ARHITECTURA GRECIEI ANTICE

Cultura greaca s-a raspandit pe un teritoriu alcatuit din actuala Grecie, insulele Marii Egee si regiunile unde au fost infiintat orasele-colonii: tarmurile Asiei Mici, Italia de sud si Sicilia, litoralul Mari Negre, etc.. Din fuziunea popoarelor preelenice cu grupari migratoare aheeni,dorieni, ionieni- s-a constitut, in jurul anului 1100 i.e.n., poporul grec. Pana catre anul 700 i.e.n., grecii au adus o viata patriarhala, bazata pe o organizare tribala. Treptat, ca si in cazul altor civilizatii, s -au conturat trasaturi proprii societatii sclavagiste. . Templul a fost cea mai importanta tema a arhitecturii Greciei antice. Construit pe o inaltime, in cadrul incintei sacre a cetatii sau facand parte din ansamblul marilor sanctuare panelenice, templul indeplinea rolul de locuinta a zeului caruia ii era dedicat, personificat printr -o statuia simbolica. Cel mai simplu tip de templu era alcatuit dintr-un naos si un vestibul deschis, cu doua coloane intre prelungirile zidurilor, purtand denumirea de in antis. Dupa o prima perioada in care materialul principal de constructie a fost lemnul, s-a trecut la folosirea pe scara larga a pietrei: diferite calcare, marmura de Paros, de Pentelic etc. Zidaria era realizata di blocuri cioplite regulat, nelegate cu mortar. Asamblarea diferitelor elemente se facea cu ajutorul unor piese metalice (scoabe, crampoane, etc.). Sistemul costructiv, traspunerea in piatra a strcturii de lemn, se baza pe principiul trilitului: doua elemente verticale care sustineau un element orizontal. Acoperirea spatiilor se facea cu grinzi de piatra. Invelitorile in doua ape, generand in cazul templelor frontoane pe fatadele mici, erau realizate din solzi de piatra, material ceramic etc. Templul zeitei Artemis se considera a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata. Artemis (Diana la romani), era in religia greaca zeita vanatorii si a naturii salbatice. In religia locuitorilor din Efes, era zeita fertilitatii. In anul 550 I.C. regele Croesus din Lydia a cucerit orasul Efes si alte orase din Grecia antica. In timpul luptei a fost distrus un templu al zeitei Artemis. De aceea, Croesus a luat decizia sa construiasca unul nou realizat de arhitectul grec Chersiphron si de fiul acestuia, Metagenes. Noul templu a fost mandria celor din Efes pana in anul 356 I.C. cand, Herostratus (un tanar din Efes) l-a ars din temelii crezind ca numele lui va intra in istorie.

Teatrul n Grecia antic

Teatrul a fost creat de greci n secolul V .Hr. S-a nscut din serbrile organizate n cinstea zeului Dionis, zeul viei-de-vie, al vinului i al veseliei. Un grup de brbai l reprezentau pe zeu i pe nsoitorii si, satirii, costumai cu blnuri i coarne de ap (tragos), cntnd i dansnd n jurul unui altar. Treptat, din grupul respectiv, numit cor, s-a desprins o persoan, apoi dou, mai multe -actorii - care schimbau replici cu corul. n timp s-au amenajat locuri speciale pentru reprezentaiile teatrale (amfiteatre) i s-au scris texte speciale interpretate de actori i cor. Autorii greci au scris tragedii i comedii. Cei mai de seam autori de tragedii au fost Eschil, Sofocle i Euripide, iar cel mai important autor de comedii a fost Aristofan. In Grecia Antica,numai baietii si barbatii erau actori.Ei purtau masti pentru ca publicul sa stie ce rol joaca-de barbat sau de femeia,de intelept sau de nebun.Teatrele grecesti erau imense,cu pana la 17.000 de locuri.Fetele actorilor erau greu de vazut din ultimele randuri,dar mastile mari si colorate erau usor de recunoscut. Teatrele grecesti erau construite pe coastele dealurilor.Datorita formei lor semicirculare,vocile actorilor se auzeau pane in ultimul rand,chiar daca acestia vorbeau in soapta! Unele reprezentatii durau o zi intrega.Spectatorii isi

aduceau perne si covorase pe care le puneau pe scaunele tari de piatra ,iar cand li se facea foame sau sete isi cumparau gustari si vin. Personalul teatrului era inarmat cu niste bete mari,ca sa nu aiba necazuri.Uneori, publicul numeros era atat de impresionat de o piesa,incat incepea sa se revolte.Cateva lovituri viguroase linisteau indata spectatorii!

