Internet Si Filosofie Versiunea 0.1

Internet și filosofie.
Versiunea 0.1
Lucrare de licență scrisă și prezentată de Liviu Pop în 2004 în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie de la
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca sub îndrumarea profesorului Aurel Codoban.
Liviu Pop - Internet si filosofie. Versiunea 0.1
Introducere............................................................................................................................................... 3
Hypertext.................................................................................................................................................. 5
Istorie şi definiţie.................................................................................................................................................................... 5
Hypertext şi text digital........................................................................................................................................................ 6
Hyper Text Meta Language................................................................................................................................................. 8
De la backspace la delete – anatomie comparată..................................................................................................... 10
Spaţii electronice virtuale..................................................................................................................... 12
De la hypermedia la realitate virtuală, trecând prin cyberspaţiu........................................................................... 12
Spaţiul virtual electronic................................................................................................................................................... 13
Cyberia sau non-deşertul imaginaţiei........................................................................................................................... 14
Fractalii şi construirea Cyberiei........................................................................................................................................ 16
Acces direct........................................................................................................................................................................... 17
De la realitatea virtuală la realitatea alternativă....................................................................................................... 18
Cultura hackerilor................................................................................................................................... 20
Istorie şi definiţie..................................................................................................................................................................20
Cyberspaţiul primitiv – reţelele de telefonie................................................................................................................. 21
Cybercomunităţile primitive............................................................................................................................................. 22
Simbioza calculator – telefon.......................................................................................................................................... 23
Teritoriul comun.................................................................................................................................................................. 24
Exploratorii vestului sălbatic electronic........................................................................................................................ 25
Casta hackerilor curioşi..................................................................................................................................................... 26
Etica hackerilor.................................................................................................................................................................... 28
net.arta....................................................................................................................................................34
Geneza................................................................................................................................................................................... 34
Introducere în net.artă....................................................................................................................................................... 35
Cum să devii net.artist....................................................................................................................................................... 36
Artişti vedete......................................................................................................................................................................... 37
Arta vie – virusul electronic...............................................................................................................................................37
Codul virusului biennale.py.............................................................................................................................................. 38
net.artă sau artă digitală?................................................................................................................................................ 39
Fenomenul internet............................................................................................................................... 41
Internetul şi gândirea stocastică..................................................................................................................................... 41
Istoria internetului, aşa cum a fost rescrisă.................................................................................................................. 43
Viitorul internetului............................................................................................................................................................ 44
Incheiere................................................................................................................................................. 46
Bibliografie............................................................................................................................................. 47
Cărţi ”fizice”.......................................................................................................................................................................... 47
Texte electronice..................................................................................................................................................................47
Pagini web............................................................................................................................................................................ 47
2
Introducere
De ce merită internetul atenţie din partea unui filosof? Pentru că ne oferă şansa de a ne mira, şansă pe
care o vânăm cu atâta ardoare în orice ne înconjoară. Nimic asemănător nu a mai apărut în istorie! O
reţea de informaţii care este încă de pe acum imensă, incontrolabilă, continuă să se dezvolte. O reţea
care se află într-un stadiu embrionar şi este dificil de prevăzut ce va deveni.
Această lucrare încearcă să prezinte câteva elemente ale acestui fenomen. Probabil lucrarea va avea
valoare doar o perioadă scurtă de timp, fiind depăşite foarte repede informaţiile prezentate. Acceptăm
perisabilitatea acestui produs cultural şi suntem conştienţi de desuetudinea sa. Cu toate acestea,
demersul în studierea internetului nu este deloc desuet sau nelalocul lui. Dimpotrivă, din ce în ce mai
multe personaje din mediul academic îşi îndreaptă atenţia înspre reţeaua care împânzeşte lumea.
Hypertextul este forma sub care am încercat să prezentăm lucrarea. Este foarte dificil să surprinzi pe
suport fizic posibilităţile pe care ţi le oferă calculatorul în prezentarea informaţiei. Am făcut în interiorul
capitolului trimiteri la diverse pagini de web şi chiar trimiteri la alte capitole, în momentul în care apar
puncte de legătură între temele discutate. De fapt adevărata lucrare hypertextuală poate fi consultată
pe CD – ul ataşat acestei lucrări.
Chiar dacă nu apare nicăieri explicit, lucrarea a fost scrisă şi cu intenţia de a provoca o discuţie pe
marginea rolului filosofului în lumea care se virtualizează cu o rată surprinzătoare. Virtualul nu mai poate
fii desconsiderat sau blamat pentru lipsa sa de consistenţă ontologică. Virtualul creează realităţi, iar
ignorarea acestora dă dovadă de conservatorism şi cel puţin multă timiditate.
Filosofia şi studiul internetului se întâlnesc pe teritoriul teoriei media sau a teoriei cyberspaţiului.
Internetul este considerat de către unii cercetători ca fiind un alt tip de media, prin care informaţia se
propagă. Alţii consideră că internetul este un fenomen care nu poate intra sub această categorie, care
este prea îngustă pentru a-i surprinde întreaga complexitate.
Subiectul pe care l-am ales era singurul pe care l-aş fi putut studia cu bună credinţa. Şi trebuie să
recunosc ca mi-a făcut o adevărată plăcere să cotrobăiesc după texte cu ajutorul lui Google, să stau în
biblioteci şi să citesc literatură science-fiction, să mă las captivat de entuziasmul internauţilor de acum
zece ani, să fiu atent la semnalele de alarmă trase de cei care militează pentru schimbul liber pe piaţa
ideilor (şi nu numai).
3
Multe informaţii nu şi-au putut găsi locul în această lucrare, şi regret că nu am putut dedica câte un
capitol pirateriei digitale, mediei independente – care îşi găseşte un ultim refugiu în spaţiul
anarhitectural al internetului -, relaţiei directe dintre biologie şi informatică, ultimelor mode în domeniul
webdesigning - ului, ideologiilor extremiste care se infiltrează pe liste de discuţii paşnice şi le
deturnează, fenomenului chat, una dintre cele mai populare activităţi on-line, regret că nu am descris
într-un capitol aparte cybercomunităţile, că nu am stăruit mai mult asupra bazelor de date şi a
motoarelor de căutare.
Totuşi, sperăm că am reuşit să punem bazele unei monografii modeste a spaţiului virtual electronic. Nici
nu ne-am propus mai mult. Acesta este doar începutul unei activităţi de supraveghere şi cercetare
continuă a acestui fenomen. La fel ca orice hypertext care se respectă, şi această lucrare este una
provizorie, care va fi refăcută permanent şi care probabil îşi va contrazice concluziile iniţiale, o lucrare
vie, o lucrare care se va corecta. Sper ca textul pe care urmează să-l parcurgeţi va reuşi să rămână în viaţă
cât mai mult timp, chiar dacă asta înseamnă transformarea sa totală.
4
Hypertext
Istorie şi definiţie
Părinţii hypertextului sunt Vannevar Bush şi Ted Nelson. Primul a scris un articol în 1945 numit ”Cum
putem gândi” care a avut un mare impact asupra cercetătorilor ştiinţifici şi a teoreticienilor care se
ocupau de studiul calculatoarelor personale şi al internetului. El a contribuit direct la evoluţia
calculatoarelor prin multe invenţii, începând de la Analizatorul Diferenţial inventat în 1930 până la
”Memex”, prototipul unei maşini hypermedia. Era preocupat de modul în care informaţia poate fii
adunată, păstrată şi accesată.
Vannevar Bush a avut o mare influenţă asupra lui Ted Nelson, cel care este recunoscut ca fiind părintele
hypertextului. După ce a absolvit filosofia în anii 1950, Nelson a început aventura sa prin care încerca să
creeze unelte care să modifice modul în care scriem şi citim. ”Hypertext” şi ”hypermedia” au apărut în
anul 1963 şi erau termenii folosiţi ca să descrie noua paradigmă în care aceste unelte vor produce
modificările.
Nelson era interesat în mod deosebit de natura complexă a impulsului creativ şi a văzut în calculator
unealta prin care poate fii redată interdependenţa ideilor, creând conexiuni între artă, muzică şi ştiinţă.
Inovaţia radicală pe care a propus-o Nelson este aceea a unui sistem care să permită scrierea non-lineară
şi care să permită utilizatorului să aleagă modul în care accesează informaţia, nu doar să o parcurgă în
ordinea prestabilită de autor.
5
Trebuie să precizăm că în continuare ne vom referi la hypertext doar ca la o structură nouă de

manipulare a informaţiei. Atenţia noastră se va îndrepta mai degrabă asupra formei hypertextului decât
asupra conţinutului acestuia. Bineînţeles că această nouă formă de comunicare are impact şi asupra
conţinutului, dar acesta este o opţiune particulară. Se poate transmite un mesaj fie prin intermediul
textului clasic, fie apelând la hypertext. Doar că în acest al doilea caz legăturile dintre diferite zone al
textului pot fii explicite, directe.
Adesea textul a fost definit ca fiind un palimpsest modern. Trebuie să recunoaştem că există similarităţi,
dar în acelaşi timp sunt şi diferenţe radicale. Dacă palimpsestul era bucata de material reciclată, de pe
care se ştergea textul vechi pentru a fi scris unul nou, în cazul hypertextului urma textului vechi dispare
cu desăvârşire. Pagina albă a editorului de text nu este reciclată, ci este infinit utilizabilă.
Hypertext şi text digital
În ”Multimedia şi ingineria realităţii virtuale” sunt prezentate trăsăturile tehnice ale textului din lumea
electronică. Standardul ASCII1 este ”cel mai mic numitor comun al schimbului de fişiere text”.2 Acesta
este un standard care defineşte 128 de caractere fiecare format dintr-un cod de 7 biţi.3 Hypertextul este
creat pornind de la acest standard minim. Editoarele de text permit modificarea aspectului textului. Cele
mai obişnuite modificări ale modului de prezentare ale unui text sunt obişnuit, îngroşat, înclinat şi
îngroşat-înclinat.4
Există şi alte diferenţe la nivelul tehnic între text şi hypertext. Diferenţa dintre un text tehnoredactat şi
unul bătut la maşină de scris se găseşte şi la nivelul înfăţişării propriu-zise a textului. Un text
tehnoredactat este mult mai echilibrat în ceea ce priveşte spaţierea literelor şi a cuvintelor decât unul
bătut la maşina de scris. Textele scrise la maşina de scris au o spaţiere constantă a literelor şi a distanţei
dintre cuvinte. Pe când editoarele de text ştiu calcula distanţa medie optimă dintre litere şi cuvinte în
funcţie de alăturarea literelor.
1 acronim pentru American Standard Code for Information Interchange

2 Multimedia and Virtual Reality Engineering, Richard Brice, 1996, Newnes, pag. 73
3 bit – celula cea mai mică a limbajului digital conţinând fie 0, fie 1
4Regular, Bold, Italic, Bold-Italic sunt denumirile echivalente în engleză pe care le găsim în editoarele de texte
obişnuite.
6
Modul în care poate fii modificat aspectul unui text este mult uşurat de utilizarea fonturilor.5 Fonturile
sunt ”feţele” literelor, acestea putând fii modificate cu uşurinţă. La început fonturile erau create din
imagini grafice digitale, însă acum majoritatea sunt vectorizate. Fonturile primitive, create pe baza de
imagini digitale aveau câte un set diferit de imagini pentru fiecare mărime. Dacă ai fii dorit să măreşti
textul, calitatea imaginii care reprezenta caracterul dorit scădea în calitate. Fonturile vectorizate sunt
create nu pe baza imaginilor digitale, ci pe ce a unor obiecte vectoriale care sunt reproduse pe ecranul
calculatorului de către procesor. Un caracter nu mai este astfel o reproducere a unei imagini statice, ci o
listă de comenzi, cum ar fi linie, curbă şi poligon, care cer procesorului să traseze o formă în funcţie de
aceste comenzi. Aceste forme digitale vectoriale au avantajul de a putea fi mărite oricât fără să îşi piardă
din calitate.
Exemplu imagine:
Cele mai des folosite fonturi sunt Arial, Courier, Times New Roman şi Helvetica. Fiecare dintre aceste
fonturi ale trăsăturile sale. De exemplu Courier imită textul scris la maşină, atât ca formă cât şi ca spaţiere
(literele şi cuvintele au un spaţiu egal între ele). Times New Roman este botezat după fontul Roman
folosit de către ziarul ”Times” din Londra. Numele de Roman vine de la decoraţia care era folosită pentru
texte de către romani. Helvetica este un font fără decoraţii, sau ”sans serif” (fără decoraţii).
Exemplu imagine:
5 Fontul este un set complet de caractere – litere, cifre, semne de punctuaţie, etc.
7
O descriere tehnică a hypertextului ar fi următoarea:
”textul care nu trebuie citit linear, în ordinea prezentată iniţial. În contrast cu o carte fizică,
hypertextul organizează textul nu ca o secvenţă de pagini strâns legate laolaltă, ci o pânză
lejeră de interconexiuni programate. Autorul sau editorul au folosit scurtături (links în original)
în informaţie care duc la alte porţiuni relevante ale textului, cititorul fiind liber să sară de la un
text la altul prin intermediu acestor scurtături, în loc să citească umil (slavishly) textul de la
început până la sfârşit. Trebuie să admit că am rezerve personale în ceea ce priveşte informaţia
prezentată în acest mod: adesea scurtăturile din hypertext par să submineze înţelepciunea
autorului de a-ţi oferi o lectură coerentă a subiectului propus. Sau poate încurajează autorii de a
abroga responsabilitatea de a oferi o astfel de lectură. Totuşi, nu este nici o îndoială în această
privinţă, în cazurile fericite, hypertextul poate adăuga o extradimensiune în structura unei
cărţi.”6
Hyper Text Meta Language
Până aici am considerat hypertextul într-o formă extinsă, înţelegând nu doar forma standard de
reprezentare (o pagina web HTML – Hyper Text Meta Language), ci mai degrabă orice text în formă
digitală. Extensia este probabil forţată, dar am folosit-o pentru a încerca să că arătăm textul digital oferă
opţiuni noi de lectură comparativ cu textul reprodus pe un suport fizic.
Acum vom descrie modul în care poate fii creat un hypertext în forma sa cea mai des întâlnită în acest
moment. Ne vom folosi de lecţiile lui Joe Barta7 pentru a descrie primul pas în crearea unei pagini html.
După cum vom observa, sunt anumite cuvinte care au valoare de comenzi. Aceste cuvinte, ”tag”-uri,
controlează modul în care apare textul pe ecran (poziţia acestuia, culoarea, mărimea, distanţa dintre
rânduri, etc.), dar şi celelalte elemente care pot apărea într-o pagina web (imagini, sunete, filme video).
Pentru început trebuie să deschidem un editor de texte. Cel mai simplu editor de texte este NotePad.
Acesta permite introducerea de text în forma cea mai simplă, fără nici un fel de transformări stilistice ale
textului. Aşadar primul pas este deschiderea programului NotePad şi tastarea următoarelor caractere:
7 http://www.pagetutor.com/pagetutor/makapage/
8
<HTML>
</HTML>
Fiecare din aceste două caractere se numeşte tag. Este un tag de început şi unul de sfârşit. Pentru a crea
un tag de sfârşit trebuie adăugat / la tagul de început. Cele mai multe, dar nu chiar toate tagurile, au şi
un tag de sfârşit. Trebuie să ne gândim la taguri ca vorbind cu browserul (programul care afişează
paginile web) sau ca dându-i acestuia instrucţiuni. Tocmai i-am spus browserului prin tagurile de mai sus
”acesta este începutul unui document HTML” (<HTML>) şi ”acesta este sfârşitul unui document HTML” (</
HTML>). Acum acest document trebuie să conţină ceva.
Orice document are nevoie de o pereche de taguri pentru prima parte a documentului.
<HTML>
<HEAD>
</HEAD>
</HTML>
Trebuie să avem grija ca în această parte să apară titlul documentului. Pe lângă aceasta se obişnuieşte ca
anumite coduri speciale să fie introduse tot în această porţiune. Dar acestea sunt opţionale.
<HTML>
<HEAD>
<TITLE></TITLE>
</HEAD>
</HTML>
Restul paginii va apărea între tagurile BODY.

