Sunteți pe pagina 1din 597

PSALMII

PSALMII

Traducere, note ºi comentarii de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budãu, pr. Iosif Rãchiteanu

Traducere, note ºi comentarii de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budãu, pr. Iosif Rãchiteanu Sapientia Iaºi

Sapientia Iaºi – 2005

Imprimatur a Petru GHERGHEL Episcop de Iaºi

26.11.2005

Tehnoredactare: pr. Iosif Rãchiteanu Copertã: Vincenþiu Balint

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Psalmii / trad., note ºi comentarii de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budãu, pr. Iosif Rãchiteanu. - Iaºi : Sapientia, 2005

ISBN 973-8474-63-9

I. Bulai, Alois (trad.) II. Budãu, Anton (trad.) III. Rãchiteanu, Iosif (trad.)

223.2=135.1

Pe copertã: Giuseppe Carta, Regele David (detaliu) Pictura se aflã în Catedrala romano-catolicã „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi

© 2005 Editura SAPIENTIA Institutul Teologic Romano-Catolic Str. Th. Vãscãuþeanu 6 RO – 700462 Iaºi Tel. 0232/225228 Fax 0232/211476 www.itrc.ro e-mail slupu@itrc.ro

INTRODUCERE

În limba ebraicã, t e hillim, în limba greacã, psalmoi (în codicele Vaticanus) ºi psalterion (în codicele Alexandrinus) este o carte din Biblie care aparþine Scrierilor (k e tubim), dupã canonul ebraic al Sfintei Scripturi, ºi Cãrþilor sapi- enþiale, dupã canonul grec al Septuagintei. Psaltirea canonicã conþine un numãr de 150 de psalmi. Culegerea actualã este rezultatul unei îndelungi activitãþi literare ºi a mai multor sistematizãri succesive de culegeri mai mici. Existã diferenþe de numerotare între textul masoretic ebraic ºi textul grec al Septuagintei, din cauza faptului cã uneori un psalm este împãrþit în douã sau doi psalmi sunt încorporaþi în unul singur. Numerotarea psal- milor, de la 1 la 8 ºi de la 148 la 150, este identicã. Ca regu- lã generalã, psalmii, de la 9 la 147, din textul ebraic sunt cu un numãr înainte faþã de textul grec. Noi vom folosi numerotarea din textul ebraic, indicând între paranteze numãrul din textul grec. Autorul – În textul ebraic, 48 de psalmi sunt anonimi, 73 îi sunt atribuiþi lui David, 12 lui Asaf, 11 fiilor lui Core, doi lui Solomon ºi câte unul lui Moise, Eman, Etan ºi, proba- bil, Idutun. Este posibil totuºi ca în multe cazuri sã fie vorba de pseudonimie. În general, psalmii sunt introduºi de „titlu”. Acesta indicã, de cele mai multe ori, autorul, genul literar, circum- stanþa, instrumentul muzical de acompaniere, melodia, fina- litatea sau sãrbãtoarea liturgicã cea mai adaptatã pentru psalmul respectiv. Dintre cei 150 de psalmi, nu au titlu 34 în textul ebraic masoretic, 19 în textul grec al Septuagintei ºi 20 în traducerea latinã, Vulgata.

6

INTRODUCERE

Limba ºi stilul – Limba originalã a psalmilor este ebrai- ca. Poezia lor este reglatã de legi care se referã la materi- alul sonor (aliteraþia, asonanþa, rima, chiasmul, onomato- peia, paronomasia), la ritm, paralelism, sinonimie, repetiþii, antiteze, figuri retorice. Un element stilistic frecvent în

psalmi este paralelismul, fie sinonimic, fie antitetic, fie sin- tetic sau climactic (gradual). Ritmul este dictat de numãrul de accente, ºi nu de cantitatea silabelor. Este folosit mult limbajul simbolic. Referitor la Dumnezeu, este folosit sim- bolismul teologic, antropoformic, somatic, psihologic, cos- mic ºi militar. Referitor la om, simbolismul antropologic recurge cel mai des la regnul animal ºi la cel vegetal. Simbologia prezintã spaþiul divizat, pe verticalã, în cer, pãmânt ºi dedesubt (locuinþa morþilor, ºeol-ul), iar pe ori- zontalã, în pãmânt ºi mare. Data – Psaltirea actualã s-a format de-a lungul a mai bine de ºapte secole într-un ambient religios privat ºi pu- blic, în sfera cultului. O mãrturie cu privire la culegerea psalmilor este atestatã în 2Cr 29,30, unde se spune cã Ezechia (721-693 î.C.) le-a dat dispoziþie leviþilor „sã-l laude pe Domnul cu cuvintele lui David ºi ale profetului ”

înainte de traducerea greacã a Septuagintei (sec. III-II

Culegerea actualã trebuie sã fi fost terminatã deja

Asaf

î.C.), unde se aflã toþi psalmii. În 1Cr 16,7-36 ºi 1Mac 7,17 sunt citate fragmente din unii psalmi, iar în 2Mac 2,13 se spune cã Nehemia, „întemeind o bibliotecã, a adunat cele ”

despre regi ºi despre profeþi ºi ale lui David

folosiþi încontinuu de-a lungul timpurilor, psalmii au sufe- rit reelaborãri, adaptãri ºi actualizãri, cele mai evidente fiind trecerile de la rugãciunea individualã la rugãciunea comunitarã, cu intervenþii de adaptare asupra textului originar.

Fiind

Structura Cartea Psalmilor este împãrþitã, prin analo- gie cu Pentateuhul, în cinci pãrþi, fiecare parte marcatã fiind de o doxologie finalã: I. Ps 1–41; II. Ps 42–72; III. Ps 73–89; IV. Ps 90–106; V. Ps 107–150. În interiorul celor

INTRODUCERE

7

cinci pãrþi ale Psalmilor, care corespund sistematizãrii finale, sunt indicii ale unor colecþii parþiale dintr-o epocã mai veche. Avem grupãri de psalmi care se deosebesc în funcþie de preferinþa acordatã Numelui divin: Ps 3–41; 90–150 folosesc numele specific al Dumnezeului lui Israel, YHWH (Domnul), iar Ps 42–83 folosesc numele comun Elohim (Dumnezeu). Se pot identifica ºi alte colecþii mai

mici: psaltirea fiilor lui Core, Ps 42–49; culegerea elohistã

a rugãciunilor lui David, Ps 51–72; psaltirea lui Asaf,

Ps 50;73–83; psalmii regalitãþii lui YHWH, Ps 93–99; psalmii aleluiatici, Ps 104–106; 111–117; 135; 146–150; psalmii graduali sau ai treptelor, Ps 120–134 etc. Teologia – Ar fi de preferat sã se vorbeascã mai degrabã de experienþa religioasã pe care psalmii o exprimã în modul cel mai variat, cãci psalmiºtii nu vorbesc despre Dum- nezeu, ci i se adreseazã lui Dumnezeu în rugãciune. Întru- cât în centrul religiei israelite se aflã Dumnezeu, tot interesul psalmiºtilor este atras de el, de gloria lui, ºi numai în plan secundar remarcã nevoile lor proprii sau ale poporului.

Nu se gãsesc în Psalmi întrebãri despre existenþa lui Dumnezeu, pentru cã în tot Orientul antic ateismul teore- tic este, practic, necunoscut, dar existau chiar ºi în Israel unele manifestãri ale ateismului practic (Ps 53,2; cf. 10,4.11), iar întrebarea este aceasta: este mai puternic YHWH decât divinitãþile pãgânilor? Credinþa psalmiºtilor rãspunde: Dumnezeu este prezent activ în lumea pe care el

a creat-o (Ps 115,3; 135,6). Din înãlþimea cerurilor, el se

intereseazã de lumea oamenilor, de purtarea lor moralã, de atitudinea lor religioasã (Ps 14,2). Un punct culminant al manifestãrii lui Dumnezeu faþã de om este dezvãluirea numelui sãu (Ex 3,13-15), adicã a propriei sale persoane din care iese o putere care este apãrare ºi mântuire pentru Israel (Ps 54,3; 20,2.6.8). O prerogativã care stã la baza diferenþierii totale a lui YHWH faþã de celelalte divinitãþi este viaþa care îi aparþine lui Dumnezeu în mod propriu

8

INTRODUCERE

(Ps 42,3), pentru cã nu a primit-o de la nimeni: el este veº- nic, dintotdeauna ºi pentru totdeauna (Ps 90,2; 102,26-27) ºi tot el este izvorul vieþii (Ps 36,10). Cu omniprezenþa tem- poralã, eternitatea, se întâlneºte omniprezenþa localã, „în cer ºi pe pãmânt, în mãri ºi în toate abisurile”, echivalentã în acelaºi timp cu atotºtiinþa (Ps 139,1-3.5.7-8). Cu deose- bitã insistenþã este celebratã în psalmi sfinþenia lui Dum- nezeu, atât în sens negativ, transcendenþa, separarea lui Dumnezeu de tot ceea ce nu este el, cât ºi în sens pozitiv, ca plinãtate a puterii ºi a vieþii. Aceasta provoacã în om o teamã sfântã (Ps 111,9), dar ºi o atracþie irezistibilã faþã de cel care îi dã putere ºi orice bine (Ps 29,11). Apropiat de conceptul de sfinþenie, este cel al mãreþiei ºi al gloriei lui Dumnezeu, sinonime sau substitutive ale persoanei sale (Ps 113,4;

72,19).

Creator prin cuvânt ºi suflul sãu (Ps 33,6.9; 104), Dumnezeu se îngrijeºte de tot ce a creat (Ps 33,7-8), dar providenþa sa este îndreptatã în chip special spre om ºi, mai ales, spre cei care se tem de Domnul (Ps 32,8; 33,18), faþã de care se dovedeºte refugiu în timp de încercare (Ps 37,39). Omul se simte în siguranþã la umbra aripilor sale (Ps 17,8). Dumnezeu este pentru om scut de apãrare, fortãreaþã, stâncã inaccesibilã ºi de nezdruncinat (Ps 18,2-3; 91,1), mai ales pentru cei sãrmani, triºti, pentru cei care se aflã în necaz, pentru cei umili ºi sãraci (Ps 25,16; 35,10; 40,18; 68,6; 113,7; 147,6). Mântuirea este prezentatã, în general, ca o eliberare, individualã sau colectivã, dintr-o nenorocire, pericol, boalã, catastrofã, dar acest aspect concret pãmântesc este treptat îmbogãþit cu sensul mai spiritual al eliberãrii de pãcat, cauza principalã a rãului, ºi de Cel Rãu (Ps 79,9; 130,8). Oamenii care îi rãspund lui Dumnezeu în mod pozitiv sunt sãracii, evidenþiindu-se vãduva, orfanul ºi strãinul, drepþii, oamenii pioºi, sfinþii, pe care Dumnezeu îi ia în grijã, îi protejeazã, îi apãrã (Ps 18,28; 22,25; 34,7 etc.). Cei

INTRODUCERE

9

care refuzã darul divin, intrã în opoziþie cu Dumnezeu ºi se opun planului sãu sunt clasificaþi ca duºmani, adversari, nelegiuiþi, fãcãtori de rele. În Psalmi, rãul apare sub douã aspecte, unul intern, ºi acesta este rãul moral, vinovãþia, pãcatul, ºi unul extern, ºi acesta este rãul fizic, boala, nenorocirea. Cele douã aspecte sunt legate între ele ºi se condiþioneazã. De aceea rugãciu- nea pentru eliberarea de rãul fizic este mereu amestecatã cu mãrturisirea propriilor pãcate ºi apelul la milostivirea divinã pentru iertare. Întâlnirea omului cu Dumnezeu se realizeazã în patru arii ale experienþei, semne ale prezenþei Domnului: natura, care dã mãrturie despre atotputernicia lui Dumnezeu ºi însoþeºte prezenþa sa în teofanii; istoria, care este epifania lui Dumnezeu în evenimente; templul, locul prezenþei lui Dumnezeu; Israelul, obiectul ºi vehiculul mântuirii divine. Existã în psalmi ºi un alt tip de întâlnire cu Dumnezeu, experienþa misticã, realizatã prin meditarea legii, tãcerea înaintea lui YHWH ºi iubirea lui Dumnezeu, manifestatã, mai ales, prin bucuria pe care psalmiºtii o simt ºi o pro- clamã în Domnul. Pe lângã numeroasele traduceri în limba românã apã- rute pânã acum, ni s-a pãrut oportun sã îndrãznim a veni cu aceastã nouã ofertã, cu speranþa de a facilita o posibilã înþelegere mai aprofundatã a acestui tezaur inepuizabil de rugãciune ºi spiritualitate, plasând fiecare creaþie poetico-re- ligioasã în cadrul istoric, în ambientul psihologic individual sau colectiv, în contextul cultual cel mai probabil originar, apelând la studiile istorico-literare, la interpretãrile ºi rein- terpretãrile din Scriptura însãºi, la lectura fãcutã de popo- rul în cadrul cãruia s-a zãmislit ºi s-a creat Cartea Psalmilor, la modul în care percepe, se alimenteazã, trãieºte ºi oferã credincioºilor ºi tuturor celor de bunãvoinþã Biserica ºi liturgia creºtinã aceastã comoarã a revelaþiei.

10

INTRODUCERE

Versiunea în românã a textului Psalmilor este cea folo- sitã de Liturgia orelor, cu unele mici diferenþe: sunt intro- duºi psalmii sau fragmentele de psalmi pe care nu le folo- seºte liturgia ºi sunt semnalate diferenþele dintre textul masoretic ºi versiunea Noii Vulgate, textul oficial al liturgiei Bisericii Catolice. Traducerea a fost fãcutã de pr. Alois Bulai ºi † pr. Anton Budãu (psalmii 1–55) ºi pr. Alois Bulai ºi pr. Iosif Rãchiteanu (psalmii 56–150). Introducerile au fost alcãtuite de aceeaºi echipã. Am apelat la mai multe studii, comentarii ºi traduceri ale psalmilor, dar ne-am folosit cu preponderenþã pentru problemele legate de criticã literarã, de exegezã ºi ambi- entare istoricã de: Gianfranco Ravasi, Il Libro dei Salmi. Commento e attualizzazione, I-III, Edizioni Dehoniane, Bologna 1986; Leopold Sabourin, Le Livre des Psaumes. Traduit et interprété, Bellarmin, Montréal – Cerf, Paris

1988; Louis Jacquet, Les Psaumes et le coeur de l’homme. Etudes textuelle, litteraire et doctrinal, I-III, Duculot, Lou- vain-la-Neuve 1975-1977-1979, iar pentru lectura creºtinã, teologicã, cristologicã, ecleziologicã ºi antropologicã a Psal- milor ne-am folosit de Spirito Rinaudo, I Salmi, preghiera di Cristo e della Chiesa, ELLE DI CI, Torino-Leuman

1979 5 .

PSALMUL 1

Cele douã cãi

1 Fericit omul care nu umblã dupã sfatul celor rãi, nu zãboveºte pe calea pãcãtoºilor ºi nu se aºazã în adunarea celor care batjocoresc,

2 dar îºi gãseºte plãcerea în legea a Domnului ºi la legea lui cugetã b ziua ºi noaptea.

3 El este ca pomul sãdit pe malul apei c , care aduce rod la timpul potrivit; frunzele lui nu se veºtejesc ºi tot ce începe duce la bun sfârºit.

4 Nu tot aºa este cu cei rãi, nu tot aºa d ; ei sunt ca pleava pe care o spulberã vântul e .

5 De aceea nu se vor ridica f cei rãi la judecatã, nici pãcãtoºii în adunarea drepþilor.

a Lit.: Tora. Înainte de a deveni termen tehnic pentru Legea lui Moise, Tora indicã toatã învãþãtura revelatã de Dumnezeu în diferite etape ºi transmisã atât în scris, cât ºi oral.

A cugeta. Termenul ebraic indicã acþiunea de a murmura, a recita în ºoaptã, cugetând asupra sensului cuvintelor. Imaginea se regãseºte în modul în care evreii pioºi recitã ºi azi textele sacre, în timp ce se miºcã din toate închieturile pentru a-l lãuda pe Dumnezeu ºi cu trupul.

c Lit.: canal de apã folosit pentru irigaþie. Pe teritoriul Palestinei nu mai cad precipitaþii din aprilie pânã în noiembrie, de aceea, existã un sistem de irigaþii foarte dezvoltat. Spre deosebire de copacii de stepã destinaþi arderii, pomii fructiferi specifici climei mediteraneene au o vegetaþie foarte bogatã, având nevoie de irigaþii pentru a rodi.

d Numai LXX ºi Vg adaugã aici: nu tot aºa, dar prezenþa expresiei este cerutã de metrica poeticã.

e LXX ºi Vg adaugã: de pe faþa pãmântului. f LXX ºi Vg dau verbului o nuanþã escatologicã: nu vor învia. Însã psalmistul se referã la judecata pe care Dumnezeu o face de-a lungul

b

12

PSALMUL 1

6 Cãci Domnul cunoaºte g calea celor drepþi, iar calea celor rãi duce la pieire h .

Psalmul 1 este numit de sfântul Ieronim „prefatio Spiri- tus Sancti”. El reprezintã portalul de intrare în lumea bogatã a psalmilor. Este un poem sapienþial anonim. Sunt prezentate douã destine ale omului: al celui credincios ºi al nelegiuitului. Autorul se pare cã este un maestru al înþelep- ciunii (cf. Ier 8,9; 18,18; Prov 8,1 º.u.), care ºi-a propus sã-i iniþieze pe cei tineri în a cunoaºte viaþa ºi a fi capabili de a trãi prudent ºi corect, din punct de vedere religios. Psalmul îl preamãreºte pe omul care îºi gãseºte bucuria în medita- rea revelaþiei divine, conþinutã în Sfintele Scripturi (v. 2). În acest om se concretizeazã imaginea „celui drept”, plin de harurile divine, în contrast clar cu „cei rãi”, destinaþi pieirii veºnice (v. 6). În primele secole ale creºtinismului, s-a evidenþiat un proces de fuziune între psalmul 1 ºi psalmul 2, gãsindu-se, astfel, o sintezã a celor douã perspective hermeneutice ale întregii Psaltiri: perspectiva antropologico-eticã a vieþii celui drept, (Ps 1) ºi cea teologico-mesianicã a speranþei, (Ps 2). Psalmul 1 ar fi, în acest caz, un fel de oglindã a suveranu- lui, un portret ideal al celui care urma sã fie întronat, un fel de manual pentru o guvernare dreaptã, în timp ce psal- mul 2 ar fi ritualul propriu-zis al încoronãrii. Imaginile simbolice ale psalmului fac apel la pomul vieþii, plantat, la început, de Dumnezeu, în paradisul pãmântesc,

istoriei în desfãºurarea evenimentelor: nu se vor ridica la proces pen- tru a vorbi, pentru a se apãra.

g Verbul „a cunoaºte” are în ebraicã o arie largã de semnificaþii, cuprinzând intelectul, voinþa, pasiunea, gingãºia, grija. Astfel se explicã varietatea de nuanþe din traducerile moderne: iubeºte, favorizeazã, are la inimã, are grijã, pãstreazã în siguranþã etc.

h Lit.: va pieri.

PSALMUL 1

13

ºi la fluviul ce ieºea din Eden, pentru a iriga grãdina. Cursul de apã este simbolul vieþii divine ºi pomul este sim- bolul fecunditãþii aceleiaºi vieþi divine, participatã de om. În aceste simboluri este sugerat misterul întrupãrii prin care omenitatea lui Cristos, ca un pom viguros ºi prosper, îºi înfige rãdãcinile în viaþa divinã a Cuvântului. Roadele lui Cristos sunt misterele rãscumpãrãrii. Biserica îl recunoaºte pe Cristos în „cel drept” preamãrit de psalm, ºi orice creºtin care trãieºte în har poate sã se recunoascã în el. Împãrþirea: portretul celui drept (v. 1-3); soarta celor rãi (v. 4-5); concluzie; (v. 6).

PSALMUL 2

Regele Mesia

1 Pentru ce se frãmântã neamurile ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte?

2 Regii pãmântului se rãscoalã ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu:

3 „Sã rupem legãturile lor ºi sã scãpãm de jugul lor!”

4 Cel care locuieºte în ceruri surâde, Domnul îi face de ruºine.

5 Apoi, în mânia sa, le vorbeºte ºi, în furia sa, îi înspãimântã:

6 „Eu sunt acela care l-am uns a pe regele meu în Sion, pe muntele meu cel sfânt!”

7 Voi vesti b hotãrârea Domnului; el mi-a zis: „Tu eºti Fiul meu, eu astãzi te-am nãscut c .

a În LXX ºi Vg, versetul acesta îl are ca subiect nu pe Dumnezeu, ci pe regele mesianic: Eu am fost consacrat rege de el, pe Sion, muntele sãu cel sfânt.

b Verbul mai are ºi sensul de „a numãra”, „a mãsura”. Aici este pro- clamarea solemnã a protocolului de numire a regelui, protocol care nu poate fi anulat, pentru cã e gravat în piatrã.

c Nu este un act biologic (religia ebraicã refuzã în mod radical orice formã de panteism, adicã o emanare a regelui din divinitate; dupã teologia ebraicã nu numai regele este fiu al lui Dumnezeu, ci tot Israelul; folosirea adverbului astãzi aratã cã filiaþiunea regelui începe

PSALMUL 2

15

8

9

10

11

12

Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire ºi marginile pãmântului în stãpânire!

