Apa un miracol Apa este un lichid inodor, insipid i incolor, de cele mai multe ori, sau uor albstrui

i sau chiar verzui n straturi groase. Apa este o substan absolut indispensabil vieii, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solveni. Apa este un compus chimic al hidrogenului i al oxigenului, avnd formula chimic brut H2O (vedei Ap (molecul)). Apa este una din substanele cele mai rspndite pe planeta Pmnt, formnd unul din nveliurile acesteia, hidrosfera. Pe Pmnt, apa exist n multe forme, n cele mai variate locuri. Sub form de ap srat exist n oceane i mri. Sub form de ap dulce n stare solid, apa se gsete n calotele polare, gheari, aisberguri, zpad, dar i ca precipitaii solide, sau ninsoare. Sub form de ap dulce lichid, apa se gsete n ape curgtoare, stttoare, precipitaii lichide, ploi, i ape freatice sau subterane. n atmosfer, apa se gsete sub form gazoas alctuind norii sau fin difuzat n aer determinnd umiditatea acesteia. Considernd ntreaga planet, apa se gsete continuu n micare i transformare, evaporarea i condensarea, respectiv solidificarea i topirea alternnd mereu. Aceast perpetu micare a apei se numete ciclul apei i constituie obiectul de studiu al meteorologiei i al hidrologiei. Apa care este potrivit consumului uman se numete ap potabil. Conform standardului din Romnia, pentru ca apa s fie potabil sestonul nu trebuie s depeasc 1ml/m. Pe msura creterii populaiei umane, de-a lungul timpului, i a folosirii intensive i extensive a resurselor de ap susceptibile de a furniza ap potabil, problema apei utilizabile a devenit o problem vital a omenirii. Apa se gsesete sub diverse forme n natur: vapori de ap i nori n atmosfera, valuri i aisberguri n oceane, gheari la latitudini mici sau altitudini mari, acvifere sub pmnt, ruri sau lacuri. Circuitul apei n natur este fenomenul prin care apa este transferat dintr-o forma ntr-alta, prin evaporare, precipitaii i scurgeri de suprafa. Datorit importanei pe care o are (n agricultur, dar i pentru omenire n general), apei i s-au dat diverse nume n funcie de formele pe care le ia. Ploaia e cunoscut n majoritatea rilor, pe cnd alte forme sunt mai puin ntlnite, i pot fi surprinztoare cnd sunt vzute prima dat. Exemple sunt: grindina, zpada, ceaa, roua sau chiciura. Un fenomen conex este curcubeul, ntlnit atunci cand lumina se refract prin particulele de ap din atmosfer. Apa de la suprafaa globului joac roluri importante n evoluia uman; rurile i irigaiile asigur aportul de ap pentru agricultur, sunt suport pentru transportul maritim sau fluvial, fie comercial sau de agrement. O ap cu insuficieni nutrieni se numete oligotrof. Scurgerea apei pe suprafaa terestr este mecanismul prin care eroziunea sculpteaz mediul natural, duce la crearea vilor i deltelor cu suprafee fertile favorabile dezvoltrii de centre umane. De asemenea, apa se infiltreaz n sol, ajungnd n pnza de ap freatic. Aceast ap freatic ajunge din nou la suprafa sub forma izvoarelor, sau a izvoarelor termale i gheizerilor. Apa freatic este de asemenea extras artificial prin puuri i fntni. Deoarece apa poate conine numeroase substane diferite, poate avea gusturi sau mirosuri foarte diferite. De fapt, oamenii i alte animale i-au format simurile pentru a putea evalua calitatea apei: de obicei, animalele evit apa cu gust srat (ap de mare) sau putred de mlatin prefernd apa unui izvor montan sau apa freatic. Apa n biologie i civilizaia uman Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprieti indispensabile proliferrii vieii, care o deosebesc de celelalte substane. Apa i ndeplinete acest rol, permind compuilor organici s reacioneze n moduri care s permit n cele din urm replicarea. Este un bun solvent i are o tensiune superficial ridicat, permind astfel micarea compuilor organici i a organismelor vii.