<HTML>
<HEAD>
<TITLE></TITLE>
</HEAD>
<BODY>
</BODY>
</HTML>
Trebuie introdus text între tagurile pe care tocmai le-am prezentat pentru ca pagina să nu fie goală.
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Aceasta este pagina mea!</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
Bine a-ţi venit!
</BODY>
</HTML>
9
Acum textul trebuie salvat, dar nu ca document text, ci ca document html. Editorul NotePad are
opţiunea de a salva un document text cu orice extensie (de la meniul Save as type se selectează
opţiunea All Files (*.*)). Trebuie aşadar ca documentul sa fie salvat cu extensia *.html Daca salvăm
documentul sub numele pagina.html, de exemplu, acest document poate fi apoi deschis cu un
browser.8
Acesta este procesul de creare a paginilor web. După cum se poate observa, un anumit text (tagurile)
controlează modul în care vedem un alt text (cel aflat între taguri). Textul în format HTML este aşadar un
metalimbaj.
De la backspace la delete – anatomie comparată
Ca să fie mai evidente trăsăturile care fac ca hypertextul să difere radical de text, vom face o comparaţie
între text şi hypertext. În primul rând un text odată tipărit este prins într-o formă finală, care nu mai
poate fii modificată. Hypertextul este deschis permanent schimbării. Textul este solid, hypertextul este
fluid. Un text poate fii atins, se manifestă material. Hypertextul se manifestă doar în cyberspaţiu. Dacă
un text poate fii accesat direct la nivel fizic, accesul la hypertext este mediat de calculator, care
transformă impulsurile electromagnetice în informaţie senzorială accesibilă simţurilor noastre.
Hypertextul nu este direct accesibil, avem nevoie de un calculator pentru a-l accesa. Hypertextul este
altceva decât codul maşină, este un metalimbaj al codului maşină. De fapt hypertextul este cel mai
cuprinzător metalimbaj din câte au apărut până acum. O pagină web sau un CD permit conectarea
directă a unui text de alt text, de imagini, sunete sau filme video – în aceste ultime cazuri vorbim de
hypermedia.
Relaţiile dintre hypertext şi text sunt complexe. Textul este asimilat de hypertext într-un proces organic.
Este mai simplu ca textul să intre în lumea hypertextului, în cyberspaţiu, decât ca hypertextul să fie
reprodus pe un suport fizic.
Hypertextul poate fii permanent distrus şi creat fără să se producă modificări la nivelul suportului fizic.
Pagina alba a unui editor de text este infinit folosibilă. Am putea spune că hypertextul se află permanent
în stare provizorie, cursorul care clipeşte având puterea de distrugere de ambele părţi ale sale.
8 programul folosit pentru vizualizarea paginilor web
10
Cursorul este locul în care lumea virtuală întâlneşte lumea fizică. Impulsul electronic transmis de
tastarea unei litere de pe tastatură este trimis procesorului care îl decodifică şi apoi îl trimite mai departe
monitorului. Ecranul calculatorului este locul în care hypertextul se dezvăluie. Textul este permanent
prezent în lumea reală, hypertextul este doar temporar prezent.
Legătura dintre (hyper)text, autor şi cititor este una care se transformă de asemenea. Dacă un text este
scris de un autor într-un mod liniar, destinat să fie lecturat într-o ordine prestabilită, cititorul fiind pasiv
în desfăşurarea textului, hypertextul oferă posibilitatea de a şterge distincţia dintre autori şi cititor.
Hypertextul poate fi vizionat în orice ordine de către cititor, iar în unele cazuri, poate fii modificat,
cititorul putând deveni egalul autorului. Textul face apel doar la simţul văzului, pe când hypertextul
poate accesa şi alte simţuri, devenind hypermedia sau realitate virtuală.
11
Spaţii electronice virtuale
De la hypermedia la realitate virtuală, trecând prin cyberspaţiu
Se putea afirma că hypermedia nu ar fi mai mult decât un hypertext îmbunătăţit. Dacă în hypertext un
text trimite la un alt text prin intermediul hyperlinkurilor – scurtăturile din spaţiul digital – în
hypermedia o scurtătură dintr-un text poate trimite la imagini, sunete sau filme video. Richard Brice face
o distincţie foarte clară între hypermedia şi realitatea virtuală: chiar dacă ambele sunt puse în aceeaşi
categorie, din cauza informaţiei digitalizate care permite interacţiunea dintre om şi calculator, scopurile
lor sunt diferite. O enciclopedie despre istorie chiar dacă conţine imagini, sunete şi filme video, nu
încearcă să mimeze realitatea. Simţul realităţii îţi va spune permanent că tu te afli în faţa calculatorului şi
că interacţionezi cu el prin intermediul tastaturii şi a mouse-ului.
Realitatea virtuală are însă alt scop. Acesta este surprins cel mai bine de termenul imersiune. Un produs
al realităţii virtuale îşi atinge scopul dacă utilizatorul are senzaţia că ”este altundeva decât în lumea în
care locuieşte de fapt şi are experienţa unei imersiuni într-un mediu alternativ”9 . Dar şi această definiţie
necesită explicaţii suplimentare: experienţa intrării într-o altă lume trebuie să fie una mediată direct de
simţurile noastre, nu una a asociaţiilor mintale şi a ideilor.
O altă distincţie a realităţii virtuale de hypermedia este făcută de Gheorghe Sabău. El face această
distincţie pe baza ”materiei prime”: dacă informaţia se obţine prin conversia datelor analogice în date
digitale, se obţine hypermedia. Dacă informaţia este în totalitate generată de calculator, pe baza unor
algoritmi de programare, rezultând astfel simulacre care nu au nici o legătură cu realitatea pre-existentă,
atunci produsul final intră sub categoria lumii virtuale.10
După cum spuneam la început hypermedia poate fi considerată o formă avansată de hypertext. În
hypermedia se pot folosi materiale audio-video care pot stimula asociaţiile mintale mai bine decât
textul. Acuzaţia care se poate aduce este aceeaşi ca şi în cazul hypertextului, şi anume că astfel este
încurajată renunţarea la coerenţă sau este acceptată superficialitatea. Nu aderăm la acest punct de
vedere. Hypermedia este doar un nou mod de prezentare a informaţiilor. Conţinutul prezentat prin
intermediul produselor hypermedia este responsabilitatea autorului. Hypermedia este o nouă
10 Gheorghe Sabău, ”Arta digitală şi viceversa” în Secolul 20, 4-9/2000, ”Gutenberg, computer, calculator”, pag 152
12
modalitate de prezentarea a informaţiilor, care oferă mai multă libertate utilizatorului în modul de
navigare printre informaţii.
Unii dintre teoreticienii spaţiului virtual11 consideră că bunicul hypermediei ar fi însăşi Wagner. El este
primul care şi-a imaginat o operă de artă completă, Gesamtkunstwerk, care să se adreseze în acelaşi timp
tuturor simţurilor. El credea că viitorul muzicii, a teatrului muzical şi al tuturor artelor în general constă în
fuziunea acestora în Gesamtkunstwerk. El a scris în 1849 un eseu, Opera de artă a viitorului în care descrie
cum se poate realiza sinteza artelor. Opera era cea care servea ca vehicul de unificare a tuturor artelor
într-un singur mediu de exprimare artistică. O încercare de a reda fizic un spaţiu în care simţurile să fie
stimulate în acelaşi timp a avut loc în 1876 odată cu deschiderea teatrului Festpielhaus în Bayreuth,
Germania. În acest teatru, Wagner a aplicat ideile sale inovataore în domeniul teatrului. Printre acestea
se numără lipsa luminii din sală, sunetul tridimensional şi aşezarea spectatorilor precum în vechile
amfiteatre greceşti, aranjare care duce la concentrarea atenţiei spectatorilor la acţiunea de pe scenă. Se
poate afirma că acest teatru a fost unul dintre predecesorii moderni ai realităţii virtuale. Comparaţia este
validă dacă ne folosim de ideea imersiunii ca fiind procesul de accesare a realităţii virtuale.
Realitatea virtuală este o idee mult mai veche decât pare la prima vedere. Aceeaşi teoreticieni susţin
chiar că primii care au realizat un spaţiu în care aveai parte de o realitate virtuală ar fi de fapt oamenii
peşterilor, peşterile de la Lascaux fiind un exemplu elocvent în această privinţă:
”Fără excepţie aceste locuri magice apar departe de intrările naturale ale grotelor, în adâncimea
întunericului, hălăduind prin coridoarele reci şi prin camerele mari, astfel încât înainte de a
ajunge le ele, cel care a intrat simte din plin forţa misterului peşterii. Întunericul absolut, cosmic,
liniştea, spaţiul şi timpul nedefinit... se simt chiar şi azi, când se stinge lanterna ghidului.”12
Spaţiul virtual electronic
Dar ce este atunci cyberspaţiu? Cyberspaţiu este un spaţiu care există şi nu există în acelaşi timp. Bruce
Sterling în ”Hacker Crackdown” îl defineşte ca fiind spaţiul care apare în timpul unei convorbiri
telefonice. Este un mediu electronic, în care informaţia este transformată în impulsuri electrice care sunt
11 http:\\www.artmuseum.net\w2vr\timeline\wagner.html
12 Without exception these magical spots occur far from the natural entrances of the grottos, deep within the dark,
wandering chill corridors and vast chambers, so that before reaching them one has to experience the full force of
the mystery of the cave itself. Their absolute, cosmic dark, their silence, their unmeasured inner reaches and their
timeless remoteness... can be felt even today, when the light of the guide's light goes out." –Joseph Campbell
13
transformate apoi în biţi, adică în succesiuni de 1 şi 0. Douglas Rushkoff defineşte cyberspaţiul (sau
datasfera) ca fiind: ”totalitatea calculatoarelor care sunt conectate între ele prin linii telefonice sau
direct.”13
Termenul de cyberspaţiu apare prima dată în romanul lui William Gibson, ”Neuromantul”. Acest roman
science-fiction descrie o lume viitoare în care ”călăreţii”, prin intermediul unor dispozitive ataşate
corpului lor, pătrund într-o lume în care informaţia este redată grafic. În spaţiul imaginat de Gibson, cei
care întră în cyberspaţiu zboară printre bazele de date ale băncilor, corporaţiilor mamut sau diverselor
instituţii. Bazele de date sunt reprezentate grafic, iar accesul la ele este echivalent cu accesul într-o
clădire - virtuală, bineînţeles. În cyberspaţiu este posibil să intri la propriu în pielea celuilalt, să trăieşti
senzaţiile lui în direct dacă creierul celuilalt este conectat la reţea. Sentimentul de comuniune poate fi
foarte amplificat, senzaţiile celuilalt devenind la fel de reale ca şi propriile senzaţii. Dar iată celebra
definiţie:
”Cyberspaţiul. O halucinaţie consensuală experimentată zilnic de milioane de utilizatori legitimi,

