Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea Lucian Blaga Sibiu Psihologie

INTERVIUL CLINIC CENTRAT PE S LUTII

BIECTIVE SI

n mod traditional, terapia s-a orientat ndeosebi asupra trecutului, cautnd n copilaria subiectului originea simptomelor si a problemelor sale actuale. Dupa 1960, o data cu dezvoltarea terapiei comportamentale, a gestaltterapiei si terapiei familiale, centrul atentiei terapeutilor a devenit prezentul aici si acum . !bservam ca astazi terapia este pe cale sa-si sc"imbe tinta temporala a analizei si interventiei, trecnd de la focalizarea asupra prezentului la centrarea pe viitor. #ceasta orientare nu se intereseaza de felul n care au aparut simptomele, nici c"iar de factorii care ntretin aceste simptome, ci se centreaza ndeosebi asupra mi$loacelor de rezolvare a acestora, se centreaza pe obiective si solutii. %erapia centrata pe solutii si pe viitor si are originile n lucrarile lui &ilton 'ric(son, ec"ipa terapeutica a )nstitutului de *ercetari &entale de la +alo #lto si ec"ipa *entrului de %erapie ,amiliala -curta, condusa de -teve de -"azer. 'c(ert .199/0 definea terapia scurta ca fiind orice interventie psi"ologica ce si propune sa produca o sc"imbare ct mai repede posibil, indiferent daca este stabilit dinainte un termen limita sau nu . &alan .19160, din perspectiva traditiei psi"odinamice, utilizeaza acest termen pentru o terapie ce cuprinde ntre 2 si 30 de sedinte, n timp ce 45le .19910 propune un model de terapie cognitiva scurta n 16 sedinte. *aracteristicile terapiilor scurte! - ideea ca fiecare persoana poseda resursele necesare rezolvarii problemelor cu care se confrunta, - acceptarea definitiei pe care subiectul o da problemei sale6 - formarea aliantei terapeutice ct mai repede posibil6 - succesul este atribuit subiectului6 terapeutul nu face altceva dect sa creeze un cadru care sa-i permita subiectului sa identifice si sa utilizeze resursele pe care le are6 - terapeutul nvata de la subiect6 - evitarea anga$arii subiectului la un efort deosebit .n caz contrar, beneficiile terapiei ar fi mai mici dect investitiile clientului0 6 - centrarea pe aici si acum 6 - e7istenta unor obiective clare, specifice si tangibile n timpul disponibil6 asumarea de catre terapeut a responsabilitatii de a influenta subiectul ntr-o maniera evidenta, desc"isa. %erapia centrata pe solutie ofera un model coerent care ne permite sa raspundem eficient la ntrebarea *um construim solutiile8 . #cest demers cuprinde, n linii mari, trei etape importante9 1. Definirea mai degraba a ceea ce subiectul vrea, dect a ceea ce el nu vrea. :. )dentificarea a ceea ce merge bine, functioneaza si dezvoltarea de comportamente orientate n aceasta directie. /. Daca ceea ce face subiectul nu conduce la solutie, atunci trebuie facut altceva. Desi simpla, la prima vedere, punerea n act a acestor etape nu este totdeauna usoara deoarece9 - de cele mai multe ori pacientul se prezinta la terapie cu plngeri si acuze care e7prima ceea ce nu vrea sa i se mai ntmple mai degraba dect ceea ce vrea6 - investigatia clinica cu scop diagnostic si propune, n mod traditional, sa evidentieze mecanismele psi"opatologice , aspectele slabe, insuficienta si neputinta clientului6 educat n spiritul abordarii medicale, conform careia doar o buna cunoastere a problemei poate