Apa proaspt are densitatea maxim la 4C, aceast densitate scznd pe msur ce apa se rcete, se nclzete sau nghea. Fiind o molecul polar stabil dominant n atmosfer, joac un rol important n absorbia radiaiei infraroii, crucial n cadrul efectului de ser, fr de care temperatura medie la suprafaa Terrei ar fi de -18 Celsius. Apa are de asemenea o cldur specific neobinuit de mare, care joac mai multe roluri n reglarea climatului global i regional, precum Curentul Golfului, permind existena vieii. Deoarece absoarbe foarte mult infraroiile, are o foarte uoar nuan albastr, datorit eliminrii unei mici cantiti de lumin roie care o traverseaz. Culoarea albastr poate fi observat numai cnd apa este n canti tate mare, de exemplu n lacuri, mri sau oceane. Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, i dizolv multe tipuri de substane, precum diferite sruri i zahrul, i faciliteaz reaciile chimice ale acestora, lucru care permite metabolismele complexe. Unele substane ns nu se amestec cu apa, cum e de exemplu petrolul, i alte substane hidrofobe. Membranele celulare, compuse din lipide i proteine, profit de aceast proprietate, controlnd interaciunea dintre ele i mediul extern. Acest lucru este uurat de tensiunea superficial a apei. Picturile de ap sunt stabile datorit tensiunii superficiale mari datorat puternicelor fore intermoleculare numite fore de coeziune. Acest lucru este evident atunci cnd mici cantiti de ap ajung pe o suprafa insolubil, precum polietena: apa rmne sub form de picturi. Totui, pe sticl extrem de curat apa formeaz o pelicul subire deoarece forele dintre moleculele de ap i de sticl (forele de adeziune) sunt mai mari dect forele de coeziune. Acest lucru este foarte important n cadrul transpiraiei plantelor. n celulele i organismele biologice, apa se afl n contact cu suprafeele membranoase proteice care sunt hidrofile, adic prezint o puternic atracie pentru ap. Langmuir a observat o puternic for de respingere ntre suprafeele hidrofile. Pentru a deshidrata suprafeele hidrofile este necesar un efort deosebit pentru nvingerea acestor fore, numite fore de hidraie. Aceste fore sunt foarte puternice, dar valoarea lor scade rapid pe distane mai mici de un nanometru. Importana lor n biologie a fost studiat de Parsegian. Prezint importan n special atunci cnd celulele sunt deshidratate prin expunerea la atmosfer uscat sau la nghe extracelular. O proprietate simpl, dar unic i extrem de important pentru mediu, este c n forma sa solid, de ghea, plutete pe lichid. Forma solid a apei are o densitate mai mic dect a apei lichide, datorit geometriei punilor de hidrogen care se formeaz doar la temperaturi mai joase. Pentru aproape toate substanele i pentru toate celelalte 11 stri neobinuite ale apei, cu excepia gheii XI, starea solid este mai dens dect cea lichid. Apa proaspt este cea mai dens la 4 C, i se va scufunda prin convecie pe msur ce se rcete la acea temperatur, iar dac se rcete n continuare se va ridica. Datorit aceste proprieti, apa de adncime va fi mai cald dect apa ngheat, de suprafa, astfel nct gheaa se va forma ncepnd de la suprafa i se va extinde n jos, iar cea mai mare parte a apei de dedesubt va rmne constant la 4 C. Astfel, fundul unui lac, mare sau ocean este practic izolat de frig, permind supravieuirea speciilor de animale. Aproape toate celelalte substane chimice sunt mai dense n stare solid i nghea de la fund spre suprafa. Viaa pe Pmnt a evoluat i s-a adaptat acestor proprieti ale apei. Existena formelor solid, lichid i gazoas ale apei pe Pmnt a reprezentat un factor important pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de ctre forme de via adaptate variatelor, i adesea extremelor, condiii de via.

