să-1 umple pînă la revărsare. Gînduril
îmi zburară apoi către Estella şi către despărţirea noast
şi mă întorsei acasă foarte abătut.
Niciodată cartierul Temple nu mi se păruse atît de liniştit
ca în seara aceea. Ferestrele odăilor unde, în ultimele zile,
locuise Provis erau întunecate şi liniştite şi nu se vedea ţipenie
de om în Garden Court. înainte de a coborî treptele care mă
despărţeau de casa mea, am trecut de două-trei ori pe la fîn-
tînă. dar nu se vedea nimeni. Cînd se întoarse acasă, Herbert
se apropie de patul meu — căci mă dusesem de-a drepţii'
culcare, atît eram de abătut şi de ostenit — şi-mi spuse ace
lucru. Apoi deschise o fereastră, se uită afară, în lumina lunii,
şi-mi spuse că strada era goală şi solemnă ca o catedrala
miez de noapte.

362
Ă doua zi m-am apucat să caut o barcă. Treaba n-a durat mult,
şi barca fu trimisă la scările care coborau din cartierul Temple
spre fluviu, cale de un minut sau două de casa noas^ tră. Şi, pe
urmă, am început să vîslesc zilnic, ca şi cum aş fi vrut să fac
exerciţii; uneori mă duceam singur, alteori, cu Herbert.
Uneori ieşeam pe frig, pe ploaie, pe grindină, şi după ce am
făcut aşa de cîteva ori, nimeni nu mă mai luă în seamă. La
început, vîsleam în jurul podului Blackfriars ; apoi, după ce
orele fluxului se schimbară, mă îndreptam spre Podul Lon drei.
Uneori, în timpul fluxului, se iscau pe acolo vîrtejuri, ceea ce
adusese podului 0 faimă proastă, dar eu mă pricepeam să
strecor barca după ce îmi dădeam seama de direcţia curen tului
şi aşa începui să vîslesc printre vasele din Pool şi să cobor
spre Erith. Prima oară cînd trecui pe la Mill Pond Bank, ilerbert
vîslea şi, atît la dus, cît şi la întors, văzurăm storul dinspre
răsărit coborînd. Herbert se ducea pe acolo aproape regulat, de
trei ori pe săptămînă, şi niciodată nu-mi aduse vreo ştire
neliniştitoare. Totuşi, eu ştiam că aş fi avut de ce să fiu
neliniştit şi nu puteam să scap de gîndul că sînt urmărit, Cînd
gîndul acesta ţi se cuibăreşte în minte, te chinuieşte fără
încetare ; şi ar fi greu să număr toţi oamenii nevinovaţi pe
îi bănuiam că mă urmăresc.
Pe scurt, eram neîncetat chinuit de teamă din pricina a-
celui om nechibzuit care stătea ascuns. Herbert îmi spusese
pe vremuri că îi plăcea să stea la fereastră, pe înserate, în
Iimpui refluxului şi să se gîndească la apele care se îndreptau,
diK'înd tot ce plutea pe ele, spre Clara. Dar eu mă gîndeam
cu groază că apele se îndreptau spre Mâgwitch şi că fiecare
pată întunecată de pe suprafaţa lor ar fi putut să fie urmă-
ritorii, care se duceau grăbiţi, tăcuţi, dar fără greş, să-1 ridice pe
el.

CAPITOLUL 47

Citeva săptămîni trecură fără să aducă nici o schimbare,

aşteptam sfatul lui Wemmick, dar el nu dădea nici un |rmn
de viaţă. Dacă nu l-aş fi cunoscut niciodată în afară de tic
Britain" şi dacă nu m-aş fi bucurat niciodată de privi- Mi de a
fi în termeni familiari cu tot ce ţinea de castel,

363
m-aş fi putut îndoi de el} dar aşa cum îl cunoşteam, nu eăzuî
nici o clipă pradă îndoielii.
Treburile mele lumeşti se arătau din ce în ce mai întu-
necate şi eram destul de hărţuit de creditori. începui şi eu sâ
ştiu ce înseamnă lipsa de bani (vreau să spun bani sunători,
pe care îi simţi în buzunar) şi să mă ajut transformînd în
monedă cîteva bijuterii pe care le mai aveam. Dar hotărîsera
o dată pentru totdeauna că ar fi o înşelăciune plină de cru-
zime să iau bani de la binefăcătorul meu acum, cînd gîndurile
şi planurile mele erau atît de nesigure. De aceea i-am trimis
prin Herbert portofelul neatins, ceea ce-mi dădu mulţumirea
— n-aş putea spune dacă o mulţumire făţarnică sau adevărată —
de a nu mă fi folosit de mărinimia lui de cînd mi se dezvăluise.
Zilele treceau şi mă apăsa din ce în ce mai mult presim-
ţirea că Estella se măritase. De teamă ca presimţirea să nu se
adeverească, deşi era mai mult o convingere decît o presim-
ţire, mă feream să citesc ziarele şi îl rugasem pe Herbert (că-
ruia îi dcstăinuisem tot ce se petrecuse în timpul ultimei în-
trevederi dintre mine şi .Estella) să nu-mi vorbească niciodată
despre ea. Cum pot să ştiu de ce mă agăţasem de această
ultimă zdreanţă din veşmîntul speranţei, rupt şi spulberat în
vînt ? De ce oare tu, care citeşti aceste rînduri, ai căzut, la
rîndul tău, pradă unor contraziceri asemănătoare, anul trecut,
luna trecută sau săptămîna trecută ?
Duceam e viaţă nenorocită, şi neliniştea cea mare, care le
întrecea pe toate celelalte ca un munte înalt ce se ridică dea-
supra unui întreg şir de munţi, nu pierea niciodată din faţa
ochilor mei. Şi. totuşi, nu se ivise nimic care să-mi mărească
teama. E adevărat că săream din pat, cu inima strînsă de
groaza mereu reînnoită că.a fost descoperit; e adevărat că
seara stăteam cu urechile ciulite, ca să-1 aud pe Herbert în-
toreîndu-se acasă, temîndu-mă ca nu cumva paşii lui să fie mai
grăbiţi ca de obicei şi mînaţi de veşti proaste : dar în ciuda
tuturor acestor temeri şi a altora asemănătoare, lucrurile îşi
urmau cursul. Condamnat la neactivitate şi la o stare neîntre-
ruptă de nelinişte şi nesiguranţă, mă plimbam cu barca şi aş-
teptam, aşteptam, cit puteam mai răbdător.
Uneori, cînd coboram apele fluviului, nu mă mai putes
întoarce prin arcurile înconjurate de vîrtejuri ale Podului Ve
chii I ondre ; atunci, îmi legam barca de unul din cheiurile
de lingă vamă şi lăsam vorbă să mi-o aducă cineva, mai tîrziu,
la cheiul din Temple. întîmplări de felul acesta nu mă supărau,
pentru că, mulţumită lor, oamenii de pe cheiuri se obişnuiau

S64
cu mine şi cu barca mea. Unor astfel de întîmplări neînsem-
nate le datorez două întîmiri despre care vreau să vă vorbesc,
într-o după-amiază, în amurg, spre sfîrşitul lui februarie, trăsei
barca la mal. Ajunsesem pînă aproape de Greenwich dus de
reflux şi mă întorsesem o dată cu fluxul. Ziua fusese frumoasă
şi luminoasă, dar, o dată cu apusul soarelui, se lăsase ceaţa, iar
eu îmi croiam cu multă grijă drum printre vase. La' dus, da şi
la întors, semnalul din fereastra lui îmi spusese : „Totul e
bine".
Deoarece seara era răcoroasă şi mie mi-era frig, mă gîn-
deam că voi lua masa numaidecît, ca să mă încălzesc ; şi fiindcă
acasă la Temple mă aşteptau ceasuri de tristeţe şi de singură-
tate, mă gîndeam ca după aceea să mă duc la teatru. Teatrul
unde domnul Wopsle dobîndise triumful său foarte îndoielnic
se afla în apropiere de cheiul acela (astăzi nu se mai află
nicăieri) şi mă hotărîi să mă duc acolo. îmi dădeam seama că
domnul Wopsle nu izbutise să reînvie drama, ci, dimpotrivă,
mai curînd îi împărtăşise declinul. Lumea auzise despre el
veşti care nu prevesteau nimic bun, prin afişele care îl anun-
ţau în rolul unui negru credincios, ataşat de o fetiţă de neam
nobil şi de o maimuţă. Tar Herbert îl văzuse în rolul unui
Ifitar hoţoman, cu porniri foarte caraghioase, care avea o faţă
roşie ca o cărămidă şi o pălărie revoltătoare, plină de clopoţei.
Am luat masa la ceea ce Herbert numea un birt geografic,
iiindcă se vedeau acolo hărţi ale lumii făcute din kere pe fiere
colţ al feţei de masă şi hărţi de-'sos pe toate cuţitele; fapt,
şi în zilele noastre e greu să găseşti un singur birt, l ie tot
cuprinsul împărăţiei primarului din Londra, care să nu Fie
geografic. Am stat acolo ca să-mi treacă timpul, moţăind
deasupra firimiturilor de pîine, holbîndu-mă la lampa cu gaz
,i pîrjolindu-mă în aburul fierbinte de mîncare, iar pînă la
urmă m-am urnit din loc şi m-am dus la teatru.
Acolo am dat de un virtuos marinar din serviciul majes-
l.i i i sale, un om minunat — deşi ar fi fost 'de dorit ca. în anu-
mlte locuri, pantalonii lui să nu fie chiar atît de strimţi, şi in
niţele, să nu fie atît de largi—care, atunci cînd vedea cîte
lin om mai mărunţel, avea obiceiul să-i împingă pălăria pe
I i i , măcar că altfel era foarte mărinimos, viteaz şi patriot,
ii nu voia să aduă de nici un fel de bir. Omul avea în bu-
■ II 1,11 o pungă de bani, ca o budincă învelită într-un şervet,
ţi, pe temeiul acestei averi, s-a însurat cu o tînără domnişoară,
i i a adus ca 'zestre un dormitor, şi au făcut chef mare ;
Ini po] orul din Portsmouth (nouă oameni la număr, după ulti-

3G5
mul recensămînt) ieşi pe plajă, fiecare frecîndu-şi mîinile lui,
strîngîndu-le pe ale celorlalţi şi cu toţii cîntară : „Umple
paharul, umple-1 !". Totuşi, un bădăran oacheş la faţă nu voia
să umple paharul şi nu făcea nimic din ceea ce era sfătuit să
facă ; acest bădăran, a cărui inimă era la fel de neagră ca şi
chipul lui, lucru declarat fără înconjur (de marinar), propuse
altor doi bădărani să pună lumea întreagă în încurcătură 5
planul fu îndeplinit întocmai (căci bădăranii aceştia se bucurau
de mare trecere politică), aşa încît a fost nevoie de o seară
întreagă pentru ca totul să reintre-în ordine, şi aceasta se în-
tîmplă mulţumită unui băcan mic şi cinstit, cu o pălărie albă*
jambiere negre şi nasul roşu ; băcanul nostru se ascunse cu
un grătar în mînă într-un ceas ; de aici asculta ce se vorbea,
ieşea şi pocnea cu grătarul pe la spate pe toţi cei cărora nu
putea să le închidă gura prin alte mijloace. Toate acestea
pregăteau scena în care domnul Wopsle (despre care nici nu
fusese vorba pînă atunci) intră, decorat cu Ordinul Jartierei \
deoarece era un plenipotenţiar de mare trecere, care venea
de-a dreptul de la amiral ca să vestească tuturor că bădăranii
trebuie să se ducă numaidecît la închisoare şi că marinarul
trebuie să înalţe steagul ca o recunoaştere a serviciilor pe care
le adusese obştii. Marinarul, lipsit pentru prima oară în viaţa
lui de echipaj, îşi şterse respectuos ochii cu drapelul, şi apoi,]
înveselindu-se, îi spuse domnului Wopsle „excelenţă" şi—i cer
voie să-i strîngă mîna. Domnul Wopsle îi întinse mîna cu graţie
şi demnitate, apoi fu împins repede într-un colţ întunecos, în
timp ce ceilalţi începură să danseze un dans popular ; pe cînd
urmăream din colţul acela publicul cu ochiul său nemulţumii
domnul Wopsle mă zări şi pe mine.
A doua piesă era cea mai recentă dintre marile pantomim™
comice de Crăciun ; în prima scenă mi se păru că îl descopăM
spre durerea mea, pe domnul Wopsle, îmbrăcat cu ciorapi groşB
de lînă, avînd o înfăţişare măreaţă şi strălucitoare şi un smol
de franjuri roşii de perdea în loc de păr ; se îndeletnicea cJ
fabricarea trăsnetelor într-o mină şi se purta nespus de la»
cu stăpînul lui, un uriaş, care se întorcea (foarte răguşit) îl
masă. Dar, în curînd, apăru în împrejurări mai demne, căi
geniul iubirii tinereşti, aflat în mare cumpănă din pricina br 1-
talităţii paterne a unui fermier neştiutor, care se împotrivise ia
alegerii făcute de inima fetei lui aruncîndu-se de la etajul
în
1 înaltă distincţie engleză, instituită de Eduard al III-lea, îrf 13i8,
cinstea contesei de Salisbury,
1
366
şi cu bună-ştiinţă asupra celui ales, ascuns într-un sac cu făină,
chemă în ajutor pe un vrăjitor atotştiutor. Acest vrăjitor, care
apăru destul de stîngaci, venind, pare-se, de la antipod, după
o călătorie cam zdruncinată, purtînd o pălărie înaltă pe cap
şi ducînd la subsuoară un volum care cuprindea o lucrare de
magie, se dovedi a fi chiar domnul Wopsle. Deoarece treaba
acestui vrăjitor pe pămînt consta mai ales în a lăsa lumea să-i
vorbească, să-i cînte, să-1 împungă, să-1 danseze şi să-1 ame-
ţească cu jocuri de tot felul, domnul Wopsle avea mult timp
disponibil pe scenă. Şi, spre mirarea mea, văzui că în tot acest
timp nu făcea altceva decît să se holbeze la mine, ca şi cum
ar fi fost zăpăcit de uluit ce era.
In privirile din ce în ce mai scrutătoare ale domnului
Wopsle era ceva atît de ciudat şi omul părea atît de frămîntat
şi de nedumerit, încît nu mai înţelegeam nimic. Şi, mult timp
după ce el se întorsese în nori, eu tot dus pe gînduri eram,
deşi nu înţelegeam nimic. Tot dus pe gînduri eram şi cînd am
ieşit din teatru, o oră mai tîrziu, şi l-am găsit pe domnul
Wopsle aşteptîndu-mă lîngă uşă.
Ce mai faci ? spusei eu, strîngîndu-i mîna, în timp ce
coboram strada împreună. Aveam impresia că m-ai
văzut.
Dacă te-am văzut, domnule Pip ? răspunse el. Sigur
câ te-am văzut ! Dar cine mai era cu dumneata ?
Cine mai era ?
— Tare ciudat... spuse domnul Wopsle, cu aceeaşi pri-
•e rătăcită. Şi, totuşi, aş fi putut să jur !
începeam să mă neliniştesc, aşa că îl rugai pe domnul
Wupsle să mă lămurească.
— N-aş putea spune dacă l-am văzut fără să te fi zărit
i n . ii întîi pe dumneata, spuse domnul Wopsle, la fel de ameţit
şi pînă acum. Nu sînt sigur ; totuşi, parc-aş spune că da.
Fără să vreau, mă uitai în jurul meu, aşa cum eram obiş-il
de cîte ori mă întorceam acasă, căci vorbele acestea ne-lese
mă înfioraseră.

r
— O, nu poate fi aici ! spuse domnul Wopsle. Doar a
din sală înainte de a fi părăsit eu scena; l-am văzut
ni.
11''oarece aveam motivele mele să fiu bănuitor, începui să-1
II Usc şi pe bietul actor. Bănuiam că vrea să-mi întindă o
< ;i să-mi smulgă o mărturisire. De aceea, m-am uitat

36?
 ' — Mi-a trecut prin minte gîndul caraghios că trebuie să
fie cu dumneata, domnule Pip, dar mi-am dat seama că habar n-
aveai că stă în spatele dumitale, ca o stafie.
Fiorul de mai înainte mă cuprinse din nou, dar eram ho-
tărît să nu vorbesc încă, pentru că mi se părea că domnul
Wopsle are de gînd să mă facă să leg vorbele lui de numele
lui Provis. Eram sigur, şi nu mă îndoiam nici o clipă că Provis
nu fusese la teatru.
Aş spune că te cam miră vorbele mele, domnule Pip;
văd doar că aşa e. Dar e atît de ciud.at ! Greu o să-ţi vină
să
crezi ceea ce am să-ţi spun. Dacă mî-ai fi spus-o
dumneata,
cu greu te-aş fi crezut.
Adevărat? spusei eu.
Zău că-i adevărat ! Domnule Pip, ţii minte, odată, de
mult, cînd erai copil... era în ziua de Crăciun şi am mîncat
la
Gargery, şi apoi au intrat cîţiva soldaţi pe uşă, ca să le
dreagă
tfoe o pereche de cătuşe ?...
Mi-amintesc foarte bine.
Şi-ţi aminteşti că soldaţii urmăreau doi ocnaşi şi că
ne-am luat şi noi după ei? Ţi-aminteşti că Gargery te-a
luat
în spinare şi că eu eram în frunte, iar voi vă ţineaţi după
mine
cum puteaţi ?
Mi-amintesc de toate foarte bine. Ţineam minte totul
mai bine decît îşi închipuia el, în afară de ultima
propoziţiune.
Şi-ţi aminteşti: că i-am găsit pe amîndoi într-un şanţ,
că se încăieraseră şi că unul din ei era lovit rău, stîlcit
în
bătaie de celălalt ?...
Văd totul în faţa ochilor.
Ţii minte că soldaţii au aprins făclii şi i-au pus pe
ocnaşi în mijloc, iar noi ne-am dus să vedem cum îi
îmbarcă,
dincolo de mlaştini, pe întuneric ? Ţi-aminteşti că lumina
fă
cliilor le strălucea pe obraz ? Stărui asupra acestui
lucru :
lumina făcliilor le strălucea pe obraz, în timp ce în jurul
nos
tru era noapte neagră.
Da, spusei eu. îmi amintesc de toate astea.
Atunci, să ştii, domnule Pip, că unul din cei doi pri- j
zonieri â stat în spatele dumitale astă-seară. L-am zărit
peste
umărul dumitale.
„Trebuie să mă stăpînesc", gîndeam eu. Apoi l-am întrebat:
Şi pe care din doi ţi se pare că l-ai văzut ?
Pe cel care fusese stîlcit în bătaie, răspunse el, fără
şovăială. Şi pot să jur că l-am văzut 1 Cu cît'mă gîndesc
mai
mult, cu atît sînt mai sigur. ,

$68
 —■ Foarte ciudat... ! spusei eu, prefăcîndu-mă, cît puteam
bine, că toate acestea nu înseamnă mare lucru pentru
mine. într-adevăr, e foarte ciudat !
Nu e cu putinţă să exagerez neliniştea fără margini în rare
mă aruncă această convorbire şi nici groaza care mă cuprinse
la gîndul că Compeyson se aflase_în spatele meu, „ca o ie",
căci acest simţămînt nu semăna cu nimic din ce cunoscusem
pînă atunci. Căci dacă numele lui Provis îmi ieşise vreodată
din minte din clipa cînd îl ascunsesem, acest lucru B-a
întîmplat tocmai în acele momente cînd se afla lîngă mine ; ,i
faptul că acum, după ce luasem atîtea măsuri, putusem să i
atît de liniştit şi fără să iau seama la ce se-ntîmplă în jur II ca
şi cum aş fi încuiat sute de uşi ca să nu-1 las pe omul M
i s t a să intre şi apoi l-aş fi descoperit alături de mine. Şi nici mi
mă puteam îndoi că fusese la teatru din pricina mea, fiindcă •
Micit de neîntemeiată ar fi imaginea primejdiei care ne paşte,
primejdia e întotdeauna aproape şi în acţiune.
îi pusei domnului Wopsle întrebări ca, de pildă : cînd a
Intrat? El nu ştia să-mi răspundă; atîta ştia: mă văzuse
i < - mine şi, în spatele meu, pe omul acesta. Nu-1 recunoscuse
(Ic-dt după ce-1 privise mai mult timp ; dar, de la început,
I M use în chip nelămurit legătura dintre el şi mine, ştiind că
11 acesta intrase în viaţa mea încă din vremea cînd eram la
i. Cum era îmbrăcat ? N-avea pe el nimic care să bată la .
i i ; parcă era în negru. Avea faţa desfigurată ? Nu, nu
dea. Şi eu eram de aceeaşi părere, căci deşi, cufundat în
duri cum eram, nu mă prea uitasem cu atenţie la oamenii
spatele meu, cred totuşi că o faţă cît de puţin desfigurată
fi izbit.
După ce domnul Wopsle îmi împărtăşi tot ce-şi putea el
I imunii şi tot ce puteam eu scoate de la el, după ce i-am făcut
Iu cu o băutură răcoritoare, binevenită după oboseala din
<i aceea, ne-am despărţit. Era între orele 12 şi 1 cind am
n|nns la Temple, iar porţile erau închise. Nu era nimeni în
1-1 ■ - . i j n i a mea cînd am intrat pe poartă şi nici cînd am intrat
■

111 Tbert se întoarse si ţinurăm un sfat foarte serios în faţa

Nu ne rămînea însă nimic de făcut decît să-1 înştiin-
Wemmick despre ceea ce descoperisem în noaptea
i să-i amintim că aşteptam semnalul lui. Deoarece mi
Bţ |i.iren că aş putea să-1 compromit dacă m-aş duce prea des
stei, îl înştiinţai prin scris. Am scris scrisoarea înainte
i.i culca şi apoi am ieşit din casă ca s-o arunc în cutia

369
de scrisori ; nici de data aceasta nu era nimeni în preajma
mea. Herbert şi cu mine furăm amîndoi de părere că nu pu -
team face nimic altceva decît să fim foarte prevăzători. Şi, într-
adevăr, am fost foarte prevăzători, chiar mai prevăzători decît
înainte, dacă lucrul acesta era cu putinţă, iar în ceea ce mă
priveşte, nu m-am mai apropiat niciodată de Chinks's Basin
decît atunci cînd treceam cu barca pe acolo, şi atunci mă
uitam la Mill Pond Bank aşa cum mă uitam la orice lucru din
jurul meu.

CAPITOLUL 48

A doua întâlnire despre care am pomenit în capitolul tre-J

cut avu loc o săptămînă mai tîrziu. îmi lăsasem din nou ba la
cheiul de sub pod ; era după-amiază, cu o oră mai devremfl
decît rîndul trecut, şi fiindcă nu mă hotărîsem încă unde săi
iau masa, mă îndreptasem spre C'neapside şi mă plimbam de-a
lungul străzii ; cred că eram fiinţa cea mai nehotărîtă din
toată învălmăşeala aceea, cînd, deodată, cineva mă ajunse din
urmă, şi o mînă grea mi se lăsă pe umăr. Era mîna domnului
Jaggers, care mă luă de braţ.
Fiindcă avem acelaşi drum, hai să ne plimbăm puţin
împreună, Pip. Încotro te duci ?
Cred că spre -Temple, spusei eu.
Nu ştii sigur ? întrebă domnul Jaggers.
Vedeţi, răspunsei eu, bucuros că pot şi eu o dată să-i
dau un răspuns cum se cuvine la un interogatoriu, nu
ştiu,
fiindcă nu m-am hotărît încă.
Te duci să iei masa ? întrebă domnul Jaggers. Bănuiesc
că nu te supără să recunoşti că-i aşa.
Nu, răspunsei eu, nu mă supără să recunosc.
Şi n-ai întîlnire cu nimeni ?
Nu mă supără să recunosc că n-am întîlnire cu nime^B
Atunci, spuse domnul Jaggers, vino să iei masa cfl
mine.
Eram gata şă-mi cer scuze, dar el adăugă : „Vine şi Wem-
mick", aşa că scuza.se prefăcu în aprobare — primele cuvintţl
pe care apucasem să le rostesc servind drept introducere şi pen -
tru una, şi pentru cealaltă — şi pornirăm de-a lungul străzii
Cheapside'; cînd am ajuns la „Little Britain", luminile râ-

370
săreau strălucitoare prin vitrine, iar lampagiii, care, în înghe- :
suiala de după-amiază, nu găseau destul loc pentru a-şi posta
scările, săreau în sus şi-n jos şi fugeau încoace şi încolo, aprin-
zînd în ceaţa care se lăsa mai multe luminiţe roşietice decît
candela care deschisese ochi albi pe peretele fantomatic din
„Hummums",
In biroul din „Little Britain" se scriau obişnuitele scrisori,
oamenii îşi spălau mîinile, stingeau luminările şi închideau
i asele de bani, aşa cum făceau de obicei la sfîrşitul unei zile
de lucru. între timp, eu stăteam fără treabă lîngă focul din
odaia domnului Jaggers şi, în vîlvătaia flăcărilor, mi se părea
. ,î cele două busturi d? pe raft îmi fac semne drăceşti cu ochiul ;
iar cele două luminări de seu aflate în birou, care îl luminau
pe domnul Jaggers pe cînd scria ceva într-un colţ, erau împo-
dobite cu nişte zdrenţe murdare, de parcă ar fi vrut să amin-
Iiască de-o ceată de clienţi spînzuraţi.
Pornirăm toţi trei spre Gerrard Street într-o birjă ; şi, de
i ajunserăm, ne şi aşezarăm la masă. Deşi în casa aceea
. prin gînd nu mi-ar fi trecut să pomenesc sau să aminteso
ar printr-o privire de sentimentele lui Wemmick din Wal-
uorth, totuşi, nu m-ar fi supărat să desluşesc, din cînd în cînd,
0 licărire de prietenie în ochii lui. Dar nici pomeneală ! De
cîte ori ridicam ochii de pe masă, Wemmick se uita la domnul
gers şi se purta atît de rece şi de uscat cu mine, de parcă
Ei existat doi gemeni cu numele de Wemmick, şi el n-ar fi
I acela pe care-1 cunoşteam eu.
Ai dat domnului Pip biletul domnişoarei Havisham ?
i bă domnul Jaggers curînd după ce începurăm să mîncăm.
Nu, domnule avocat, răspunse Wemmick, tocmai voiam
i trimit prin poştă cînd aţi venit la birou împreună
cu
nul Pip. Uitaţi-1. Şi-i întinse patronului său scrisoarea în
i mi-o dea mie.
— E un bilet care cuprinde două rînduri, spuse domnul
s, întinzîndu-mi fiţuica; domnişoara Havishm mi 1-a
mie, fiindcă nu era sigură de adresa dumitale. Spune
lori să te vadă într-o chestiune de afaceri despre care
1 II I vorbit. Ai să te duci pînă la ea ?
Da, răspunsei eu, aruncîndu-mi ochii asupra biletului,
iprindea întocmai ceea ce spusese şi domnul Jaggers. -
Pe cînd crezi c-ai să te duci pînă la ea ?
Am o întîlnire urgentă, spusei eu, privind spre Wem-
k, tare tocmai arunca nişte peşte în gura lui ca o cutie de

37f
scrisori, ceea ce mă face să nu pot da un răspuns sigur Cred
că mă voi duce foarte curînd.
— Dacă domnul Pip are de gînd să se ducă foarte curînd,
îi spuse Wemmick domnului Jaggers, nu mai e nevoie să scriu
nici un răspuns.
Văzînd în aceste cuvinte o aluzie la faptul că ar fi bine
să nu amîn întrevederea, am hotărît să plec a doua zi şi am.
spus-o. Wemmick bău un pahar de vin, uitîndu-se la domnul-
Jaggers cu un aer de mulţumire sălbatică, dar la mine nu
se uită.
— Vezi, Pip ? Amicul nostru, păianjenul, spuse domnul
Jaggers, şi-a jucat cartea. A cîştigat !
Tot ce puteam face era' să încuviinţez.
Ha ! E un băiat care promite, în felul lui, dar s-ar
putea să nu-i meargă chiar toate aşa precum doreşte.
Pînă
la urmă. cel mai puternic va învinge, dar încă nu se ştie
care
din doi e cel mai puternic. Dacă s-ar apuca s-o bată...
Doar nr-o să spuneţi, i-am' retezat eu vorba cu faţa şi
inima aprinse, că e chiar atît de păcătos încît să facă una
ca
asta, domnule Jaggers ? !
N-am spus asta. Pip. Fac şi eu o presupunere. Dacă
s-ar apuca s-o bată, s-ar putea ca el să fie, cel mai tare.
dar
dacă ar fi să se măsoare cu mintea, desigur că n-o să se
în-
tîmple aşa. Aş fi prea îndrăzneţ să-mi exprim părerea
despre
felul cum se va purta un individ ca el în asemenea
împrejurări,
fiindcă e vorba de o loterie al cărei rezultat nu se
poate
cunoaşte !
Pot să întreb despre ce rezultat este vorba ?
—• Un individ ca amicul dumitale, păianjenul, îmi răs-
punse domnul Jaggers, sau loveşte, sau se tîrăşte. Se p< tîrî
mîrîind, şi se poate tîrî fără să mîrîie ; dar nu p< decît să
lovească sau să se tîrască. întreabă-1 şi pe Wemmidj care-i
părerea lui.
Sau loveşte, sau se tîrăşte, spuse Wemmick, fără să
uite la mine.
Âsta-i domnul Bentley Drummle, spuse domnul
gers luînd o cană cu vin de pe măsuţă şi umplînd pana
noastre şi pe al lui, şi sâ dea Dumnezeu ca problema !n1
taţii să fie dezlegată spre mulţumirea doamnei ! Căci ni
exista niciodată mulţumire şi pentru dumneaei, şi pentru
di
nealui. Ei, Molly, Molly, Molly, înceată mai eşti pe ziua de
azi 1
Femeia era alături de el c înd domnul Jaggers rostise cu-|
vintele acestea şi tocmai punea un fel de mîncare pe fl

372
 farfuria pe care o ţinuse în mînă şi se retrase cu un
pas doi, murmurînd nişte cuvinte de scuză. Şi, în
timp ce >ea, mişcarea degetelor ei îmi atrase
luarea-aminte.
Ce s-a întîmplat ? mă întrebă domnul Jaggers.
Nimic, răspunsei eu. Doar că subiectul despre care
am
-bit e cam dureros pentru mine.
Mişcarea degetelor ei semăna cu mişcarea pe care o
fac degetele cînd împletesc. Femeia se uita la stăpînul ei,
fiindcă nu înţelesese dacă putea pleca sau dacă el mai
avea să-i spună ceva, căci atunci ar' fi rechemat-o dacă
ar fi plecat. Privirea vi era foarte încordată. Eram sigur
că mai văzusem ochii a-«■cştia şi mîinile acestea într-o
zi neuitată, nu demult !
El o lăsă să plece, şi femeia se furişă afară. Dar o
vedeam
mereu în faţa ochilor, de parcă s-ar fi aflat în odaie. Mă
uitam
la mîinile acelea, la ochii aceia, la părul acela despletit
şi le
muiam cu ceea ce aceşti ochi, aceste mîini şi acest păr
ar
iiitut să fie peste douăzeci de ani de viaţă zbuciumată,
pe-
trecută în tovărăşia unui bărbat brutal. Mă uitam din
nou la
niiinile şi la ochii îngrijitoarei, gîndindu-mă la
simţămîntul
acela neînţeles care mă cuprinsese ultima oară în timp
ce mă
plimbam — nu singur — prin grădina părăginită şi prin
fabrica
de bere părăsită. Mă gîndeam că acelaşi simţămînt mă
cuprin-
odată, cînd văzusem o fată care mă privea şi o mînă care-
mi
■a semne prin fereastra unei diligente şi cum acelaşi
simţă-
ii năvălise din nou şi mă străfulgerase, odată, pe cîrid
mă,
im într-o trăsură — tot nu singur — şi o lumină
orbitoare
icnise brusc în mijlocul unei străzi întunecoase. Mă
gîn-
im că un singur inel din lanţul amintirilor îmi ajutase
să
identificarea aceea la teatru şi cum tot un inel, care
îna-
îmi lipsea, servea de legătură acum, cînd trecusem în-
ţlniplător de la numele Estellei la degetele acelea care
parcă
împleteau şi la ochii aceia încordaţi. Şi eram cît se
poate de
că femeia aceasta este mama Estellei. Domnul
Jaggers mă văzuse în tovărăşia Estellei şi nu cred
ipaseră simţămintele care mă frămîntau şi pe care
nu Icnisem să le ascund. Dădu din cap cînd spusei
că su-ira dureros pentru mine. mă bătu pe spate,
ne mai dată cu vin şi mîncă mai departe.
.rijitoarea mai apăru numai de două ori şi stătu foarte
li mp în cameră, iar domnul Jaggers îi vorbi foarte aspru.
mîinile ei erau mîinile Estellei, şi dacă ar mai fi apărut
bii i de o sută de ori. tot n-aş fi fost nici mai mult, nici
mai
ur că părerea mea e adevărul adevărat.

373
 Era o seară plicticoasă, căci Wemmick trase vinul spre el.
în chip foarte oficial — ca şi cum ar fi întins mîna ca să-şi ia
leafa — şi stătu tot timpul cu ochii la şeful lui, ca şi cum a», \
fi fost mereu pregătit pentru un interogatoriu. Cît despre can-
titatea de vin pe care o bea, cutia lui de scrisori era tot atît
de nepăsătoare şi gata să înghită vinul ca şi o adevărată cutia,
de scrisori faţă de. scrisorile aruncate în ea. După mine, în
seara aceea Wemmick era tot timpul frate geamăn cu WemmicKi'
din Walworth şi nu semăna cii celălalt decît la înfăţişare.
Ne-am ridicat de la masă devreme şi am plecat împreună*
încă din clipa în care începurăm a bîjbîi printre ghetele dom-
nului J'aggers, ca să ne găsim pălăriile, simţeam că geamănul
cel adevărat e pe cale de întoarcere ; şi de-abia făcurăm şase
paşi pe Gerrard Street, mergînd spre Walworth, că-mi dădu
seama că umblu la braţ cu geamănul cel adevărat şi că celălal 1
se risipise în aerul serii.
— Bine că s-a terminat! zise Wemmick. E un om minu
nat şi n-are pereche în lume, dar cînd iau masa cu el, parcă
trebuie să mă înşurubez, şi mi-e mai la îndemînă să mănîno
neînşurubat.
Mi se păru că exprimase bine esenţialul acestei situaţii
şi i-o spusei.
— N-aş spune asta nimănui altul, mărturisi el. Ştiu că ce
e între mine. şi dumneata nu ajunge la urechile altora.
li întrebai dacă o văzuse vreodată pe fiica adoptivă a
domnişoarei Havisham, pe doamna Bentley Drummle. El îmi
spuse că nu. Ca spusele mele să nu-i pară prea neaşteptate,
începui să-i vorbesc despre bătrîn şi despre domnişoara Skif-
fins. Avea un aer destul de şiret cînd i-am pomenit de domni-
şoara Skiffins şi se opri roşu la faţă în mijlocul străzii ca
să-şi sufle nasul, rotindu-şi capul de parcă ar fi dat la ivealf
o mîndrie ascunsă.
Wemmick, spusei eu, ţi~aminteşti că, înainte de a m
fi dus prima oară la domnul Jaggers acasă, mi-ai spus
să
uit bine la îngrijitoarea lui ?
Aşa ţi-am spus ? întrebă el. Da, parcă ţi-am sp-
Dracu să mă ia, adăugă el morocănos, ştiu că ţi-am spus !
V,
că nu m-am deşurubat de tot.
Spuneai că e o fiară îmblînzită ?
Şi dumneata cum spui că e ?
Tot aşa. Cum a îmblînzit-o domnul Jaggers ?
Asta-i taina lui. Stă de mulţi ani la el.