Tu le vei zdrobi d cu un toiag de fier ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!”

Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune, trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului!

Slujiþi-i Domnului cu fricã, bucuraþi-vã cu teamã! e

Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânie ºi sã pieriþi pe cale f , cãci mânia lui se aprinde degrabã.

Fericiþi toþi aceia care nãdãjduiesc în el.

Constituie, împreunã cu psalmul 110, textul clasic al ru- gãciunii mesianice. Aparþine epocii regale a Israelului. Se pare cã a fost compus pentru sãrbãtoarea întronãrii regelui ºi fãcea parte din contextul celebrãrii liturgice. Nu se cunoaº- te nici poetul care l-a compus, nici regele israelit cãruia îi

în momentul celebrãrii liturgice a întronãrii), ci o adopþiune filialã în funcþie de fidelitatea faþã de misiunea încredinþatã regelui mesianic de cãtre Domnul.

d LXX ºi Vg au interpretat termenul ebraic „a zdrobi” drept „a pãstori”, „a conduce”, modificând rãdãcina ebraicã. Totuºi, paralelis- mul cu verbul „a sfãrâma” ºi contextul de reprimare a rãsculaþilor, ca ºi celelalte locuri unde mai apare în Vechiul Testament, favorizeazã traducerea propusã.

e Textul original ebraic a fost corectat de mai multe ori, iar tradu- cerile vechi au mai multe variante. În principal, exegeþii reþin trei variante posibile: 1) Lit.: tresãltaþi cu teamã. 12 Sãrutaþi-l pe fiul – în acest caz, expresia „Sãrutaþi-l pe fiul” este interpretatã ca o supu- nere în care i se aduce regelui omagiu; 2) Lit.: Sãrutaþi-i picioarele cu teamã; 3) Sãrutaþi-l pe cel puternic, înþelegându-se aici regele. Prima variantã corespunde în mai mare mãsurã textului ebraic. f LXX are: calea cea dreaptã.

16

PSALMUL 2

este închinat. Probabil, este vorba despre un rege din Iuda, urcat pe tron la Ierusalim, într-o epocã posterioarã lui David. Acest rege se adreseazã principilor vasali, care ar vrea sã se elibereze de suveranitatea lui, ºi le aminteºte oracolul divin prin care a fost proclamat „fiu al lui Iahve” ºi pãrtaº la puterea lui regalã asupra tuturor popoarelor, ºi îi îndeamnã la supunere. Atmosfera de deschidere a poemului poate sã fie regãsitã în sistemul politic cultual al întronãrii. Se întrevede tensi- une, se simt zgomote de rãzboi, se intuiesc miºcãri politice de revoltã, de atentate, de comploturi. Perioada care pre- cedea încoronarea noului monarh era o perioadã de crizã politicã, nu numai din cauza golului de putere ºi a înfloririi intrigilor, ci, mai ales, pentru cã devenea un moment favo- rabil vasalilor de a se revolta. Bucuria ºi entuziasmul sãrbãto- rilor pentru întronare erau, astfel, umbrite de coºmarul revoltelor de la marginile regatului ºi, de aici, trece în litur- gia de încoronare dorinþa de victorie ºi de pace. Reela- borarea acestui poem a dus psalmul, prin idealizare, de la un ambient istoric la unul escatologic, textul proiectându-se asupra unei figuri ideale a unui rege sperat ºi aºteptat. A fost interpretat de tradiþia creºtinã ca referindu-se la naºterea lui Cristos (sfinþii Ciprian, Ambroziu, Ioan Crisos- tomul) sau la epifania de la Botez (sfinþii Iustin, Ilariu º.a.). Alþii îl considerã ca un imn pascal (Bossuet). Biserica vede în acest psalm nu numai misterele lui Cristos, ci se vede pe ea însãºi ºi propriul ei mister. Fiind încã peregrinã pe pãmânt, în timp ce merge pe urmele Domnului ei, în suferinþã ºi în persecuþie: în calitate de trup al Capului, ea este asociatã la suferinþele lui; în istoria umanã, se reînnoieºte, împotriva trupului mistic al lui Cristos, conspiraþia guvernanþilor de pe pãmânt ºi frãmân- tarea popoarelor. Nelegiuirea se organizeazã ºi fãrãdelegea se multiplicã. Satana continuã sã recruteze aliaþi în revolta

PSALMUL 2

17

sa. În aceastã atmosferã, cuvintele psalmului, deja împli- nite în Cristos, întãresc ºi dau siguranþã Bisericii. Cei care suferã persecuþii sunt preamãriþi împreunã cu Cristos. Cei care refuzã regalitatea lui sunt condamnaþi la fali- ment ºi la ruinã. Progresul ºi bunãstarea temporarã, a împãrãþiilor pãmânteºti, nu pot sã caute alt fundament decât acesta: Cristos nu este numai judecãtorul indivizilor, ci ºi al împãrãþiilor, al naþiunilor ºi al stãpânitorilor lor. Împãrþirea: revolta principilor vasali (v. 1-3); reacþia lui Dumnezeu (v. 4-6); invitaþie la supunere (v. 7-12a); con- cluzie (v. 12b).

PSALMUL 3

Dumnezeu este ocrotitorul celui persecutat

1 Psalm. Al lui David. Pe când fugea din faþa lui Absalom, fiul sãu.

2 Doamne, cât de mulþi sunt vrãjmaºii mei! Mulþi se ridicã împotriva mea!

3 Mulþi spun despre mine:

„Nu mai este scãpare pentru el la Dumnezeu!” Selah a

4 Tu însã, Doamne, eºti scutul meu, tu eºti gloria mea, tu îmi înalþi capul.

5 Cu glasul meu strig cãtre Domnul ºi el îmi rãspunde din muntele sãu cel sfânt.

6 Mã culc ºi adorm ºi mã trezesc iarãºi, pentru cã Domnul mã susþine.

7 Nu mã tem de mulþimile de popoare care mã împresoarã din toate pãrþile.

8 Ridicã-te b , Doamne, mântuieºte-mã, Dumnezeul meu c ; pentru cã tu ai lovit peste obraz pe toþi duºmanii mei d ; tu ai zdrobit dinþii e pãcãtoºilor.

Selah

a Termenul ebraic selah apare de 71 de ori în Psalmi. Spre deose- bire de indicaþiile masoretice, care sunt pe margine, acesta este inclus în textul psalmilor, fiind o indicaþie pentru a marca împãrþirea în strofe. Era o pauzã în care se cânta din instrumente sau, în lipsa lor, se repeta un refren. În liturgia creºtinã, termenul nu mai este o indicaþie muzicalã, de aceea, unele traduceri nici mãcar nu-l men- þioneazã.

b Deºi în context (v. 6) s-a vorbit de trezire din somn, în acest ver- set nu se face apel la un Dumnezeu care doarme, ci la comandantul

PSALMUL 3

19

9 A ta, Doamne, este mântuirea ºi binecuvântarea ta peste poporul tãu.

Selah

În liturgia orientalã, este considerat rugãciune de dimi- neaþã, iar în ritualul sinagogal al evreilor, este considerat ca o cântare la apusul soarelui, când se considerã cã este începutul unei noi zile. Este o rugãciune care oscileazã între lamentaþie ºi încredere. Se deduce din psalm cã cel care se roagã este un suveran care se aflã în faþa unui mare numãr de duºmani, într-o situaþie disperatã. Înconjurat de ostilitate ºi sarcasm, el îºi înalþã rugãciunea, plinã de încre- dere ºi de speranþã, spre Dumnezeu. Psalmul aparþine, probabil, ritualului regal (titlul psalmului ambienteazã rugãciunea într-unul dintre momentele cele mai dramatice ale existenþei lui David, rebeliunea condusã de fiul sãu, Absalom), în care ideea rãzboiului lui Iahve împotriva duº- manilor constituie situaþia istorico-salvificã ce ne permite înþelegerea stãrii specifice a celui care se roagã. Dar, de la emoþia ºi invocaþia personalã, poezia se tipizeazã, progre- siv, astfel încât toþi se pot recunoaºte în aceastã rugãciune. Faþã de aceastã lecturã, un pic romanticã, trebuie sã þinem cont ºi de atmosfera comunitarã legatã de ceremonialul de

oºtirilor lui Israel, aºa cum îl invoca ºi Moise (Num 10,35). Acesta era strigãtul cu care israeliþii se aruncau în luptã împotriva duºmanilor, purtând arca alianþei ca pe un stindard al victoriei. Aici, suferinþa celui drept devine suferinþa întregului Israel, la strigãtul cãruia Dumnezeu trebuie sã intervinã. Forma gramaticalã a celui de al doilea verb, „salveazã-mã”, este un perfect deprecativ sau optativ care exprimã certitudinea eficacitãþii intervenþiei eliberatoare a lui Dumnezeu.

c În LXX ºi Vg, v. 8 începe la: pentru cã tu ai lovit .

d LXX ºi Vg au: pe cei care mã duºmãnesc fãrã motiv. e Nu trebuie sã ne ºocheze descrierea antropomorficã a inter- venþiei lui Dumnezeu. Cel care se roagã, dupã ce a suferit atâta nedreptate ºi prigoanã, îºi imagineazã o intervenþie rãzbunãtoare a lui Dumnezeu, al cãrei rezultat este total ºi definitiv.

20

PSALMUL 3

la templu. Probabil, „a se culca” ºi „a dormi” pot sã fie o referinþã tehnicã, cultualã precisã, la un rit, prin care un suveran sau un deservent al cultului petrece noaptea în templu, în rugãciune, aºteptând o comunicare din partea lui Dumnezeu (este experienþa pe care o face noul rege, Solomon, la Gabaon: 1Rg 3,4-16). Prin psalmul 3, liturgia celebreazã învierea lui Cristos. Tatãl l-a fãcut pe Fiul victorios asupra unei mulþimi de duº- mani. Chiar dacã sunt, în continuare, numeroºi duºmanii ºi cei care se ridicã împotriva ei, Biserica este acum întãritã de învierea ºi victoria lui Cristos. Existenþa umanã este, în totalitatea ei, ca un câmp de luptã, aflându-se mereu între pericole, capcane ºi mizerii de tot felul. Omul se aflã, în el însuºi, împãrþit. De aceea, orice viaþã umanã, atât individualã, cât ºi colectivã, prezin- tã caracteristicile unei lupte dramatice dintre bine ºi rãu, dintre luminã ºi întuneric. Acest psalm, care este o rugã- ciune înflãcãratã, este expresia omului cãzut în puterea Celui Rãu, prizonier al legii pãcatului, în luptã cu el însuºi, cu semenii sãi ºi cu lumea exterioarã. Împãrþire: titlu (v. 1); presiunea duºmanilor (v. 2-3); cer- titudinea ajutorului divin (v. 4-7); rugãciune împotriva duºmanilor (v. 8); concluzie (v. 9).

PSALMUL 4

Încrederea în Dumnezeu dã pace sufletului

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coarde a . Psalm. Al lui David.

2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; din strâmtorare, m-ai scos în larg b :

ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea.

3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? Pânã când veþi iubi deºertãciunea c ºi veþi alerga dupã minciunã?

Selah

a Aceastã indicaþie apare în 55 de psalmi ºi este interpretatã ca fiind o indicaþie datã de conducãtorul corului sau al formaþiei de instrumente. Rãdãcina verbalã ebraicã indicã strãlucirea, dar ºi „conducerea”, dirijarea.

b Expresia descrie sentimentul de libertate pe care îl simte pãs- torul nomad la ieºirea din „strâmtorarea” zidurilor cetãþii ºi din aglomeraþie spre câmpul deschis, având în faþa sa întinderea pajiºtei pânã spre munþi.

c Este evidentã polemica antiidolatricã a termenilor din acest ver- set. Întrucât mentalitatea ebraicã nu dispune de o formulare con- cretã a conceptului de nimic pentru a exprima negaþia, se recurge la simbolismul golului (zãdãrnicie, deºertãciune). Apare astfel clar contrastul dintre „a fi” ºi „nimic”, dintre Dumnezeu ºi idoli. De altfel, idolul este numit uneori, în Vechiul Testament, „minciunã” (cf. Am 2,4; Ps 40,5). Prin faptul cã adorã (iubeºte) idolul, care nu are o realitate consistentã, ci una înºelãtoare ºi iluzorie, pãcãtosul dis- preþuieºte „gloria” (existenþa stabilã, bazatã pe Dumnezeu) ºi îºi con- struieºte viaþa pe golul care în curând îl va nãrui ºi-l va duce la pieire.

22

PSALMUL 4

4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios:

când strig cãtre el, Domnul mã aude.

5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! Meditaþi acestea în inimile voastre, în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi.

6 Aduceþi jertfe de dreptate ºi nãdãjduiþi în Domnul.

7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” Fã sã rãsarã d peste noi, Doamne, lumina feþei tale!

8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul e .

9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã.

Selah

Psalmul este mãrturia unei conºtiinþe pure ºi senine. Este un imn în cinstea bucuriei interioare, o rugãciune de încredere, un imn de searã (cf. v. 9). Cel care se roagã este un martor privilegiat al iubirii lui Dumnezeu ºi mesajul sãu de încredere trece, intact, dincolo de frigul ºi întunericul nopþii. Aceastã rugãciune individualã este, totodatã, un îndemn cãtre cei care, fiind lipsiþi de un bine sau altul, nu au încredere în Dumnezeu ºi se îndreaptã spre idoli. Îndem- nul este întãrit de experienþa psalmistului, a cãrui rugã- ciune nu a rãmas niciodatã neascultatã, în timp ce peste vãlul nopþii se desfãºoarã, strãlucitoare, „lumina feþei” Dom- nului, semn al prezenþei sale pline de luminã ºi dispusã la dialog ºi comuniune.

d LXX ºi Vg au: fã sã aparã ca un semn.

e LXX ºi Vg adaugã: ºi untdelemn.

PSALMUL 4

23

Sublinierea ritualã a îndemnului de „a aduce jertfe de dreptate” ne face sã credem cã autorul ar putea sã aparþinã personalului din templu, un preot sau un profet cultual. Rugãciunea din acest psalm, personalã, dar care ar putea fi ºi comunitarã, ce cuprinde o serie de gânduri ºi de senti- mente elementare, prin simplitatea poeziei, captiveazã ºi dã încredere în protecþia lui Dumnezeu. Unii considerã cã ar putea fi vorba de o rugãciune pen- tru a obþine ploaie. În timp ce oamenii influenþi se îndoiesc de faptul cã Dumnezeu îi va asculta ºi se îndreaptã spre idoli, psalmistul recomandã încrederea necondiþionatã în Dumnezeu, spre care îºi îndreaptã rugãciunea, recunoscân- du-ºi slãbiciunile ºi oferind jertfele potrivite. Biserica, citind aceastã rugãciune, mediteazã asupra misterelor vieþii lui Cristos, invocã lumina Domnului învi- at ºi se hrãneºte cu sentimente de încredere ºi de abandon în Dumnezeu. În felul acesta, Biserica dã mãrturie în lume despre bunãtatea cu care Domnul îi înconjoarã pe credin- cioºii sãi ºi le ascultã rugãciunile. Aceastã mãrturie este, în ea însãºi, un reproº ºi un avertisment pentru cei care se încãpãþâneazã sã comitã rãul ºi sã lupte împotriva adevãru- lui. Mãrturia de bucurie ºi de pace supraumanã, pe care Biserica o îndreaptã spre lume, poate sã devinã un motiv de speranþã ºi de încurajare pentru cei care trãiesc în dubiu ºi cãrora le lipseºte încrederea în Domnul. Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere în stil de lamentaþie (v. 2); îndemn cãtre cei neîncrezãtori (v. 3-6); bucuria inte- rioarã (v. 7-8); concluzie (v. 9).

PSALMUL 5

Rugãciune de dimineaþã pentru ajutor

1 Maestrului de cor. Pentru flaut. Psalm. Al lui David.

2 Pleacã-þi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultã-mi suspinele!

3 Ia aminte la strigãtele a mele, regele meu ºi Dumnezeul meu,

4 pentru cã mã rog cãtre tine, Doamne! Dimineaþa vei auzi glasul meu; de dimineaþã voi sta înaintea ta b ºi voi aºtepta,

5 cãci tu nu eºti un Dumnezeu cãruia sã-i placã rãul, cel nelegiuit nu-ºi aflã adãpost c în preajma ta;

6 cei mândri nu pot sta înaintea ochilor tãi. Tu îi urãºti pe toþi cei care sãvârºesc fãrãdelegea

7 ºi-i nimiceºti pe cei mincinoºi. Domnul îl dispreþuieºte pe cel care varsã sânge ºi pe cel care înºalã.

a Termenul ebraic folosit aici este destul de rar întâlnit ºi indicã douã atitudini: 1) strigãt sfâºietor, prin care omul, conºtient de situa- þia sa de pãcãtos, i se adreseazã lui Dumnezeu în mod direct, prin expresia tipicã lamentãrilor orientale; 2) o rugãciune specificã liturgiei sinagogale, în care recitarea se uneºte cu meditaþia, cu par- ticiparea întregii fiinþe (vezi nota de la Ps 1,2).

b Expresia poate indica fie poziþia pentru prezentarea unei cereri, fie prezentarea unor daruri pentru jertfã. Aici nu este indicat com- plementul direct.

c Rãdãcina verbalã ebraicã provine de la „strãin”, cel care nu avea cetãþenie, considerat, împreunã cu vãduva ºi orfanul, printre cei de care Dumnezeu se îngrijeºte în mod special.

PSALMUL 5

25

8

9

10

11

12

13

Dar eu, prin îndurarea ta cea mare, voi intra în casa ta ºi te voi adora cu teamã în templul tãu cel sfânt.

Doamne, povãþuieºte-mã în dreptatea ta, înaintea duºmanilor mei! Netezeºte calea ta înaintea mea.

Pentru cã nu este adevãr în gura lor, inima lor nu este decât o capcanã; mormânt deschis este gâtul lor, iar limbile lor sunt înºelãtoare d .

Judecã-i, Dumnezeule, sã cadã ei în uneltirile lor. Alungã-i, pentru mulþimea nelegiuirilor lor, pentru cã s-au rãzvrãtit împotriva ta.

Sã se bucure toþi cei care se încred în tine ºi în veci sã tresalte. Cãci tu îi ocroteºti ºi toþi cei care iubesc numele tãu se vor bucura în tine.

Tu îl binecuvântezi pe cel drept, Doamne, ca un scut îl încoronezi cu bunãvoinþa ta.

Tonul dominant al psalmului este cel de lamentaþie ºi era recitat, în templu (v. 8), în timpul sacrificiului de dimi- neaþã (4; cf. 2Rg 3,20; Am 4,4). Autorul aparþine comuni- tãþii celor drepþi ameninþaþi de un grup de nelegiuiþi ºi cere, în rugãciune, judecata lui Dumnezeu (v. 11) împotriva atentatelor celor intriganþi, punându-ºi speranþa în pro- tecþia lui Dumnezeu (v. 12-13). Numai cel drept poate fi oaspete al Domnului (v. 8.12-13). Probabil, aici, este o

d Imaginile din acest verset sunt deosebit de expresive: sunt evidenþiate lipsa de „sinceritate”, interiorul lor ca un abis, în care victima cade ca într-un „mormânt”, fãrã nici o posibilitate de a se agãþa de ceva, limbile lor fiind lunecoase.

26

PSALMUL 5

aluzie la dreptul de azil al celui nevinovat, în sanctuar ºi în spaþiul lui sacru, inviolabil. Tonalitatea prevalentã este aceea a unei lamentaþiuni intense. Dacã existã un ateism pãcãtos, al celor nedrepþi ºi al celor violenþi, împotriva

cãrora se ridicã protestul sever al celui care se roagã, existã

ºi o absenþã a lui Dumnezeu, nevinovatã ºi neimputabilã

omului. În gândirea biblicã, privarea de Dumnezeu ºi ateis-

mul nu coincid. Psalmul 5 este, în felul acesta, ºi strigãtul amar înaintea unui Dumnezeu mut ºi surd, ca sã reaparã la orizontul gol ºi dezolat al celui care „crede fãrã Dum- nezeu”. Toatã atmosfera psalmului poate sã se nascã, în inima poetului, numai când se aflã în templu, sub aripa protectoare a cortului divin. Deºi, substanþial, clima psal- mului este cea cultualã, textul nu pierde referinþa precisã

ºi punctualã la existenþã ºi la societate. O tradiþie veche considerã psalmul 5 ca fiind o rugãciune

a lui Cristos. La începutul misiunii sale, el îºi îndreaptã

rugãciunea spre Tatãl, proclamã sfinþenia lui înaintea oamenilor care zac cu toþii sub stãpânirea pãcatului, ºi îºi aratã dorinþa de a împlini voinþa Tatãlui, pentru a da mãr- turie despre adevãr în faþa duºmanilor sãi. Cristos denunþã corupþia lor ºi invocã asupra lor condamnarea meritatã. Rugãciunea lui Isus este iluminatã de siguranþa cã binecu-

vântarea Tatãlui îl însoþeºte ºi îl protejeazã, ºi acest fapt va

fi motiv de bucurie ºi de speranþã pentru toþi cei care vor fi

învãþat de la el sã-l iubeascã pe Tatãl. Sfinþii pãrinþi comenteazã, în general, acest psalm ca rugãciune a Bisericii ºi identificã duºmanii despre care este vorba în psalm cu ereticii ºi schismaticii. Motivul principal pe care îl dezvoltã psalmistul în rugãciunea lui este acesta:

Dumnezeu urãºte rãul, duce la pieire pe cel mincinos ºi-i detestã pe vãrsãtorii de sânge; el binecuvânteazã pe cel drept ºi-l protejeazã cu scutul bunãvoinþei sale. Acest motiv ne ajutã ºi pe noi sã ne adecvãm rugãciunea ºi viaþa în

PSALMUL 5

27

funcþie de acest mod de a acþiona al lui Dumnezeu ºi de a colabora cu el pentru triumful dreptãþii ºi al iubirii, împo- triva oricãrei forme de corupþie ºi de rãu. Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune (v. 2-4); dreptul de acces la prezenþa lui Dumnezeu (v. 5-9); cei nelegiuiþi sunt aspru judecaþi (v. 10-11); binecuvântarea celor drepþi (v. 12-13).