n istorie, civilizaiile s-au dezvoltat cu precdere pe malurile rurilor sau mrilor: Mesopotamia, aa-numitul leagn al civilizaiei este situat ntre dou ruri, Egiptul antic a nflorit pe malurile Nilului, iar marile metropole, precum Londra, Paris, New York i Tokio i datoreaz succesul n parte accesibilitii oferite de situarea lng o ap, i nflorirea comercial rezultat. Insulele cu porturi sigure, precum Singapore i Hong Kong, s-au dezvoltat tocmai din acest motiv. n locuri precum Africa de Nord i Orientul Mijlociu, unde apa nu se gsete n abunden, accesul la ap potabil a fost i este o mare problem n dezvoltarea comunitilor umane. O greeal des ntlnit este aceea c apa este un bun conductor de electricitate. Toate proprietile electrice ale ape se datoreaz ionilor srurilor minerale dizolvate n ea i dioxidului de carbon dizolvat n ea. Apa prezint auto-ionizare (dou molecule de ap se transform ntr-un anion de hidroxid i un cation de hidroniu) ns doar la un nivel aproape imperceptibil. Poziiile astronomice ale Pmntului i influena lor asupra maselor mari de ap Coexistena strilor solid, lichid i gazoas a apei pe Pmnt este vital pentru originea, evoluia i continuarea existenei vieii pe Terra. Totui, dac s-ar schimba poziia planetei fa de Soare, chiar cu o distan relativ mic (1 000 000 km), condiiile care permit existena simultan a celor trei stri nu ar mai avea loc cu atta uurin. Masa Pmntului permite atraciei gravitaionale s pstreze o atmosfer n jurul planetei. Vaporii de ap i dioxidul de carbon din atmosfer creeaz un efect de ser care asigur o temperatur de suprafa relativ constant. Dac Pmntul ar avea dimensiuni mai mici, o atmosfer mai subire ar duce la temperaturi extreme care s nu permit acumularea apei dect n calotele glaciare din jurul polilor (aa cum se ntmpl pe planeta Marte). Distana dintre Pmnt i Soare i combinaia dintre radiaia solar primit i efectul de ser al atmosferei asigur ca suprafaa sa s nu fie nici prea rece i nici prea fierbinte pentru apa lichid. Dac Pmntul ar fi mai deprtat, apa ar nghea, iar dac ar fi mai apropiat de Soare, temperatura de suprafa mai ridicat ar mpiedica formarea calotelor glaciare, sau ar cauza existena apei doar sub form de vapori. n primul caz, Pmntul ar absorbi mai mult energie solar din cauza albedoului redus al oceanelor, iar n al doilea ar rezulta un efect de ser scpat de sub control i condiii neospitaliere similare celor de pe planeta Venus. S-a propus c nsi viaa pstreaz condiiile care i-au permis existena. Temperatura de suprafa a Pmntului a fost relativ constant de-a lungul erelor geologice n ciuda variaiilor radiaiei solare, lucru care ar indica existena unui proces dinamic ce guverneaz temperatura Terrei printro combinaie de efect de ser i albedou atmosferic i de suprafa. Aceast propunere poart numele de Ipoteza Gaia. Utilizarea apei de ctre oameni Toate formele de via cunoscute depind de ap. Apa este o parte vital n multe din procesele metabolismului din interiorul organismului. Cantiti semnificative de ap sunt utilizate de organism n digestia hranei. (Not: unele bacterii i semine de plante pot intra ntr-o stare criptobiotic pentru o perioad nedeterminat, atunci cnd sunt deshidratate, ca apoi s revin la via cnd reajung ntr-un mediu umed.) Aproape 72% din masa corpului uman fr grsimi este ap. Pentru o bun funcionare, corpul necesit ntre doi i apte litri de ap pe zi pentru a evita deshidratarea, cantitatea exact depinznd de nivelul de activitate, temperatur, umiditate i ali factori. Nu este cunoscut cu exactitate cantitatea de ap necesar a fi consumat de o persoan sntoas. Oricum, pentru cei care nu au probleme de rinichi este dificil s bea prea mult ap, dar periculos s bea prea puin,