374
 — Aş vrea să-mi spui povestea ei. Mă interesează în chip
sebit s-o cunosc. Ştii doar că ce e între noi doi nu ajunge
urechile nimănui.
Bine, făcu Wemmick. Dar vezi că nu ştiu povestea ei...
adică n-o ştiu toată. Dar ceea ce ştiu îţi pot spune.
Doar în
momentul de faţă sîntem persoane particulare.
Sigur.
Acum vreo douăzeci de ani, femeia asta a fost jude
cată pentru omor la Old Bailey şi achitată. Era o femeie
gro
zav de frumoasă şi cred că avea şi ceva sînge ţigănesc in
vine.
Oricum, îţi poţi închipui- că procesul a făcut vîlvă !
-.t; — Dar a fost achitată.
— Domnul Jaggers era de partea ei, urmă Wemmick, cu
0 privire plină de înţeles, şi a scos cazul la lumină într-un chip
cu totul surprinzător. Era un caz deznădăjduit, şi pe atunci
01 era încă la începutul carierei, dar 1-a scos la lumină, spre
admiraţia tuturor ; de fapt, aş spune că procesul ăsta 1-a făcut
pe el. A lucrat el zi de zi, mult timp, luptînd împotriva unui
mandat de arestare ; iar la judecată, unde nu putea să inter
vină, stătea printre avocaţi, dar toată lumea ştia că Jaggers
dă ghes cu toate puterile. Victima era o femeie, o femeie cu
vreo zece ani mai în vîrstă şi mult mai voinică şi mai puter
nică decît acuzata. Era o crimă din gelozie. Amîndouă femeile
duceau o viaţă de vagabonde, şi femeia asta din Gerrard Street
ho măritase'de foarte tînără. în doi timpi şi trei mişcări (cum
RC' spune), cu un vagabond şi era nebună de gelozie. Victima —
care, în privinţa vîrstei, se potrivea mai bine cu omul nostru, —
II fost- găsită moartă într-un hambar, lingă Hounslow Heath.
Avusese loc o încăierare cumplită, poate chiar o luptă. Femeia
era lovită, zgîrîiată, sfîşiată şi se vedea că fusese strangulată.
Nu exista nici o dovadă solidă împotriva nimănui, doar îm-
III «i ii va femeii ăsteia, şi domnul Jaggers şi-a bazat apărarea
iles pe faptul că ea n-ar fi fost în stare să înfăptuiască
■ i i m a . Poţi să fii sigur, spuse Wemmick. atingîndu-mi mîneca
I1 unei, că pe atunci nu stăruia asupra forţei muşchiulare a
nninilor ei. aşa cum face acum.
Ti spusesem lui Wemmick că domnul Jaggers ne arătase
i n i i i ; i femeii în ziua în care luasem masa cu el.
Ei. domnule ! urmă Wemmick. S-a întîmplat ca fe-
Wrlii aceasta să fie atît de meşteşugit îmbrăcată din momentul
in ' ire fusese bănuită, îneît să pară mult mai plăpîndă decît
• i i de fapt; mai ales, mi-amintesc că purta întotdeauna mî-

375
neci în aşa fel făcute, incit braţele ei păreau nespus de gingaşe.
N-avea decît una sau două vînătăi pe corp — o nimica toată
pentru o vagabondă, — dar podul palmelor îi era jupuit, şi
lumea se întreba dacă asta nu se datora zgîrîfeturilor. Domnul
Jaggers dovedise că femeia trebuise să-şi croiască drum, într-o
zi, prin nişte spini, care nu-i ajungeau chiar pînă la obraz, dar
prin care n-ar fi putut să treacă cu mîinile ridicate } şi, într-
adevăr, în pielea femeii s-au găsit spini, care au fost arătaţi la
proces ; în urma cercetărilor, s-a dovedit că spinii fuseseră rupţi,
că aveau printre ei zdrenţe din rochia femeii şi chiar urme de
sînge. Dar partea cea mai îndrăzneaţă a fost următoarea : ca să
nu întărească bănuiala cum că omorul a» fi fost săvîrşit din
gelozie, unii încercaseră să dovedească că . femeia îşi omorîse pe
vremea aceea copilul pe care-1 avea cu acel om, un copil de
vreo trei ani şi că făcuse acest lucru minată de furie şi de setea
de răzbunare. Să-ţi spun ce a scos domnul Jaggers din toate
acestea : „Noi spunem că femeia n-are | urme de zgîrîieturi, ci de
spini, şi vă arătăm şi spinii. Voi spuneţi că sînt urme de zgîrîieturi
şi născociţi povestea că şi-a ucis copiluL Prin urmare trebuie să
trageţi concluziile la care duce această bănuială. După cîte ştim
noi, dacă şi-ar fi ucis copilul, e posibil ca acesta s-o fi zgîriat-o
agăţîndu-se de ea. Atunci, cum rămîne ? Voi doar n-o judecaţi
pentru uciderea copilului ; n-aveţi decît s-o judecaţi pentru
asta ! în cazul acesta, dacă vreţi numaidecît să vorbiţi de
zgîrieturi, noi vă spunem că aţi ştiut de ele, presupunînd că nu
le-aţi inventat...". Ca închei, spuse \Vemmick, domnul Jaggers
era prea grozav pon-tru juriu, şi oamenii s-au lăsat convinşi.
Şi de atunci a fost mereu în serviciul lui ?
Da, dar nu numai atît, spuse Wemmick ; a intrat in
serviciu de îndată ce a fost achitată şi era blîndă ca şi
acum.
De atunci a mai învăţat ea cîte ceva în ce priveşte
datoriile
ei de îngrijitoare, dar blîndă a fost de la început.
Ţi-aminteşti care era sexul copilului ?
Se spunea că-i o fetiţă.
Nu mai ai nimic să-mi spui astă-seară ?
Nimic. Am primit scrisoarea dumitale şi am rupt o.
Nimic altceva.
Ne-am spus călduros noapte bună şi m-am întors a<
avînd din nou la ce să mă gîndesc, măcar că de vechile mole
gînduri nu mă uşurasem de fel.

376
 CAPITOLUL 49

Cu biletul domnişoarei Havisham în buzunar, ca să-mi

servească drept scrisoare de acreditare în caz că, nestatornică
cum era, s-ar fi arătat mirată că mă vede răsărind aşa de
curînd la „Satis", am pornit a doua zi cu diligenta. Am coborît
la hanul din mijlocul drumului şi am luat gustarea de dimi -
neaţă acolo, i'ar restul drumului l-am făcut pe jos, căci voiam
să intru neobservat în oraş, pe drumurile mai puţin umblate,
şi aveam de gînd să plec tot aşa.
Lumina zilei aproape că trecuse cînd ajunsei în faţa curţi -
lor liniştite din spatele străzii principale. Grămezile de ruine,
unde se aflau, pe vremuri, grădinile şi sălile de mîncare ale
călugărilor, şi zidurile puternice, care se prefâcuseră în ham -
bare şi grajduri, erau aproape tot atît de tăcute ca şi bătrînii
călugări din morminte. Sunetul clopotelor de la catedrală mi
se păru mai trist şi mai îndepărtat ca niciodată, în timp ce
treceam grăbit pe acolo, ferindu-mă de privirile oamenilor ;
iar vibraţiile vechii orge îmi ajungeau la ureche ca un cînteo
funebru, pe cînd ciorile, care zburau în jurul turnului cenuşiu,
legănîndu-se pe ramurile goale ale pomilor din grădina mă -
năstirii, parcă îmi spuneau că locurile se schimbaseră şi că
Rstella plecase pe vecie de pe meleagurile acelea.
0 femeie în vîrstă, pe care o mai văzusem şi înainte, căci
făcea parte din slugile care trăiau în căsuţa de dincolo de
curtea de serviciu, îmi deschise poarta. Luminarea aprinsă se
afla, ca şi odinioară, în coridorul întunecos, iar eu asn luat-o
am urcat singur scările. Domnişoara Havisham nu era în
odaia ei, ci în odaia cea mare din cealaltă parte a scării. După
am ciocănit zadarnic, am băgat capul pe uşă ; o văzui stînd
Ungă cămin, pe un scaun jerpelit, şi aţintindu-şi privirile spre
focul stins, cufundată in gînduri.
Făcui cum făcusem de atîtea ori pe vremuri, adică intrai
mă rezemai de căminul vechi, unde mă putea vedea cînd
1 să ridice ochii. Era atîta singurătate în fiinţa ei, îneît mă
rinse mila, măcar că mă lovise, cu bună-ştire, mai adînc
it aş fi îndrăznit să o învinuiesc. în timp ce o priveam cu
■mputimire, gîndindu-mă că treptat ajunsesem şi eu să mă
k>g de soarta nenorocită a acestei case. ochii ei se opriră asu -
prii mea. Se uită ţintă şi întrebă în şoaptă ■
E adevărat ?
Sînt eu, Pip. Domnul Jaggcrs mi-a dat ieri biletul
nneavoastrâ, şi n-am vrut să pierd timp.

377
 — Mulţumesc, mulţumesc.
în timp ce aduceam un alt scaun jerpelit şi mă aşezam în :
faţa căminului, văzui pe faţa ei o expresie pe care nu i~q
cunoşteam încă : parcă se temea de mine,
— Vreau sâ-ţi vorbesc despre cele ce mi-ai propus ultima
oară cînd ai fost aici, spuse ea, şi să-ţi arăt că nu sînt chiar
de piatra. Dar poate că acum n-ai să mai poţi crede că există
şi simţăminte omeneşti în inima mea...
După ce i-ara spus cîteva cuvinte în care o asiguram ca nu
cred acest lucru, ea şi-a întins tremurînd mîna dreaptă, ca şi
cum ar fi vrut să mă atingă, dar şi-a retras-o înainte ca eu să
fi înţeles mişcarea ei şi să~mi dau seama cum trebuie să o
primesc.
îmi spuneai, vorbind despre prietenul dumitale, că
mi-ai putea arăta cum să fac o faptă bună şi folositoare,
ceva
care ţi-ar face şi ţie plăcere. Nu-i aşa ?
Da, ceva pe care aş vrea din tot sufletul să-1 fac.
Ce anume ?
Şi am început sâ-i vorbesc de povestea aceea tainică şi
despre asociaţia în care intrase Herbert. Nu ajunsesem prea
departe cu povestirea mea, cînd înţelesei, după privirile ei, că
se gîndeşte mai degrabă la mine decît la ceea ce spuneam.
Se pare că aşa şi era, căci atunci cînd am tăcut, au trecut
cîteva clipe înainte ca ea să-şi dea seama că m-am oprit.
—■ Te-ai întrerupt,, întrebă ea cu aerul acela de teamă,
fiindcă mă urăşti prea mult şi ţi~e silă să vorbeşti cu mine ?
îîu, nu, răspunsei eu, cum puteţi să gîndiţi aşa, dom-
nişoarâ H^visham ! M-am întrerupt pentru câ mi se părea
că
nu mă urmăriţi !
Poate că nu, răspunse ea, ducîndu-şi mîna la cap. Mai
începe o dată şi dă-mi voie să mă uit la altceva. Stai !
Acum
spune.
îşi aşeză mîna pe baston, cu mişcarea aceea hotărîtă pe
care o cunoşteam atît de bine, şi se uită la foc cu o privire
încordată, ca şi cum şi-ar fi dat osteneala să asculte. Eu îmi
urmai povestirea şi-i spusei câ nădâjduisem ca înţelegerea săj
se încheie tot cu mijloacele mele. dar că, în privinţa aceasta,
rămăsesem dezamăgit. Această parte a povestirii (i-am amin-;it
eu) era legată de lucruri care nu puteau intra în explica-iile
mele, deoarece erau taine grele, care aparţineau unui alt om.
— Aha 1 făcu ea, încuviinţînd cu capul, dar fără să se
u'te la mine. Şi cîţi bani mai lipsesc pentru ca înţelegerea să
ie încheiată ?

78
 Mi-era cam teamă să-i răspund, căci suma mi se părea
şă :
Nouă sute de livre.
Dacă îţi dau banii, ai să păstrezi taina aşa cum ai păs
trat-o şi pe a ta ?
Cu tot atîta sfinţenie.
Şi ai să te simţi mai liniştit ?
Mult mai liniştit.
Eşti tare nenorocit acum ?
întrebarea aceasta mi-o puse tot fără să se uite la mine,"
dar cu un ton neobişnuit de înţelegător. In clipa aceea n-ani
putut să-i răspund, căci n-aveam glas. Ea îşi sprijini mîna
stingă pe capătul bastonului şi-şi culcă uşor capul deasupra.
— Sînt departe de a fi -fericit, domnişoară Havisham, dar
am alte pricini de nelinişte decît cele pe care le ştiţi dumnea
voastră. Sînt taine despre care v-am mai pomenit.
I După cîteva clipe, ea îşi înălţă capul şi privi din nou focul.
E nobil din partea ta să-mi spui că ai şi alte pricini
do a fi nefericit. E adevărat ?
Prea adevărat.
Dar pot oare. Pip, să te ajut ajutîndu-ţi prietenul ?
râ de asta. nu pot face nimic pentru tine ?
| — Nimic. Mulţumesc pentru întrebare. Şi mai mult, vă
im/lţumesc pentru felul cum m-aţi întrebat. Dar nu puteţi face
nimic.
Apoi se ridică de pe scaun şi se uită prin' odaia aceea jal-
nică, pentru a găsi instrumente de scris. Nu găsi nimic şi
«dinei scoase din buzunar nişte tăbliţe de fildeş, înconjurate
<l< un chenar de aur vechi, şi începu să scrie cu un creion
toi de aur vechi, care-i atîrna la gît.
Tot mai ai legături de prietenie cu domnul Jaggers ?
Sigur. Ieri am luat masa cu el.
— îi trimit prin dumneata autorizaţia de a-ţi pune suma
!•!;! la dispoziţie pentru prietenul tău. Eu nu ţin nici un
i in casă ; dar dacă vrei ca domnul Jaggers să nu ştie
nimic . toate acestea, pot să-ţi trimit banii. - Mulfumesc,
domnişoară Havisham ; nu mă supără cîtuşî i ( i n sâ-i primesc
de la e l inii citi cele ce scrisese; scrisese totul în termeni
foarte i, cu gîndul. fireşte, de a îndepărta orice bănuială că
eu I i l i n i i banii aceştia spre folosul meu. Luai tăbliţele din
mîna ire tremura, şi începu să tremure şi mai tare cînd îşi

379
scoase lanţul de care era prins creionul şi-mi dădu creionul
în mină. Făcu toate aceste mişcări fără să mă privească.
Numele meu este scris pe prima foaie. Dacă poţi cumva
să scrii dedesubt : „O iert, deşi, după atîta timp, inima
mea
zdrobită nu este decît pulbere", te rog scrie.
O, domnişoară Havisham, spusei eu, pot să scriu chia»
acum ! Au fost multe greşeli dureroase. Viaţa mea a fost
atît
de oarbă şi de lipsită de recunoştinţă ! Am mult prea
multă
nevoie de a fi călăuzit şi iertat pentru a fi aspru cu
durţMj
neavoastră.
Ea îşi întoarse faţa spre mine, încetînd pentru prima oară
de a se uita la foc, şi, spre uluirea mea, aş putea spune chi
spre groaza mea, căzu în genunchi la picioarele mele;
ridicase mîinile împreunate spre mine în felul în care trebuii să
le fi înălţat adeseori spre cer în vremea cînd mai trăiJ
maică-sa, iar ea avea o inimă tînără, proaspătă şi neprihănită^
Cînd am văzut-o îngenuncheată în faţa mea, cu părul alb
şi cu faţa zbîrcită, m-am cutremurat. Am rugat-o să ridice şi
am cuprins-o cu braţele, ca s-o ajut; dar ea îmi strîm mîna, îşi
plecă capul deasupra ei şi începu să plîngă. N-o vă zusem
niciodată pîna atunci vărsînd o lacrimă, şi nădăjdui că
uşurarea aceasta i-ar putea face bine, mă aplecai tăcut as pra
ei. Acum nu mai era îngenuncheată, ci zăcea întinsă podea.
O ! strigă ea cu deznădejde. Ce-am făcut !
făcut!...
Dacă vă întrebaţi ce-aţi făcut pentru a-mi face mie.^M
lăsaţi-mă să vă răspund eu. Foarte puţin. Aş fi iubit-o
orişicuni
S-a măritat ?
'Da!
întrebarea n-avea rost, căci tristeţea ce învăluia di ■
casa aceea mohorîtă îmi spusese dinainte adevărul.
— Ce-am făcut ! Ce-am făcut !... îşi frîngea mîinile. ti
răvăşea părul alb şi se întorcea, mereu, la acelaşi strigăt jalnifll
Ce-am făcut !...
Nu ştiam ce să-i răspund şi cum s-o liniştesc. Ştiam bine
că făcuse o greşeală dureroasă cînd luase un copil plă şi-1
formase după tiparul acela în care ura ei sălbatică, gostea ei
strivită şi mîndria ei rănită găsiseră cea mai a răzbunare. Şi
mai ştiam tot atît de bine că, alungind Iun zilei din casa ei,
alungase mult mai mult decît atît; că. rîndu-se în casă, se
zăvorise faţă de mii de înrîuriri fire: binefăcătoare ; că
mintea ei se rătăcise din pricina atîtor

380
 duri pustii, aşa cum se rătăcesc, aşa cum trebuie să se rătă-
i toate minţile care caută sâ se împotrivească celor fireşti.
i puteam oare sâ o privesc fără milă, cînd vedeam pedeapsa
in fiinţa ei doborîtă, în nepotrivirea ei pe pămîntul acesta pe
ire se născuse, în deşertăciunea durerii ei, care se transfor-
mase într-o manie tiranică, ca şi deşărtăciunea pedepsei şi a
remuşcării. deşertăciunea nevredniciei şi alte monstruoase de-
■.< rtăciuni, adevărate blesteme aruncate asupra lumii noastre ?
— Pînâ deunăzi, cînd i-ai vorbit, cînd am văzut în tine
"i;!inda celor pe care le-am simţit şi eu odată, nu ştiam ce
i.icusem. Ce-am făcut ! Ce-am făcut !... Şi-şi repeta necontenit
■irigatul de douăzeci, de cincizeci de ori : Ce-am făcut !...
— Domnişoară Havisham, începui eu, după ce strigătele
ri se stinseră, pe mine mă puteţi înlătura din mintea şi cugetul
«Inmneavoastră. Dar cu Estella e altceva, şi dacă puteţi cumva
•Adărniciţi măcar o fărîmă din răul pe care i l-aţi făcut cînd
înăbuşit o parte din firea ei adevărată, ar fi mai bine să
ţi asta acum decît să jeliţi trecutul o sută de ani încheiaţi.
— Da, da, ştiu. Da. Pip, dragui meu ! în dragostea pe
i . i r e mi-o purta acum, se simţea compătimirea sinceră a unei
I femei. Dragul meu ! Crede-mă : cînd a venit la mine pentru
I prima oară. mă gîndeam să o scap dintr-o mizerie asemână-
I ţoure cu a mea. La început, nici nu doream mai mult,
— Bine !. spusei eu. Aşa nădăjduiesc şi eu că aţi dorit.
— Dar, pe măsură ce creştea şi se făcea din ce în ce mai
[frumoasă, am început să greşesc; cu laudele mele, cu giuvae-
i Io mele, cu lecţiile mele, i-am furat inima şi am înlocuit-o •
n un sloi de gheaţă.
— Mai bine aţi fi lăsat-o cu inima ei, chiar dacă astăzi
inimă ar fi fost lovită şi sfărîmată, spusei eu, fără s g
iot opri.
I .1 cuvintele acestea, domnişoara Havisham se uită timp
m> rîleva clipe la mine, cu privirea ei rătăcită, şi apoi izbucni
< > :i i
Ce-am făcut !... Dacă mi-ai cunoaşte povestea, se apără
(1 ; i r fi milă de mine şi m-ai înţelege.
Domnişoară Havisham, răspunsei eu, foarte prevăzător
l iş putea spune că vă cunosc povestea. Am cunoscut-o
de'
l . i m plecat din ţinut. Povestea dumneavoastră m-a făcut
împătimesc, şi sper că am înţeles-o; de asemenea, şi
pa pe care a avut-o asupra dumneavoastră. Oare această
îmi îngăduie sâ pun o întrebare cu privire la Estella ?

381
Nu Estella cea de acum, ci Estella care a venit aici pentru
prima oara.
Domnişoara Havisham şedea pe podea, sprijinindu-şi capul
pe braţele ce şi le ţinea pe scaunul acela jerpelit. La auzul
acestor cuvinte, se uită drept în ochii mei şi-mi răspunse :
Spune.
Al cui copil este Estella ?
Ea clătină din cap.
Nu ştiu...
Şi-şi clătină din nou capul.
Vreau să ştiu dacă domnul Jaggers a adus-o sau i
trimis-o.
A adus-o.
Vreţi să-mi spuneţi cum s-a întîmplat ?
| Ea îmi răspunse în şoaptă şi cu teamă :
Stăteam de mult zăvorită în casa asta (nu ştiu cît timp
ştii doar la ce oră s-au oprit ceasornicele de aici), cînd,
într-Q
zi, i-am spus că vreau o fetiţă, pe care s-o cresc, s-o
iubesc si
s-o scap de soarta mea. îl văzusem pentru prima dată cînd
aiii
trimis după el ca să mă ajute să scap de lucrurile din
casă ;
citisem în ziare despre el încă înainte de a mă despărţi
lume. Mi-a spus că o să caute un copil orfan. într-o
noaţ
mi-a adus-o adormită, şi eu i-am spus Estella.
Pot întreba ce vîrstă avea pe atunci ?
—- Doi sau trei ani. Nici ea nu ştie nimic altceva decţ
că e orfană, înfiată de mine.
Eram atît de sigur că femeia aceea era mama Estellei, înc
n-aveam nevoie de nici o mărturie ca să-mi întăresc convir
gerea. Mi se părea că legătura dintre fapte era limpede şi ni
îndoielnică pentru mintea oricui.
Ce mai puteam nădăjdui să obţin prin prelungirea acesi
întrevederi ? Reuşisem ceea ce doream cu privire la Herbetfl
domnişoara Havisham îmi spusese tot ce ştia despre Est^J
iar eu făcusem tot ce-mi stătea în putinţă ca să-i uşurez
getul. Nu merită să spun cu ce cuvinte ne-am despărţit; ne-£
despărţit, asta-i tot.
Amurgul se lăsa cînd am coborît scările şi am ieşit la a I-
am spus femeii care îmi deschisese uşa la sosire că nu af
nevoie de ea şi că vreau să mă mai plimb puţin în jurul cas
înainte de plecare, căci aveam o presimţire că nu voi mai
niciodată prin locurile acelea şi mi se părea că lumina ami
gului se potrivea cu ultima amintire pe care voiam să o ă

382
 Mi-am croit drum spre grădina părăginită, printre butoaiele
pustii, unde mă plimbasem, odată, demult, butoaiele acel a,
l i . i i u t e ani de-a rîndul de ploile care le putreziseră lemnul pe
,ilocuri şi lăsaseră ochiuri de apă pe cele întoarse cu fundul în
Am ocolit toată grădina ; am trecut pe la colţul unde mă
bătusem cu Herbert, pe potecile unde mă plimbasem cu Es-
ti 'l l a. .. Şi totul era atît de rece, atît de pustiu şi de posomorit !...
La întoarcere m-ara abătut pe la fabrica de bere ; am ri-tlirat
zăvorul ruginit al unei uşi care dădea in grădină şi am Intrat
în fabrică Eram gata să ies prin cealaltă uşă — care nu ■ II
uşor de deschis, căci lemnul umed se mişcase din loc şi •.<■
umflase, balamalele erau slăbite, iar în prag crescuseră ciuperci
— cînd, deodată, am întors capul şi am privit în umbră. ()
amintire din copilărie reînvie în mintea mea, cu o putere
nemaipomenită, în clipa în care făcui această mişcare şi mi se
p u n că o văd pe domnişoara Havisham spînzurată de grindă.
A' castă iluzie a simţurilor era atît de puternică, îneît stăteam
k u l i grindă tremurînd din cap pînă în picioare, pînă ce-mi dădui
1*1 MI na că nu-i decît o închipuire ;. totul nu ţinu decît o clipă.
Tristeţea care se desprindea din locurile acelea şi din a-
■nurgul serii, ca şi spaima cu care mă umplu această închipuire
i l > - o clipă mă făcură să mă simt cuprins de o groază de ne-|
U'scris cînd trecui prin poarta deschisă de lemn, unde îmi
Ui'ulsosem inima. Ajunsei în curtea din faţă; stăteam la în-
i l â dacă să chem femeia ca să-mi descuie poarta sau dacă ■
nu mă duc mai întîi pînă sus, să văd dacă nu se întîmplase
Ilinic cu domnişoara Havisham de cînd o părăsisem. Am ales
■fil'-.i d i n urmă şi am urcat scările.
M-am uitat în odaia unde o lăsasem şi am văzut-o siînd
imin, pe scaunul cel jerpelit, foarte aproape de foc şi iele
spre mine. în clipa în care îmi retrasei capul ca să 1
tiptil, am văzut o flacără care ţîşnea în sus; în aceeaşi ■
un văzut-o pe domnişoara Havisham, care ţipa, fugind
mine, învăluită într-un vîrtej de flăcări, ce se ridicau în Iu
vreo cîteva picioare deasupra pămîntului. l'urtam o
pelerină cu două gulere, şi pe braţ aveam un .ros. Ştiu că
le-am scos, că am înfăşurat-o în ele, că ncat-o pe jos şi
am acoperit-o ; ştiu că, tot cu scopul un tras faţa cea
mare de masă şi că am trîntit pe jos I I I . K I . I aceea putrezită
din mijlocul mesei, împreună cu toate i te care se adăposteau
înăuntru ; ştiu că eram amîndoi ■ă ne luptam unul cu
altul ca nişte duşmani de Hftt şi că, cu cît mai mult
încercam să o acopăr, cu atît mai

383
sălbatic ţipa şi se zbătea ; ştiu că toate acestea s-au întîmplat
fiindcă ştiu care a fdst sfîrşitul, dar nu pentru că aş fi simţit
sau aş fi gîndit ceva, sau fiindcă mi-aş fi dat seama de ceea ce
fac. Nu mi-am dat seama de nimic pînă ce m-am trezit împre-
ună cu ea, alături de masa cea mare, şi am văzut bucăţi de
scrum plutind prin aerul ce mirosea a ars ; cu o clipă în urmă
aceste zdrenţe pîrjolite făcuseră parte din rochia ei ofilită de,
mireasă.
Apoi m-am uitat în jurul meu şi am văzut gîndaci şi pă-
ianjeni fugind zăpăciţi pe podea, şi după aceea servitorii car
intrau pe uşă, gîfîind şi ţipînd. Tot o mai ţineam cu sila 1
pămînt, ca pe un prizonier care voia să fugă, şi mă îndoiesc I
înainte de a vedea scrumul — veşmintele ei de altădată — că>
zînd stins la pămînt, în jurul nostru, ca o ploaie neagră, ştia:
măcar cine e şi de ce mă luptasem cu ea, sau că o cuprinseser;
flăcările şi că focul era stins.
Domnişoara Havisham zăcea fără cunoştinţă şi mie mi-erjl
teamă s-o mişc sau s-o ating. Am trimis după ajutor şi arj
ţinut-o strîns pînă cînd au venit oamenii, ca şi cum mint
mea rătăcită şi-ar fi închipuit (şi cred că şi-a închipuit)
dacă îi dau drumul, focul va izbucni din nou şi că o va mist
De-abia cînd m-am sculat, la venirea medicului şi a celorlal
ajutoare, am văzut, spre mirarea mea, că amîndouă mîinile
erau arse, căci pînă atunci nu simţisem nimic.
La examenul medical se văzu că fusese serios rănită, că
rănile în sine nu erau desperate ; primejdia cea mare co numai
în zdruncinul nervos pe care îl suferise. La cererea dicului,
aşternuturile din patul ei fură aduse în odaia accc aşezate
pe masa cea mare, care era foarte bună pentru pana cea nsfl
rănilor. După o oră, cînd o văzui din nou, era întinsă ai (oloi
unde o văzusem o dată izbind cu bastonul în podea şi o
au; sem spunînd că într-o zi va sta întinsă în acel loc.
Deşi rochia arsese în întregime, după cum am aflat,
nişoara Havisham tot mai păstra ceva din aerul acela de
reasă înfricoşătoare, căci o acoperiseră pînă la gît cu bum
alb,, ş! aşa cum stătea întinsă, cu un cearşaf alb aruncat
supra trupului ei, tot mai avea înfăţişarea aceea de nălucă.
fafişarea a ceva care existase odată şi se schimbase.
Am aflat de la servitori că Estella era la Pris ; me
îmi făgădui că-i va scrie cu primul curier, iar cu am luat as
mea sarcina de a înştiinţa restul familiei. Aveam de
vorbesc doar cu Matthew Pocket şi să-1 las su se ci

384
" lui , cu
1 !lil
' Vii crede de
bert,
de

j«

■ «cit să nu pot mişca deget^ aFdrea.Pfâ ™ era

supărător ca mina şi SSuI sfaW Şl ea Jegată -' ^ • ;
i a r h a i n a n u p u t e a m : o ^ f ^ r e l e P ' ^a gît, ca o
pelerină PăruTîmT Cf P ?rt deCÎtd P
P e « --Pul „ faţa
scăpaferfneSiir * ^

'le - c.
u 385
răcoritor, care era pregătit dinainte, şi mi le punea din nou,
cu o drage ve răbdătoare, pentru care îi eram adînc recunoscător.
La -Ufeeput am stat liniştit pe canapea. Mi-era nespus de
greu, aş spune chiar cu neputinţă, să scap de imaginile care
mă urmăreau : vîlvătaia, flăcările care înaintau grăbite, cu
zgomot, groaznicul miros de ars. Dacă aţipeam pentru o clipă,
mă trezeau ţipetele domnişoarei Havisham şi o vedeam gonind
spre mine cu coroana aceea de flăcări deasupra capului. Mi se
părea mai greu să lupt cu aceste năluci decît cu orice durere
trupească ; şi Herbert, care îşi dădea seama de aceasta, încerca
cu orice preţ să-mi îndrepte atenţia într-altă parte.
Nici unul din nou nu pomeni nimic despre barcă, dar amîn-
doi ne gîndeam la ea. Lucrul acesta era vădit, căci amîndoi j
feream de subiectul cu pricina şi — fără să ne fi înţeles dina-
inte — eram de aceeaşi părere, anume că vindecarea mîinilop
mele era o chestie de ore, nu de multe săptămîni.
Desigur că prima întrebare pe care i-am pus-o lui Herbert
a fost dacă totul merge bine în casa de pe malul fluviului
Deoarece el îmi răspunse „da", cu încredere şi voioşie, n-E
mai pomenit de subiectul acesta pînă spre sfîrşitul zilei. Atunc
în timp ce schimba bandajele, mai curînd la lumina focull
decît la lumina care venea de afară, Herbert deschise el sing
vorba :
Ştii, Handel, aseară am stat de vorbă cu Provis de
ore încheiate.
Şi unde era Clara ?
Sărăcuţa de ea ! spuse Herbert. A stat cu Gruffar
grim toată seara. Cum pleca de lîngă el, bătrînul
începea s
izbească în podea. Nu cred că o mai duce mult. Cu atîta
re
şi piper, şi iar rom şi iar piper, aş spune că n-o să treacă
mi
şi o să amuţească de tot.
Şi atunci te însori, Herbert ?
Altfel cum aş putea să mă îngrijesc de fetiţă ? întinde
braţul pe rezămătoarea canapelei, măi băiete, şi eu am
să
aşez aici şi am să-ţi scot bandajul încetişor, aşa că nici n-
ai
simţi Vorbeam de Provis. Ştii, Handel, că se schimbă
mult
bine ?
Ţi-am spus doar că mi s-a părut mult mai domol
cînd l-am văzut ultima oară.
Da, mi-ai spus. Şi chiar aşa e. Aseară era foarte voj
băreţ şi rrii-a mai spus cîteva lucruri din viaţa lui. Ţi-
aminteş
cum s-a oprit din vorbă cînd a pomenit despre o
femeie
care a avut multe necazuri. Te doare ?

386
 Tresărisem, dar nu din pricina atingerii lui. Cuvintele lui
mă făcuseră să tresar.
Uitasem de asta, Herbert. Dar acum, cînd îmi spui,
îmi amintesc.
Bine ! A vorbit despre partea asta a vieţii lui şi tare
a fost întunecată. Să-ţi povestesc ? Sau acum te-ar
plictisi ?
— Povesteşte-mi neapărat ! Cuvînt cu cuvînt!
Herbert se aplecă înainte, ca să mă privească mai de a-
proape, ca şi cum răspunsul meu ar fi fost mai grăbit şi mai
nerăbdător decît s-ar fi aşteptat el.
Nu-ţi' arde fruntea ? întrebă el, atingîndu-mi fruntea
cu mîna.
E rece de tot, spusei eu. Povesteşte-mi, te rog, ce ţi-a
spus Provis, dragă Herbert.
Se pare... începu Herbert, acum ţi-am scos încetişor
bandajul şi ţi-1 pun pe cel rece ; te face să tresari la
început,
săracul de tine, aşa-i ? Dar îndată ai să te simţi bine... Se
pare
că femeia aceea era tînără, geloasă şi răzbunătoare ;
răzbună-
loate măi băiete, pînă în ultimul grad.
Care grad ?
Pînă la crimă. Te supără răceala pe locul acela mai
sensibil ?
Nici n-o simt. Cum, a ucis ? Pe cine a ucis ?
Păi fapta ei n-ar fi meritat un nume chiar atît de
înfricoşător, spuse Herbert, dar totuşi au judecat-o, iar
domnul
flaggers a apărat-o, şi faima care i-a ieşit atunci a făcut
ca şî
Provis să audă de numele lui. Victima era o altă femeie,
mai
In vîrstă şi foarte puternică ; se pare că într-un hambar a
avut
L Ioc o luptă ; nu e sigur cine a început-o şi cît a fost de dreaptă
•nu de nedreaptă, dar nu există nici o îndoială despre faptul
nun s-a sfîrşit, fiindcă victima a fost găsită sugrumată.
— Şi femeia, a fost condamnată ?
— Nu ; a fost achitată. Dragă Handel, mi se pare că
n lovit !
Nimeni n-ar putea să umble mai încetişor. Da ? Şi
flltceva ?
Femeia asta tînără, care a fost achitată, avea un copil
* I r - la Provis, un copil la care Provis ţinea foarte mult.
Chiar
In scara în care femeia cealaltă, care era pricina geloziei, a
fost
ni mată, după cum ţi-am spus, femeia cea tînără a venit la is
doar pejitru o clipă şi i-a jurat că va ucide copilul (care 01
Alea la ea) şi că el nu-1 va mai vedea niciodată, după care
icut nevăzută. Am terminat de bandajat braţul care te

387
doare cel mai rău şi nu mai rămîne decît mîna dreaptă, care
e o treabă mult mai uşoară. Mă descurc mai bine pe lumina
asta decît pe lumină mare, fiindcă mîna mi-e mai sigură cînd
nu văd băşicile aşa desluşit. Nu ţi se pare că respiraţia ta nu-i
în regulă, măi băiete ? Am impresia că răsufli foarte iute.
Poate că da, Herbert. Şi femeia şi-a ţinut jurămîntul ?
Aici vine partea cea mai întunecată din viaţa lui Pro-
vis. Şi 1-a ţinut.
Adică el spune că şi 1-a ţinut.
•— Da, desigur, măi băiete,. răspunse Herbert cu glas mirat
şi aplecîndu-se din nou spre mine, ca să mă vadă mai de
proape. El mi-a spus totul. Alte informaţii n-am.
•— Nu, desigur,
— Dacă s-a purtat urît cu mama copilului, urmă Herbert,
sau dacă s-a purtat frumos cu ea, asta nu mi-a spus ; dar
de trei-patru ani a împărţit şi ea cu el viaţa aceea nenorocit
pe care el ne-a descris-o aici în faţa focului şi se pare că li
i-a fost milă de ea şi că s-a purtat înţelegător. Aşa că, de frk
să nu fie silit să depună mărturie despre "copilul acela ucis
să pricinuiască moartea femeii, s-a ascuns (măcar că-1 dur€
inima după copil), s-a ţinut m întuneric, cum spune el, depart
de proces, şi lumea n-a vorbit decît în treacăt de el, ca desj
■un oarecare Abel, care a stîrnit gelozia femeii. După a femeia
a dispărut» şi aşa a rămas omul fără copil şi fără-m

u să te întreb...
— O clipă, băiete, şi am încheiat. Geniul acela
Compeyson, cel mai tîlhar dintre tîlhari, ştiind că el a
ascuns m timpul acela şi din ce pricină a făcut aşa, s-a foi
mai tir zi u de cele ce ştia pentru a-1 sărăci mai rău şi a-1 i
să-i robească şi mai mult. Am înţeles limpede aseară câ J
mai tare duşmănia lui Provis. , vrea să ştiu
precis, Herbert, dacă ţi-a spus c
ut toate acestea.
=- Precis ? Stai să-mi amintesc ce-a spus în privinţa a
Vorba lui a fost „cam vreo douăzeci de ani şi,-mai bine
numaidecît după ce m-am 'legat de Compeyson". Cîţi ani a^
cînd ai dat de el în cimitirul din satul vostru ?
Cred că vreo şapte ani
Aşa-i. Toate astea se întîmplaseră cu vreo trei-j
ani în urmă şi spunea că i-ai amintit de fetiţa aceea
care ]
rîse atît de jalnic şi care ar fi fost cam de vîrsta ta.

