Sunteți pe pagina 1din 10

Lev Nicolaevi Tolstoi

Motto: In mine salasluiesc doua principii: spiritual si corporal; ele se afla in lupta. Si treptat iese invingator cel spiritual. Lupta aceasta o numesc viata mea. ( L. Tolstoi) 1. Arta Unul dintre cei mai cunoscuti scriitori rusi, Lev Nikolaevici Tolstoi, s-a nascut la 28 august 1928 la mosia Iasnaia Poliana (in ruseste inseamna poiana luminoasa), la 190 km distanta de Moscova.
A

Iasnaia Poliana in anul 1894

Mama scriitorului a murit atunci cand acesta avea varsta de doi ani. T. A. Ergolskaia va fi cea care il va creste pe scriitor si tot ea este cea care il va incuraja pe Tolstoi sa inceapa sa scrie. La varsta de 9 ani, Tolstoi, la indemnul tatalui sau, Nikolai, recita in fata unui invitat al familiei doua poezii de Puskin. Impresia lasata este puternica! In padurea Zakaz din apropierea mosiei, copilul Tostoi isi va imagina o vergea fermecata cu ajutorul careia va putea sa faca omenirea fericita. In 1837 intreaga familie se muta la Moscova. Educatia scriitorului este cea data unui nobil: profesori particulari care il vor instrui la cele mai importante materii. In 1844 Tolstoi se inscrie la facultatea de limbi rasaritene la Universitatea din Kazan. O abandoneaza in favoarea facultatii juridice. Nu si-a incheiat studiile.

Tolstoi la varsta de 25 de ani

In 1847 se intoarce la Iasnaia Poliana in calitatea de mostenitor al mosiei, parte ce ii revenise de drept dup ace averea familiei fusese impartita. Isi incepe cea mai importanta opera de gandire: Jurnalul. Aici ganditorul rus isi va prezenta ideile fara nici un fel de artificiu artistic. Se lupta cu el insusi. Apare problema morala: [17 martie 1847. Kazan] 17 martie. Au trecut sase zile de cand am intrat in clinica, sase zile de cand sunt aproape multumit de mine. Am luat o gonoree, se intelege am luat-o asa cum se ia de obicei. Principalul folos consta insa in faptul ca mi-am dat seama cu claritate ca viata dezordonata, pe care o mare parte din lumea mondena o pune pe seama tineretii, este de fapt o consecinta a unei pervertiri sufletesti timpurii 1. (subl. ns.) In anul 1849 face o noua incercare, de aceasta data la Universitatea din Sankt Petersburg, facultatea de stiinte juridice. Nici de aceasta data nu reuseste sa o absolve. Cauza pare a fi o accentuata imprastiere a mintii.2 Incepe seria faimoasele disciplinari de sine: As
1 2

Lev Tolstoi, Jurnal, vol.1, p.3 E mai usor sa scrii zece volume de filozofie decat sa aplici un principiu, oricare ar fi el, in practica. ( L. Tolstoi, Jurnal, vol.1, p.4)

dori sa obisnuiesc sa imi stabilesc dinainte modul de viata, n pentru o zi-doua, ci pentru un an, pentru mai multi ani, pentru toata viata chiar; este foarte greu, aproape imposibil, voi incerca totusi, la inceput pentru o zi, apoi pentru doua zile.3 In anul 1951 scriitorul rus se inscrie in armata, asa cum era moda la tinerii nobili, si placa in Caucaz. Isi face debutul ca scriitor cu micul roman Copilaria pe care il publica in anul 1952 la revista Sovremennik. Poate putin stiut este faptul ca Tolstoi a vizitat si Romania. Una din notele de jurnal este facuta chiar in Barlad in anul 1954: 18 august [ Barlad]. Mars de la Tecuci la Barlad. M-am comportat bine toata ziua, cu exceptia 1) lipsei de hotarare la prima intalnire cu generalul 2) la intalnirea cu cei 2 Gorceakovi cu care sunt in cearta si 3) lenii de seara. In loc sa citesc Rauber, as fi putut scrie cate ceva. Mai important decat orice este pentru viata mea indreptarea celor trei vicii principale.4

Barladul in anul 1850

In Bucuresti locuieste cateva luni. Iata ce scrie matusii sale, T A Ergolskaia, tanarul ofiter: Sunt naucit. Un oras mare si frumos, obligatia de a te prezenta multora, opera italiana si teatrul francez

3 4

Ibidem, p.8 Ibidem, vol.1, p.105. Cele trei vicii despre care aminteste scriitorul sunt lenea, lipsa de caracter si irascibilitatea.