mai ales ntr-un ambient cald i umed sau n timpul exerciiilor fizice. Se ntmpl totui ca oamenii s consume mult mai mult ap n timpul exerciiilor fizice dect este necesar, expunndu-se astfel riscului de intoxicaie cu ap, care de cele mai multe ori este fatal. "Obligativitatea" consumrii a opt pahare de ap pe zi de o persoan, nu este argumentat tiinific. Dieteticienii i nutriionitii spun c aceasta este cantitatea de ap recomandat a fi consumat pe zi - n englez RDI (Recommended Daily Intake). [1]. Ultimele rapoarte referitoare la regimul alimentar ale Consiliului Naional de Cercetare National Research Council recomand un consum pentru femei de 2,7 litri de ap n total (incluznd i sursele de ap din alimente) i, respectiv, 3,7 litri pentru brbai[2]. Apa se pierde din organism prin urin i fecale, prin transpiraie i prin respiraie (expiraie de vapori). Corpul uman are nevoie de ap care nu conine prea mult sare sau alte impuriti. Printre impuritile frecvent ntlnite se numr chimicalele i/sau bacterii periculoase, cum ar fi crypto sporidium. Unele substane sunt ns acceptabile i chiar necesare ca i prezen n ap pentru intensificarea gustului i pentru asigurarea necesarului de electrolii. Apa ca o surs preioas Datorit creterii populaiei mondiale i a altor factori, tot mai puini oameni beneficiaz de ap potabil. Problema apei poate fi rezolvat prin creterea produciei, o distribuie mai bun, i nerisipirea resurselor deja existente. Din acest motiv, apa este o resurs strategic pentru multe ri. Au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte pentru accesul la ap i controlul acesteia.O cronologie a conflictelor legate de ap Experii prevd mai multe conflicte viitoare din cauza creterii populaiei mondiale i creterii contaminrii prin poluare i nclzire global. Raportul UNESCO despre dezvoltarea apei (WWDR, 2003) din cadrul Programului de Evaluare a Apei pe Plan Mondial arat c, n urmtorii 20 de ani, cantitatea de ap potabil disponibil va scdea cu 30%. 40% dintre locuitorii lumii nu au ap curat suficient pentru o igien minimal. Peste 2,2 milioane de oameni au murit n 2000 de boli legate de consumul de ap contaminat sau din cauza secetei. n 2004, o organizaie englez, WaterAid, a raportat c un copil moare la fiecare 15 secunde din cauza bolilor legate de ap ce ar putea fi uor prevenite. Se prevede c apa ar putea deveni preioas precum petrolul, lucru care ar face din Canada, ce are aceast resurs din abunden, cea mai bogat ar din lume. n 2005 n SUA preurile mari ale benzinei au provocat ngrijorare i au existat temeri pentru o criz global, ns consumatorii nu ezitau s plteasc preuri duble pentru aceeai cantitate, dar de ap mbuteliat. Apa potabil este mai valoroas dect oricnd n istoria noastr, fiind folosit extensiv n agricultur i industrie, i primete din ce n ce mai mult atenie pentru a fi folosit judicios pentru generaiile viitoare. Regularizarea distribuiei apei Apa potabil este de obicei colectat la izvoare sau este extras din puuri artificiale. Construirea mai multor asemenea puuri ar fi o metod pentru a produce mai mult ap, presupunnd c pnza de ap freatic poate s asigure un debit adecvat. Alte surse de ap sunt ploile i apa din ruri i lacuri. Apa de suprafa trebuie ns purificat naintea consumului de ctre om. Purificarea implic ndeprtarea substanelor nedizolvate sau dizolvate, precum i a bacteriilor periculoase. Cele mai folosite metode sunt filtrarea cu nisip, pentru ndeprtarea materiilor nedizolvate, i