388
 Herbert, spusei eu repezit, după elteva elipe de tă-
eere, eum mă vezi mai bine, la lumina ferestrei sau la lumina
focului ?
La lumina focului, răspunse Herbert, apropiindu-se din
nou.
Uită-te la mine.
Mă uit, măi băiete.
Pune mîna pe mine.
—Pun mîna pe tine, măi băiete.
Aşa-i că nu ţi-e teamă că am friguri sau că mi s-a
zăpăcit mintea din cauza accidentului de aseară ?
Nu, nu, măi băiete J spuse Herbert, după ce mă cercetă'
cîtva timp. Eşti cam tulburat, dar eşti tot tu.
Ştiu că sînt tot eu. Şi află că omul pe care-1 ascundem
|fn casa de pe malul fluviului este tatăl Estellei.'

CAPITOLUB51

tf-aş putea să spun ce planuri .urmăream cîrid mă înfier-

hintasem aşa tare pentru a descoperi şi a dovedi legăturile de
ienie ale Estellei. Veţi vedea îndată că nu înţelegeam lucru-
■ile prea lămurit, pînă cînd o minte mai înţeleaptă decît a mea u
mi le înfăţişă aşa cum erau.
Dar după ce Herbert şi cu mine sfîrşirăm discuţia noastră H it de
importantă, simţii cum o convingere înfrigurată îmi dă ă aflu
şirul lucrurilor; simţii că nu trebuie să mă las ic tinjală şi să
descopăr adevărul adevărat. Mărturisesc că nu dacă mi
se'părea.că fac toate acestea de dragul Esteilei dacă eram
bucuros să trec cîteva crîmpeie din atmosfera ■ ică care o
învăluise un timp atît de îndeiungat şi asu- ^H M omului a cărui
viaţă mă privea îndeaproape. Poate că pre- ^■punerea din urmă
este mai aproape de adevăr.
* orice caz, cu.greii am putut fi oprit de a mă duce chiar
fi v ara aceea pînă în Gerrard Street. Doar profeţiiie lut Her-
are spunea că voi cădea la pat şi-nu voi mai fi bun de io
tocmai acum, cînd viaţa fugarului nostru atîrna de noi, Ij
i i'rîu nerăbdării mele. Şi numai cind am înţeles ce a e •' repeta
de nenumărate ori, că, întîmp]e-se ce s-o înfîmpia, B <li I . I zi
mă voi duce la domnul Jaggers, am rămas în cele ^■'i urmă
liniştit acasă-, lăsînyuhjj pe Herbert'să-mi îngrijească

389.
 rănile. 'A doua zi, âis-de-dimineaţă, plecarăm împreună în oraş J
la întretăierea străzii Giltspur eu Smithfield l-am lăsat pa
Herbert să se ducă în oraş, iar eu m-am îndreptat spre „Littla
Britain".
La anumite date, domnul Jaggers şi domnul Wemmick tre
ceau în revistă conturile' biroului, verificau chitanţele şi pu-<
neau lucrurile la punct. In acele zile Wemmick intra cu regis
trele şi hîrtiile în odaia lui Jaggers, în timp ce unul din fune-
ţionarii de sus cobora în biroul din faţă. Văzînd, în dimineaţa
aceea, pe un astfel de funcţionar în locul lui Wemmick, înţe
lesei ce se petrecea ; dar nu-mi părea rău să-1 găsesc pe dom
nul Jaggers în tovărăşia lui Wemmick, căci astfel WemmicH
putea să audă cu urechile lui că nu spun nimic compromiţător
la adresa lui. '
înfăţişarea mea,, cu o mînă legată şi cu mantaua aruncată pe
umeri, era foarte prielnică pentru scopul pe care-1 urmăream.
Deşi îi trimisesem domnului Jaggers o scurtă dare de seamă
asupra accidentului de cum mă întorsesem în oraş, de astă dată
trebuia totuşi să-i dau toate amănuntele ; şi în aceste împrejurări
neobişnuite, convorbirea noastră deveni mai puţin _ uscată, mai
puţin aspră şi Supusă regulilor evidenţei, ca da obicei. In timp
ce eu zugrăveam dezastrul, domnul Jagger stătea, după cum îi
era obiceiul, în faţa focului. Wemmick şe-1 dea sprijinit pe
spătarul scaunului, cu ochii la mine, cu mîinile în buzunarele
pantalonilor şi cu tocul aşezat orizontal în gura lui ca o cutie de
scrisori. Cele două busturi grosolane, nedespărţite în mintea mea
de orice demers sfidai, păreau că se î treabă, înfierbîntate. dacă
nu cumva în odaie miroase a ars.
După ce mi-am terminat povestirea şi ei au sfîrşit cu în-,
trebările, am scos autorizaţia domnişoarei Havisham de a prim
nouă sute de livre pentru Herbert. Cînd îi înmînai tăbliţele
ochii domnului Jaggers se înfundară şi mai adînc în cap, da i
le întinse lui Wemmick, dîndu-i instrucţiuni să elibereze unij
cec pentru a fi iscălit. In timp ce se îndeplineau aceste for-
malităţi, eu mă uitam la Wemmick, eare scria, iar domnul Jag-
gers se uita la mine, legănîndu-se tot timpul pe ghetele lui
lustruite.
îmi pare rău, Pip, spuse el, în timp ce băgăm cerul
iscălit de el în buzunar, că nu facem nimic pentru dumnc
Domnişoara Havisham a avut bunăvoinţa să mă în
trebe, spusei eu. dacă poate face ceva pentru mine, şi eu i-
am
răspuns s „Nu !"s

390
 *■- Omul ar trebui să-şi cunoască interesul, spuse domnul
ffaggers.
|H Şi văzui că buzele Iui Wemmick schiţează cuvintele i
„Avere portativă".
Eu nu i-aş fi răspuns „nu" dacă-aş fi fost în locul du-
mitale, spuse domnul Jaggers ; dar fiecare om trebuie
să-şi
cunoască interesele lui mai bine ea ale altuia.
Interesul fiecărui om, spuse Wemmick, aruncîn © pri
vire plină de reproş, este „averea portativă".
Deoarece mi se părea că sosise momentul eînd trebuia sâ
6pun ceea ce-mi stătea pe suflet, începui, întorcîndu-mă către
domnul Jaggers :
Totuşi, am cerut ceva domnişoarei Havisham, domnule
ffaggers. I-am cerut să-mi dea cîteva informaţii cu
privire la
fiica ei adoptivă, şi mi-a spus tot ce-a ştiut.
Adevărat ? spuse domnul Jaggers, aplecîndu-se să-şi
privească ghetele şi apoi îndreptîndu-se din nou. Ha ! Nu
cred
că eu aş fi făcut la fel dacă aş fi fost în locul domnişoarei
Ha
visham, dar ea trebuie să-şi cunoască mai bine interesele.
Dar eu ştiu mai mult despre, copilul adoptiv al domni
şoarei Havisham, domnule Jaggers. Ştiu cine e mama
copilului.
Domnul Jaggers se uită întrebător la mine şi repetă :
Mama ? Am văzut-o pe mama Estellei, în ultimele
trei zile.
Da ? spuse domnul Jaggers.
Poate că ştiu mai mult din povestea Estellei decît ştiţi
şl dumneavoastră, spusei eu. Ştiu, de asemenea, cine-i
tatăl ei.
O şovăială în purtarea domnului Jaggers — care era prea
itâpînit ca să-şi schimbe purtarea, dar nu se putu împiedica
de a fi cuprins de un simţămînt de nesiguranţă, plină de în-
rordare şi de abia văzută — mă încredinţa că el nu ştia eine
< tatăl. Bănuisem aceasta din vorbele Jui Provis (aşa cum le
rrdase Herbert), care spusese că se ţinuse în întuneric în
timpul procesului ; spusele acestea le legasem de ceea ce ştiam
anume că Provis nu devenise clientul domnului Jaggers
l l i ' i i t cu patru ani mai tîrziu, cînd n-ar fi avut nici un motiv
» ' se dea pe faţă. Dar, în timp ce înainte nu puteam fi sigur
«!«• neştiinţa domnului Jaggers, acum eram pe deplin convins.
- Aşa ! Va să zică îl cunoşti pe tatăl tinerei doamne, |*l|i '
întrebă domnul Jaggers.
Da, răspunsei eu, numele lui este Provis şi e din New
i Wales.

391
 : i ă şi domnul Jaggers tresări la auzul a cuvinte
mai uşoară tresărire care-i putea scăpa unui om, dai
ibuşită cu grijă şi oprită curînd ; totuşi, domnul Jaggen
tresări,, deşi făcu aşa ca trsărirea lui să pară că ţine de mişca
rea cu care-şi scotea batista din buzunar. N-aş putea să spun
cum a primit Wemmick această veste, căci mi-era teamă si
mă uit la el în clipa aceea, ca nu cumva ochii pătrunzători al
domnului Jaggers să descopere că între Wemn mini
existase o înţelegere necunoscută de el.
Şi pe ce bază pretinde Provis acest lucru V întreba U G I I I -
îaggers cu multă răceală în glas, oprindu-şi batista li
a ea drumului spre nas.
— El nu pretinde nimic, spusei eu, nici n-a pretins vreo-.
dată. fiindcă nu ştie şi nici nu bănuieşte măcar că fata Iul i
- viată
D< dai aceasta, batista cea atotputernică dădu greş. Răs*
fusese atît de neaşteptat, îneît domnul Jaggerţ sta înapoi în
buzunar, fără să desăvîrşească mişcare? uită, apoi îşi
încrucişa braţele şi se uită aspru s : mine, deşi faţa îi era
neclintită. l-am povestit ce ştiam şi l-am spus de unde ştiam
toa$ . atîta doar că l-am lăsat să-şi închipuie că ştiu de
oara Havisham ceea ce, de fapt, ştiam de la Wemmic în
privinţa aceasta, eram, de altfel, foarte grijuliu. Şi nici ra-am
uitat spre Wemmick înainte de a sfîrşi tot ce aveam spus şi
înainte de a înfrunta cîtva timp, în tăcere, privire domnului
Jaggers. Cînd. în cele din urmă, mi-ara întors ocr spre
Wemmick, am văzut că-şi scosese tocul din cutia de scri« sori
şi că era foarte absorbit de masa din faţa lui.
— Ha ! făcu domnul Jaggers, în cele din urmă, indi
tîndu-se spre hirtiile de pe masă. La ce punct ajunse&im cj^H
a sosit domnul Pip ?
Nu puteam îngădui să fiu dat afară în feluj acesta, aşa
înciţ l-am rugat 1 cu patimă, ba chiar cu indignare, să se po.
mine mai sincer, mai bărbăteşte. I-am amintit de speran 1
• • iate de care mă lăsasem amăgit, de timpui
.uraseră aceste speranţe şi de descoperirea pe ţ^H
usem şi l-am făcut să înţeleagă primejdia care mă ai î i n ţ a
I - a m arătat că merit, fără îndoială, puţină înerederej^M pârlea
lui în schimbul mărturisirii pe care tocmai i-o făc '-arm spus
că nu-1 învinuiesc, că nu-1 bănuiesc şi nici ni <psît de
încredere faţă de el, dar că vreau să aflu de la el pusele mele
erau adevărate. Şi că, dacă mar întreba c\c cu
 să aflu acest lucru de la el şi de ce credeam că ana
eptul să-i eer asta, îi voi răspunde — măcar că el nu se prea
sinchisea de vise atît de nesăbuite — îi voi răspunde eă o
iubisem pe Estella de o vreme îndelungată şi din toată inima,
că, deşi o pierdusem şi aveam să trăiesc de acum încolo o viaţă
searbădă, tot ceea ce o privea pe ea mi-era mai apropiat şi mai
drag decît ©rice pe lume. Şi văzînd că domnul Jaggers e tot
atît de liniştit şi de tăcut ca înainte, şi parcă la fel de neîndu-
plecat, m-am întors spre Wemmick şi i-am spus :
— Wemmick, ştiu că eşti un om bun la inimă. Am văzut
cît de plăcută ţi-e casa, ţi-am văzut bătrânul tată şi cunose
chipul nevinovat, vesel şi glumeţ' în care te recreezi după
munca profesională. Şi te rog din tot sufletul să pui o vorbă
bună pentru mine la domnul Jaggers şi să-1 faci să înţeleagă
avînd în vedere împrejurările, ar trebui să fie mai deschis
cu mine;
N-am văzut niciodată doi oameni privindu-se mai ciudat
decît se priviră domnul Jaggers şi Wemmick după apostrofa
mea. La început mă fulgeră o presimţire că Wemmick va fi
numaidecît dat afară din slujbă, dar presimţirea mea se stinse
cînd îl văzui pe domnul Jaggers destinzîndu-şi faţa într-un fel
de zîmbet şi pe Wemmick prinzînd curaj.
Ce-s poveştile astea ? întrebă domnul Jaggers. Cu un
i . i l . i bătrîn şi cu lucruri vesele şi glumeţe?
Ei! răspunse Wemmick. Ce importanţţă are dacă nu
In Jiduc aici cu mine ?
Pip, spuse domnul Jaggers, punîndu-mi mîna pe braţ
imbind deschis, omul ăsta trebuie să fie cel mai viclean
irliitan din Londra î
Nici vorbă, răspunse Wemmick, prinzînd din'ce în ce
in.ii mult curaj. Şi, de altfel, cred că dumneavoastră sînteţi al ii
n'l.'a.
Şi din noii schimbară privirile acelea ciudate de adineauri,
l i ' i are temîndu-se sa nu fie prins în cursă de celălalt.
Dumneata ai o casă plăcută ? spuse domnul Jaggers.
Din moment ce n-are nici un amestec cu slujba, răs-
Wemmick, poate fi plăcută. Mă uit la dumneavoastră,
i l e Jaggers, şi nu m-aş mira dacă şi dumneavoastră aţi
I să aveţi o casă plăcută într-o bună zi, cînd vă veţi simţi

t i le atîta muncă. Domnul Jaggers dădu de vreo două-trei ori

din cap, pen-ecut, şi apoi, scoase un adevărat oftat.

393
 — Pip, spuse el, să nu mai vorbim despre „vise nesâ-î
buite" ; dumneata trebuie să ştii mai mult despre lucrurile
astea decît mine, căci experienţa dumitale e mai proaspătă.
Dar să vorbim despre cealaltă poveste. Să-ţi prezint un caz.
Bagă de seamă ! Eu nu recunosc drept adevărat nimic din cete
ce-ţi spun acum.
Aşteptă să declar cum că înţelesesem că-mi atrăsese aten-
ţia asupra faptului că nu recunoaşte nimiG.
Şi acum, Pip, spuse domnul Jaggers, să luăm un caz.
Să luăm cazul că o femeie, care s-ar afla în
împrejurările pe
care le-ai zugrăvit, şi-ar ţine copilul ascuns şi ar fi silită
să-i
împărtăşească acest lucru sfătuitorului ei legal, după ce
el a
făcut-o să înţeleagă că, în interesul apărării ei, trebuie să
afla
eum stau lucrurile cu copilul. Să luăm cazul că, în acelaşi
timp,
omului acestuia i s-a încredinţat misiunea de a găsi un
copil
pentru o doamnă bogată şi trăsnită, care vrea să-1 înfieze şi
să-1
crească.
Vă urmăresc, domnule Jaggers.
. — Să luăm cazul că omul acesta ar trăi într-o lume rea
şi că tot ce ştie el despre copii este că se nasc în număr mare
şi sînt sortiţi pieirii. Să luăm cazul că ar vedea adesea copii
judecaţi în chip solemn la curtea criminală, în văzul tuturor,
să luăm cazul că omul ar şti că aceşti copii sînt de obicei arun-
caţi în închisori, bătuţi, duşi de ici-colo, părăsiţi, azvîrliţi dintre
oameni, buni, din toate punctele de vedere, pentru spînzură-
toare, căreia, de altfel, îi sînt pînă la urmă sortiţi. Să luăm
cazul că aproape în toţi copiii pe care meseria îi dă prilejul
să-i vadă zilnic n-ar vedea altceva decît nişte icre, din care vor
ieşi peştii ce vor fi prinşi în plasele lui. pentru a fi urmăriţi,
apăraţi, puşi să jure fals, pentru a rămîne orfani, pentru a fi
chinuiţi într-un fel sau altul.
Da, domnule Jaggers, vă urmăresc.
Să luăm cazul, Pip, că omul acesta s-ar afla în faţa unui
copilaş drăguţ din grămada asta de copii, care ar putea fi
scăpa
pe care tatăl îl crede mort şi cu privire la moartea
căruia nd
îndrăzneşte să facă vîlvă ; şi, cu privire la copilul acesta,
avo
catul are puterea să-i spună mamei : „Ştiu ce-ai făcut şi
cum
te-ai purtat. Lucrurile s-au petrecut aşa şi aşa şi ai făcut
ee-ai
făcut ca să înlături orice bănuială. Te-arn dibuit, şi
acum îţi
spun : Despartă-te de copil, căci altfel voi fi nevoit să-1
scot
La iveală, şi copilul va fi scos la iveală,. încredinţează-mi
mie
copilul, şi eu voi face tot ce-mi stă în putinţă ca să te
scot la
liman. Dacă scapi tu, scapă şi copilul; dacă tu eşti
pierdută,

394 '
eopilul tot scapă". Să zicem că aşa s-a întîmplat şî că
îemeia it achitată.
— Vă înţeleg foarte bine.
înţelegi că nu recunosc nimio din tot ce-ţi spun ?
înţeleg că nu recunoaşteţi nimic.
Şi Wemmick repetă :
Nu recunoaşteţi nimic.
— Să luăm cazul, Pip, că mînia şi groaza de moarte
au
zdruncinat puţin mintea femeii şi eă, de îndată ee s-a
văzut
liberă, s-a simţit prea înspăimînată de lume şi a venit la
omul
acesta, ca să-i ceară adăpost. Să zicem că el a primit-o şi
eă
ânea firea ei sălbatică şi mînioasă ori de cîte ori o
vedea ale să izbucnească, folosindu-se de vechea lui
putere asu-a ei. înţelegi cazul acesta închipuit ?
Foarte bine.
Să ne închipuim că fetiţa a crescut şi că s-a căsătorit
pentru bani. Că mama ei mai este încă în viaţă. Că
tatăl mai
este şi el în viaţă, că părinţii trăiesc la atîtea mile,
atîţia fur-
longi 1 , atîţia iarzi depărtare unul de celălalt, fără să ştie
unul
de altul. Că taina a rămas taină, doar atît că ţi-a
ajuns şi
dumitale la ureche. Să privim cu multă atenţie cazul
acesta
din urmă.
îl privesc.
— îl rog pe Wemmick să privească şi el cu foarte
multă
ţie acest caz.
Şi Wemmick spuse :
— L-am privit.
— De dragul cui ai da taina pe faţă ? De dragul tatălui
?
Nu cred eă s-ar purta mai frumos cu mama fetei. De
dragul
i n . unei ? Cred că, după ce a făcut o faptă ca a ei, se află
mai
in siguranţă acolo unde e" acum. De dragul fetei ? Nu
prea
■ red că i-ar folosi să descopere cine îi sînt părinţii, ca
să-1
■rmeze şi pe soţul ei şi să fie tîrîtă înapoi în mizerie, după
o «-vudare de douăzeci de ani, care părea că va ţine toată
viaţa.
<( mai adăugăm cazul că dumneata, Pip, ai fi îndrăgostit de
ruta şi că ai fi făcut din ea eroina „viselor acelora
nesăbuite",
, mai devreme sau mai tîrziu, cuprind minţile mai multora
>U < it iţi poţi închipui ; şi crede-mă, Pip, că mai bine ai face
—
II . i i fi făcut-o, cu siguranţă, dacă te-a fi gîndit serios —
mai
ii face să-ţi retezi mîna stingă, aceea pe care o ai banda-
I urlung — măsură pentru lungimi, în Anglia, echivalentă cu 201,17 m.

995
fjată, cu mîna dreaptă, care-î Bandajată şî ea, şî apoi sâ-î dai
lui Wemmick toporul, ca să ţi-o reteze şi pe aceea.
Eu mă uitam la Wemmick, a cărui faţă era foarte gravă.
Îşi duse, cu multă gravitate, degetul arătător la buze. Eu ara
făcut la fel. Şi domnul Jaggers a schiţat şi el aceeaşi mişcare.
— Ei, Wemmick, spuse domnul Jaggers, reluîndu-şi felul
lui obişnuit do a fi, la ce punct ajunsesem cînd a intrat demnul
Pip?
Stăteam la o parte, în timp ce ei lucrau, şi văzui că, de
cîteva ori, schimbară între ei privirile acelea ciudate pe care
le schimbaseră şi înainte ; doar că acum fiecare bănuia — ca
să nu spun ştia — că se arătase în faţa celuilalt într-© lumină
neprielnică, neprofesională. Din pricina aceasta cred că erau
acum neîndurători unul faţă de celălalt; domnul Jaggers se
purta ca un adevărat dictator, iar Wemmick se apăra cu încă-
păţînare ori de cîte ori se ivea vreun punct fie el cît de neîn-
semnat care nu era lămurit. Nu-i văzusem niciodată atît
duşmănoşi unul cu altul ; căci, de obicei, se împăcau foar
bine.
Dar. din nefericire, se simţiră amîndoi uşuraţi la apari
foarte potrivită a lui Mike, clientul cel cu căciula de blan
care avea obiceiul să-şi şteargă nasul cu mîneca' hainei şi
care îl văzusem în camera aceea în prima zi a sosirii mei
Acest individ, care părea că se află mereu în încurcătură ( ce
la „Little Britain" se numea Newgate) fie că era vor
despre el, sau despre un membru al familiei lui, aduse ves că
fiica lui cea mai mare fusese ridicată, deoarece era bănui că
furase ceva dintr-o prăvălie. In timp ce el îi împărtăşea
ceasta ştire dureroasă lui Wemmick, căci domnul Jaggers s
tea dictatorial în faţa focului, fără să ia parte la dezbate: o
Lacrimă străluci în ochii lui Mike.
Ce-i cu dumneata ? întrebă Wemmick, nespus d<
dignat. Ce, ai venit să te smiorcăi aici ?
N-am venit pentru asta, domnule Wemmick.
Ba da ! spuse Wemmick. Cum îndrăzneşti ? Dacă nu
eşti in stare să,vii fără să dai apă la şoareci, înseamnă
eă na
te afli într-o stare demnă de biroul nostru. Ce înseamnă
asta t
Nu poate omul să fie mereu stăpîn pe sentimentele
lui. domnule Wemmick, se apără Mike.
Pe ce ? întrebă Wemmick cu un glas sălbatic, Ia
spune o dată !
 ■
Uite ce-i, măi omule, spuse domnul Jaggers, făcînd u/j
înainte şi arătînd uşa cu degetul. Ieşi din biroul ăsta ! Aic?
uvem ce face cu sentimentele. Ieşi !
— Bine ţi-a făcut, spuse Wemmick. Ieşi afară !
Aşa că bietul Mîke se retrase umil, iar domnul Jagger^
7
cu Wemmick, care reveniseră la buna lor înţelegere, se apu
cară cu puteri noi de lucru, de parcă tocmai atunci s-ar fi ridica^
la masă. >.

CAPITOLUL 52

. la „Little Britain" mă îndreptai, cu cecul în buzunar, e

fratele domnişoarei Skiffins, contabilul, şi fratele domni şoarei
Skiffins, contabilul se duse de-a dreptul la biroul lui Clarriker
şi mi-1 aduse pe acesta, prilejuindu-mi mulţumirea de a
încheia înţelegerea. Era singurul lucru bun şi singurul lucru
întreg pe care-1 făceam de cînd primisem vestea despre ile
speranţe care mă aşteptau.
Cu acest prilej, Clarriker mă înştiinţa că treburile mer- ■
;-aa din ce în ce mai bine ţi că, în curînd. va fi în stare să
deschidă o mică sucursală în Orient, care era foarte trebuin -
cioasă-pentru extinderea afacerii, şi că Herbert, în noua lui
calitate de asociat, va părăsi ţara şi va lua asupra lui sarcina
d(> a conduce sucursala ; aflai astfel că ar fi trebuit să mă
pregătesc pentru despărţirea de prietenul meu în momentul
cînd treburile mele mergeau mai prost. Căci acum mi se părea
ultima ancoră se desprindea şi că, în curînd, voi fi un om lirît
de vînturi şi de valuri.
Dar răsplata mă aştepta în bucuria cu care Herbert se va irce
într-o seară acasă şi-mi va povesti despre toate a- te
schimbări, fără să-şi închipuie că nu-mi spune nici o iinle.
şi-mi va zugrăvi tablouri fantastice despre cum o va ■Bec ol
pe Clara Barley în ţara celor O mie şi una de nopţi şi I ire
cum voi veni şi eu la ei (desigur cu o caravană de că ii II Ic) şi
cum ne vom duce cu toţii la gurile Nilului, ca să vedem | <>|
felul de minunăţii. Fără să mă umflu prea mult în pene
privire la rolul pe care aveam să-1 joc în aceste planuri ■
icite, simţeam că drumul lui Herbert e pe cale de a se
l' \.-i şi că batrînul Bill Barley n-avea decît să se hrănească
i".n departe cu rom şi cu piper, căci fata lui se va căpătui bine.

397
 Eram acum în luna martie. Deşi braţul meu stîng nu dădea
nici un fel de simptome îngrijorătoare, vindecarea dură totuşi
vreme îndelungată, timp în care nu putui să-mi îmbrac nici 0
haină. Braţul drept se vindecase destul de bine ; se mai resimţea
încă de pe urma celor întâmplate, dar mă puteam folosi de el.
Intr-o luni dimineaţă, în timp ce Herbert şi cu mine luam
gustarea, am primit prin j poştă următoarea scrisoare de la
Wemmick :
„Walworth. Arde scrisoarea de îndată ce ai citit-o. La in~
ceputul săptămînii, sau chiar miercuri, ai putea să încerci ceea
ce ştii că trebuie să faci, dacă te simţi în stare. Acum arde
scrisoarea".
După ce i-am arătat scrisoarea lui Herbert, am aruncat-o
în foc, dar nu înainte de a « învăţa pe dinafară, apoi am în-
ceput să ne gîndim la ceea ce aveam de făcut. Căci, fără în-
doială, faptul că eu eram invalid nu putea fi trecut cu vederea.
— M-am gîndit de nenumărate ori la asta, spuse Herbert,
şi cred că am găsit o cale mai bună decît aceea de a închiria
un vîslaş de pe Tamisa. Să-1 luăm pe Startop. E băiat bun, e
priceput, ţine la noi şi e curajos şi cinstit.
^
Şi eu mă gîndisem, de altfel, de cîteva ori la Startop. ,
. — Dar ce-ai să-i spui,- Herbert ? "
Nu-i nevoie să-i spunem decît foarte puţin. Lasă-1 să
creadă că e vorba de o toană de-a noastră ; pe urmă
spune-i
că ai motive urgente pentru care trebuie să-1 sui pe Pro
vis pe
vapor şi să-1 scoţi din ţară. Pleci şi tu cu el ?
Unde ?
De cîte ori mă gîndisem cu nelinişte la lucrul acesta, se
păruse că n-are nici o însemnătate portul spre care ne vor
îndrepta. Hambur, Rotterdam, Anvers — locul n-avea mare im-
portanţă din moment ce se afla departe de Anglia. Oricare străin
care ne ieşea în cale şi voia să ne ia era bun. îmi pusesem _în
gînd să-1 duc departe, spre gura fluviului, cu barca ; desigur
voiam să-1 duc mult dincolo de Gravesend \ care era un loo
primejdios __ dacă erai pus sub urmărire, mai ales atunci cînd
existau bănuieli. Deoarece vasele străine părăseau de obicei
Londra în timpul fluxului, planul nostru era să coborîm fluviul
înaintea fluxului şi să aşteptăm într-un loc liniştit pînă cînd na
vom putea aciua pe un vapor. Momentul cînd vom ajunge la
1
Oraş pe Tamisa.

398
 locul unde aveam de gînd să ne îmbarcăm putea fi socotit, cu
o nucă aproximaţie, dacă făceam cercetări dinain*
Herbert încuviinţă planul meu şi, îndată după ourcarea de
dimineaţă, plecarăm cu gîndul să purcedem la cercetări. Afla-
râm că un vas care pleca spre Hamburg era cel mai potrivit
pentru scopul nostru, şi gîndurile mi se îndreptară mai ales
spre vasul acesta. Dar ne însemnarăm şi celelalte vase care tre-
buiau să părăsească Londra cu acelaşi flux şi eram foarte mul-
ţumiţi, căci cunoşteam construcţia şi pavilionul fiecăruia din
ele. Apoi ne despârţirăm pentru cîteva ore ; eu făcui rost de
paşapoartele de care aveam nevoie, iar Herbert se duse acasă
la Startop. Amîndoi duserăm la bun sfîrşit ceea ce ne propu-
sesem, fără nici o piedică, şi cînd ne întîlnirăm din nou la ora 1,
declararăm că totul fusese făcut. în ceea ce mă privea, aveam
paşapoartele asupra mea ; Herbert îl văzuse pe Startop, şi acesta
era mai mult decît bucuros să ia şi el parte la plimbarea noastră.
Ei doi aveau să vîslească — aşa hotărîrăm — şi eu voi sta
la cîrmă, iar Provis va sta liniştit. Deoarece nu urmăream să
înaintăm iute, drumul avea să dureze destul. Hotărîrăm ca
Herbert să nu se întoarcă acasă pentru masa de seară înainte
de a se duce la Mill Pond Bank ; că a doua zi, marţi, nu tre-
buia să se mai ducă deloc seara pe acolo ; că trebuia să-î
spună lui Provis să coboare scările din faţa casei, miercuri, în
clipa cînd ne va vedea apropiindu-ne, şi nu mai înainte ; că
tot ce era de pus la cale cu Provis trebuia făcut de luni seara ;
Şl că pînă cînd se va urca în barca noastră nu mai trebuia să
avem nici un fel de legătură cu. el.
După ce înţeleserăm amîndoi cum trebuie aplicate aceste
uri de prevedere, eu mă întorsei acasă.
Cînd am descuiat uşa de la intrare, am găsit în cutia de
ori o epistolă care-mi era adresată ; era foarte murdară,
dur destul de bine scrisă. Fusese adusă de cineva (desigur în
llmpul cît lipsisem de acasă), şi cuprinsul ei era următorul :
„Dacă nu ţi-e teamă să vii pînă în ţara mlaştinilor astă'
noapte, sau mîine, la ora 9, la casa stăvilarului de Ungă var-
i, ai face bine să vii. Dacă vrei să afli lămuriri cu privire
In unchiul dumitale Provis, ai face bine să vii fără întârziere
$/ să nu spui nimănui nimic. Trebuie să vii singur. Adu scri-
\§oaraa cu dumneata".
Mintea îmi era destul de împovărată şi înainte de primitei
scrisori. Nu ştiam ce trebuie să fac. lucrul cel mai rău era că
trebuia să mă hotărăsc numai-H»uL, căci altfel aş fi pierdut
diligenta de după-amiază, care

399
 m-ai" fi dus tocmai bine ca să ajung.la timp. A doua zi seara
nu putea fi vorba de plecare, căci ar fi fost prea aproapş de
ziua hotărîtă pentru fugă.
Afară de aceasta, după cîte îmi închipuiam eu, lămuririle
făgăduite puteau să aibă înrîuriri însemnate asupra fugii noastre.
Chiar dacă aş fi avut destul timp de gîndire, cred că tot
iti-aş fi dus. Dar cum n-aveam aproape deloc ţ — ceasul îmi
spunea că diligenta trebuie să plece într-o jumătate de oră am
luat hotărîrea să pornesc nuniaidecît. Desigur că nu m-ş fi
dus dacă scrisoarea n-ar fi pomenit de unchiul Provis. După I
scrisoarea lui Wemmick şi pregătirile înfrigurate din dimineaţa :|
aceea, aluzia din scrisoare apăsa greu în talerul balanţei.
E atît de greu să prinzi cuprinsul unei scrisori atunci dud
eşti grăbit, încît am fost nevoit să recitesc de două ori epistola
aceasta misterioasă pînă cînd porunca de a păstra taina
pătrunsese în chip mecanic în minte. Am consimţit să mă
supun în acelaşi chip mecanic şi am smîngălit cîteva cuvinte
cu creionul pentru Herbert, în care îi spuneam că, deoarece
trebuie să păreresc în curînd ţara, fără să ştiu pentru cît timp,
mă hotărîsem să mă duc în goană pînă la domnişoara Havis-
ham şi înapoi, ca să aflu cum îi merge cu sănătatea. De-abi|jj
am avut timp să-mi iau mantaua, să înciii casa şi te-o pornes<$
spre oficiul de trăsuri, scurtînd calea pe nişte drumuri lăţi
ralncice. Dacă aş fi luat o trăsură şi aş fi mers pe străzile di*
centru, aş fi ajuns prea tîrziu ; dar apucînd calea aceasta, ar
prins diligenta în clipa în care ieşea din curtea hanului. EranlM
singurul călător dinăuntrul diligentei, şi cînd mi-am venit pu' în
fire, m-am trezit înfundat în paie pînă la genunchi.
Fiindcă, într-adevăr, din clipa în care primisem scriso." îmi
ieşisem din fire ; scrisoarea mă zăpăcise de tot, mai 3^H
după zorul din timpul dimineţii. Fusesem tare zorit şi zăpăe||M
în dimineaţa aceea, căci, deşi aşteptam de atîta timp răspuns^H
lui Wemmick, semnalul lui fusese totuşi o surpriză. Şiac^^B
mă cuprinse mirarea că mă aflam în diligentă şi începui să mfl
îndoiesc dacă motivele pentru care mă aflam aici erau destdM
ele serioase şi să mă întreb dacă să nu sar numaidecît afară, sfl
mă întorc acasă şi să-mi dovedesc că nu trebuie să mă ^^M
după anonime. într-un cuvînt, trecui prin toate acele faze dH
contrazicere şi nchotărîre de care cred că puţţini oameni grflfl
biţi sînt străini. Totuşi, faptul că scrisoarea pomenea de ntifl
le lui Provis mi se părea mai presus de toate. Judecam ai I
cum judecasem şi înainte — fără să-mi dau seama dacă ace I
fel de a gîndi se poate numi judecată — şi anume că, daci H

400
s-ar mtimpla vreun rau din pricina am uns, DU mî-aţ
ierta-o niciodată !
Se întunecă înainte ca diligenta să ajungă la destinaţie, şi
călătoria mi se părea lungă şi posomorită, căci eram înăuntru
şi nu puteam să văd mai nimic, iar la aer nu puteam să ies
fiindcă nu mă simţeam în stare. Deoarece mă feream să mă
arăt la „Mistreţul albastru", m-am oprit în partea de jos a ora-
şului, Ia un han care nu se bucura de o faimă chiar atît de
mare, şi am cerut să mi se dea ceva de mîncare. Intre timp
m-am dus la „Satis" şi m-am interesat de domnişoara Havis-
ham ; era încă foarte bolnavă, deşi lumea socotea că îi merge
ceva mai bine.
Hanul unde coborîsem eu ţinea pe vremuri de o veche
mănăstire, şi odaia în care am luat masa era mică şi în opt
colţuri, ca o cristelniţă. Fiindcă nu eram în stare să-mi tai
mîncarea, hangiul, un bătrîn cu capul pleşuv, îmi făcu servi-
ciul acesta. Intrarăm astfel în vorbă, şi el avu bunătatea să mă
cinstească cu povestea vieţii mele, bineînţeles neuitînd amă-
nuntul foarte popular că Pumblechook fusese primul meu bine-
răcător. şi făuritorul averii mele.
— îl cunoşti pe" tînărul ăsta ? întrebai eu.
'— Dacă îl cunosc ? spuse hangiul. De cînd era un pumn
de om !
Şi se întoarce vreodată prin ţinut ?
Da, se întoarce, răspunse hangiul, şi se duce, din cînd
în cînd, la prietenii lui cei sus-puşi, dar omului care 1-a
ridicat
îi dă cu piciorul.
Cine-i omul acela ?
Cel despre care vorbesc, spuse hangiul, domnul Pum
blechook.
Şi tot atît de nerecunoscător se poartă şi cu alţii ?
S-ar purta el dac-ar putea, răspunse hangiul, dar nu
fx)ate. Şi de ce? Fiindcă numai Pumblechook e cel" care
1-a
■Jutai
Aşa spune Pumblechook ?
Dacă spune aşa ? ! răspunse hangiul. Nu-i nevoie sa
•pună !
Dar spune ?
— Cred că i s-ar acrîi sîngele în vine omului care l-ar
nu/i vorbind despre asta, spuse hangiul.
Eu mă gîndeam : „Totuşi, tu, dragă Joe, tu nu vorbeşti
odată despre- asta. Tu, care ai îndurat atîta şi eşti atît de
Iubitor, tu nu te plîngi niciodată. Şi nici tu, blîndă Biddy J".

