Cercetarea

By DeEa
 In acest fan-fic este vorba despre o tanara pe nume
Alison .Aceasta este cercetator in domeniul fenomenelor
stranii si a fiintelor inumane. Dupa mai multe esecuri,ea
descopera un grup de vampiri adevarati ,un clan,ce se
ascunde printre oameni sub numele de Cullen .

Sper sa va placa !
 Capitolul 1 : Esecuri

Numele meu este Alison,locuiesc in Seattle si sunt

cercetator in domeniul fenomenelor stranii si in cautare de
fiinte inumane, dar si proprietara unui mare lant de magazine
si hoteluri,de aici avand toti banii necesari cercetarilor. Oricum
stiu, slujba mea de cercetator suna umpic horror,dar pana
acum nu am gasit nimic , cu toate ca sunt de 3 ani cercetator .
In primul meu an faceam statistici lunare la aproape toate
orasele si satele mici,uitate de lume,ploioase sau insorite
etc. . Credeam ca au efect deoarece a treia luna cand am
facut statisticile am observat ca numarul locuitorilor din satul
indian San Juan Chamula,care aveau tot felul de legende
ciudate despre vampirii si alte creaturi mistice, s-au micsorat
cu 300. Nu am mai stat pe loc , plecand sa imi fac bagajele,a
doua zi urcandu-ma in avion spre exoticul sat. Zborul a durat 3
ore. Cand am ajuns am inceput sa intreb pe fiecare
localnic(erau foarte bronzati,aveau parul negru si ochii la fel
din aceste trasaturi rezulta ca sunt indieni,adica locuitori ) ,dar
si turisti.Nimeni nu mi-a furnizat informatia pe care o
asteptam: au disparut misterios cand au intrat in pestera nu-
stiu-care sau cand au intrat in padurea bla-bla-bla,dar nimic
asemanator,ci o explicatie de care mi-as fi dat seama daca m-
as fi uitat atent la statisticile mele as fi vazut ca in a doua luna
numarul locuitorilor a crescut cu 400 si as fi vazut ca asta s-a
intamplat in plin sezon de vara ,in care acel sat era plin de
turisti. Cu toate astea am mai rams o saptamana in acel sat si
m-am bucurat de o mini-vacanta binemeritata ,dupa 3 luni de
munca incontinuu, in care m-am relaxat pe plaja,am baut suc
de cocos dintr-o nuca de cocos taiata pe jumatate,am vizitat
ruine locale , am fost prin padurile de acolo si am intalnit un
indian foarte dragut care mi-a fost ghid. A fost minunat.Mai
mult ca sigur merg si la anul.
A doua oara s-a intamplat peste 4 luni,in
decembrie( prima oara s-a intamplat in august).In octombrie si
noiembrie numarul locuitorilor din staul ploios Grimlich au
crescut cu 200,cu toate ca s-ar fi putut ca acolo acum sa fi
inceput sezonul ,am verificat si am descoperit ca acolo exista
3 case bantuite in care in fiecare noapte dispar peste 20 de
persoane. Oameni bolnavi. Daca aflii ca dispar oameni te duci
sa dormi acolo doar pentru sa mori de frica si sa dispari?
Whatever .A doua zi ,la amurg, eram acolo si m-am dus direct
la prima dintre cele 3 case bantuite. Pe dinafara arata destul
de nasol si pe dinauntru la fel.O multime de panze de
paianjen,mucegai si insecte oribile si dezgustatoare faceau
casa aia foarte foarte inspaimantatoare.
-Buna ziua! M-a salutat cineva din spatele meu
-AAA!!! OH MY GOD O FANTOMA! Am inceput eu sa
tip,crezand ca nu voi mai apuca sa o vad deoarece voi face un
infarct .
-Stai calma , sunt om! M-am intors si nu m-am convins de
acest lucru.Era cineva scund,cu o cocoasa imensa si cu un
dovleac in loc de cap.
-Poftim? Ai un dovleac in loc de cap si ditamai cocoasa!
Am venit eu cu argumentele contrare.
-Asta este doar un costum! A zis ducandu-si mainile la
cap/dovleac ,ce-o fi , si l-a scos, de sub el iesind capul unui
barbat cu parul negru , ochi verzi si cu barba nerasa. Bine ati
venit la hotelul nostru : “Casa Fantomelor”.
-Poftim? Un hotel? Eu am crezut ca este intr-adevar o casa
bantuita! Am zis eu dezamagita si uimita in acelasi timp.
-Multumin,ne straduim sa ii speriem cat mai mult pe cei
care se cazeaza aici.
-Dar nu este nimeni aici!
-Ba da,dar toti sunt afara , viziteaza locul.Imediat trebuie
sa se intoarca.Seara stau in hotel si asteapta sa vada ce le-am
pregatit.
-Celelalte case “bantuite de fantome” sunt tot
hoteluri,nu?
-Desigur! Imi raspunse el la intrebare ,dupa care a inceput
sa rada.
In acel moment m-am simtit cel mai penibil.In timpul
esecului anterior nimeni nu rasese de mine,dar defapt cred ca
ma considerau nebuna.Oricum nu prea am fost atenta la
expresiile fetelor lor deoarece eram prea entuziasmata pentru
ca era prima mea expeditie in cautare de fiinte inumane,de
aceea nu a fost penibil,dar acum eram rosie din cap pana in
picioare,lucru care l-a facut pe cocosatul ala sa rada si mai
tare.
Am iesit furioasa pe usa,ce parca statea sa se darame,iar
din urma omuletul ,ca sa ma infurie si mai tare a strigat:
-Va mai asteptam pe la noi!
Ce NESUFERIT!
Am luat un taxi si m-am indreptat spre aeroport.Acolo a
trebuit sa astept 2 ore pana sa ajunga avionul ce urma sa ma
duca spre casa.
Cand am ajuns in Seattle,ca de obicei ploua. Nu aveam
chef sa mai iau taxiul ,asa ca am sunat-o pe prietena mea cea
mai buna ,Helen,sa vina sa ma ia.Desigur ca ea a palavragit
tot timpul despre un magazine deschis recent in mall,la care
urma sa mergem joi( ziua in care eu cu Helen mergem la
cumparaturi impreuna).
Au trecut 2 ani de la ultimul meu esec .In acest timp am
fost foarte atenta sa vad daca nu se mai intampla ceva
anormal,dar nimic.De acum am inceput sa imi pierd
speranta.Pana la urma cred ca voi renunta de tot la aceasta
cercetare .