tratarea cu clor i fierberea pentru uciderea bacteriilor periculoase. Distilarea ndeplinete toate cele trei sarcini. Exist i tehnici mai avansate, precum osmoza invers. Desalinizarea apei srate din mri i oceane este o soluie mai scump utilizat n climatele aride de coast. Distribuia apei potabile are loc fie printr-un sistem de distribuie, fie mbuteliat. n multe ri exist programe de distribuire gratuit a apei n caz de necesitate. Reducerea risipirii apei, adic utilizarea apei potabile doar pentru consumul uman, ar fi o alt soluie. n unele orae, precum Hong Kong, apa de mare este folosit pe scar larg, de exemplu la toalete, n scopul conservrii resurselor de ap potabil. Poluarea apei ar putea fi cel mai mare consumator inutil de ap, risipind aceast resurs, indiferent de beneficiile aduse poluatorului. Medicamentele consumate de oameni ajung deseori n canalizare i au efecte negative asupra vieii acvatice dac se acumuleaz i nu sunt biodegradabile. Alt articol: Apa are proprietati fizico chimice neobisnuite fata de alte lichide. Comparativ cu lichidele obisnuite care devin mai dense cand se racesc, apa isi atinge densitatea maxima la temperatura de 4 grade Celsius. Sub, dar si peste aceasta temperatura, apa are o densitate mai redusa. Acesta este cauza pentru care, de exemplu, marile si lacurile ingheata de la suprafata in jos, iar gheata pluteste pe apa. Deoarece gheata este mai putin densa decat apa lichida, iar apa ingheata de la suprafata in jos, a fost posibil ca si in perioada glaciara viata sa persiste in adancurile oceanelor, acesta fiind izolata de frig.Daca acest comportament al apei ni se pare banal pentru ca ne-am obisnuit cu el, merita mentionat faptul ca aproape toate celelate substante chimice sunt mai dense in stare solida si ingheata de la fund spre suprafata. Formarea solurilor se leaga tot de densitatea apei si reactia acesteia la variatiile de temperatura. Stim cu totii ca apa isi mareste volumul la inghet. Atunci cand apa din interiorul unei roci ingheata, creeaza o presiune uriasa in interiorul acesteia si, in cele din urma o sparge, sfarmand-o in bucati. Astfel, isi aduce apa contributia la formarea solurilor. Apa are capacitate termica ridicata, cu impact crucial asupra vietii. Datorita acestei proprietati, organismele vii, compuse in cea mai mare parte din apa, pot sa isi regleze temperatura corpului. Oamenii trebuie sa isi mentina temperatura intre 36,1 si 37,8 grade C. Si acest lucru este posibil intrucat aproape 70% din masa corpului uman este apa. De vreme ce capacitatea apei de a acumula caldura este neobisnuit de mare, chiar si in conditiile in care temperatura exterioara se modifica, schimbul de caldura intre corp si mediu nu duce la diferente majore in temperatura organismului. Acestei calitati i se datoreaza si stabilizarea temperaturii apei oceanelor. Capacitatea termica a pamantului este mult mai mica decat cea a apei. Astfel , temperatura apei in oceane variaza mai putin decat cea a suprafetei uscate.Temperatura in oceane poate fi intre -2 si 35 grade C, in timp ce pe continente se inregistreaza variatii de temperatura intre -70 si +57 grade C. Apa reuseste sa transporte caldura mai usor decat oricare alt lichid cu exceptia mercurului, ceea ce face ca temperatura sa fie aproximativ aceeasi in diferitele parti ale organismului. Aceeasi proprietate a apei este responsabila si de metinerea relativ uniforma a temperaturii pe verticala, in oceane si lacuri. Apa are tensiune superficiala ridicata care explica de ce insectele pot merge pe apa sau cum se formeaza picaturile si de ce apa se poate ridica prin trunchiurile copacilor, sfidand legea gravitatiei.

In stare naturala, apa nu este un bun conductor al electricitatii, dar mai bun decat alte lichide datorita ionizarii proprii si anume abilitatea de a reactiona si a forma ioni de hidroxid OH- si hidroniu H3O+. Multe din aceste proprietati neobisnuite ale apei pot fi explicate prin felul in care moleculele de apa interactioneza intre ele. Apa are o molecula unica, in forma unui V, cu un atom de oxigen la baza si doi de hidrogen la cele doua varfuri. Molecula de apa este polara. Polaritatea este data de combinatia de un atom de oxigen in varful moleculei cu incarcatura negativa si doi atomi de hidrogen incarcati pozitiv. Astfel, in doua molecule de apa apropiate, atomii de hidrogen incarcati pozitiv vor atrage atomii de oxigen incarcati negativ. Aceasta asa-numita legatura de hidrogen este cauza pentru care apa are o temperatura de fierbere inalta si un punct de evaporare ridicat, deoarece ruperea legaturilor de hidrogen necesita energie in plus. Asta explica totodata si capacitatea ridicata de acumulare a caldurii. 1. Strucura moleculara de apa In molecula de apa, nucleele celor doi atomi de hidrogen formeaza cu centrul atomului de oxigen un unghi de 104054. Ca urmare a acestei structuri molecula de apa are un moment electric pronuntat. Molecula de apa nu contine atomul de oxigen in stare fundamentala-dovada ca unghi dintre legaturile O2-H2, este de 900- ci intr-o stare de hibridizare de tip practic sp3. Doi din acesti orbitali sunt de legatura si formeaza cu cate un orbital de la cei 2 atomi de H, doi orbitali moleculari localizati, adica doua legaturi dicentrice. La atomul de O2 mai raman doi orbitali moleculari de nelegatura. Pentru explicarea particularitatilor apei ca: densitate maxima la 40C, cresterea volumui la trecerea apei in stare solida, valoarea ridicata a caldurilor latente de topire si de vaporizare etc. s-a admis ca moleculele de apa sunt prin legaturi de H2.
H H
0,1 mm

