Sunteți pe pagina 1din 3

CURS 2 OBSTETRICA CELULELE SEXUALE. FECUNDATIA. MIGRATIA. NIDATIA. EMBRIOGENEZA CELULELE SEXUALE OVULUL este gametul feminin.

Are diametrul de 200 microni si este rezultatul fecundarii foliculului primordial, care sub influenta hormonului FSH, secretat de catre hipofiza, ajunge la maturare completa. Prin ovulatie se elibereaza ciclic ovuli, celule apte de fecundare. Structura : forma sferica, are un nucleu cu nucleoli; la exterior prezinta corpusculi celulari. Membrana celulara are un strat mai dens, numit membrana vitelina, dupa care urmeaza un strat mai gros, zona pellucida, in jurul careia sunt dispuse mai multe cellule foliculare, pe unul sau mai multe straturi si constituie corona radiata. SPERMATOZOIDUL se formeaza in testicul la nivelul tubilor seminiferi, si se dezvolta trecand prin mai multe faze, de la spermatogonie la spermatozoid matur care au loc in cadrul procesului de spermatogeneza. Are o lungime de 65 microni si este alcatuit din cap, gat, piesa intermediara si coada. Capul este purtatorul caracterelor genetice si contine nucleul si acrozomul. Acrozomul contine enzime dintre care cea mai importanta este hialuronidaza cu rol determinant in fecundatie. Gatul impreuna cu piesa intermediara si coada formeaza partea spermatozoidului care confera o mare mobilitate acestuia. Spermatozoizii sunt extrem de sensibili la factori toxici, medicamente, iradiere si depinde dereglarile hormonale ale organismului, tulburarile de metabolism si un efect daunator asupra spermatogenezei il au si bauturile alcoolice consumate in exces si fumatul. FECUNDATIA este procesul de contopire al celor 2 gameti ajunsi la maturitate pentru a forma o celula noua, oul sau zigotul. Prima parte a lichidului ejaculat contine cea mai mare cantitate de spermatozoizi, dintre acestia unii patrund rapid in glera cervicala si de aici in uter. In primul timp al fecundatiei spermatozoizii din vecinatatea ovulului in prezenta unei enzime (a hialuronidazei) lizeaza acidul hialuronic din structura coronei radiata si o dezintegreaza. Ei strabat apoi membrana pellucida, cu ajutorul tripsinei din acrozom, si ajung in spatiul perivitelin. Cativa spermatozoizi avanseaza in acest spatiu, dar numai unul singur patrunde in nucleul ovocitului, realizandu-se fecundatia monospermatica. Imediat dupa patrunderea acestuia, protoplasma se retracta, si elimina in spatiul perivitelin, un lichid albuminos, care impiedica patrunderea altor spermatozoizi in masa protoplasmatica. Al doilea timp al fecundatiei se realizeaz aprin contopirea celor 2 pronuclei, restabilind nr diploid de cromozomi, iar celula rezultata, oul, prezinta capacitati proprii de multiplicare si organizare. Fecundatia si prima mitoza au loc la nivelul portiunii ampulo-istmice a tubei uterine. Initial ovulul eliminat de ovar este inconjurat de humulus ophorus, ajunge in extremitatea distala a tubei, de unde este transportat spre locul fecundatiei datorita activitatii musculaturii trompei si a cililor tubari. Tot in treimea externa a trompei ajung si spermatozoizii care urca din vagin in cavitatea uterina, si apoi in trompa. MIGRATIA Oul se multiplica pana devine blastocit si ajunge in cavitatea uterina cam la 5-6 zile. Este ajutat de contractiile trompei si de miscarile cililor epiteliului tubar. In cavitatea uterina ramane liber 24 de ore si se hraneste din rezervele proprii si din secretiile mucoasei endometriale IMPLANTATIA se refera la totalitatea proceselor biologice care determina penetrarea si fixarea blastocitului in endometru, transformat estro-progestativ. Oul patrunde in mucoasa uterina prin liza celulelor endometriale datorita unor fermenti proteolitici ai trofoblastului cu care ia contact. Fixarea oului se face pe fundul uterin anterior sau posterior, iar dupa patrunderea in mucoasa se va dezvolta ulterior placenta cu vilozitatile coriale, care asigura hrana hemotrofa a embrionului.