în fiecare naţiune, de către copii care învaţă conceptele matematicii... O reprezentare grafică a
datelor extrase din băncile fiecărui calculator în sistemul uman. O complexitate de negândit.
Linii de lumină aranjate în non-spaţiul minţii, mulţimi şi constelaţii de date. Retrăgându-se ca şi
luminile oraşului...”14
Cyberia sau non-deşertul imaginaţiei
Acealşi lucru îl susţine şi Douglas Rushkoff în cartea sa ”Cyberia – Life in the Trenches of Hyperspace”. El
face o analiză foarte entuziasmată a legăturilor dintre drogurile psihedelice şi experienţele din realitatea
virtuală. Şi el aminteşte de Gibson când pomeneşte de ”scriitorul de science fiction care inventează o
realitate ficţională numită Cyberspace – o halucinaţie consensuală accesată prin intermediul
calculatorului”. Pentru Rushkoff, Cyberia este spaţiul folosit încă de la apariţia omului de către şamani,
mistici sau persoane cu capacităţi speciale. El susţine că prin intermediul cyberspaţiului omenirea nu
face altceva decât să îşi modifice din nou realitatea. Pentru că, susţine el :
13Cyberspace, or the datasphere, consists of all the computers that are attached to phone lines or to one another
directly.
14"Cyberspace. A consensual hallucination experienced daily by billions of legitimate operators, in every nation, by
children being taught mathematical concepts...A graphical representation of data abstracted from the banks of
every computer in the human system. Unthinkable complexity. Lines of light ranged in the nonspace of the mind,
clusters and constellations of data. Like city lights, receding..." William Gibson , Neuromancer, 1984.
14
”o parte din motivul pentru care oamenii folosesc droguri este posibilitatea de a-şi schimba
simţul realităţii, de a-şi schimba senzaţiile, modul obişnuit de percepere. Şi dacă ar fii
permanent în această stare (psihedelică), ar încerca să o modifice. Se pare că oamenii trebuie să
îşi modifice mintea cumva.”15
Experienţa cyberspaţiului este una psihedelică. Aşa cum o descrie Rushkoff, este o călătorie, o excursie
plină de imprevizibil, guvernată de capricii, de aleatoriu, de senzaţiile care nu durează mai mult de un
moment, de curiozitate nestăvilită. Imersiunea în cyberspaţiu este o călătorie fără început şi fără sfârşit.
Iată cum descrie el experienţa pe care un utilizator al computerului o poate avea. Este o experienţă
provocată de un hypertext:
”Ca să afle mai multe despre un pictor, un utilizator de calculator poate începe de la un anumit
muzeu. Din lista de pictori, el poate selecta un anumit portret. Apoi el poate cere mai multe
informaţii biografice despre cel care apare în portret, care îl pot duce la un arbore genealogic. El
poate urmări arborele genealogic până în prezent, apoi acesta se poate ramifica, trimiţând la
date despre politicile de emigrare ale Statelor Unite, dezvoltarea pieţei de valori imobiliare din
New York, sau chiar la un mic magazin alimentar din Estul New Yorkului. Într-un joc video
hypertextual, un jucător poate fi un detectiv care cercetează o cameră. În cameră este un cufăr
cu pantaloni. Alege o pereche. Caută în buzunare şi găseşte o hârtie. Selectează cu mouse-ul
hârtia şi apare un text. Citeşte hârtia, vede un nume. Selectează numele, vede o imagine. Un
obiect din imagine este o maşină. Alege maşina, se plimbă prin împrejurimi. Vede o casă
interesantă, intră în ea...” 16
Cyberspaţiul este un sistem care funcţionează pe principiul fractalilor. De fapt fractalii au apărut ca
entităţi matematice în momentul în care:
15Part of the reason why people take drugs is to change their sense of reality, change their sensation, change from
the ordinary mind state. And if they had that state all the time, they would seek to change it. It seems that humans
need to change their minds in some way.”
16 Tolearn about a painter, a computer user might start with a certain museum. From the list of painters, he may
select a particular portrait. Then he may ask for biographical information about the subject of the portrait, which
may reveal a family tree. He may follow the family tree up through the present, then branch off into data about
immigration policies to the United States, the development of New York real estate, or even a grocery district on the
Lower East Side. In a hypertext video game, a player might be a detective searching a room. In the room is a chest of
drawers. Select a drawer. The drawer opens, inside is a note. Point to the note, and text appears. Read the note, see a
name. Select the name, see a picture. One item in the picture is a car. Select the car, go for a ride through the
neighborhood. See an interesting house, go inside...
15
”un respectat matematician de la Princeton foloseşte LSD, petrece câţiva ani în peşterile din
Hymalaya, timp în care are multiple experienţe psihedelice, apoi se întoarce la universitate şi se
dedică găsirii ecuaţiilor care să descrie formele din viziunile sale. Formulele pe care le dezvoltă
au mai mare succes în descrierea vremii şi chiar a pieţii de valori decât oricare altele folosite
înainte.”17
Fractalii şi construirea Cyberiei
Legătura dintre fractalii şi calculatoare este una foarte strânsă. Ei au fost descoperiţi de Benoit
Mandelbrot care căuta modalităţi de redare în matematică a formelor din lumea reală. Aceste nu sunt
atât de regulate şi de uşor de descris pe cât par în manualele noastre. Matematica clasică descrie munţii
ca fiind conuri iar norii ca fiind sfere. Dar realitatea este mult mai complexă pentru a putea fi redată de
aceste forme ideale. Fractalii – ecuaţii care recunosc o dimensiune fracţională obiectelor – sunt
revoluţionari prin faptul că iau în calcul iregularitatea lumii. Mandelbrot a intuit foarte bine: fiecare haos
conţine o ordine. Fractalii sunt ecuaţii care modelează iregularităţii uimitor de asemănătoare cu cele din
lumea în care ne găsim.
Fractalii sunt ecuaţii circulare. După ce primeşti un rezultat, acesta este reintrodus în ecuaţia originală,
procesul repetându-se de nenumărate ori. De aceea calculatoarele au avut un rol atât de important în
rezolvarea acestor ecuaţii. Proprietăţile acestor ecuaţii circulare sunt nemaipomenit de diferite de
ecuaţiile liniare clasice.
”Cea mai mică eroare făcută într-un pas anterior se poate amplifica într-o greşeală imensă dacă
ecuaţia este rezolvată de mii de ori. Gândiţi-vă la un ceas care întârzie cu o secundă pe oră.
După câteva zile, ceasul nu întârzie mai mult de câteva minute. Dar după săptămâni şi luni de
repetare a acestei mici greşeli, ceasul vă arăta total greşit timpul. O mică schimbare oriunde
într-un fractal va duce la schimbări majore în întregul sistem. Forţa care produce schimbarea nu
trebuie să fie foarte puternică. Efecte nemaipomenite pot surveni în urma celor mai blânde
feedback-uri.”18
17A respected Princeton mathematician gets turned on to LSD, takes a several-year sabbatical in the caves of the
Himalayas during which he trips his brains out, then returns to the university and dedicates himself to finding
equations to map the shapes in his psychedelic visions. The formulas he develops have better success at mapping
the weather and even the stock market than any have before.
18 Thetiniest error made early on can amplify into a tremendous mistake once the equation has been iterated''
thousands of times. Think of a wristwatch that loses one second per hour. After a few days, the watch is only a
minute or so off. But after weeks or months of iterating that error, the watch will be completely incorrect. A tiny
change anywhere in a fractal will lead to tremendous changes in the overall system. The force causing the change
need not be very powerful. Tremendous effects can be wrought by the gentlest of "feedbacks.''
16
Fractalul funcţionează pe principiul răspunsului (feedback-ului) şi reiterării. O mică schimbare are loc,
este introdusă şi amplificată de către sistem, apoi rezultatul este reluat şi reintrodus în sistem şi tot aşa în
continuare.
”Dar fără calculator şi abilitatea acestuia de a reitera ecuaţiile, şi de a le desena sub forma unor
imagini pe ecran, descoperirea fractalilor nu ar fi fost posibilă niciodată.”19
Nu este aşadar de mirare că tocmai aceste însemne grafice ale unor ecuaţii atât de stranii reprezintă atât
de potrivit experienţa cyberiană:
”Fractalul este emblema Cyberiei. Bazându-se pe principiile haosului matematic, este o icoană,
o metaforă, un element al modei şi un instrument de lucru în acelaşi timp. Este în acelaşi timp o
realizare performantă a matematicii computerizate şi o viziune psihedelică, astfel încât şi ca
imagine uneşte aceste două capete ale unui pod aparent distant, sau mai degrabă discontinuu,
uneşte aceste colţuri ale Cyberiei. Odată ce aceste două câmpuri sunt unite, spaţiul real definit
prin ”Cyberia” apare.” 20
Acces direct
De fapt cyberspaţiu este tărâmul în care apare realitatea virtuală Realitatea virtuală este realitatea care
este creată in mod artificial la nivelul simţurilor. Senzaţiile din realitatea virtuală apar în urma aplicării
unor stimuli direcţi asupra organelor de simţ.
”Realitatea virtuală este o modalitate de a produce masiv experienţă directă. Îţi pui ochelarii
electronici şi ai o nouă lume în jurul tău. La început erau animalele, care nu aveau altceva decât
experienţa lor. Apoi a apărut omul, care procesează realitatea în metafore. Avem simbiologia.
Un lucru stă în locul altuia. Zgomotul verbal stă în locul experienţei, şi putem împărtăşi
experienţa între noi făcând schimb de simboluri. Apoi a apărut Presa lui Gutenberg, care ne-a
19 Withoutthe computer, though, and its ability to iterate equations, and then to draw them as pictures on a screen,
the discovery of fractals would never have been possible.
20 Thefractal is the emblem of Cyberia. Based on the principles of chaos math, it's an icon, a metaphor, a fashion
statement, and a working tool all at the same time. It's at once a highly technical computer-mathematics
achievement and a psychedelic vision, so even as an image it bridges the gap between these two seemingly
distant, or rather discontinuous,'' corners of Cyberia. Once these two camps are connected, the real space defined
by "Cyberia'' emerges.
17
oferit pentru prima dată posibilitatea să producem masiv simboluri şi a fost marcată o
schimbare reală. La fel, şi realitatea virtuală este un punct major de referinţă, pentru că acum
avem posibilitatea pentru prima dată să producem masiv experienţa directă. Am împlinit
cercul.” 21
Aşadar ceea ce am reuşit prin realitatea virtuală este să producem experienţa directă. Cyberia, lumea în
care realitatea ia forme psihedelice, şi este mult mai aproape de noi datorită realităţii virtuale.
”Cyberia este după colţ, iar realitatea virtuală este cea mai bună reprezentare a acesteia, a unei
lumi eliberate de timp, loc sau chiar identitate personală. Drogurile psihedelice şi realitatea
virtuală sunt două modalităţi de a crea o realitate nouă, non-lineară, unde autoexprimarea este
un eveniment care priveşte întreaga comunitate.”22
De la realitatea virtuală la realitatea alternativă
Dar lucrurile nu se opresc aici. Încă din 1970 Ivan Sutherland avansează ideea unei lumi virtuale
materiale. În articolul său ”Monitorul absolut” el prezice apariţia unei camere în care realitatea virtuală va
lua forma fizică.
”Monitorul absolut va fii, desigur, o cameră în care calculatorul poate controla materia. Pe un
scaun care apare într-o astfel de cameră se va putea sta. Cătuşele care vor apărea într-o astfel
de cameră vor putea fi folosite pentru imobilizare, iar un glonţ din acest spaţiu va fi fatal. Cu o
programare potrivită un asemenea ”monitor” poate deveni la propriu Ţara minunilor prin care
se plimba Alice.” 23
21 Virtual
reality is a way of mass-producing direct experience. You put on the goggles and you have this world
around you. In the beginning, there were animals, who had nothing but their experience. Then man came along,
who processes reality in metaphors. We have symbology. One thing stands for another. Verbal noises stand for
experience, and we can share experience by passing this symbology back and forth. Then the Gutenberg Press
happened, which was the opportunity to mass-produce symbology for the first time, and that marked a real
change. And virtual reality is a real milestone too, because we're now able for the first time to mass-produce the
direct experience. We've come full circle.''
22 Cyberia is around the corner, and virtual reality is the closest simulation of a what a world free of time, location,
or even a personal identity might look like. Psychedleics and VR are both ways of creating a new, nonlinear reality,
where self-expression is a community event.
23 "The ultimate display would, of course, be a room within which the computer can control the existence of matter.
A chair displayed in such a room would be good enough to sit in. Handcuffs displayed in such a room would be
confining, and a bullet displayed in such room would be fatal. With appropriate programming such a display could
literally be the Wonderland into which Alice walked."
18
Nu avem de unde ştii încotro se va îndrepta tehnologia. Un fapt este sigur: imaginaţia noastră este un
motor creator care ne va produce multe surprize în viitor.
19
Cultura hackerilor
Istorie şi definiţie
American Heritage Dictionary24 ne defineşte hackerul ca fiind
”o persoană care este expertă în folosirea calculatoarelor, sau persoana care se foloseşte de
calculator pentru a intra într-un sistem electronic străin cu scopul de a obţine informaţii secrete
sau a fura bani”.
Verbul “hack” înseamnă “a hăcui”, dar este folosit şi pentru a spune că cineva a făcut o farsă sau o mişcare
neaşteptată. Însă trebuie să detaliem definirea hackerilor. Există o largă varietate de hackeri, începând
de la hackeri ”academici” (aşa cum îi defineşte Jonas Löwgren, în ”HackerCulture”25 ), care văd în
intruziunea într-un calculator un act nedăunător, permis în virtutea curiozităţii şi nevoi de cunoaştere.
Aceşti hackeri fac parte dintr-o generaţie mai veche, care avea un cod etic clar.26 Sunt apoi hackerii
adolsescenţi, sau ''script kiddies”27 , cei care doresc să devină sau să fie identificaţi ca fiind hackeri.
Aceştia, spre deosebire de primii care sunt foarte buni cunoscători al limbajelor de programare şi al
modului în care funcţionează un calculator, folosesc diverse programe pentru a se infiltra în
calculatoarele altora fără a înţelege însă modul în care aceste programe funcţionează.
Monografia lui Bruce Sterling „The Hacker Crackdown”28 descrie un moment important al controversei
privind hackerii. Momentul istoric despre care vorbeşte el este anul 1990, anul în care au avut loc o
seama de acţiuni de intimidare a celor care folosesc calculatoarele în scopuri devenite între timp ilegale.
Acţiunile de anvergura au avut loc în urma unui incident din data de 15 ianuarie 1990, când reţeaua de
telefonie AT & T nu a putut realiza apeluri de lungă distanţă din reţeaua interstatală. Evenimentul a avut
urmări importante pentru istoria nu doar a hackerilor, dar şi a tuturor locuitorilor cyberspaţiului. Era
pentru prima dată când o defecţiunea care nu era de natură fizică avea o asemenea o amploare.
24 http://www.bartleby.com/61/49/H0004900.html
25 http://webzone.k3.mah.se/k3jolo/HackerCultures/origins.htm
26 http://webzone.k3.mah.se/k3jolo/HackerCultures/tradethics.htm
27 http://www.webopedia.com/TERM/S/script_kiddie.html
28 http://www.mit.edu/hacker/hacker.html
20
Cyberspaţiul primitiv – reţelele de telefonie
Vom facem o mică incursiune în istoria telefoniei, necesară descrierii trăsăturilor hackerilor. Ne vom
referi strict la istoria telefoniei americane deoarece America este ţara în care a apărut pentru prima dată
telefonia şi aici a avut cea mai mare dezvoltare. Istoria telefoniei americane este cea mai bogată şi cea
mai îndelungată. Nu vom stărui prea mult asupra momentelor de pionierat ale lui Graham Bell. În
trecere, vom povesti totuşi despre accidentul feroviar care a dus la folosirea telefonului ca mijloc de
comunicare în defavoarea telegrafului. În 1878 un tren a deraiat. În cel mai apropiat oraş era instalat un
sistem experimental de telefonie. Sistemul de telefonie era diferit de cel din zilele noastre, avea mai
multe în comun cu radioul, fiind un mijloc de comunicare în masă. Sistemul era în aşa fel conceput încât
dacă cineva ridica receptorul unui telefonul instalat într-un loc, mesajul sau putea fii receptat de către
toţi cei care aveau un telefon instalat. Un astfel de sistem funcţiona şi în Hartford, oraşul cel mai apropiat
de locul accidentului. În toate farmaciile din oraş era instalată o cabină telefonică. În momentul în care s-
a aflat de accidentul feroviar, printr-un singur apel au fost chemaţi toţi medicii la locul accidentului.
Catastrofa a fost mult diminuată, iar telefonul a fost recunoscut ca fiind adevăratul erou.
Momentul a fost unul de răscruce pentru viitorul telefoniei. Foarte popularizat, accidentul şi modul în
care a fost redus numărul victimelor catastrofei a contribuit decisiv la răspândirea telefonului ca mijloc
principal de comunicare, în detrimentul telegrafului. În mai puţin de 40 de ani de la accidentul pomenit,
întreaga Americă era împânzită de reţelele de telefonie. Complexitatea, calitatea şi sofisticarea acestui
mijloc de comunicare au crescut rapid, compania lui Bell devenind unul dintre cele mai importante
instituţii americane. A devenit cea mai respectată instituţie din S.U.A. deoarece avea o mare valoare
socială. E interesantă observaţia lui Sterling care surprinde încrederea mare a americanilor în instituţia
creată de Bell, care era văzută mai degrabă ca un serviciu public decât ca o mare companie comercială.
Mai mult decât atât, telefonul a obţinut un statut demn de invidiat: a devenit un obiect casnic.
“Telefonul, ca şi ceasul, stiloul şi hârtia, ca şi tacâmurile şi apa curentă, a devenit o tehnologie