PSALMUL 6

Rugãciune în timp de încercare

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coarde. Pe harfa cu opt coarde a . Psalm. Al lui David.

2 Doamne, în mânia ta, nu mã mustra ºi, în furia ta, nu mã pedepsi.

3 Ai milã de mine, Dumnezeule,

cãci am ajuns fãrã putere; vindecã-mã, Doamne, cã-mi tremurã oasele

4 ºi sufletul mi-i tare zbuciumat.

Iar tu, Doamne, pânã când

? b

5 Întoarce-te, Doamne, mântuieºte sufletul meu,

salveazã-mã pentru milostivirea ta.

6 Pentru cã nimeni dintre cei morþi nu-ºi aminteºte de tine c ; în locuinþa morþilor, cine te va preamãri?

7 Sunt istovit de atâta geamãt, în fiecare noapte mã înec în plâns în patul meu ºi cu lacrimi scald aºternutul meu.

8 Mi s-au împãienjenit ochii de durere, am îmbãtrânit între toþi duºmanii mei.

a Lit.: pentru a opta. Expresia poate însemna: instrument cu opt coarde, octava de sus, octava de jos etc.

b În unele traduceri, fraza elipticã este completatã cu: vei întârzia.

c Lit.: pentru cã în moarte nu este amintirea ta.

PSALMUL 6

29

9 Depãrtaþi-vã de la mine toþi cei care sãvârºiþi nelegiuire, cãci a auzit Domnul glasul plângerii mele.

10 A auzit Domnul cererea mea, Domnul a primit rugãciunea mea.

11 Sã se ruºineze ºi sã se tulbure toþi duºmanii mei; sã se retragã ºi sã se ruºineze îndatã.

Psalmistul îi prezintã lui Dumnezeu suferinþa cea mai simplã ºi elementarã: suferinþa fizicã. El este lovit de o boalã grea ºi cere îndepãrtarea mâniei divine, care se mani- festã în boalã. Nu este posibil de ºtiut cu siguranþã dacã este vorba numai de boalã, sau dacã autorul nu vorbeºte, în sens figurat, de suferinþele pe care i le provoacã atacurile sãlbatice ale duºmanilor. Probabil este vorba despre amân- douã. Implorarea ajutorului divin se transformã în strigãt de victorie asupra duºmanilor, pentru certitudinea cã Dum- nezeu va asculta rugãciunea. Rugãciunea simplã a indi- vidului devine rugãciune liturgicã ºi comunitarã; dintr-o lamentaþie individualã, se extinde într-o invocaþie pe care tot poporul poate sã o înalþe spre un Dumnezeu care tace ºi este aparent absent. Alãturi de plângerea individualã, apare, în subfond, un al doilea element, mai ascuns, dar tot atât de hotãrâtor:

suferinþa din cauza pãcatului. Încercarea ce vine asupra celui care se roagã este vãzutã, în lumina dogmei retri- buþiei, ca pedeapsã pentru un pãcat. Spre deosebire de Iob ºi de autorul psalmului 17 (v. 2-3), autorul nostru nu are nimic bun cu care sã se prezinte înaintea Domnului în apãrarea sa. Nu-i mai rãmâne decât sã apeleze la iubirea îndurãtoare a lui Dumnezeu. Numai aruncându-se în braþele lui ºi invocând iertarea sa, cel credincios va putea fi salvat. Limite ºi culpabilitate, suferinþã fizicã ºi amãrã- ciune interioarã, simþul durerii ºi pofta de viaþã, febra ºi

30

PSALMUL 6

singurãtatea sunt elementele în jurul cãrora este constru- itã aceastã rugãciune, ca implorare a iertãrii ºi a vindecãrii. Tradiþia creºtinã a plasat acest psalm în culegerea celor ºapte psalmi penitenþiali (Ps 6; 32; 38; 51; 102; 130; 143), deºi recunoaºterea pãcatului este numai implicitã ºi lip- seºte complet mãrturisirea sa. Psalmul 6 este înþeles de evanghelii ca rugãciunea lui Cristos în timpul pãtimirii ºi ca un cuvânt prin care el, judecãtorul suprem, va face dreptate împotriva celor nele- giuiþi ºi va pronunþa condamnarea celor care l-au târât la moarte. Biserica, întrucât cuprinde în sânul ei ºi pãcãtoºi, ea, care este, în acelaºi timp, sfântã, dar are nevoie de purifi- care, apeleazã la acest psalm pentru reînnoirea spiritualã. Cu gemete ºi lacrimi, Biserica implorã iertare ºi milostivire pentru membrele sale zdrobite de pãcat. Prezenþa pãcatului în viaþa umanã este cauzã de neliniºte ºi de angoasã. Pãcatul învãluie existenþa într-o atmosferã de infern, pentru cã este privare de Dumnezeu, de lumina lui, de libertatea ºi de iubirea lui. Împãrþirea: titlu (v. 1); antifona de început (v. 2); rugã- ciune de implorare (v. 3-6); suferinþa psihico-fizicã (v. 7-8); certitudinea ascultãrii (v. 9-10); concluzie (v. 11).

PSALMUL 7

Rugãciunea celui drept vorbit de rãu

1 Lamentare. A lui David. Pe care a cântat-o Domnului din cauza lui Cuº beniamitul.

2 Doamne, Dumnezeul meu, în tine mi-am pus speranþa. Mântuieºte-mã de toþi prigonitorii mei ºi elibereazã-mã,

3 ca nu cumva sã-mi rãpeascã viaþa, sã mã sfâºie, ca leul, fãrã ca cineva sã mã salveze!

4 Doamne, Dumnezeul meu, dacã am sãvârºit aceasta, dacã este nedreptate în mâinile mele,

5 dacã am rãspuns prietenului meu cu rãu ºi fãrã motiv mi-am jefuit duºmanul,

6 atunci duºmanul sã mã prigoneascã ºi sã mã ajungã ºi sã culce la pãmânt viaþa mea, ºi cinstea mea în praf sã o arunce.

Selah

7 Ridicã-te, Doamne, în mânia ta, înalþã-te împotriva furiei asupritorilor mei ºi scoalã-te a , Dumnezeul meu, la judecata pe care ai rânduit-o!

8 Adunarea neamurilor sã te înconjoare:

întoarce-te b asupra ei din înãlþime!

a LXX ºi Vg au: Scoalã-te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit.

b Citind aici o altã rãdãcinã, unii traduc: Aºazã-te în înãlþime.

32

PSALMUL 7

9 Domnul judecã popoarele; judecã-mã, Doamne, dupã dreptatea

ºi dupã nevinovãþia care este în mine!

10 Pune capãt rãutãþii pãcãtoºilor

ºi întãreºte-l pe cel drept,

tu, care pãtrunzi cu privirea inimile ºi rãrunchii,

Dumnezeule preadrept.

11 Ajutorul meu este la Dumnezeu, cel care îi mântuieºte pe cei drepþi cu inima.

12 Dumnezeu este un judecãtor drept c , care d se poate mânia în fiecare zi.

13 Oare nu este el cel care îºi ascute din nou sabia, îºi întinde arcul ºi þinteºte?

14 κi pregãteºte armele morþii

ºi îºi încinge sãgeþile în foc.

15 Iatã, cel rãu a urzit fãrãdelegea,

a zãmislit silnicia ºi a nãscut e nelegiuirea.

16 A sãpat groapã ºi a adâncit-o ºi a cãzut în groapa pe care a fãcut-o.

17 Se întoarce rãutatea lui asupra capului sãu ºi pe creºtetul lui coboarã nedreptatea.

18 Îl voi lãuda pe Domnul pentru dreptatea lui

ºi voi cânta numele Domnului Preaînalt.

c LXX ºi Vg adaugã: încet la mânie.

d Textul ebraic foloseºte cuvântul „’el”, care poate însemna: negaþia „nu”, „Dumnezeu” sau „puternic”. LXX ºi Vg folosesc atât negaþia „nu”, cât ºi „puternic”.

e Psalmistul foloseºte imaginea vieþii care trebuie sã aparã pentru a arãta monstruozitatea crimei ce distruge: acþiunea criminalã pleacã de la gând, trece parcã printr-o perioadã de gestaþie în premeditare ºi ajunge la moarte.

PSALMUL 7

33

Genul literar al psalmului oscileazã între lamentaþia individualã, apelul pasionant la mântuire, declararea nevi- novãþiei ºi liturgia judecãþii lui Dumnezeu în templu. De teama unui adversar care îi ameninþã viaþa, psalmistul îºi cautã refugiul la Dumnezeu (v. 2-3), îºi declarã nevinovãþia (v. 4-6) ºi invocã judecata lui Dumnezeu (v. 7-9). Ar putea fi vorba de o situaþie asemãnãtoare cu cea din 1Rg 8,31-32. Un acuzat pe nedrept invocã judecata lui Dumnezeu în templu, Dumnezeu îi face dreptate ºi îl pedepseºte pe duº- manul calomniator (v. 10-17). S-ar putea ca psalmul sã fie, în anumite aspecte, rodul unei redactãri unitare de formule diferite incluse într-o sin- gurã rugãciune. Elementul dominant este „jurãmântul de nevinovãþie”. Acesta reprezenta una dintre instituþiile fun- damentale în ambientul juridic al dreptului sacral al alianþei cu Dumnezeu. Atunci când cercetarea unui caz nu reuºea sã ajungã la o concluzie, sau atunci când acuzatul nu putea sã aducã martori, pentru a-l dezvinovãþi, fãcea acest jurãmânt. În felul acesta, Dumnezeu este chemat în cauzã pentru a atesta cã omul este nevinovat. Declaraþia celui care se roagã, în psalmul 7, adresatã tri- bunalului suprem de la templu, accentueazã, în special, aspectul moral ºi social, mai mult decât cel ritual sau, pur ºi simplu, juridic. Capetele mãrturisirii negative se referã la acþiuni de moralã socialã ºi propun un ideal etic, animat de teologia Decalogului ºi a alianþei ºi confirmat de rigoa- rea „Legii talionului”, care este un apel exigent la drep- tatea distributivã ºi la echilibru în raporturile interperso- nale. Pornind de la acest jurãmânt, psalmul se dezvoltã într-o lamentaþie al cãrei centru este de nezdruncinat: interven- þia lui Iahve, judecãtorul cel drept. Dreptul calomniat, care îºi prezintã nevinovãþia ºi face apel la dreptatea lui Dumnezeu, este Cristos. El, singurul drept ºi nevinovat dintre oameni, poate sã facã apel la jude- carea duºmanilor sãi din partea lui Dumnezeu. Putem,

34

PSALMUL 7

acum, sã înþelegem în ce sens Cristos continuã sã recite psalmul 7 în cadrul Bisericii. El se întruchipeazã în acele membre care suferã nedreptãþi ºi sunt judecate de lume pe bazã de minciuni ºi de judecãþi nedrepte. Totodatã, acest psalm este expresia unui sentiment pro- fund de dreptate ºi de adevãr, pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare om, creându-l dupã chipul ºi imaginea sa. Dum- nezeu însuºi se face garant ºi apãrãtor al acestui sentiment ºi îl rãzbunã, atunci când el este încãlcat, atât în exterior, cât ºi în intimitatea omului. Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune de început (v. 2-3); apã- rarea nevinovãþiei proprii (v. 4-6); invocarea judecãþii lui Dumnezeu (v. 7-12); sancþiuni împotriva celor rãi (v. 13-14); reflecþie sapienþialã asupra rãului (v. 15-17); laudã finalã (v. 18).

PSALMUL 8

Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului

1 Maestrului de cor. Pe gittit a . Psalm. Al lui David.

2 Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!

Slava ta se înalþã b mai presus de ceruri.

3 Din gura copiilor ºi a pruncilor þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman.

4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, luna ºi stelele pe care le-ai fãcut,

5 mã întreb: „Ce este omul, cã te gândeºti la el, sau fiul omului, cã-l iei în seamã?”

6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri c , l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie.

7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui:

a Înþelesul cuvântului gittit este nesigur. El poate însemna: 1) melo- die, ton sau instrument din Gat; 2) cântec legat de culesul ºi tescuitul strugurilor. b Semnificaþia verbului ebraic este nesigurã. LXX ºi Vg au s-a înãlþat. Exegeþii propun verbul „a da” sau „a cânta”, „a lãuda”, „a celebra”. De aici, ºi diversitatea traducerilor: Aº vrea sã cânt maies- tatea ta acolo, sus, în ceruri, 3 gângurind ca un copil ºi ca un sugar (Ravasi, Paolini).

c Lit.: decât Dumnezeu. Omul este comparat cu Dumnezeu, ºi nu cu fiinþe intermediare, totuºi LXX ºi Vg au forma redatã mai sus.

36

PSALMUL 8

8 oile ºi boii laolaltã, precum ºi fiarele câmpului,

9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, tot ce strãbate cãile apelor.

10 Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!

Fãrã îndoialã, puþini alþi psalmi se reveleazã atât de încuiaþi în paradigme conceptuale ca psalmul 8. Ceea ce ne transmite autorul poemului nu sunt doar senzaþii ºi emoþii nãscute din fantezie, ci sunt concepte de o limpezime unicã, concepte meditate ºi hrãnite îndelung, pânã când devin foc incandescent, poezie, rugãciune, „strãfulgerãri de luminã” (Pascal), „picãturi de etern ºi de infinit” (Leopardi). Încrân- gãtura celor trei protagoniºti ai psalmului – Dumnezeu, omul ºi cosmosul – este nucleul tainic al fiinþei ºi al exis- tenþei. Psalmul este obiectul multor discuþii ºi suspiciuni în aplicarea lor, pentru cã în centrul acestui poem se aflã figu- ra scandaloasã a omului. Într-adevãr, psalmul 8 este o rugãciune riscantã, mai ales dacã este cititã în spiritul tehnicist al timpului nostru. Stãpânirea omului pãcãtos asupra planetei se reveleazã a fi, mai degrabã, o tiranie vanitoasã, oarbã, adesea crudã. Este un imn de laudã pentru mãrirea lui Dumnezeu care se manifestã în creaþie. Observãm, aici, o mare sensibilitate pentru frumuseþea nobilã a naturii ºi un simþ profund al revelaþiei lui Dumnezeu, care se ascunde în aceastã fru- museþe. Departe de a fi cãutatã pentru ea însãºi, natura este contemplatã doar ca un mijloc pentru a-l înþelege mai bine pe Dumnezeu, creatorul, ºi pe om, creatura lui privile- giatã. Psalmistul nu este un iubitor al naturii, în sens romantic sau modern, ci este un gânditor religios, care mediteazã ºi se roagã într-un ambient de recunoºtinþã admirativã. Acest psalm poate fi considerat ca o meditaþie seninã asupra relatãrii creaþiei din Gen 1.

PSALMUL 8

37

Omul despre care vorbeºte psalmul, preamãrind mãreþia

ºi demnitatea Creatorului, este Cristos. Tradiþia creºtinã ºi

liturgia recitã psalmul ca pe un imn de laudã adus lui

Cristos, celebrând glorificarea ºi înãlþarea lui la cer. Biserica contemplã mãreþia ºi strãlucirea lui Cristos, omul perfect, reflectate pe chipul sfinþilor sãi. Însufleþitã de Duhul lui Cristos, Biserica este în cãutarea acestei perfecþi- uni pentru ea însãºi ºi se îndreaptã spre perfecþiunea finalã

a istoriei umane care corespunde pe deplin planului divin

de recapitulare a tuturor lucrurilor în Cristos, cele din cer,

ca ºi cele de pe pãmânt. Pornind de la aceastã încredere, Biserica propune tuturor acea doctrinã care poate salva demnitatea omului ºi-l poate ajuta sã ajungã, prin activi- tatea sa, la mãreþia ºi perfecþiunea proclamate în psalm ºi actualizate în Cristos ºi în sfinþii sãi. Ea învaþã, cu Sfânta Scripturã, cã omul a fost creat dupã chipul lui Dumnezeu, capabil sã-l cunoascã ºi sã-l iubeascã pe Creatorul sãu ºi a fost constituit de el deasupra tuturor creaturilor, pentru a

le stãpâni ºi a se folosi de ele spre gloria lui Dumnezeu. Din

demnitatea omului derivã sensul ºi valoarea activitãþilor sale. Împãrþirea: titlu (v. 1); aclamarea numelui lui Dumnezeu

(v. 2a); atotputernicia divinã ºi omul (v. 2b-5); puterea uma-

nã ºi Dumnezeu (v. 6-9); aclamarea numelui lui Dumnezeu

(v. 10).

PSALMUL 9 (9 A)

Dumnezeu, judecãtorul cel drept, este refugiul celui asuprit

1 Maestrului de cor. Dupã [cântecul] „A murit fiul” a . Psalm. Al lui David.

2 Te b voi lãuda, Doamne, din toatã inima, voi vesti toate faptele tale minunate!

Alef

3 Mã voi bucura ºi voi tresãlta de veselie în tine, voi preamãri numele tãu, Dumnezeule preaînalt!

4 Duºmanii mei dau înapoi, se clatinã ºi pier dinaintea feþei tale,

Bet

5 cãci tu ai judecat pricina mea ºi mi-ai fãcut dreptate, te-ai aºezat pe tron ca judecãtor al dreptãþii.

6 Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit, le-ai ºters numele în veci, pentru totdeauna.

Ghimel

7 Au fost distruºi duºmanii c , nimiciþi pe vecie, le-ai dãrâmat cetãþile, a dispãrut, o datã cu ei, ºi amintirea lor d .

a Majoritatea exegeþilor considerã expresia drept titlu al unui cân- tec cunoscut de evrei, dar nu lipsesc încercãri de traducere: „în sur- dinã” (CEI); „pentru voci de copii”, „pentru tinere fete”, „pentru oboi ºi harpã” (BJ ºi TOB).

b În textul ebraic nu avem pronume, însã apare în tot contextul ºi în traducerile vechi: LXX ºi Vg.

c LXX ºi Vg au singularul. Termenul ebraic „goyim” înseamnã, lite- ral, „naþiunile”, dar are ºi un sens puternic negativ: „atei”, „necre- dincioºi”, „nelegiuiþi”.

d LXX ºi Vg adaugã: cu sunet.

PSALMUL 9 (9 A)

39

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

Dar Domnul stãpâneºte e în veci, ºi-a aºezat scaunul lui de domnie pentru judecatã;

el va judeca lumea cu dreptate, fãrã pãrtinire va pronunþa sentinþa pentru popoare.

He

Domnul este refugiul celui asuprit, scãpare sigurã în vreme de strâmtorare.

Waw

Cei care cunosc numele tãu se încred în tine, cãci tu nu-i pãrãseºti pe cei care te cautã pe tine, Doamne!

Cântaþi Domnului care locuieºte în Sion, vestiþi printre popoare faptele sale.

Zain

Cãci el, care rãzbunã sângele vãrsat, îºi aduce aminte de cei nenorociþi, nu uitã strigãtele lor.

Ai milã de mine, Doamne, priveºte la nenorocirea pe care mi-au fãcut-o cei care mã urãsc; tu mã ridici de la porþile morþii,

Het

ca sã vestesc toate laudele tale la porþile fiicei Sionului, sã tresalt de bucurie pentru mântuirea ta.

Popoarele pãgâne cad în groapa pe care au fãcut-o ºi li se prinde piciorul în laþul pe care l-au ascuns.

Tet

Domnul s-a arãtat, a þinut judecata:

pãcãtosul a cãzut în capcana

pe care a fãcut-o cu mâinile sale.

