Sunteți pe pagina 1din 43

Lupta pentru putere in cadrul cuplului

Concepte i forme ale puterii

Puterea este implicat n toate conflictele, dar numai un echilibru al puterilor, real sau perceput, face posibil conflictul. Noiunea de putere desemneaz de cele mai multe ori capacitatea unui actor dat de a ajunge la rezultatele urmrite i n general, de a realiza aciuni eficiente. Puterea este definit eterogen ca: abilitatea de a aciona, de a influena un rezultat, de a face s se ntmple ceva sau a nfrnge o rezisten. n scopul nelegerii dinamicii conflictului, puterea poate fi definit ca abilitatea de a satisface nevoile cuiva i de a se ndrepta spre scopuri.

Definiia lui Max Weber (Weber, 1971) ne apropie de comportamentul individului n conflict: Puterea nseamn orice ans folosit pentru a-i impune propria voin n cadrul unor relaii sociale, chiar mpotriva unor rezistene i indiferent de elementele pe care se bazeaz aceast ans.
O alt definiie asupra puterii este cea dat de M. Crozier i E. Friedberg (1977): posibilitatea pentru unii indivizi sau grupuri de a aciona asupra altor indivizi sau grupuri, autorii incluznd aici toate tipurile de putere: sursele, legitimarea, obiectivelei metodele de exercitare.

Pentru a analiza raporturile de putere dintre indivizi i grupuri ne intereseaz puterea relaional. Puterea relaional este asimetric: dei ntr-un domeniu B se conformeaz ateptrilor implicite sau explicite ale lui A, aceasta nu nseamn c n alte domenii relaia nu poate fi inversat. John Locke adopta aceeai perspectiv cnd scria c Puterile sunt relaii i nu ageni.

Conflictele in cadrul cuplului

Orice conflict ar fi bine sa fie abordat direct, nicidecum evitat sau ignorat. Asadar, identificam problema si incearcam sa gasim impreuna cu partenerul cea mai buna solutie de a o rezolva. Cum anume ? De pilda, putem adopta acele comportamente care stim ca ofera placere partenerul nostru. Este bine sa ne comportam astfel incat sa oferim satisfactie celui de langa noi. Psihologii considera ca gradul de satisfactie intr-un cuplu este dat de numarul de interactiuni pozitive intre parteneri. Cei care nu se inteleg bine au mai multe interactiuni negative decat pozitive. Interactiunile negative sunt generatoare de sentimente ostile si contradictorii. Partenerii se supara unul pe celalalt, se blameaza sau se pedepsesc reciproc .

Cand apar conflictele !


In general, atunci cand unul dintre parteneri sau amandoi au senzatia ca sunt prinsi intr-o capcana fara iesire sau cand cei doi inceteaza sa-si mai aprecieze eforturile reciproce. Nepotrivirile sexuale sau relatiile extraconjugale vin sa acutizeze conflictul. Cei doi incep sa se certe frecvent si "explodeaza" din orice lucru marunt ("Nu ai luat hainele de la curatat, asta inseamna ca nu vrei sa te implici in problemele casei si ai incetat sa ma mai iubesti!").

De multe ori, partenerii inceteaza sa mai faca acele mici lucruri placute menite sa consolideze relatia lor. Pe acest fundal apar neglijarile, certurile si criticile frecvente. Multe dintre aceste interactiuni negative sunt determinate de asteptarile nerealiste ale partenerilor cu privire la celalalt sau de convingerile lor negative cu privire la relatia in sine (de genul, "Relatia noastra a esuat complet si nu mai vad posibila nici o impacare!"). Aceasta gandire catastrofica nu face altceva decat sa blocheze procesul de comunicare dintre parteneri si sa genereze alte si alte conflicte. Experiena arata c situaiile preferate de cupluri pentru a beneficia de ajutor profesionist sunt centrate pe situaii ce apar frecvent ca momente de criz: - indecizie ? una din persoane este indecis dac s mai rmn ntr-o relaie sau s plece. - cuplul nu reuete s mai comunice, orice pretext fiind bun pentru a avea preri contradictorii.