401
 V-a pierit şi pofta de mîncare de cînd cu accidentul,
spuse hangiul uitîndu-se la braţul meu bandajat, ascuns
sub
haină. îndercaţi o bucăţică mai fragedă.
Nu, mulţumesc, răspunsei eu, întorcîndu-mă, gînditor,
cu faţa la foc. Nu mai pot mînca. Poţi să strîngi.
Niciodată nu fusesem mai dureros izbit de nerecunoştinţa
mea faţă de Joe ca acum, datorită lui Pumblechook, lăudăro sul
acela fără ruşine. Cu cît era el mai făţarnic, cu atît îl vedeam pe
Joe mai cinstit ; cu cît era el mai josnic, cu atît îl vedeam pe
Joe mai nobil.
Inima mi-era adînc umilită, şi pe bună dreptate, în răs -
timpul de-o oră şi mai bine pe care îl petrecui, dus pe gînduri,
în faţa focului. Bătăile ceasului mă treziră din visare, dar sta -
rea de tristeţe şi remuşcare în care căzusem nu mă părăsi ;
m-am sculat, mi-am prins pelerina în jurul gîtului şi am ieşit
din han. înainte de a ieşi, căutasem scrisoarea prin buzunare,
ca să-mi mai arunc o dată ochii asupra celor scrise, dar n-o
găsisem şi mă supără gîndul că o seăpasem în paiele din dili -
gentă. De altfel, ştiam foarte bine că locul întîlnirii era căsuţa
stăvilarului de lîngă varniţă, în ţara mlaştinilor, iar ora în -
tîlnirii era 9. Şi fiindcă n-aveam timp de pierdut, m-am în -
dreptat de-a dreptul spre ţara mlaştinilor.

CAPITOLUL 53

Era o noapte întunecoasă, deşi, cînd trecui de ogoarele

comunale şi intrai în mlaştini, răsărea luna plină. Dincolo de
linia neagră a mlaştinilor se vedea o fîşie luminoasă de cer,,
care de-abia cuprindea luna mare şi roşie. După cîteva clipe,
luna ieşi din cîmpul acela luminos şi se furişă printre gră -
mezile de nori.
Bătea un vînt jalnic, şi mlaştinile erau înfricoşătoare. Un
străin le-ar fi găsit respingătoare, şi chiar eu îmi simţeam inima
atît de grea, încît mă cuprinse dorinţa de a mă înapoia. Dar
cunoşteam bine mlaştinile şi aş fi nimerit drumul chiar şi pe
o noapte mai întunecoasă, aşa că, c dată ajuns acolo, n-aveam
de ce să mă întorc. Am pornit deci mai departe, împotriva
dorinţei mele, aşa cum venisem şi pînă acolo.
Drumul pe care pornii nu ducea spre vechea mea casă şi
nici nu era drumul pe care îi urmărisem pe puşcăriaşi. Mu-

r
402
 geam cu spatele spre galerele îndepărtate, şi cînd mă uitam
peste umăr, vedeam luminile acelea de demult, de pe fîşia de
nisip. Cunoşteam varniţa tot atît de bine ca şi vechile fortifi-
caţii, dar ele erau aşezate la o depărtare de multe mile una
do alta, aşa că, dacă în noaptea aceea ar fi ars o lumniţă în
fiecare din aceste două puncte, între cele două pete luminoase
s-ar fi întins o lungă fîşie de orizont albicios.
La început am fost silit să închid în urma mea cîteva por-
tiţe şi să mă opresc din cînd în cînd, în timp ce vitele, care
se odihneau pe poteci, se sculau şi se îndepărtau, bîjbîind prin
ierburi şi trestii. Dar, după cîtva timp, în faţa mea se deschise
© cîmpie netedă.
, A mai' trecut o jumătate de oră pînă ce m-am apropiat
de varniţă. Varul ardea mocnit, cu un miros înăbuşitor, dar
focul fusese aprins şi lăsat în părăsire,. căci nu se vedea nici
urmă de lucrător prin apropiere. Alături se afla o carieră mică
de piatră. Aceasta era chiar în drumul meu,* şi după uneltele
şi roabele care erau împrăştiate pe acolo, îmi dădui seama că
în ziua aceea se lucrase la carieră.
Cînd am ieşit din această scobitură — căci pe aici trecea
poteca plină de hîrtoape — şi m-am aflat din nou la nivelul
mlaştinilor, am văzut o luminiţă în casa stăvilarului. Am grăbit
pasul şi am ciocănit în uşă."" în timp ce aşteptam un răspuns,
mă uitam în jurul meu ; văzui că stăvilarul era părăsit şi
rupt, că baraca aceea de lemn, cu acoperişul de ţiglă, nu va
mai fi în stare să se împotrivească multă vreme vînturilor, dacă
cumva în stare de aşa ceva chiar şi acum, că noroiul şi
malul erau acoperite cu var şi că aburii înăbuşitori care ieşeau
d i n cuptor şerpuiau spre mine ca nişte năluci. Dar nu răspunse
icni, şi bătui din nou în uşă. Nici de data asta nu primii
un răspuns şi încercai clanţa.
Sub mîna mea clanţa sări în sus, şi uşa se deschise. Mă
uitai înăuntru şi vâzui o luminare aprinsă pe masă, o bancă ţi
o saltea întinsă pe un pat cu rotiţe. Deoarece sus se vedea I i'
rostruica unei mansarde, am strigat :
— E cineva acolo ?
Dar nu-mi răspunse nimeni. Apoi mă uitai la ceas şi, vă-
I că e trecut de 9, strigai din nou :
— E cineva acolo ?
Şi fiindcă nici de data aceasta n-am primit răspuns, am
I |ţ",.it afară pe uşă, neştiind ce să fac.
începuse o ploaie deasă. Nevăzînd nimic altceva decît ceea
■li văzusem şi înainte, mă înţorsei în casă şi mă oprii în pragul

403
uşii. privind afară. în noapte. în timp ce-mi spuneam că tre-
buie să fi fost cineva mai înainte în casă şi ca, pesemne, avea
de gînd să se înapoieze, căci altfel n-ar fi lăsat luminarea
aprinsă, îmi trecu prin gînd să mă uit cît de lung era fitilul.
Mă îndreptai spre luminare şi tocmai pusesem mîna pe ea,
cînd luminarea se stinse din pricina unei zguduituri puternice
şi înţelesei că fusesem prins într-un laţ puternic, ce-mi fusese
aruncat pe la spate.
Ei. făcu o voce înăbuşită, trăgînd o înjurătură, acum
te-am prins !
Ce-i asta ? strigai eu, zbătîndu-mă. Cine e ? Ajutor,
ajutor, ajutor !
Nu numai că mîinile îmi fură lipite de coaste, dar apăsarea
de pe braţul rănit îmi provoca dureri îngrozitoare. Uneori o
mînă puternică, alteori un piept de om voinic îmi apăsau gura,
ca să-mi înăbuşe ţipetele, şi eu mă zbăteam zadarnic, pe în-
tuneric ; simţeam o răsuflare fierbinte în obraji, în timp ce |
eram legat burduf şi împins la perete.
— Şi acum, spuse glasul acela înăbuşit, cu o nouă înjură
tură, mai strigă o dată, că-ţi închei numaidecît socotelile !
Slăbit şi ameţit de durerea din braţ, zăpăcit de mirare,
dar dîndu-mi totuşi seama cît de uşor putea fi pusă în aplicare i
ameninţarea, mă lăsai păgubaş, încercînd însă să-mi desfac »cîtf
de puţin braţul. Dar era prea strîns legat. Mă simţeam ca şi"
cum braţul mi-ar fi fost ars şi apoi l-ar fi pus cineva la fiert
Deodată, noaptea de afară dispăru şi fu înlocuită printr-o beznâj
neagră, ceea ce mă făcu să înţeleg că omul închisese oblonul. |
După ce bîjbîi puţin prin întuneric, găsi cremenea şi amnarul j
pe care le căuta şi încercă să aprindă lumina. Eu îmi încordar
vederea asupra scînteilor care cădeau şi deasupra cărora, omi
mfla cît îl ţineau plămînii, dar nu puteam vedea decît buzele j
lui şi vîrful albăstrui al fitilului ; şi pe acestea doar în scăpă-]
rări. Fitilul era umed — nici nu era de mirare — şi scînteila.j
se stingeau una după alta.
Dar omul nu era grăbit şi lovi din nou amnarul de cre-
nene. In timp ce scînteile scăpărau strălucitoare şi dese în jurul
ui, i-am văzut şi în chip nedesluşit faţa şi mi-am dat seama;
?ă omul şedea şi se apleca deasupra mesei ; atît şi nimic,
■nult. Apoi văzui din nou buzeje lui vinete suflînd peste fi si
în cele din urmă, o licărire de lumină ţîşni şi mi-1 arătă |
Mick.

104
 U-aş fi puîut spune pe cine căutam acelo. Dar pe el nu-I
căutam, Cînd l-am văzut, am simţit că mă aflu într-un impas
primejdios şi mi-am aţintit ochii asupra lui.
Orlick aprinse liniştit luminarea, apoi o îndepărtă, ca să
mă poată vedea, şi încrucişa braţele pe masă, cu ochii la mine.
Descoperii că eram legat de o scară mare, aşezată perpendi-
cular pe podea, la cîţiva inci 1 depărtare de pere, care pescmnee
că era pusă acolo ca să te poţi sui în podul de sus.
Acum, spuse el, după ce ne măsurarăm cîtva timp unul
pe altul, acum te-am prins.
Dezleagă-mă. Lasă-mă să mă duc.
A f răspunse el. Te las să te duci. Te las să te duci
în lună ! Te las să te duci spre stele ! Aşteaptă să vină
mo
mentul !
De ce m-ai ademenit să vin aici ?
Nu ştii ? spuse el, aruncîndu-mi o privire fioroasă.
De ce te-ai repezit la mine pe întuneric ?
Fiindcă am de gînd să fac totul singur Un om păs
trează o taină mai bine decît doi. O, vrăjmaşule,
vrăşmaşule !
Cu braţele încrucişate pe masă, ca şi cum şi-ar fi îmbră-
ţişat propriu] său trup, mă privea cu o plăcere drăcească încît
începui să tremur. în timp ce eu mă uitam Ia el în tăcere,
Orlick întinse mîna spre colţul de lîngă el şi ridică o puşcă,
al cărui pat era bătut cu alamă.
Cunoşti arma asta ? întrebă el. prefăcîndu-se că vrea
s;i mă ochească. Ştii unde ai mai văzut-o ?
Da, răspunsei eu.
Din cauza ta am pierdut slujba aia. Din cauza ta.
Vorbeşte.
—■ Ce altceva puteam să fac ?
Tu ai făcut asta, şi asta ar fi fost de ajuns chiar dacă
n-ar fi fost şi altele. Cum ai îndrăznit să te amesteci între
mine
ş\ o femeie pe care o plăceam ?
Cînd ara făcut asta ?
— Cînd n-ai făcut asta ? Tu l-ai bîrfit întotdeauna pe
>/itrînuI Orlick în faţa ei.
— ?Tu singur te-ai bîrfit : . "ţi-ai meritat soarta. Nu ţi aş
îl putut face nici un rău dacă nu ţi l-ai fi făcut tu singur.
— Eşti un mincinos f Şi-ai face tot ce ţi-ar sta în puteri
ai cheltui orieîţi bani ea să mă scoţi din ţinut, w-i aşa ?
•1, repetînd cuvintele pe care i le spusesem lui Biddy
Inch — măsura pentru lungimi, egaiâ cu 2,54 cm.

405
ultima oară cînd 0 văzusem. Acum să-ţi mai dau o lămurire.
Niciodată n-ar fi meritat să mă scoţi din ţinut mai mult ca în'
noaptea asta. Da ! Chiar dacă te-ar costa de douăzeci de ori
averea ta, chiar de-ai cheltui pînă la ultimul ban ! Şi în timp
ce-mi făcea ameninţător semn cu mîna lui mare şi mîrîia ca
un tigru, eu simţeam că spune adevărul.
Ce-ai de gînd să faci cu mine ?
Am de gînd, spuse el, izbind cu pumnul în masă şi ri-
dicîndu-se în picioare, pentru a da loviturii mai multă
forţă,
am de gînd să-ţi iau viaţa !
Se aplecă spre mine cu ochii holbaţi, îşi descleştă încet
mîna şi-şi şterse buzele, ca şi cum i-ar fi lăsat gura apă ; apoi
se aşeză din nou.
— T De cînd erai copil ai stat mereu în calea bătrînului
Orlick. Astă-noapte ai să ieşi din calea lui. Nu mai vrea să
audă de tine. Eşti mort! .
Simţeam că mă aflu la un pas de groapă. Timp de o clipă
mă uitai înnebunit în jurul cursei în care eram prins, căutînd
o scăpare ; dar nici gînd de aşa ceva.
— Mai mult decît atît, spuse el, încrucişîndu-şi din nou
mîinile pe masă ; nu vreau să rămînă nici o zdreanţă de-a ta,
nici un oscior de-al tău pe pămînt. Am să-ţi arunc stîrvul în
varniţă — doi ca tine pot să duc pe umeri — şi lumea n-are'
decît să creadă ce-o vrea, că tot n-o să afle nimic.
Cu o iuţeală nemaipomenită mintea mea îşi închipui toate
urmările unei astfel de morţi. Tatăl Es"»llei va crede că-1 pă-
răsisem, va fi prins, va muri învinduindu-mă ; pînă şi Herbert
se va îndoi de mine cînd va confrunta scrisoarea pe care i-o
lăsasem cu faptul că nu mă oprisem la poarta domnişoarei
Havisham decît o clipă ; Joe şi cu Biddy nu vor şti niciodată
cît de rău m-a chinuit remuşcarea în seara aceasta, nimeni nu
va şti cît am îndurat, cît de sincer aveam de gînd să mă port,
prin ce chinuri am trecut. Moartea care mă aştepta era îngro-
zitoare, dar mai îngrozitoare decît moartea era teama de a lăsa
o amintire urîtă în urma mea. Şi gîndurile mele se urmau cu
atîta iuţeală, încît mă vedeam dispreţuit de generaţii care nu
se născuseră — de copiii Estellei şi de copiii acestora — toate
în timp ce vorbele păcătosului aceluia nici nu-i zburaseră încă
bine de pe buze.
— Şi acum, pui de lup, spuse el, înainte de a te ucide ca
pe o lighioană oarecare — că asta am de gînd să fac şi de
aceea te-am legat butuc ■— vreau să mă uit la tine şi să te
împung puţin. Scîrnăvie !

406
 îmi trecuse prin gînd să mai strig o dată după ajutor, de^î
nimeni nu ştia mai bine decît mine cît erau de pustii locuri ta
acelea şi cît de puţin puteai trage nădejde să capeţi ajutor.
Dar în timp ce el se desfăta privindu-mă, o ură dispreţuitoare
îmi încleşta buzele. Mai întîi de toate, eram hotărît să nu mă
rog de el şi să mor împotrivindu-mă, oricît de slabe îmi erau
puterile. Oricît îmi erau de împăcate gîndurile pe care le în-
dreptam spre ceilalţi oameni, în clipa aceea îngrozitoare, oricît
de umil mi-aş fi cerut iertare cerului, cum am şi făcut, oricît
de tare mi s-ar fi strîns inima la gîndul că nu-mi luasem şi
nici nu-mi puteam lua rămas bun de la cei ce-mi erau dragi,
că nu le puteam da nici 0 lămurire şi nici nu-i puteam ruga
să le fie milă de greşelile mele păcătoase, totuşi, dacă aş fi putut
să-1 ucid, măcar în clipa morţii mele, aş fi făcut-o.
Băuse, şi ochii îi erau roşii şi tulburi. în jurul gîtului i se
bălăbănea o sticlă de tinichea, aşa cum i se bălăbănea, pe vre-
muri, legăturica în care-şi aducea mîncarea şi băutura. Orlick
duse sticla la gură şi sorbi cu nesaţ ; simţeam mirosul spirtului,
care-i înfierbinta obrajii.
— Pui de lup ! spuse el, încrucişîndu-şi din nou braţele,
să-ţi spună bătrînul Oriick ceva. Tu eşti de vină de tot ce i s-a
întîmplat scorpiei de soră-ta !
Şi, din nou, mintea mea refăcu într-o clipă, cu iuţeala
aceea neînchipuită. înainte măcar ca limba lui şovăielnică şi
înceată să fi rostit acele cuvinte. întregul atac asupra soră-mi,
boala şi moartea ei.
Tu eşti de vină. păcătosule ! spusei eu.
Iţi spun că tu eşti, mulţumită ţie s-a întîmplat, spuse
ol, ridicînd arma şi izbind cu patul puştii aerul care ne
des
părţea. Am surprins-o pe la spate, cum te-am prins şi pe
tine
astă-seară. Şi i-am dat eu ei ! Am crezut c-a rămas
moartă
1, dacă s-ar fi aflat vreo varniţă în apropiere, aşa cum se află
î, n-ar mai fi rămas în viaţă. Dar nu bătrînul Orlick a fost
vină ; tu ai fost. Tu erai răsfăţat, şi el era ţinut în frîu şi
tttut, aşa-i ? BătrînulOrlick ţinut în frîu şi bătut, ai ? ! Acum
plăteşti ! Tu eşti de vină. şi acum plăteşti !
Mai luă o gură de băutură şi deveni şi mai fioros. îmi
dmlcam seama, după cum stătea aplecată sticla, că era aproape
lă. înţelegeam foarte bine că omul îşi face curaj cu ajutorul
■lurii, ca să-mi vină mai uşor de hac. Ştiam că fiecare strop
rlc băutură din sticlă era un strop din viaţa mea. Ştiam eă, de
ită ce mă voi preface într-o părticică din aburii care cu

407
puţin înainte se îndreptaseră şerpuind spre mine, de parc-ar
fi fost însăşi stafia mea prevestitoare de rele, el va face ceea
ce făcuse şi după atacul asupra surorii mele — va porni în
grabă spre oraş, ca să-1 vadă lumea de acolo bălăbănindu-se
pe străzi şi îmbătîndu-se prin cîrciumi. Gîndul meu grăbit
urmărea prin oraş, îşi închipuia strada pe care se va plimbs
el şi vedea deosebirea dintre luminile şi viaţa străzii şi mlaş-T,
tinile pustii, deasupra cărora se ridicau aburii în care se prefă-*:1
cuse trupul meu.
Nu numai că parcurgeam ani şi ani pînă cînd scotea
zece vorbe, dar spusele lui trezeau în mintea mea tablouri, nu
cuvinte. în starea de exaltare în care se afla creierul meu, nu
mă puteam gîndi la vreun loc fără să-1 văd, nu mă puteam
gîndi la ©ameni fără să-i văd. E cu neputinţă să exagerez pu-|
terea acestor imagini şi, totuşi, tot timpul mă uitam atît
încordat la el ■— căci cine nu s-ar uita cu încordare la un tigru
ghemuit, gata să sară ! — îneît pînă şi cele mai uşoare mişcări
ale degetelor lui mi se fixau în minte.
După ce bău a doua înghiţitură, se sculă de pe banca pe
care şedea şi împinse masa la o parte. Apoi ridică lumina şi,
umbrind-o cu mîna lui de ucigaş, ca să arunce toată lumir
asupra chipului meu, se înfipse în faţa mea, privindu-mă
desfătîndu-se de cele ce vedea.
— Pui de lup, să-ţi mai spun ceva. Bâtqnul Orliek e aceljj
de care te-aî poticnit pe scări în seara aceea.
Văzui scara cu lămpile stinse. Văzui umbra balustradei
masive, pe care lanterna păzitorului de noapte o arunca
pereţi. Văzui casa pe care n-aveam s^o mai văd niciodată...
uşă întredeschisă... una închisă... de jur-împrejur, mobila.
— Şi de ce crezi c~ai dat de bătrînul Orliek acolo,
scări ? Să-ţi mai spun ceva, pui de lup ! Maţi gonit voi,
şi cu ea, din ţinut, ca să nu mă mai bucur de un trai bun, ds
eil mi-am găsit alţi tovarăşi şi alţi stăpîni. Unii din ei îmi seri
scrisori cînd am nevoie. Te supără ceva ? Da, îmi scriu ser
sori, pui de lup ! Scriu în cincizeci de feluri ; nu-s ca tir
care scrii doar într-un singur fel. Mi-am băgat în cap şi m-s
hotărît să-ţi fac de seamă încă de cînd ai fost aici, la înmc
inîntarea soră-ti. Nu ştiam cum să te înhaţ mai bine şi I
urmărit, ca să aflu care ţi-s obiceiurile. Fiindcă bătrînul Ori
şi-a spus: „într-un fel sau altul, pun eu mîna pe-el!", ( n u l
colo, eu te caut pe tine şi dau de unehiu-tău, Provis, .
Mill Pond Bank, şi Chinks's Basin. şi atelierul de fi din
Old Green Copper, pe toate le vedeam, atît de limpedi

'408
L it ! Pe Provis, în odaia de
acum nu
ml care
ai avea nici un rost, pe drăgălaş de Clara, pe bătrîn;
nă ca o mamă, pe bătrânul BiU Barley, întins pe spate...
toţi toate goneau în faţa mea, ca şi cum ar fi fost
tîrîte spre mare de vîrtejul vieţii mele.
— Tu şi cu unchi-tău ! Ce, doar ne cunoaştem de la
Gar-
gery, din vremea cind erai pui de lup mic... de-aş fi putut
să-ţi
strivesc gîtul între degetul cel mare şi cel arătător şi
să te
zvîrl mort (nu m-am gîndit eu la asta cînd te vedeam
plim-
bîndu-te duminicile printre copaci), şi pe atunci n-aveai
unchi...
Nu, nici gînd ! Dar cînd bătrînul Orlick a auzit că
unchi-tău
Provis e omul care a purtat cătuşa pe care a cules-o
bâtrînul
Orlick —- cătuşa care a fost desfăcută cu pila în băltoacele
astea,
acum nu ştiu cîţi ani, şi pe care a ţinut-o bine pînă
-când a
Joborît-o pe soră-ta cu ea-, ca pe un taur. aşa cum vrea
să te
.Joboare şi pe tine, aşa-i ? —-cînd a auzit astea...
Ca să-şi bată şi mai sălbatic joc de mine, apropie
lumî-narea atît de tare de chipul meu. încîj îmai întorsei
capul, ca să-mi feresc faţa de flăcări.
— Aha, strigă el rîzînd, după ce repetă gestul,
copilul cel
pirjolit se teme de foc ! Ştie bătrînul Orlick c~ai fost
pârjolit, -
ştie bătrînul Orlick că vrei s-o ştergi cu unchi-tău
Provis. a
găsit bătrînul Orlick ac de cojocul tău, ştia el c-ai să vii
astă-
■ă ! Acum să-ţi mai spun o vorbă, pui de lup ce eşti !
te.de a încheia cu tine. Ştii că are cine să găsească ac
do
. ojocul lui unchi-tău Provis, aşa cum ţi r am găsit şi
eu ţie.
->.i se păzească de el, după ce-o rămîne fără nepot.. Să
se pă-
i .iscă atunci cînd nimeni n-o să dea nici măcar de-o
zdreanţă
ilin vor să-1 lase pe Mag-
hainel ■A it eh—vezi că ştiu cum îl cheamă ? — cu zile în
e lui aceeaşi ţară
nepot > ii ei şi care nu l-au scăpat din ochi cînd trăia în altă
u- ţară,
său,.. < a nu cumva să fugă de acolo pe neştiute şi să le pună
nici viaţa
măcar ui primejdie. Poate că ăştia or fi oameni care scriu în
de un cincizeci
os din «li feluri, nuca amărîtul de tino i
trupul într-un
lui. lingur fel. Păzeşte-te, _Magwii! I de
' LI se spîn-
păzea (oare J
scă de Şi, din nou, apropie luminarea, afumîndu-mi faţa şi
cei păru! i ■ rbindu-mă cu lumina flăcării ; apoi se întoarse
care cu spatele "inie la mine şi puse luminarea pe masă
nu Pînă să se în-i el din nou cu faţa spre mine, apucasem
pot să spun o r in gînd şi să mă aflu, timp de eîteva clipe,
şi.nu în tovărăşia a Iui Bidclv'şi a Iui Herbert.

4 iH »
 Intre masă şi zidul din faţă se întindea un spaţiu gol de
cîteva picioare. în spaţiul acesta se bălăbănea Orlick. Parcă îi
creştea puterea în timp ce-şi bălăbănea într-o parte şi într-alta
mîinile lălîi şi grele şi se încrunta sălbatis la mine. Nu mai
aveam nici o fărîmă de nădejde. Oricît eram de înnebunit şi
oricît de minunate erau tablourile care mi se perindau cu
repeziciune prin minte în I O G de gînduri, tot îmi dădeam lim-
pede seama că niciodată nu mi-ar fi spus cele ce-mi spusese
dacă n-ar fi fost hotărît să mă facă să pier după cîteva clipe,
fără ca ni m eni s ă-m i ş ti e de urm ă.
Deodată, Orlick se opri, scoase dopul din sticlă şi-1 azvîrli<
îl auzi i căzî nd ca o bucată de plum b, deşi era at ît de uş or.
înghiţi încet restul băuturii, aplecînd încet-încet sticla ; acum
nu s e'mai uit a i a mine. Ultim el e pi cături şi le turnă în palm ă
şi le linse cu limba. Apoi, cu o izbucnire neaşteptată de furie,
aruncă sticla, înjurînd cumplit, şi se aplecă ; atunci văzui în
mi na lui un ci ocan de s part piatră, cu un mîner lung şi greu.
Hotărîrea pe care o luasem nu mă părăsi, căci, fără si
r os t e s c ni ci u n cu vî nt c ar e s ă c ea r ă î nd ur ar e, î nc ep ui s ă ţ i p
cît mă ţineau puterile şi să mă zbat cu toată tăria. Nu puteam
să mişc decît capul şi picioarele, dar m-am zbătut cu J toată p
terea, care mocnea, neştiută, în mine. în clipa aceea am au:
strigăte care- mi răspundeau, am văzut feţe omeneşti şi o lio
ri re de lum i nă i zbucni pe uş ă ! Am auzi t zgom ot de gl as u
şi de luptă şi l-am văzut pe Orlick ieşind dintr-o învălmăşe
de oam eni, ca o ţîş nit urâ de apă, răst urnî nd masa di ntr-o s,
rit ură ş i pieri nd în noapt e !
După cîteva clipe de neştire, m-am trezit dezlegat şi culca
pe podea tot în locul acela, cu capul pe genunchii cuiva. Cîn
mi-am venit în fire, ochii, mei priveau ţintă spre scara de lîn
perete — pînă atunci ochii mei deschişi priviseră scara fără
mintea m ea să ia cunoş ti nţ ă de ea — şi aşa, în cl ipa în c îmi
venii în fire, înţelesei că mă aflu chiar în locul unde c zusem
în neştire.
La început eram prea nepăsător ca să mă uit în jurul m şi
să văd pe genunchii cui îmi sprijineam capul ; mă uitam
scară, cînd, deodată, o faţă omenească răsări între scară
mine. Faţa ucenicului lui Trabb !
— C re d că ş i - a ve ni t î n f i r e ! s p us e uc en i c ul l ui T ra bb
cu glas cum pătat. Dar ia t e ui tă ce galben e !
La aceste cuvinte, faţa omului care-mi ţinea capul pe
m unchi se aplecă deasupra m ea şi văzui că era... i —
Herbert! Doamne-Dumnezeule l

r
410
 încetişor, spuse Herbert. Binişor, Handel. Nu te aprinde
rău.
Şi vechiul meu prieten Startop ! strigai eu, căci şi el
pleca deasupra mea.
Aminteşte-ţi de treaba în care trebuia să ne dea aju-
spuse Herbert, şi stai liniştit.
Aceste vorbe mă făcură să sar în sus ; dar căzui numai-t
înapoi din pricina durerii din braţ.
— Nu-i prea tîrziu, Herbert, nu-i aşa ? Ce noapte e asta ?
3 cît timp sînt eu aici ? căci mă cuprinsese o presimţire
ernică şi ciudată că zăcusem acolo timp îndelungat — o zi^
noapte, două zile şi două nopţi — poate şi mai mult.
Nu-i prea tîrziu. E încă luni seara.
Slavă Domnului !
— Şi ai toată ziua de mîine, marţi, ca să te odihneşti,
ie Herbert. Dar văd că gemi, fără să vrei, dragă Handel.
Unde te-ai lovit ? Poţi să stai în picioare ?
— Da, da, spusei eu, pot să şi umblu. Doar zvîcniturile
din braţ mă supără.
Mi-au dezgolit braţul şi m-au ajutat cum au putut. Era foarte
umflat şi roşu şi nu puteam suporta să mă atingă cineva. Dar ei
şi-au rupt batistele, ca să facă din ele bandaje proaspete, ii mi-
au aşezat cu grjă braţul în eşarfă, rămînînd ca în* să facem
rost de un medicament, care să scoată căldura -mi potolească
durerile. După cîteva timp am închis uşa 1 case întunecoase
şi goale şi am pornit înapoi, trecînd 4Wţ ia carieră. Ucenicul
lui Trabb — care era acum un tînăr Iuca înalt pentru vîrsta lui
— mergea în frunte cu 0 lanternă s lumina pe care o văzusem eu
intrînd pe uşă. Luna făcuse cale de două ore de cînd o văzusem
ultima oară şi, deşi mai ploua încă, noaptea era mai luminoasă,
Cînd trecurăm pe la varniţă, uburii albi se îndepărtau de noi şi,
aşa cum înainte rostisem In gînd o rugăciune prin care ceream
îndurare, îngînam acum 0 rugăciune de mulţumire.
Rugîndu-1 pe Herbert să-mi povestească cum izbutise să-mi în
ajutor — ceea ce el refuză ritos la început şi apoi îmi K/itisfăcu
dorinţa cu condiţia să stau liniştit — aflai că, în grabă, iefipasem
într-una din camerele noastre scrisoarea, pe care o QANnsem
deschisă, iar Herbert, întorcîndu-se acasă şi aducîndu-1 |ir Startop,
o găsise, foarte curînd după plecarea mea. Tonul ^psorii îl
nelinişti, mai ales din pricina contrazicerii dintre Htfoarea
aceasta şi aceea pe care i-o mîzgălisem eu în grabă.

411
Şi cum, după un sfert de oră de gîndire, neliniştea lui crescu
în loc să scadă, porni împreună cu Startop, care se oferi să-1
însoţească spre oficiul de diligente, pentru a afla ora cînd pleacă
următoarea diligentă, Aflînd eă eeâ de după-amiază plecase şi
fiindcă neliniştea lui se prefăcea în teamă pe măsură ce i se
iveau noi piedici, Herbert se hotărî să ia 0 brişcă. Aşadar, el
şi Startop coborîră la „Mistreţul albastru", erezînd că mă vor
găsi acolo sau că vor afla veşti despre mine ; dar fiindcă nu se
întîmplă nici una, nici alta, porniră spre domnişoara Havis-
ham, unde îmi pierdură urma. Atunci se întoarseră la nas
(fără îndoială că toate acestea se petreceau în timp ee eu au*
zeam versiunea poveştii mele, care circula prin partea locului|
ca să îmbuce ceva şi ca să ia pe cineva eare să-i călăuzească"
prin-.ţara mlaştinilor. Printre cei care căscau gura la poart
„Mistreţului albastru" se întîmplă să fie şi ucenicul lui 3?rabl
— credincios vehicului său obicei de a se afla peste tot und| n-
avea ce căuta—care mă văzuse pornind de la casa domnjs şoarei
Havisham spre hanul unde luasem masa. Astfel, ucer cui lui
Trabb le fu călăuză şi porniră împreună eu el spr casa
stăvilarului ; apucară însă pe drumul care trecea pi oraş.
drum de care eu mă ferisem. între timp, Herbert îşi spi că, la
urma urmelor, s-ar fi putut să fiu chemat cu "gkid cer, în
interesul siguranţei lui Provis, şi gîndindu-se că, în c| / zul
acesta, ar fi neplăcut să fiu întrerupt, îşi lăsă călăuza şi Startop la
marginea carierei şi porni mai departe singur ; îr conjură de
vreo două sau trei ori casa pe furiş, ca să se co vingă că
înăuntru era linişte. Şi fiindcă nu putea auzi de sunetele
nelămurite ale unui glas gros şi aspru (acestea se p treceau în timp
ce mintea mea era în plină activitate), înce: chiar să se îndoiască
că mă aflam acolo, cînd, deodată, ai ţipătul meu puternic, îmi
răspunse şi năvăli în odaie, numaidecît de ceilalţi doi.
Cînd i-am povestit lui Herbert cele ce se petrecus casa
stăvilarului, părerea lui a fost ca să ne ducem numaidec la un
magistrat din ora^, aşa tîrziu cuîn era, şi să facem r^ de un
mandat de arestare. Dar eu mă gîndisem dinainte cm astfel
de măsuri ne-ar fi putut opri în oraş sau ne-ar fi pu$H sili să
ne întoarcem acolo a doua zi, ceea ce ar fi fost ^H pentru
Provis. Cum însă această piedică nu putea fi nesoc< ne lăsarăm
păgubaşi de gîndul de a-1 urmări pe Orlick chi atunci. In clipa
aceea şi în împrejurările în care ne aflam se păru că cel mai
prevăzător lucru este să nu dăm prea mul1 însemnătate
întâmplărilor petrecute, de faţă fiind şi ui

412
Iui Trabb, eare sînt sigur că s-ar fi simţit nespus de dezamăgit
dacă ar fi ştiut că mă ajutase să scap din .cuptorul varniţei.
Nu că ucenicul lui Trabb ar fi fost atît de hain din fire. dar
avea prea multă vioiciune necheltuită şi dorea să se distreze
pe socoteala oricui, ori de cîte ori viaţa îi scotea în cale schim-
bări _ şi emoţii. La despărţire i~am dat două livre (ceea ee părea
că se potrivea cu dorinţa lui) şi i-am spus că regret părerea
proastă pe care mi-o făcusem despre el (ceea ce nu-1 mişcă ))■■

iua de miercuri era atît de aproape, încît ne hotârîrăm Tnim

toţi trei la Londra chiar în noaptea aceea, eu brişcă, ît mai mult
cu cît doream să fim departe înainte ca lumea din ţinut să
înceapă a vorbi despre aventura din noaptea aceea. Herbert
cumpără o sticlă mare plină cu un medicament împotriva
arsurilor, şi numai cu ajutorul acestui 'balsam, pe care mi-1
turna mereu pe braţ, am fost în stare să îndur durerile în
timpul călătoriei. Mijise de ziuă cînd ajunserăm la Temple, iar
eu m-am culcat numaidecît şi nu m-am ridicat din pat toată
ziua.
Groaza de a cădea bolnav şi de a nu fi în stare să fao nimic
a doua zi'mă chinuia atît de cumplit,.încît mă mir că nu m-a
făcut cu totul neputincios. Şi fără îndoială că, de n-ar ■ acea
încordare supraomenească prin care aveam să treo a doua zi,
lucrul acesta s-ar fi întâmplat într-adevăr, mai ales după
zdruncinul şi sfîrşeala din ultima vreme. Mă aştepta o zi e o
w dorisem cu~ nespusă înfrigurare, o zi -plină de urmări rezultate
de nepătruns, deşi era atît de apropiată, ici o măsură de
prevedere n-ar fi putut să fie mai fi-decît faptul că în ziua
aceea am întrerupt orice conîu-cu el ; totuşi, şi această măsură
îmi sporea neliniştea, eam la frecare zgomot de paşi, la
fiecare" sunet, crezînd se descoperit şi prins şi că acum venea
un sol ca să-mi nducă vestea. Ajunsesem să mă conving că ştiu
că fusese prins, ci mintea mi-era frămîntată de ceva maf sigur
decît teama sau iţirea, că lucrul se întâmplase şi că eu aveam
cunoştinţe despre el. Pe măsură ce ziua se scurgea fără să
primeso nici o ştire proastă, pe măsură ce se lăsa întunericul,
groaza ipăsătoare că boala mâ va împiedica să fac ceea ce aveam
t a doua zi puse cu totul stăpânire pe mine. Braţul ars •"icnea,
capul înfierbîntat îmi zvîcnea la fel şi mi se părea tea mi se
întunecă. începui să număr pînă la cifre foarte şi să repet
pasaje în proză şi în cersuri pe care le ştiam

413
pe dinafară, ca să mă conving că nu este aşa. Uneori mi sa
întîmpla să aţipesc pentru cîteva clipe şi să uit unde ajunsesem
cu recitatul din cauza minţii mele obosite ; atunci îmi spu -
neam tresărind : „Acum, acum încep să aiurez !".
M-au ţinut culcat toată ziua ; mi-au schimbat mereu pan -
samentele şi mi-au dat băuturi răcoritoare. De cîte ori ador -
meam, mă sculam cu senzaţia, pe care o avusesem şi în casa
stăvilarului, că se scursese mult timp şi că momentul potrivit
pentru a-1 salva trecuse. Pe la miezul nopţii m-am sculat din
pat şi m-am dus la Herbert, pătruns de siguranţa că dormisem
timp de douăzeci şi patru de ore şi că ziua de miercuri trecuse.
Aceasta fu ultima sforţare pricinuită de neliniştea mea, căc
după aceea am adormit adînc.
Zorii zilei de miercuri se revărsau cînd n-am uitat afara
pe fereastră. Luminile scînteietaare de pe poduri păliseră, ic
la orizont soarele semăna cu un lac de foc. Deasupra fluviuk
care tot mai era întunecat şi tainic, se arcuiau podurile, de
cenuşiu-mohorît, iar pe alocuri, în vîrful lor, vîlvătaia de
cer arunca pete de lumină. în timp ce mă uitam la acoperişt
rile înghesuite, la turnurile şi la clopotniţele bisericilor, car
se înălţau în aerul neobişnuit de limpede, soarele răsări
mînă păru a da la o parte vălul care acoperea fluviul ; milioE
de scîntei izbucniră din ape. Parcă şi din faţa ochilor mei
dăduseră la o parte un văl. căci mă simţeam puternic şi sănătc
Herbert dormea în patul lui, iar camaradul nostru
culcat pe canapea. Nu mă puteam îmbrăca fără să mă aji
cineva ; în schimb, aţîţai facul, care mai ardea încă, şi pregăt
cafeaua pentru prietenii mei. Aceştia se treziră la timp. otlir
n^ţi şi veseli ; lăsarăm aerul aspru al dimineţii să intre
casă şi privirăm spre apele care creşteau.
— Cînd apele se retrag, la ora nouă, spre Herbert ves
să ne aştepţi şi să fii pregătit, tu, cel de-acolo, de pe Mill Pe
Bank !