Bucuresti in jurul anului 1850

In 1856, scriitorul demisioneaza din armata. Avea 28 de ani. Din acest moment Tolstoi se va ocupa de scris. In august 1862, Tolstoi se casatorete cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic din Moscova. El avea 34 de ani iar ea doar 18. La inceput, indragostit cu adevarat de tanara femeie, au petrecut momente linistite si placute, iar viata de familie era fericita. A fost pentru Tolstoi o casatorie ideala: sotia sa ii administreaza mosia, ii recopiaza manuscrisele (ii transcrie de 7 ori Razboi i pace)! i ii daruieste 12 copii.

Numeroasa familie Tolstoi

In 1863 isi publica romanul Cazacii cu care va cunoaste un success imediat. Un gand mai vechi al autorului incepe sa se implineasca.5 Din 1865 pana in 1869 scrie romanul Razboi si pace. Tolstoi devine cunoscut in intreaga lume.

Sunt absolut convins ca trebuie sa dobandesc gloria.( Lev Tolstoi, Jurnal, vol.1, p.79)

Prima editie 1869

Faimos, bogat si respectat in propria familie, scriitorul rus, cu toate acestea, nu isi gaseste linistea si multumirea. La inceptul anului 1878 Tolstoi intra intr-o perioada de criza existentiala, criza care va dura aproximativ doi ani. In aceasta perioada scrie Spovedania, o fenomenologie a constiintei tolstoiene. Se gandeste de mai multe ori sa se sinucida.

2. Gandirea Lev Tolstoi a fost un ganditor religios. Practica rugaciunea incepe sa o deprinda inca din primii ani de viata matura. Cautarea lui Dumnezeu a insemnat pentru scriitor parcurgerea unor etape de spiritualizare, de transformare interioara, atat a modului de gandire cat si a modului de trai. Spiritualizarea are doua momente concrete in gandirea lui Tolstoi: primul moment e acela in care devine constient ca e o parte din Dumnezeu, ceea ce echivaleaza cu constiinta totalitatii; al doilea moment e acela cand devine constient ca e in identitate de natura cu Dumnezeu, adica constiinta unitatii. Dezvoltarea gandirii religioase a lui Tolstoi are trei etape: 1. constiinta multiplicitatii; 2 constiinta totalitatii; 3. constiinta unitatii.

2.1 Constiinta multiplicitatii De cand ne nastem si pana murim suntem in cautarea a ceva. In general, copilul cauta ibirea mamei, tanarul cauta sa-si implineasca menirea sau destinul pe care crede ca il are, iar cel in varsta cauta sa faca lucruri care il vor face apreciat de urmasi si care ii vor asigura un loc in randul oamenilor de seama. Cautarea e un mod fundamental al existentei umane. 2.1.1 Lumea In aceasta lume- spune folclorul-in care Dumnezeu a facut focul, iar dracul fumul6, incepe povestea vietii lui Lev Nicolaevici Tolstoi. Nimic nu s-ar petrece daca nu ar exista o lume in care omul sa traiasca si despre care sa poata vorbi. Daca fara lume omul n-ar putea sa traiasca, oare despre ea s-ar vorbi daca n-ar fi omul? Lumea s-a nascut atunci cand omul a zis catre sine: <eu>! Sensul este cel de individualitate empirica: De n-ar exista fiinta mea separate de Totul, n-ar fi corpul meu si nici corpul celorlalte fiinte.7