Rzboiul sexelor

Dac judecm dup abundena de cereri de reglare a conflictelor familiale i dup creterea ratei divorurilor, sunt mai numeroase cuplurile care prezint conflicte dect cuplurile fericite I. Mitrofan, N. Mitrofan studiu dedicat analizei disfuncionalitii maritale Cauzele care genereaz aceast stare de fapt sunt: - redefinirea rolurilor masculine i feminine; - lipsa comunicrii ntre parteneri; - divergenele motivaionale; - discrepana mare ntre dorine i ateptri; - insatisfacia sexual; - relaiile tensive cu familia de origine;

Tipologia formelor de putere

Tipologia formelor de putere n funcie de sursele puterii include: puterea de recompensare, de coerciie, legitim, de referin i de competen (dup J.P. French Jr.i Bertram Raven); puterea gratificaiei, a constrngerii, a normalizriii a influenei (Jean-Ren Edighoffer & Bernard Martory); preuirea relaiei; competena, funcia (autoritatea ierarhic), recompensa, punitivitateai persuasiunea (Helena Cornelius & Shoshana Faire); autoritatea formal, prerogativele legale, asocierea, resursele de bani, timp sau munc recompensele i sanciunile, abilitatea de a fi o pacoste, puterea procedural, puterea obinuinei sau a ineriei, puterea moral, caracteristicile personale, percepia puterii, puterea definiional (Bernard Mayer). Exist trei moduri de baz n care este utilizat puterea (Blaine): metoda normativ de aplicare a puterii (numiti persuasiune; metoda utilitar (recompens)i metoda coercitiv (pedeaps).

Utilizarea puterii n conflicte

n conflict, puterea poate fi utilizat voluntar sau incontient, colaborativ sau coercitiv, evident sau implicit; ea nu poate fi echilibrat, ci doar asigur anumite anse la intrarea n conflict; puterea prilor poate crete n paralel, ea nu este o cantitate fix care se redistribuie. Cnd oamenii sunt n conflict, intr n joc puterea lor, fie c ei intenioneaz acest lucru sau nu. Nu exist domeniu politic, economic sau social n care la un moment dat s nu se utilizeze puterile de constrngere. Pentru ca un conflict s se produc, toi cei implicai trebuie s aib o anumit putere, orict de mic. Cnd o parte domin complet cealalt parte, conflictul nu poate exista, cel puin la dimensiunea comportamental. Dac puterile sunt echilibrate (n realitate sau doar percepute) sunt favorizate strategiile alianei, iar dezechilibrul puterilor ncurajeaz strategiile de opoziie, cel mai puternic tinznd s-i impun poziia.

Sursele noastre de putere nu sunt aceleai cu utilizarea puterii de ctre noi. Indiferent de sursele puterii, exist trei moduri de baz n care este utilizat puterea (Blaine, 2001): 1. Apelul la valorile i credinele oamenilor i utilizarea simbolurilor normative. Se mai numete metoda normativ de aplicare a puterii. 2. Apelul la interesele celorlali, sau indicarea unor beneficii palpabile pe care ceilali le vor obine dac vor da curs dorinelor tale. Este metoda utilitar. 3. Forarea celuilalt pentru a fi de acord cu tine, ameninndu-l cu sanciuni puternice sau manipularea mediului extern pentru a-i rpi libertatea alegerii. Este metoda coercitiv.

Metodele coercitive sunt utile uneori ca de exemplu: n stoparea violenei familiale este necesar la nceput o anume intervenie coercitiv, ntruct ncercarea de a stopa violena recompensnd oamenii pentru schimbarea stilurilor sau apelnd la valorile lor despre relaiile umane nu este doar ineficace, dar poate duce la un cerc al violenei. Puterea poate fi utilizat voluntar sau incontient, colaborativ sau coercitiv, evident sau implicit. Opiunea n conflict nu este pentru sau mpotriva utilizrii puterii, ci pentru modul n care s fie ea utilizat, dei, adeseori, sporirea puterii este nsui scopul /unul din scopurile conflictului. Cnd oamenii ncearc s-i realizeze nevoile n faa unei rezistene sau opoziii, ei i exercit puterea, chiar dac uneori fac aceasta ntr-un spirit de interaciune i reconciliere.

O imagine greit despre putere, poate cea mai rspndit, este aceea c puterea poate fi echilibrat. n loc s ne gndim c oamenii au nevoie de o echivalen sau egalitate a puterii, mai degrab ne-am gndi c oamenii au nevoie de o baz adecvat a puterii pentru a participa efectiv n conflict. Baza de putere adecvat nu asigur reuita, dar permite intrarea n aren cu anumite anse. O alt imagine problematic este cea a puterii ca o cantitate fix ntr-o relaie. Lumea crede c puterea este o entitate limitat: cu ct cellalt deine mai mult putere, cu att puterea mea se mpuineaz; dac eu numi folosesc puterea n aceast relaie, o voi pierde. De fapt, ambele puteri (a mea i a adversarului) pot crete n paralel.