care este vizibilă doar prin absenţa sa. Pe lângă aceasta, telefonul are şi alte proprietăţi
remarcabile: sistemul global de telefonie este cea mai mare şi mai complexă maşină din lume, şi
cu toate acestea este extrem de uşor de folosit. Pe lângă aceasta, este în totalitatea inofensivă la
nivel fizic.” 29
Mai important decât aspectul tehnologic în privinţa telefoniei este comunicarea şi comunitatea. Este
deja un loc comun să se amintească rădăcina comună a celor două cuvinte ca un argument în favoarea
21
nedisocierii radicale în cazul unei analize a unuia dintre concepte. Sterling observă că în jurul unei reţele
de comunicare apar cu multă uşurinţă comunităţi. Dar în momentul în care distrugi reţeaua de
comunicare, nu ai cum sa nu răneşti comunitatea formată în jurul ei. Este importantă această precizare,
pentru că în timpul raidurilor care s-au soldat cu sechestrări de aparatură electronică, pe nedrept au fost
afectate comunităţi constituite în jurul mijloacelor de comunicare electronică.
Cybercomunităţile primitive
Evenimentele din 1990 au avut un mare impact asupra comunităţilor create în jurul cyberspaţiului
american. Marea majoritate a acestor comunităţi au apărut în anii 1980 în jurul aşa numitelor “bulletin-
board system”. Acestea sunt:
“calculatoare care servesc ca centre de transfer şi stocare a informaţiilor. Ele pot fi accesate prin
intermediul unui apel telefonic prin intermediul unui modem. Modemul sau modulatorul-
demodulatorul este un aparat care transformă impulsurile digitale ale unui calculator în
semnale sonore analoge, şi viceversa. Aceste aparate conectează calculatoarele la telefoane,
conectând astfel calculatoarele între ele”.30
Odată cu evenimentele din 1990 aceste comunităţi virtuale au devenit conştiente de ele însele şi au
înţeles că spaţiul din care fac parte a suferit modificări importante.
La început cei care foloseau aceste BBS-uri (prescurtarea pe care o vom folosi de acum înainte pentru
bulletin-board system) erau tehnicienii, inginerii, operatorii şi cercetătorii marilor companii de telefonie.
Ei erau primii locuitori ai cyberspaţiului şi erau deţinătorii unor cunoştinţe care nu erau accesibile
majorităţii oamenilor. Ba mai mult, marea majoritate a oamenilor nici nu bănuiau că ei deţin informaţiile
acestea. Ei îngrijeau sistemul foarte vast, foarte complex şi foarte important pentru populaţie – reţeaua
americană de telefonie. Din cauza poziţiei lor, simţeau ca fac parte dintr-o elită, o castă aparte. Accesul la
cunoştinţe tehnice care controlau puteri invizibile şi care nu erau accesibile oricui oferea deţinătorilor un
sentiment aproape mistic. Ei nu erau simpli tehnicieni ai unui sistem tehnologic lipsit de importanţă, ci
erau cei care aveau grijă ca oamenii să comunice fără să ţină cont de barierele fizice dintre ei. Pentru
mulţi puterea tehnologică nu este atrăgătoare, dar pentru cei care devin vrăjiţi de tehnologie, deţinerea
unor cunoştinţe aride în ochii majorităţii are un impact deosebit asupra personalităţii. Senzaţia de
putere ocultă explică o trăsătură puternică a portretului robot al unui hacker. Valoarea unui hacker
22
depinde însă şi de scara ierarhică pe care o ocupă în cadrul comunităţii sale. Cu cât o comunitate este
mai închisă, mai elitistă, cu atât membrii săi sunt mai mândrii de statutul ocupat în cadrul acelei
comunităţi. Nu este de mirare că majoritatea hackerilor sunt adolescenţi care doresc să îşi găsească un
loc unde să fie apreciaţi.
Dar nu toţi hackerii fac parte dintr-o comunitate al cărui singur scop este să pătrundă în calculatoare cât
mai bine protejate pentru a se lăuda apoi în faţa prietenilor. Ceea ce a făcut mass-media a fost să creeze
o confuzie intre doi termeni distincţi: cel de hackeri şi cel de cracker. Diferenţa este una mare şi deloc de
neglijat. Dacă hackerii pătrund într-un calculator fără să modifice nimic, fără sa distrugă, fără să producă
pagube, crackerii sunt cei care creează viruşi, cai troieni, cei care atacă şi distrug serverele. Este o
distincţie foarte importantă şi nu trebuie să confundăm orice puşti care încearcă să obţină accesul în
reţeaua Pentagonului cu un hacker.
Simbioza calculator – telefon
Cum am amintit şi mai devreme, există31 o strânsă legătura între calculatoare şi telefoane. Pe lângă
hackeri există şi alţi locuitori ai spaţiului cybernetic: “phone phreaks”. În engleză acest termen
desemnează acele persoane care folosesc în mod ilegal serviciile de telefonie. Bruce Sterling face o
prezentare detaliată a acestor personaje:
“Pentru că reţeaua de telefonie este anterioară reţelei de calculatoare, aceşti măscărici de la

limita legii cunoscuţi ca phone phreaks sunt anteriori măscăricilor de la limita legii care sunt
cunoscuţi drept hackeri. Practic, linia de demarcare între cele doua categorii este foarte greu de
stabilit, la fel cum distincţia dintre telefoane şi calculatoare este neclară. Sistemul telefonic a
fost digitalizat, iar calculatoarele au învăţat să “vorbească” prin telefon.”32
„Phone phreaks”-ii au învăţat cum să folosească sistemele de telefonie fără să plătească. Au aflat cum se
pot forma numere de telefoane aflate în afara unui stat fără să plătească suprataxa.
”În 1971 un veteran al războiului din Vietnam, pe numele lui John Draper a descoperit că dacă
fluieri într-un receptor într-un anumit mod, poţi obţine un ton pe frecvenţa de 2600 de hertz.
31sau exista – în prezent modalităţile de conectare a două calculatoare sunt mult mai variate decât legăturile iniţiale
prin modem sau cablu de reţea
32 http://www.mit.edu/hacker/part1.html
23
Acest sunet magic îţi permite să foloseşti un telefon fără să fii taxat. A creat un dispozitiv numit
“Cutia Albastră” şi a publicat un articol conţinând schiţa şi instrucţiunile în revista “Esquire”. Aşa
a început frauda electronică.”33
Foarte mulţi, foarte repede au prins gustul convorbirilor gratuite şi se foloseau din plin de reţelele de
telefonie pentru a-şi satisface nevoia de comunicare, chiar dacă cele mai multe ori această comunicare
era o simplă pălăvrăgeală.
Secretele tehnologice, ca majoritatea secretelor, sunt la mare preţ. Deţinerea unui secret are valoare
socială doar în momentul în care ceilalţi ştiu că tu deţii un secret. Bineînţeles, ca să dai dovadă că
stăpâneşti acel secret, trebuie să îl împărtăşeşti celor pe care vrei să îi impresionezi. De aceea dacă în
cadrul comunităţilor de „phone phreaks” cineva descoperea o modalitate nouă de a păcăli sistemele de
telefonie, le-o împărtăşea prietenilor. În felul acesta dădea dovadă de inteligenţă şi creştea în ochii
celorlalţi. Unii au început să se dedice din ce în ce mai mult descoperirii punctelor slabe ale sistemului
de telefonie. După o vreme companiile de telefonie au aflat despre aceste utilizări anonime ale reţelelor
lor. Dacă la început era destul de uşor să utilizezi anonim reţelele de telefonie, după o vreme era nevoie
de multă măiestrie, curaj, isteţime – ca şi în cazul vânătorii – pentru a depăşi noile bariere ridicate de
paznicii serviciilor de telefonie. Infiltrarea în reţea şi utilizarea ei fără a fi descoperit necesita trăsături
specifice vânătorilor străvechi. Emoţiile trăite de un hacker care încearcă să păcălească sistemul de
securitate sunt intense, dar par a veni dintr-un substrat ancestral al eului. Experienţa contactului cu
cyberspaţiu poate fii una năucitoare, de natură psihedelică. Aşa cum arată Douglas Rushkoff în „Cyberia
– Viaţa în tranşeele hyperspaţiului”34 legătura dintre drogurile psihedelice şi creatorii cyberspaţiului este
una foarte strânsă. Ceea ce vrem să subliniem însă este faptul că senzaţiile unui hacker care pătrunde
într-un sistem sunt cu atât mai intense cu cât acest sistem este mai bine protejat.
Teritoriul comun
Întîlnirea dintre „phone phreaks” şi hackeri a avut loc pe teritoriul digital al BBS-urilor. Au apărut BBS
populate de phone phreaks. Pe aceste forumuri de discuţii se găseau o mulţime de informaţii despre
cum să telefonezi gratuit în afara statului, despre cum să accesezi o căsuţa vocală străină sau cum să
telefonezi la numerele de telefon care erau cu suprataxă, fără să plăteşti în plus.
33 http://en.wikipedia.org/wiki/A_Hacker_History
34 http://www.voidspace.org.uk/cyberpunk/cyberia.shtml
24
Legătura dintre hackeri şi phone phreaks este una legată de accesul la comunicare: cei care erau
conectaţi prin modem într-o reţea aveau acces gratuit la BBS-urile din statul lor. Dar dacă ar fi dorit să
acceseze un BBS din afara statului lor, ar fi trebuit să plătească suprataxa apelului telefonic interstatal. Un
cod de acces care să transfere nota de plata de pe factura ta telefonică pe factura telefonică a altcuiva
era oricând binevenit. BBS-urile care se ocupau de schimbul de informaţii de acest fel nu au întârziat să
apară. În jurul acestor BBS-uri au apărut comunităţile de hackeri – hackerii din a doua generaţie. Dar nu
trebuie să confundăm aceşti hackeri cu cei care abuzează de serviciile de telefonie (phone phreaks). Ei
trebuie asemănaţi mai degrabă cu „script kiddies” de care vorbeam la început, care nu sunt hackeri.
Abuzul de servicii de telefonie nu necesită cunoştinţe tehnice deosebit de avansate. Cel mai obişnuit şi
mai des întâlnit abuz este cel al folosirii unui cod de acces care nu îţi aparţine. Obţinerea unui astfel de
cod este un furt de fapt. Este suficient să vezi codul de acces al altcuiva ca să îl poţi folosi. Cei care se
numesc hackeri, şi o fac cu mândrie, au scopuri mai puţin pragmatice. Sensul original se referea la
explorarea limitelor calculatoarelor. Hackeri doreau să ofere acces liber la calculatoare şi informaţie.
Exploratorii vestului sălbatic electronic
Hackerii sunt echivalentul electronic al cowboyilor, afirmă Sterling. Explorează teritorii încă nestăpânite,
cutreieră sălbăticia reţelelor insuficient populate şi, foarte important, încearcă să devină faimoşi. Nu este
de mirare aşadar că oamenii obişnuiţi se tem de hackeri. Ei sunt o ameninţare la adresa bunăstării lor, a
liniştii lor. Anarhia pe care se pare că o pot dezlănţui hackeri este un motiv real de îngrijorare, iar teama
şi suspiciunea faţă de ei nu este iraţională. Totuşi, ceea ce îi motivează pe hackeri nu sunt intenţiile
criminale. Nevoia de faimă, de recunoaştere a meritelor lor este o trăsătură de care trebuie să ţinem cont
dacă încercăm să înţelegem motivaţiile hackerilor şi comunitatea lor. A dovedi că eşti în stare să pătrunzi
intr-un sistem puternic securizat are mai multă valoare pentru cei din grupul din care faci parte decât a
folosi în scop propriu avantajele obţinute în urma pătrunderii în sistem. A pătrunde, a explora, a
experimenta sunt activităţile preferate ale hackerilor.
Verbul “to hack” este azi folosit de către apărătorii legii pentru a descrie orice activitate ilegală
desfăşurată cu, împotriva, de către sau prin calculator. Chiar şi cei care sunt numiţi prin termenul de
hackeri acceptă denumirea. Este chiar o mândrie pentru ei si o preferă pe aceasta în loc de “infractori ai
spaţiului virtual”, “gangsteri ai străzilor virtuale”, “crackeri (cei care sparg ceva)” sau “hackeri întunecaţi”.
Dar din nou trebuie să atragem atenţia că adevăraţii hackeri sunt diferiţi de crackeri, şi conotaţiile
criminale ale termenului „hacker” sunt ilegitime.
25
Casta hackerilor curioşi
Iată un manifest al hackerilor care vine din partea ”hackerilor buni”:
„Hacker... ...ce cuvânt ciudat... Ce este un hacker mai precis?