104054

Interpretarea legaturi ionice

1H:

1s1; ..

8O: 1s22s22p4 .. HO:; H H2O

H:O:;
. .

Se formeaza doua legaturi covalente polare O2-H2. Molecula de apa este covalenta polara; este un dipol. Compozitia apei pure Stabilirea compozitiei apei se poate face pe cale de analiza sau pe cale de sinteza. Molecula de apa fiind foarte stabila, descompunerea apei in componentele ei poate fi realizata prin disociere termica la temperaturi inalte. (peste 10000C):

H2OH2+1/2O2;

H= -284.4 kJ*mol-1

sau prin electroliza. In laborator se poate folosi in acest scop voltametrul. Pentru stabilirea compozitiei apei pe cale de sinteza, in laborator se foloseste eudiometrul.

2. Stare naturala. Apa este una dintre cele mai raspandite substante in natura, mai ales in stare lichidaforma in care acopera mai mult de 2/3 din suprafata globului terestru, alcatuind apele de suprafata. Se poate observa un circuit al apei in natura. Caldura soarelui cauza evaporarea apelor de suprafata, iar vaporii formati se ridica in atmosfera. Daca in atmosfera saturata cu vapori de apa intervine o scadere de temperatura, o parte din vapori se condenseaza si iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada, grindina; in timpul noptilor racoroase din anotimpurile calduroase se depune roua, iar cand temperaturile solului este sub 00C, se depune bruma- toate acestea formeaza apele meteorice. Apele cazute pe pamant sau rezultate din topirea zapezilor, in parte umplu din nou lacurile, raurile, marile si oceanele, iar in parte strabat prin straturile de pamant la adancimi diferite, formand apele freatice. Daca in calea lor intalnesc un strat impermeabil, cum ar fi un strat de argila, ele se aduna acolo si formeaza ape subterane. Daca apele subterane, circuland prin diferite straturi, se apropie din nou de suprafata si ies din pamant, se formeaza izvoare subterane. In natura apa nu este chimic pura. Apele naturale contin cantitati variate de diferite substante: gaze si saruri dizolvate, substante organice si bacterii. Cand contin dizolvate cantitati mici de saruri se numesc ape moi, iar cand contin dizolvate cantitati mari de saruri, mai ales de calciu si de magneziu, se numesc ape dure. Apa de ploaie este cea mai curata dintre toate apele naturale. Fiind insa in contact prelungit cu aerul, ea contine dizolvate componentele acestuia, cum si diferite impuritati din aer,

ca: dioxid de carbon, amoniac, acid azotic, iar in regiunile industriale sau le oraselor mari, dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, etc. Apele subterane au compozitia cea mai variata dintre toate apele naturale; cantitatea si natura substantelor dizolvate depind de natura straturilor de pamant strabatute si de timpul cat apele au fost in contact cu ele. Apele subterane care contin dizolvate in molecula lor cantitati mai mari de diferite substante solide sau gazoase, ajungand la suprafata si formeaza izvoarele de ape minerale.