Oamenii sunt gata s nceap prin distribuirea puterii (competiie, confruntare) nainte de a explora suficient de mult posibilitatea unui rezultat integrativ (cooperant). Provocarea const n a gsi moduri de redirecionare a disputanilor, de la a gndi n termeni de putere integrativ .

Helena Cornelius i Shoshana Faire (1989)

Helena Cornelius i Shoshana Faire (1989) utilizeaz modelul strilor eului din analiza tranzacional pentru a propune strategii de ridicare a statutului de putere. Dup cum se tie, Eric Berne a identificat trei stri ale eului: Copil, Adult i Printe, fiecare cu dou sau mai multe subdiviziuni. n relaia de putere, ns, cele dou autoare consider c funcioneaz un triunghi al jocului puterii configurat de cele trei substri exagerate: Persecutorul /Agresorul /Clul, form exagerat a Printelui Normativ n funcia sa critic sau devalorizant . Victima /Persecutatul, form exagerat a Copilului Adaptat

Salvatorul form exagerat a Printelui Grijuliu /Binevoitor, hiperprotectiv. Individul care se plaseaz pe o poziie inferioar de putere este Victima.

Postura de victim l priveaz pe individ de responsabilitate, autonomie i control al propriei evoluii, n schimb exercit asupra lui i tentaia unor avantaje, reprezentate de dobndirea capitalului de simpatie din partea martorilor i confortul obinut prin eliberarea de povara rezolvrii propriilor probleme. Mai mult nc, n relaia cu un persecutor acesta din urm nu renun la plcerea de a-i exercita controlul, iar dac este nevoit s o fac deschide un conflict nou. Prin urmare, preocuparea cea mai indicat pentru schimbarea statutului de putere trebuie s fie orientat spre abordarea opresorilor, oameni puternici. Autoarele propun mai multe strategii, dintre care menionm:

reorientarea evoluiei lucrurilor spre abordarea victorie-victorie; coalizarea, alierea cu suporteri; evitarea atacurilor verbale la adresa omului care abuzeaz de putere; evaluarea mizei, pentru a decide dac problema sau care punct al problemei merit angajarea n conflict cu individul puternic; n fine, reorientarea energiei ndreptat de opresor asupra victimei, strategie realizabil prin mai multe tehnici: >transformarea atacului la persoan n atac asupra problemei (La atacul Eti un lene! se poate rspunde: Ce tem nu mi-am fcut la timp?) >evitarea opoziiei fie /reproului explicit la adresa lui B. (n loc de Nai procedat bine aici, iat ce rezultat aiurea ai obinut!, se poate spune: Rezultatul la problema asta se cere recalculat!) >prezentarea soluiei dat de cellalt ca pe una din multiplele soluii posibile (La aseriunea lui: S mai adugm colorani! se poate rspunde: Da, aceasta este o alternativ, mai existi altele carei-ar conveni?) >identificarea motivului real din spatele afirmaiei opresorului, prin ntrebarea de ce? (Ai spus c vrei s aplici planul B. Spune-mi i mie de ce optezi pentru el?) >aducerea n atenie i a nevoilor altora (Cred c trebuie s ne gndim i la nevoia Lidiei de a avea program redus, pentru ngrijirea mamei bolnave).

Victima poate iei din aceast postur dac reuete s dobndeasc abilitile comunicaionale i atitudinile care s-i permit s nvee cum s-i asume responsabilitatea propriilor probleme cu care se confrunt.