6 7

C. Noica, Jurnal de idei, p.474 L. Tolstoi, Despre Dumnezeu si om, p.158

2.1.2 Pentru ce traiesc eu? Viata traita in desfatari si jocuri de carti ii devine de nesuportat scriitorului: Tare multa vreme mi-am pierdut. La inceput m-am antrenat in placeri mondene, apoi am simtit din nou un gol in suflet scria Tolstoi la 28 februarie 1851. Contradictia este pretutindeni in viata <primului> Tolstoi. Acest mod de situare in viata il numim <constiinta multiplicitatii>. Multiplicitatea inseamna ceea ce este lipsit de unitate, lipsit de un centru, deci lipsit de ordine. Asa cum am aratat, tanarul Tolstoi isi dorea cu ardoare Gloria. Cand omul isi doreste cu ardoare ceva inseamna, intr-un fel, ca ii este constittiva acea dorinta, ca ea face parte din fiinta lui. Insa dobandirea ei, cum e cazul ganditorului rus, nu este urmata de o satisfactie durabila. Unde malum? Se pare ca a cautat acolo unde adevarul nu locuieste: in fiinta lui exterioara, in ego. 2.1.3 Chemarea lui Dumnezeu Chemarea lui Dumnezeu, in acceptiunea tolstoiana, are loc intr-o modalitate preponderant afectiva: Spun ca nevoia de a cauta pe Dumnezeu n era determinate de ratiune, ci de un sentiment, pentru ca nu provenea din fluxul gandurilor, ci din inima.8 Limbajul acesta e unul lipsit de sunete si cuvinte, e interior. Vocea constiintei ii soptea ca Dumnezeu era in el insusi: Adevarul era ca viata aceasta era fara rost. Am trait precum ceilalti, am facut ceea ce ceilalti au facut, pana cand am inteles clar ca nimic nu ma astepta decat distrugerea9 Somnul constiintei empirice, prin obiceiurile si interesele ei, pare sa se sfarseasca pentru Tolstoi. Constiinta ne trezeste din somn. Deci numai constiinta ( cine sunt eu? ) ne trezeste din falsa viata trupesca.10

2.1.4 Vita Nuova Tolstoi spunea ca adevarata cunoastere e una singura: a sti cum sa traiesti. Despre Dumnezeu, Tolstoi vorbeste in general ca despre o realitate sufleteasca, interioara. El intelegea divinitatea ca ceea ce este interior omului, dar care se manifesta si in exterior. Oricum, accentual va sta mereu asupra interioritatii: Lui Dumnezeu nu -I plac persoanele in plus. Cu El se poate vorbi intre patru ochi.11 Dumnezeu nu-I un concept obtinut si folosit din surse teologice, ci scripturale. Ceea ce depaseste individualitatea omului si e in sine incognoscibil, aceasta este ceea ce, in general, intelegea Tolstoi prin Dumnezeu. Acest concept are doua sensuri bine precizate: 1. Dumnezeu este incognoscibil; 2. Dumnezeu este iubire. Experimentarea relatiei cu Dumnezeu in sensul de Iubire are intaietate la scriitorul rus fata de orice exercitiu intellectual. Partea practica, experienta inteleasa ca apropiere de Dumnezeu a fost mere ratiunea din umbra a meditatiilor tolstoiene. Consecintele practice ale gandirii sunt esntiale pentru Tolstoi. El recunoaste ca exista un Dumnezeu in sine, asadar nemanifest, cu care nu poate comunica, nu poate avea o relatie, dar continua sa spuna ca nu poate avea nici o legatura cu Dumnezeu in sine, de aceea Dumnezeul manifest, cu care poate avea o relatie, e preferat de Tolstoi si doar despre acesta, spne el,
8 9

L. Tolstoi, Spovedania si alte scrieri religioase, p.5 Ibidem, p.10 10 L. Tolstoi, Despre Dumnezeu si om, p.185 11 Ibidem, p.166

putem vorbi: Dumnezeu e iubire, asa este. Il cunoastem numai pentru ca il iubim. D ace este Dumnezeu in sine tine de un rationament adesea de prisos, ba chiar daunator. Daca sunt intrebat: dar Dumnezeu exista in sine?, trebuie sa spun si voi spune: da, dupa toate probabilitatile, numai ca eu nu inteleg nimic despre el, despre acest Dumnezeu in sine. Dar Dumnezeul-iubire e altceva. Pe el il inteleg cu siguranta. El este totul pentru mine, explicatia si rostul vietii mele12.