CAPITOLUL 54

Era una din dimineţele acelea de martie eînd soarele st

luceşte cald şi bate un vînt rece, cînd sub razele soarelui
vară, iar la umbră — iarnă. Eram îmbrăcaţi în haine marini
reşti, şi eu îmi luasem şi un geamantan. Din toată averea

'414
lumească nu-mi luasem decît puţinele lucruri trebuincioase
care încăpeau într-un geamantan. Unde aveam să mă duc, ce
trebuia să fac, cînd mă voi întoarce... erau întrebări la care nu
puteam răspunde^; şi nici nu-mi frămîntam mintea cu ase-
menea întrebări, căci nu mă mai gîndeam decît la scăparea lui
Provis. Doar pentru o clipă m-am oprit la uşă şi m-am uitat în
urmă, întrebîndu-mă în ce împrejurări cu totul altele voi reve-
dea casa şi dacă-mi era dat să o mai revăd vreodată.
Ara pornit agale pe scările din Temple şi ne-am oprit ne-
păsători, ca şi cum nu ne-am fi hotărît încă dacă să ne plim-
băm sau nu cu barca. De bună seamă, avusesem grijă ca barca
să fie gata şi totul pregătit. După ce ne prefăcurăm cîteva clipe
că şovăim, neavînd drept martori decît puţineJe făpturi amfibii
care locuiau pe scările din Temple, ne suirăm în barcă şi por-
nirăm ; Herbert era la proră, eu cîrmeam. Apele crescură;
era ora opt şi jumătate.
Planul nostru era următorul : la orele 9 apele începeau să
descrească, şi pînă la orele 3 se îndreptau în direcţia în care
ne îndreptam şi noi; apoi aveau să crească din nou, dar ho-
tărîrăm să înaintăm chiar şi ştunci şi să vîslim împotriva cu-
rentului pînă se va lăsa întunericul. Pe la ora aceea aveam
Bă ne aflăm în dreptul acelor maluri joase dincolo de Grave-
send, între Kent şi Essex, unde fluviul e larg şi pustiu, unde
locuitorii de pe mal sînt rari şi unde se află împrăştiate cîteva
cîrciumi pustii, dintre care am putea alege una ca loc de
odihnă. Acolo aveam de gînd să înnoptăm. Vasul spre Ham-
burg şi cel spre Rotterdam trebuiau să părăsească Londra joi
dimineaţa, pe la 9. Trebuia să ştim la ce oră vor trece pe acolo
şi să-i facem semn primului din ele să oprească ; aşa încît
dacă, prin cine ştie ce întîmplare, nu vom fi primiţi pe bordul
primului vas, să ne mai putem încerca o dată norocul. Cunoş-
team semnele distinctive ale fiecăruia dintre cele două vase.
Uşurarea de a mă vedea, în sfîrşit, pe cale de a-mi înde-
j i l i n i planul era atît de mare, încît cu greu îmi aminteam de
starea în care mă aflasem cu cîteva ore înainte. Aerul răcoros,
lumina soarelui, unduirea apelor, fluviul cu mişcarea lui, dru
mul care mergea de-a lungul fluviului şi care părea să ne în
ţeleagă, să ne mulţumească, să ne îmbărbăteze, toate acestea
mă umpleau de nădejde. Mă simţeam jignit de faptul că eram
■Ut de puţin folositor în barcă ; în schimb, cred că există
puţini vîslaşi mai buni ca prietenii meu, căci vîsleau amîndoi
eu mişcări regulate, care aveau să ţină toată ziua. j

415
 In vremea aceea, circulaţia vaselor pe Tamisa ej mai
mică decît acum, şi bărcile — mult mai numeroase. Cred că
pe atunci se vedeau tot atîtea şlepuri, corăbii de cărbuni cu
pînze şi vase comerciale de coastă ca şi acum ; în schimb, vase
cu aburi, mari sau mici, nu se vedeau nici a zecea sau a
douăzecea parte din cîte se văd astăzi. Deoarece era foarte
devreme în dimineaţa aceea, se vedeau multe bărci cu visle
care se plimbau încoace şi încolo şi nenumărate şlepuri ca
coborau fluviul duse de flux. în timpul acela circulaţia 1 cijor
deschise între poduri era un lucru mult mai obişnuit şt mai
puţin anevoios decît astăzi ; şi noi înaintam vioi prin re bărci
şi luntre.
în curînd trecurăm de Podul Vechii Londre şi de piaţa
Billingsgate, trecurăm de bărcile cu stridii şi de olandezii pe
chei, lăsarăm în urmă White Tower şi Poarta Trădătoriîo şi
ajunserăm printre şirurile de vapoare ancorate. Aici se afla'
vasele Leith, Aberden şi Glasgoio, care încărcau şi descărca
mărfuri, şi, trecînd priiT dreptul lor, ni se păru că vedem nişt
uriaşi care se înalţă din apă; mai încolo se înşiruiau v; ; de
cărbuni cu zecile ; aveau schele pe punte, ca să ţină in
cumpănă cărbunele ce se ridica în sus şi era aruncat cu zor de
lanţuri în şlepurile aflate alături ; mai încolo văzurăm va-
porul care trebuia să plece a doua zi spre Rotterdam ;
legat cu funii, şi noi ne uitarăm cu luare-aminte la el ; mal
departe se afla vaporul de Hamburg, sub ale cărui catargej
trecurăm, îndreptîndu-ne spre celălalt mal. Acum, eu, care
stăteam la cîrmă, vedeam Mill Pond Bank şi scările din Mill
Pond Bank, în timp ce inima îmi bătea mai tare ca înainte.
E acolo ? întrebă Herbert.
încă nu.
Foarte bine ! Nici nu trebuie să coboa
pe zări. Vezi semnalul ?
~ De aici nu văd bine ; dar cred că-1 văd. Acum îl I
şi pe el ! Vîsliţi amîndoi. Uşurel, Herbert. Vîslele !
Atinserăm uşor scările pentru o clipă ; el se sui şi j^H
pornirăm din nou. Purta o manta de marinar, ţinea un sac o
pînză în mînă şi era pe placul meu, căci arăta întocmai ca un
cîrmaci de fluviu.
— Măi băiete, spuse el, punîndu-şi mînâ pe umărul mc
>:îndu-se, eşti un băiat de inimă, te-ai purtat frumos ! l\
ţumesc, mulţumese.
Şi iarăşi trecurăm printre rînduri de vase ancorau,
ind printre şiruri şi ieşind dintre ele, ferindu-ne lan|

416
ruginite, atingxnd funii de cinepă şi geamanduri, scufundînd
pentru cîte va clipe coşuri sparte care pluteau, împrăştiind sur-
cele plutitoare şi aşchii, despicînd spuma neagră de cărbuni,
intrînd printre şiruri de vase şi ieşind din nou dintre ele, tre-
cînd pe lîngă embleme zugrăvite pe corăbii, care reprezentau
pe John din Sunderîand ţinînd discursuri vîntului (cum faa
.itîţia Johni), şi pe Betsy din Yarmouth, cea voinică şi cu ochii
holbaţi; în timp ce noi ne strecuram printre şirurile de co-
răbii, la şantierele navale răsunau ciocane, ferăstraiele tăiau
cheresteau, maşinării zăngăneau, lucrînd la cine ştie ce tna-?
ini necunoscute nouă, pompele îşi vedeau de treabă în vasele
găurite, scripeţii seîrţîiau, vapoarele se îndreptau spre mare,
nişte stranii oameni ai apelor urlau. înjurind peste bastioane
către hamalii care le răspundeau; şi iar şiruri de vase, pînă
cînd, în cele din urmă, le lăsarăm pe toate în urmă şi ieşirăm
în apele netezi ale fluviului, acolo unde marinarii nu mai tre-
buie să se ostenească pentru a curăţa apa, căci ea nu mai
este murdară, şi unde pînzele împodobite cu ghirlande undu-
iesc libere în bătaia vîntului.
Incepînd de la scările unde se suise el, mă uitasem tot
drumul cu încordare în jurul meu, ca să descopăr dacă nu
cumva stîrneam vreo bănuială. Nu văzusem nimic. Fără în-
doială că nu fusesem şi nici acum nu eram urmăriţi de nici o
barcă. Dacă ne-ar fi aşteptat vreuna în drum, aş fi cîrmit spre
şi aş fi silit-a să pornească mai departe sau să se trădeze. ne
vedeam de drum, nestingheriţi de nimeni. El purta mantaua lui
de marinar şi, după cum am mai spus, ea că face parte firească
din peisaj E ciudat (poate că viaţa orocită pe care o dusese
explică totul), dar el era cel mai îngrijorat dintre noi toţi. Nu
era nepăsător, căci îmi spuse i nădăjduia să scape cu viaţă,
pentru ca să apuce să-1 vadă pe domnişorul lui unul din cei
mai de frunte oameni dîn ţara spre i.ire ne îndreptam. După
cîte înţelegeam eu. nu-1 ispitea nici uvia, nici resemnarea ;
dar nici nu-î trecea prin minte iinejdiâ ar fi putut să-l pască
în mijlocul drumului Cine! itHnea primejdia, o înfrunta, dar
asta trebuia să s< le ca el să fi avut vreme să se tulbure. —
Dac-ai şti, măi băiete, îmi spuse el mie. ce . i aici, alături ide
băiatul meu. şi să-mi fumez Iul fim stat, zi de zi, între patrii
pereţi, m-ni feriri Dar nu ştii . msenmnă asta.

e — e. .14
 Cred însă că ştiu ce înseamnă bucuria libertăţii, răspund
sei eu.
A ! făcu el, clătinînd cu gravitate din cap. Dar nu ştii
cum ştiu eu. Sub lacăt şi cheie, măi băiete, ar fi trebuit să
stai
ca să ştii cum ştiu eu. Dar nu vreau să vorbesc urît.
Mi se părea un lucru greu de înţeles ca el să-şi fi primejduit
libertatea şi chiar viaţa de dragul unui gînd care-1 stăpînea.
Dar mi-am spus că poate o libertate fără primejdie era prea
străină de felul lui de viaţă ca să însemne şi pentru el ceea ce
însemna pentru alţi oameni. Pînă la urmă, nu ajunsei la nici o
concluzie, căci el îmi spuse, după ce mai trase de cîteva ori din
lulea :
Vezi, măi băiete, cînd eram dincolo, în celălalt capăt al
lumii, mă uitam mereu spre capătul ăsta ; şi urît îmi
părea
capătul celălalt, măcar că mă îmbogăţeam văzînd cu ochii.
Toată
lumea îl cunoştea pe Magwitch, şi Magwitch putea să vină şi
să
plece şi nimeni nu-şi bătea capul cu el. Aici, vezi tu, măi
băiete,
nu merge aşa uşor, cel puţin n-ar merge dac-ar şti ei unde
mă
aflu.
Dacă totul merge bine, spusei eu, peste cîteva ore ai să
fii liber şi în siguranţă.
Bine, făcu el, trăind aer în piept, nădăjduiesc şi eu.
Şi crezi ?
El îşi înfundă mîna în apă, peste marginea bărcii, şi spuse, j
zîmbind cu aerul acela potolit pe care-1 cunoşteam :
— Da, parcă-mi vine şi mie a crede, măi băiete. Dar cred
că n-o să ne vină la îndemînă cînd om fi mai liniştiţi şi mai
fără griji ca acum. Dar... ce bine şi ce domol curge apa... poate,
îmi dă prin gînd, ştii, mă uiatm la fumul care ieşea din luleaua
mea şi mă gîndeam că nu putem şti ce o să se întîmple peste
cîteva ore, cum nu putem să ştim ce e în fundul fluviului în
care am pus eu mîna. Şi nici nu putem să oprim ce o să vină, ■
cum nu pot eu să opresc curentul apei. Vezi, îmi trece printre
degete şi s-a dus ! spuse el, arătîndu-ne mîna udă.
După faţa dumitale, aş spune că ţi-ai cam pierdut cu--;
rajul, spusei eu.
Nici gînd, mâi băiete ! Apa curge aşa, liniştită, şi clo
cotul acela de la capătul bărcii parc-ar fi un cîntec de
duminică.
Ei, pe urmă. cine ştie, poate îmbătrînesc şi eu niţel.
îşi băgă din nou luleaua în gură cu o privire netulburată
şi rămase liniştit şi mulţumit, de parcă Anglia s-ar fi aflat în
urma noastră. Totuşi, se supunea oricărui sfat, de parc-ar fi fost
cuprins de groază ; căci, atunci cînd traserăm barca la tarm.

418
ca să aducem cîteva sticle de bere, şi el era gata să coboare,
eu spusei că ar fi mai cuminte să rămînă pe loc, şi el îmi
spuse : .Crezi, măi băiete ?" şi se aşeză la loc fără
împotrivire.
Era răcoare pe fluviu, dar ziua era frumoasă şi strălucirea
arelui ne înveselea. Curentul era puternic; eu mă
osteneam să mă folosesc cît mai bine de el şi, fiindcă
Herbert şi Startop vîsleau regulat, înaintarăm binişor.
încetul cu încetul, pe măsură ce apele scădeau, pădurile şi
dealurile de pe mal rămaseră în urmă, şi acum ne croiam
drum printre malurile acoperite de mîl din ce în ce mai
joase ; dar fluxul nu ne părăsise încă nici cînd trecurăm
de Gravesend. Deoarece Provis era înfăşurat într-o
manta, am cîrmit, cu bună-ştire, la o depărtare de o
lungime de barca vămii plutitoare, şi apoi în larg, ca să prind
curentul, de-a lungul a două vapoare de călători şi pe sub
prora unui vas mare. de pe puntea căruia ne priveau nişte
soldaţi*. Dar curînd curentul începu să slăbească ;
vapoarele se legănau, ixate de ancora, şi se întoarseră
toate, folosindu-se de noul ent, ca să urce fluviul înspre
Pool, îngrămădindu-se în jurul tru ca o adevărată flotă ;
iar noi ne adăposteam pe lîngă m, unde eram apăraţi de
puterea curentului, şi ne feream grijă de locurile prea
joase şi de malul rriîlos.
Vîslaşii noştri erau plini de putere, căci, din cînd în cînd,
aseră barca să plutească timp de un minut sau două, în voia
rentului, aşa încît acum nu mai aveau nevoie decît de un
rt de oră de odihnă. Traserăm barca la ţărm printre nişte
tre alunecoase şi începurăm să mîncăm şi să bem, uitîndu-ne
timpul în jurul nostru. Ţinutul semăna eu ţara mlaştinilor,
i era neted, monoton şi întunecat la orizont; iar fluviul
şerpuia, şi baliza plutitoare se mişca, în timp ce tot
restul părea înlemnit şi tăcut. Căci acum ultimul dintre
vase dispăruse dincolo de cotitura cea joasă pe care o
lăsasem în urmă, ultimul şlep — verde, cu pînze cafenii —
îl urmase, încărcat cu paie, iar cîteva luntre de descărcat,
ce păreau plăsmuirile., stîngace ale unui copil care ar fi vrut
să construiască o barcă, stăteau înfundate în nămol Un far
mic şi pătrat, ridicat pe nişte pari, stătea schilod în noroi,
proptit în picioroange şi spri-ijinindu-se în cîrje, şi tot din
noroi se înălţau nişte ţăruşi murdari ; nişte pietre cleioase şi
cîţiva stîlpi indicatori, iar un debarcader vechi şi o clădire
dărăpănată, fără acoperiş, se scufundau în mîl ; în jurul
nostru totul părea încremenit şi înfundat în nămol.
Pornirăm din nou, descureîndu-ne cum putem mai
bine. treaba era" mai grea, dar Herbert şi Startop nu
se dădură
419
bătuţi şi vîsliră, vîsliră fără întrerupere pînă la apusul soa-
relui! Intre timp, fluviul ne mai săltase puţin, aşa încît acum
puteam să vedem ce se petrece dincolo de mal. Vedeam soa-
rele roşu, înconjurat de e ceaţă purpurie, care atingea malul
jos şi se cufunda cu iuţeală în întuneric ; vedeam mlaştinile
netede şi pustii ; şi departe, departe, vedeam dealurile, de car
ne despărţea o întindere fără viaţă, însufleţită doar, din cînc
în cînd, de zborul trist al vreunui pescăruş.
Deoarece noaptea avea să coboare curînd şi fiindcă luna,
care nu mai era plină, avea să răsară tîrziu, ţinurăm un mic
sfat; sfatul fu scurt, fiindcă era limpede că trebuia să ne
oprim la prima circiumă singuratică care ne va ieşi în cale.
Aşa că ei doi au luat din nou vîslele în mînă, în timp ce eu mă
uitam în zares ca să găsesc ceva care să semene a casă. Şi am
înaintat, tăcuţi, patru-sau cinci mile nesfîrşit de lungi. Era
foarte rece, şi o corabie de cărbuni trecu pe lîngă noi, lumi-
nîndu-ne cu focul dinăuntru şi împrăştiind fum, ni se păru un
adăpost minunat. Se lăsase o noapte neagră, şi pînă în zori
tot aşa avea să fie ; lumina din jur, puţină cîtă era, părea să
vină mai curînd din apele fluviului decît de la cer, căci, în
mişcarea lor, vîslele loveau stelele ce se oglindeau în apă.
Era firesc să fim cu toţii pătrunşi de gîndul că sîntem ur-
măriţi la ora aceea înfricoşătoare. In înaintarea lui, curentul
lovea cu putere malul la intervale regulate ;. şi de cîte ori
sunetul acela ne izbea urechile, era sigur că unul dintre noi
va tresări şi îşi va îndrepta ochii în partea aceea. Pe alocuri,
fluxul mîncase malul, făcînd mici golfuri, iar noi ne temeam
cu toţii de asemenea locuri şi le priveam cu ochi bănuitori şi
îngrijoraţi. Uneori, cîte unul din noi spunea în şoaptă : „Ce-aj
fost valul acela ?". Sau altul spunea : „Nu vi se pare că se*;
vede o-barcă ? Acolo...". Şi apoi ne cufundam într-o tăcere dţ
moarte,v în timp ce eu mă gîndeam nervos că vîslele făceai
prea mult zgomot.
In cele din urmă, zărirăm o locuinţă şi un acoperiş şi»
îndată după aceea, ajunserăm în dreptul unui mic chei făcut
din pietre adunate de prin apropiere. Lăsîndu-i pe ceilalţi îr
barcă, am păşit pe mal şi am văzut că luminiţa venea din
reastra unei cîrciumi. Era un loe destul de murdar şi aş spune
că aventurierii şi contrabandiştii îl cunoşteau bine ; dar
bucătărie ardea un foc bun şi_ se putea mînca ouă şi slănina
De asemenea, se mai găseau pe-acolo şi două camere cu cît
două paturi fiecare — „bune, rele, aşa cum sînt" — spuse cîr
ciumarul. în afară de cîrcium.ar, de nevastă-sa şi de o făpturi

420
bărbătească cu păr cărunt — „omul la toate" — care era atît
de murdar şi de unsuros, de parcă ar fi fost un stîlp indicator
împlîntat în apă, nu mai era nimeni în toată casa.
In tovărăşia acestui om m-am întors la barcă şi ne-am suit
cu toţii la mal, după ee am scos din barcă vîslele, cîrma, can-
gea şi tot ce se mai găsea înăuntru şi am tras-o la ţărm pentru
tot timpul nopţii. Ne-am ospătat bine lîngă focul din bucătă-
rie, şi pe urmă ne-am împărţit odăile : Herbert şi Startop tre-
buiau să se culce într-una din ele, iar eu eu fugarul nostru ~
în cealaltă. Descoperisem că aerul fusese alungat cu grijă din
amîndouă încăperile, ca şi cum ar fi fost primejdios pentru
viaţa omului, şi pe sub pături se aflau mai multe rufe murdare
şi cutii vechi decît mi-aş fi putut închipui că se pot afla într-o
singură familie. Dar, cu toate acestea, eram foarte mulţumiţi,
căci nici n-am fi putut găsi un loe mai pustiu.
In timp ce -ne dezmorţeam în faţa focului, după masă,
„omul la toate" şedea într-un eolţ. Purta o pereche de ghete
burduhănoase, pe care ni le arătase, în timp ee mîcam ouă cu
slănină, ca pe nişte relicve de preţ, scoase din picioarele unui1
marinar înecat, care fusese aruncat la mal cu cîteva zile în
urmă. „Omul la toate", cum am spus, mă întrebă dacă nu vă-
zusem o corabie mică eu patru lopeţi urcînd fluviul. I-am răs-
puns că nu, şi el îmi spuse că, pesemne, o luase în jos pe fluviu,
deşi cînd plecase de aici „pornise în sus".
Cine ştie de ce, spuse „omul la toate", s-or fi răzgîndit
şi au pornit-o în jos...
Cum ai spus, o corabie mică cu patru lopeţi ? întrebai eu.
Cu patru lopeţi, răspunse el, şi eu doi vîslaşî. :
S-au oprit aici ?
Au intrat cu un vas de patru galoni x ca să ia bere.
Tare-mi venea să pun otravă în bere, spuse „omul la
toate",
sau să le bag înăuntru vreo doctorie earesă-i răscoalească
puţin!
De ce ?
Ştiu eu de ce, spuse „omul la toate". Vorbea cu o voee
încleiată, ca şi cum ar fi avut noroi în gîtlej.
Crede, spuse cîrciumarul, un om slăbuţ şi gîndîtor, eu
ochii spălăciţi, care părea să aibă multă încredere în
„omul"
lui, crede că sînt ceea ee nu sînt.
Ştiu eu ce cred, se încăpăţînă omul.
Tu crezi că-s de la vamă, omule ? întrebă cîrciumarul.
Chiar aşa cred !
Uwlonul — unitate d« măsură p_enţ£i! echivalent cu 4,62
1.

421
 Atunci, să ştii că te înşeli.
Bine că mă înşel !
După ce dădu acest răspuns plin de înţeles, care dovedea
încrederea neţărmurită pe care o avea în părerea lui, „omul
la toate" îşi scoase una din ghetele lui burduhănoase, se uită
înăuntrul ei, scutură cîteva pietricele din gheată pe podeaua
bucătăriei şi se încălţă* la loc. Făcu aceste mişcări cu aerul
unui „om la toate" care avea dreptate, încît îşi putea îngădui
să facă orice.
Şi atunci ce crezi c-au făcut cu nasturii ? întrebă cîr-
cîumarul şovăind.
Ce-au făcut cu nasturii ? răspunse omul. I-au zvîrlit
în apă. I-au înghiţit. I-au semănat în pămînt, ca să
răsară
verze. Ce-au făcut cu nasturii !
Nu fi obraznic, omule, îl dojeni cîrciumarul cu un glas
trist şi patetic.
Un funcţionar de vamă ştie el ce să facă cu nasturii
,cînd nasturii ăştia îl împiedică de la treabă, spuse
„omul la
toate", repetînd cu un 'nemărginit dispreţ cuvîntul cu
pricina.
O corabie cu patru .vîsle şi doi vîslaşi nu-şi pierde
timpul şi
nu se plimbă cînd în sus, cînd în jos dacă nu sînt
funcţionari
de vamă înăuntru.
După aceste cuvinte, omul ieşi, plin de dispreţ, din bucă-
tărie, şi cîrciumarul, care nu mai avea în cine să se încreadă,
găsi că n-are rost să vorbească mai departe.
Acest dialog ne nelinişti pe toţi, iar pe mine mă îngrijoră
chiar foarte mult. Un vînt jalnic vuia în jurul casei, apa izbea
malul şi pe mine mă cuprinse teama că sîntem prinşi şi ame-
ninţaţi. O corabie mică cu patru vîsle. care se plimba în chip
atît de ciudat încît reuşise să atragă atenţia oamenilor, era
împrejurare neplăcută, pe care nu mi-o puteam scoate din car.
După ce l-am convins pe Provis să se ducă sus în odaie şi să
culce, am ieşit afară cu prietenii mei (Startop avusese timp s<
afle cum stau lucrurile) şi ţinurăm un nou sfat. Ne frămînt
întrebarea dacă trebuie să rămînem la circiumă pînă la tre rea
primului vapor, adică pînă la orele unu după-amiază, sa dacă
s-o pornim dis-de-dimineaţă. In cele din urmă, socotirăr că e
mai cuminte să rămînem pe los pînă aproape 0 eră îna inte de
trecerea vaporului, şi atunci să-i ieşim în cale şi să lăsăm duşi
de eurent. După ce luarăm hotărîrea aceasta, întoarserăm la
circiumă şi ne eulcarăm.
Eu m-am culcat îmbrăcat şi am dormit bine timp de
teva ceasuri. Cînd m-am trezit, vîntul începuse din nou să sufl«

322
i^B^^^i^

şi firma eîrciumii ?o corabie) pocnea şi se bălăbănea, cu un

zgomot eare mă făcea să tresar mereu, OM-am ridicat încet,
căci Provis mai dormea încă, şi m-ara uitat pe fereastră. Ve-
deam cheiul unde lăsasem barca şi, în timp ce încercam să-mi
obişnuieso ochii cu lumina lunii acoperite de nori, zării doi
oameni eare se uitau în barca noastră. Apei treeură pe sub
fereastra mea, fără să se mai uite la nimie, şi nu se îndreptară
spre debarcaderul pe care îl zăream eu şi eare era gol, ci o
luară peste mlaştini, în direeţia Hore.
Prima mea pornire fu să-1 seol pe Herbert şi să-i arăt cei
doi oameni care se depărtau. Dar înainte de a intra în odaia
lui, care era în fundul casei, perete în perete eu a mea, m-am
gîndit că el şi Startop avuseseră o zi mai grea decît mine şi
că erau obosiţi, aşa eă m-am lăsat păgubaş. M-am întors la
fereastră şi i-am văzut pe cei doi oameni înaintînd prin mlaş-
tini. Dar, în lumina aceea slabă, i-am pierdut eurînd din ve-
dere şi, fiindcă era tare frig, m-am culcat, cu gîndul să mai
chibzuiesG şi să adorm din nou.
Ne-am sculat devreme. In timp ce ne plimbam toţi patru
prin faţa cîrciumii, înainte de gustarea de dimineaţă, mi se
păru că aş face bine să le povestesc cele ce văzusem. Şi din
nou fugarul nostru se dovedi cel mai puţin îngrijorat dintre
noi toţi. Nu e cu putinţă, 'spunea el, ca oamenii să fie într-.
adevăr de la vamă şi nici să nu le treacă prin minte să ne
urmărească pe noi. încercai şi eu să-mi spun că omul are
ilreptate, că, de fapt, era foarte firesc să fie aşa cum spunea el.
Totuşi, propusei ca Provis şi cu mine să pornim pe jos către
un loc îndepărtat pe care-1 vedeam de la circiumă, şi barca
ie culeagă de acolo, sau din apropiere de locul acela, la ora
prînzului. Deoarece părerea mea fu socotită o bună măsură de I
revedere, îndată după gustarea de dimineaţă, Provis şi cu mine I
jjornirăm, fără să spunem nimic la circiumă.
în timp ce mergeam, el îşi fuma luleaua şi, din cînd în
( md, se oprea şi mă bătea pe umeri. Ai fi zis că eu eram în
primejdie, nu el, care mă liniştea pe mine. Vorbeam puţin,
l'md ne-am apropiat de locul hotărît, l-am rugat să se adă-
postească undeva, în timp ce eu voi porni în recunoaştere, căci
înspre locul' acela se îndreptaseră cei doi oameni în timpul
in.|)ţii. El încuviinţă, şi eu pornii singur mai departe. Nu se
> i \ i nici urmă de barcă în preajma locului, nici vreo barcă la
ţărm prin apropiere şi nici urme de oameni care să se fi
îmbarcat de acolo. Dar, de fapt, era în timpul fluxului şi
urmele de paşi fuseseră acoperite de apă.

423
 Provis scease capul din ascunzătoare şi, văzmd că-i faa
semn cu mina se apropie, mă ajunse şi na oprirăm acolo, aş-
teptînd barca; uneori ne trînteam pe mal, înfăşuraţi în man-
tale, alteori ne mişcăm, ca să ne mai încălzim; în cele din urmă,
văzurăm barca apropiindu-se. Ne suirăm uşor în ea şi porni-
i pe drumul pe care avea să-1 ia şi vaporul. Nu mai erau
clerit vreo zece minute pînă la 1, şi începurăm să ne uităm în
-/are, ca să vedem fumul vasului.
Dur dc-abia pe la unu şi jumătate aărirăm fumul, şi, nu
!t după aceea, văzurăm fumul unui alt vapor, în spatele
primului. Deoarece vapoarele înaintau repede, pregătirăm gea-
mantanele şi ne luarăm rămas bun de la Herbert şi Startop.
Ne strînseserăm cu căldură mîinile şi nici ochii lui Herbert,
nici ai mei nu erau uscaţi, eînd, deodată, văzui o corabie mică
cu patru vîsle ţîşnind de sub mal, ceva mai încolo de barca
noastră, şi luînd acelaşi drum cu noi.
Pîn-acum, din pricina cotiturilor pe care le făcea, fluviul,
c fumul vaporului şi barca noastră se întinsese 8 bucată
mal; acum însă vedeam vasul cum înaintează, i-am strigat
lui Herbert şi lui Startop să stea în faţa curentului, pentru ca
oamenii de pe bord şă vadă că aşteptam vaporul, şi l-am rugat
din tot sufletul pe Provis să stea liniştit şi să rămînă înfăşurat
"in manta. El răspunse voios : „Ai încredere în mine. măi bă-
iete", şi rămase neclintit, ca o statuie. între timp. corabia cu
patru vîsle, care era mînuită cu multă pricepere, tăiase fluviul
înspre noi, ne lăsase s~o ajungem din urmă şi pornise mai
departe, paralel eu barca noastră. Nu ne-o lua nicidecum , îna-
inte", şi de-abia dacă oamenii lăsau între ei şi noi destul Ic
Lru mişcarea vîslelor ; se lăsau duşi de eurent cînd ne lăsam
si noi, sau dădeau o dată. de două ori eu vîslele atunci cînd
clădeam şi noi. Unul din cei doi ©ameni din barcă era la cîr şi
se uita la noi foarte pătrunzători, aşa cum face orice cîrrr <n
împrejurări asemănătoare ; celălalt era îneotoşmănit şi a tea
ghemuit, ea şi Provis ; părea că-i şopteşte instrucţiuni
ciului. care se uita spre noi. Dar în nici un o din bărci se
auzea vreun euvînt.
După cîteva minute, Startop desluşi care era primul va
fî, cu obrazul lipit de sbrazul meu. îmi şopti : „Hamburg",
Vasul se- apropia cu iuţeală, şi bătăile lopeţilor se auzeau ce
în ce mai tare Mi se părea că umbra vaporului era deasupra'
noastră, eînd din corabia de alături ne strigă un glas. Eu ar
răspuns.

424
 Aveţi un deportat fugit printre voi, spuse irmă.
Acela înfăşurat în manta. îl cheamă Ab< is şi Provis.
11 arestez şi-1 somez să se predea, iar pe voi vă >mez să
mă ajutaţi.
în clipa aceea, fără să dea nici « poruncă echipajuiuj său,
îrmaciul întoarse corabia spre noi. Oamenii dinăuntru
loviră ia din faţa bărcii eu vîslele, îşi înfipseră lopeţile
în apă, se ?peziră spre noi de-a curmezişul şi opriră capul
bărcii noastre tainte ca noi să ne dăm seama de cele ce se
petreceau. Toate :estea pricinuiră nelinişte pe bordul
vaporului ; se auziră gla-iri care ne strigau şi se auzi
porunca de a opri lopeţile ; apoi )eţile se opriră, iar eu
simţii eă vasul se îndreaptă fără pic-spre noi. In clipa
aceea îl văzui pe cîrmaciul celeilalte irci punîndu-şi
mîna pe umărul lui Provis, văzui cum amîn->uă bărcile
se învîrteau pe loc, duse de vîrtej, şi mai văzui toate
mîinile de pe bordul vaporului se întindeau mînioase spre
noi. Şi, tot în clipa aceea, îl văzu pe Provis sărind în sus,
sprijinindu-se de păzitorul lui şi smulgînd mantaua de pe
"gîtui omului care şedea în corabie. In aceeaşi clipă am
văzut că faţa descoperită era faţa celuilalt puşcăriaş, pe
care-1 întâlnisem ■u ani în urmă. Şi tot în clipa aceea
am văzut cum faţa lui se iJă înapoi, albă de groază, cu o
privire pe care n-am s-o uit niciodată, şi am auzit un
ţipăt puternia pe puntea vaporului, n-mat de un plescăit
zgomotos; apoi am simţit cum se seu-l-undă barca sub
mine.
Timp de o clipă mi se păru că lupt cu mii de roţi de
moară mii de fulgere de lumină ; după ce trecu clipa
aceea, cineva 1 •'.;! culcă în corabie Herbert şi Startop se
aflau amîndoi acolo ; ' i a r barca noastră pierise, şi cei doi
ocnaşi pieriseră cu ea.
Atît din pricina ţipetelor de pe puntea vaporului, cit
.şi < i i n cauza fîşîitului nebun al aburilor, cît şi pentru că
vasul mainta şi înaintam şi noi, la-început nu eram în stare
să deosebesc apa de cer şi un mal de celălalt; dar
oamenii îndrep-lară corabia cu mare iuţeală şi. după ce
loviră de cîteva ori ' ■ u putere apa din faţă, puseră
mîna pe vîsle, şi fiecare om I ii ivea tăcut şi nerăbdător
la valurile stîniite în urma corăbiei. I )i'odată, ceva
negru, care se îndrepta spre noi mergînd cu • urentul,
apăru la suprafaţa apei. Nimeni nu scoase nici o vorbă, dar
cîrmaciul ridică mîna şi cu toţii loviră cu lopeţile în apă
şi opriră corabia chiar în faţa petei negre. Pe măsură ee se
ipropia, îmi dădui seama că e Magwitch, care înota, dar
nu MI mişcări libere. îl ridicară în barcă şi-i puseră
numaidecât uituşe la mîini şi la glezne.

