Alexandru Lapusneanul - caracterizare Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati de exceptie si efecte

e extreme, Negruzzi reusind sa intruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia. Este asezat in centrul nuvelei, iar toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia. Asa cum e infatisat, trasatura sa dominata, care le subordoneaza pe toate celelalte, este dorinta de putere, de a o cuceri si de a o pastra cu orice pret. Erou romantic, Lapusneanu este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional, ce actioneaza in imprejurari deosebite. Caracterizarea directa a personajului este facuta de catre naratorul care noteaza putine trasaturi fizice, atragand atentia atentia asupra uratului sau caracter si a mimicii sale expresive: ai carui ochi scanteiara ca un fulger ( denotand o manie greu retinuta). Caracterul sau prevazator si temator reiese din descrierea detaliata a infatisarii sale de la biserica unde poarta printre bumbii dulmii [] o zea de sarma, temandu-se si acolo de un posibil atac al dusmanilor sai. Domnitorul este caracterizat si de celalalte personaje care isi exprima, in mod direct, parerile: pentru Stroici, Lapusneanul este un tiran cu sange pangarit, pentru mitropolitul Teofan este crud si cumplit, exceptie fiind doamna Ruxanda care ii gaseste calitati, adresandu-ise cu apelative ca: bunul meu domn. De asemenea domnitorul insusi recunoaste (autocaraterizare) M-am aratat cumplit si rau, varsand sangele multora cerand iertare celorlalti boieri, purtand masca umilintei. Caracterizarea indirecta intregeste complexitatea voievodului, trasaturile acestuia iesind din faptele, atitudinile, comportamentul si relatiile cu celalalte personaje. Prin faptele sale ( ocuparea tronului) Lapusneanul isi arata vointa si tenacitatea fiind hotarat sa isi indeplineasca dorinta de a conduce : mai degrab-i ntoarce Dunrea cursul ndrpt. El da dovada de cruzime care se inscrie in sfera patologicului dupa ce omoara cei 47 de boieri si le asaza capetele intr-o piramida ca triumf al rabunarii sale. Comportamenul, gesturile si atitudinile protagonistului arata caracterul imprevizibil, impulsivitatea si calmul, stari prin care trece fara vreo schimbare a starii sufletesi. El este tandru cu d. Ruxanda, sarutand-o si imbratisand-o, numind-o apoi muiere nesocotita cand afla scopul venirii sale, reprindu-si cu greu gestul de a o lovi. Atitudinea sa fata de Motoc subliniaza setea pentru putere deoarece, desi nu-l iubeste, il pastreaza langa sine in caz de nevoie, dovendindu-si astfel abilitatea politica. Lapusneanul nu iubeste prostimea, dar este constient de puterea acesteia folosind-o pentru propriile sale scopuri uciderea lui Motoc. Cand se imbolnaveste, el pare ca devine omenos, cerandu-si iertare dorind sa se fie calugarit pentru a-si ispasi pacatele. Dar, intr-un moment de luciditate, se revolta si ii ameninta pe cei din jur cu moartea pentru tradare. In concluzie, Alexandru Lapusneanul este un personaj romantic,alcatuit din lumini si umbre, pus in situatii exceptionale. Desi in prima domnie a fost bun si generos el este subjugat de sentimentul de ura distrugatoare pe baza zicalei Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte si devine de-a dreptul dezechilibrat psihic datorita fricii intense care ii cuprinde fiinta si ii guverneaza viata. Alexandru Lapusneanul a lasat o neagra amintire ca domnitor, dar a impresionat puternic ca personaj.