2.2 Constiinta totalitatii13 Insa ce nadejde a bucuriei mai poate fi, cand ai in fata batranetea si moartea? Exista numai o iesire din aceasta situatie, sa-ti schimbi viata desavarsirii spirituale, in comuniune tot mai mare cu Dumnezeu.14 Cunoasterea lui Dumnezeu a insemnat pentru scriitor urcarea unor trepte purificatoare. Toate acestea sunt activitati ale constiintei totalitatii. Din perspective realizarii effective a progresului spiritual, am considerat <rugaciunea> drept prima treapta pentru gandirea lui Tolstoi, recunoasterea cea mai evidenta a existentei lui Dumnezeu in interiorul omului; a doua treapta este cea a <meditatiei>, unde il vom vedea pe Tolstoi confruntat cu problema timpului; a treia etapa este cea a <muncii>15 pentru binele sau si a activitatii in folosul oamenilor: apropierea de Dumnezeu; am numit ultima etapa <stiinta adevarata>, incercand aici sa sintetizam intreg procesul de spiritualizare de pana acum: Mi sa spus clar ( de catre Vointa divina, n.n.), si mai mult decat atat, oride cate ori incep sa fac ceva ce nu trebuie si cum nu trebuie, mi se da peste nas16.

2.3 Constiinta unitatii In Memorialul sau, Pascal vorbeste de <uitare de lume si de toate, in afara de Dumnezeu>. Aceasta uitare pascaliana e in fapt o reamintire a naturii divine a omului. Uitand ceea ce e trecator omul isi descopera adevarata natura interioara, spirituala. Tot ceea ce putem sti e compus, cunoasterea insemnand dezvaluirea structurii lucrurilor. Insa Dumnezeu e simplu. Pe Dumnezeu l-am putea cunoaste, dupa Meister Eckhart, prin formula <nici aceasta, nici aceea>, prin detasare de lucruri si de toate creaturile. Aceasta formula dezleaga foarte bine atat miza gandirii marelui etician rus cat si, mai ales, mecanismul reusitei implinirii propriului destin. Constiinta unitatii la care a ajuns Tolstoi se diferentiaza in analiza noastra de faza anterioara, adica de constiinta totalitatii, prin aceea ca cunoasterea lui Dumnezeu- telul gandirii tostoiene-, nu mai pune accentual pe apropierea de Dumnezeu, ci pe unirea cu Dumnezeu, ceea ce inseamna negarea oricarei realitati in afara de cea divina. In cheie negative, unirea nu e decat o anihilare a <eului>, a vointei proprii, abandonul oricarui scop, fie el si cel al unirii.

12 13

Ibidem, p. 168 Divinul eu este acel eu care are constiinta de sine. ( ibidem, p. 52) 14 Ibidem, p.13 15 Activitatea este apropierea de Dumnezeul din tine insuti.( ibidem, p.141) 16 L.Tolstoi, Jurnal, vol.2, p.217

2.3.1 Iubirea de adevar Oare ce a chemat de-a lungul istoriei omul la a-si pierde linistea, mergand pana la a-si risca propia viata, daca nu presimtirea adevarlui care-I dadea ghes la fapta? Notiunea de adevar, in raport cu cea de Dumnezeu, este lipsita de incarcatura teologic-determinata sau general-culturala pe care cea de-a doua o are. Adevarul este Dumnezeu. Dar iata cum una din ultimele rugagiuni tolstoiene, vibranta, depune marturie pentru inima scriitorului si iubirea ei, adevarul: Ajuta-mi, Parinte, spirit universal, izvor si principiu al vietii, ajuta-mi ca macar ultimile zile, ceasuri ale vietii mele aici, sa le traiesc numai inaintea Ta, slujindu-te numai pe Tine.17

Tolstoi in gara la Astapovo (1910)

17

Ibidem, p.388

In conflict cu sotia sa deoarece vroia sa dea tot ceea ce ii prisosea taranilor flamanzi, Tolstoi fuge de acasa, la 28 octombrie 1910, cu gandul de a ajunge in sudul Rusiei sau in Bulgaria. Calatoria fiind prea lunga pentru scriitor, se imbolnaveste si face un popas in gara Astapovo. Seful garii ii pune la dispozitie apartamentul sau. Dupa sapte zile, Tolstoi moare si este imormantat la Iasnaia Poliana, in padurea Zakaz. Gasise betisorul fermecat. Inmormatarea a fost fara preoti si fara slujba, si fara fast, asa cum vruse el.