conduce la o solutie eficienta, c"iar pacientul va avea tendinta sa-si centreze discursul pe problemele lui, ignornd ceea ce merge si functioneaza bine6 - oamenii devin usor prizonierii solutiilor care mentin problema ;<atzla=ic(>, care au la baza principiul multiplicarii - a face mai mult din acelasi lucru. +racticarea terapiei si consilierii centrate pe solutie presupune abandonarea vec"ilor credinte cultivate de terapiile centrate pe problema, dezvoltarea unei noi filosofii despre oameni si problemele lor si abordarea lor n spiritul unor noi principii. "# Centrarea $o%itiva& $e solutie si $e viitor& 'acilitea%a schi(barea )n *irectia *orita# -ubiectul vine la terapeut ntr-un moment dificil al e7istentei sale. Decizia de a apela la un specialist pentru rezolvarea problemelor sale nu a fost o decizie usoara9 mai nti persoana din fata noastra a recunoscut ca are o problema, apoi dupa un numar de ncercari nereusite, a recunoscut ca pentru rezolvarea problemelor lui este nevoie sa apeleze la un specialist. #cest fapt trebuie subliniat n fata subiectului9 prezenta la terapie implica cura$, sinceritate, capacitate de autoreflectie, refuzul de a accepta pasiv greutatile si dificultatile vietii. *entrarea pe problema prezinta riscul amplificarii si perenizarii problemei. +ovestindu-si toate insuccesele, dificultatile si renuntarile sale, pacientul si alimenteaza o imagine negativa de sine, si diminueaza sentimentul respectului de sine si capacitatea de autocontrol. ,iecare dintre noi traieste nevoia unei imagini pozitive de sine n tranzactiile cu ceilalti ;*.4ogers>. 4elatia terapeutica devine puternic asimetrica, clientul anormal plasndu-se ntr-o pozitie pasiva, de subordonare, n fata terapeutului e7pert n problemele celorlalti. '7plicatiile si interpretarile terapeutului risca sa perenizeze problema, deoarece stabilesc o relatie necesara ntre mecanismele psi"opatologice evidentiate si problemele prezente ale clientului, prezentul problematic fiind efectul necesar al unui trecut care nu mai poate fi sc"imbat. Daca se adopta modelul centrarii pe solutie, interviul terapeutic va evidentia solutiile clientului, succesele lui, ceea ce merge bine si functioneaza corespunzator n toata activitatea sa. +ovestindu-si succesele, subiectul dezvolta imagini si emotii pozitive, iar comportamentul lui devine din ce n ce mai evident influentat de acest univers interior pozitiv. *nd, n discursul subiectului referitor la viitorul lui, verbele trec de la con$uctiv si conditional la indicativ, este evident ca el vorbeste din interiorul acestui univers pozitiv despre solutionarea problemei. De fapt, solutia problemei nu este altceva dect e7tensia ariei de manifestare a strategiilor de succes pe care subiectul le-a utilizat de$a. +# E,ce$tiile sugerea%a solutii# '7ceptiile de la fiecare problema sunt e7presia resurselor constiente sau inconstiente ale pacientului. -arcina principala a terapeutului este aceea de a identifica sau de a crea mpreuna cu subiectul e7ceptii de la problema acestuia. ncercnd sa-si rezolve problemele, oamenii se centreaza asupra lor si sunt ncapabili sa sesizeze momentele n care acestea nu se manifesta. +roblema este redusa n acest mod la dimensiuni care dau subiectului speranta controlului lor si, pe de alta parte, e7ceptiile de la problema sugereaza solutii deoarece, n linii mari, obiectivul terapiei este de a ma7imiza e7ceptiile de la problema. Descoperirea, provocarea si construirea e7ceptiilor este un proces colaborativ,