Cred că fiecare hacker are propria lui definiţie, cu toţii avem motivele noastre...
Eu sunt un hacker pentru că sunt curios.
Eu vreau să merg mai departe.
Eu vreau să ştiu cum funcţionează.
Eu vreau să înţeleg.
Eu nu vreau să fiu oprit de nici un sistem de securitate.
Eu vreau să fiu liber.
Eu nu vreau să am parte de restricţii.
Eu vreau să răspund provocărilor, să devin din ce în ce mai bun pe zi ce trece.
Hackerii sunt cunoscuţi ca fiind periculoşi. Singurul nostru scop este Cunoaşterea, şi pentru că
Cunoaşterea este Puterea, noi suntem consideraţi periculoşi.
Dar nu suntem periculoşi, avem o Etică, respectăm reguli. Doar nemernicii te vor fura, abuza sau
exploata pentru un profit material. Nu trebuie să fi înspăimântat, nu te vom răni fără un motiv
serios. Nu suntem oameni nebuni, nu distrugem doar din plăcere. Da, unii hackeri sunt hoţi, se
ocupă de asta doar pentru bani sau profit material. Nu îmi plac aceşti oameni, sunt dăunători.
După părerea mea, noi suntem utili.
Noi ajutăm oamenii să îmbunătăţească sistemele de securitate, vrem ca administratorii să facă
asta.
La urma urmei, suntem utilizatori ca şi tine.
Suntem utili pentru că avem propriul punct de vedere, punctul de vedere al celor care ştiu,
punctul de vedere al celor care nu au nimic de vândut.
Acest punct de vedere este foarte diferit de oricare altul, când ei îţi spun că pirateria (digitală)
costă milioane de dolari, noi îţi spunem că ei îţi vând tinicheaua ca fiind din aur, când ei îţi spun
că un sistem este sigur, noi îţi spunem că nu-i.
Ascultă-ne, nu eşti obligat să ne crezi, dar fii cu mintea deschisă, întreabă-te unde e adevărul. Ai
remarcat vreodată că tot ceea ce ştii despre calculatoare provine din aceeaşi sursă?
Ei vor ca tu să ne urăşti, să te temi de noi.
Nu-i crede, nu crede în nimic, încearcă să înţelegi...
Aşadar, petrece câteva minute cu noi, ia-ţi timp să înveţi, să vezi lucrurile prin ochii noştri...
...totul va suna diferit atunci.
26
Bine ai venit de partea noastră, de partea celor care vor să ştie.
ArthaXerXès”35
35 Hacker... ...what a strange word... What is a hacker exactly ?

I think that every hacker has its own definition, we all have our reasons...
I am a hacker because I am curious,

I want to go further,
I want to know how it works,
I want to understand,
I do not want to be restricted by any security system,
I want to be free,
I do not want to suffer restrictions,
I want to take up challenges, to get better everyday.
Hackers are known for being dangerous...
Our only goal is the Knowledge,

and because the Knowledge is the Power,
we are considered as dangerous.
But we are not dangerous, we have an Ethique, we respect rules.

Only the riffraff will steal, abuse or exploit you for a material profit.
You do not have to feel dreadful, we will not arm you without a good reason to do it.
We are not insane people, we do not cause damage just for the pleasure.
Yes some hackers are thieves, they only hack for money or material benefit.
I do not like these people, they are pests.
To my mind, we are useful.
We help people to improve security systems, we want administators to do that.

After all, we are users, like you.
We are useful, because we have our point of view, the point of view of those who know,
the point of view of those who have nothing to sell.
This point of view is different from any other, when they tell you that piracy costs
millions of dollars, we tell you that they sell you crap for the price of gold,
when they tell you that a system is safe, we tell you it's not.
Listen to us, you are not obliged to believe us, but be open-minded,
ask yourself where is the truth. Have you ever remarked that all that you know
about computers came from the same source?
They want you to hate us, to fear us.

Do not believe them, believe in nothing, try to understand...
So, spend few minutes with us, take the time to learn, to see things from our eyes...
...everything will sound different then.
Welcome to our side, the side of those who want to know.
ArthaXerXès
27
Etica hackerilor
Etica de care se pomeneşte în manifestul de mai sus a fost rezumată pentru prima data in 1984 de către
Stephen Levy în ”Hackers: Heroes of the Computer Revolution” apărută la editura Bantam.
Iată ce legi conţine setul „tradiţional” al hackerilor:
1. Accesul la calculatore şi la orice altceva care te-ar putea învăţa ceva despre modul în care
funcţionează lumea ar trebui să fie nelimitat şi total. Întodeauna imperativul este Pune Mâna!
2. Toată informaţia trebuie să fie liberă/gratuită.
3. Nu te încrede în autoritate – Promovează descentralizarea.
4. Hackeri ar trebui judecaţi după abilităţilor lor, nu după criterii false cum ar fii nivelul
educaţional, vârsta, rasa sau poziţia.
5. Prin calculator se poate crea artă şi frumuseţe.
6. Calculatoarele pot schimba viaţa (ta) în bine.36
Ar trebui explicate mai pe larg aceste reguli.
Prima dintre ele îndeamnă implicarea în dezvoltarea spaţiului virtual. Dacă, de exemplu, cauţi o anumită
pagină şi aceea pagina nu o poţi viziona pe calculatorul tău din cauză că nu există un „plugin” (program
de mici dimensiuni care permite accesul la informaţii codificate în mod diferit decât cele mai răspândite
standarde) special, nu aştepta ca altcineva să îl scrie în locul tău, ci apucă-te chiar tu însuţi să îţi creezi
pluginul de care ai nevoie.
A doua lege a dat naştere întregii mişcări de promovare a conceptelor de „free software” şi „open
software.
A treia lege susţine accesul la informaţiile din sursa originală. Faptele şi informaţiile ar trebui să fie
accesibile direct oricui, în mod egal
36 1. Access to computers-and anything which might teach you something about the way the world works-should
be unlimited and total. Always yield to the Hands-On imperative!
2. All information should be free.
3. Mistrust Authority-Promote Decentralization.
4. Hackers should be judged by their hacking, not bogus criteria such such degrees, age, race, or position.
5. You can create art and beauty on a computer.
6. Computers can change (your) life for the better.
28
A patra lege susţine meritocraţia. Cei care sunt apreciaţi sunt apreciaţi pentru ceea ce ştiu şi pentru ceea
ce gândesc, nu prin prisma altor criterii. Mai multe detalii oferă textul următor:
”Următoarele le-am scris la scurtă vreme după arestarea mea...
\/\Conştiinţa unui hacker/\/
de +++Mentorul+++
Încă unul a fost prins azi, scrie în toate ziarele. „Adolescent arestat în scandalul crimelor
informaţionale”, „Hacker arestat după infiltrarea în reţeaua băncii”...
Ai naibii copii. Sunt cu toţii la fel.
Dar ai privit vreodată în ochii unui hacker, fără să apelezi la psihologia de doi bani şi la imaginea
tehnocreierului din anii ’50? Te-ai întrebat vreodată ce l-a făcut să aibă aspectul acesta, ce forţe
l-au sculptat, ce l-a modelat?
Eu sunt un hacker, vino în lumea mea...
Lumea mea este una care începe la şcoală... Sunt mai deştept decât ceilalţi copii, porcăria asta
pe care ne-o predau mă plictiseşte....
Al naibii elev slab. Sunt cu toţii la fel.
Sunt la liceu. Am ascultat pentru a cinşpea oară profesoara explicând cum să reduci o fracţie.
Am înţeles. „Nu, doamnă profesoară, nu am scris. Am calculat în minte...”
Al naibii copil. Probabil a copiat rezultatul. Sunt cu toţii la fel.
Am făcut o descoperire azi. Am găsit un calculator. Stai un pic, e foarte fain. Face ce vreau eu.
Dacă face o greşeală, este din cauza mea.
Nu pentru ca nu mă place...
Sau se simte ameninţat de mine....
Sau crede că sunt un obraznic...
Sau pentru că nu îi place să predea şi nu ar trebui să fie aici...
Al naibii copil. Nu face altceva decât să se joace. Sunt cu toţii la fel.
29
Şi atunci s-a întâmplat... o uşă s-a deschis spre o lume... gonind prin linia telefonică ca şi heroina
prin venele unui dependent, un impuls electronic este trimis, un refugiu din incompetenţa
zilnică este căutat... un forum este găsit.
„Aici mi-am găsit locul.”
Îi cunosc pe toţi aici... chiar dacă nu i-am întâlnit niciodată, n-am vorbit niciodată cu ei, poate nu
voi mai auzi nimic despre ei vreodată... Vă cunosc pe toţi.
Al naibii copil. I-ar ţine telefonul ocupat. Sunt cu toţii la fel...
Poţi să pui pariu că suntem cu toţii la fel... am fost hrăniţi cu linguriţa când eram la şcoală, pe
când noi aveam poftă de o friptură... bucăţelele de carne pe care ni le-aţi dat erau deja
mestecate şi fără gust. Am fost dominaţi de sadici sau ignoraţi de apatici. Cei care au vrut să ne
înveţe ceva au găsit în noi elevi ascultători, dar aceşti câţiva sunt ca şi picăturile de apă în
deşert.
Aceasta este lumea noastră acum... o lume a electronului şi a comutatorului, a frumuseţii

baudului (unitate de calul folosită în măsurarea viteză transmiterii datelor care este egală cu un
bit pe secundă.) Noi ne folosim de un serviciu deja existent fără a plăti ceea ce ar trebui să fie
deja un chilipir dacă nu ar fi fost controlat de profitorii lacomi şi voi ne numiţi criminali. Noi
explorăm... şi voi ne numiţi criminali. Noi căutăm cunoaşterea... şi voi ne numiţi criminali. Noi
existăm fără să ţinem cont de culoarea pieii, naţionalitate, religie... şi voi ne numiţi criminali. Voi
construiţi bombe atomice, participaţi la războaie, ucideţi, înşelaţi şi ne minţiţi spunându-ne că
este pentru binele nostru, şi cu toate acestea noi suntem criminalii.
Da, sunt un criminal! Crima mea este aceea a curiozităţii. Crima mea este aceea de a judeca
oamenii după ceea ce spun şi gândesc, nu după cum arată. Crima mea este aceea de a fii mai
deştept decât tine, ceea ce nu îmi vei ierta niciodată.
30
Sunt un hacker şi acesta este manifestul meu. Puteţi opri acest individ, dar nu ne puteţi opri pe
toţi... Până la urmă, suntem cu toţi la fel.”37
A cincea lege şi a şasea se referă la posibilităţile de folosire a calculatorului. Să nu uităm că acest prim
cod etic a fost scris în 1984 ,pe când calculatoarele erau încă destul de neprietenoase şi folosite doar de
un număr limitat de persoane. Frumuseţea sau modul în care calculatoarele ne pot schimba viaţa nu
prea avea de a face cu interfeţele administrative pur textuale.
37 The following was written shortly after my arrest...