NIDATIA se poate face normal in cavitatea uterina si este cazul sarcinilor normale intrauterine, sau anormal, cel mai frecvent la nivelul trompei si atunci rezulta sarcina ectopica tubara. Consecinta biologica a nidatiei este instalarea starii de graviditate si care dureaza 280 de zile ; in aceasta perioada din zigot se dezvolta embrionul, incepand din saptamana a 10a se dezvolta fatul. Apar modificari specifice aparatului genital. La nivelul uterului apare hipertrofia uterului cu o vascularizatie noua, necesara cerintele produsului de conceptie. Pe langa modificarile genitale apar si modificari la nivelul aparatului cardiovascular (tahicardia fiziologica), digestiv si renal, modificari ale metabolismului hidroelectrolitic, glucidic si proteic. EMBRIOGENEZA In perioada sa de dezvoltare produsul de conceptie are 2 mari perioade. Perioada embrionara dureaza 2 luni si cuprinde mai multe faze succesive. 1.Segmentarea in cursul ei zigotul se divide in blastomere 2.Gastrularea prin migrarea celulelor se formeaza cele 3 foite embrionare 3.Organogeneza aparatele si sistemele se formeaza 4. Histogeneza- consta in diferentierea celulelor nou formate prin care acestea devin apte sa isi indeplineasca functiile. Perioada fetala incepe luna a 3a de viata intrauterina, in care la fat se produc fenomene de maturare. Saptamana 1 oul fecundat/zigotul rezulta in urma contopirii celor 2 gameti de sex opus si se divide succesiv in blastomere. Segmentarea incepe imediat dupa fecundare astfel incat la 30 de ore dupa fecundare oul este format din 2 blastomere inegale, iar la 60 de ore este format din 8 blastomere. In ziua a 3-4a atinge stadiul de corola si prezinta 2 foite celulare specifice : un grup intern de celule numit si embrioblast alcatuit din celule mari voluminoase din care se dezvolta embrionul, si un grup extern de celule numit si trofoblast, din care se vor dezvolta corionul si placenta. In stadiul de blastocist, hranirea se asigura din produsul de secretie al glandelor mucoasei uterine si resturile celulare epiteliale sau conjunctive, si ulterior nutritia va deveni hemotrofa, pe baza schimburilor de sange. Saptamana 2- se formeaza discul embrionar. Celulele embrioblastului formeaza butonul embrionar, care la randul lor sunt alcatuite din 2 foite : cea superficiala, ectoblastul si foita profunda, endoblastul. Se constituie astfel discul embrionar bidermic, iar celulele acestuia vor suferi o multiplicare continua. Intre ectoplast si trofoblast, apare vezicula amniotica primara, tapisata in interior cu celule aplatizate numite amnioblasti si care contin lichid amniotic. Saptamana 3- se mai numeste si gastrularea si se caracterizeaza prin aparitia celei de-a 3a foite embrionare, mezoblastul sau mezodermul. Mezoblastul se formeaza din celulele ectoblastice care aluneca si se insinueaza intre cele 2 foite initiale la nivelul liniei primitive. Prin formarea celor 3 foite embrionare, la o extremitate se va forma prelungirea cefalica, viitorul craniu fetal. Incepand cu saptamana a 3a embrionul nu mai este atasat la trofoblast decat prin intermediul pediculului embrionar, numit si pedicul de fixatie care reprezinta viitorul cordon ombilical. Ectodermul va forma viitorul tesut nervos si epidermul, iar endoblastul va forma scheletul viitorului embrion, muschii, tesutul conjunctiv, aparatul circulator si aparatul renal. Saptamana 4- prin crestere progresiva, cavitatea amniotica va inconjura in totalitate embrionul, iar sacul vitelin s-a divizat in intestin primitiv si vezicula ombilicala care ulterior vor regresa. In aceasta perioada se diferentiaza extremitatea cefalica si extremitatea caudala si incepand cu aceasta saptamana apare tubul cardiac primitiv cu pulsatiile ritmice ale viitorului cord fetal. In ziua 30 de dezvoltare embrionul masoara ca si lungime 4,5mm.