În surdinã f Selah

e Lit.: ºade.

f Deºi majoritatea exegeþilor considerã cã termenul ebraic este o indicaþie muzicalã, interpretarea lui variazã: cu toatã orchestra, intermezzo muzical etc.

g LXX ºi Vg au: Pune, Doamne, judecãtori peste ei

40

PSALMUL 9 (9 A)

18 Sã se întoarcã pãcãtoºii în locuinþa morþilor, toþi pãgânii, cei care uitã de Dumnezeu.

19 Dar cel sãrman nu rãmâne în uitare la nesfârºit, nãdejdea celor sãraci nu va pieri pentru totdeauna.

20 Ridicã-te, Doamne, sã nu se trufeascã omul; sã fie judecaþi pãgânii înaintea feþei tale.

21 Aºterne, Doamne, fricã g peste ei, sã ºtie neamurile cã nu sunt decât oameni!

Iod

Kaf

Selah

Psalmul este o rugãciune a sãracilor, incredibil de bogatã în cuvinte, reluãri tematice, probleme de interpretare, nedu- meriri textuale ºi exegetice. Tot psalmul se desfãºoarã pe o schemã triunghiularã, care îi are ca protagoniºti pe cel sãrac, pe Dumnezeu, rege ºi judecãtor, precum ºi naþiunile pãgâne. Sãracul este cel care stã la dispoziþia celor puternici, cãrora nu le poate opune vreo rezistenþã ºi care este, în substanþã, un oprimat, victimã a puterii care are deseori conotaþii de tip religios. În indiferenþa comunã faþã de situ- aþia sãracilor, se ridicã vocea psalmistului, care îºi înalþã strigãtul sãu la Dumnezeu pentru a interveni împotriva acestor opresori. Gama de sentimente exprimatã în acest psalm (speranþã, neliniºte, încredere, coºmar, bucurie ºi suferinþã) ºi varietatea motivelor (eliberare-oprimare, sãrac-puternic, Dumnezeu judecãtor ºi rege, dar absent, mãrturia de credinþã ºi criza) fac din acest psalm unul din- tre cei mai dificili pentru lectura unitarã a textului. Psalmul 9 este un psalm de mulþumire pentru o victorie decisivã pe care psalmistul, care trebuie sã fi fost un rege sau un conducãtor de armatã, o dobândise asupra duºma- nilor sãi. Iahve, care locuieºte în Sion, este Cel Preaînalt (v. 3.12), judecãtorul lumii (v. 5.9.17.20), regele veºnic. Psalmistul doreºte ca toþi sã ia parte la imnul sãu de recunoºtinþã ºi de laudã a lui Dumnezeu (v. 12-13) ºi im- plorã din nou ajutorul împotriva duºmanilor sãi (v. 14-15),

PSALMUL 9 (9 A)

41

descriind nenorocirea pe care ei au suportat-o din partea dreptãþii divine (v. 16-17). În lectura creºtinã a psalmului, Cristos îi mulþumeºte Tatãlui dupã învierea sa. El vrea ca Biserica sã ia parte la acþiunea lui de mulþumire. Judecata lui Dumnezeu va fi clarã, în ziua de pe urmã, când cei sãraci vor vedea, împre- unã cu Cristos, ruinarea celor nelegiuiþi ºi condamnarea lor veºnicã. Biserica îi mulþumeºte Domnului pentru nenumãratele minuni sãvârºite în folosul ei ºi alimenteazã credinþa în cel care ºade la dreapta lui Dumnezeu, care nu-l abandoneazã niciodatã pe cel care, aflându-se în necaz, îl cheamã pe Domnul. Împãrþirea: titlu (v. 1); mulþumire adusã lui Dumnezeu (v. 2-3); judecarea celor nelegiuiþi (v. 4-7); mulþumire adusã lui Dumnezeu judecãtorul (v. 8-9); salvarea celui sãrac (10-13); mizeria, opera duºmanilor (v. 14-15); Iahve sãvâr- ºeºte dreptatea pentru cel sãrman (v. 16-17); cei nelegiuiþi sunt pedepsiþi în ºeol (v. 18-19); Iahve se ridicã ºi se face dreptate (v. 20-21).

PSALMUL 10 (9 B)

1 (22)

Pentru ce, Doamne, stai departe, de ce te ascunzi la vreme de restriºte?

Lamed

2 (23) Cel rãu, în mândria lui, asupreºte pe cel sãrman, care cade în cursele pe care acesta i le întinde.

3 (24) Cãci nelegiuitul se laudã în orgoliul sãu,

iar cel lacom de câºtig se considerã binecuvântat.

4 (25) Pãcãtosul îl dispreþuieºte cu aroganþã pe Domnul:

„Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!”

5 (26)

Acestea sunt toate gândurile lui. La fiecare pas îi merge bine întotdeauna, judecãþile tale sunt prea înalte pentru el; îi dispreþuieºte pe toþi duºmanii sãi.

6 (27) El spune în inima sa: „Nu mã clatin, din neam în neam nu mi se va întâmpla nici un rãu!”

7 (28) Gura lui e plinã de blasfemii, Pe de înºelãciune ºi asuprire; sub limba lui este rãutate ºi violenþã.

8 (29) Stã la pândã dupã tufiºuri a ,

ca sã-l ucidã, din ascunzãtori, pe cel nevinovat; Ain

9 (30)

ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit. Stã pitit în ascunzãtoare ca un leu în vizuinã,

stã pitit ca sã-l prindã pe cel sãrman. Îl prinde pe cel sãrman ºi îl trage în laþul sãu. 10 (31) Cel rãu se nãpusteºte, stã la pândã ºi cei sãraci se prãbuºesc sub puterea braþului sãu.

a Textul ebraic se referã la un „cãtun”, „sat”. LXX are: „cu cei bo- gaþi”. Multe traduceri recente, presupunând o vocalizare diferitã pentru termenul ebraic, interpreteazã cuvântul drept „tufiº”, „gard viu”.

PSALMUL 10 (9 B)

43

11 (32) El spune în inima lui: „Dumnezeu uitã, îºi întoarce faþa ºi nu vede nimic”.

12 (33) Scoalã-te, Doamne Dumnezeule, ridicã-þi mâna

ºi nu uita de cel sãrman.

Qof

13 (34) De ce sã-l dispreþuiascã cel nelegiuit pe Dumnezeu,

spunând în inima lui: „Nu va cere socotealã”?

14 (35) Dar tu vezi, tu iei în seamã truda ºi durerea ºi le iei în mâinile tale.

În tine se abandoneazã cel nenorocit; tu vii în ajutorul orfanului.

15 (36) Zdrobeºte braþul celui pãcãtos ºi al celui nelegiuit, pedepseºte-i rãutatea, ca sã nu mai fie.

16 (37) Domnul este rege în veac ºi în veacul veacului; vor pieri pãgânii de pe pãmântul lui.

17 (38) Doamne, tu ai ascultat dorinþa celor sãraci, le întãreºti inima ºi îþi pleci spre ei urechea,

18 (39) ca sã faci dreptate celui orfan ºi celui asuprit

Reº

Sin

Tau

ºi sã nu-i mai înspãimânte omul fãcut din þãrânã.

Psalmul începe cu un apel dramatic: „Pentru ce, Doamne, stai departe, de ce te ascunzi la vreme de restriºte?” Este o paginã dominatã în mod explicit de motivul rãului, care tri- umfã, ºi al binelui, care este umilit ºi ofensat (Iob; Ps 49; 73). Este o lamentaþie dominatã de scandalizanta întrebare despre tãcerea lui Dumnezeu, un punct de pornire poetic prezent frecvent ºi denunþat de Psaltire (Ps 22,2.12.20; 35,22; 42,10; 43,2; 44,24-25; 74,1; 88,15). Dumnezeu este departe, izolat în lumea lui seninã, iar lumea pãmânteascã este încredinþatã trufiei celui nedrept. De aici izvorãºte rugãciunea-întrebare a psalmului 10 (9 B). Logica de fond care gestioneazã textul este cea a rãstur- nãrii de situaþii, la fel ca în „fericiri-blesteme”, din Lc 6,20-26, ºi în parabola bogatului ºi a lui Lazãr cel sãrac, Lc 16,19-31. Judecata divinã schimbã radical echilibrele pãmânteºti ba- zate pe forþa economicã ºi politicã, pe alegerile celor puternici

44

PSALMUL 10 (9 B)

ºi pe oprimarea celor sãraci. Aceasta este situaþia lumii, descrisã cu amãrãciune de psalmist (v. 2-11). Intervenþia lui Dumnezeu rãstoarnã logica celor puternici ºi este cân- tatã ca speranþã ºi siguranþã, în ultima parte, de o intensi- tate rarã. Iahve, apãrãtorul celui sãrac, „vede”, ba, mai mult, privirea lui este pãtrunzãtoare ºi totalã. Privirea lui se îndreaptã spre cel aflat în suferinþã, de care nimeni din- tre cei puternici nu se ocupã. Rãdãcina acestei schimbãri a echilibrelor mondiale stã în faptul cã Iahve este regele cos- mic ºi veºnic, afirmaþie de credinþã fundamentalã a psalmului 10 (9 B). Rugãciunea pasionalã din acest psalm aminteºte strigã- tul lui Isus de pe cruce. El este sãrmanul împotriva cãruia s-a descãtuºat violenþa celor nelegiuiþi, care i-au umilit omenitatea ºi i-au negat divinitatea. În pãtimirea sa, Cristos s-a rugat ºi a suferit pentru toþi cei umili, pentru toþi cei care, asemenea lui, sunt victime ale prepotenþei ºi sunt persecutaþi din cauza credinþei lor. Tradiþia a consi- derat psalmul ca o profeþie a morþii ºi învierii lui Cristos. Psalmul 10 (9 B) prezintã douã imagini diferite: în prima, apare o lume rãvãºitã de dezordine, invadatã de rãu, în care se agitã cei nelegiuiþi, care conspirã ºi întind curse celor nevinovaþi (v. 1-3); în a doua, Dumnezeu, din tronul sãu ceresc, controleazã fiecare lucru ºi este hotãrât sã intervinã pentru a face dreptate. În aceste douã imagini se reflectã existenþa creºtinã pe pãmânt ºi viaþa fiecãrui cre- dincios: când se cutremurã temelia, ce poate face cel drept? Biserica invocã întoarcerea Domnului, în timp ce diavo- lul face ultimele sale tentative, pentru a crea iluzia cã în lume totul este sub puterea lui, cã s-ar putea comite, fãrã a fi pedepsiþi, orice tip de violenþã ºi cã ar putea fi cãlcaþi în picioare sãracii care nu se pot apãra. Împãrþirea: strigãt pentru ajutor (v. 1); situaþia prezen- tã: cel puternic triumfã, cel drept este oprimat (v. 2-11); al doilea strigãt de implorare (v. 12-13); intervenþia divinã: cel prepotent este umilit, dreptul este mãrit (v. 14-18).

PSALMUL 11 (10)

Încrederea neclintitã în Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Al lui David.

În Domnul îmi gãsesc refugiul, cum spuneþi sufletului meu:

„Fugi în munþii voºtri ca o pasãre”?

2 Cãci, iatã, pãcãtoºii îºi încordeazã arcul, pe coardã îºi potrivesc sãgeata, ca sã tragã pe întuneric în cei drepþi cu inima.

3 Când se clatinã temeliile, ce poate face cel drept?

4 Domnul locuieºte în templul sãu cel sfânt, Domnul îºi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii lui privesc a , pleoapele lui îi cerceteazã pe fiii oamenilor.

5 Domnul cerceteazã pe cel drept ºi pe cel nelegiuit. Duhul lui îl urãºte pe acela care iubeºte violenþa.

6 El va face sã plouã peste cei rãi cãrbuni aprinºi, foc ºi pucioasã b ºi suflare de foc este partea lor de moºtenire.

7 Cãci Domnul este drept ºi iubeºte dreptatea; cei drepþi vor vedea faþa lui.

a LXX ºi Vg adaugã: la cel sãrac; alte manuscrise vechi adaugã: la lume.

b Textul ebraic are trei elemente: laþuri, cãrbuni ºi pucioasã. Dupã versiunea greacã a lui Simmacus, traducerile moderne corecteazã cu:

tãciuni, cãrbuni aprinºi.

46

PSALMUL 11 (10)

Subfondul acestui imn curajos este contrastul dintre cei credincioºi ºi cei nelegiuiþi. Este o poezie delicioasã, plinã de pace ºi seninãtate. Deschide seria rugãciunilor de încre- dere. Iahve este cel drept, care iubeºte faptele drepte. Omul drept contemplã chipul lui Iahve cel drept. El este un Dum- nezeu moral ºi nu rãmâne indiferent faþã de bine sau de rãu. Iahve este Dumnezeul iubirii ºi îi mântuieºte pe cei care îºi gãsesc refugiul într-însul. Dumnezeu îl protejeazã pe cel drept, spune una dintre tezele fundamentale ale teo- logiei alianþei. Este un fel de asemãnare naturalã între Dumnezeu ºi cel care îi este credincios. Cel drept este ima- ginea Dumnezeului celui drept. De aceea, destinul celui drept este contemplarea chipului lui Dumnezeu, intrarea lui în comuniune vitalã cu Dumnezeu. Dumnezeu se oferã pe sine însuºi celui care îi este credincios. Pentru unii, expresia „vor vedea faþa lui Dumnezeu” (v. 7b) pare sã indice accesul la templu, vãzut ºi evocat ca spaþiu sacru care tuteleazã paza credinciosului în faþa asalturilor persecu- torilor. Este un fel de oazã de pace. Alþii considerã expresia ca o sugestie a nemuririi ºi ar defini viziunea deplinã ºi beatificã a credinciosului pios, rãpit de Dumnezeu, aseme- nea lui Enoh ºi Ilie. Totuºi, ambientul concret în care se poate experimenta aceastã apropiere, în mentalitatea vig- uros simbolicã semiticã, este, cu siguranþã, templul. Nu este vorba numai despre o liturgie, ci este o experienþã reli- gioasã ºi existenþialã pe care am putea sã o numim „escato- logie anticipatã sau realizatã”. În tradiþia creºtinã, pãtimirea lui Cristos reveleazã con- cluzia luptei dintre minciuna insinuatã de Satana, în inima omului, ºi adevãrul lui Dumnezeu, manifestat în Isus. Iubirea, cultul ºi respectul adevãrului, precum ºi folosirea corectã a cuvântului trebuie sã fie semnul distinctiv al creºtinului. În psalmul 11 (10) avem douã tablouri diferite: în primul se vede o lume rãvãºitã de dezordine în care rãul ºi rãufãcãtorii

PSALMUL 11 (10)

47

se agitã, fac conspiraþii ºi întind curse împotriva celor cin- stiþi (v. 1-3); în al doilea tablou, Dumnezeu, de pe tronul sãu inaccesibil din ceruri, observã orice lucru, hotãrât ºi prompt în a interveni pentru a face dreptate (v. 4-7). În aceste douã tablouri gãsim imaginea existenþei creºtine pe pãmânt ºi a vieþii oricãrui credincios: asediat ºi sub pre- siunea exterioarã a mii de pericole ºi contraste ajunge, în interior, în lumina ºi în pacea lui Dumnezeu ºi devine o cetate de necucerit, întrucât Dumnezeu este apãrarea ei. Împãrþirea: titlu (v. 1a); cel nelegiuit ºi succesul lui (v. 1b-3); cel drept ºi succesul lui (v. 4-7).

PSALMUL 12 (11)

Rugãciune împotriva clevetirilor

1 Maestrului de cor. Pe harpa cu opt coarde. Psalm. Al lui David.

2 Mântuieºte-mã, Doamne, cãci nu mai este nici un drept; au dispãrut cei credincioºi dintre fiii oamenilor.

3 Oamenii îºi spun minciuni unii altora, pe buze au numai cuvinte înºelãtoare, vorbesc cu inimã prefãcutã.

4 Sã nimiceascã Domnul toate buzele mincinoase ºi limba care vorbeºte cu îngâmfare,

5 pe cei care zic:

„Prin limbile noastre vom fi puternici, buzele noastre sunt armele a noastre; cine va fi stãpân peste noi?”

6 „Pentru necazul celor sãrmani ºi pentru suspinul celor sãraci, mã voi ridica acum, zice Domnul; voi aduce mântuire celui pe care ei îl dispreþuiesc”.

7 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, ca argintul purificat în foc ºi curãþat de pãmânt de ºapte ori b ;

8 tu, Doamne, ne vei þine ºi ne vei apãra de generaþia aceasta, pentru totdeauna.

a Lit.: sunt la noi.

b Alþii traduc: purificat în cuptor de pãmânt, de ºapte ori.

PSALMUL 12 (11)

49

9 Cãci nelegiuiþii umblã împrejur atunci când se ridicã la putere ticãloºii printre fiii oamenilor.

Psalmul poate fi considerat o lamentaþie naþionalã, o promisiune a eliberãrii Israelului de opresiunea puterii strãine. Delimitarea între caracterul comunitar ºi cel indi- vidual este nesigurã. În totalitatea lui, psalmul este o rugã- ciune pornitã din comunitatea celor pioºi (v. 2), care se numesc ºi fideli, sãraci ºi neajutoraþi (v. 6). Conþinutul lamentaþiei (v. 2-5) este decadenþa generalã cauzatã de minciunã, care se rãspândeºte mereu mai mult în cercurile influente ºi din cauza cãreia cei mai mulþi au de suferit. Tema fundamentalã este, de fapt, cea a relaþiilor sociale care, într-o structurã oralã, cum era cea semiticã, sunt bazate pe funcþiunea indispensabilã ºi esenþialã a cuvântu- lui. De aceea, psalmul nu poate fi redus la un banal apel la sinceritate, nici la o condamnare a plãgii minciunii. În schimb, este un act dur de acuzã împotriva unei structuri sociale viciate ºi nedrepte, un act de acuzã paralel cu cele incandescente ale profeþilor. Dând la o parte adevãrul cuvântului, se viciazã legãtura ordonatã a drepturilor ºi a libertãþilor. Aºadar, nu ne aflãm în faþa unei descoperiri romantice a deziluziei pentru trãdare a unui prieten, sau pentru o falsitate care distruge dialogul interpersonal ºi care genereazã neîncredere ºi singurãtate. Dedublarea, ipocrizia, perfidia sunt, pentru psalmist, calea idealã pe care se construieºte o putere nedreaptã (v. 5) ºi o arhitec- turã perversã a statului ºi a societãþii. Rugãciunii îi rãspunde cuvântul lui Dumnezeu, care promite mântuirea celor ce se roagã, la fel ca în Is 33,10. Rãspunsul comu- nitãþii se transformã în imn ce preamãreºte fidelitatea cuvântului lui Dumnezeu ºi certitudinea ascultãrii (v. 8-9). Domnul a menþinut promisiunea formulatã în psalm (v. 6). El s-a ridicat, în mijlocul celor sãrmani ºi sãraci,

50

PSALMUL 12 (11)

trimiþându-l pe Cuvântul adevãrului, în lumea care zãcea în puterea Celui Rãu. Venit într-o lume dominatã de tatãl minciunii, Isus a trebuit sã lupte împotriva falsitãþii ºi a ipocriziei oamenilor, aserviþi puterii întunericului. A fost persecutat de gurile lor mincinoase ºi a fost condamnat la moarte de mãrturiile lor false. Dar, înviind din morþi, Cristos ne-a eliberat de minciunã, a nimicit buzele minci- noase (v. 4-5) ºi ne-a dat puterea sã-l cunoaºtem pe Dum- nezeul adevãrat. Psalmul 12 (11) este o rugãciune potrivitã pentru momen- tele de ispitã, de ariditate spiritualã, de suferinþã fizicã ºi moralã. Insistenþa lamentaþiei ne aminteºte cuvântul lui Isus: „Cereþi ºi vi se va da, cãutaþi ºi veþi gãsi, bateþi ºi vi se va deschide” (Mt 7,7). Împãrþirea: titlu (v. 1); duplicitatea în relaþiile sociale (v. 2-3); rugãciune adresatã lui Dumnezeu, cu strigãt puter- nic (v. 4-5); oracol divin: rãspunsul oficial al lui Dumnezeu în liturgie (v. 6); comentariu asupra oracolului (v. 7-9).

PSALMUL 13 (12)

Strigãtul celui disperat

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Pânã când, Doamne, mã vei uita cu totul? Pânã când îþi vei întoarce faþa de la mine?

3 Pânã când vei pune în sufletul meu neliniºti ºi mâhnire în inima mea zi de zi? a Pânã când se va înãlþa duºmanul meu deasupra mea?

4 Priveºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dã luminã ochilor mei, ca sã nu mã cuprindã somnul morþii;

5 sã nu zicã vrãjmaºul meu: „L-am biruit!” ºi sã nu se bucure potrivnicii mei când mã clatin.

6 Eu am încredere în bunãtatea ta! Inima mea tresaltã de bucurie pentru mântuirea ta! Voi cânta Domnului, pentru cã m-a copleºit cu daruri b .

Aceastã poezie scurtã, de o neliniºte tulburãtoare ºi de o nesfârºitã durere, pentru rana morþii care se apropie, poate fi simþitã ca personalã de fiecare cititor ºi pentru faptul cã este un text mai sec, mai puþin lucrat, mai esenþial, mai puþin „profesional” decât multe alte rugãciuni mai com- plexe ºi mai întortocheate.

a Unele manuscrise greceºti ºi siriace adaugã: ºi noaptea. b LXX ºi Vg adaugã: ºi voi cânta psalmi numelui Domnului preaînalt.