425
 Corabia rămase pe Io©, şi oamenii priveau mai departe apa
în tăcere- şi cu nerăbdare. Curînd se apropie vasul cu desti-
naţia Rotterdam, eare, neînţelegînd pesemene ce se întîmplase,
înainta cu iuţeală. După ee fu oprit eu strigăte, amîndouă va-
poarele porniră mai departe, iar noi săltăm şi eădeam în vîr-
tejul stîrniţ de ele. Mult timp după ce apele se liniştiră şi va-
poarele dispăruseră, oamenii tot mai priveau cu încordare, dar
fiecare ştia că nu mai este nici o nădejde.
In cele din urmă se lăsară păgubaşi şi se îndreptară spre
mal, nu departe de circiuma înde înnoptaserăm ; şi mare fu
mirarea cu eare furăm primţi de oamenii din circiumă. .
avui puţin răgaz să mă îngrijesc de Magwith — cu Provis se
sfîrşise — eare primise cîteva lovituri serioase în piept şi s •
tăietură adîncă la cap..
îmi spuse că, după cîte îşi amintea, intrase sub cai
vaporului şi că fusese lovit cînd încercase să ridice capul. despre
rana din piept (care îi îngreuia mult respiraţia), credea eă •
primise lovindu-se de coasta bărcii. Mai adăugă că n-avea de
gînd să spună ce i-ar fi putut sau ce nu i-ar fi putut face lui
Compeyson, dar că, în clipa în care pusese mîna pe mantaua
lui, ea să-1 .identifice, păcătosul acela se ridicase în picioare,
şi începuse să se clatine, aşa că se prăvăliseră amîndoi în apă;
iar barca noastră fusese răsturnată atunci eînd el (Magwitch)
se smucise ca să sară din barcă, iar omul de la cîrmă se silise
să-1 ţină pe loo. îmi mai povesti în şoaptă că amîndoi se
dăduseră la fund încleştaţi sălbatic unul de altul, că sub apă
avusese loc- o luptă cumplită şi că el izbutise să sa desprindă, să
se ridice la suprafaţă şi să plece înotînd.
N-am avut de ce să mă îndoiesc de adevărul spuselor lui.
De altfel, eîrmaciul povesti în acelaşi chip felul în care cei doi
se prăvălise din barcă.
Cînd îi cerui slujbaşului care cîrmise învoiala să schimb
hainele ude ale prizonierului, cumpărînd ceva straie vechi do
la oamenii din circiumă, acesta încuviinţă numaidecît; adăugă
doar că trebuie să ia în primire tot ce se găsea asupra prizo-
nierului. Aşa că portofelul care fusese odată în mîinile melo
trecu în mîinile slujbaşului. Tot el îmi îngădui să-1 însoţesa
pe prizonier pînă la Londra, dar refuză să acorde această voare
şi prietenilor mei.
„Omul la toate" primi instrucţiuni cu privire la locul undo
se dăduse la fund înecatul şi se apucă numaidecît să ca
trupul neînsufleţit în locurile unde era mai sigur că va fi ar cat
la mal. Mi se păru că interesul de care dădea dovadă ere

'426
 rte mult în clipa cînd auzi că înecatul puria ciorapi. Pe-
semne că avea nevoie de vreo doisprezece înecaţi ca sa se îm-
brace din cap pînă în picioare, şi poate că aceasta era pricina
pentru care diferitele lucruri pe care le purta se aflau fiecare
într-o altă fază de jerpeleală.
Ramaserăm la cârciumă pînă la schimbarea curentului,
cînd Magwitch fu dus înapoi la corabie şi suit pe bord. Herbert
şi Startop fură nevoiţi să se întoarcă la Londra pe uscat, cît
puteau mai repede. Despărţirea de ei a fost jalnică şi, cînd
rn-am aşezat lîngă Magwitch, am simţit că acela avea să fie
locul meu de acum înainte, cît timp mai era el în viaţă.
Căci acum toată sila mea faţă de el pierise, şi în fiinţa
aceasta hăituită, rănită, încătuşată, care mă ţinea de mînă, nu
vedeam decît un om care ar fi vrut să fie binefăcătorul meu
şi care se purtase cu mine atîţia ani de-a rîndul, cu dragoste,
cu recunoştinţă şi cu mărinimie. Nu vedeam în el decît pe un
om care se purtase cu mine mult mai bine decît mă purtasem
eu cu Joe.
Cu cît se întuneca mai tare, cu atît Magwitch răsufla mai
greu şi mai dureros, şi adeseori nu-şi putea stăpîni cîte un
geamăt. Am încercat să-l aşez în diferite poziţii ca să-i fie mai
uşor, sprijinindu-1 de braţul meu, acela de care mă puteam
folosi; dar mă înfiorai la gîndul că, în fundul sufletului, nu-mi
părea rău că era atît de grav rănit, fiindcă, fără îndoială, cel
mai bun lucru care-i rămînea de făcut era să moară. Nici nu
mă îndoiam că mai erau destui oameni în viaţă care puteau
.şi ar fi fost gata să-l denunţe. Şi nu trăgeam nădejde că va fi
tratat cu blîndeţe. Tocmai el, care la proces fusese înfăţişat în
lumina cea mai groaznică, el, care de atunci' fugise de cîteva
ori din închisori, fusese judecat din nou, şi apoi se întorsese
din surghiunul unde fusese trimis pentru toată viaţa şi prici-
nuise moartea omului din cauza căruia fusese arestat, tocmai
ol să fie tratat cu blîndeţe ?
Şi în timp ce ne întorceam cu faţa spre soarele care apu-
nea şi pe care, cu o zi înainte, îl lăsasem în urma noastră, In
(imp ce şuvoiul nădejdilor noastre părea că se întoarce şi el
fnapoi, i-am spus cît mă durea gîndul că se întorsese în ţară
tio dragul meu.
Măi băiete, răspunse el, sînt foarte mulţumit că mi-am
norocul. Mi-am văzut băiatul şi am văzut că poate să
gentleman şi fără mine.
Nu. Mă gîndisem la asta în timp ce şedeam în barcă, unul
altul. Nu. Alungind din mintea mea orice dorinţă, înţe-

427
legeam acum sfaturile lui Wemmick. Prevedeam că, dacă va
fi condamnat, toată averea lui va trece în patrimoniul Coroanei,
Uite, măi băiete, spuse el. Acu e mai bine ca un gen
tleman să n-aibă de-a face eu mine. Să vii să mă vezi
numai
din cînd în cînd, cînd ai să fii împreună cu Wemmick.
Cînd
or să mă osîndească, pentru ultima oară, să stai aşa, ca
să te
pot vedea. Atîta vreau.
N-am să plec- niciodată de Ungă dumneata, spusei eu,
daca îmi va fi îngăduit să nu te părăsesc. Dumnezeu mi-e
mar
tor. Am să-ţi fiu tot atît de credincios cum mi-ai fost şi
dum
neata mie !
I-am simţit mîna tremurînd în mîna mea, apoi şi^a întors
capul, aşa cum stătea întins în fundul bărcii, şi din gîtlejul lui
am auzit din nou sunetul acela, pe eare-1 cunoşteam atît de
bine, de data asta mai potolit, aşa cum era acum toată fiinţa
iuii. Mă bucuram că pomenise de toate acestea, fiindcă mi-am
amintit de nişte lucruri de care aş fi uitat cu siguranţă şi mi-aş
fi amintit de ele prea tîrziu, anume : că ei nu trebuia să afle^
niciodată cum pieriseră speranţele lui de-a îace din mine un
om bogat.'

G A P IT O L U E 55
A doua zi a fosî dus la poliţie şi ar fi fost numaidecît în-
chis pentru judecată dacă n-ar fi fost nevoie să fie adus uri
vechi ofiţer de pe galera de unde evadase el pe vremuri, ca
dovedească identitatea lui. Nu mai exista nici o îndoială ; dat
Compeyson, care ar fi trebuit să depună mărturie eu privire
la identitatea lui, era mort şi dus de ape şi, din întîmplare, ni
se afla. în timpul acela ; nici un slujbaş de la închisoarea dir
Londra care să fie în stare să depună mărturia trebuincioasă
A doua zi după sosirea la Londra, rn-am dus de-a dreptul 1D
domnul Jaggers acasă, ca să mă asigur de ajutorul lui : da
acesta nu voia să audă de nimie, spunînd că e mai bine aş
pentru prizonier. Era singura cale posibilă, căci, de îndată va
sosi martorul, procesul se va sfîrşi în cinci minute şi nici putere
din lume n-ar fi putut să oprească lucrurile din mersul lor.
l-am împărtăşit domnului ffaggers intenţia de a nu-1 îr,
ştiinţa pe Magwitch despre soarta averii lui. Domnul ffagger

'428
era arţăgos şi supărat pe mine fiindcă lăsasem averea „să-mi
scape printre degete". Zicea că ar trebui să facem o petiţie
şi să încercăm să salvăm măcar o parte. Dar nu-mi ascunse
faptul că, deşi erau multe cazuri în care nu se cerea confisca-
rea averilor, îri cazul de faţă împrejurările erau cu totul de altă
natură. Eu înţelesei foarte bine de ce. Nu eram rudă cu con-
damnatul şi nici nu exista între noi vreo legătură care să poată
fi recunoscută ; iar el nu scrisese cu mîna lui nici un act în
favoarea mea înainte de a fi fost arestat, şi acum n-avea nici
un rost s-o facă. Eu însă n-aveam nici o pretenţie, aşa încît
am hotărît, şi m-am supus de atunci încolo hotărîrii luate, ca
inima mea să nu se pîngărească niciodată cu nădejdea deşartă
de a salva ceva din această avere.
Bănuiala că denunţătorul care se înecase nădăjduise să se aleagă
cu o răsplată în urma confiscării acestei averi era întemeiată şi
se pare că Compeyson pusese mîna pe cîteva informii foarte
precise cu privire la treburile lui Magwitch. Cînd pul lui fu
descoperit la multe mile depărtare de locul morţii atît de
desfigurat încît fu recunoscut numai după cuprinsul zunarelor.
se găsiră, într-o casetă pe care omul o purta cu nişte bileţele,
al căror scris era încă destul de citeţ. p e ui din ele era
însemnat numele unei bănci din New South ales, unde se afla
depusă o sumă de bani, şi cîteva cuvinte spre nişte moşii de
mare preţ Aceste informaţii se aflau de menea şi pe o listă pe
care Magwitch i-o dădu domnului aggers în timp ce se afla în
închisoare ; pe aceeaşi listă se mai afirm şi alte posesiuni pe
care el credea că le voi moşteni eu. Do data aceasta neştiinţa îi
folosi bietului om ; nici nu se mdoia măcar că moştenirea mea
se afla în siguranţă, datorită domnului Jaegers.
După un răstim de trei zile. în care urmărirea începută de
Coroană fu întreruptă în aşteptarea martorului, acesta sosi şi
dădu ultimele lămuriri trebuincioase pentru acest caz atît de
limpede. Magwitch fu predat spre judecată în sesiunea urmă-
loare cînd trebuia să înceapă după o lună.
In această perioadă atît de întunecată a vieţii mele, Her-l>ert
se întoarse într-o seară acasă foarte abătut şi-mi spuse; —
Dragă Handel, din păcate cred că va trebui sa te părăsesc în
curînd.
Deoarece asociatul lui mă pregătise pentru această vesie
mă arătai mai puţin mirat decît s-ar fi aşteptat el,

429
 Aş pierde un prilej unio dacă aş amîna plecarea mea
la Cairo şi, din păcate, dragă Handel, trebuie să plec
acum,
cînd ai mai mult ca ericînd nevoie de mine.
Herbert, să ştii că voi avea mereu nevoie de tine, fiindcă
ai să-mi fii drag întotdeauna ; dar n-am mai multă
nevoie
acum ca altădată.
Ai să te simţi atît de singur !
N-am răgaz să mă gîndesc la asta, spusei eu. Ştii doar
că stau cu el tot timpul cît mi se îngăduie şi că, de-aş
putea,
aş sta lîngă el de dimineaţă pînă seara. Şi, chiar atunci
cînd
piec de acolo, ştii bine că gîndurile mele sînt tot la el.
Starea îngrozitoare în care ajunsese bietul om ne zdrunci-
nase atît de tare pe amîndoi, încît n-am fi putut pomeni de ea
în cuvinte mai sincere.
Dragul meu, spuse Herbert, dă-mi voie să mă folosesc
de plecarea mea atît de apropiată — căci e foarte apropiată
—
pentru ca să te plictisesc puţin cu privire la persoana ta.
Te-aî
gîndit la viitorul tău ?
Nu, fiindcă rni-a fost temă să mă gîndesc la orice fel
de viitor.
Dar nu poţi să nesocoteşti viitorul tău; crede-mă, dra
gul meu, n-ai voie să faci asta. Aş dori să aruncăm
amîndoi o
privire asupra acestui viitor, atît cît putem s-o facem în
cîteva
cuvinte prieteneşti.
Bine, făcui eu.
In sucursala asta a firmei noastre, dragă Handel, avem
nevoie de un...
îmi dădeam seama că, din delicateţe, se ferea să rostească
cuvîntul potrivit, aşa încît adăugai eu :
Un funcţionar.
Da, un funcţionar. Şi nădăjduiesc că nu e cu neputinţă
ca acest funcţionar să se prefacă în asociat (aşa cum s-a
mai
întîmplat cu un funcţionar dintre cunoştinţele tale). Ei,
Han
del, pe scurt, măi băiete, n-ai vrea să vii la mine ?
Cuvintele : „Ei, Handel" vesteau cu gravitate începutul
unui sinistru discurs de afaceri; dar în felul în care fuseseră
rostite era ceva nespus de fermecător, de călduros şi plin de'
prietenie, aşa încît, lăsîndu-se deodată de tonul de la început,
Herbert îmi întinse mina cu o mişcare plină de sinceritate şi-mi
vorbi mai departe ca un şcolar :
— Clara şi cu mine am discutat de nenumărate ori des
pre asta, urmă Herbert, şi chiar astă-seară, drăguţa de ea,
m-a rugat cu lacrimi în ochi să-ţi spun că, dacă vrei să stai

430
:u noi după ce ne-om căsători, o să facă tot ce-i stă în
putinţă >entru ca prietenul bărbatului ei să înţeleagă că
este şi prietenul ei. Ne-am înţelege atît de bine, Handel !
I-am mulţumit din toată inima, dar i-am spus că nu
eram ligur că pot veni la el, deşi invitaţia lui era atît de
priete-leascâ Mai întîi, eram prea prins de altele ca să pot
înţelege iimpede despre ce e vorba. în al doilea rînd... Da !
în al doilea "înd, era ceva nelămurit în mintea mea, care
va ieşi în curînd la iveală, la sfîrşitul acestei povestiri.
Dar dacă tu crezi, Herbert, că poţi lăsa pentru cîtva
;imp chestiunea ^deschisă, fără ca întreprinderea ta să
sufere
r
reo pagubă...
Oricît timp vrei ! strigă Herbert. Şase luni, un an !
Nu aşa mult, spusei eu. Cel mult trei luni.
După încheierea acestei înţelegeri, ne strînserăm mîna, şi
Herbert era nespus de încîntat ; îmi spuse apoi că acum
putea să-şi ia inima în dinţi şi să mă anunţe că, aproape
sigur, va fi nevoit să plece chiar la sfîrşitul săptămînii.
Şi Clara ? întrebai eu.
Drăguţa de ea, îmi răspunse Herbert, îşi face datoria
faţă de taică-său pînă la sfîrşit, dar n-o mai duce el
mult timp.
Doamna Whimple m-a încredinţat că e pe ducă.
. — N-aş vrea să fiu crud. spusei eu, dar nici nu are
ceva mai bun de făcut.
— Din păcate, trebuie să recunosc că aşa este, spuse
Her
bert ; şi, pe urmă, eu o să mă întorc, şi drăguţa de ea şi
cu
mine vom intra frumuşel în prima biserică. Şi, nu uita !
Draga
de ea nu face parte din nici o familie de seamă, nu citeşte
cărţi
despre titluri de nobleţe şi habar n-are cine a fost bunicul
ei.
Ce noroc pentru fiul mamei sale !
Chiar în săptămîna aceea — sîmbătă — mi-am luat
rămas bun de la Herbert : stătea în diligenta care trebuia
să-1 ducă în port, plin de speranţe, dar necăjit că e nevoit
să mă părăsească. Am intrat într-o cafenea şi i-am scris
Clarei un bileţel, în care-i spuneam că Herbert plecase, că-
i trimisese mii de gînduri drăgăstoase, şi apoi m-am întors
acasă în pustietate, dacă mai pot întrebuinţa cuvîntul
casă. căci casa nu mai era a mea şi eu nu mai avem casă
nicăieri.
Pe scară I-am întîlnit pe Wemmick. care cobora, după
ce izbise zadarnic cu pumnii în uşă. Nu-1 mai văzusem între
patru ochi după sfîrşitul acela nenorocit al încercării
noastre de a fugi; şi acum venise în calitate de persoană
particulară, ca

431
iu-mi spună cîteva cuvinte
la insuccesul nostru.
—~ Răposatul Compeyson, spuse Wemmick, a fost cauza
a mai bine de jumătate din ceea ce se întîmplă acum. Aflasem
de tot ce făcea el de la nişte oameni de ai lui care au in
în încurcătură (cea mai mare parte din oamenii lui intrau
încurcătură). Am stat cu urechile bine deschise, deşi mă \
făceam că le ţin închise, şi aşa am auzit că va lipsi cîteva zile
din oraş şi m-arn gîndit că ăsta ar fi momentul potrivit pentru
încercarea noastră. De-abia acum. îmi dau seama că asta făcea
parte din politica lui de om iscusit, deprins să-i înşele pe
de care se folosea drept unelte. Te rog să nu fii supărat pe
mine, domnule Pip. Crede-mă că am vrut din toată inima să-ţi
fac un serviciu. ;
Sînt sigur de asta,■Wemmick, aşa cum şi dumneata
sigur, şi-ţi mulţumesc- pentru osteneala pe care ţi-ai dat-<
pentru prietenia dumitale.
Mulţumesc, mulţumesc foarte mult. Merge prost treaba,
spuse Wemmick, scărpinîndu-se în cap, şi crede-mă că de
mult
n-am mai fost atît de amărît. Mă gîndesc la cîtă. avere
porta
tivă a fost aruncată în vînt, Doamne-Dumnezeule !
Şi eu, dragă Wemmick, mă gîndesc la proprie!
cestei averi.
Da, sigur, spuse Wemmick. Fără îndoială, nimeni n-ar
putea să te condamne pentru faptul că-ţi pare rău de el,
şi aş
pune şi eu la bătaie o hîrtie de cinci livre ca să-1 scot
din
încurcătură. Dar eu mă gîndesc aşa ; deoarece răposatul
C
peyson era dinainte înştiinţat de întoarcerea lui şi
fiindcă îşi
băgase în cap să-1 strivească, cred că în nici un caz n-
ar fi
putut scăpa, pe cîtă vreme averea portativă ar fi
putut
scăpată. Vezi, asta-i deosebirea între avere şi
proprietarul ei.
L-am poftit pe Wemmick sus în casă, ca să bea un pahar
de grog înainte de a porni spre Walworth, şi el primi propu-
nerea mea. în timp ce-şi sorbea cumpătat porţia, îmi spuse,
deodată, fără nici o legătură cu cele ce vorbisem înainte şi după
ce-mi păruse cîteva clipe cam neliniştit :
Ce-ai spune dacă mi-aş lua vacanţă luni, domnule Pip ?
Cred că de un an de zile n-al mal făcut aşa eeya.
Cred mai degrabă că de vreo doisprezece ani, spuse
Wemmick. Da, îmi iau vacanţă. Mai mult decît atît:
am să
te rog să mă însoţeşti.
Eram gata să mă scuz, căci nu prea eram un tovarăş plăcut
de p&treeews în vremea «ceea, dar Wemmick mi-o luă înainte i

432
 — Iţi cunosc îndatoririle, spuse el, şi ştiu că eşti cam
abătut. Dar dac-ai putea să-mi faci serviciul ăsta, ţi-aş fi re
cunoscător. N-o să fie a plimbare prea lungă şi n-o să pornim
dis-de-dimineaţă. Să zicem că ar ţine (socotind că luăm gusta
rea de dimineaţă pe drum) de la opt pînă la douăsprezece.
N-ai putea să faci e excepţie şi să vii?
îmi făcuse atîtea servicii, încît ceea ce-mi cerea el era
foarte puţin. I-am spus că pot veni — că voi veni — şi el se
bucură atît de mult de răspunsul meu, încît mă bucurai şi eu.
La cererea lui foarte stăruitoare, am făgăduit că voi fi la castel
luni dimineaţă la orele opt şi jumătate şi ne-am despărţit.
M-am ţinut de fâgăduială, şi luni dimineaţă am sunat la
poarta castelului, iar Wemmick veni. să-mi deschidă chiar el ;•
mă izbi faptul că arăta mai ţeapăn ca de obicei şi că purta o
pălărie mai lucioasă ca în celelalte zile. înăuntru ne aşteptau
două pahare de rom cu lapte şi doi biscuiţi. Bătrînul pesemne
că se sculase cu noaptea în cap, căci, aruncîndu-mi privirile
în odaia lui, văzui că patul e gol.
Ne ospătarăm cu rom cu lapte şi biscuiţi apoi, aceste pre-
gătiri fiind terminate, tocmai eram gata să pornim, cînd deo-
dată, spre mirarea mea, văzui că Wemmick ia o undiţă şi şi-o
pune pe umăr.
Ce, ne ducem la pescuit ? întrebai eu.
Nu, răspunse Wemmick, dar îmi place mie să umblu
cu o undiţă pe umăr.
Mi se păru ciudat; totuşi, n-am spus nimic şi am pornit.
Mergeam spre Camberwell Green, şi cînd ajuns,erăm acolo,
Wemmick spuse deodată :
— Ia te uită ! O biserică !
Nu mi se păru nimic surprinzător în faptul acesta ; dar
mare-mi fu mirarea cînd Wemmick spuse, ca şi cum i-ar fi
trecut prin cap o idee năstruşnică :
— Hai să intrăm !
Am intrat; Wemmick şi-a lăsat undiţa la intrare şi am
început să ne uităm în jurul nostru. între timp, Wemmick îşi
vîrî mîinile în buzunarele hainei şi scoase ceva dintr-o hîrtie.
— Ia te uită ! făcu el. O pereche de mănuşi ! Hai să le
Îmbrăcăm !
Fiindcă mănuşile erau albe şi1 deoarece gura lui ca o cutie
de scrisori era larg deschisă, începură să mă cuprindă puterii
le© bănuieli. Bănuielile mele se întăriră şi se prefăcură în
siguranţă cînd l-am zărit pe bătrîn intrînd pe o uşă laterală,
«lături de o doamnă.

'£33
 — Ia te uită ! spuse Wemmick. A sosit şi doamna Skiffins.
Ia să facem o cununie !
Preasfioasa domnişoară era îmbrăcată ca de obicei, doar
că, în clipa de faţă, era pe cale să-şi înlocuiască mănuşile ei
verzi de căprioară cu o pereche albă. Bătrînul era prins de în-
deplinirea unei jertfe asemănătoare aduse pe altarul căsătoriei.
Totuşi, bietul bătrîn întîmpină atîtea greutăţi pînă să-şi îm-
brace mănuşile, încît Wemmick găsi că este nevoie să-1 aşeze
cu spatele la un stîlp şi apoi să treacă în spatele stîlpului şi să
înceapă să tragă de ele, în timp ce eu îl ţineam pe bătrînul
domn de mijloc, aşa încît rezistenţa opusă să fie mereu aceeaşi
şi destul de mare. Cu ajutorul acestui plan iscusit, mănuşile îi
fură îmbrăcate în chipul cel mai desăvîrşit.
La apariţia paracliserului şi a pastorului, furăm cu toţii
înşiraţi în faţa balustradei fatale. Credincios planului său de a
face toate gesturile ca şi cum nimic n-ar fi fost pregătit dina-
inte, Wemmick spuse, scoţînd ceva din buzunar, înainte de în-
ceperea serviciului :
— Ia te uită ! Un inel!
Eu jucam rolul de însoţitor şi cavaler de onoare al mirelui,
în timp ce o fetiţă şchioapă, care deschidea uşile stranelor din
biserică şi purta o boneţică de prunc pe cap, făcea pe domni-
şoara de onoare. Răspunderea de a duce pe mireasă la altar
cădea în sarcina bătrînului, care izbuti, pînă în cele din urmă,
să-1 scandalizeze fără să vrea pe pastor. Lucrurile se petrecură
astfel : Cînd pastorul spuse : „Cine aduce pe această femeie
pentru a lua în căsătorie pe acest, bărbat ?" bătrînul, care habar
n-avea la ce punct al căsătoriei ajunseserăm, zîmbi fericit şi cu
bunăvoinţă celor zece porunci. Atunci, pastorul mai spuse 9
dată : „Cine aduce pe această femeie pentru a lua în căsătorie
pe acest bărbat ?". Deoarece bătrînul se afla într-o stare de
neştire dintre cele mai nevinovate, mirele strigă cu glasul lui
obişnuit :
— Ei, moşule, ştii doar ; cine o aduce ?
Iar bătrînul răspunse foarte vioi, înainte de a spune că el
o aduce :
— Foarte bine. John. foarte bine, băiete !
Iar pastorul făcu o pauză atît de întunecată la auzul a-
cestor cuvinte, încît începui să mă îndoiesc că această cununie
va ajunge la bun sfîrşit încă în ziua aceea.
Totuşit, cununia fu dusă la bun sfîrşit şi, la ieşirea din
biserică. Wemmick ridică capacul cristelniţei, lăsă mănuşile s
cadă înăuntru şi puse capacul la loc. Doamna Wemmick,

134
prevăzătoare pentru viitor, îşi puse mănuşile albe în buzunar
şi le îmbrăcă pe cele verzi.
— Şi acum, domnule Pip, spuse Wemmick triumfător, în
timp ce-şi aşeza undiţa pe umăr, dă-mi voie să te întreb dacă
îşi poate închipui cineva că ăsta-i un. alai de nuntă !
Gustarea de dimineaţă fusese comandată dinainte la o cir -
ciumă foarte plăcută, care se afla la vreo milă depărtare, din -
colo de dealul înverzit; şi înăuntru se afla un mic biliard,
pentru cazul cînd am fi dorit să ne destindem puţin după ce -
remonie. Mi se părea foarte amuzant că doamna Wemmick nu
mai desprindea mîna lui Wemmick cînd el şi-o trecea în jurul
mijlocului ei, ci şedea, lîngă perete, pe un scaun cu spătar înalt,
ca un violoncel în cutia lui, şi îngăduia să fie îmbrăţişată, aşa
cum ar fi făcut şi armoniosul instrument mai sus pomenit.
Gustarea a fost minunată, şi dacă vreunul din noi refuza
bunătăţile de pe masă, Wemmick spunea :
— Totul este prevăzut în contract; n-aveţi nici o teamă !
Am ridicat paharul în cinstea tinerei perechi, în cinstea
bătrânului, a castelului, am salutat mireasa la despărţire şi am
încercat să mă fac cît puteam mai plăcut.
Wemmick mă însoţi pînă la uşă, şi eu i-am strîns din nou
mîna şi i-am urat noroc.
— Mulţumesc ! spuse Wemmick, frecîndu-şi mîinile. Nici
nu ştii cum se pricepe să crească găini ! Am să-ţi dau cîteva
ouă şi-ai să-ţi dai singur seama. Ştii, domnule Pip, spuse el
în şoaptă, făcîndu-mi semn să mă întorc, ştii, toate astea sînt
imente de la Walworth, înţelegi...
— Înţeleg. Nu trebuie să pomenesc nimic la „Xittle Bri-
', spusei eu.
Wemmick dădu afirmativ din cap.
— După toate cîte le-ai spus deunăzi, ar fi mai bine ca
domnul Jaggers să nu ştie nimic. Ar putea să creadă că mi se
şeşte creierul, sau mai ştiu eu ce.

CAPITOLUL 56
Zăcu rău bolnav în închisoare, din clipa arestării pînă la
putui sesiunii de judecată. Avea două coaste rupte, un plă-
rănît şi, pe zi ce trecea, respira mai greu şi avea dureri piui
mari. Faptul că vorbea atît de slab, încît cu greu putea fi

435
auzit, era o urmare a rănilor, de aceea şi vorbea foarte puţin.
Dar era întotdeauna gata să asculte ce-i spuneam eu, aşa încît
acum, cea mai de seamă datorie a vieţii mele era să-i vorbesc
şt să-i citesc ceea ce ştiam că are voie să audă.
Fiindcă era prea greu bolnav ca să rămînă în închisoare,
fu mutat, încă din primele zile, la infirmerie. în felul acesta
avui prilejul să stau mereu lîngă el, ceea ce altfel n-ar fi fost
cu putinţă. Şi dacă n-ar fi fost boala, ar fi fost ţinut în lanţuri,
ca uri evadat recidivist şi mai ştiu eu cîte altele.,.
Deşi îl vedeam în fiecare zi, nu puteam să stau cu el decît
foarte puţin ; aşa încît timpul în care eram zilnic despărţiţi
era destul de lung ca să-mi îngăduie să-i pot citi pe faţă orice
schimbare care avusese loc în starea sănătăţii lui. Nu-mi amin- ■
tesc să fi văzut vreodată o schimbare în bine ; din ziua în
care porţile închisorii îl despărţiseră de lumea din afară se
stingea văzînd cu ochii şi era din ce în ce mai slab şi mai bolnav.
Supunerea şi resemnarea de care dădea dovadă erau ale
unui om sfîrşit. Uneori, luîndu-mă după purtările lui sau după
vreo vorbă şoptită, pe care o rostea fără să-şi dea seama,. mi
se părea că se întreabă mereu dacă, în împrejurări mai priel-
nice, ar fi fost un om mai puţin păcătos. Dar niciodată nu
încerca să justifice purtările cu vreun argument şi nici nu
încerca să rupă trecutul din tiparul în care înţepenise pe vecie.
Se întîmplă de vreo două sau trei ori ca oamenii din jur
să pomenească despre faima lui înspăimintătoare. în timp ce
eram şi eu de faţa Atunci un zîmbet îi lumina chipul, şi omul
îşi întorcea ochii spre mine cu o privire plină de încredere,
ca şi cum ar fi avut credinţa că eu văzusem 0 umbră de în-
dreptare în el, încă demult, din vremea cînd eram copil. Faţă
de toţi ceilalţi era umil şi plin de căinţă şi nu-mi amintesc»
să-1 fi auzit vreodată plîngîndu-se
Cînd începu sesiunea de judecată, domnul Jaggers făcu o
cerere ca procesul lui să fie amînat pină la sesiunea următoare.
Fără îndoială că se bizuia pe faptul că bietul om nu va mai
trăi pînă atunci, dar cererea îi fu respinsă. Procesul începu
foarte curînd. şi cînd îl aduseră în faţa judecăţii, trebuiră să-1
aşeze pe un scaun Nimeni nu se împotrivi ca eu să stau lîngă
boxă şi să-1 ţin de mîna pe care o întindea-spre mine.
Procesul fu scurt şi limpede. Tot ce se putea spune în fa-
voarea lui — că se apucase să lucreze cu rîvnă şi că prosperase
prin mijloace legale şi cinstite — fu spus. Dar nimeni nu putea
să tăgăduiască faptul că se întorsese din deportare şi că se afla

'436
acum în faţa judecătorului şi a juriului. Pentru această vină
nu putea fi judecat fără a fi învinuit.
Pe vremea aceea era obiceiul (după cum mi-a fost dat să
descopăr eu prilejul acelei experienţe dureroase) că ultima zi
3 procesului să fie închinată sentinţei şi să se facă o încheiere
impresionantă atunci eînd sentinţa era aceea de condamnare la
moarte. Şi dacă amintirea de neşters a acelui tablou n-ar fi
astăzi vie în mintea mea, nici acum, eînd scriu aceste rînduri,
n-aş putea crede că am văzut treizeci şi doi de deţinuţi, bărbaţi
şi femei, adunaţi în faţa judecătorului, ca să audă cu toţii sen-
tinţa, în fruntea celor treizeci şi doi stătea el; era aşezat, ca
să-i mai rămînă destule puteri pentru a trăi.
Văd şi acum scena, în culorile vii ale acelei clipe, văd pînă
şi picăturile ploii, care seînteiau în soarele de aprilie pe feres-
trele tribunalului. Stăteam, ca de obicei, alături de boxă, cu
mîna lui în mîna mea, şi înăuntru erau închişi treizeci şi doi
de bărbaţi şi femei ; unii — încrezători, alţii — îngroziţi; unii
plîngeau liniştiţi, alţii hohoteau, unii îşi acopereau faţa cu
mîinile. alţii priveau în jurul lor cu nişte ochi rătăciţi. Cîteva.
din femeile osîndite ţipaseră, dar fuseseră potolite, şi apoi se
lăsă tăcere. Şerifii, gătiţi cu lanţurile lor mari şi cu decoraţiile
pe piept, şi alţi caraghioşi în haine civile, strigătorii publici,
uşierii, o galerie înţesată de oameni — 0 adevărată audienţă
de teatru — se uitau, în timp ce treizeci şi doi de oameni stă-
teau solemni faţă în faţă cu judecătorul Apoi judecătorul li se
adresă lor. Printre făpturile nefericite din faţa lui. se afla Un
om care încă din copilărie încălcase legea ; un om care, după
nenumărate arestări şi pedepse, fusese, în cele din urmă, con-
damnat la exil pentru un număr de ani şi care. în urma unor
fapte îndrăzneţe şi foarte violente, izbutise să fugă. dar fusese
prins.şi condamnat la deportare pe viaţă Nelegiuitul acesta
părea, la un moment dat, că se căieşte de greşelile Iui acolo,
departe de loeul vechilor lui crime şi că începuse o viaţă paş-
nică şi cinstită. Dar, într-o clipă de rătăcire, tîrît de pornirile
şi patimile eare făcuseră din el o pacoste a societăţii părăsise
portul în care aflase odihnă şi pocăinţă şi se întorsese în ţara
de unde fusese surghinuit. Deşi denunţat, izbutise cîtva timp
să scape de sub urmărirea oamenilor legii j pînâ în clipa în
tare era gata să fugă.- se împotrivise si pricinuise moartea de-
nunţătorului său, eare-i cunoştea tot trecutul ; nimeni în afară
de el nu ştie dacă făcuse aceasta cu bunâ-stiinţă sau în focul
unei lupte oarbe. Deoarece pedeapsa hărăzită ceîor ce se re-
întorc- în ţara care ia surghinuit e moartea, şi fiindcă acesta

437
era cazul lui, în afară de multe alte vini, trebuie să se pregă-
tească de moarte.
Soarele care pătrundea prin stropii sclipitori de ploaie,
levea în ferestrele mari ale tribualnlui, aruncînd o săgeată de
lumină între judecător şi cei treizeci şi doi, unindu-i parcă şi
amintind poate unora dintre ascultători că şi osîndiţii, şi jude-
cătorul aveau să se înfăţişeze deopotrivă înaintea marii jude-
căţi, care e atotştiutoare şi nu poate greşi. Ridicîndu-se pentru
o clipă în picioare, cu faţa ca © pată în drumul luminii, pri-
zonierul spuse :
— Am primit osînda de la atotputernicul, dar mă plec în
faţa sentinţei dumneavoastră, şi se aşeză din nou.
Urmară şoapte, apoi judecătorul spuse celorlalţi prizonieri
ceea ce avea de spus. Fură osîndiţi cu toţii în chip formal;
cîţiva fură duşi afară, cîţiva porniră nepăsători, cu o privire
rătăcită de sfidare, alţii făcură semn cu capul către galerie, doi
sau trei îşi strînseră mîna şi alţii cîţiva ieşiră meşterind nişte
ifire de iarbă, pe care le smulseseră dintre ierburile de afară.
El ieşi ultimul, fiindcă trebuia să-i ajute cineva să se scoale
de pe scaun şi fiindcă umbla foarte încet; şi, în timp ce
ceilalţi erau scoşi din boxă, iar lumea se ridica (potrivindu-şi
hainele, ca şi cum s-ar fi pregătit să iasă din biserică, şi ară-
tînd cu mîna spre cîte un criminal şi mai ales spre el şi spre
mine), Magwitch mă ţinea strîns de mînă.
Speram din tot sufletul şi mă rugam să moară înainte ca
grefierul să încheie procesul-verbal; dar, temîndu-mă că totuşi
nu va închide ochii pînă atunci, mă apucai să scriu o petiţie
către ministrul de justiţie, în care aşterneam tot ce ştiam des-
pre el şi spuneam că se întorsese în ţară de dragul meu. Făcui
petiţia cît putui mai arzătoare şi mai patetică şi, după ce o
încheiai şi o trimisei, scrisei alte petiţii către acei oameni cu
autoritate de stat despre care nădăjduiam că vor fi mai îndu-
rători, şi una din ele am adresat-o Coroanei. Cîteva zile şi cîteva
nopţi după darea sentinţei nu m-am odihnit deloc, în afară
de clipele cînd aţipeam pe scaun, căci eram prea prins de scrie-
rea acestor jalbe. Şi, după ce le trimiteam, nu mă puteam urni
din locurile unde ştiam că ajunseseră, căci mi se părea că re-
zultatul va fi mai puţin deznădăjduit dacă voi stat tot timpul
în preajma lor.
în starea aceasta de nelinişte, de zăpăceală, de durere,
rătăceam serile pe străzi şi dădeam târcoale birourilor şi auto-
rităţilor unde depusesem petiţiile. Pînă în ziua de astăzi, în
serile reci şi prăfuite de primăvară, străzile posomorite din

438
vestul Londrei, cu şirurile de case severe şi închise şi cu rîn-
durile lor lungi de felinare, rni se par nespus de triste,
căci îmi amintesG de vremea aceea.
Vizitele zilnice pe care aveam nevoie să i le fac erau mai
scurte acum, şi oamenii îl păzeau mult mai sever. Inchipuin-
du-mi că sînt' bSnuit de a urmări să-i aduc otravă, am
cerut să fiu cercetat înainte de a mă aşeza lîngă el şi am spus
păzitorului lui că sînt gata să fao orice ca să-i dovedesc
sinceritatea gîndurilor mele. Nimeni nu se purta aspru cu
el sau cu mine. Oamenii primiseră anumite ordine şi le
îndeplineau, dar fără răutate. Păzitorul mă asigură în
fiecare zi că Mag-witch era din ce în ce mai sfîrşit, şi
prizonierii bolnavi din infirmerie, ca şi prizonierii care
îngrijeau de bolnavi (nişte răufăcători, dar care, slavă
Domnului, erau încă în stare să dea dovadă de bunătate),
toţi erau de aceeaşi părere.
Pe măsură ce treceau zilele, îl vedeam din ce în ce
mai des uitîndu-se blajin la tavanul alb, cu o privire lipsită de
orice licărire de înţelegere, pînă ce vreun cuvînt de-al meu îi
lumina pentru o clipă obrazul ; apoi, întunericul dinainte îi
cuprindea din nou faţa. Uneori nu mai era în stare să
vorbească deloo, sau aproape deloc ; atunci îmi răspundea
prin strîngeri uşoare de mînă şi ajunsei să înţeleg foarte
bine ce voia să spună.
Trecuseră zece zile de Ia darea sentinţei, cînd, într-o
zi, fui izbit de ® schimbare deosebită care se petrecuse cu el.
Stătea cu ochii aţintiţi spre uşă, şi la intrarea mea, se
lumină la faţă.
Măi băiete, spuse el, cînd mă aşezai lîngă pat, mi-era
teamă c-ai să întîrzii. Dar ştiam că nu se poate.
Am venit la timp. Am aşteptat la poartă să mă lase să

Mereu aştepţi Ia poartă, aşa-i. băiete ?

