Biofizica si fizica medicala

Dr. Adina Mincic

Elemente de biofizica celulara

Biofizica celulara
Celula unitatea morfologica si functionala a materiei vii din punct de vedere termodinamic sunt sisteme deschise, i.e. schimba masa si energie cu mediul exterior principalele componente celulare Membrana Citoplasma Nucleul

Membrana celulara. Structura si proprietati Ansamblu de structuri situate la periferia celulei Rol in schimbul de substante intre celula si mediu extern Consta dintr-un bistrat lipidic traversat de molecule glicoproteice Lipidele amfofile au: - o parte hidrofila (cu afinitate pentru apa) - o parte hidrofoba Intr-un mediu apos dicteaza organizarea in structuri

Moleculele lipidice. Formarea de structuri lipidice in solutii apoase

Modele de membrane biologice

Singer and Nicholson (1972) membrana celulara: bi-strat fluid lipidic traversat de molecule proteice

Membrana planara

Vezicula a, b, c proteine integrale; d proteina periferica

Structura membranei celulare

Moleculele lipidice si proteice din membrana miscari relativ limitate de translatie (difuzie) in interiorul stratului din care fac parte, de rotatie in jurul axei proprii, de basculare dintr-un strat in altul. Macromoleculele proteice clasificare: integrale (transmembranare) - proteinele intrinseci, e.g. canale ionice, carriers, receptorii neurotransmitatorilor.

Procese de transport prin membrane celulare

Clasificare:
Transport pasiv datorita gradientilor electrici si/sau chimici; are loc fara consum energetic Transport pasiv impotriva gradientior electrici/chimici; are loc cu consum energetic

Periferice pot adera la suprafata interna sau externa bistratului lipidic, e.g. proteinele extrinseci cu rol antigenic, cu functii imunologice, anumite enzime si hormoni.

Transportul pasiv prin membrane celulare

Are loc prin: - difuzie simpla - prin canale ionice Difuzia simpla: datorita miscarii Browniene Descrisa de legea lui Fick

Transportul pasiv prin canale ionice

P= permeabilitatea mebranei, P = D/x P = pm n, unde pm =fpermeabilitatea unui canal ionic, n-nr. canale ionice Substantele trebui sa fie dizolvabile in bi-stratul lipidic (cazul alcoolului, Medicamentelor, acizilor grasi) sau in stratul apos din jurul canalelor ionice (cazul ionilor O2, CO2, N2)

F=filtru selectiv, V=vestibul, G=poarta, S=senzor, I=inactivator Canalele pot fi controlate prin mesageri chimici, sau prin potentiale electrice

Transportul pasiv mediat prin carriers (transportori)

Are loc prin intermediul unei enzime numite carrier unui complex MC formarea

Transportul activ prin membrane biologice

Pompa de sodiu-potasiu (Na+-K+ ATP-aza) Responsabila pentru mentinerea diferentei de concentratie a ionilor Na+, K+, Cl- intre spatiul intra- si cel extracelular;
interior exterior Schematic:

Pompa de sodiu-potasiu (Na+-K+ ATP-aza)

Pompa mucoasei gastrice

Implicata in secretia gastrica a HCl; Transporta ioni H+ celulele mucoasei gastrice (pH=7) in sucul gastric (pH=2); Determina si transportul ionilor de Cl- in acelasi sens;

(sucul gastric)

Cl- (celule)

Cl- (suc gastric)

Transport activ cuplat (secundar)

Cuplat cu transportul prin pompe ionice Implicat in transportul glucozei si aminoacizilor, acizilor biliari, bicarbonatului, Ca2+ Are loc la nivelul tesutului epitelial (e.g. intestin, rinichi). Are loc prin intermediul unei enzime pe aceeasi fata 2 situsuri pentru Na+ si pentru aminiacid (glucoza) La legarea Na+ creste afinitatea pentru aminoacid Complexul difuzeaza la interiorul celulei unde elibereaza aminoacidul (glucoza).

Fenomene de microtransport prin membrane sumar

Procese de macrotransport prin membrane

Se refera la transportul macomoleculelor sau a agregatelor multi-moleculare in stare solida sau lichida Clasificare pe baza mecanismului implicat: Fagocitoza inghitirea de catre celula a clusterilor solizi (e.g. in inlaturarea agentilor patogeni si a celulelor moarte din organism) Pinocitoza transportul din si in celula a veziculelor cu lichid.