52

PSALMUL 13 (12)

Întrebarea îndrãzneaþã, directã ºi categoricã: „Doamne, pânã când?”, repetatã de patru ori, defineºte psalmul 13 (12) ca pe o lamentaþie personalã. Este strigãtul unui cre- dincios care se simte abandonat de Dumnezeul sãu, devenit indiferent ºi ostil. Este ecoul respiraþiei durerii, care se ridicã încontinuu din mijlocul omenirii. Tonul crescendo al acestui protest, îndreptat împotriva lui Dumnezeu, nu ºter- ge intimitatea ºi speranþa: Iahve este invocat printr-o for- mulã ce exprimã credinþa ºi încrederea personalã: „Pri- veºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!” Chiar dacã

inima celui care se roagã, în acest model perfect de rugãciu- ne, este agitatã de încercare ºi de teamã, el are o stâncã în care sã-ºi gãseascã refugiul: siguranþa cã are un Dum- nezeu-persoanã care îl ascultã. Problema cea mai profundã

a neliniºtii lui este aceea cã se simte uitat. Intensitatea

rugãciunii este cauzatã de un coºmar cutremurãtor ce nu este simpla ameninþare a unui pericol sau a unei ostilitãþi nedefinite. „Duºmanii tradiþionali” ai lamentaþiunilor lasã

aici locul unei prezenþe, unui duºman prin excelenþã, moartea, al cãrei suflu este rãspândit în mod difuz în toatã poezia. În acest caz, ascultarea din partea lui Dumnezeu rãmâne, într-adevãr, ultimul punct de referinþã. Neliniºtea extremã, în faþa destinului, de neîndepãrtat, al morþii, nu lasã spaþiu cererii tradiþionale de rãzbunare asupra duºmanilor. Aici este un singur duºman ºi numai Dum- nezeu poate sã-l învingã în mod definitiv. Pentru autor, moartea nu este un simplu eveniment fiziologic. Ea este vãzutã ca o putere transformatã într-o personificare apoca- lipticã, îngerul morþii (1Cr 21,15). De la Dumnezeu, gândul lui se îndreaptã cãtre inima proprie, neliniºtitã, ºi cãtre duºman, a cãrui aroganþã ºi bucurie perversã îi fac durerea

ºi mai acutã.

Sfântul Paul citeazã acest psalm pentru a arãta cã, înain- tea lui Dumnezeu, toþi oamenii trebuie sã se considere pãcãtoºi (Rom 3,9-12). Totuºi, moartea lui Cristos a fãcut

PSALMUL 13 (12)

53

ca pe pãmânt sã aparã o generaþie de oameni drepþi ºi temãtori de Dumnezeu. Dar ºi aceastã omenire nouã, care formeazã Biserica, trebuie sã lupte împotriva generaþiei celor nebuni care îl neagã pe Dumnezeu.

Împãrþirea: titlu (v. 1); lamentaþie (v. 2-3); rugãciune

(v.

4-5); mulþumire ºi încredere în eficacitatea rugãciunii

(v.

6).

PSALMUL 14 (13)

Nebunia celor fãrã Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Al lui David.

A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” S-au corupt, au sãvârºit lucruri oribile; nu-i nimeni care sã facã binele.

2 Domnul din ceruri priveºte spre fiii oamenilor, ca sã vadã dacã este un înþelept, vreunul care sã-l caute pe Dumnezeu.

3 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii; nu-i nimeni care sã facã binele, nu este nici mãcar unul a .

4 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea, care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine ºi pe Domnul nu l-au invocat?

5 Acolo vor tremura de spaimã, cãci Dumnezeu este cu neamul celor drepþi.

6 Aþi râs de nãdejdea celui sãrman b , dar Domnul este refugiul sãu.

7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie, va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel.

a LXX ºi unele manuscrise greceºti mai târzii introduc aici textul citat de sfântul Paul în Rom 3,13-18. De fapt, acest text este compus din Ps 5,10; 140,4; 10,7; Prov 1,16; Is 59,7-8; Ps 36,1.

b Alþii traduc: asuprindu-l pe cel sãrac, veþi fi fãcuþi de ruºine,

cãci

PSALMUL 14 (13)

55

Protagonistul psalmului este ateul. Cuvântul ebraic nabal, cu care este desemnat acesta, este un termen clasic al vocabularului sapienþial, a cãrui semnificaþie este multiplã:

persoanã inconºtientã, iresponsabilã, nebunã, absurdã, rea, imoralã. Declaraþia acestui personaj este emblematicã:

„Nu este Dumnezeu!” (v. 1). Este vorba de o declaraþie de ateism practic: Dumnezeu nu este, acum, aici, în aceastã situaþie istoricã; nu se intereseazã ºi este departe, indife- rent faþã de problemele omului ºi faþã de lume. Nici un angajament nu-l mai leagã de om, nici o alianþã nu-l mai reveleazã ca o fiinþã personalã, vie ºi operantã. Acest scep- ticism practic, aceastã indiferenþã religioasã au ca urmare imediatã indiferenþa moralã; adicã, negarea lui Dumnezeu înseamnã acþiune perversã, din punct de vedere social ºi moral. Psalmul nostru, asemenea teologiei profetice, nu pune problema în termeni de „cunoaºtere-ignoranþã”, ci în termeni existenþiali. Cercetãrile cele mai recente au subliniat mai mult tona- litatea de rugãciune care însoþeºte protestul autorului împo- triva celui nebun. Psalmul este o „constatare în ton de lamentaþie” strãbãtutã de numeroase influenþe, provenite din materiale ºi ideologii profetice ºi sapienþiale. Cristos îºi întinde mâna sa milostivã cãtre toþi oamenii care, din diferite motive, în mod conºtient sau nu, sunt vic- time ale acestei înºelãtorii diabolice care este ateismul, ºi care îi pune împotriva lui Dumnezeu, a lui Cristos ºi a Bise- ricii sale. Negarea lui Dumnezeu a luat, în viaþa lui Cristos, aspecte dramatice. Oamenii au reuºit sã-l subjuge pe Fiul lui Dum- nezeu ºi l-au condus înaintea tribunalelor lor, l-au judecat, l-au condamnat ºi, în cele din urmã, l-au fãcut sã moarã pe cruce. Dar moartea lui Cristos a dat naºtere, pe pãmânt, unei generaþii de oameni drepþi ºi temãtori de Dumnezeu. ªi aceastã omenire nouã, care formeazã Biserica, trebuie sã

56

PSALMUL 14 (13)

lupte împotriva generaþiei celor „nebuni” care îl neagã pe Dumnezeu. Lupta este în plinã desfãºurare; psalmul pre- zice rezultatul: Dumnezeu este cu cei drepþi ºi este refugiul lor ºi va face sã se întoarcã poporul prizonier; în ziua aceea, „va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel” (v. 7), adicã po- porul celor credincioºi. Împãrþirea: titlu (v. 1a); lamentaþie cu privire la corupþia generalã (v. 1b-3); judecata divinã (v. 4-6); antifona finalã (v. 7).

PSALMUL 15 (14)

Condiþiile necesare pentru a fi în casa Domnului

1 Psalm. Al lui David.

Doamne, cine va locui în cortul tãu? Cine se va odihni pe muntele tãu cel sfânt?

2 Cel care umblã fãrã prihanã, face dreptatea ºi spune adevãrul din inimã;

3 cel care nu calomniazã cu limba ºi nu face rãu semenului sãu, nici nu aruncã ocarã asupra aproapelui.

4 În ochii sãi, cel nelegiuit e vrednic de dispreþ, dar îi cinsteºte pe cei care se tem de Domnul. Chiar dacã i-ar fi spre pagubã, nu-ºi calcã jurãmântul a .

5 Nu-ºi împrumutã banii pentru dobândã ºi nu ia mitã împotriva celui nevinovat.

Cel care trãieºte astfel nu se va clãtina în veci!

Psalmul 15 (14) este o liturgie de intrare sau un act peni- tenþial care pregãteºte pentru celebrarea liturgicã: la intrarea în templul lui Dumnezeu, trebuie sã ne purificãm în mod corespunzãtor; pune problema condiþiilor necesare pentru a locui în casa Domnului. Astfel de condiþii sunt date de preot (2Sam 21,1 º.u.; Zah 7,3; Ag 2,11 º.u.) ºi erau

a LXX, Vg ºi tradiþia rabinicã au: când face un jurãmânt aproapelui sãu, nu ºi-l retrage.

58

PSALMUL 15 (14)

în uz ºi în timpul lui Isus, când preoþii trebuiau sã decidã puritatea buzelor ºi, în consecinþã, idoneitatea pentru cult (cf. Lc 17,14). Grupul de pelerini ce vine la templu întreabã care sunt condiþiile de intrare în sanctuar (v. 1), iar preoþii dau rãspuns în numele lui Dumnezeu (v. 2-5b). Însã puri- tatea ritualã ºi exterioarã tinde sã devinã, mereu mai mult, eticã ºi existenþialã. În felul acesta, alianþa dintre Dum- nezeu ºi Israel (Ex 20) devine fondul examinãrii de conº- tiinþã al credincioºilor care se apropie de cult. Ideologia alianþei fãcea sã se încruciºeze în inima omului orizontali- tatea angajãrii sociale cu verticalitatea angajãrii religioase. În felul acesta, era configurat în mod ideal spiritul cultului ebraic, aºa cum au subliniat profeþii ºi ºcoala deuterono- mistã. În aceastã opticã, ºi psalmul acesta reclamã, cu insis- tenþã, legãtura dintre rugãciune ºi viaþã, dintre liturgie ºi existenþã, dintre cult ºi societate (cf. Is 1; Am 5,21-24; Ier 6,20; 7; Os 6,6). În felul acesta, psalmul ar putea sã fie ºi un exemplu preþios de catehezã sapienþialã ºi un ritual monarhic pentru ziua de întronare ºi o învãþãturã profe- ticã. În Vechiul Testament, cortul este semnul prezenþei lui Dumnezeu, iar muntele sãu cel sfânt este locul unde aceas- tã prezenþã îºi stabileºte locuinþa ºi se manifestã. Noul Testament ne descoperã cã umanitatea lui Cristos este templul lui Dumnezeu: ea este ºi cortul, ºi muntele cel sfânt. Cortul Domnului, în care suntem chemaþi acum sã-i aducem cult lui Dumnezeu, este Biserica în care am intrat prin Botez. Paul, în Ef 2,14, aminteºte cã „zidul” de sepa- rare, care împiedica accesul pãgânilor în zona sacrã a tem- plului, acolo unde numai evreul pur avea posibilitatea de a intra, a fost dãrâmat. Prefigurãrile din Vechiul Testament sunt înlocuite de realitatea celui nou. Într-însul vedem omenitatea lui Cristos crescând în trupul sãu mistic; Biserica este formatã din

PSALMUL 15 (14)

59

toþi oamenii drepþi, adoratori în duh ºi adevãr, în care îºi fixeazã locuinþa Preasfânta Treime. Acest templu sfânt al lui Dumnezeu se dilatã pe tot pãmântul ºi creºte în ceruri. Aici, pe pãmânt, este cortul în care Dumnezeu se face pelerin împreunã cu oamenii. Acolo, sus, este muntele cel sfânt. Când Biserica, pelerinã acum, va fi intrat definitiv în ceruri, va fi cu adevãrat „cortul lui Dumnezeu împreunã cu oamenii. El va locui împreunã cu ei, iar ei vor fi poporul lui ºi el, Dumnezeu-cu-ei, va fi Dumnezeul lor” (Ap 21,3). Împãrþirea: titlu (1a); cererea oficialã de intrare (v. 1bc); normele fundamentale de eticã, sociologie ºi drept pentru acces în templul Domnului (v. 2-5b); siguranþa în templu (v. 5cd).

PSALMUL 16 (15)

Domnul este partea mea de moºtenire

1 Imn a . Al lui David.

Pãzeºte-mã, Dumnezeule, pentru cã mã încred în tine.

2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, fericirea mea e numai la tine” b .

3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici c , în ei era toatã plãcerea mea d .

4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge e , nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele.

a Termenul ebraic mictam are o semnificaþie nesigurã. Poate însemna: în ºoaptã (în perioada dominaþiei elenistice, evreii nu mai puteau recita psalmii cu glas tare), inscripþie cu caractere aurite etc.

b LXX ºi Vg au: tu nu ai nevoie de bunurile mele.

c LXX înlocuieºte expresia cei puternici cu a fãcut minunatã toatã bunãvoinþa în ei.

d Dupã ce, în v. 2, psalmistul dã o mãrturie de credinþã, aici, el îºi recunoaºte pãcatul din trecut. Sfinþii de pe pãmânt ºi cei puternici reprezintã în limbaj biblic zeii, idolii, autoritãþile pãgâne în care el îºi pusese încrederea.

e Traducerea corectã ar fi: „libaþie” de sânge. Este o aluzie la ritu- alurile pãgâne în care sângele uman era jertfit zeilor. Este cunoscutã practica jertfelor umane aduse lui Moloh (Ier 7,31; 19,4-6; Is 57,5-6).

PSALMUL 16 (15)

61

5 Domnul este partea mea de moºtenire f ºi cupa mea cu sorþi, tu eºti acela care ai în mânã soarta mea.

6 Sorþii g mei au cãzut pe terenul cel mai bun, într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã.

7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima h .

8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin.

9 De aceea, inima mea se bucurã ºi sufletul i meu tresaltã de bucurie; ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea j .

f Dupã ce psalmistul spune un nu hotãrât idolatriei, el mãrtu- riseºte o încredere totalã în Dumnezeul cel adevãrat, pe care îl alege ca moºtenire veºnicã. Gãsim aici o aluzie la moºtenirea leviticã. Pãmântul dat ca moºtenire devine subzistenþã, libertate. Tribul lui Levi nu primeºte nici un teritoriu, ci subzistenþa lui este asiguratã din jertfele de la templu. Idealizând aceastã situaþie, psalmistul face o interpretare misticã: cel consacrat îl alege pe Dumnezeu ca parcelã, lot de moºtenire. Acest lot rezultat din tragerea la sorþi ºi mãsurare este partea cea mai bunã care îl saturã de fericire.

g Lit.: funiile. Sunt evocate instrumentele de mãsurat folosite la atribuirea lotului de pãmânt obþinut prin moºtenire. Termenul poate indica ºi lotul primit.

h Lit.: rãrunchii. În unele traduceri moderne se modificã subiec- tul: chiar ºi noaptea el îmi învaþã rãrunchii.

i LXX are: limba mea. Textul ebraic are: gloria mea. Dar cei mai mulþi exegeþi considerã cã este o greºealã de vocalizare în textul ebra- ic ºi termenul se referã, de fapt, la interiorul omului, la sediul senti- mentelor ºi pasiunilor.

j Termenul ebraic poate însemna ºi „groapã”, „mormânt”.

62

PSALMUL 16 (15)

11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; în faþa ta sunt bucurii nespuse ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta.

Psalmul are forma unei mãrturisiri de încredere. Stilul este cel al rugãciunii, al invocãrii lui Dumnezeu, al medi- taþiei ºi al dialogului. Nu avem o interpretare unitarã a

situaþiei în care se aflã cel care se roagã, deºi cei mai mulþi exegeþi cautã sã interpreteze psalmul considerând cã ar fi creat în timpul imediat de dupã întoarcerea poporului din exilul babilonian. Alþii considerã cã referinþele la sãrbã- toarea alianþei, cum ar fi prezenþa lui Dumnezeu (v. 1.8.11), adorarea lui Dumnezeu în adunarea sfântã (v. 3), separarea de idolatri (v. 4), determinarea destinului ºi dãruirea pro- prietãþii (v. 5-6) ºi asigurarea mântuirii (v. 8-11) ar putea sã indice originea psalmului în celebrarea preexilicã a ali- anþei. Psalmul a fost considerat ca fiind „mistica cea mai purã”

(P.

Grelot). Prietenia cu Dumnezeu (v. 7), apropierea de el,

(v.

8), bucuria de a crede (v. 9), comuniunea deplinã cu el

(v.

10-11) constituie biografia spiritualã a unui suflet care

trãieºte beþia extazului intimitãþii divine. În aceastã per-

spectivã, se poate adãuga ºi dimensiunea escatologicã ce se amestecã cu cea misticã: Dumnezeu poate sã-l facã pe cel care este deja în comuniune cu Cel Veºnic, în timpul vieþii pãmânteºti, sã treacã ºi frontiera decisivã ºi extremã, aceea

a morþii, pentru a-l introduce în comuniunea definitivã cu

el, deja gustatã cu anticipaþie ºi în embrion. Vocabularul, imaginile ºi construcþia psalmului ne fac sã ne gândim la un autor levit sau preot, pentru care mãrtu-

risirea de credinþã dobândeºte o dimensiune „mai eclezialã

ºi pareneticã”.

Sensul mesianic al psalmului ne este revelat în Noul Testament de sfântul Petru (Fap 2,22-32) ºi de sfântul Paul (Fap 13,32-37).

PSALMUL 16 (15)

63

Sfinþii pãrinþi ai Bisericii au continuat aceastã inter- pretare considerând psalmul ca rugãciunea lui Cristos ºi vestirea învierii ºi a glorificãrii lui la dreapta Tatãlui. Dupã ce a ales ca partea lui de moºtenire împlinirea voinþei Tatãlui, murind pentru mântuirea tuturor, Cristos a pri- mit ca moºtenire împãrãþia acelora cãrora el le-a dobândit rãscumpãrarea ºi viaþa. O tradiþie creºtinã a simþit în psalmul 16 (15) vocea Bise- ricii întrepãtrunzându-se cu cea a lui Cristos. În realitate, unde este Capul, acolo este ºi trupul pentru care el a împli- nit voinþa Tatãlui ºi a înviat din morþi. În celebrarea euharisticã pentru vocaþii la sfânta Preoþie ºi la viaþa consacratã, Biserica propune psalmul 16 (15) pentru aceia care rãspund chemãrii divine: „Tu, Doamne, eºti partea mea de moºtenire”. Dar ºi pentru fiecare creºtin, Dumnezeu este unicul ºi supremul bine, partea sa de moº- tenire; el þine în mânã destinul fiecãrui om. Numai în Domnul putem sã gãsim izvorul bucuriei, al pãcii ºi al promisiunii sigure a unei vieþi veºnice dincolo de moarte. Împãrþirea: titlu (1a); antifona introductivã (v. 1bc); mãrturisirea de credinþã (v. 2-4); fericirea pentru situaþia dobânditã (v. 5-6); încrederea în Dumnezeu în faþa morþii (v. 7-10); calea vieþii (v. 11).

PSALMUL 17 (16)

Rugãciunea celui nevinovat împotriva persecutorilor

1 Rugãciune. A lui David.

Ascultã, Doamne, dreptatea mea, ia aminte la strigarea mea; pleacã-þi urechea la rugãciunea mea, de pe buze care nu au înºelãciune.

2 Judecata mea sã vinã de la tine, ochii tãi sã vadã dreptatea.

3 Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea, încearcã-mã în foc, dar nu vei gãsi în mine nedreptate.

4 Gura mea nu a pãcãtuit, fiind pãrtaºã la faptele oamenilor a ; pentru cuvintele buzelor tale, m-am pãzit de cãile fãcãtorilor de rele.

5 Tu îmi pãstrezi paºii siguri pe cãile tale, ca sã nu se clatine picioarele mele.

6 Strig cãtre tine, Dumnezeule, cãci tu mã asculþi, pleacã-þi urechea spre mine ºi ascultã cuvintele mele.

7 Aratã-þi bunãtatea ta cea mare, tu, care cu dreapta ta îi scapi de duºmani pe cei care se încred în tine b .

a În LXX ºi Vg, împãrþirea frazei este diferitã: 4 Ca sã nu vorbeascã gura mea lucruri omeneºti, pentru cuvintele buzelor tale, eu am pãzit cãi aspre. b LXX are: îi salvezi pe cei care sperã în tine de cei care se împotrivesc dreptei tale.

PSALMUL 17 (16)

65

8 Pãzeºte-mã ca pe lumina ochilor c ; adãposteºte-mã la umbra aripilor tale,

9

10

11

12

13

14

15

de faþa celor rãi care mã prigonesc. Duºmanii sufletului meu mã împresoarã cu furie,

ei ºi-au închis inima d , gura lor vorbeºte cu aroganþã.

Acum, vin asupra mea, mã înconjoarã, ochii lor mã aþintesc, ca sã mã doboare la pãmânt,

cu înfãþiºare ca de leu gata de pradã ºi ca un pui de leu ce stã la pândã în ascunziºuri.

Ridicã-te, Doamne! Ieºi în calea lor ºi împiedicã-i! Cu sabia ta, scapã sufletul meu de cel nelegiuit.

Mântuieºte-mã, Doamne, cu mâna ta de aceºti morþi, de muritorii ce ºi-au luat partea în viaþa aceasta. Din rezervele tale, tu umpli stomacul lor, se vor sãtura fiii lor ºi va rãmâne destul ºi pentru copiii lor e .

Dar eu, în dreptate, voi vedea faþa ta, când mã voi scula f mã voi sãtura de chipul tãu.

c Lit.: pupila ochilor.

d Psalmistul prezintã duºmanii închiºi în grãsime, adicã persoane cu inima cufundatã în „grãsime”; un semn tradiþional al unei bunã- stãri scandaloase la nivel social ºi al obtuzitãþii intelectuale ºi umane la nivel personal. e Textul este foarte vechi ºi existã zeci de interpretãri. Inter- pretarea tradiþionalã este cã psalmistul, care îºi pune toatã speranþa în Domnul, cere ca duºmanii care îºi cautã mulþumirea doar în aceas- tã viaþã sã primeascã toate satisfacþiile doar în lumea aceasta. LXX înþelege cã ei se vor sãtura de fii. În unele traduceri, aceastã inter- pretare capãtã o nuanþã ironicã. Traducerile moderne interpreteazã textul ca pe un blestem: Dumnezeu sã-i sature pe duºmani ºi descen- denþa lor din mânia sa ascunsã.

f LXX ºi Vg au: când va apãrea gloria ta.