Exist un limbaj prin care oamenii i diminueaz puterea. Vorbitorii cu un statut slab al puterii (n special puterea personal/psihologic) au un stil al vorbirii care-i singularizeaz (Duck, 1998): - multe adjective i adverbe fr coninut (minunat, incredibil, uimitor) - forme optative (A putea? Vrei s?) - ntrebri care solicit acordul (Nu-i aa? ) - cuvinte care trdeaz lipsa implicrii (presupun, poate, se prea c) - folosirea de muli intensificatori (foarte, extrem de, absolut, total, real); - gramatic hipercorect - utilizarea n exces a gesticii, ceea ce sugereaz lipsa expresivitii vorbirii - pattern-uri de intonaie care sugereaz scncetul, tnguirea - neperseverarea n cazul n care sunt ntrerupte - acceptarea vorbirii simultane. Dup cum se vede, cel puin dou din caracteristicile acestuia sunt proprii inclusiv limbajului politicos /civilizat (formele optativei acceptarea ntreruperilor), ceea ce ar putea duce la concluzia greit c politeea este n deficit de putere. Vorbitorii cu un statut cobort al puterii la intrarea n relaie continu prin a pierde teren n faa interlocutorului, acesta plasndu-se instinctiv pe o poziie superioar, ceea ce continu spirala pierderii de putere.

Pornind de la sugestiile date de Cornelius & Faire, se pot formula urmtoarele tehnici de ridicare a asertivitatii : afirmarea de sine, cu interesele, nevoile, realizrile personale, n locul sentimentului de jen, umilin i stimei de sine coborte. n loc de sunt doar o student, nu pot avea eu idei originale la aceast materie, se va spune Sunt student,., n loc de Am vrut doar s ntreb se va spune Am vrut s ntreb. Restructurarea laturilor negative n direcia pozitivrii lor; formularea propoziiilor la modul constructiv, optimist, decizional, nu la modul tnguitor, resemnat, de modestie excesiv. Nu prea m pricep la devine Trebuie s mai nv despre , Nu vreau s-i rpesc timpul devine Ai puin timp pentru mine? Personalizarea afirmaiilor: n loc de judecata general i impersonal Este greu s faci naveta, se va spune mi este greu s fac navetai s m ocup de gospodrie. Transformarea unor imperative externe n opiuni personale. Motivaia extrinsec devine astfel motivaie intrinsec constrngerea extern devine autonomie, liber decizie Trebuie s m duc la edin, dar au a vrea s m plimb poate deveni Prefer /vreau s m duc laedin, m pot plimba altdat.

Reorientarea spre problem a energiei atacului primit, ca n metoda japonez Aiki, care se armonizeaz la energia universal: n loc de respingerea ideii celuilalt, o vom admite ca fiind o variant posibil; i vom arta c suntem de aceeai parte a baricadei (aportul lui mpreun cu al nostru va fi vzut ca o rezolvare a problemei). Folosirea efectului Pygmalion: totuli oricine va sfri prin a fi de partea noastr dac i vom considera astfel. Comportamentul nostru se desfoar dup traseele stabilite de limbaj. Putem s ne exersm n folosirea unui limbaj care s ne confere ncredere n sine, optimism, atitudine constructiv, combativ n faa problemelori independen i totodats descurajeze tendinele de dominare ale partenerilor notri.

Cum rezolvam conflictele ?

n cadrul unui cuplu, exist deseori momente de conflict. Cum reuete cuplul s le depeasc? Ce poate s fac pentru a le depi? Relatiile interumane sunt fragile si sensibile la o multitudine de factori. Ne gsim din ce n ce mai mult pierdui ntr-o lume a tentaiilor n care lupta pentru supravieuire ucide ncet romantismul sau ncrederea c ntr-adevar exist sufletepereche. Timpul petrecut cu partenerul de via este din ce n ce mai scurt, iar programul i viaa ne sunt asaltate zilnic cu diverse probleme. Cnd vine vorba de o problem cu partenerul, de cele mai multe ori suntem surprini deoarece avem impresia c aceasta a aprut brusc, fr s aib o cauz concret i fr s avem o vin. Cea mai frecvent reacie este de a amna i de a spera c lucrurile se vor rezolva de la sine.

Este bine ca partenerii sa priveasca relatia lor drept un proces evolutiv. In general, cuplurile conflictuale au o viziune statica cu privire la relatia lor ( "Nimic nu mai este de facut!"). De pilda, celor doi parteneri li se poate sugera sa se concentreze intr-o prima faza pe aspectele pozitive ale relatiei lor. Rememorarea momentelor in care s-au intalnit, a situatiilor placute traite impreuna, a deciziei de a sta impreuna ar putea veni in ajutorul depasirii conflictului actual. Reactualizarea sentimentelor de afectiune si imbunatatirea comunicarii dintre parteneri reprezinta cele mai bune tehnici de rezolvare a conflictelor. Niciodata nu este bine sa astepti ca celalalt partener sa se schimbe! Conflictele in cuplu trebuie rezolvate impreuna si necesita efort din partea ambilor parteneri.