Fenomene de pinocitoza - clasificare

Fenomene de pinocitoza - clasificare

Endocitoza - e.g . absorbitia in celula a majoritatii moleculelor proteice necesare celulei Exocitoza- e.g. eliberarea veziculelor de neurotransmitatori la nivelul butonilor treminali ai neuronului presinaptic Transcitoza e.g. transportul proteinelor din sangele capilar in mediul extravascular

Biofizica contractiei musculare

Sistemul muscular - caracteristici

Tesutul muscular 70% din greutatea corpului Muschi - 1) striati (locomotie, postura); 2) netezi (organe interne digestive, artere, etc.); 3) cardiac (contractiile inimii). Motilitatea capacitatea organismelor vii de a-si modifica locatia Contractilitatea capacitatea de a genera forta si lucru mecanic Proprietatile miscarii bazate pe interactia dintre proteinele din componenta tesutului muscular actina si miozina (hidroliza ATP- ADP si fosfat anorganic)

Clasificarea muschilor

Unitatea motorie o terminatie nervoasa + una sau mai multe fibre musculare

Jonctiunea neuro-musculara

Structura fibrei musculare Sarcolema (membrana fibrei musculare) Sarcoplasma (citoplasma contine organite, enzime, miofibrile, mitocondrii, reticul endoplasmic, etc.) Organite celulare specifice - miofibrilele (elementele contractile) - diametru de 0,22 , dispuse paralel cu lungimea fibrei musculare, grupate n fascicule de 30-50 - au un aspect heterogen, prezinta de-a lungul lor o alternan de benzi clare i ntunecate situate la acelai nivel n toate miofibrilele aspect de striaiune transversal , tipica fibrei musculare striate.

Structura miofibrilelor
Benzi (discuri) clare izotrope (monorefringente, nu polarizeaz lumina) - benzile I, sunt strbtute de o membran subire numit membrana Z. Discuri (benzi) ntunecate anizotrope (birefringente, polarizeaz parial lumina) - benzile A, sunt strbtute de o zon clar stria Hensen (zona H) prin care trece o membrana fin - membrana M. Segmentul cuprins ntre dou membrane Z se numete sarcomer, cu o lungime de 2,5 3 m. Sarcomerul reprezint unitatea morfofuncional a fibrei striate

Alcatuit din 1/2 disc clar - l un disc ntunecat cu zona H i membrana M 1/2 disc clar miofibrilele - constituite din numeroase fibrile elementare miofilamente (50150 m), ce constituie unitatea ultrastructural si funcional a miofibrilei. Miofilamentele - 2 tipuri: - groase de 100 i lungi de 1,5 microni, cuprinse n discul ntunecat, formate din miozin - subiri de 50 formate din actin, tropomiozin i troponin, se ntind n toat banda luminoas, trec i se intercaleaz i printre miofilamentele groase din banda ntunecat, pana la stria Hensen.

Structura sarcomerului

Structura fibrei musculare si a miofibrilelor

Mecanismele contractiei musculare

In timpul contractiei musculare, capetele laterale ale filamentelor de miozina (groase) vin in contact cu filamentele de actina si se rotesc deplasarea filamentelor subtiri spre mijlocul sarcomerului (peste cele groase) Liniile Z se apropie scurtarea sarcomerului (benzile A dimensiune constanta); Miofilamentele - aceeasi lungime. Capatul liber al filamentelor de actina se apropie de centrul sarcomerului => apropierea liniilor Z, scurtarea benzilor I, ingustarea zonei H. Actiune similara in toate sarcomerele scurtarea miofibrilei, a intregii fibre si respectiv a muschiului => muschiul se scurteaza, dar isi mareste sectiunea (volumul ramane constant)

Mecanismul contractiei musculare Excitarea fibrei musculare Cuplajul excitatie contractie Contractia relaxarea

Sus sarcomer relaxat; jos sarcomer in stare de contractie

Mecanismele contractiei musculare Mecanismele contractiei musculare

Studiate de Albert Szent-Gyorgyi in 1942, R.E. Davis in 1963 In fibra in repaus -> potential de repaus: sarcolema incarcata (-) la interior, (+) la exterior (polarizata). Ionii de Na+ - predominant la exterior, ionii de potasiu - la interior echilibru dinamic ioni K+ ies din celula, Na+ intra - permeabilitatea pentru K+ mai mare decat cea pentru Na+ => K+ iese mai repede din celula => membrana pozitiva la exterior Cand influxul nervos ajunge la nivelul jonctiunii neuromusculare -> eliberarea moleculelor de neurotransmitator (acetilcolina, Ach) -> legarea Ach de receptorii din sarcolema permeabilitatea pentru Na+ sarcolema devine electropozitiva la interior (electronegativa la exterior) -> potential de actiune Potentialul de actiune stimularea reticulului sarcoplasmic de a elibera ioni Ca2+ -> initierea proceselor biochimice din contractia musculara. Ca2+ si Mg2+ - co-factori pt. ATP-aza din miozina, care hidrolizeaza ATP (in ADP si fosfat inorganic + energie).