66

PSALMUL 17 (16)

Psalmul 17 (16) este rugãciunea unui drept care, acuzat pe nedrept, îºi prezintã rugãciunea ºi cauza, cu încredere, la Dumnezeu ºi aºteaptã de la el o intervenþie salvificã, prin care sã fie îndepãrtat duºmanul ºi sã i se redea bucu- ria prezenþei lui Dumnezeu. Aceastã rugãciune subliniazã multe stãri sufleteºti: fricã, încredere, protest împotriva nedreptãþii, pasiune. Textul este dificil. De aceea, au ºi apãrut multe interpretãri divergente. În substanþã, rugã- ciunea este consideratã a fi o rugãciune personalã, dar poate fi interpretatã ºi ca un jurãmânt de nevinovãþie, dupã modelul psalmului 7. Dreptul denunþat pe nedrept ºi-ar prezenta situaþia la tribunalul suprem din templu. În acest caz, putem sã adãugãm o nouã nuanþã, vãzând în lec- tura acestui strigãt din inimã o cerere a dreptului de azil în templu. Punând toate interpretãrile cap la cap, putem observa cã psalmul 17 (16) este o rugãciune foarte coloratã:

o cerere plinã de fricã, dar ºi de încredere; un strigãt sincer din partea celui care are conºtiinþa nevinovatã, ºi, de aceea, protestul puternic împotriva nedreptãþii care continuã; este o cântare plinã de fantezie ºi de pasiune. Ultimul ver- set ar putea fi considerat ca o afirmare a viziunii beatifice. Tocmai aceastã pluralitate de tonuri ne permite sã-l citim ºi sã-l ascultãm ca pe o realitate comunã tuturor. Câteva indicaþii din sfinþii pãrinþi ºi liturgia Bisericii ne descoperã sensul creºtin al psalmului: Cristos se adreseazã Tatãlui ca sã i se facã dreptate conform nevinovãþiei sale (v. 1-5), sã fie eliberat de cursele iudeilor (v. 6-12), sã se apropie ziua învierii, aºa încât duºmanii sã nu mai aibã posibilitatea sã-l insulte. Biserica foloseºte psalmul ca rugãciune la pregãtirea pentru Paºti, pentru a se putea prezenta înaintea lui Dumnezeu purificatã ºi a se putea sãtura de contemplarea Domnului înviat, în aºteptarea propriei învieri finale. Ea se roagã Domnului sã o aibã în pazã, în timpul persecuþiilor

PSALMUL 17 (16)

67

pe care le suferã pe nedrept, rãmânând mereu fidelã lui Dumnezeu ºi cuvântului sãu. În încercãrile vieþii, acest psalm este o mare mângâiere ºi putem sã-i vorbim prin el lui Dumnezeu, mai ales atunci când conºtiinþa ne este curatã: el este drept ºi bun, ne ascultã ºi ne rãspunde în aceeaºi clipã în care îl rugãm. Rugãciunea fãcutã cu inimã curatã nu este niciodatã un monolog, ci un dialog adevãrat cu Dumnezeu. În rugãciune, Domnul ne întãreºte, ne însenineazã, ne dã posibilitatea sã-i simþim prezenþa aproape. În timp ce ne rugãm, el ne pãzeºte ca pe „lumina ochilor” sãi ºi „ne adãposteºte la umbra aripilor sale” (v. 8). Aparentul succes material al celor rãi nu trebuie sã ne tulbure credinþa (v 14). Împãrþirea: titlu (1a); invocaþie de început (v. 1b-e); declararea nevinovãþiei (v. 2-5); încredere în protecþia lui Dumnezeu (v. 6-9); asaltarea duºmanului (v. 10-12); apel la pedeapsa divinã (v. 13-14); încheiere (v. 15).

PSALMUL 18 (17)

Imn regal de mulþumire adusã lui Dumnezeu pentru eliberare ºi victorie

1 Maestrului de cor. Slujitorului Domnului, David, care a spus Domnului cuvintele acestui imn în ziua în care Domnul l-a eliberat din mâna tuturor duºmanilor sãi ºi din mâna lui Saul.

2 ªi a spus:

Te iubesc, Doamne, tãria mea,

3 Doamne, stânca mea, fortãreaþa mea ºi eliberatorul meu; Dumnezeul meu, ajutorul meu, în care mi-am pus speranþa, scutul meu, cornul mântuirii mele ºi scãparea mea.

4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudã, ºi sunt eliberat de duºmanii mei.

5 M-au înconjurat legãturile morþii ºi m-au îngrozit râurile pieirii;

6 m-au înfãºurat lanþurile infernului ºi m-au prins laþurile morþii.

7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul ºi am strigat cãtre Dumnezeul meu; din lãcaºul lui, el mi-a auzit glasul ºi strigãtul meu a ajuns pânã la urechea lui.

8 S-a zguduit ºi s-a cutremurat pãmântul; temeliile munþilor s-au zdruncinat ºi s-au zguduit, pentru cã el s-a mâniat.

PSALMUL 18 (17)

69

9 S-a ridicat fum a din nãrile lui ºi foc mistuitor din gura lui; cãrbuni aprinºi þâºneau din el.

10 A aplecat cerurile ºi s-a coborât ºi negura era sub picioarele lui.

11 A încãlecat pe un heruvim ºi a zburat, era purtat pe aripile vântului.

12 ªi-a pus întunericul împrejur ca un vãl, s-a înconjurat ca de un cort de ape întunecoase ºi de nori deºi.

13 În faþa strãlucirii chipului sãu, s-au împrãºtiat norii, grindina ºi cãrbunii de foc b .

14 ªi a tunat din cer Domnul, Cel Preaînalt ºi-a fãcut auzit glasul:

grindinã ºi cãrbuni de foc.

15 ªi-a trimis sãgeþile ºi i-a risipit, a aruncat fulgere ºi i-a umplut de groazã;

16 ºi au apãrut izvoarele apelor ºi s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea ta, Doamne, la suflarea duhului mâniei tale.

17 A trimis din înãlþime ºi m-a luat, m-a salvat din apele cele mari.

18 M-a mântuit de duºmanii mei puternici ºi de cei care mã urãsc, deºi erau mai tari decât mine.

19 M-au împresurat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijinitor;

20 m-a scos la loc larg, m-a mântuit, pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine.

a LXX are: în mânia lui.

b LXX omite acest vers.

70

PSALMUL 18 (17)

21 Domnul m-a rãsplãtit dupã dreptatea mea, dupã curãþia mâinilor mele îmi va da înapoi,

22 pentru cã am pãzit cãile Domnului, n-am pãcãtuit depãrtându-mã de Dumnezeul meu.

23 Cãci toate judecãþile lui sunt înaintea mea ºi îndreptãrile lui nu le-am lãsat deoparte,

24 ci am fost fãrã prihanã înaintea lui ºi m-am pãzit de fãrãdelege.

25 Iar Domnul mi-a rãsplãtit dupã dreptatea mea ºi dupã puritatea mâinilor mele înaintea ochilor sãi.

26 Cu cel credincios, tu eºti credincios, cu omul nevinovat, eºti nevinovat;

27 cu cel curat, eºti curat, dar cu cel viclean te arãþi iscusit.

28 Cãci tu mântuieºti poporul celor sãrmani ºi ochii celor trufaºi îi umileºti.

29 Într-adevãr, tu aprinzi lumina mea, Doamne; Dumnezeul meu schimbã în strãlucire întunericul meu.

30 Prin tine înfrunt trupele duºmane ºi cu Dumnezeul meu trec ºi peste ziduri.

31 Calea lui Dumnezeu este desãvârºitã. Cuvântul Domnului este lãmurit în foc, el este un scut pentru toþi cei care sperã într-însul.

32 Cine este Dumnezeu în afarã de Domnul? Sau cine e stâncã în afarã de Dumnezeul nostru?

33 Dumnezeu mã încinge cu tãrie ºi face desãvârºitã calea mea,

34 el face picioarele mele ca ale cerbului ºi mã aºazã pe înãlþimi;

35 el învaþã mâinile mele la rãzboi ºi braþele mele întind arcul de aramã.

PSALMUL 18 (17)

71

36 Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale, dreapta ta mã sprijinã ºi bunãvoinþa c ta m-a ajutat sã cresc.

37 Ai lãrgit calea sub paºii mei ºi nu s-au clãtinat gleznele mele.

38 Îi voi urmãri pe duºmani ºi îi voi prinde ºi nu mã voi întoarce pânã nu-i voi nimici.

39 Îi voi lovi ºi nu vor mai putea sã se ridice, se vor prãbuºi sub picioarele mele.

40 M-ai încins cu tãrie pentru luptã, ai rãpus pe potrivnicii mei înaintea mea.

41 Pe duºmanii mei i-ai pus pe fugã d ºi pe cei ce mã urãsc i-am nimicit.

42 Au strigat, dar nu era nimeni ca sã-i salveze, au strigat cãtre Domnul, dar nu le-a dat rãspuns.

43 I-am zdrobit ca pulberea în bãtaia vântului, ca pe noroiul din uliþe i-am cãlcat.

44 Tu m-ai scãpat de rãzvrãtirea poporului, m-ai aºezat în fruntea neamurilor. Un popor pe care nu-l cunoºteam a ajuns sã mã slujeascã;

45 cu luare-aminte îmi dau ascultare, fiii strãinilor mã linguºesc;

46 fiii strãinilor ºi-au pierdut vlaga e :

ies tremurând din locurile lor de refugiu.

47 Viu este Domnul ºi binecuvântatã este stânca mea ºi preaînãlþat este Dumnezeul mântuirii mele!

48 Dumnezeu este cel care îmi dã revanºa ºi îmi supune popoarele;

c TM are, lit.: umilinþa, iar LXX: educaþia ta mã învaþã.

d Lit.: i-ai fãcut pe duºmanii mei sã-mi arate spatele.

e LXX are: au îmbãtrânit.

72

PSALMUL 18 (17)

49 el mã elibereazã de duºmanii mei înfuriaþi. Tu mã înalþi mai presus de duºmanii mei, tu mã mântuieºti de omul violent.

50 De aceea, Doamne, te voi preamãri înaintea popoarelor ºi numele tãu în psalmi îl voi cânta.

51 El dã mari izbânzi regelui sãu, îºi aratã bunãvoinþa faþã de unsul sãu, faþã de David ºi urmaºii lui pe veci.

Ca formã, este un imn de mulþumire al regelui care se gândeºte la salvarea dintr-o grea încercare ºi la victoria asupra duºmanilor. Textul este paralel cu 2Sam 22 ºi cu Ps 144,1-11. Conþine multe genuri literare diferite: lamen- taþiuni (v. 5-7), teofanie (v. 8-16), mãrturisirea nevino- vãþiei (v. 21-28), relatarea faptelor divine de rãscumpãrare (v. 29-46) ºi doxologia (v. 47-51). Este un psalm solemn, dar vivace, cu mare putere expresivã ºi creatoare, pitoresc ºi curajos, irigat cu multe antropomorfisme ºi susþinut de o reþea simbolicã bogatã, în care este luminatã figura unui Dumnezeu transcendent ºi irezistibil, ºi totuºi, aproape ºi atent faþã de om. Compunerea acestui psalm în timpul lui David, pentru a celebra faptele acestui rege, ºi atribuirea psalmului lui David nu sunt contrazise nici de conþinut, nici de forma textului, chiar dacã în transmiterea psal- mului de-a lungul veacurilor au mai putut interveni mici modificãri. Aceastã realitate nu exclude faptul ca acest Te Deum regal sã fi putut fi cântat în epoci succesive ºi ritualizat dupã noi coordonate istorico-literare. Dupã unii comenta- tori, a fost reluat ca imn naþional teocratic dupã exilul din Babilon ºi, probabil, a fost cântat ºi în timpul epopeii macabeilor ºi pe timpul dinastiei succesive a asmoneilor. Poemul devenise atunci un text liturgic naþional ºi primea ºi nuanþe escatologice.

PSALMUL 18 (17)

73

Sfântul Paul pune în gura lui Cristos versetul 50 (Rom 15,9). Urmându-l, sfinþii pãrinþi ºi tradiþia au inter- pretat psalmul 18 (17) ca pe o rugãciune de mulþumire a lui Cristos înviat cãtre Tatãl. Persecuþiile ºi luptele susþinute de David au apãrut în ochii sfinþilor pãrinþi ca o profeþie a pãtimirii Domnului. În duºmanii lui David, ei au identificat puterile rãului. Victoriile regelui au vestit pentru tradiþia patristicã vic- toria lui Cristos asupra Satanei ºi asupra instrumentelor lui, care lucreazã în lume. ªi cum luptele, victoriile ºi succe- sele regelui erau în acelaºi timp luptele, victoriile ºi succe- sele poporului, este clar cã acestea sunt interpretate ca luptele ºi triumfurile noului popor al lui Dumnezeu, Biserica. În descendenþa promisã de Dumnezeu lui David, pãrinþii Bisericii au vãzut descendenþa glorioasã a lui Cristos, exprimatã în trupul sãu mistic. Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere (v. 2-4); lamentaþie

(v. 5-7); intervenþia divinã (v. 8-20); mãrturisirea nevino-

vãþiei (v. 21-28); mulþumire (v. 29-46); concluzie doxologicã

(v. 47-51).

PSALMUL 19 (18)

Gloria lui Dumnezeu în naturã ºi în lege

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale.

3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, iar noaptea transmite nopþii înþelegerea.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte ale cãror glasuri sã se poatã auzi,

5 ºi totuºi vocea lor strãbate tot pãmântul, vestea a lor ajunge la marginile lumii.

6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare b , ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã.

7 Rãsare la un capãt al cerurilor ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui.

8 Legea Domnului este desãvârºitã, învioreazã sufletul; mãrturia Domnului este adevãratã, îl face înþelept pe cel neºtiutor.

a LXX ºi unele variante greceºti au: ecoul. Rabinii interpreteazã cu: legea.

b Prin expresia în ele, psalmistul se referã la marginile pãmântu- lui. LXX ºi Vg au introdus: în soare ºi-a pus lãcaºul. Maniheii, citind ad litteram, au considerat cã Biblia neagã întruparea pãmânteascã a Cuvântului, propunând întruparea solarã.

PSALMUL 19 (18)

75

9 Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, poruncile Domnului sunt strãlucitoare, lumineazã ochii.

10 Frica de Domnul este curatã, rãmâne pentru totdeauna; judecãþile Domnului sunt adevãrate, toate sunt drepte.

11 Ele sunt mai de dorit decât aurul ºi decât mult aur curat, mai dulci decât mierea ºi decât fagurele proaspãt.

12 Slujitorul tãu primeºte înþelepciunea prin ele; pentru cel care le pãzeºte, rãsplata este mare.

13 Cine îºi dã seama de greºelile fãcute din neatenþie? Curãþã-mã de pãcatele ascunse c .

14 Mai presus de toate, pãzeºte-l pe slujitorul tãu de mândrie d , ca ea sã nu mã stãpâneascã niciodatã. Atunci voi fi fãrã vinã ºi curãþat de pãcatul cel mare.

15 Plãcute sã-þi fie cuvintele gurii mele ºi gândurile inimii mele sã ajungã înaintea ta e , Doamne, stânca mea ºi mântuitorul meu!

Deºi, prin conþinut, ton, limbã ºi metricã, la prima ve- dere par a fi douã compoziþii (v. 2-7 ºi 8-15), psalmul 19 (18)

c În v. 13-14, avem patru termeni pentru pãcat. Primul este pãca- tul involuntar, prin contractarea unei boli considerate impure, ce apare spontan sau prin molipsire. Al doilea termen indicã pãcatul necunoscut, sãvârºit fãrã ºtiinþã. Al treilea indicã nuanþa de pãcat din orgoliu, prin care omul se revoltã conºtient împotriva planului lui Dumnezeu. Ultimul, pãcatul cel mare, este, pentru psalmist, ido- latria care distruge raportul dintre om ºi Dumnezeul cel adevãrat.

d LXX ºi Vg au: de cei strãini.

e LXX adaugã: întotdeauna.

76

PSALMUL 19 (18)

este o unitate literarã: nu se poate vorbi despre mãreþia cursului aºtrilor fãrã a ne gândi la mãreþia mai evidentã a revelaþiei Legii. Aºa cum lumea nu este iluminatã ºi nu are viaþã decât prin lucrarea soarelui, la fel, sufletul nu se dez- voltã ºi nu ajunge la plinãtatea vieþii decât prin Tora. Genul literar dominant, cel imnic, este unic ºi situaþia pe care o presupune psalmul este unicã, aceea a cultului:

lauda lui Dumnezeu în naturã ºi în Lege aparþine reperto- riului motivelor liturgice (în naturã: Ps 8; 29; 104; 148; în Lege: Ps 119; Neh 8). Dumnezeu lumineazã universul cu strãlucirea soarelui ºi lumineazã omul cu strãlucirea cuvân- tului sãu conþinut în legea revelatã. De fapt, ºi legea este pictatã în acest psalm cu atribute solare: „Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, poruncile Dom- nului sunt strãlucitoare, lumineazã ochii” (v. 9). Aºa cum soarele oferã lumina lui fizicã orizontului fermecãtor al universului (v. 6-7), tot la fel, legea este fãclia care dã luminã orizontului moral al omului (v. 8-9.12). Legea este mai stabilã decât soarele (Ier 31,35). Din universul soarelui apar douã concepte de laudã, cel al naturii ºi cel al legii trãite cu iubire. Poemul subliniazã semnificaþia religioasã a creaþiei, la fel ca psalmul 8, dar cu un gust artistic mai dez- voltat. Sfântul Paul scrie (Col 1,15-17) cã Isus Cristos, Cuvântul creator al lui Dumnezeu, este raþiunea intimã ºi universalã a tuturor lucrurilor, principiul absolut al ordinii ºi al armo- niei universului. Liturgia vede în Cristos soarele dreptãþii lumii, rãscumpãratã ºi reînnoitã de el. Venit ca sã împli- neascã Legea, Cristos este el însuºi Legea noului popor al lui Dumnezeu. Biserica este noul firmament supranatural pe care l-a iniþiat Cristos prin rãscumpãrarea omenirii. Pe acest fir- mament aleargã vestea mãririi lui Dumnezeu: apostolii o proclamã în mod irezistibil pânã la marginile pãmântului, pe toatã durata istoriei; o generaþie încredinþeazã mesajul altei generaþii.

PSALMUL 19 (18)

77

Slujitoare fidelã a lui Cristos, Biserica se lasã învãþatã de el ºi, pentru observarea preceptelor lui Cristos, îºi gãseºte rãs- plata ºi premiul în el însuºi. Lui îi mãrturiseºte slãbiciunea, îi cere iertare pentru pãcatele ascunse ºi eliberarea de orgoliu. Asemenea psalmistului, ºi Biserica îºi doreºte sã-i fie plãcute Domnului cuvintele gurii sale ºi gândurile inimii sale (cf. v. 15). Împãrþirea: titlu (v. 1); revelarea lui Dumnezeu în ceruri

(v. 2-7); revelarea lui Dumnezeu în Lege (v. 8-11); fideli-

tatea psalmistului în pãstrarea Legii (v. 12-14); concluzie

(v. 15).

PSALMUL 20 (19)

Rugãciune pentru rege înaintea unei bãtãlii

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Sã te asculte Domnul în ziua necazului, sã te ocroteascã numele Dumnezeului lui Iacob!

3 Sã-þi trimitã ajutor din sanctuarul sãu ºi din Sion sã te întãreascã!

4 Sã-ºi aminteascã de toate jertfele a tale ºi arderile tale de tot sã fie bine primite! Selah

5 Sã-þi dea þie dupã inima ta ºi toate planurile tale sã se împlineascã.

6 Ne vom bucura de mântuirea ta ºi vom înãlþa stindardul în numele Dumnezeului nostru; sã împlineascã Domnul toate cererile tale.

7 Acum ºtiu cã Domnul mântuieºte pe unsul sãu, îi rãspunde din cerul sãu sfânt cu puterea mântuitoare a dreptei sale.

8 Unii se încred în carele de luptã ºi alþii în caii lor, însã noi suntem puternici b în numele Domnului Dumnezeului nostru.

9 Ei s-au împiedicat ºi au cãzut, iar noi ne-am ridicat în picioare ºi rãmânem neclintiþi.

10 Doamne, mântuieºte-l pe rege c ºi ascultã-ne în ziua în care te vom invoca.

a LXX are singularul.

b LXX ºi Vg au: ne vom lãuda.

c Termenul ebraic diferã: Doamne, mântuieºte! Regele ne va ascul- ta în ziua în care îl vom aclama. Urmãm aici versiunea LXX ºi Vg, aºa cum propun ºi traducerile moderne.