Intreaba-ti partenerul ce anume ii face placere in viata de zi cu zi si vei putea descoperi noi fatete ale felului sau de a fi. De asemenea, incearca sa iti analizezi propriile ganduri negative cu privire la comportamentul partenerului tau. Nu cumva aceste ganduri se indeparteaza cu mult de realitate? Daca nu te-a sarutat cand a venit acasa chiar inseamna oare ca te inseala? De multe ori avem tendinta de a exagera si de a interpreta comportamentul
partenerului nostru intr-o maniera catastrofizanta.

Va propun un program de autoterapie menit sa va ajute sa intrezariti mai bine solutia la dilema in care va gasiti. Inainte de a cere sfatul unui psiholog, incercati sa raspundeti cu onestitate si franchete la urmatorul set de intrebari: 1. De fapt, ce vreau de la relatia mea actuala ? Care sunt zonele de nemultumire, de insatisfactie in relatia pe care o am in momentul de fata ? Stiu clar ce anume imi doresc de la partenerul meu ?

2. Cum exprim ce anume vreau de la aceasta relatie ? Oare am deprinderile necesare de a-i comunica partenerului meu ce vreau si ce-mi doresc de la relatia noastra ?

3. Pot sa apreciez daca partenerul meu aude ceea ce ii spun ? Este partenerul meu capabil sa raspunda nevoilor mele, sa inteleaga situatia din punctul meu de vedere ? Este partenerul meu capabil sa se schimbe

4. Oare sunt constienta de faptul ca anumite comportamente ale mele pot contribui si ele la aparitia unor situatii conflictuale in relatia noastra ? Cat de mult contribui eu insami la crearea acestor situatii si cat de mult contribuie partenerul meu ? Pot discuta cu partenerul meu despre aceste situatii conflictuale ? 5. Care sunt dorintele/ asteptarile mele prioritare de la o relatie si care sunt cele secundare ? Ce anume obtin de la o relatie care imi implineste aceste dorinte/ asteptari ? Oare nu astept prea mult de la o relatie ? Oare nu ma concentrez prea mult pe ceea ce nu am in relatia mea actuala si pierd din vedere tocmai ceea ce am in aceasta relatie ? 6. Care sunt trasaturile unice si specifice ale comportamentului sexual masculin si feminin ?

7. Care sunt modelele mele de relationare din copilarie cu care vin in actuala mea relatie ? Nu cumva am tendinta de a ma comporta cu partenerul meu in aceeasi maniera in care ma comportam cu mama/ tata/ alte persoane semnificative din trecutul meu ? Nu cumva am tendinta de a-l identifica pe partenerul meu cu una dintre aceste figuri semnificative din copilaria mea ? 8. In ce mod vreau ca partenerul meu sa se schimbe ? In ce mod contribui eu insami la incapacitatea partenerului meu de a se schimba ? Cum anume contribui eu insami la aparitia diverselor situatii conflictuale (ma retrag in mine, stau suparata, izbucnesc in scandal etc.) ? 9. Daca decid ca partenerul meu este incapabil sa se schimbe (punctul 3), ca actuala mea relatie nu imi satisface dorintele/ asteptarile mele prioritare (punctul 5) si ca nu exista o cale constructiva de a repara situatia, sunt capabila sa ma despart de partenerul meu

10.Cum voi face fata separarii si cum voi aborda conflictul legat de ideea luarii unei decizii corecte ? 11. Pot sa spun "La revedere" ? Ce-mi mai doresc inca de la partenerul meu ? 12. Sunt capabila sa fiu singura ? 13. Cum anume voi proceda pentru a ma implica intr-o noua relatie . 14. Cand voi intalni o alta persoana, cum voi fi capabila sa-mi dau seama daca va fi capabila sa-mi satisfaca dorintele/ asteptarile ? Oare nu voi repeta vechile mele modele comportamentale in relatiile ulterioare ?

Un model de comunicare eficienta in relatiile de cuplu Psihologii moderni inteleg prin congruenta acordul dintre ceea ce gandim cu adevarat si ceea ce spunem. In alti termeni, congruenta consta in potrivirea dintre trairea noastra interna si expresia externa. A fi congruent atrage dupa sine o serie de beneficii psihologice importante intr-o relatie de cuplu. Cu cat vom fi mai putin tematori si anxiosi in relatie, cu atat vom fi mai capabili sa ne cunoastem mai bine pe noi insine si pe partenerul nostru. Cu cat vom reusi sa ne intelegem mai bine, cu atat vom atinge un nivel mai inalt de congruenta. In acest mod, sunt create premisele unei bune si autentice relatii de cuplu.