Da Nu vreau să pierd nici o clipă
— îţi mulţumesc, băiete \ Dumnezeu să te
binecuvînteze !
m-ai părăsit, măi băiete.
I-am strîns mina în tăcere, fiindcă nu puteam să uit
că iată avusesem de gînd să-1 părăsesc.
- Şi ştii, spuse el, că-mi eşti mult mai aproape de
cînd aţţa mi s-a înnourat decît în vremea cînd strălucea
soarele. Asta mă bucură mai mult ca orice.

439
 Era întins pe spate şi răsufla cu greutate. De data aceasta
era zadarnic; cu toate că mă iubea atît, lumina se retrăgea
mereu de pe faţa lui, şi un văl îi acoperea ochii, care priveau
fără expresie spre tavanul alb.
Azi te simţi foarte rău ?
Nu mă plîng de nimie, băiete.
■— Niciodată să nu te plîngi.
Rostise ultimele cuvinte. Zîmbi şi înţelesei că mă st de
mînă, fiindcă voia să mi-o ridice şi s-o aşeze pe pieptul lui.
Mi~am pus mîna pe pieptul lui, iar el a zîmbit şi a acoperit-o
■cu mîinile lui.
Timpul cît mi-era îngăduit să stau cu el trecuse, şi eu stă-
teanTnemişcat, ca şi înainte ; cînd m-am uitat în jurul meu, l-
am văzut alături de mine pe guvernatorul închisorir, care îmi
şopti :
— Poţi să mai stai.
I-am mulţumit din toată inima şi l-am întrelxn
— Pot să-i vorbesc, dacă mă mai aude ?
Guvernatorul se dădu la o parte şi făcu semn păzitorului
să plece. Faţa lui Magwitch se schimbă din nou : fără nici un
zgomot, vălul de pe ochii care priveau lipsiţi de expresie spre
tavanul alb pieri, şi el se uită drăgăstos la mine.
— Dragă Magwitch, trebuie, în sfîrşit, să-ţi spun ■ ■■ • .
înţelegi ce-ţi spun ?
îmi strînse uşor mîna.
— Ai avut o fetiţă, pe care ai iubit-o mult şi ai pierdui o.
îmi strînse mîna ceva mai tare.
— N-a murit; a găsit oameni cu stare care s-o ajute.
Trăieşte şi acum. E o adevărată doamnă şi e tare frumoasa
Şi eu o iubesc !
Cu o mişcare istovită, care ar fi fost zadarnică dacă n-aş
fi înţeles ce voia şi nu l-aş fi ajutat, duse mîna mea la buzele
lui. Apoi o lăsă să cadă încet pe piept şi o acoperi din nou cu
mîinile. Acum privea iar fără expresie spre tavanul alb ; după
aceea privirea i se stinse de tot, iar capul îi căzu liniştit în piept.
Amintindu-mi atunci de cele ce citisem împreună, ni-am
gîndit la cei doi oameni care au intrat în templu ca să se roage
şi mi-am dat seama că nu puteam rosti alte cuvinte mai po-
trivite lîngă patul lui decît : „O, Doamne, îndură-te de el,
păcătosul!".

'440
 CAPITOLUL; 'O!

Acum, că rămăsesem singur, îl înştiinţai pe proprietar că

părăseso casa din Temple de îndată ce îmi va îngădui con -
tractul şi că, între timp, aş vrea să o subînchiriez. Fără să mai
zăbovesc, am şi lipit bilete de închiriat pe ferestre, căci eram
plin de datorii, aproape fără nici un ban şi începusem să mă
neliniştesc serios de felul cum îmi mergeau treburile. Sau, poate,
ar trebui mai curînd să spun că aş fi fost neliniştit dacă aş fi
avut destulă putere şi limpezime de minte ca să-mi dau seama
de orice alt adevăr decît că mă simţeam foarte bolnav. încor -
darea din ultimul timp îmi dăduse tăria să amîn boala, dar nu
să o înlătur ; acum ştiam că va veni şi, de fapt, acesta era
singurul lucru pe care-1 ştiam, dar nici de el nu mă sinchiseam.
O zi sau două am zăcut pe canapea sau pe podea — oriunde se
întîmpla să cad — cu capul greu, cu mîinile şi picioarele
ţepene, cu capul gol de gînduri, fără putere. Apoi urmă. o
oapte care mi se păru nesfîrşit de lungă, o noapte de nelinişte
de spaimă ; şi dimineaţa, cînd încercai să mă aşez în capul
taselor şi să mă gîndesc la noaptea care trecuse, îmi fu cu
neputinţă.
Oare fusesem într-adevăr pînă la Garden Court, în bezna
•pţii, bîjbîind prin întuneric, ca să găsesc barca despre care
iam că se găseşte acolo ? Era adevărat că mă trezisem de
ouă sau trei ori pe scară, îngrozit, fiindcă nu ştiam cînd mă
dădusem jos din pat ? Oare mă surprinsesem într-adevăr aprin-
d lampa, urmărit» de gîndul că el trebuie să vină pe scară că
luminile sînt stinse ? Fusesem într-adevăr nespus de chi- iit de
vorbe fără şir, de rîsete şi gemete şi mi se păruse că netele
acelea vin de la mine ? Se aflase într-adevăr un cup- r de topit
fierul într-un colţ întunecos al odăii, şi o voce îmi igase la
ureche că înăuntrul acestuia domnişoara Havisham mistuie în
flăcări ? Acestea erau gîndurile pe care voiam ie lămuresc
şi să le orînduiese în mintea mea dimineaţa. în t. Dar aburii
varniţei se strecurau între mine şi gîndurile <-c mă
chinuiau răvăşind totul ; prin aburii aceştia, am zărit, i cele
din urmă, doi oameni care mă priveau
Ce vreţi ? întrebai cu, tresărind. Nu vă cunosc.
Nu face nimic, domnule, răspunse unul. apleeîndu se
isupra mea şi atingîndu-mi umărul cu mîna : în privinţa
asta,
ndrăznesc să spun că ai să te lămureşti în curînd, dar
eşti
i testat.
Cit de mare e di !

44*
 — O sută douăzeci şi trei de livre, din ziua de 15, luna
a şasea. Cred că e verba de factura bijutierului.
i — Ce-i de făcut ?
f — Cred că ai face bine să vii la mine, spuse omul. Am
o casă foarte drăguţă.
Încercai să mâ scol şi să mă îmbrac. Cînd mă uitai din
nou la ei, stăteau ceva mai departe de pat, cu ochii la mine.
Şi eu tot în pat zăceam.
— Vedeţi doar în ce stare mă aflu, spusei eu. Aş veni cu
dumneavoastră dacă aş putea ; dar credeţi-mă că nu sînt în
stare. Dacă mă scoateţi de aici, sînt sigur că mor pe drum.
Poate câ mi-au răspuns, poate că au început să discute spu-
sele mele, sau au încercat să-mi dea curaj şi să mă facă să
cred că mă simţeam mai bine decît îmi închipuiam. Deoarece
oamenii aceştia sînt legaţi de amintirea mea printr-un fir
nespus de subţire, nu-mi amintesc altceva decît că au renunţat
să mă urnească din loc.
Îmi amintesc şi ştiam oarecum şi atunci că aveam friguri
şi că apoi am scăpat de ele, că sufeream cumplit, că-mi pier-
deam adeseori cunoştinţa, că timpul mi se părea nesfîrşit şi
că mintea mea confunda existenţe străine cu fiinţa mea ; mă
credeam o cărămidă din zidul unei case şi mă rugam să fiu
scos din locul acela ameţitor unde mă puseseră zidarii, mă cre-
deam o pîrghie de oţel dintr-o maşină uriaşă, care duduia şi
se învîrtea deasupra unei prăpăstii, şi mă rugam pe mine în-
sumi să opresc maşina şi să dau la o parte cu ciocanul părti -
cica aceea din fiinţa mea ; ştiu că am trecut prin toate aceste
faze ale bolii. Şi ştiu încă de atunci că uneori mâ luptam cu
oameni adevăraţi, crezînd că sînt ucigaşi, pînă cînd înţelegeam,
deodată, că-mi vor binele şi mă prăbuşeam, sfîrşit, în braţele
lor, lăsîndu-i să mă culce în pat. Şi, mai presus de orice, ştiam
că în toţi aceşti oameni — care, atunci cînd mă simţeam mai
rău, îşi transformau feţele cu o iuţeală de neînchipuit şi creş-
teau nespus de mult — ştiam, după cum spuneam, că în oa-
menii aceştia există pornirea de a lua, mai devreme sau mai
tîrziu, chipul şi înfăţişarea lui Joe.
După ce am trecut de punctul culminant al bolii, am băgat
de seamă că, în timp ce toate celelalte lucruri se schimbau,
pornirea aceasta, de care am pomenit mai sus, rămînea aceeaşi.
Oricine se apropia de mine lua chipul lui Joe. Cînd deschideam
ochii în timpul nopţii, îl vedeam pe Joe şezînd pe un scaun
mare la căpătîiul patului. Cînd deschideam ochii în timpul
zilei, în dreptul ferestrei umbrite şi deschise tot pe Joe îl ve-

'442
 deam fumlndu-şi luleaua. Cînd voiam să mă răcareso, mîna
cea dragă care-mi întindea băutura era mîna lui Joe. Cînd,
după ce beam, îmi lăsam capul pe pernă, ochii care mă priveau,
plini de nădejde şi £le dragoste, erau ochii lui Joe..
<
Şi, într-o bună zi, mi-am luat inima în dinţi şi am întrebat i
— E Joe 1
i
jfl Şi glasul cel drag şi binecunoscut de acasă răspunse j
fa — Chiar aşa, măi băiete.
— O, Joe, îmi rupi inima ! Uită-te urît la mine, Joe,
Loveşte-mă ! Vorbeşte-mi de nerecunoştinţa mea ! Nu fi atît
de bun cu mine !
i
Căci Joe îşi culcase capul pe pernă alături de mine, şi, de
bucurie, îmi trecuse mîna pe după gît, iar acum ştiam sigur
că e el.
— Lasă, Pip, măi băiete, spuse Joe, doar ştii că noi ara
fost dintotdeauna prieteni. Şi cînd ai să te faci bine şi ai sa te
poţi plimba, ce mai ştrengării o să facem !
Apoi Joe se duse la fereastră şi se întoarse cu spatele la
mine, ştergîndu-şi ochii. Şi fiindcă eram prea slab ca să mă
ridic din pat şi să mă aproprii de el, am rămas acolo, şoptind
cu remuşcare :
— Dumnezeu să-1 binecuvînteze ! Dumnezeu să-1 bine-
cuvînteze pe omul acesta blînd !
Cînd îl văzui din nou lîngă mine, ochii lui Joe erau roşii,
dar eu îl ţineam de mînecâ şi eram amândoi fericiţi.
De cînd. dragă Joe ?
Vrei să spui de cînd eşti bolnav, băiete !
Da, Joe. :
;mk — Acum e sfîrşitul lui mai, Pip. Mîine e 1 iunie.
■M — Şi tu ai stat tot timpul aici ?
Aproape tot timpul, băiete. Că, după cum i-am zis şi
lui Biddy cîncf ne-a adus poştaşul vestea despre boala ta,
ştii,
poştaşul care fusese burlac înainte, dar acum s-a
însurat şi
tare-i prost plătit pentru drumurile pe care le face şi
pentru
pingelele pe care le prăpădeşte, dar omul e voinic şi
dintot
deauna a vrut să se însoare.
îmi pare aşa de bine că te aud, Joe ! Dar te-am în
trerupt ; spune-mi ce i-ai zis lui Biddy.
I-am zis, spuse Joe, că poate te afli printre străini, şi
fiindcă noi doi am fost dintotdeauna prieteni, n-ar fi
rău să
pleo la tine. Şi Biddy mi-a răspuns cu vorbele astea : „Nu
mai
pierde timp şi du-te la el". Astea au fost. spuse Joe,
rezumînd,
cu aerul lui solemn, vorbele lui Biddy, „Du-te la el, mi-a
spus

343
Biddy, fără să mai pierzi timp". Pe scurt, să ştii, adăugă Joe,
după eîteva elipe de gîndire adîncă, să ştii că nu te înşel dacă
îşi spun eă vorbele fetei au fost i „Fără să pierzi nici o clipă".
Aici, ffoe se opri pe neaşteptate şi mă înştiinţa că n-am
voie să fiu ebosit cu prea multă vorbărie, eă trebuie să mă-
nînc cîte puţin şi la ore regulate, fie că am poftă, fie că n-am,
şi eă trebuie să mă supun hotărîrilor lui. Iar eu i-am sărutat
mîna şi am stat liniştit, în timp ce el începu să compună un
bilet pentru Biddy, în care îi transmise şi multă dragoste din
partea mea.
Desigur că Biddy îl învăţase pe Joe să scrie. Şi-mi venea
iarăşi şă plîng de bucurie, aşa slab eum eram, eînd vedeam
mîndria eu eare se apucase să scrie scrisoarea. Patul meu, des-
puiat de perdele, fusese mutat cu mine cu tot în salon, fiindcă
aceasta era ©daia cea mai mare şi cea mai luminoasă, covorul
fusese scos, iar camera era întotdeauna curată şi aerisită atît
ziua, cît şi noaptea. Şi acum Joe stătea în faţa marii sale opere,
la măsuţa de scris, eare fusese împinsă într-un colţ şi era aco-
perită toată cu sticluţe ; mai întîi îşi alese © pană de pe tava
cu pene, ca şi cum s-ar fi aflat în faţa unei lăzi cu unelte,
şi apoi îşi suflecă mînecile, ca şi cum s-ar fi pregătit să mî-
nuiască un drug de fier sau un ciocan. Înainte de a începe să
scrie, trebui să-şi înfingă bine cotul stîng în masă şi să-şi
arunce piciorul drept înapoi,'iar cînd începu să scrie, desena
fiecare trăsătură care mergea în jos atît de încet, de parcă ar
fi făcut-o de şase picioare, în timp ce la fiecare trăsătură care
urca auzeam cum pana aruncă stropi temeinici de cerneală.
I se părea că sticla cu cerneală se află în partea unde nu se'
afla de fapt şi muia pana în aer ; dar părea foarte mulţumit
de rezultatele obţinute. Din cînd în cînd se poticnea de cîte
o piedică pe care i-o punea ortografia, dar, în totul, se descurca
foarte bine şi, după ce se iscăli şi mută o pată de cerneală
de pe hîrtie în creştetul capului, cu ajutorul celor două arătă-
toare, se sculă şi începu să se plimbe în jurul mesei, privin-
du-şi cu nemărginită mulţumire opera, din diferite puncte de
vedere.
Ca să nu-1 supăr pe Joe vorbind prea mult, presupunînd
că m-aş fi simţit în stare de aşa ceva, am amînat pentru a
doua zi întrebările pe care voiam să i le ■pun cu privire la
domnişoara Havisham. Cînd îl întrebai dacă se însănătoşise,
ffoe clătină din cap.
— A murit, Joe ?

444
 Vezi tu, măi băiete, spuse Joe cu mustrare în glas şi
încercînd să-mi spună adevărul încetul cu încetul,.n-as
snune
chiar aşa, fiindcă prea sună grozav, dar nu mai.
Nu mai trăieşte. Joe ?
Cam aşa, spuse Joe ; nu mai trăieşte.
A zăcut mult timp ?
— După ce-ai căzut tu bolnav, a mai zăcut, cum ai spune
(dacă te-ar întreba cineva), o săptâmînâ, răspunse Joe ; tot
mai era hotărît să-mi spună adevărul pe ocolite.
Dragă Joe, ai auzit cumva ce-o să se întîmple cu ave
rea ei ?
Păi, băiete, spuse Joe, parcă a lăsat cea mai mare parte,
vreau să spun că a iăsat-o moştenire domnişoarei Estella.
Dar
o zi sau două înainte de a se întîmpla nenorocirea, a mai
scris
cu mîna ei un adaos, prin care lăsa patru mii de livre
bătute
pe muchie domnului Mathew Pocket. Şi de ce crezi tu,
măi
Pip., că i-a lăsat patru mii de livre bătute pe muchie ?
„Din
pricina părerii lui Pip despre mai sus-numitul Mathew".
Mi-a
spus Biddy. făcu Joe, repetînd întorsătura de frază
oficială, ca
şi cum i-ar fi făcut nespusă plăcere : „Din pricina părerii
lui
Pip despre sus-numitul Mathew". Patru mii de livre
bătute pe
muchie, Pip !
Nu ştiu de unde scosese că cele patru inii de livre erau
bătute pe muchie, dar i se părea că aceste cuvinte făceau
suma să pară mai mare şi de aceea avea o plăcere deosebită
să stăruie asupra faptului că livrele erau bătute pe muchie
Această veste mă bucură mult, căci întregea singura faptă
bună pe care o făcusem vreodată. îl întrebai pe Joe dacă nu
cumva auzise ce moşteniseră celelalte rude.
— Domnişoara Sarah, spuse Joe, capătă douăzeci şi cinci
de livre pe an ca să-şi cumpere doctorii, că tare-i veninoasă.
Domnişoara Georgiana are douăzeci de livre. Doamna... cum
le' spune la lighioanele acelea sălbatice cu cocoaşe pe spate,
măi băiete ?
— Cămile ? spusei eu, mirîndu-mă de întrebarea lui.
Joe dădu din cap.
— Doamna Cămilă (şi eu înţelesei că se gîndea la doamna
Camilla) capătă cinci livre pentru candele, ca să se liniştească
noaptea, cînd se trezeşte din somn.
Preciziunea acestor in formaţţii era vădită, aşa încît prinsei
încredere în spusele lui Joe. ,j

445
 Cred, spuse Joe, că nu eşti destul de voinic, măi bă
iete, ca să înghiţi mai mult decît o veste. Bătrînul
Orlick a
(jefuit o casă.
A cui casă ? întrebai eu.
Casa unui om care, pe legea mea, e cam lăudăros din
fire, spuse Joe în chip de scuză, dar casa unui englez e
doar
palat pentru el, şi un palat nu poate fi jefuit decît în
timp de
război. Şi, de i-a fost urîtă purtarea, omul a fost negustor
mare.
Va să zică, a jefuit casa lui Pumblechook ?
Chiar aşa, Pip, spuse Joe. I-au luat tejgheaua, şi casa
de bani, i-au băut vinul şi s-au înfruptat din bucatele lui,
l-au
pocnit în obraz şi l-au tras de nas, l-au legat de stîlpul
patului,
î-au tras vrea cîteva şi i-au astupat gura cu seminţe, ca să
nu
ţipe. Dar el 1-a recunoscut pe Orlick şi acum Orlick e în
în
chisoarea ţinutului.
Şi aşa am ajuns să vorbim din nou fără nici o constrîngere.
Eu mă însănătoşeam încet, dar, cu timpul, eîştigam şi puteri;
Joe stătea tot timpul lîngă mine, iar eu îmi închipuiam că sînt
micul Pip de odinioară.
Dragostea lui Joe îmi prindea atît de bine, încît în mîinile
lui mă simţeam ea un copil. Şedea lfngă mine şi-mi vorbea cu
încrederea de altădată, eu simplitatea lui de odinioară, în felul
Iui hotărît şi ocrotitor, aşa încît mi se părea că toată viaţa
mea, din ziua în care părăsisem bucătăria de acasă, nu fusese
decît una din vedeniile frigurilor care trecuseră. Joe făcea totul,
în afară de curăţenia din casă, treabă pentru care tocmise
femeie foarte cumsecade, după ce încă din prima zi a sosiri
lui îi dăduse drumul îngrijitoarei.
— Te rog să mă crezi, Pip, spunea el adeseori, ca să-r
explice îndrăzneala lui, că ara văzut-o scoţînd salteaua din pa-i
tul gol, cum ai desfunda un butoi cu bere, şi înfundînd fulgii
într-o găleată, ea să-i vîndă. Şi ţi-ar fi scos şi salteaua di
casă, măcar că zăceai tu pe ea, şi ţi-ar fi şterpelit cărbunii
eîndu~i în castronul de supă şi pe farfuriile de legume, is
vinul l-ar fi cărat în cizmele tale.
Aşteptam cu nerăbdare ziua cînd aveam să ieşim împreurij
la plimbare, aşa eum pe vremuri aşteptasem ziua în eare
intra ucenic- la Joe. Şi eînd ziua mult aşteptată sosi şi o trăsur
deschisă ne aştepta în stradă, Joe mă înveli bine, mă luă
braţţe,. mă coborî pe scări şi mă urcă în trăsură, ea şi eum fi
fost tot făptura aceea mică şi neputincioasă căreia el îi J duse
atîta din bogăţiile sufletului său mare.
 Joe se aşeză lîngă mine şi pornirăm spre cîmp, unde roa-
dele verii umpleau pomii şi smălţuiau iarba, iar văzduhul era
îmbălsămat de miresme. Era într-o dumin „â. şi cînd văzui
frumuseţile din jurul meu, cînd văzui cît de schimbate erau
toate, cînd înţelesei că florile cele mici şi sălbatice crescuseră
mari şi învoalte, iar glasurile păsărelelor prinseseră puteri pe
zi ce trecea, sub lumina soarelui şi licărirea stelelor, în timp
ce bietul de mine mă pîrjoleam şi mă zvîrcoleam în pat, amin-
tirea acelor fierbinţeli şi zvîrcoliri mi se păru o piedică în ealea
mulţumirii mele. Dar cînd am auzit clopotele şi m-am uitat la
frumuseţea care se întindea în jurul meu, am simţit că nu sînt
destul de recunoscător, că sînt prea slab, măcar şi pentru a
simţi recunoştinţă, şi atunci mi-am culcat capul pe umărul lui
Joe, aşa cum făceam pe vremuri cînd mă lua la bîlci sau în
alte locuri şi cînd cele ce vedeam copleşeau din cale-afară sen-
sibilitatea mea de copil.
După cîteva timp m-am liniştit şi am început să discutăm
despre vremea cînd ne aşezam pe iarbă lîngă fortificaţii şi stă-
team de vorbă. Joe mi se părea neschimbat. Ochii mei îl pri-
veau la fel cum îl priviseră şi atunci ; era credincios şi drept şi-
avea în toate aceeaşi simplitate ca pe vremuri.
La întoarcere, mă ridică din nou în braţe şi mă duse — cu
cîtă uşurinţă ! — prin curte şi pe scări, iar eu mă gîndeam la
ziua aceea de Crăciun, atît de plină de întîmplări, cînd mă pur-
tase în spinare prin ţara mlaştinilor. Nu pomenisem încă nimio
despre schimbarea privitoare la averea mea şi nici nu ştiam
cît cunoştea el din întîmplările care-mi zdruncinaseră viaţa în
ultimul timp. De astă dată mă îndoiam atît de mult de mine
însumi şi aveam atîta încredere în el, încît nu mă puteam
hotărî să vorbesc despre lucrurile acestea de vreme ce el păstra
tăcerea.
Ai auzit cine era binefăcătorul meu, Joe ? îl întrebai
eu în seara aceea, după ce mă gîndisem şi mă
răzgîndisem de
cîteva ori, în timp ce el îşi fuma luleaua în faţa ferestrei.
Am auzit, măi băiete, că nu era domnişoara Havisham,
răspunse Joe.
Dar ai auzit cine era ?
!
Păi, am auzit că era unul care 1-a trimis pe omul cară
ţl-a dat banii aceia la „Barcagiii veseli", Pip.
Aşa a fost.
Mare minune ! făcu Joe, cu glasul lui cel mai liniştit.
Ai auzit că a murit, Joe ?... întrebai eu, din ce în ce
sfios.

S47
 Cel tj-a trimis banii ?
■ Da
Cred, spuse Joe, după multă gîndire, privind nehotărît-
spre scaunul din faţa ferestrei, cred că' am auzit
vorbindu-se
cum că ar fi aşa şi pe dincolo, ba aşa, ba altminteri.
Ai auzit ceva despre viaţa lui, Joe ?
Nu prea. Pip.
—■ Dac-ai vrea să mă asculţi puţin, Joe... începui eu, dao
floe se ridică de pe soaun şi se apropie de canapeaua mea.
— Uite, măi băiete, spuse Joe, aplecîndu-se deasupra mea.
Noi am fost dintotdeauna cei mai buni prieteni, nu-i aşa, Pip 1
Mi-era ruşine să-i răspund.
Foarte bine, spuse Joe, ca şi cum i-aş fi răspuns, foarte
bine ! Va să zică, sîntem înţeleşi! Atunci, de ce să
vorbim
despre lucruri eare între doi oameni ca noi n-au nici un
rost ?
Sînt destule lucruri despre care doi ©ameni ca noi pot să
vor
bească, ce să le-mai amestecăm şi pe cele fără rost ? !
Doamne !
Ia să ne gîndirn la biata soră-ta, şi la cum se mai mînia
ea t
îţi aminteşti de „gîdilici"?
<
Sigur că-mi amintesc, ffoe.
Vezi tu, băiete, spuse Joe, am făcut ce-am putut ca tu
şi cu „gîndiliciul" să staţi eît mai departe unul de altul,
da»
nu mi-a mers totdeauna după pofta inimii. Fiindcă atunci
cînd
soră-tii îi venea cheful să se repeadă la tine, mie mi-era
teamă
— spuse Joe cu felul lui demonstrativ de a vorbi, care~i
plăcea
atît de mult — mie mi-era teamă, cum să-ţi spun?... nu
că
repede şi la mine dacă mă împotrivesc, dar eă se repede şi
ms
amarnic la tine. Am băgat eu de seamă asta. Nu se sperie
omul
eă-1 trage nevasta de mustăţi, nici că-1 scutură un pis
(tare se
mai pricepea soră-ta la d-alde astea !) cînd Vrea să scape
un
eopilaş de pedeapsă. Dar dacă copilaşul o păţeşte mai rău
din
pricina trasului de mustaţă şi a scuturâturii, atunci vezi
bina
că omul îşi zice : „La ce bun ? Văd că fac rău, dar nu
văd
nici urmă de folos". Spune şi dumneata, domnule,
care a
folosul ?
Aşa zice omul ? spusei eu, fiindcă Joe aştepta răspun
sul meu.
Aşa zice omul. încuviinţă Joe. Are sau nu dreptaie omul
ăsta ?
\re întotdeaun dreptate, dragă Joe.
\
Bine. băiete, spvise ffoe, nu uita ee-ai spus. Dacă ara
întotdeauna dreaptate (măcar eă de obicei nu prea ars drep-
tate), are dreptate şi atunci cînd zice aşa : Să zicem eă atun»)

"418
cînd erai mic ţineai unele lucruri pentru tine fiindcă ştiai că
J. Gargery nu putea să te despartă de „gîdilici", aşa cum i ar
fi fost pofta inimii. Aşa că nu te mai gîndi la lucrurile astea,
care n-au rost între doi prieteni vechi, şi să nu mai vorbim
de ele. Biddy şi-a dat o groază de osteneală înainte să plec eu
(fiindcă eu sînt greu de cap) ca să mă facă să înţeleg lucrurile
aşa şi, dacă le înţeleg aşa, să mă port cum trebuie. Şi fiindcă
s-a întîmplat precum a dorit ea, spuse Joe, încîntat de înlăn-
ţuirea logică a spuselor lui, ascultă ce-ţi spune un prieten ade-
vărat. Anume : Nu trebuie să te oboseşti cu vorbăria, trebuie
să mănînci şi să bei nişte vin amestecat cu apă şi trebuie să
intri numaidecît în aşternut.
Gingăşia cu care Joe îniălura dintre noi această temă, bunul-simţ
şi drăgălăşenia cu care Biddy-—ea mă dibuise de mult cu
mintea ei de femei e — îl pregătise pe Joe mă mişcară adînc. Dar
nu-mi dădeam seama dacă Joe ştia cî-t eram de sărac că
toate speranţele mele se destrămaseră, aşa cum se des-ramă
negura din ţaţra mlaştinilor la răsăritul soarelui.
Şi mai era un lucru pe care nu-1 puteam înţelege la în-îput,
dar pe care l-am înţeles curînd cu mare durere şi anume : măsură
ce mă simţeam mai bine şi mai voinic, Joe era din ce în ce
mai stînjenit cînd vorbea cu mine. Cît timp fusesem olab şi
aveam întru totul nevoie de ajutorul lui, bietul om se întorsese
la felul lui de a fi de odinioară şi-mi spusese, ca pe gemuri,
„Pip, „măi băiete", cuvinte care-mi sunau în ureche ca o
muzică. Şi eu, la rîndul rrieu, mă întorsesem la felul meu de a
fi de pe vremuri, fericit şi recunoscător că el îmi îngăduie acest
lucru. Dar, pe nesimţite, Joe începu să lase deoparte aceste
cuvinte ; şi în timp ce la început eram cam mirat, am început
în curînd să înţeleg că eu eram de vină, că greşeala fusese
a mea.
Oare nu-i dădusem lui Joe prilejul să se îndoiască de sta-
tornicia mea şi să creadă că, de îndată ce norocul îmi va surîde,
mă voi purta cu el rece şi-1 voi alunga ? Nu dădusem oare
inimii lui curate prilejul să simtă că, pe măsură ce mă întă-
ream, puterea lui asupra mea va fi tot mai slabă şi că ar. fi mai
bine să se desprindă de mine la timp şi să mă lase singur
înainte ca eu să mă smulg de lingă el ?
De-abia a treia sau a patra oară cînd am ieşit la plimbare,
sprijinit de braţul lui. Joe, prin grădinile din Temple, mi-am
dat lămurit seama de schimbarea care se petrecuse în el. S'ă-
tusem în lumina caldă şi strălucitoare a soarelui, privind flu-

449
viul, si, cînd ne sculasem, îi spusesem lui Joe, fără nici un gînd
ascuns :
Vezi, Joe ! Acum pot umbla bine. Acum ai să mă vezi
umblînd. singur.
Să nu te oboseşti, Pip, spuse Joe, dar aş fi fericit să te
văd.umblînd, domnule Pip.
Ultimele lui cuvfete mă zgîndăriră, dar cum aş fi putut să
mă revolt ? Am umblat doar pînă la poarta grădinii, apoi m-am
prefăcut că sînt mai ostenit decît eram într-adevăr şi l-am rugat
pe Joe să-mi dea voie s'ă mă sprijin de braţul lui. Joe îmi în-
tinse braţul, dar rămase mai departe dus pe gînduri.
Şi eu eram cufundat în gînduri ; căci cugetul meu chinuit
de remuşcări era nedumerit asupra felului cum trebuie să pun
capăt schimbării din ce în ce mai izbitoare care se petrecea cu
Joe. Nici nu încerc să ascund că mi-era ruşine să-i spun care
era situaţia mea şi unde ajunsesem, dar nădăjduiesc că teama
mea de a-i vorbi nu era vrednică de dispreţ. El ar fi vrut sâ
mă scoată din încurcătură cu bruma de bani pe care o agoni -
sise, şi eu ştiam, ştiiam bine că nu trebuie să primesc ajutorul
lui, că nu trebuie să-1 las să mă ajute.
Fu o seară frămîntată de gînduri pentru amîndoi. Dar,
înainte de a mă duce la culcare, am hotărît că voi lăsa să treacî
ziua următoare, care era o duminică, şi că, înoepînd cu săptă-
mîna viitoare, îmi voi schimba purtarea. Lunj de dimineaţa
aveam de gînd să-i vorbesc lui Joe despre schimbarea care
petrecuse cu el, să înlătur dintre noi această ultimă urmă de
sfială, să-i spun care erau gîndurile mele (acel „în al doil
rînd", de care nu apucasem să-i vorbesc) şi de ce hotârîsem să
nu plec la Herbert ; şi astfel aveam să înlătur orice ■ urmă de
schimbare. Pe măsură ce eu mă însemnam, se însenina şi Joe
şi mi se părea că, prin simpatie, ajunsese şi el la o hotărîre.
Petrecurăm o duminică liniştită ; făcurăm o plimbare cu
trăsura afară din oraş şi apoi umblarăm puţin pe cîmp.
Sînt mulţumit că am fost bolnav, Joe, i-am spus eu.
Măi Pip, măi băiete, acum aproape că ţi-ai venit în
fire, domnule Pip.
—- Au fost zile de pomină pentru mine, Joe.
—■ Şi pentru mine la fel, domnule, răspunse Joe.
—• Dar am petrecut împreună zile pe care nu le voi uita :
niciodată. Ştiu că pe vremuri am petrecut zile pe care nu le-ar
uitat pe urmă, dar pa stea n-am să le uit niciodată,
—-i Pip, spuse Joe, cam repezit şi tulburat, am făcut noi
şi ştrengării. Şi, dragă domnule Pip, ce a fost între noi... a fost