PSALMUL 20 (19)

79

În acest psalm apar mai mulþi interlocutori. Adevãraþii actori ai psalmului sunt numai evocaþi ºi nu apar direct în scenã, dar dominã fundalul poemului: sunt Iahve ºi regele. Scena însã este ocupatã de adunarea lui Israel, din care se desprind soliºtii ºi corul. Psalmul se pare cã face parte dintr-o liturgie sacrificalã care are loc la templu în pre- zenþa regelui, înaintea plecãrii acestuia într-o expediþie militarã (cf. 1Sam 7,9; 1Rg 8,44; 2Cr 20,18-19). Gândul dominant este victoria cerutã de la Dumnezeu pentru unsul sãu, victorie aºteptatã nu atât de la mijloacele de rãzboi, cât de la puterea mâinii Domnului. Dupã cum mãrturiseºte interpretarea mesianicã mai târzie, aºa cum apare în Septu- aginta ºi în versiunile latine, psalmul este, cu siguranþã, vechi ºi din perioada monarhiei, dar a suferit diferite actu- alizãri, prezentându-se acum ca o liturgie pentru starea de rãzboi sau pentru expediþiile militare sau, în sens mai general, o liturgie pentru momentele decisive ale naþiunii ebraice. Sfântul Augustin prezintã rugãciunea din acest psalm ca pe o profeþie fãcutã cu privire la Cristos. Aceastã rugãciune intereseazã Biserica, întrucât ea este poporul peste care domneºte Cristos ºi ea este armata prin care Cristos îºi continuã lupta. Cu acest psalm, Biserica se roagã pentru venirea împã- rãþiei lui Cristos în lume, pentru victoria ei asupra rãului. Bucuria victoriei lui va fi ºi bucuria ei; Biserica se roagã pentru fiii ei angajaþi în aceeaºi luptã pe care a dus-o Domnul prin pãtimirea ºi moartea sa ºi-l roagã pe Tatãl sã-ºi aminteascã de oferta ºi sacrificiul pe care ea îl aduce împre- unã cu Cristos pentru mântuirea oamenilor. Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune de implorare (v. 2-6); certitudinea ascultãrii rugãciunii (v. 7-9); rugãciune pentru rege (v. 10).

PSALMUL 21 (20)

Imn pentru încoronarea regelui

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

Doamne, regele se veseleºte de puterea ta ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult!

Tu i-ai împlinit dorinþa inimii ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o.

L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat.

El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, lungime de zile în veac ºi de-a pururi.

Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui.

L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale.

Cãci regele se încrede în Domnul ºi, prin bunãvoinþa Celui Preaînalt, nu se va clãtina.

Îi va ajunge mâna ta pe toþi duºmanii tãi, dreapta ta îi va ajunge pe cei ce te urãsc.

Îi vei face ca pe un cuptor aprins în ziua arãtãrii tale a ; Domnul îi va mistui în mânia sa ºi focul îi va înghiþi.

Rodul lor, îl vei nimici de pe pãmânt, ºi urmaºii lor, dintre fiii oamenilor.

Pentru cã au uneltit rãul împotriva ta, au urzit un plan, dar nu vor reuºi.

Îi vei pune pe fugã, cu arcul vei þinti asupra lor b .

Selah

a Lit.: în timpul feþei tale.

b Lit.: asupra feþelor lor.

PSALMUL 21 (20)

81

14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; vom cânta ºi vom lãuda puterea ta!

ªi acest psalm presupune o acþiune liturgicã ce se referã, în primul rând, la rege ca principalul protagonist. În cen- trul psalmului nostru se aflã, strãlucitoare, figura suvera- nului evreu, cu coroana lui de aur curat (v. 4), un centru simbolic, ºi nu teologic, întrucât punctul culminant ideo- logic ºi structural se aflã în profesiunea de credinþã din v. 8. Circumstanþa acþiunii liturgice este vagã. Ar putea fi întro- narea, ar putea fi sãrbãtoarea anualã a întronãrii sau ar putea fi o altã sãrbãtoare regalã în Sion. Unii interpreteazã psalmul ca pe o mulþumire pentru victoria regelui, deºi lipsesc indiciile concrete pentru o victorie trecutã. Despre înfrângerea duºmanilor se vorbeºte numai în partea a doua, ºi nu ca despre un eveniment trecut, ci ca despre un act aºteptat în viitor. Tonusul este pozitiv ºi optimist, pe cale de a deveni elogiu; fundalul negativ al duºmanilor este estompat; real sau simbolic, coroana este semnul monarhic dominant, la care se adaugã aclamaþiile poporului (v. 2. 8. 14). La fel ca psalmul 20 (19), ºi psalmul 21 (20) este com- pus din douã pãrþi, dintre care prima este o rugãciune adresatã lui Dumnezeu, iar a doua este asigurarea victoriei, fãcutã regelui de cãtre preotul celebrant sau de cãtre profe- tul cultual. Ca timp al redactãrii, cei mai mulþi considerã epoca târzie a Regatului lui Iuda. Dupã sfântul Augustin, prima parte a psalmului vor- beºte despre Cristos, iar a doua parte este o rugãciune îndreptatã spre Cristos-rege. Sfânta Bisericã se complace sã contemple ºi sã prea- mãreascã, în psalmul 21 (20), gloria Domnului ei, în care vede exprimatã propria sa glorie. Ea este rodul victoriei lui ºi, de-a lungul secolelor, trece neatinsã prin cuptorul arzãtor al mâniei divine, care îi devoreazã ºi îi consumã pe

82

PSALMUL 21 (20)

persecutorii ei, pentru a o înãlþa la gloria lui Cristos care se va întoarce în mijlocul fiilor ei pentru judecata finalã. Încã de pe acum, Biserica este înãlþatã în gloria Dom- nului ei prin sfinþii ºi, mai ales, prin martirii ei, care l-au urmat pe regele divin în luptã ºi în victorie, participând la pãtimirea, moartea ºi învierea lui. Ei sunt bucuria ºi coroana Domnului Isus care ºade de-a dreapta Tatãlui în ceruri. Psalmul subliniazã douã aspecte fundamentale ale vieþii creºtine: unul este cel al luptei, al pãtimirii ºi al morþii; celãlalt este cel al bucuriei, al vieþii, al gloriei ºi al triumfu- lui. Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere (v. 2); rugãciune (v. 3-8); oracol profetic (v. 9-13); invocaþie finalã (v. 14).

PSALMUL 22 (21)

Pãtimirea ºi triumful lui Mesia

1 Maestrului de cor. Dupã „Cerboaica din zori” a . Psalm. Al lui David.

2 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit? Departe sunt de a-mi aduce mântuirea cuvintele strigãtului b meu.

3 Dumnezeul meu, strig ziua ºi tu nu-mi rãspunzi, ºi noaptea ºi nu am liniºte.

4 Iar tu eºti Cel Sfânt ºi locuieºti în mijlocul laudelor c lui Israel.

5 În tine ºi-au pus speranþa pãrinþii noºtri, au sperat ºi tu i-ai eliberat;

6 cãtre tine au strigat ºi au fost mântuiþi, în tine au nãdãjduit ºi n-au fost fãcuþi de ruºine.

7 Dar eu sunt vierme, ºi nu om, ocara oamenilor ºi batjocura poporului.

8 Toþi care mã vãd îºi bat joc de mine, strâmbã din buze ºi dau din cap:

a Traducerile moderne considerã cã este titlul unui cântec cunos- cut. Dupã LXX ºi unele versiuni siriace, titlul ar fi: „Pentru învi- orarea de dimineaþã”, la care adaugã „Spre sfârºit”, expresie inter- pretatã de Origene ca o indicaþie cristologicã.

b LXX ºi Vg au: greºelilor.

c Textul ebraic este neclar. LXX are: Tu locuieºti în sanctuar, tu, lauda lui Israel. Poate fi o aluzie la prezenþa lui Dumnezeu în tem- plu în timpul adunãrii liturgice.

84

PSALMUL 22 (21)

9 „S-a încrezut d în Domnul, sã-l mântuiascã, sã-l elibereze, dacã îl iubeºte”.

10 Cãci tu m-ai scos la luminã din sânul mamei, m-ai pus în siguranþã e la pieptul mamei mele.

11 Spre tine m-am îndreptat de când m-am nãscut; din sânul mamei mele, tu eºti Dumnezeul meu.

12 Nu te îndepãrta de mine, pentru cã strâmtorarea este aproape ºi nu este cine sã mã ajute.

13 Mã înconjoarã tauri mulþi, tauri puternici din Basan f m-au împresurat

14 ºi cascã spre mine gura lor, ca leul care sfâºie ºi rage.

15 Mã scurg ca apa, mi se desfac toate oasele, inima mea este ca ceara, se topeºte printre mãruntaiele mele.

16 Mi se usucã cerul gurii ca un ciob de oalã ºi limba mi se lipeºte de gâtlej; m-ai aºezat în praful morþii.

17 Iatã, mã înconjoarã câinii g , o bandã de rãufãcãtori mã împresoarã;

d Forma gramaticalã ebraicã este nesigurã, putând fi interpretatã ºi ca imperativ: încrede-te

e LXX ºi unele versiuni greceºti au: tu eºti speranþa mea

f Basan (pãmânt gras) este þinutul aºezat în partea de nord-est a Palestinei, între lacul Genezaret la sud ºi muntele Hermon la nord, râul Iordan la vest ºi Siria la est, cu un sol vulcanic foarte roditor, cu pãºuni întinse care favorizeazã o creºtere intensivã a animalelor.

g LXX ºi Vg adaugã: mulþi. În Orientul antic, câinii erau dis- preþuiþi pentru agresivitatea ºi periculozitatea lor. În Israel, noþiunea implicã ideea de impuritate ºi obscenitate: cei care practicau prosti- tuþia la locurile de cult canaaneene închinate zeilor fertilitãþii erau numiþi de evrei câini ºi cãþele. A fi muºcat de câine era cea mai mare infamie ºi dezonoare (Ex 22,31; Mt 7,6; Lc 16,21; Fil 3,2; Ap 22,15).

PSALMUL 22 (21)

85

mi-au strãpuns h mâinile ºi picioarele,

18 mi-au numãrat toate oasele. Ei mã iscodesc ºi mã cerceteazã;

19 îºi împart între ei hainele mele ºi au aruncat sorþii pentru tunica mea.

20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte, tãria mea, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

21 Scapã de sabie viaþa mea, din gheara câinelui, singurul meu bine!

22 Salveazã-mã din gura leului ºi de coarnele bivolilor, pe mine, sãrmanul! i

23 Voi vesti numele tãu fraþilor mei, în mijlocul adunãrii te voi lãuda.

24 Cei care vã temeþi de Domnul, lãudaþi-l, toatã seminþia lui Iacob, preamãriþi-l; sã se teamã de el toatã seminþia lui Israel.

25 Cãci el nu dispreþuieºte ºi nici nu respinge cererea sãracului ºi nu-ºi întoarce faþa de la el, iar când strigã cãtre el, îl ascultã.

26 La tine este lauda mea în adunarea cea mare; îmi voi împlini fãgãduinþele în faþa celor ce se tem de el.

27 Cei sãraci vor mânca ºi se vor sãtura; vor lãuda pe Domnul cei care îl cautã:

„Inimile lor sã trãiascã în vecii vecilor!”

h Textul ebraic luat literal înseamnã: ca un leu. Câteva versiuni greceºti au: au legat. Considerând forma verbalã ca un participiu plu- ral, exegeþii moderni traduc: au mutilat, au desfigurat. Forma adop- tatã de noi este cunoscutã în tradiþia catolicã din rugãciunea Iatã, o, bune ºi preadulce Isuse, în care textul citat este dupã Vulgata. i Termenul ebraic este greu de înþeles. Sensul poate fi: rãspunde-mi. LXX ºi Vg au: umilinþa mea.

86

PSALMUL 22 (21)

28 κi vor aduce aminte ºi se vor întoarce la Domnul toate marginile pãmântului, se vor prosterna în faþa lui toate familiile popoarelor.

29 Cãci a Domnului este împãrãþia ºi el va stãpâni naþiunile.

30 Lui i se vor închina toþi cei care dorm în pãmânt j , în faþa lui se vor prosterna toþi cei care coboarã în þãrânã. Dar sufletul meu va trãi pentru el k

31 ºi urmaºii mei îl vor sluji. Se va povesti despre Domnul generaþiei viitoare l

32 ºi vor vesti dreptatea lui poporului care se va naºte:

„Domnul a fãcut acestea!”

Dupã expresia lui Karl Rahner, psalmul 22 (21) dã mãr- turie despre calitatea înaltã a spiritualitãþii iahviste, care uneºte îndrãzneala cea mai înaltã cu umilinþa cea mai pro- fundã. Psalmul presupune marea miºcare ce, din profun- zimi, se înalþã spre plinãtatea laudei lui Dumnezeu care umple viaþa ºi lumea. Unde Dumnezeu pare cel mai departe, acolo este cel mai aproape.

j Ultimele versete ale psalmului sunt considerate contradictorii în TM ºi, de aceea, exegeþii propun o serie de modificãri. Textul ebraic ad litteram este: Vor mânca ºi-l vor adora toþi graºii (puternicii) pãmântului. Exegeþii considerã cã verbul ebraic a mânca ar fi, de fapt, copierea greºitã a expresiei numai pe el. În continuare, ter- menul graºi este interpretat cu cei care dorm pentru a se obþine para- lele la rândul urmãtor.

k TM are: dar sufletul lui nu va trãi. În acest caz, sensul ar fi cã el nu va trãi, dar descendenþa lui îl va sluji. LXX ºi Vg ºi toate traduce- rile moderne au: dar sufletul meu va trãi pentru el.

l În TM termenul este inclus în rândul urmãtor cu sensul: vor veni ºi vor vesti

PSALMUL 22 (21)

87

Psalmul ne prezintã un drept în agonie, un om care s-a nãscut ºi a trãit în credinþa pãrinþilor sãi, abandonat com- plet în mâinile Dumnezeului sãu, cufundat într-un abis de suferinþã ºi care se simte apãsat de o neliniºte de moarte. Pe marginea mormântului, îºi ridicã strigãtul spre Dum- nezeu care pare departe ºi pare cã a uitat de credinciosul sãu, abandonându-l în voia durerilor ºi în mâinile duº- manilor. Însã stãrii iniþiale de lamentaþie individualã i s-au fãcut douã adaosuri, unul liturgic, ce dezvoltã tema promi- siunii, ºi unul escatologico-ecumenic, ce are ca temã rega- litatea universalã a lui Dumnezeu, destinatã sã ajungã pânã la marginile pãmântului ºi sã fie recunoscutã de toate familiile popoarelor. Lucrul cel mai dificil este sã speri; lucrul uºor este sã dis- peri, ºi aceasta este ispita cea mare. Protagonistul psalmu- lui, care se roagã, spre deosebire de multe alte rugãciuni, nu încearcã sã-ºi demonstreze nevinovãþia pentru a-l face pe Dumnezeu sã intervinã în numele justiþiei; în ciuda durerilor ºi a strigãtelor, atunci când trupul i se sfâºie ºi duhul sãu agonizeazã, în adâncul sufletului sãu domneºte o pace profundã. El geme, se zvârcoleºte, îºi urlã suferinþa; dar considerã cã este inutil ºi ar fi lipsã de reverenþã voinþa de a-l opri pe Dumnezeul bun ºi drept prin altceva decât prin simpla expunere a mizeriei sale: ea este singurul motiv suficient al rugãciunii. Dumnezeu vede condiþia celui suferind ºi intervine. Din acest motiv, nu întâlnim în psalm nici un fel de apel la resurse patetice uºoare ºi ostentative:

este o prezentare sfâºietoare pe deplin umanã a faptelor, ºi asta e totul. Cel care suferã trãieºte o dramã, dar nu are nimic de a face cu eroul unei melodrame. Psalmul 22 (21) a fost considerat întotdeauna, de toatã tradiþia creºtinã, ca o profeþie clarã a pãtimirii lui Cristos ºi a mântuirii universale realizate de el. Pãtimirii dureroase a lui Cristos îi urmeazã bucuria învierii. Eliberarea lui din moarte este mântuire pentru toþi

88

PSALMUL 22 (21)

oamenii. Însuºi Cristos a vestit bucuria învierii ucenicilor sãi în multe apariþii. Reunirile ucenicilor, îmbucurate de apariþiile lui Cristos dupã înviere, au devenit, dupã Rusalii, marea adunare a Bisericii în care Cristos îºi oferã sacrificiul sãu de mulþu- mire prin Euharistie (cf. v. 26). Din acest sacrificiu mãnân- cã ºi sunt hrãniþi sãracii pe care Domnul a venit sã-i evan-

ghelizeze ºi sã-i elibereze (v. 27). Mântuirea este vestitã de Bisericã ºi împãrtãºitã tuturor popoarelor pãmântului:

„Cãci a Domnului este împãrãþia ºi el va stãpâni naþiunile”

(v. 29).

O generaþie vesteºte altei generaþii faptele minunate ale Domnului, iar adunarea celor credincioºi se dilatã pânã la marginile pãmântului. Tradiþia patristicã vede în partea a doua a psalmului o profeþie a chemãrii tuturor popoarelor la credinþã.

Împãrþirea: titlu (v. 1); lamentaþie (v. 2-23); mulþumire în cadrul liturgic (v. 24-27); imn escatologico-ecumenic

(v. 28-32).

PSALMUL 23 (22)

Domnul este pãstorul cel bun

1 Psalm. Al lui David.

Domnul este pãstorul a meu, nu voi duce lipsã de nimic;

2 el mã paºte b pe pãºuni verzi, mã conduce la ape de odihnã c ,

3 îmi învioreazã sufletul. Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte de dragul numelui sãu.

4 Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea întunecatã a morþii, nu mã tem de nici un rãu, cãci tu eºti cu mine, toiagul ºi nuiaua ta mã mângâie d

5 Tu pregãteºti masã pentru mine în faþa duºmanilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn ºi paharul meu e plin de se revarsã e .

a LXX ºi Vg au o formã verbalã: mã paºte.

b Verbul ebraic ar putea avea ºi sensul de mã lasã sã mã odihnesc. c Conceptul de odihnã este legat întotdeauna de darul lui Dumnezeu: pe timpul lui Iosue, David, Solomon etc., Israelul cunoaºte un timp de odihnã, de pace (Ios 21,43-44; 2Sam 7,10-11; 1Rg 8,56). Pãcatul îl îndepãrteazã pe om de odihna lui Dumnezeu (Ps 95,11), o odihnã sabaticã ce-l umple pe cel credincios cu acea pace ºi seninãtate pe care liturgia o exprimã prin odihna veºnicã.

d O altã traducere posibilã: îmi dau siguranþã.

e LXX are: paharul tãu este îmbãtãtor foarte tare.

90

PSALMUL 23 (22)

6 Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþi în toate zilele vieþii mele ºi voi locui în casa Domnului pânã la sfârºitul zilelor mele f .

Acest psalm a fost fãcut nemuritor de delicateþea trãsã- turilor ºi a imaginilor ºi de interioritatea sentimentului religios. Se evidenþiazã prin respiraþia seninã a unei pãci netulburate, care izvorãºte dintr-o încredere de nestrãmu- tat în Dumnezeu. Aceastã seninãtate este rodul matur al unei inimi care, dupã numeroase ºi amare experienþe ºi lupte (v. 4-5), a reuºit, în sfârºit, sã descopere liniºtea sufle- tului (v. 6) ºi tãria, în comuniunea cu Dumnezeu, în ciuda tuturor pericolelor (v. 6). Aceastã scurtã compoziþie este consideratã ca fiind versiunea veterotestamentarã a parabolei evanghelice a bunului pãstor (In 10,11-15), amintind în acelaºi timp cã imaginea lui Dumnezeu, pãs- torul lui Israel, apare des în literatura profeticã, descriind toatã grija ºi iubirea lui Dumnezeu pentru poporul sãu ºi pentru toþi membrii lui (cf. Is 40,11; Ez 34). Argumentul psalmului este dublu: siguranþa sub conducerea lui Dum- nezeu ºi plinãtatea vieþii la masa lui. Nimic nu-i lipseºte celui care-i unit cu Iahve. Aceastã declaraþie presupune o imagine a lui Dumnezeu ºi o definire a sensului vieþii. Sentimentul primar este cel al încrederii, dar poate însem- na ºi intrarea în lumea inefabilã a misticii. Cuvântul deci- siv al psalmului este în v. 4: „Tu eºti cu mine”. Încrederea se naºte spontan ºi nu se mai stinge, în ciuda obscuritãþii pe care ne-o rezervã itinerarul existenþei umane. Cen- tralitatea acestei declaraþii poate fi punctul de pornire pentru definirea genului literar al psalmului. Psalmul apar- þine genului cântãrilor de încredere în care se celebreazã

f Lit.: lungime de zile.