Plecand de la conceptul de congruenta, C. Rogers, intemeietorul psihoterapiei nondirective, prezinta urmatorul model de comunicare in relatiile interpersonale: 1.Comunicarea in relatia cu partenerul de cuplu este marcata de propriul nostru grad de congruenta
2. Cu cat congruenta noastra se dovedeste a fi mai mare, cu atat este mai posibil ca mesajele noastre (verbale si nonverbale) sa fie mai bine intelese de partenerul nostru. 3. Cu cat mesajele noastre sunt mai clare, mai lipsite de semnificatii ambigue, cu atat partenerul nostru de relatie ne va raspunde cu mai multa claritate.

4. Cu cat suntem mai congruenti in relatia noastra si mai capabili sa exprimam intr-o maniera autentica ceea ce simtim in legatura cu o anumita tema de discutie, cu atat vom fi mai dispusi si mai liberi sa-l ascultam pe cel de langa noi.
5. La acest stadiu, partenerul nostru de cuplu se simte cu adevarat inteles de catre noi. El simte ca, in masura in care se exprima mai bine pe sine insusi, noi vom intelege mai clar modul sau de a percepe o anumita problema. Cu alte cuvinte, noi putem sa vedem lumea prin proprii ochi ai partenerului nostru de cuplu si il intelegem empatic. 6. Pentru partenerul nostru de cuplu, faptul de a se simti inteles inseamna ca noi manifestam o consideratie pozitiva fata de el.

7. In masura n care partenerul nostru de cuplu, a. ne percepe ca fiind congruenti si integrati in relatia cu el, b. simte ca manifestam o consideratie pozitiva fata de el, c. simte ca il intelegem empatic, se stabilesc conditiile unei bune relatii de cuplu.
8. In masura in care partenerul nostru experimenteaza aceasta relatie (cu elementele ei caracteristice, a, b si c), comunicarea sa se va elibera de tot mai multe obstacole. Treptat, partenerul nostru va tinde sa comunice si el cu o tot mai mare congruenta.

9. Comunicand mai liber, intervenind tot mai putine distorsionari, partenerul nostru de cuplu va fi acum si mai capabil sa asculte cu o mai mare atentie ceea ce ii comunicam (repetarea punctului 4, din punctul de vedere al partenerului nostru).

10. In masura in care partenerul nostru este mai capabil sa asculte ceea ce ii comunicam, noi ne vom simti intelesi empatic de catre el (repetarea punctului 5), simtim ca partenerul nostru manifesta o consideratie pozitiva fata de noi (repetarea punctului 6) si apreciem relatia noastra ca fiind una bazata pe incredere si ajutor (repetarea punctului 7). 11. Aceasta situatie semnifica faptul ca ambii parteneri de relatie se sprijina si se sustin reciproc.
12. In acest lant de evenimente, pot sa intervina unii factori limitativi meniti sa "ameninte" procesul descris mai sus. Daca partenerul nostru de relatie introduce in raspunsul sau la punctul 3 elemente noi (care ies din domeniul nostru de congruenta) si atinge o zona in care noi nu ne simtim prea confortabil (de pilda, pot fi unele aspecte legate de viata noastra intima sau de ascensiunea profesionala), atunci vom fi tot mai putin capabili sa-l ascultam pe cel de langa noi si ii vom trimite mesaje ambigue. Ca raspuns, vor apare tot mai multe distorsionari defensive venite din partea partenerului nostru. In aceasta situatie, toate procesele descrise anterior se vor derula invers.

O relatie de cuplu nu numai ca ne uneste cu o alta persoana, dar ne si transforma. Desi relatia de cuplu este o creatie a noastra, noi vom fi intrucatva transformati de aceasta relatie.
Modul in care ne privim pe noi insine se modifica de-a lungul interactiunilor cu partenerul nostru, dobandind astfel o mai profunda intelegere de sine. Intr-o buna relatie de cuplu, nimeni nu este judecator sau ghid, fiecare incercand sa valorifice eforturile celuilalt de a stabili o comunicare vie si autentica.