450
 Seara, după ce mă culcasem, Joe intră în odaia mea, aşa
cum făcea în fiecare seară de cînd mă simţeam mai bine. Mă

■
întrebă dacă eram sigur că mă simt tot atît de bine ca şi în
timpul dimineţii.
î)a, dragă Joe, tot atît de bine.
Şi acum te simţi mai în puteri pe zi ce trece, da, măi
băiete ?
Da, dragă Joe, pe zi ce trece,
•Joe bătu uşurel cu mîna lui mare şi bună pătura care-mi
acoperea umerii şi spuse cu un glas care ini se păru înăbuşit :
— Noapte bună !
Dimineaţa m-am asculat proaspăt şi plin de elan, hotărit
să vorbesc cu Joe fără întîrziere. O să-i spun totul încă înainta
de gustarsa de dimineaţă. Aveam de gînd să mă îmbrac numai-
decît, să mă duc în odaia lui şi să-1 iau prin surprindere, fiindcă
era prima zi cînd mă sculăm devreme. Mă dusei în odaia lui,
dar o găsii goală. Nu numai că el nu era înăuntru, dar nici lă-
iţa lui nu se mai afla acolo.
M-am repezit la măsuţă şi am găsit o scrisoare. Iată foarte
scurt cuprinsul scrisorii :
.„Nedorind să fiu de prisos, plec, fiincă tu te-a făcut să-
ătos, dragă Pip, şi fiincă ai să te descurci mai bine fără mine.
P. S. Sîntem dintotdeauna cei mai buni prieteni !
JOE"
în aceeaşi scrisoare se afla o chitanţă, prin care se arăta
::ă datoriile pentru care fusesem arestat erau acum achitate.
5
înă în clipa aceea mă mîngiiasem cu speranţa deşartă că cre-
iitorul meu intrase în umbră sau îşi amînase demersurile pînă
ze mă voi însănătoşi de tot. Nici nu visasem că Joe mi-ar fi
plătit datoriile, dar Joe le plătise, şi chitanţa era pe numele lui
Ce altceva îmi rămînea de făcut decît să plec după el, spre
fierăria cea veche şi dragă, şi acolo să-i mărturisesc tot, să i
arăt căinţa mea şi să-mi uşurez cugetul şi inima de acel „în
al doilea rînd", care la început era ceva nelămurit şi înnegurat
ce plutea în gîndurile mele, iar acum se prefăcuse într-o h>
târire desluşită.
Era hotărîrea de a mă duce la Biddy, de a-i arăta cît de
umilit şi de pocăit mă întorsesem la ea, de a-i spune că pier
dusem tot ceea ce nădăjdţusem că va fi al meu ; era hotărîrea
de a-i aminti de vechile mele mărturisiri din vremile neferi-
cite de demult. Şi, apoi, aveam de gînd să-i spun : „Biddy,
cred că odată ţi-am plăcut, pe vremea cînd inima mea rătăcită,

451
deşi se răzleţise de tine, se simţea totuşi mai liniştită şi mai
bine alături de tine decît s-a simţit vreodată de atunci în -
coace. Dacă-ţi mai pot fi drag măcar pe jumătate pe cît ţi-am
fost atunci, dacă mă poţi primi cu toate greşelile şi dezamăgi rile
care apasă asupra mea, dacă pot veni la tine ca tm copii păcătos,
şi iertat (căci, crede-mă, Biddy, sînt nespus de îndure rat şi am
.tot atîta nevoie de o voce liniştitoare şi de o mînă duioasă ca şi
un copil), nădăjduiesc că acum am să fiu ceva" mai vrednic de
tine ca atunci... nu mult, dar ceva mai vrednic. Şi, Biddy, tu vei
fi aceea care vei hotărî dacă să lucrez în fie răria lui Joe, dacă
să-mi încerc norocul cu altă îndeletnicire aici, în ţară, sau
dacă să plecăm împreună undeva, departe, unde mă aşteaptă
un viitor pe care l-am dat la o parte atunci cînd mi s-a oferit,
pentru că voiam să aflu mai întîi, răspunsul tău. Şi acum, dragă
Biddy, dacă-mi spui că vrei să înfrunţi lumea întreagă alături
de mine, să ştii că ai să faci lumea mai bună şi ai să faci din
mine un om mai bun şi mai vrednic de ea, iar eu am să. încerc
din răsputeri ca de dragul tău să fac lumea mai frumoasă".
Aceasta era- botărîrea pe care o luasem. După trei zije, în
timpul cărora mai prinsesem puteri, am pornit spre satul meu,
ca să ducja îndeplinire hotărîrea luată. Cum mi-a izbutit acest
plan — iată tot ce-mi rămîne de spus.

CAPITOLUL 58

Vestea despre prăbuşirea norocului meu ajunsese în satul

meu de baştină şi prin împrejurimi încă înainte de sosirea mea.
„Mistreţul albastru'' aflase ştirea şi am descoperit că purtarea
lui faţă de mine suferise o mare schimbare în urma acestui
fapt. în timp ce, atunci cînd mă aştepta o mare avere, „Mistre ţul"
ţinuse nespus de mult la părerea mea despre el, de data- aceasta,
după ce pierdusem orice nădejde de a pune mina pe avere,
„Mistreţul" se arăta înfricoşător de rece.
Ajunsei acolo pe seară, foarte obosit de călătoria pe care
o făcusem de atîtea ori fără nici o greutate. „Mistreţul" nu mS
putu găzdui în odaia unde înnoptam eu de obicei, căci era ocu -
pată (pesemne de vreun tînăr cu mari speranţe), şi nu-mi putu
pune la dispoziţie decît o odaie destul de proastă, de unde s-
vedeau trăsurile şi porumbeii din fundul curţii. Dar am dormit

452
 lăcaşul.acela un somn mai "sănătos decît aş fi dormit în cel
mai minunat adăpost pe care ar fi putut să mi-1 ofere „Mis-
treţul"', şi visele mi-au fos frumoase ca în cea mai frumoasa
intre odăi.
Dis-de-dimineaţă, în timp ce mi se pregătea mîncarea,
m-am dus să mă plimb în jurul casei „Satis". Pe poartă şi pe
colţuri de covoare scoase pe la ferestre erau lipite afişe
tipă-
ÎS ;e, care înştiinţau lumea că săptămîna viitoare va avea loc
ierea prin licitaţie a mobilelor şi 1 a tuturor lucrurilor din casă.
Pînă şi casa avea să fie dărâmată şi vîndută ca material vechi
de construcţie. Pe fabrica de bere era scris cu litere spălăcite,
mari de-o şchioapă : „Lotul 1" ; pe acea aripă a casei care
fusese ţinută închisă timp atît de îndelungat era scris : „Lotul
2". Mai erau şi alte anunţuri pe diferite aripi ale clădirii, iar
iedera fusese smulsă, ca să facă loc acestor inscripţii,
acum se tîra veştejită prin praf. Intrai pentr.u o clipă prin
arta deschisă şi' mă uitai în jurul meu cu aerul stânjenit al
unui străin care n-are ce căuta aici ; îl văzui pe funcţionarul
licitatorului umblînd printre butoaie şi numărîndu-le, spre lă-
murirea unui conţopist cu pană în mînă, care întocmea un ca-
talog folosindu-se drept pupitru de scaunul cu rotiţe pe care
eu îl împinsesem de atîtea ori în sunetele Bătrînului Clem..
Cînd mă' întorsei la cafeneaua „Mistreţul albastru", ca
să-mi iau gustarea de dimineaţă, îl găsii acolo pe domnul Pum-
blechook stînd de vorbă cu hangiul. Domnul Pumblechook (a
cărui înfăţişare nu se schimbase de fel în bine în urma aven -
turii nocturne prin care trecuse) mă .aştepta şi mi se adresă în
ui următor :
— Tinere, îmi pare rău cînd văd cît de jos ai ajuns. Dar
ce altceva mă puteam aştepta ? La ce altceva mă puteam
epta ?
Deoarece îmi întinse mîna cu un aer de minunată mări-
nimie şi iertare şi fiindcă eu eram slăbit de boală şi nu mă
simţeam în stare să mă cert, i-o strînsei.
— William, spuse domnul Pumblechook chelnerului, pună
o prăjitură pe masă. Va să zică, aici am ajuns ! Aici am ajuns !
Mă aşezai încruntat la masă. Domnul Pumblechook stătea
lingă mine şi-mi turna ceaiul — eu nici "nu apucasem să pun
mina pe ceainic — cu acrul unui binefăcător hotărît să-şi facă
datoria pînă la capăt.
— William, spuse domnul Pumblechook cu glas jalnic, adu
sarea. în vremurile fericite de altădată,. vorbi ei către, mine,

453
mi-amintesc că puneai şi zahăr. Dar lapte puneai ! Parcă da.
Zahăr şi lapte. William, adu o salată.
Mulţumesc, spusei eu răstit, dar nu fnănînc salată,
Nu mănînci, spuse domnul Pumblechook, oftînd şi dînd
de' cîteva ori din cap, ca şi cum s-ar fi aşteptat la
cuvintele
mele şi ca şi cum faptul că nu mîncam salată se
potrivea cu
prăbuşirea mea. Sigur. Roadele pămîntului. Nu. Nu mai e
ne
voie să aduci, William.
Eu mîncam mai departe, şi domnul Pumblechook stătea tot
lîngă mine, privind cu ochii lui de peşte şi răsuflînd zgomotos,
ca de obicei.
— Piele şi oase ! făcu domnul Pumblechook, ca şi cum ar
fi gîndit cu glas tare. Şi clnd'a plecat de aici (ocrotit de bine-
cuvîntarea mea), şi cu i-am pus ia dispoziţie modesta mea pră
vălie, asemănătoare cu un adevărat fagure ele albină, era rumen
ca o piersică.
Mi-am amintit de deosebirea izbitoare dintre felul slugarnic
în care îmi strîngea mîna atunci cînd îmi surîdea norocul, spu-
nînd : „Pot oare ?" şi mărinimia plină de lăudăroşenie cu care
îmi' întinsese adineauri degetele lui grase.
■—■ Ia, urmă el, întinzîndu-mi o felie de pîine cu unt. Te
duci la Joseph ?
— Pentru numele lui Dumnezeu, spusei eu, ieşindu-mi din
fire fără voia mea, ce-ţi pasă dumitale unde mă duc ? Şi lasă,
te rog, în pace ceainicul !
Alesesem calea cea mai nenorocită, fiindcă îi dădui lui
Pumblechook prilejul pe care îl aştepta.
— Da, tinere, spuse el, lăsînd minerul obiectului mai sus-
pomenit, dîndu-se cu un pas sau doi înapoi şi vorbind spre a fi
auzit de hangiu şi de chelnerul de la uşă. Voi lăsa în pace ceai
nicul. Ai dreptate, tinere. De data asta ai dreptate. Nu-mi dau
seama ce fac cînd mă interesez cu atîta dragoste ele mîncarea
ta, cînd doresc ca trupul acesta, slăbit de urmările distrugă
toare ale risipei, să fie întărit de hrana sănătoasă a strămoşilor
tăi. Şi, totuşi, spuse Pumblechook, întoreîndu-se către hangiu
şi către chelner şi arătînd spre mine cu braţul întins, acesta
este băiatul cu care m-am jucat în zilele fericite ale copilăriei
lui ! Şi nu-mi spuneţi că nu poate fi el ; vă spun că el este !
Ceilalţi doi răspunseră printr-un murmur. Mai ales chel-
nerul părea deosebit de mişcat.
— El este, spuse Pumblechook, băiatul pe care-1 plimbam
cu brişcă. El este băiatul pe care l-am văzut crescut „ca-n
palme". El este fratele femeii Georgiana Măria pre nume, după

454
mama ei, al cărui unchi am.devenit prin căsătorie; să tăgă-
duiască dacă poate.
Chelnerul tuşi, ca şi cum m-ar fi poftit cu modestie să mă
as de gîndiil de a. mă duce la Joseph.
- Tinere, îmi spuse Pumblechook, îndreptîndu-şi capul
,pre mine, cu mişcarea aceea de şurub pe care o cunoşteam atît
de bine, te duci la Joseph. Mă întrebi ce-i treaba mea unde te
duci ? îţi spun eu, domnule, că te duci la Joseph.
Chelnerul părea încredinţat că nu voi putea tăgădui şi că
acest fapt îmi înrăutăţea situaţia.
Şi acum, urmă Pumblechook, "tot cu aerul acela de a
spune lucruri convingătoare şi hotărîtoare pentru cauza
vir
tuţii, cu aerul acela care mă scotea din fire, şi acum să-ţi
spun
ce să-i comunici lui Joseph. Ţi-o spun aici, de fală cu
stăpînul
„Mistreţului albastru", om binecunoscut şi cinstit în oraşul
nos
tru, şî cu William, pe al cărui tată îl chema Patkjns,
dacă nu
mă înşel.
Nu vă înşelaţi, spuse William.
De faţă cu ei, urmă Pumblechook, am să-ţi spun ce să-i
comunici lui Joseph. Să-i spui aşa : „Joseph, astăzi l-am
văzut
pe întîiul meu binefăcător şi pe făuritorul norocului
meu.
Joseph, nu vreau să pomenesc de nici un nume, dar
aşa le
place oamenilor din oraş să-i spună, şi eu l-am văzut pe
acest
om".
Jur că nu l-am văzut ! spusei eu.
Să-i mai spui, de asemenea, continuă Pumblechook, să-i
spui ce mi-ai spus mie, şi pînâ şi Joseph va fi cuprins de
mirare.
Aici te înşeli amarnic, spusei eu. Eu ştiu mai bine ca
dumneata.
Şă-i spui aşa, urmă Pumblechook : „Joseph, l-am văzut
pe omul acesta, şi omul acesta nu-ţi poartă pică nici ţie
nici
mie. Ştie cum ţi-e firea. Joseph, şi-ţi cunoaşte prostia şi
ne
ştiinţa". Da, aşa să-i spui. Şi Pumblechook îşi clătină
capul .şi
mîna spre mine. ,,...Şi cunnoaşte şi lipsa mea de
recunoştinţă.
El o cunoaşte, Joseph, mai bine ca oricine. Tu n-o
cunoşti,
Joseph, fiindcă nu eşti în măsură s-o cunoşti ; dar omul
acesxa
•unoaşte". .
Măcar că era uri măgar lăudăros, tot eram uluit că avea
ăzneala să-mi vorbească astfel în faţă.
— Să-i spui aşşa : „Joseph, omul mi-a dat o solie şi mi -a
s să-ţi comunic că dac-am ajuns unde am ajuns, mîna pro
videnţei a făcut totul. El a recunoscut asta, Joseph, din clipa
în care a văzut-o, şi să ştii că a văzut-o limpede. A vâzut-o

455
scriind vorbele astea, Joseph. Răsplata nerecunoştinţel faţă de
primul lui binefăcător şi făuritorul norocului său. Şi omul z-
cesta mi-a mai spus că nu se căieşte cîtuşi de puţin de cele ce
a făcut. A fost frumos că a făcut totul că mărinimie şi e gata
să mai facă şi altă dată acelaşi lucru".
Ce păcat, spusei eu batjocoritor, după ce-mi sfîrşii gus -
tarea întreruptă de atîtea ori. ce păcat că omul n-a spus
ce-a
lăcut şi ce este gata să mai facă şi altă dată.
Stăpîne al „Mistreţului albastru", de data" aceasta Pum-
blechook se adresă hangiului, şi tu, William ! Nu mă
supără
dacă aflu că aţi spus, fie în partea de sus a oraşului, fie
în
partea de jos a oraşului, dacă asta vă este dorinţa, că am
făcut
un lucru bun, că a fost frumos din partea mea şi că sînt
gata
să fac şi altă dată ceea ce am mai făcut.
Cu aceste cuvinte, lăudărosul strînse cu gravitate mîinile
celor doi şi ieşi din han, lăsîndor-mă mai curînd nedumerit
decît încîntat cu privire la însuşirile „acelui lucru". N-am mai
. vit mult şi am plecat şi eu"; coborînd strada principală, l-am
văzut vorbind din uşşa prăvăliei (fără îndoială despre a~ celaşi
lucru) unui grup foarte ales, care mă blagoslovi cu nişte priviri
foarte duşmănoase cînd trecui pe partea cealaltă a străzii
Era nespus de plăcut să mă întorc la Biddy şi la Joe ;
pusă faţă în faţă cu obrăzniciile a lăudăros, îngăduinţa
lor mi se părea şi mai minunată, dacă aşa cava mai era cu pu-
tinţă. Mă îndreptam spre ei fără grabă, căci tot mai eram slă-
bit, dar, pe măsură ce mă apropiam de ţinta mea, simţeam o
uşurare din ce în ce mai puternică, iar în conştiinţa mea îşi
făcea din ce în ce mai mult loc ghidul că lăsam departe, în urma
mea, tot ce era îngîmfare şi minciună.
Era o zi minunată de iunie. Cerul era albastru, ciocîrliile
se rMicau deasupra griului verde, şi colţul acela de ţară mi se
părea mult mai frumos şi mai liniştit decît îl cunoscusem vreo-
dată. Făcui drumul ameţit de tablourile vieţii minunate pe care
aveam s-o duc aici, pătruns de schimbările care aveau să-mi
cuprindă toată fiinţa de îndată ce voi avea alături de mine o
călăuză al cărei devotament simplu şi a cărei judecată limpede
îmi erau cunoscute. Toate aceste gînduri deşteptară o emoţie
plăcută în sufletul meu, căci eram înduioşat de întoarcerea mea
acasă, şi în mine se petrecuseră atîtea schimbări, îneît mă sim-
ţeam ca un om care se întorcea acasă desculţ, după o călătorie
pe tărîmuri îndepărtate, ca un om ale cărui rătăciri duraseră
ani de-a rîndul.

456
 Nu văzusem încă niciodată şcoala unde Biddy era , i. ţătoare
; dar uliţa lăturalnică prin care intrai în sat, ca s.i nu fiu
văzut, mă duse prin faţa şcolii. Eram dezamăgit că era zi de
sărbătoare ; nu era nici urmă de copil în curte, şi casa era
închisă. Mă bucurase gîndul s-o găsesc prinsă de treburile ei
ilnice, şi acum mă simţeam dezamăgit.
Dar'fierăria nu era departe şi mă îndreptai într-acolo pe
sub teii înverziţi şi plini de miresme, ciulind urechea c a să
prind bătăile ciocanului lui Joe. Mult timp după ce ar fi trebuit
să le aud şi mult timp după ce mi se păru că le auzisem şi-mi
dădui seama că totul nu fusese decît o închipuire, în jurul meu
tot mai domnea o linişte deplină. Vedeam teii şi măceşii albi,
vedeam castanii ale căror frunze foşneau melodios cînd mă oprii
din drum ca să ascult; dar bătăile ciocanului lui Joe nu se
desluşeau în adierea vîntului de vară.
Fără să ştiu de ce, mă simţîi aproape cuprins de teamă la
gîndul de a mă apropia de fierărie, cînd dădui, în cele din urmă.
cu ochii de ea şi văzui că e închisă. Nici lucirea focului, nici
ploaia sclipitoare de seîntei, nici vuietul foalelor : totul era
închis şi tăcut.
Dar casa nu era pustie, şi salonaşul parcă "era locuit, căci la
ferestre fluturau perdele albe şi ferestrele erau deschise şi
înveselite cu flori. Mă îndreptai încet spre fereastra salonaşu-
lui, cu gîndul să mă uit înăuntru peste ghivecele de flori, cînd,
deodată, Joe şi. cu Biddy răsăriră în faţa mea, ţi;nîndu-se de braţ.
Biddy scoase un ţipăt, ca şi cum i s-ar fi părut că vede o arătare,
dar după o clipă 'era în braţele mele. Plîngeam de bucurie că o
văd,.iar Biddy plîngea şi 1 ea ; eu plîngearrrfiindcă o vedeam atît
de proaspătă şi de frumoasă ; ea, pentru că mă vedea atît de
istovit şi de palid.
Biddy, dar ce gătită eşti !
Da, dragă Pip.
Şi tu, Joe, ce gătit eşti !
Da, Pip, rnăi băiete.
Mă uitam de la unul la altul şi...
— Azi e nunta mea ! strigă Biddy, într-o izbucnire de
:urie. M-am măritat cu Joe !

f Mă duseseră în bucătărie şi-mi culcaseră capul pe masa e

lucru. Biddy ţinea una din mîinile mele în faţa buzelor at.
Şi simţeam pe umăr atingerea mîngîietoare a mîinii lui Joe.
— Nu era destul de voinic ca să-1 luăm pe neaşteptate,
spuse Joe.

457
 Şi Biddy spuse :
—■ Ar fi trebuit să mă gîndesc mai întîi, dragă Joe, dar
eram atît de fericită...
Erau amîndoi atît de bucuroşi, atît de mîndri, atît de miş-
caţi de venirea mea, atît de încîntaţi că picasem din întâmplare,
ca să le întregesc fericirea !
Primul meu gînd fu acela de nespusă mulţumire că nu-î
împărtăşisem lui Joe această ultimă speranţă zădărnicită. De
cîte ori n-avusesem mărturisirea pe buze, în timpul bolii, cînd
Joe stătea lînaă mine ! Negreşit că ar fi aflat totul dacă sr
mai fi rămas cu mine un singur ceas !
Dragă Biddy, spusei eu, bărbatul.tău e cel rnai bun om
din lume, şi'dacă ai fi putut să-1 vezi la căpătîiul meu...
Dar
tot nu l-ai fi putut iubi mai mult decî îi iubeşti.
Nu, desigur că nu, spuse Biddy.
Şi, dragă Joe, nevasta ta e cea mai bună femeie din
lume şi o să te facă fericit, aşa cum eşti vrednic să fii,
scumpul,
bunul meu Joe !
Joe se uită la mine ; buzele îi tremurau şi-şi acoperi ochii:
cu mîneca hainei.
— Dragă Joe şi Biddy, azi aţi fost amîndoi la biserică şi
acum sînteţi împăcaţi cu toată omenirea ; vă rog să primiţi
mulţumirile mele umile pentru tot ce aţi făcut în folosul meu şi
pentru care eu v-am răsplăti atît de urît ! Pînă într-o ©ră,
voi pleca de aici, căci în curînd voi părăsi ţara şi nu voi avea
odihnă pînă nu voi fi cîştigat prin munca mea banii cu care
voi m-aţi scăpat de închisoare şi pînă nu vă voi fi trimis vouă
aceşti bani, dar chiar de-ar fi să vă înapoiez de-o mie de «ri
mai mult decît mi-aţi dat, să nu credeţi, dragii mei Joe şi Biddy,
că socot că voi putea şterge măcar un ban din datoria pe cară
o am faţă de voi !
Erau amîndoi răscoliţi de vorbele mele şi mă rugară să nu
mai vorbesc.
— Dar trebuie să vă mai spun ceva. Dragă Joe, nădăj
duiesc că vei avea copii asupra cărora să-ţi reverşi iubirea
că în nopţile de iarnă, în colţul vetrei, va mai sta un pumn
om care să-ţi amintească de un băieţaş care a plecat de aici
pe vecie ; să nu-i spui Joe, că am fost nerecunoscător ; să nu i
spuneţi doar că v-am cinstit pe amîndoi, pentru că aţi fost atît
spui Biddy, că am fost lipsit de mărinimie şi nedrept ; să-t
spuneţi doar că v-am cinstit pe amîndoi, pentru că aţi fost
atît de buni şi de sinceri, şi că eu am spus că e firesc ca el,
copilul vostru, să fie un om mai bun decît am fost eu.

458
 Nici prin gînd nu-mi trece, spuse Joe din dosul mînecii,
să-i spun vorbe de astea, Pip. Şi nici Biddy B - O să-i
spună.
Nimeni n-o să-i spună.
Şi acum, deşi ştiu că în adîncul sufletelor voastre bune
aţi făcut de mult acest lucru, vă rog să-mi spuneţi
arnîndoi că
mă iertaţi. Vă rog să-mi îngăduiţi să aud şi eu cuvintele
acestea
şi să duc cu mine sunetul lor ; atunci o să cred că şi voi
aveţi
încredere în mine şi că, odată şi odată, veţi avea o părere
mai
bună despre Pip !
Dragă Pip, măi băiete, spuse Joe, Dumnezeu ştie că te
îert, dacă am ceva de iertat !
Amin ! Şi Dumnezeu ştie că şi eu te iert ! răspunse
Biddy, ca un ecou.
Acum lăsaţi-mă să mă duc sus, să mă mai uit puţin
la odăiţa mea şi să rămîn cîteva clipe singur. Şi pe urmă,
după
ce o sâ mănînc şi o să beau împreună cu voi, o să mă
duceţi
pînă la indicatorul cu deget, şi acolo o să ne luăm rămas
bun !

Am vîndut tot ce aveam şi am strîns eît am putut mai

mulţi bi să pot ajunge la o învoială cu creditorii, care
im au dai răga sâ 'SC toate datoriile. Şi apoi am plecat
spre Herbert, Pînă într-o lună am izbutit să părăsesc Anglia,
după două luni eram funcţionar al firmei „Clarriker and Co.",
iar după patru luni îmi fu încredinţată prima sarcină de răs -
pundere, căci grinda tavanului din Mill Pond Bank încetase să
duduie din pricina urletelor bătrînului Barley, iar Herbert ple -
case ca să se căsătorească cu Clara, Jăsîndu-mi întreaga răs -
pundere a sucursalei răsăritene pînă la întoarcerea lui.
Au trecut mulţi ani pînă cînd am ajuns asociat în firmă,
dar duceam o viaţă fericită în preajma lui Herbert şi a Clarei,
trăiam modest, îmi plăteam datoriile şi eram-în corespondenţă
cu .Joe şi Biddy. De-abia cînd ajunsei al treilea asociat din fir -
mă, Clarriker mă trăda, spunînd că taina tovărăşiei cu Herbert
II apăsase destul timp cugetul şi că trebuia să dea totul în
vileag. Aşa că i-a spus lui Herbert adevărul, şi bietul băiat fu
mişcat şi uluit, dar tot prieteni buni am rămas îşi după asta. Nu
trebuie să las lumea să creadă tcâ firma noastră era foarte mare
sau că noi ne alegeam cu grămezi de bani de pe urma ei. Afa-
i crea pe care o conduceam nu era întinsă, dar se bucura de un
nume bun, şi noi lucram pentru noi şi' totul mergea bine.
Datoram atît de mult sîrguinţei voioase şi firii lui Herbert,
Incît mă miram adesea că fusesem în stare să gîndesc despre el

459
că nu e bun de nimic, pînă cînd, într-o zi, îmi trecu prin minte
gîndul luminos că poate neputinţa de a întreprinde ceva nu
fusese niciodată în el, ci în mine.

CAPITOLU L 59

De unsprezece ani nu-i văzusem pe Joe şi pe Biddy cu ochii

mei trupeşti, deşi îi aveam atît de des în i'aţa ochilor 'închipuirii
mele, acolo, în Orient, cînd, într-o seară de decembrie, râ sau
două după ce se lăsase întunericul, am apăsat uşor
:âna pe clanţa vechii bucătării. Apăsasem atît de uşor, îneît
nu m-a auzit nimeni şi m-arn uitat înăuntru fără a îi văzut.
Acolo, la locul lui obişnuit, în lumina focului, Joe, voinic
şi sănătos ca întotdeauna, îşi fuma luleaua, şi acolo, în coif,
apărat de piciorul lui Joe şi şezînd pe scăunelul meu, cu cehii
la foc, stătea... stăteam tot eu ! .
— I-am zis „Pip", de dragul tău, măi băiete, spuse Joe
incitat, după ce m-am aşezat pe un scaun alături de copil (dar
am avut grijă să nu-i ciufulesc părul) ; i-am zis aşa în nă
dejdea să-ţi semene puţin. Şi cred că-ţi şi seamănă.
Şi mie mi se părea la fel, şi a doua zi l-am luat pe Pip la
plimbare şi am vorbit cîte-n lună şi în soare şi ne-am înţeles
de minune. Şi l-am dus în cimitir, şi acolo l-am aşezat pe o
anumită piatră şi el mi-a arătat care piatră era ridicată în a-
mintirea lui.Philipp Pirrip, „răposat în această parohie", şi a
GeOrgiariei, „soţia celui de mai sus".
— Biddy, am spus eu după masă, stînd de vorbă cu ea, în
timp ce fetiţa îi adormise în poală, trebuie să mi-1 dai pe Pip t
sau, în orice caz, să mi-1 împrumuţi.
— Nu, nu, spuse Biddy cu glas domol. Trebuie să te însori.
—- Aşa spun şi Herbert şi Clara, dar nu prea cred că o să
mă însor, Biddy. Mă simt atît de bine în casa lor, îneît nu prea
cred că am să-i părăsesc. De altfel, sînt de pe acum un burlac
bătrln.
Biddy îşi plecă ochii spre copilaşul din poală, duse mîna
copilului la buzele ei şi apoi îşi puse mîna ei bună de mamă,
cu care atinsese mîna copilului, în mîna mea. Era ceva in
mişcarea mîinii ei şi în apăsarea verighetei lui Biddy care îmi
spunea multe.

460
 T
Dragă Pip, spuse Biddy, eşti sigur că nu.te mai gîn-
deşti la ea ?
O, nu, cred că nu, Biddy.
Spune-mi adevărat, ca unui prieten vechi. Ai uitat-o
litai nimic care a însemnat ceva
it un loc jît

ic ce era, Şi
, in urma unui accident
I aşa, cu doi ani în urma,
cîte ştiam eu, se căsătorise din
i ,i vreme, ceea ce îmi lăsă timp destu!
Biddy şi apoi să pornesc într-acolo Dar
fiindcă umblam încet şi mă echi din jurul
meu, gîndindu-mă la vremu-ijunsei acolo
după apusul soarelui.
ici urmă de casă sau de fabrică de bere
de clădire, ci doar zidul vechii grădini. Locul gol
." ■uii jurat de un gard grosolan şi, uitîndu-mă peste gard
i o parte din iederă prinsese din nou rădăcini şi; creştea
i ie deasupra grămezii de ruini. Văzui o poartă între-
di idiisă, pe care o împinsei şi intrai.
() ceaţă argintie învăluise toată dupâ-amiaza aceea, şi
I I I M . I încă nu răsărise ca să o împrăştie. Dar, dincolo de ceaţă.
u stelele şi luna se apropia, iar noaptea nu era întune-
......i I n i i dădeam seama de locul unde se ridicau pe vremuri
isu. fabrica de bere, porţile, recunoşteam locul unde stăteau
ifliele. Aşezasem fiecare lucru la locul lui, şi acum mă uitam
I loteca grădinii intrate în paragină, cînd privirea îmi fu .
1 de o umbră singuratică.
ibra părea că mă văzuse în imp ce înaintam spre ea.
ie îndreptase spre mine, dar acum se oprise. Cînd mă
i, văzui că este o femeie. Şi cînd mă apropiai şi mai

461
 bun de nimic, pînă cînd, într-o zi, îmi trecu prin minte
9
)'nu P T „ C
T ' : "' ' ''■* ' '«trnnrinde ceva nu

reţia aceea u^ », _.
Toate acestea le cunoaşteam QUICUI.^ ,
niciodată era lumina tristă şi1 blîndă din ochii aceia atit au ubi-
faşi odinioară ; ceea ce nu simţisem niciodată pînă atunci era
atingerea prietenească a acelei mîini care pe vremuri era atît
de rece.
Ne-am aşezat pe o bancă din apropiere şi eu am spus :
— E ciudat ca, după atîţia ani, să' ne întîlnim aici, unde
ne-am văzut pentru prima oară ! Vii des pe aici ?
— N-am mai fost niciodată de atunci.
■— Nici eu.
Luna răsărise, şi eu mă gîndeam la privirea aceea lipsita
de expresie îndreptată spre tavanul alb, la privirea aceea care
se stinsese. Luna răsărise, şi eu mă gîndeam la strîngerea aceea
de mînă cînd eu îi spusesem ultimele cuvinte pe care îi era dat
să le audă în lumea asta.
Estella rupse tăcerea care se lăsase între noi.
— De multe ori am dorit, am nădăjduit să mă întorc, dar
am fost împiedicată de atîtea împrejurări. Sărmane locuri !
Primele raze ale lunii străbăteau ceaţa argintie şi tot ra-
zele acelea atinseră lacrimile care cădeau din ochii ei. Fără să
ştie că le văzusem şf încercînd să le ascundă, îmi spuse cu glas
liniştit :
Nu te-ai întrebat, cînd ai trecut pe aici, cum s-a întîm-
plat că ■ a rămas totul în starea asta ?
Ba da, Estella.
-— Terenul îmi aparţine mie. E singura avere de care n-am
vrut să mă despart. Restul s-a dus totul, încetul cu încetul, dar
pămîntul ăsta l-am păstra. A fost singurul lucru la care m-am
împotrivit cu înverşunare în toţi anii aceştia amărîţi.
Se va clădi ceva pe locul acesta ?
Pînă la urmă, cred că da. Am venit aici să-mi iau rămas
bun de la el înainte de a se schimba. Şi tu, spuse ea, cu
o\
în stare să mişte sufletul unui drumeţ rătăcitor, tot în străină-
tate locuieşti ?
— Tot.

462
Sînt sigură că-ţi merge bine.
Lucrez destul de greu ca să-mi asigur o viaţă îndestu
lată, prin urmare cred că da, îmi merge bine !
M-am gîndit de- multe ori la tine, spuse Estella.
Adevărat ?
In ultimul timp, foarte des. A fost un timp îndelungat
cînd alunga^ amintii >re ceea ce îndepărtasem în
vremea cînd nu-mi iul acestor amintiri.
Dar de cînd datoria nu mă mai îm mă aplec mereu
asupra acestor gînduri, le-am făcut Loc tn inima m
—i- Tu ai avut întotdeauna un loc în ini nlsei eu
apoi tăcurăm din nou, pînă ce Estella vorl Nu m-aş fi
gîndit, spuse ea, că, o dată cu locurile aces-i lua rămas
bun şi de la tine. îmi pare bine că ş-a
.
mulţ umită că n e des părţi m din n ou Estell a?
ire e ceva dureros. Pentru mine amin-
spărţiri a fost jalnică şi dureroasă.
spus : „Dumnezeu să te binecuvîn-
- rte I" răspunse Estella cu glas grav.
spui aşa, n r ai să stai la îndoială
iun, i mii o suferinţă mai puternică decît
ni .. ţi înţeleg sentimentele. Am fost
luiesc că asta s-a întîmplat pentru
i bună. Fii îngăduitor şi bun cu
pune-mi că sîntem prieteni.
pusei eu, ridieîndu-mă şi înclinîn-
şi ea se sculă de pe bancă.
reu prieteni chiar şi la depărtare, spuse

i mîna mea şi am plecai împreună din

; şi aşa cum ceaţa dimineţii se ridicase
n pentru prima oara de la fierărie,
ii se ridica, şi în Iun ndă, a cărei
e dezvălui, nu văzui nici o umbră care
nouă despărţire.
■P1 K Ş I T

463