\/\The Conscience of a Hacker/\/
by +++The Mentor+++
Written on January 8, 1986
Another one got caught today, it's all over the papers. "Teenager Arrested in Computer Crime Scandal", "Hacker
Arrested after Bank Tampering"...
Damn kids. They're all alike.
But did you, in your three-piece psychology and 1950's technobrain, ever take a look behind the eyes of the hacker?
Did you ever wonder what made him tick, what forces shaped him, what may have molded him?
I am a hacker, enter my world...
Mine is a world that begins with school... I'm smarter than most of the other kids, this crap they teach us bores me...
Damn underachiever. They're all alike.
I'm in junior high or high school. I've listened to teachers explain for the fifteenth time how to reduce a fraction. I
understand it. "No, Ms. Smith, I didn't show my work. I did it in my head..."
Damn kid. Probably copied it. They're all alike.
I made a discovery today. I found a computer. Wait a second, this is cool. It does what I want it to. If it makes a
mistake, it's because I screwed it up.
Not because it doesn't like me...
Or feels threatened by me...
Or thinks I'm a smart ass...
Or doesn't like teaching and shouldn't be here...
Damn kid. All he does is play games. They're all alike.
And then it happened... a door opened to a world... rushing through the phone line like heroin through an addict's
veins, an electronic pulse is sent out, a refuge from the day-to-day incompetencies is sought... a board is found.
"This is it... this is where I belong..."
I know everyone here... even if I've never met them, never talked to them, may never hear from them again... I know
you all...
Damn kid. Tying up the phone line again. They're all alike...
You bet your ass we're all alike... we've been spoon-fed baby food at school when we hungered for steak... the bits
of meat that you did let slip through were pre-chewed and tasteless. We've been dominated by sadists, or ignored
by the apathetic. The few that had something to teach found us willing pupils, but those few are like drops of water
in the desert.
This is our world now... the world of the electron and the switch, the beauty of the baud. We make use of a service
already existing without paying for what could be dirt-cheap if it wasn't run by profiteering gluttons, and you call us
criminals. We explore... and you call us criminals. We seek after knowledge... and you call us criminals. We exist
without skin color, without nationality, without religious bias... and you call us criminals. You build atomic bombs,
you wage wars, you murder, cheat, and lie to us and try to make us believe it's for our own good, yet we're the
criminals.
Yes, I am a criminal. My crime is that of curiosity. My crime is that of judging people by what they say and think, not
what they look like. My crime is that of outsmarting you, something that you will never forgive me for.
I am a hacker, and this is my manifesto. You may stop this individual, but you can't stop us all... after all, we're all
alike."
31
Acest manifest a fost depăşit şi a fost nevoie de crearea unuia nou.38 Acesta a fost conceput de Steve
Mizrach de la Departamentul de Antropologie de la Universitatea din Florida. El a studiat câteva texte
ale hackerilor şi a rezumat o nou etică a hackerilor în următoarele principii:
Înainte de orice nu distruge.

(Nu distruge calculatoare sau datele dacă este posibil. Este cam ca şi în principiul lui Hipocrate.
Intruziunea într-un calculator este un act de cunoaştere şi nu există o nevoie interioară de a distruge.
Dar de obicei este răspândită ideea că dacă ai distrus ceva şi nu ai lăsat urme, deci dacă nu eşti prins,
este totul în regulă.)
Protejează intimitatea.
(Acest principiu este de obicei legat de dreptul la liberă informaţie. De obicei este la îndemâna fiecăruia
să decidă ce ţine de privat şi ce de public. Este o alegere dictată de interesele personale sau politice.)
Nu irosi nimic.
(Folosirea calculatorului în momentele de repaus este recomandată, irosirea resurselor în momentele de
inactivitate trebuie eliminată.)
Încalcă barierele.
(„Să spui unui hacker că un lucru nu poate fi făcut este un imperativ moral pentru ca el să încerce să
dovedească contrariu!”)
Imperativul comunicării.
(Comunicarea şi asocierea cu semenii tăi este un drept uman fundamental. Unii consideră că justifică
încălcarea legilor.)
Nu lăsa urme.
(Să păstrezi tăcerea asupra acţiunilor tale este necesar nu numai pentru protecţia ta, dar previne
arestarea ta sau pierderea accesului.)
Luptă împotriva tiraniei cybernetice!

(A face hacking este necesar pentru a apăra lumea de crearea unui sistem informaţional global à la
1984.)
38 http://www.attrition.org/~modify/texts/ethics/is.there.a.hacker.ethic.for.90s.hackers.html
32
Încrede-te, dar testează!

(Explorând ceea ce îţi este dat ca fiind de-a gata, descoperirile tale pot ajuta la îmbunătăţirea
sistemului.)
33
net.arta
Geneza
“Termenul de net.art este de fapt prefabricat.

În decembrie 1995 Vuk Cosic a primit un mesaj trimis printr-un serviciu de email anonim. Din
cauza incompatibilităţii dintre programe, textul care a apărut pe ecran era de fapt o
abacadrabra indescifrabilă în cod ASCII. Singurul fragment care avea cât de cât sens arăta cam
aşa:
[...] J8~g#|\;Net. Art{-^s1 [...]
Vuk a fost foarte uimit şi a exclamat: reţeaua însăşi mi-a dat un nume pentru activitatea în care
sunt implicat! A început să folosească acest termen imediat. După câteva luni a trimis mesajul
lui Igor Markovic, care a reuşit să îl decodeze corect. Textul s-a dovedit destul de polemic şi era
un manifest vag în care autorul acuza instituţiile tradiţionale de artă de toate păcatele posibile
şi declara libertatea autoexprimării şi independenţa artiştilor pe Internet. ”
Partea din text are conţinea fragmentul menţionat mai sus care a fost atât de ciudat convertită
de programul lui Vuk a fost (citez din memorie) ”Toate acestea devin posibile numai prin
emergenţa Reţelei. Arta ca noţiune a deveni depăşită...” etc. Aşadar, textul nu era prea
interesant. Dar termenul pe care în mod indirect l-a creat era deja folosit în momentul
descifrării mesajului. Ne pare rău pentru viitorii istorici ai net.artei – nu mai avem manifestul. A
dispărut alături de alte date valoroase după tragicul deces al hard-disk-ului lui Vuk vara trecută.
Îmi place această poveste ciudată pentru că este o ilustrare perfectă a faptului că lumea în care
trăim este mult mai bogată decât tot ce ne imaginăm noi despre ea.
Alexei
--
34
.....moscow wwwart centre......39
Introducere în net.artă
După cum am arătat mai sus, net.arta a apărut ca termen în urma unei greşeli de decodare din partea
unui program. El descrie de fapt activităţile artistice şi comunicarea dintre artişti prin intermediul
internetului. net.artiştii doresc să treacă dincolo de disciplinele autonome impuse în diversele practici
39 http://sunsite.cs.msu.su/wwwart ”
alexei shulgin on Mon, 17 Mar 97 23:28 MET
• To: nettime-l AT Desk.nl

• Subject: nettime: Net.Art - the origin
• From: alexei shulgin <easylife AT hawk.glas.apc.org>
• Date: Tue, 18 Mar 1997 01:05:08 +0300
• Organization: moscow wwwart centre
• References: <Pine.SUN.3.95.970308103406.11504C-100000 AT unix1.netaxs.com>
• Reply-To: easylife AT hawk.glas.apc.org
• Sender: owner-nettime-l AT Desk.nl
I feel it's time now to give a light on the origin of the term -
"net.art".
Actually, it's a readymade.

In December 1995 Vuk Cosic got a message, sent via anonymous mailer.
Because of incompatibility of software, the opened text appeared to be practically unreadable ascii abracadabra.
The only fragment of it that made any sense looked something like:
[...] J8~g#|\;Net. Art{-^s1 [...]
Vuk was very much amased and exited: the net itself gave him a name for activity he was involved in! He
immediately started to use this term. After few months he forwarded the mysterious message to Igor Markovic, who
managed to correctly decode it. The text appeared to be pretty controversal and vague manifesto in which it's
author blamed traditional art institutions in all possible sins and declared freedom of self-expression and
independence for an artist on the Internet.
The part of the text with above mentioned fragment so strangely converted by Vuk's software was (quotation by
memory):"All this becomes possible only with emergence of the Net. Art as a notion becomes obsolete...", etc. So,
the text was not so much interesting. But the term it undirectly brought to life was already in use by that time .
Sorry about future net.art historians - we don't have the manifesto any more. It was lost with other precious data
after tragic crash of Igor's hard disk last summer.
I like this weird story very much, because it's a perfect illustration to the fact that the world we live in is much richer
than all our ideas about it.
Alexei
--
.....moscow wwwart centre......
http://sunsite.cs.msu.su/wwwart
35
artistice. Scopul lor este acela de a îşi menţine independenţa faţă de birocraţiile instituţiilor, să lucreze
fără a fi marginalizaţi şi să obţină o audienţă de calitate, să aibă parte de comunicare, dialog şi distracţie,
să scape de valorile apărute din sisteme teoretice structurate şi din ideologii. Sloganul favorit este:
”Anarhie şi spontaneitate!” Se pare că pentru prima dată ţelul utopic de a trece peste ruptura dintre artă
şi viaţa de zi cu zi poate fi atins. Rolul criticii nu mai este un monopol al instituţiilor, pentru prima dată
critica oricărui artist sau persoane putând avea aceeaşi valoare ca şi cea a unei instituţii. Autorul nu mai
există, moartea sa fiind proclamată cu entuziasm.
net.arta are trăsăturile sale specifice. Prima şi probabil cea mai importantă este crearea de comunităţi de
artişti care nu mai ţin cont de naţiunile din care fac parte şi de disciplinele în care sunt încadraţi. Apoi
investiţiile sunt făcute fără un interes material. Colaborarea are loc fără ca ideile să devină proprietatea
cuiva anume. Comunicarea este privilegiată în detrimentul reprezentării. net.arta este imediată,
imaterială, temporară. Joaca şi acţiunea au loc fără frica consecinţelor istorice. Strategia folosită în raport
cu monopolurile de orice fel este parazitismul. Graniţa dintre public şi privat este ştearsă. Apoi toate se
unesc: internetul este în acelaşi timp un mediu pentru producţie, publicare, distribuire, promovare,
dialog, consum şi critică. Are loc un proces de dezintegrare şi mutaţie a artistului, curatorului, audienţei,
galeriei, teoreticianului, colecţionarului de artă şi muzeului.
Cum să devii net.artist
Pentru a deveni net.artist trebuie să urmăreşti o reţetă relativ simplă: ai nevoie de un calculator mediu ca
performanţe, o conexiune la internet, editoare pentru text, imagine, un browser şi opţional editoare de
sunet şi video. Apoi trebuie să îţi alegi stilul în care îţi prezinţi operele (oficial, ironic, poetic, militant, etc)
şi genul în care vrei să creezi (opere de artă subversive, opere de artă care folosesc reţeaua ca obiect,
opere interactive, jurnal de călătorie, motor de căutare, construirea de identităţi false, producţia şi/sau
deconstrucţia interfeţei, artă ASCII, medii în care utilizatorii să interacţioneze între ei).
Urmând sfaturile lui Guy Debord, net.artiştii încearcă permanent să işte scandal. Multe dintre el eu
devenit deja legendare. Acţiunile lor nu sunt mai niciodată gratuite, dimpotrivă, sunt acţiuni militante,
care încearcă să pună degetul pe rănile societăţii contemporane globalizate cu forţa. Refuzul
consumerismului, a monopolurilor comerciale, a mass.mediei, a controlului internetului sunt doar
câteva dintre motivaţiile artiştilor. Adesea acţiunile lor sunt tactice. Folosirea mijloacelor tactice
presupune o inegalitate între forţele din conflict. Tacticile sunt preferate în locul strategiilor, care
presupun de obicei o înfruntare directă a adversarului. Un război de guerilla este purtat în această din ce
36
în ce mai vastă reţea de oameni, fire, calculatoare, unde electromagnetice, iar net.artiştii sunt în prima
linie.
Artişti vedete
Unul dintre grupurile cele mai prolifice şi active este grupul 0100101110101101.ORG40 . Acesta este un
grup anonim ale căror lucrări ridică întrebări în privinţa legăturii dintre copie şi original şi militează
pentru transparenţa datelor de pe Internet. Ei au realizat o serie de acţiuni care au iscat multe discuţii
controversate. În mai 1998 au inventat un artist, Darko Maver. Timp de doi ani a durat proiectul care a
implicat zeci de persoane din mai multe oraşe. Proiectul a culminant cu desconspirarea întregii tărăşenii
la o zi după ce Darko Maver a fost prezentat la a 48 bienală de la Veneţia. Apoi în decembrie, 1998, au
creat site-ul vatcano.org, site-ul ”oficial” al Sfântului Scaun. Aspectul site-ului era identic cu cel oficial,
doar conţinutul era ”puţin” modificat. În 1999 au fost copiate o serie de site-uri muzeu/expoziţie al căror
acces era condiţionat de plata unei sume de bani. Hell.com şi Jodi au fost copiate si puse la dispoziţia
publicului fără taxă, promovând ideea potrivit căreia autenticitatea şi unicitate operei de artă sunt un
obstacol în calea dezvoltării net.artei.. Art.Teleportacia, prima galerie de artă care apărut pe internet a
fost copiat şi i-a fost modificat conţinutul. În ianuarie 2001 a fost lansat proiectul ”Viaţa Împărtăşită”.41
Astfel fiecare utilizator care intra pe site-ul WWW.0100101110101101.ORG era întâmpinat de mesajul
”Acum eşti în calculatorul meu!”. Prin acest gest a fost pus sub semnul întrebării conceptul de intimitate
şi au fost dezvăluite contradicţiile conceptului de proprietate intelectuală.
Arta vie – virusul electronic
Una dintre acţiunile lor direct legate de spaţiul internetului este lansarea unui virus ca act artistic în
timpul Bienalei de la Veneţia din anul 2001. ”Biennale.py” este o opera de net.art care repune în discuţie
relaţia dintre mediul virtual şi viaţă, reacţiile noastre dictate de paranoia şi rolul artiştilor în lumea aşa
cum este ea azi. Acest virus este primul virus scris în limbajul de programare Python. Mulţi specialişti
consideră că acesta va fii limbajul de programare al viitorului. Deocamdată virusul nu poate supravieţui
decât în mediile care folosesc acest limbaj de programare. Spre deosebire de alte virusuri, grupul şi-a
asumat responsabilitatea pentru acest virus, semnându-se la sfârşitul codului. Ba chiar mai mult, virusul
a fost trimis cu explicaţiile modului în care funcţionează firmelor principalilor furnizori de antiviruşi.
40 WWW.0100101110101101.ORG
41Life Shared – o anagramă pornind de la File Shared, denumire care denotă că un fişier este făcut public şi este
accesibil oricui
37
Codul a fost printat pe tricouri şi făcut public. Trebuie precizat că virusul este inofensiv, tot ceea ce face
fiind afişarea următorului mesaj:
”Acest fişier a fost infectat de biennale.py, cel mai încet virus din lume.
Fie sub Linux sau Windows, biennale.py este cu siguranţă primul virus Python.
[epidemiC] http://www.epidemic.ws __+__ HTTP://WWW.0100101110101101.ORG
_________________Bienala de la Veneţia, ediţia 49_______________________”42
Codul virusului biennale.py
42 http://www.0100101110101101.org/texts/telepolis_bien2-en.html
38
După cum declară cei de la 0100101110101101.ORG într-un interviu pentru revista Telepolis43, una
dintre cele mai importante reviste de teorie media, ei au dorit să pună în încurcătură pe cei de la bienală
şi publicul de asemenea. Legea incriminează lansarea în spaţiul virtual a unui virus, dar nu se spune
nimic despre cei care creează virusul. Prin gestul lor ei au transformat un templu al artei contemporane,
Bienala de la Veneţia, într-un spaţiu care propagă haosul asociat de obicei viruşilor. Tricourile cu codul
virusului imprimat au fost purtate de zeci de vizitatori, deci transportau informaţia care iscă teroare.
Astfel ei au reuşit să-i culpabilizeze nu doar pe vizitatorii care îşi cumpărau drept suvenir un tricou
”virusat”, ci chiar pe organizatorii evenimentului, care le-au pus la dispoziţie spaţiul public.
Exemplul pe care l-am ales, cel al virusului creat de cei de la 0100101110101101.ORG este la limita dintre
net.artă şi tactical media. De fapt net.arta se află la interferenţa dintre acţiune socială, protest,
programare, acţiuni subversive, comunităţi virtuale-care folosesc spaţiul virtual pentru a comunica şi
exista, dar în care membrii comunităţii nu sunt anonimi. Conceptul de cod cu sursă deschisă este unul
foarte important pentru o mare parte a net.artiştilor. De fapt acest concept radicalizează relaţia dintre
artist, operă de artă şi consumatorul-utilizatorul operei de artă. Un cod sursă care cade sub protecţia
copyleftului, nu a copyrightului, poate fi modificat de oricine altcineva fără a obţine o permisiune
specială din partea autorului. Astfel artistul nu mai este autorul absolut, ci doar unul dintre autori, iar
consumatorul obiectului artistic poate deveni la rândul lui creator al operei de artă. Virusul de care
pomeneam mai sus poate fii modificat de către oricine altcineva cunoaşte limbajul de programare
Python. Puterea de transformare a autorului este acum egal distribuită oricui.
net.artă sau artă digitală?
Trebuie să facem distincţia între net.artă şi arta digitală: Bineînţeles că net.arta este artă digitală. Însă
trebuie să facem distincţia pe care o face şi Gheorghe Sabău44. El spune că există lucrări de artă ”clasică”
– prin asta înţelegând arta pe suport analogic - care a fost digitalizată sau materiale în formă digitală
care prezintă istoria artei, un artist celebru (CD-ROM-uri care conţin informaţii cu privire la diverse
aspecte din domeniul artei) şi lucrări de artă care se folosesc de însăşi mecanismele oferite de acest nou
tip de suport. Operele care nu există decât în spaţiul electronic virtual sunt exemple de artă digitală.
Mecanismele de care se folosesc acestea sunt în primul rând interactivitatea (Chiar dacă unii aduc critici
serioase în ceea ce priveşte acest termen. Cum poate fii interactiv un obiect care conţine un număr
43 http://www.0100101110101101.org/texts/telepolis_bien2-en.html
44 în Secolul 20, numărul ”Gutenberg, computer, internet”, pagina 152
39
limitat de opţiuni?45 ) şi hypertextualitatea (accesul la informaţie într-un mod non-linear). Imaginile,