Luna a 2a- daca in prima luna cresterea este lenta, in cea de-a2a procesele de crestere si diferentiere sunt mult accelerate si embrionul parcurge o perioada de morfogeneza rapida, astfel incat schita viitorului cord si a placodelor auditive apar in ziua 18, tubul neural isi incepe diferentierea din ziua 20, plamanii, pancreasul, viitorul sistem optic (placoda optica) din ziua 28, mugurii membrelor din ziua 42. Cordul cu structura lui tetracamerala este definitiv structural din ziua 45-50 de dezvoltate. Este perioada de embriogeneza in care dezvoltarea embrionului este foarte sensibila la factorii externi si interni. Perioada de maxima sensibilitate este in zilele 16-60. In luna a 2a se dezvolta extremitatea cefalica si se modeleaza aspectul fetei. Pe flancurile embrionului se formeaza viitoarele schite ale membrelor. Spre sfarsitul lunii a 2a, alantoida dispare, si vasele alantoidiene realizeaza raportul dintre capilarele vilozitare si vasele embrionului, participand la stabilirea viitoarei circulatii feto-placentare. Luna a 3a- reprezinta si perioada fetala in care embrionul devine fat si se caracterizeaza prin procese rapide de crestere ; se dezvolta morfologic si functional viitoarele aparate si sisteme ale fatului si care se definitiveaza in luna a 6-7a de viata intrauterina. Dezvoltarea sexuala a embrionului Sexul genetic al individului este determinat in momentul fertilizarii si depinde de perechea de cromozomi sexuali, 46 XX sau 46 XY. Jumatate din numarul de cromozomi este dat de origine paterna iar jumatate sunt de origine materna. Prin prezenta cromozomului X de la tata stabileste sexul XX feminin, sau cromozomul Y de la tata stabileste sexul masculin la fat XY. Sexualizarea gonadica Gonada apare pentru prima oara in saptamana 5 , cand embrionul are o lungime de 5 mm, gonada initial este nediferentiata si se dezvolta din creasta genital. In aceasta perioada ea poate evolua fie spre ovar fie spre testicul. Este alcatuita initial din 2 structuri: corticala la exterior (este cea care se va dezvolta mai mult spre ovar), medulara (se va dezvolta in exces cand da nastere la testicol). Celulele germinale primordiale migreaza spre gonada primitiva pe care o populeaza initial in medulara, si aceste celule sunt precursoarele ovulilor sau a spermatozoizilor. In saptamana a 6a, celulele medulare prolifereza in cordoane, iar celulele corticale periferice formeaza asa numitele cordoane sexuale. Elementele de tesut conjunctiv incep sa se dezvolte intre cordoanele sexuale primitive si se formeaza albugineea, care e o capsula densa de tesut conjunctiv din jurul testiculului. Tubii seminiferi provin din cordoanele sexuale primitive. Celulele interstitiale Leydig apar din saptamana a 8-a si prolifereaza rapid sub actiunea gonadotropilor placentari, iar din ziua a 68-a si sub actiunea gonadotropilor hipofizari fetali. Testiculul secreta hormoni din saptamana a 9-a, inainte de hipotalamus, care incepe sa secrete in saptamanile 13-18, creierul fiind inca nedezvoltat in saptamana a 9-a. Ovarul se dezvolta mai tarziu decat testiculul, in saptamanile 11-12, cand lungimea embrionului este de 80 mm. Acest proces necesita prezenta obligatorie a celui de al 2-lea cromozom X, un individ cu cariotip 45 XO avand ovare fibroase. La viitorul sex feminin, intre saptamanile 7-11, corticala gonadei primordiale prolifereaza, celulele germinale primordiale cresc in volum luand aspectul de ovogonii. Urmeaza apoi multiplicarea activa a ovogoniilor cu diferentierea lor in ovocite primare, marirea de volum a cordoanelor corticale pana la un numar maxim de 7x166 celule pentru ambele ovare precum si degenerarea si involutia medularei. Fiecare ovar contine 300-400. 000 din care doar 300-400 pe tot parcursul vietii sexuale a femeii se vor matura si vor ajunge sa fie eliminati la ovulatie.

S-ar putea să vă placă și