Asadar, sa invatam sa devenim congruenti cu noi insine! Sa nu ne fie teama sa exprimam ceea ce gandim si simtim cu adevarat! O relatie de cuplu fara parteneri congruenti este lipsita de viata si sortita esecului. O relatie bazata pe congruenta este dinamica, puternica si cu dorinta de a fi vesnica. Alaturi de cel iubit, ne redescoperim in fiecare zi, re-invatam sa fim spontani, reinvatam sa ne miram de noi si de cel de langa noi. Alaturi de cel drag, avem prilejul sa invatam sa fim noi insine! Fara false pudori, fara minciuni si fara ascunzisuri! Doar noi!

Predictori ai satisfaiei maritale:


Pozitive: Prezenzarea gndurilor, emoiilor, inteniilor ntr-o manier respectuoas A face o sugestie pozitiv pentru a rezolva nenelegerea A ntreba partenerul care este prerea sa A rspunde la soluiile propuse de partener ntr-o manier tolerant A menine contactul vizual A ncuraja minimal A avea timp egal de a vorbi A depune efort s nelegi punctul de vedere i emoiile celuilalt A comunica n cuvinte clare A te asigura c cellalt nelege

Negative

Pstrarea gndurilor, emoiilor sau inteniilor pentru sine


Am ncercat s impun forat soluia pe care eu o propuneam pentru problem A fi intolerant sau critic n privina punctului de vedere al partenerului A ntrerupe partenerul atunci cnd acesta vorbete A ncrucia minile i picioarele A opta pentru o poziie de ostilitate sau intimidare Deprinderi de rezolvare de conflicte

Deprinderi de rezolvare de conflicte

Rspunsuri de ieire din conflict


- A lua n calcul terminarea relaiei - A lua n calcul iniierea unei relaii cu o alt persoan - A vorbi despre situaie - A propune schimbri - A propune compromisuri

Rspunsuri loialitate
- A atepta ca lucrurile s se mbunteasc de la sine - A accepta limitele i slbiciunile partenerului fr a ncerca s l schimbi - Neglijare- a refuza s vorbeti despre probleme

Pasi
- A ncepe conversaia cu respect - A face sugestii pozitive

- A evita s impui cu fora o soluie


- A nu te abate de la subiect - A te calma atunci cnd conflictul este intens

- A evita s ntrerupi
- A folosi un ton calm - A evita s ntrerupi

- A cere prerea partenerului


- A oferi timp s vorbeasc - A pstra contactul vizual

Terapeutul trebuie sa ia notite si date observationale si istorice ale celor implicati ca sa explice traumele pe care acestia le sufera zilnic. Intrebari cheie care au nevoie de raspuns: 1. Cand are cuplul cele mai multe certuri. 2. este posibila prezicerea momentului si contextului in care acestea apar? 3. care este succesiunea de evenimente cand cuplul incepe sa se certe? 4. ce circumstante ii impiedica sa fie jucausi sau sa se bucure de placere unul cu altul? Un aspect important al conceptului este specificarea despre restructurarea, pedepsirea, si procesele de comunicare care sunt implicate in intretinerea problemei.

Cum sa fii un partener mai bun?

Daca vreodata ati fost intr-o relatie care s-a destramat,probabil ca v-ati asezat dupa aceea si v-ati intrebat ce a mers prost. Cateodata este usor sa observi cu ce au gresit ei/ele insa nu este la fel de usor sa vezi unde ai gresit tu. Toata lume vrea sa fie cea mai buna in ceea ce face,si a fi cel mai bun pt partenerul/partenera ta nu este o exceptie. Amintesteti ca daca vrei sa fi bun pentru altcineva trebuie sa fi bun pentru tine mai intai.

Fi romantic. Niciodata sa nu te subapreciezi. Intotdeauna sa fii sincer. Nu face lucruri doar pentru a-ti tin partenerul fericit. Nu cere partenerului tau sa faca ceva daca nu vrea. Nu iti minimaliza partenerul. Nu amana sau renunta la lucrurile care ai promis ca le faci. Fii in totdeauna langa partenerul tau. Comunicati. 10. Nu face adulter sau alte lucruri gresite 11. Trateazati partenerul cu respect. 12. Fii deschis si receptiv la ceea ce isi doreste prtenerul.

Sunt trei posibilitati de a intelege conflicutl matrimonial Numai persoanele puternice intra in conflicte. Cuplurile certarete pretuiesc casatoria. Certurile sunt de obicei simptomul unei proaste relati nu cauza.