sunetele, filmele video pot fi generate în mediul digital fie pornind de la datele analogice (o fotografie
scanată, un sunet înregistrat, o captură video), fie pot fii generate direct de către calculator. Acestea din
urmă sunt adevăratele simulacre, cele care nu au nici o legătură cu realitatea pre-existentă.46 Pentru el
există o ”schimbare de paradigmă” în trecerea de la reproducerea unor date de pe suport analogic, care
ar ţine de hypermedia şi crearea de imagini-sunete-video pe baza unor algoritmi programaţi, care ar fi
de fapt adevăratul mod de producere a realităţii virtuale.
Ceea ce este important de reţinut este faptul că odată cu apariţia net.artei relaţiile tradiţionale între
artist, opera de artă, colecţionar-privitor-consumator de artă se modifică radical.
45 http://subsol.c3.hu/subsol_2/contributors2/01orgtext2.html
46 Gheorghe Sabău în Secolul 20, numărul ”Gutenberg, computer, internet”, pagina 152
40
Fenomenul internet
Internetul şi gândirea stocastică
De obicei când se vorbeşte despre internet, se începe cu o recapitulare a istoriei informaţiei şi a

propagării ei. Se aminteşte de primele forme de scris, acestea fiind cele din Mesopotamia sau din Egipt,
în urmă cu 6000 sau 4000 înainte de naşterea lui Christos, apoi de felul în care se copiau manual scrierile
de-a lungul multelor secole anterioare apariţiei tiparului. Minunea inventată de Gutenberg este bine
punctată de-a lungul istoriei de care vorbim. Se accentuează revoluţia pe care a produs-o descoperirea
mecanismului de reproducere masivă a textelor. Apoi se compară acest mijloc de păstrare şi difuzare a
informaţiei cu internetul doar pentru a-l pune pe o treaptă ierarhică net inferioară şi pentru sublinia din
nou marea revoluţie produsă.
Internetul este fără îndoială unul dintre cele mai fascinante fenomene din câte au apărut vreodată în
urma activităţii umane. Internetul este mai mult decât o masă de informaţii, de legături între aceste
informaţii, de interacţiunii umane intermediate de spaţiul virtual electronic, de baze de date. Internetul
este mai mult. Internetul este un exces, este o entitate care şi—a creat propriile reguli de funcţionare.
Internetul este incontrolabil, şi probabil acesta este unul dintre aspectele cele mai fascinante ale sale.
Este de o noutate nemaipomenită. Şi tocmai din această cauză internetul este un mediu extrem de
propice filosofiei. Noutatea acesta este o şansă de a reveni la mirare, aşa cum face Roberto Qualia în
”Gândirea stocastică”47 .
Gândirea stocastică este gândirea care ia forma hypertextului. Este gândirea care se răzgândeşte, o
gândire capricioasă, plină de ifose, care nu ezită să demascheze prostia ca fiind prostie. Dar ceea ce este
poate caracteristic acestei gândiri este trăsătura sa virală: gândirea stocastică este o epidemie care se
dezvoltă nemaipomenit de bine în noul mediu, internetul. Gândirea stocastică este vie, ea se înmulţeşte
folosindu-se de neuronii pe care îi găseşte în cale. Un gând expus pe internet sau oriunde altundeva se
înmulţeşte în minţile în care ajunge. Gândirea stocastică m-a afectat şi pe mine citind rândurile lui
Qualia şi poate afecta pe oricine altcineva citeşte aceste rânduri. Gândul despre o gândire contagioasă
este contagios el însuşi.
Ce gândeşte gândirea stocastică de fapt? Păi să enumerăm ce gândeşte sursa originală, izvorul din care a
erupt conştiinţa unei astfel de gândiri în lume. Roberto Qualia se minuneză despre fenomenul misterios
47 Roberto Qualia, Gândirea stocastică, Editura Nemira, 2004
41
al înmulţirii fotografiilor porno pe internet, explică de ce ecologiştii sunt nişte ignoranţi ai legilor
universului, care nu înţeleg că omenirea prin distrugerea speciilor nu face decât să împlinească o altă
etapă evoluţiei, prevede viitorul luminos al literaturii, care de abia odată cu apariţia internetului se poate
împlini, nemaifiind nevoie de un editor pentru publicarea propriilor scrieri, oricine putând să-şi publice
direct textele. De fapt literatura se va împlini în momentul în care textele vor fi produse de calulatoare,
colecţionarii de literatură cei mai pasionaţi mândrindu-se cu calculatoarele care citesc textele produse
de ele însele. Bineînţeles, vor exista câţiva bogaţi care îşi vor permite să plătească oameni ca să le
citească scrierile lor, gest de un lux extrem. Aşadar literatura nu este ameninţată de internet, ci
dimpotrivă este împlinită de internet. Teatrul de asemenea va suferi mutaţii importante. După ce va
trece de etapa în care piesele de teatru se vor juca doar în limbi necunoscute publicului, după apogeul
teatrului porno, avangarda viitorului va reveni la banalele şi plicticoasele piese din ziua de azi.
Reflecţiile legate de stadiul internetului atrag atenţia atât asupra zgomotului de fond din ce în ce mai
mare, în care informaţia fiecăruia nu face altceva decât să umple un ocean al infomaţiei pe care nu îl
studiază nimeni, dar şi asupra liniştii din faţa calculatorului, care peste puţină vreme va dispărea datorită
”bunului Gates” care:
”va avea profiturile sale secrete dar sigure, din faptul că cei ce vor naviga pe Internet,
neînarmaţi cu cele necesare, vor trebui să îndure publicitatea sonoră ce le va fi impusă în timpul
bietelor lor peringrări prin meandrele Reţelei.”48
Un alt aspect pe care Qualia nu se sfieşte să îl discute este relaţia directă dintre numărul de vizite pe un
site şi cuvintele care descriu acte sexuale explicite conţinute în paginile acelui site. Îşi împărtăşeşte
propria experienţă a lansări pe internet a unei pagini care conţine produsul cel mai valoros al creierului
său şi numărul infim de vizitatori. Această stare poate fi depăşită prin introducerea
”aşa în joacă [a unei pagini] plină numai de cuvinte vulgare cu referire la sex, în limbile pe care
le cunoaştem şi o introducem în Web împreună cu celelalte. Şi într-o clipă, unul dintre contoare
înnebuneşte, nu alta. Înseamnă că pagina noastră vulgară este accesată de mii şi mii de
misterioase fiinţe omeneşti care au dat peste ea, deşi nu are nici cel mai mic înţeles.”49
Oricât de mult ne-ar fascina gândurile qualiene, le vom lăsa deocamdată de-o parte. Şi vom prezenta o
scurtă, dar adevărată istorie a internetului.
48 Roberto Qualia, Gândirea stocastică, Editura Nemira, 2004, pag. 27

49 Roberto Qualia, Gândirea stocastică, Editura Nemira, 2004, pag. 28
42
Istoria internetului, aşa cum a fost rescrisă
Internetul este progenitura sistemului american de apărare. A apărut în timpul războiului rece, ca soluţie
la atacurile nucleare. O reţea descentralizată era singura şansă de supravieţuire a sistemului de apărare
american în cazul unui atac nuclear. Dacă ar fi existat un centru de comandă şi acesta ar fi fost distrus,
totul ar fi fost pierdut. Sistemul era foarte potrivit, pentru că se lua în calcul posibilitatea ca mare parte
din reţea să fie distrusă. Cu toate acestea, ea ar fi continuat să funcţioneze. Chiar dacă în mod indirect,
trecând prin mai multe noduri (calculatoare), o informaţie transmisă dintr-un punct ar fi putut ajunge în
alt punct al reţelei, şi în cazul în care mare parte din reţea ar fi fost avariată. Pachetele cu informaţie s-ar
fi plimbat dintr-o parte într-alta, şi până la urmă ar fi ajuns la destinatar. Ideea a apărut în 1964.
În toamna anului 1969 a fost instalat un astfel de nod în afara reţelei militare, la UCLA. În decembrie
1969 existau 4 noduri în reţea. Cele patru calculatoare din reţea puteau să-şi transmită informaţii între
ele şi putea fi programate de la distanţă. Acesta părea cel mai important aspect în acel moment,
posibilitatea de folosire de la distanţa a resurselor unui alt calculator. Era un serviciu foarte util, din
moment ce pe atunci calculatoarele erau rare şi valoroase. În anul 1971 erau deja cinsprezece
calculatoare în reţeaua ARPANET, iar în 1972 erau treizeci şi şapte.
Dar ceva ciudat a început să se întâmple. Chiar dacă reţeaua era destinată cercetătorilor pentru a folosi
calculatoare mai puternice decât cele la care avea acces în mod obişnuit şi pentru a-şi comunica între ei
noutăţile din domeniul lor, serviciul de poştă electronică a devenit peste noapte cel mai des folosit. Iar
informaţiile nu erau neapărat doar ultimele descoperiri din domeniul ştiinţei, ci şi mici bârfe colegiale.
Apoi a apărut lista de discuţii. Aceasta permitea transmiterea unui mesaj unui mare număr de utilizatori
ai reţelei. Merită menţionat că una dintre cele mai mari liste de discuţii era ”SF Lovers”. Se înţelege că
reţeaua nu a fost creată iniţial cu scopul de a se purta alte discuţii decât cele strict de specialitate.
Nimeni nu prevăzuse această posibilitate.
În anii ’970 reţeaua ARPA a continuat să crească. Structura sa descentralizată permitea extinderea cu
uşurinţă. Tot ceea ce conta era ca acel calculator care se conecta în reţea să folosească protocolul de
transfer specific. Apoi a avut loc o îmbunătăţire a protocolului de transfer iniţial NCP50. A apărut
protocolul TCP/IP51, care permitea conectarea unor reţele cu standarde şi protocoale diferite. Acesta a
fost momentul de naştere a internetului. Conectarea în această reţea de reţele era suficient de
accesibilă, astfel că au apărut din ce în ce mai mulţi utilizatori. Chiar dacă la început accesul era mai ales
50 Network Control Protocol – protocolul de control al reţelei