dezvoltat ntre subiect si terapeut. +rin provocarea e7ceptiilor de la problema si ncura$area manifestarii acestora din ce n ce mai frecvent, terapeutul activeaza resursele clientului si-i dezvolta sentimentul de autocontrol n raport cu ceea ce initial parea o problema insurmontabila. -# Schi(barea se (ani'esta tot ti($ul# n acest conte7t, putem spune ca sarcina terapeutului este aceea de a-l orienta pe subiect sa sesizeze sc"imbarile pozitive, sa le ma7imizeze sau, utiliznd prescriptii adecvate, sa-l provoace pe subiect la noi sc"imbari comportamentale. Daca trecutul problematic al pacientului nu mai poate fi sc"imbat, viitorul are un grad suficient de nedeterminare, pentru a oferii multiple cai de a-l construi. De aceea orice sc"imbare poate fi utilizata pentru construirea unor noi asteptari privind viitorul non-problematic, asteptari care vor avea tendinta sa se transforme n predictii ce se automplinesc. ?a limita, am putea spune ca nu conteaza daca dupa prima sedinta de terapie pacientul se simte mai bine sau mai rau, important este ca se simte altfel dect nainte de a veni la terapeut. Daca sc"imbarea este pozitiva atunci, evident, clientul va avea certitudinea unei terapii de succes6 daca sc"imbarea este negativa, atunci ea poate fi resemnificata n sens pozitiv. Din nefericire, etic"etele diagnostice utilizate n psi"iatrie ofera o imagine statica asupra problemelor pacientului, afecteaza imaginea de sine a acestuia si bloc"eaza valorificarea resurselor e7istente. @n bolnav depresiv nu este totdeauna depresiv, are momente n care comportamentul sau este normal, adecvat situatiei, sau cnd depresia sa este pe deplin $ustificata de evenimentele traite. !ri, etic"eta diagnostica mpiedica si pe pacient si pe terapeut sa sesizeze acest fapt si prescrie ambilor roluri care perpetueaza simptomul. 'c"ipa terapeutica de la &ilano .+alazzoli, *ecc"in, Aoscolo, +rata0, sesiznd acest aspect, propune nlocuirea afirmatiei este depresiv B sunt depresiv cu e7presia se comporta ca un depresiv . nlocuirea lui a fi cu verbe precum arata , pare , devine si se comporta ca si cum promoveaza credinta .speranta0 ca aceste comportamente sunt temporare si supuse sc"imbarii ;<alter si +eller, 199:>. .# Schi(barea (ica con*uce la schi(bari (ai (ari# #cest principiu se afla n strnsa relatie cu principiul permanentei sc"imbarii. n fata unui pacient multidisfunctional , comple7 , multi terapeuti formuleaza cu prudenta un prognostic pozitiv, gndindu-se la un volum deosebit de munca ce trebuie investit, la dificultatea gasirii unei solutii la fel de comple7e, pe masura problemei. Cici pacientii nu au prea multe sperante daca li se comunica faptul ca obiectivul terapiei este rezolvarea tuturor problemelor lor. #firmatia sc"imbarea mica duce la sc"imbari mai mari sta la baza strategiei de mpartire a problemelor mari n probleme mai mici si de abordare a lor separat si succesiv. -c"imbarea terapeutica este astfel divizata n pasi mici, controlabili. /# Coo$erarea este inevitabila 0 nu e,ista esec& e,ista 'ee*bac1# %erapia centrata pe solutie subliniaza caracterul colaborativ al relatiei terapeutice n care subiectul este e7pertul .-"azer, 19D36 <alter si +eller, 199:0. %erapeutul e7pert , singurul posesor al adevarului stiintific n domeniul problemelor celorlalti, devine usor prizonierul imaginii proprii despre solutie, incapabil sa observe ce asteapta celalalt de la el. n acest conte7t rezistenta pacientului interpretata ca incapacitate de sc"imbare, refugiu