Educaia n Grecia antic. Modele i valori

Mai mult dect oricare alt societate veche, lumea greac a fost preocupat de educaia membrilor comunitii ei. Aceast educaie era, nainte de toate, una practic, ce privea individul i cetatea. n atingerea elului, principalele mijloace de educaie sunt gimnastica i muzica. Prima cultiv corpul omului, a doua, neleas n sens larg ca totalitate a artelor patronate de muze, cultiv sufletul i spiritul omului. Platon se separ de opinia curent a dublului obiectiv al educaiei, care are la el ca el unic, indiferent de mijloace, cultivarea spiritului. Educaia intelectual inea, la Atena, pn la 14 ani; copiii nvau scrisul i cititul, noiuni de aritmetic, muzica i poezia. Mult mai trziu i numai bieii cu mijloace materiale nvau oratoria i filosofia, tiina tiinelor, pe lng profesori celebri. Cultivarea trupului prin gimnastic se fcea dup 14 ani, de regul, n cadrul unor gimnazii, dotate cu terenuri de sport i bazine de not i mpodobite cu statui, fntni i porticuri. Cea mai mare popularitate o avea atletismul, combinat n pentatlon alergri, srituri, aruncarea discului, a suliei i lupte clasice -, pentru cultivarea deplin a trupului.

Homer (gr. Hmros) a fost un poet i rapsod grec legendar, cruia i se

atribuie scrierea Iliadei () i Odiseei (). n antichitate, i-a fost atribuit uneori ntregul Ciclu Epic, care includea alte poeme despre rzboiul troian, precum i poeme tebane despre Oedipus i fiii si. Alte opere, precum corpulCntecelor religioase homerice, miniepopeea comic Batrachomyomachia ("Rzboiul dintre broate i oareci" ) i epopeea Margites i-au fost atribuite, ns n prezent aceste fapte sunt privite cu incertitudine. Tradiia spune c Homer ar fi fost orb, iar diferite orae ioniene i revendicau locul de natere al poetului, ns mai departe biografia sa este aproape necunoscut. Exist o dezbatere intelectual considerabil n privina existenei lui Homer ca persoan real, unii considernd c acesta ar fi fost un nume dat unuia sau mai multor poei orali ce cntau materiale de epopee tradiionale. n mod repetat s-a dezbtut dac acelai poet era autorul att al Iliadei, ct i al Odiseei; cam toi istoricii au czut de acord, ns, n privina datrii operei Batrachomyomachia, a Cntecelor religioase homerice i a epopeilor ciclice, acestea fiind scrise ulterior capodoperelor Iliada i Odiseea.

Dansul n Grecia antic

Aceast art, considerat de ctre greci ca fiind una dintre cele mai elevate i de origine divin, a dobndit cea mai mare importan n manifestrile vieii grecesti. Diferit de dansul modern, dansul n Grecia antic nu constituia cutarea unei perfeciuni plastice sau o simpl distracie. El reprezenta un adevrat limbaj, era o expresie total a unor emoii i sentimente adnci. Dansurile greceti pot fi mprite, simplist, n trei categorii: rzboinice, religioase (n care pot fi incluse i dansurile care nsoeau reprezentrile dramatice) i profane, adic dansurile vieii private. Dintre dansurile rzboinice, cel mai cunoscut era pyrica; acesta era dansat n sunet de aut i era adesea ritmat cu zgomot de scuturi. Pyrica imita luptele rzboinicilor i era executat de doi sau mai muli dansatori narmai. n cursul Gimnopediilor, tinerii spartani interpretau i un dans rzboinic fr arme.