3-4. Proprietatile fizice si chimice. Apa pura este un lichid fara miros si gust are o nuanta albastruie care poate fi observata numai la straturi de o adancime considerabila. La presiunea atmosferica standard (760 mm coloan de mercur sau 760 torr) temperatura de nghetare este de 0 oC (32oF), iar punctul de fierbere de 100o C (212 o F). Apa atinge densitatea maxima la 4o C (39 o F) i se extinde la nghetare. Ca majoritatea lichidelor , apa poate exista ntr-o stare supraracita , adica poate ramane in stare lichida sub punctul sau de inghet. Apa poate fi usor racita la circa 25o C (-13o F) fara a nghea , n condiii de laborator sau chiar n atmosfera. Apa supraracita va ngheta daca este agitata , daca se coboara temperatura mai mult , sau daca se adauga un cristal de gheata sau o alta particula. Proprietatile fizice ale apei sunt folosite ca standard pentru a defini , caloria , caldura specifica si latenta , precum i pentru definirea originala a unitati de masa , gramul. Apa este unul dintre cei mai cunoscuti agenti de ionizare. Deoarece majoritatea substanelor sunt intr-o oarecare masura solubile in apa , adesea apa este considerata ca solventul universal. Apa se combinata cu anumite saruri pentru a forma hidranti. Reactioneaz cu oxizi de metal pentru a forma acizi. Joaca rol de catalizator in multe importante reactii chimice. Experimental s-a demonstrat ca apa este o combinatie chimica foarte stabila. Ea poate fi descompusa la peste 10000C sau cu ajutorul curentului electric: 2H2O = 2H2+ O2 Apa este foarte reactiva din punct de vedere chimic. Ea reactioneaza n anumite conditii cu metalele, nemetalele, oxizii bazici, oxizii acizi, cu unele saruri.

a) Aciunea apei asupra metalelor

Metalele: potasiu, calciu, sodiu reactioneaza violent cu apa, la rece, cu formare de hidroxid i degajare de hidrogen. Na + H2O = NaOH + 1/2H2 Magneziul reacioneaz cu apa la cald sau n stare de vapori: Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2

Aluminiul este atacat de apa numai dac este curatat de stratul protector de oxid: 2Al + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2 Fierul nroit reactioneaza cu apa in stare de vapori si formeaza oxid feroferic (oxid al Fe II i Fe III): 3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 Plumbul, cuprul, mercurul, aurul, argintul nu sunt atacate de apa sau de vaporii acestuia. Unele metale se corodeaza n prezenta apei. Atacul este mai puternic n prezenta oxigenului i a dioxidului de carbon.

b) Aciunea apei asupra nemetalelor

Clorul n reactie cu apa formeaz apa de clor: Cl2 + H2O = HCl + HclO HclO = HCl + [O] Trecnd un curent de vapori de ap peste cocs(carbo n) la temperatura de cel putin 1000 C se formeaza un amestec de monoxid de carbon i hidrogen, denumit gaz de apa. Reactia are importanta industriala:
0

C + H2O = CO + H2

c) Aciunea apei asupra oxizilor

Apa reacioneaza cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi. Una dintre reaciile cu importanta practic o constituie stingerea varului, reactie puternic exoterma. CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q Hidroxidul de calciu obinut este relativ putin solubil n apa si de aceea la stingerea varului se obtine asa-zisul lapte de var, care reprezinta o suspensie fina de Ca(OH)2 ntr-o solutie saturata de hidroxid de calciu. La dizolvarea dioxidului de sulf n apa are loc si o reactie chimica din care rezulta o solutie acida, acid sulfuros. SO2 + H2O = H2SO3

Reactia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei, substanta organica utilizata la sudarea si taierea metalelor n suflatorul oxiacetilenic: CaC2 + 2H2O = HC +CH + Ca(OH)2 + Q.

5.