n boala, determinat de beneficiile secundare ale bolii, trebuie considerata mai degraba o metafora ce-si evidentiaza sensurile n cadrul de referinta creat de teoria e7pectatiei9 trebuie tinut minte ca rezistenta este doar o metafora care descrie anumite comportamente n conte7tul terapiei si ca alte metafore pot fi mult mai utile. 4ezistenta nu este ceva concret. 4elatia dintre conceptul de rezistenta si conceptul cooperarii poate fi vazut astfel9 daca terapeutul alege sa considere comportamentul clientilor ca rezistenta, atunci ncercarile lor de a coopera nu pot fi vazute, din moment ce fiecare perspectiva o e7clude pe cealalta6 daca terapeutul este orientat spre un comportament cooperativ, atunci el nu va fi capabil sa vada rezistenta. -ituatia este similara celei create de perceptia figurilor duble9 aceeasi realitate ne ofera imagini diferite, n functie de asteptari si perspective. 2# a(enii au resursele necesare re%olvarii $roble(elor lor# %erapia 'ric(soniana subliniaza ideea ca fiecare persoana are resursele si aptitudinile necesare rezolvarii problemelor sale. #doptnd o perspectiva parado7ala, &. 'ric(son spunea deseori pacientilor sai n timpul transei9 '7ista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti. cnd veti sti ceea ce nu stiti ca stiti, atunci va veti sc"imba . #cest tip de formulare provoaca pacientul sa caute n el nsusi resursele necesare sc"imbarii asteptate. -c"imbarea terapeutica este, din aceasta perspectiva, o e7tensie a ceea ce pacientul stia de$a. %erapeutul - spune E. Feig - porneste de la principiul ca pacientul, n istoria sa, a facut dovada unei functionari adecvate si eficiente. +rin urmare, terapeutul nu trebuie sa-si propuna sa nvete pacientul cum sa se comporte adecvat. &ai degraba, munca terapeutului este aceea de a a$uta pacientul sa-si debloc"eze istoria constructiva adormita. %erapia devine procesul de stimulare a resurselor e7istente - resurse care au ramas mult timp nc"ise. +erspectiva medicala, precum si cea a psi"oterapiei centrate pe problema evidentiaza aspectele patologice, insuficientele si disfunctiile responsabile de aparitia problemei. Diagnosticul clinic care rezuma cauzele problemei influenteaza prognosticul cu ct mai sever este diagnosticul, cu att mai rezervate sunt asteptarile terapeutilor si subiectilor privind o posibila evolutie favorabila a acestora din urma. *entrarea pe aspectele patologice prezinta riscul patologizarii unor comportamente normale. #steptarile negative ale terapeutilor si pacientilor au tendinta de a se transforma n predictii ce se automplinesc. n aceeasi masura, asteptarile pozitive vor initia un ciclu al sc"imbarii n directia dorita. Caracteristicile unui sco$ bine *e'init! +si"oterapia este un efort orientat catre un anumit scop sau solutie, avnd subiectul ca e7pert. -copul diverselor terapii variaza considerabil. Din acest punct de vedere e7ista doua mari orientari terapeutice9 unele terapii si propun vindecarea subiectului sau dezvoltarea lui personala, altele si propun sa a$ute subiectul sa-si rezolve anumite probleme sau sa-si atinga anumite scopuri. %erapiile apartinnd primei orientari plaseaza responsabilitatea sc"imbarii terapeutului e7pert .el fi7eaza obiectivele si mi$loacele necesare atingerii acestora0, n timp ce terapia centrata pe solutie plaseaza aceasta responsabilitate la celalalt pol al relatiei, respective la subiect. n acest model, mult mai apropiat de realitatea psi"ologica militara, tinta este de a a$uta subiectii sa-si defineasca scopurile ct mai precis posibil6 ei sunt e7perti n problemele lor, stiu ce doresc sa sc"imbe. %erapeutul are responsabilitatea de a

negocia cu subiectul scopuri realizabile. #tunci cnd urmarim scopuri nerealizabile, facem imposibil de atins si ceea ce era realizabil. @nele dintre caracteristicile unui scop bine definit9 1. -copul trebuie formulat ntr-o maniera pozitiva, ntr-o forma afirmativa din punct de vedere gramatical. :. -copurile trebuie e7primate mai degraba n termenii actiunii, dect n termenii unor stari interne. /. -copurile trebuie formulate n termenii aici si acum . 2. -copurile eficiente sunt formulate ct mai specific posibil. 3. -copul trebuie formulat n domeniul controlat de subiect. %erapeutul si propune sa-l a$ute pe client sa identifice acele comportamente - scop pe care l poate initia si mentine, ncepnd c"iar din momentul n care vorbeste despre acestea. @n scop nu trebuie sa depinda de ceea ce altcineva va face mai nti. n cazul n care subiectul doreste sa sc"imbe relatia pe care o are cu cineva care nu participa la terapie si considera ca mai nti trebuie sa se sc"imbe acea persoana, iar noi, ca terapeuti, acceptam acest scop - adica mai nti sa se sc"imbe persoana absenta - evident, terapia se anga$eaza pe un drum nc"is. *omportamentul nostru, al fiecaruia, este de cele mai multe ori un raspuns la comportamentul celorlalti. ntr-o relatie, indiferent care persoana se sc"imba, aceasta sc"imbare va antrena, mai devreme sau mai trziu, si sc"imbarea celeilalte. De aceea subiectul poate fi a$utat sa constientizeze ca sc"imbarea poate ncepe cu el6 de altfel, nu este rezonabil sa cerem altora sa faca ceea ce nu vrem sa facem noi.

Bibliogra'ie! 1 Dafinoiu ). - 'lemente de psi"oterapie integrativa, 'd. +olirom, :000 : Dafinoiu ). - +ersonalitatea, 'd. +olirom, :00:

S-ar putea să vă placă și