51 Tranmision Control Protocol/Internet Protocol – protocolul de control al transmisiei – protocol internet
43
la îndemâna instituţiilor, odată cu răspândirea calculatoarelor personale, din ce în ce mai multe peroane
se conectau de acasă la internet. Din moment ce programul care instala protocolul TCP/IP era domeniu
public, oricine putea să îl folosească fără să plătească nimic.
Au apărut apoi cele şase domenii specifice acestui protocol: gov, mil, edu, com, org şi net. O adresă din
domeniul gov anunţa că acea adresă se află într-o reţea guvernamentală, una mil că este parte dintr-o
reţea militară, edu – educaţională, com – comercială, org – organizaţie iar net că este un nod de reţele.
Reţeaua ARPA a dispărut în 1989, înghiţită în marea de reţele care au apărut. Dacă în 1971 erau de abia
patru noduri în reţea, acum sunt sute de mii de astfel de noduri. Teoretic orice calculator conectat la
internet poate deveni nod de reţea, adică să preia informaţia şi să o transmită mai departe sau să o
stocheze. Internetul are rata cea mai mare de răspândire, mai mare decât a oricărei alte tehnologii
(telefoane mobile, faxuri). Se estimează că în prezent exista în întreaga lume 700 de milioane de
utilizatori de internet. Aceştia se folosesc de internet cel mai adesea pentru a transmite mesaje, pentru a
participa la grupuri de discuţii, pentru a accesa calculatoare de la distanţă şi pentru transferul de fişiere.
52
Viitorul internetului
Este extrem de greu de prezis ce va urma. Prezicerile acestea sunt greu de făcut pentru că deocamdată
internetul este un mediu textual. Cele mai multe interacţiuni om-calculator sau relaţiile interumane prin
intermediul calculatorului sunt mediate de text. Această mediere este una care permite noi tipuri de
relaţionare, anonimatul fiind una dintre trăsăturile cele mai importante ale utilzatorului. Ce se va
întâmpla însă când tehnologia va permite interacţiunea vizuală între două persoane? Se va reveni la
vechile reguli sociale sau vor apărea unele noi? Apoi chiar dacă numărul peroanelor care folosesc
internetul este foarte mare, totuşi rata de penetrare socială este destul de restrânsă. Deocamdată
internetul este un mediu destul de elitist. Ce se va întâmpla când internetul va deveni la fel de accesibil
ca şi televiziunea? Cum vor influenţa masele evoluţia internetului? Apoi multe întrebări se pot ridica în
privinţa cenzurii. Internetul a avut atât de mare succes până acum pentru că este un mediu în care te
simţi liber. Internetul are o structură non-ierarhică şi nu este controlat de nimeni. Este cam ca şi limba
engleză, după cum spune acelaşi Bruce Sterling:53
52 Bruce Sterling, A Brief History of the Internet

53 Bruce Sterling, A Brief History of the Internet
44
”Anarhia internetului poate părea stranie sau nenaturală, dar are un sens primitiv şi adânc. Este
cam ca şi ”anarhia ” limbii engleze. Nimeni nu închiriază engleza şi nimeni nu deţine engleza. Ca
şi vorbitor de limbă engleză este treaba ta să o înveţi aşa cum trebuie şi să te foloseşti de ea aşa
cum îţi place (chiar dacă guvernul îţi oferă un oarecare sprijin material ca să înveţi să vorbeşti şi
să scrii). Altfel, toată lumea sare în ea, şi lucrurile evoluează de la sine, şi până la urmă se
dovedeşte că ne înţelegem cumva între noi. Într-un mod interesant. Chiar fascinant. Chiar dacă
o grămadă de oameni îşi câştigă pâinea din folosirea şi exploatare limbii engleze, ”engleza” ca şi
instituţie este proprietate publică, un bun public. Cam la fel este şi cu internetul. Engleza s-ar
îmbunătăţii dacă ”Societatea Comercială Limba Engleză” ar avea un consiliu administrativ şi un
director sau un preşedinte şi un congres? Ar fi probabil mult mai puţine cuvinte noi în engleză
şi mult mai puţine idei noi.”54
Lupta pentru menţinerea independenţei internetului este un aprigă şi se dă între guverne, corporaţii,
hackeri, militanţi ai drepturilor civile virtuale, net.artişti. Uşurinţa cu care o informaţie poate fi făcută
publică pe internet este înspăimântătoare pentru unii, îmbucurătoare pentru alţii. Doar cei care au
secrete se tem de puterea de desconspirarare a internetului şi de vulnerabilitatea datelor lor. Grupuri din
ce în ce mai mari de utilizatori îşi pun în comun de bună voie fişierele, informaţiile, resursele. Şi sunt
vânaţi din acest motiv de autorităţi care nu fac faţă tăvălugului care are deja propriile reguli. Legile şi
regulile nu pot fi impuse fără a distruge ”legile naturale” ale internetului.
54The Internet's "anarchy" may seem strange or even unnatural, but it makes a certain deep and basic sense. It's
rather like the "anarchy" of the English language. Nobody rents English, and nobody owns English. As an English-
speaking person, it's up to you to learn how to speak English properly and make whatever use you please of it
(though the government provides certain subsidies to help you learn to read and write a bit). Otherwise, everybody
just sort of pitches in, and somehow the thing evolves on its own, and somehow turns out workable. And
interesting. Fascinating, even. Though a lot of people earn their living from using and exploiting and teaching
English, "English" as an institution is public property, a public good. Much the same goes for the Internet. Would
English be improved if the "The English Language, Inc." had a board of directors and a chief executive officer, or a
President and a Congress? There'd probably be a lot fewer new words in English, and a lot fewer new ideas.”, Bruce
Sterling, A Brief History of the Internet
45
Incheiere
Sperăm că am reuşit să provocăm o reacţie de interes prin această lucrare. Recunoaştem că lucrarea este
perisabilă, ca şi orice reflecţie pe care o faci în timpul desfăşurării unui proces. Asupra unui sistem nu se
pot face observaţii absolute atât timp cât timp eşti prin în interiorul acelui sistem. Nu s-ar putea face
afirmaţii cu valoare absolută asupra internetului.
Ne recunoaştem din nou desuetudinea. Internetul est un mediu atât de dinamic şi atât de haotic încât
orice observaţii pot fii valabile doar o scurtă perioadă de timp. Aceasta nu înseamnă însă că reflecţiile
sunt inutile. Chiar dacă nu pentru altceva, o reflecţie asupra internetului provoacă o seamă de alte
reflecţii asupra altor teme care au devenit deja clasice. Modul în care înţelegem comunicarea,
interacţiunea, intersubiectivitatea pot fi revizuite în urma luării în calcul a acestui fenomen fascinant.
Acesta este încheierea din acest moment. Este o încheiere care nu trage concluzii prea multe, dar care va
încerca să se submineze pe ea însăşi. De fapt această încheiere nu se doreşte o încheiere de fapt, ci o
deschidere. Textul tocmai prezentat este încă un text, chiar dacă am încercat să-i oferim o parte din
trăsăturile hypertextului. Aşadar, în numele textului, încheierea vă promite că va deveni hypertext. Este
pasul cel mai normal al unei lucrări care încercă să prezinte cyberspaţiul.
46
Bibliografie
Cărţi ”fizice”
Brice, Richard (1996): Multimedia and Virtual Reality Engineering, Ed. Newnes
Constantinescu, Mihaela (2001): Post/postmodernism: cultura divertismentului, Bucureşti, Ed. Univers
Enciclopedic
CyberSociety (1995): Computer-Mediated Communication and Community, ed. Steven G. Jones, Ed.
Sage Publications
Secolul 20, numărul ”Gutenberg, computer, internet”, editată de Uniunea Scriitorilor din România
Qualia, Roberto (2004): Gândirea Stocastică, Bucureşti, Ed. Nemira
Texte electronice
Armin Medosch, Piratologie: Mările adânci ale codurilor şi ale culturii deschise, text tradus de Liviu Pop
Adilkno: Archive Media
Bruce Sterling, A Brief History of the Internet
Bruce Sterling, Hacker Crackdown
Bruce Sterling, Unstable Networks
Douglas Rushkoff, Cyberia: Life in the Trenches of Hyperspace
Guy Debord, Society of the Spectacle
Lev Manovich, Database as a Symbolic Form
Kevin Mitnick, The Art of Deception
Eugene Thacker, Bio-Informatics: Materiality & Data Between Information Theory and Genetic Research
Richard Barbrook / Andy Cameron, The Californian Ideology
Richard Barbrook, Cyber-Communism
Richard Barbrook, Hypermedia Freedom
Siegfried Zielinski, Seven Items on the Net
William Gibson, Neuromancer
Pagini web
http://www.artmuseum.net\w2vr\timeline\wagner.html
http://www.pagetutor.com/pagetutor/makapage/
47
http://www.bartleby.com/61/49/H0004900.html
http://webzone.k3.mah.se/k3jolo/HackerCultures/
http://www.webopedia.com/TERM/S/script_kiddie.html
http://www.mit.edu/hacker/hacker.html
http://en.wikipedia.org/wiki/A_Hacker_History
http://www.voidspace.org.uk/cyberpunk/
http://www.attrition.org/~modify/texts/ethics/is.there.a.hacker.ethic.for.90s.hackers.html
http://sunsite.cs.msu.su/wwwart
http//www.0100101110101101.org
http://subsol.c3.hu/
http://kop.fact.co.uk/kop/html/index.html
48

Internet Si Filosofie Versiunea 0.1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Internet Si Filosofie Versiunea 0.1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Internet și ﬁlosoﬁe.

Trebuie să precizăm că în continuare ne vom referi la hypertext doar ca la o structură nouă de

Hypertext şi text digital

1 acronim pentru American Standard Code for Information Interchange

O descriere tehnică a hypertextului ar ﬁ următoarea:

Hyper Text Meta Language

Restul paginii va apărea între tagurile BODY.

De la backspace la delete – anatomie comparată

8 programul folosit pentru vizualizarea paginilor web

Spaţii electronice virtuale

De la hypermedia la realitate virtuală, trecând prin cyberspaţiu

Spaţiul virtual electronic

”Cyberspaţiul. O halucinaţie consensuală experimentată zilnic de milioane de utilizatori legitimi,

Cyberia sau non-deşertul imaginaţiei

Fractalii şi construirea Cyberiei

De la realitatea virtuală la realitatea alternativă

American Heritage Dictionary24 ne deﬁneşte hackerul ca ﬁind

Cyberspaţiul primitiv – reţelele de telefonie

“Telefonul, ca şi ceasul, stiloul şi hârtia, ca şi tacâmurile şi apa curentă, a devenit o tehnologie

Simbioza calculator – telefon

“Pentru că reţeaua de telefonie este anterioară reţelei de calculatoare, aceşti măscărici de la

Exploratorii vestului sălbatic electronic

Casta hackerilor curioşi

Iată un manifest al hackerilor care vine din partea ”hackerilor buni”:

„Hacker... ...ce cuvânt ciudat... Ce este un hacker mai precis?

Bine ai venit de partea noastră, de partea celor care vor să ştie.

35 Hacker... ...what a strange word... What is a hacker exactly ?

I am a hacker because I am curious,

Hackers are known for being dangerous...

Our only goal is the Knowledge,

But we are not dangerous, we have an Ethique, we respect rules.

To my mind, we are useful.

We help people to improve security systems, we want administators to do that.

They want you to hate us, to fear us.

Welcome to our side, the side of those who want to know.

Ar trebui explicate mai pe larg aceste reguli.

”Următoarele le-am scris la scurtă vreme după arestarea mea...

\/\Conştiinţa unui hacker/\/

„Aici mi-am găsit locul.”

Aceasta este lumea noastră acum... o lume a electronului şi a comutatorului, a frumuseţii

37 The following was written shortly after my arrest...

Înainte de orice nu distruge.

Luptă împotriva tiraniei cybernetice!

Încrede-te, dar testează!

“Termenul de net.art este de fapt prefabricat.

[...] J8~g#|\;Net. Art{-^s1 [...]

.....moscow wwwart centre......39

• To: nettime-l AT Desk.nl

Actually, it's a readymade.

[...] J8~g#|\;Net. Art{-^s1 [...]

Cum să devii net.artist

Arta vie – virusul electronic

Codul virusului biennale.py

net.artă sau artă digitală?

limitat de opţiuni?45 ) şi hypertextualitatea (accesul la informaţie într-un mod non-linear). Imaginile,

Internetul şi gândirea stocastică

De obicei când se vorbeşte despre internet, se începe cu o recapitulare a istoriei informaţiei şi a

47 Roberto Qualia, Gândirea stocastică, Editura Nemira, 2004

48 Roberto Qualia, Gândirea stocastică, Editura Nemira, 2004, pag. 27

Istoria internetului, aşa cum a fost rescrisă

50 Network Control Protocol – protocolul de control al reţelei

52 Bruce Sterling, A Brief History of the Internet

S-ar putea să vă placă și