Utilizari

Rolul apei in organism Apa reprezinta un excelent dizolvant pentru multe substane i este mediul n care se desfoar cele mai multe reacii chimice legate de metabolismul substanelor i deci de via.Rolul apei n organismul uman este foarte mare.Chimitii tiu foarte bine ce se ntmpl cnd vor ca dou substane s reacioneze ntre ele.De exemplu din carbonatul de sodiu i sulfatul de cupru (piatra vnt) va rezulta carbonat de cupru i sulfat de sodiu.Dac se amestec cele dou pulberi pur i simplu aceast reacie nu va avea loc.Este nevoie ca substanele s fie dizolvate n prealabil n ap pentru ca reacia s aib loc. n organismul uman au loc numeroase reacii chimice care dau natere la cldur, energie i la metabolismul necesar vieii.Aceste reacii au nevoie de un mediu apos, altfel substanele nu se pot desface n ioni, iar reaciile nu pot avea loc. Pe lng aceasta apa nsi este un lectrolit slab, care se disociaz n ion de hidrogen (H +) i hidroxil (OH-).Aceiai ioni au proprieti catalitice, ei accelernd un numr considerabil de reacii care n mod normal ar dura zile ntregi, n prezena ionilor reaciile au loc n cteva secunde. Apa are i proprietatea de a acumula i de a degaja cldur prin evaporare.Aceste nsuiri ale apei au un rol foarte important n fiziologia termoreglrii.La temperaturile ridicate ale verii organismul uman primete mult mai mult cldur dect are nevoie.Dac cldur nu s -ar elimina organismul ar avea mult de suferit.Din fericire organismul dispune de o serie de mijloace de eliminare a cldurii.Schimbarea apei din stare lichid n stare gazoas presupune o pierdere de cldur de la corpul unde se afla apa.n corpul omenesc fiecare gram de ap evaporate de pe suprafaa pielii (transpiraie) la temperatura camerei nlesnete pierdere a a 580 de calorii mici.

Domeniile de utilizare a apei. Apa are un rol esential n ntretinerea vietii. Fara apa nu ar putea exista viata. in organism apa intra in compozitia organelor, tesuturilor si lichidelor biologice. Ea dizolva i transporta substantele asimilate si dezasimilate; mentine constanta concentratia sarurilor in organism si, evaporandu-se pe suprafata corpului, ia parte la reglarea temperaturii.

Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante si are o deosebita importanta n procesul de fotosinteza. Apa Potabila se deosebeste de apa distilata. n conformitate cu STAS 1342-1950, apa potabila trebuie: Sa fie limpede, incolora, fara miros sau gust deosebit; Sa aiba temperatura cuprinsa ntre 70 i 150C si sa nu varieze mult n timpul anului; Sa nu contina materii straine n suspensie sau germeni patogeni; Sa contina aer i CO2 in solutie; Substantele dizolvate raportate la un litru trebuie sa se incadreze intre anumite limite; Sa nu contina azotiti sau sulfuri, saruri metalice precipitabile cu H2S sau cu (NH4)2S, cu excepia micilor cantitati de Fe, Al, Mn.; Sa nu contina NH3 sau fosfati care pot proveni prin contaminarea apei cu substante organice n prutefactii si nici metan. Intrebuitrile apei Apa se ntrebuineaz la: Prepararea solutiilor, fiind cel mai cunoscut solvent; Obtinerea oxigenului si hidrogenului prin electroliza; Prepararea celor mai importanti acizi anorganici; Producerea energiei electrice;

6.Surse de poluare Poloarea apelor afecteaza calitatea vietii la scara planetara. Apa reprezinta sursa de viata pentru organismele din toate mediile. Fara apa nu poate exista viataCalitatea ei a inceput din ce n ce mai mult sa se degradeze ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic si bacteriologic. Daca toata apa de pe pamant ar fi turnata n 16 pahare cu apa, 15 i jumatate dintre ele ar contine apa sarata a oceanelor si marilor. Din jumatatea de pahar ramasa, mare parte este inglobata fie in gheturile polare, fie este prea poluata pentru a fi folosita drept apa potabila si astfel, ceea ce a mai ramane pentru consumul omenirii reprezinta coninutul unei lingurie. Din

consumul mondial de apa, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei si numai 8% n domeniul casnic. Cauzele poluarii sunt : Scurgeri accidentale de reziduri de la diverse fabrici, dar si deversari deliberate a unor poluani; Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere; Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agricole care se deplaseaza prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigaii pana la panza freatica; Ingrasamintele chimice i scurgerile provenite de la combinatele zootehnice; Deseurile si rezidurile menajere; Sarea presarata in timpul iernii pe sosele, care este purtata prin sol de apa de ploaie si zapada topita; Depunerile de poluanti din atmosfera, ploile acide.

Poluantii apei sunt produsele de orice natura care contin substane n stare solida, lichida sau gazoasa, n conditii si n concentratii ce pot schimba caracteristicile apei, facnd-o daunatoare sanatatii.