PSALMUL 23 (22)

91

abandonarea seninã ºi totalã Dumnezeului mântuitor cãruia i se oferã întreaga existenþã. Am putea numi acest poem ºi o mãrturisire de încredere care se insereazã într-o lamentaþie. Specific psalmului 23 (22) este faptul cã menþionarea duºmanilor, coºmarul încercãrii, teama, care ocupã mult spaþiu în celelalte compoziþii de încredere, sunt aici abia schiþate ºi aproape estompate de forþa prevalentã a cre-

dinþei. În persoana lui Cristos, Dumnezeu, care a fost pãstorul ºi oaspetele lui Israel, a venit în întâmpinarea oamenilor cu chip uman ºi cu o iubire ºi bunãtate ce depãºesc orice înþe- legere. Biserica este turma lui Cristos reunitã de sacrificiul lui, purificatã în apa Botezului, nutritã cu pâinea ºi vinul ceresc, fortificatã cu untdelemnul Duhului Sfânt. Prin sentimen- tele de încredere exprimate în acest psalm, Biserica îi înso- þeºte pe credincioºii sãi în trecerea spre eternitate, prin valea întunecoasã a morþii, cãtre pãºunile verzi ºi apele de odihnã ale vieþii veºnice, întrucât ea ºtie cã Domnul, care a deschis calea spre patrie, este împreunã cu ei ºi-i însoþeºte în cãlãtoria cea mare: el este, în acelaºi timp, calea ºi scopul. Împãrþirea: titlu (v. 1a); declaraþie de început (v. 1bc); cântul pãstorului (v. 2-4); masa abundentã (v. 5); aclamaþie finalã (v. 6).

PSALMUL 24 (23)

Intrarea solemnã a Domnului în templu

1 Al lui David.

Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, lumea ºi cei care locuiesc în ea.

2 Cãci el l-a întemeiat pe mãri

ºi l-a stabilit peste râuri.

3 Cine va urca pe muntele Domnului? Cine va sta în locul sãu cel sfânt?

4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã,

cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºarte a

ºi nu jurã cu viclenie.

5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul

ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu.

6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el,

al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob b . Selah

7 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, ca sã intre regele mãririi!

8 Cine este acest rege al mãririi?

E Domnul cel tare ºi puternic,

Domnul cel viteaz în luptã!

9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus,

deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, ca sã intre regele mãririi!

a Sensul expresiei este: nu se închinã la un idol. b În TM lipseºte Dumnezeul lui; în unele traduceri greceºti ºi latine, precum ºi în Vg, este: faþa Dumnezeului lui Iacob.

PSALMUL 24 (23)

93

10 Cine este acest rege al mãririi? Domnul oºtirilor: el este regele mãririi.

Selah

Psalmul se prezintã ca o compoziþie complexã formatã din mai multe unitãþi literare ºi ca un document dintre cele mai vechi ale liturgiei ebraice. Prima parte a psalmului are forma unui imn înãlþat Creatorului ºi Stãpânitorului lumii; a doua parte este o proclamare a dreptului lui Dumnezeu asupra intrãrii în templu ºi ultima parte este un dialog între purtãtorii arcei alianþei ºi preoþi, la poarta de intrare în templu. Trei sunt temele fundamentale ale psalmului. Prima: Dumnezeu a creat lumea ºi este stãpânitorul ei. A doua: trebuie sã ne prezentãm înaintea lui Dumnezeu ºi vom fi întrebaþi despre ceea ce am realizat. A treia: Dum- nezeu vine la locul pe care el îl posedã ºi vrea sã aibã intrare liberã. Pe scurt, noi trãim prin lucrarea lui Dum- nezeu, înaintea lui Dumnezeu ºi putem sã trãim cu Dum- nezeu. Intrarea simbolicã a lui Dumnezeu-rege în sanctuarul sãu este precedatã de cercetarea preliminarã cu privire la dispoziþiile recerute de la credincioºi pentru a-l urma în locul sãu cel sfânt. Fundalul templului din Ierusalim ºi al ritualului sãu con- stituie punctul unificator al celor trei strofe ale poemului. Unificarea lor este foarte bine lucratã, probabil în atmos- fera vie a liturgiei. Liturgia Bisericii descoperã în psalmul 24 (23) vestirea profeticã a misterului întrupãrii ºi celebreazã cu acest psalm intrarea Fiului lui Dumnezeu în lume. Totodatã, Biserica celebreazã cu acest psalm intrarea triumfalã a lui Isus în Ierusalim în Duminica Floriilor ºi îl foloseºte la oficiul lec- turilor din Sâmbãta Sfântã, indicând prin aceasta apro- pierea victorioasã a Domnului de porþile veºnice ale ceru- lui. În acelaºi psalm, Biserica descoperã profeþia misterului înãlþãrii lui Isus Cristos la ceruri. Psalmul 24 (23) este

94

PSALMUL 24 (23)

folosit ºi la începutul ritului de consacrare a unei biserici. Pentru fiecare credincios, acest psalm aratã condiþiile nece- sare pentru a ne apropia de Dumnezeu, în Bisericã, în adunãrile liturgice ºi în sanctuarul intim al inimii noastre. Împãrþirea: titlu (1a); imn adresat creatorului (v. 1b-2); liturgia Legii (v. 3-6); celebrarea regalitãþii lui Dumnezeu (v. 7-10).

PSALMUL 25 (24)

Rugãciunea plinã de încredere a celui care a cãzut

1 Al lui David.

Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu,

Alef

2 Dumnezeul meu, mã încred în tine; sã nu fiu fãcut de ruºine, ca sã nu râdã a de mine duºmanii mei.

Bet

3 Toþi cei care se încred în tine nu vor fi fãcuþi de ruºine. Vor fi fãcuþi de ruºine cei care te trãdeazã pentru lucruri de nimic.

Ghimel

4 Fã-mi cunoscute, Doamne, cãile tale, ºi învaþã-mã cãrãrile tale.

Dalet

5 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu ºi învaþã-mã,

He

cãci tu eºti Dumnezeul mântuirii mele ºi pe tine te-am aºteptat ziua întreagã.

Waw

6 Aminteºte-þi, Doamne, de bunãtatea ºi iubirea ta, pentru cã ele sunt din veºnicie.

Zain

7 Nu-þi aduce aminte de pãcatele tinereþii mele ºi de fãrãdelegile b mele; adu-þi aminte de mine în îndurarea ta, pentru bunãtatea ta, Doamne.

Het

8 Domnul este bun ºi drept, el aratã pãcãtoºilor calea;

Tet

a TM, LXX ºi Vg au: sã nu se bucure.

b LXX are: ºi cele din neºtiinþã, iar BJ, dupã traducerea siriacã, omite: ºi de fãrãdelegile mele.

96

PSALMUL 25 (24)

9 îi face pe cei sãraci sã umble dupã dreptate, îi învaþã pe cei smeriþi cãile sale.

Iod

10 Toate cãile Domnului sunt adevãr ºi îndurare pentru cei ce pãzesc legãmântul ºi legile sale.

Kaf

11 Pentru numele tãu, Doamne, iartã-mi pãcatul meu, pentru cã este mare.

Lamed

12 Cine este omul care se teme de Domnul? Lui îi aratã calea pe care s-o aleagã.

Mem

13 Sufletul lui va locui în fericire c ºi urmaºii lui vor moºteni pãmântul.

Nun

14 Domnul descoperã taina sa celor care se tem de el ºi îi învaþã legãmântul sãu.

Samek

15 Ochii mei sunt pururea spre Domnul, cãci el scoate din laþ picioarele mele.

16 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, cãci sunt singur ºi nefericit.

Ain

Pe

17 Elibereazã de neliniºte inima mea, scoate-mã din necazurile mele.

Þade

18 Priveºte la umilirea ºi suferinþa mea ºi iartã-mi toate pãcatele.

19 Vezi cã duºmanii mei se înmulþesc ºi cu urã înverºunatã mã urãsc.

Reº

20 Pãzeºte sufletul meu ºi mântuieºte-mã; sã nu fiu fãcut de ruºine pentru cã mi-am pus speranþa în tine.

Sin

21 Nevinovãþia ºi dreptatea sã mã ocroteascã, pentru cã am sperat în tine d .

Tau

22 Elibereazã-l, Dumnezeule, pe Israel din toate strâmtorãrile sale.

c Lit.: va sãlãºlui în bine. LXX are: în cele bune.

d LXX adaugã: Doamne.

PSALMUL 25 (24)

97

Construcþia exterioarã a psalmului este un acrostih alfa- betic, iar ca temã dominantã este o lamentaþie personalã împletitã cu declaraþii de încredere ºi cu reflecþii sapi- enþiale. Protagoniºtii psalmului sunt trei: eu, Dumnezeu ºi duºmanul. Acest duºman nu e numai cineva exterior celui care se roagã (v. 2.19), dar e ºi în interiorul lui, este pãca- tul care dã naºtere suferinþei ºi creeazã o rupturã între credincios ºi Dumnezeu. Totuºi, cel care se roagã, în ciuda pãcatului sãu, rãmâne, în opþiunea lui fundamentalã, un credincios. Se face, astfel, o distincþie clarã între pãcatul voit, de moarte, perspectiva globalã de a trãi, ºi pãcatul care provine din slãbiciunea umanã, dar nu este ales ca normã moralã generalã. Chiar dacã actul pãcãtos este în sine „mare” (v. 11), rãmâne totuºi „un pãcat al tinereþii” (v. 7), adicã nãscut din slãbiciune ºi din incapacitate, ºi nu poate sã întrerupã complet comunicarea cu Dumnezeu care continuã sã arate pãcãtoºilor „calea” (v. 8). Construcþia exterioarã, încorsetatã de modelul acrostihului, împiedicã în parte libertatea totalã a rugãciunii ºi a sentimentelor; totuºi, sinceritatea spiritului este liberã sã se manifeste ºi, la sfârºit, sã învingã. Mai mult, psalmul 25 (24) reuºeºte sã creeze un anumit progres logic, fãcând sã strãluceascã, ici-colo, frânturi de înaltã poezie ºi de umanism intens. Acest psalm traseazã aproape o definiþie a „sãracului lui Dumnezeu”, în acelaºi timp, drept ºi pãcãtos. Este un om care „se încrede” în Dumnezeu (v. 3), este unul care „pãzeºte legãmântul ºi legile lui” (cf. v. 10), este unul care „se teme de Domnul” (v. 12.14). Pornind de la versetele 10.13.15, psalmul se pare cã era folosit la sãrbãtoarea alianþei ºi constituie un izvor de mângâiere pentru persoanele singure ºi abandonate. Sfântul Augustin spune cã, în acest psalm, Cristos vor- beºte ºi se roagã „in persona Ecclesiae suae” (în persoana Bisericii sale). Prin rugãciunea acestui psalm, Biserica iese în întâmpinarea lui Cristos care vine ºi se dispune sã

98

PSALMUL 25 (24)

înceapã drumul sacru strãbãtut de Domnul în misterele vieþii sale muritoare, atunci când a trecut printre noi sãvârºind binele. Toatã istoria umanã iese în întâmpinarea lui, a celui care se aflã în glorie: el este raþiunea ei de a fi ºi scopul sãu ultim. În timp ce Biserica spune: „Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu” (v. 1), în acel timp liturgic, care este la începutul ºi la sfârºitul mântuirii, înalþã, împreunã cu sine, spre Dumnezeu, lumea, istoria umanã, creaþia întreagã pe acea cale care se numeºte Cristos, tra- versând acel pasaj tainic care este Paºtele Domnului, cele- brat în Euharistie. Bunãtatea, milostivirea ºi adevãrul lui Dumnezeu, care strãlucesc în Cristos, sunt lumina în care se împlineºte cãlãtoria tainicã a reîntoarcerii fiecãrei crea- turi la Dumnezeu. Împãrþirea: titlu (1a); antifonã de început (v. 1b-3); prima rugãciune (v. 4-7); reflecþie de tip sapienþial (v. 8-14); a doua rugãciune (v. 15-20); concluzie (v. 21); antifonã finalã (v. 22).

PSALMUL 26 (25)

Rugãciunea celui nevinovat

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

Al lui David.

Fã-mi dreptate, Doamne, cãci eu am umblat în nevinovãþie. În Domnul mi-am pus încrederea ºi nu mã voi clãtina.

Cerceteazã-mã, Doamne, ºi pune-mã la încercare, verificã în foc rãrunchii mei ºi inima mea,

cãci bunãtatea ta este înaintea ochilor mei ºi umblu în adevãrul tãu.

Nu am stat împreunã cu cei care iubesc vanitatea ºi nu voi intra printre cei fãþarnici.

Am urât adunarea rãufãcãtorilor ºi nu voi ºedea împreunã cu cei fãrã de lege.

Îmi voi spãla mâinile în nevinovãþie ºi voi înconjura altarul tãu, Doamne,

ca sã fac sã rãsune cântarea de mulþumire ºi sã istorisesc toate faptele tale minunate.

Doamne, iubesc frumuseþea casei tale, locul în care locuieºte mãrirea ta.

Sã nu iei sufletul meu laolaltã cu cel al pãcãtoºilor ºi viaþa mea cu cea a vãrsãtorilor de sânge,

în mâinile cãrora este nelegiuire ºi a cãror dreaptã este plinã de mitã.

Dar eu umblu în nevinovãþia mea, mântuieºte-mã ºi îndurã-te de mine a .

a Unele manuscrise ale LXX adaugã: Doamne.

100

PSALMUL 26 (25)

12 Piciorul meu stã pe calea cea dreaptã; în adunãri îl voi binecuvânta pe Domnul b .

Psalmul a fost plasat în genul literar liturgic al „rugã- ciunilor de intrare” la cult, echivalente cu actul penitenþial actual înainte de celebrarea euharisticã. Pentru ca nu cumva cultul sã se reducã la un complex de rituri, cel care îl celebreazã trebuie sã verifice mai întâi legãtura profundã dintre rugãciune ºi viaþã, dintre cult ºi caritate. Aceastã verificare trebuie sã se axeze asupra angajãrii fundamen- tale faþã de Dumnezeu, credinþa, ºi faþã de aproapele, cari- tatea. Dacã omul, la sfârºitul acestui examen, nu se gãseºte „cu mâinile nepãtate ºi inima curatã” (Ps 24,4), nu poate începe dialogul cu Dumnezeu. În psalmul 26 (25), cel care se roagã este sigur cã poate sã se deschidã total lui Dumnezeu, pentru cã alegerile lui zilnice au fost drepte ºi limpezi ºi conºtiinþa sa este seninã. Dincolo de aceastã interpretare tradiþionalã a psalmului, exegeza descoperã în psalm un protest pentru nevinovãþia celui drept calomniat ºi o afirmare a loialitãþii faþã de Dumnezeu ºi de încredere necondiþionatã în milostivirea lui din partea unui om zelos care iubeºte templul ºi ºtie cã nu poate participa la cult decât cu o conºtiinþã curatã. În ambientul biblic, punctul de pornire al verificãrii conºtiinþei este dreptul sacral al alianþei, sprijinit, înainte de toate, pe Decalog ºi pe legislaþia socio-religioasã derivatã din el sau în legãturã cu el. Spre deosebire de psalmii 15 ºi 24, nu preotul este cel care atrage atenþia asupra condiþiilor cerute pentru a avea acces la sanctuar; credinciosul însuºi declarã cã toatã viaþa lui s-a strãduit sã asculte ºi sã pãstreze toate clauzele pen- tru admiterea înaintea cortului înfricoºãtor ºi sfânt al lui

b LXX are: te voi binecuvânta, Doamne.

PSALMUL 26 (25)

101

Dumnezeu. Bucuria ºi teama alterneazã în sufletul peleri- nului care este conºtient cã Dumnezeu pãtrunde „inima ºi rãrunchii” (cf. v. 2). Aceastã autojustificare nu este farisei- cã sau orgolioasã. Nu este o profesiune de absolutã nevino- vãþie. Declaraþia nu se vrea atât o autoconºtiinþã dreaptã, cât, mai ales, conºtiinþa perfecþiunii, cerutã de prezenþa divinã. Conform Scrisorii cãtre Evrei (7,26), „Cristos este marele preot de care avem nevoie: sfânt, nevinovat, fãrã patã, separat de pãcãtoºi”. El poate sã protesteze înaintea Tatã- lui pentru propria nevinovãþie, în timp ce pe altarul crucii se jertfeºte el însuºi pentru a-i da laudã Tatãlui ºi pentru a proclama, înaintea oamenilor, minunea învierii. Tradiþia creºtinã a considerat psalmul 26 (25) ca fiind o rugãciune a catecumenilor care se pregãtesc pentru Botez ºi este folosit în liturgia Postului Mare, însoþind Biserica în drumul ei de pregãtire pentru sãrbãtoarea Paºtelui. Domnul purificã Biserica în sângele lui, o face pãrtaºã la propria sfinþenie ºi nevinovãþie ºi o asociazã în cultul pe care îl aduce Tatãlui prin celebrarea Euharistiei. Împãrþirea: titlu (v. 1a); antifonã de început (v. 1b-2); protest pentru nevinovãþie (v. 3-8); rugãciune (v. 9-11); antifonã finalã (v. 12).

PSALMUL 27 (26)

Prezenþa lui Dumnezeu dã siguranþã celui credincios

1 Al lui David.

Domnul este lumina ºi mântuirea mea, de cine mã voi teme? Domnul este apãrãtorul vieþii mele, de cine mã voi înfricoºa?

2 Când nãvãlesc cei rãi asupra mea, ca sã-mi sfâºie trupul a , aceºtia, persecutorii ºi duºmanii mei, se clatinã ºi cad.

3 Chiar dacã ar nãvãli o armatã asupra mea, inima mea tot nu s-ar teme; chiar dacã s-ar dezlãnþui un rãzboi împotriva mea, ºi atunci mi-aº pãstra încrederea.

4 Un lucru cer de la Domnul ºi pe acesta îl caut:

sã locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieþii mele, ca sã privesc frumuseþea Domnului ºi sã vizitez b sanctuarul sãu.

a Lit.: sã-mi mãnânce carnea.

b Lit.: sã examinez, sã cercetez (cf. LXX). Evreul pios dupã ce par- ticipa la liturgia sãrbãtorii, cerceta cu atenþie ºi admiraþie con- strucþia impunãtoare – templul – ºi zidurile Ierusalimului, pentru a povesti la întoarcere celor rãmaºi acasã (cf. Ps 48,13-15). Unele tra- duceri moderne preferã un sens derivat de la cuvântul ebraic dãruieºti, ajungând la formulãri ca: sã veghez în templul sãu; sã mã aflu de dimineaþã în templul sãu.

PSALMUL 27 (26)

103

5

6

7

El mã va ascunde în adãpostul c lui în ziua nenorocirii, mã va adãposti în ascunzãtoarea cortului sãu, mã va ridica pe o stâncã.

ªi acum, sã se înalþe d capul meu deasupra duºmanilor ce mã înconjoarã, iar eu voi jertfi în cortul lui jertfe de laudã; voi cânta ºi-l voi preamãri pe Domnul.

Ascultã-mi, Doamne, glasul când te chem:

îndurã-te de mine ºi rãspunde-mi!

8

9

10

11

Din partea ta îmi spune inima:

„Cãutaþi faþa mea”. Eu caut, Doamne, faþa ta e .

Nu-þi ascunde faþa de la mine, nu îndepãrta cu mânie pe slujitorul tãu; tu eºti ajutorul meu, nu mã respinge ºi nu mã abandona, Dumnezeul mântuirii mele.

Chiar tatãl meu ºi mama mea m-au pãrãsit, dar Domnul m-a primit la sine.

Aratã-mi, Doamne, calea ta, cãlãuzeºte-mã pe calea cea dreaptã din cauza duºmanilor mei.

c Termenii aleºi de psalmist (colibã, cort, ascunzãtoare) evocã

experienþa Israelului din deºert ºi indicã intimitatea lui Dumnezeu cu cel credincios, cãruia îi deschide cortul alianþei, ba chiar îl lasã sã intre în partea cea mai tainicã ºi sfântã (sfânta sfintelor), unde cel persecutat se aflã în siguranþã. Siguranþa lui este asiguratã nu de rezistenþa cortului, ci de sacralitatea locului ºi de prezenþa protec- toare a lui Dumnezeu.

d LXX ºi Vg au: el va înãlþa.

Pentru a da un

sens frazei, traducerile moderne introduc unele parafraze pentru a sublinia cã acest imperativ este sãdit în inima psalmistului de Dum- nezeu.

e Textul ebraic este: cãtre tine spune inima mea

104

PSALMUL 27 (26)

12 Nu mã lãsa pradã duºmanilor mei, cãci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoºi, care nu respirã decât violenþa! f

13 Cred cã voi vedea bunãtãþile Domnului pe pãmântul celor vii g .

14 Aºteaptã-l pe Domnul, fii tare, îmbãrbãteazã-þi inima ºi nãdãjduieºte în Domnul.

Psalmul 27 (26) este compus din douã pãrþi diferite în ceea ce priveºte tonalitatea ºi conþinutul. Versetele 1-6 con- stituie un imn de încredere totalã ºi de nezdruncinat în Dumnezeu, iar versetele 7-14 reprezintã rugãciunea de lamentaþie a unui om care se aflã într-o situaþie gravã de necesitate. Asemãnarea expresiei din versetele 4 ºi 13 pre- supune o situaþie cultualã analogã, ce justificã unitatea celor douã pãrþi. Diferenþa dintre tonul de siguranþã din prima parte ºi nesiguranþa din partea a doua se poate expli- ca astfel: psalmistul este oprimat din cauza unei acuze nedrepte (v. 2.12); departe de Ierusalim, el îºi face curaj ºi îºi exprimã toatã încrederea în apãrarea divinã pe care o va gãsi la umbra sanctuarului. Când ajunge în curtea sfântã, îi prezintã lui Dumnezeu cauza sa în termenii unei lamen- taþiuni. Apropierea de Dumnezeu ocupã o poziþie paralelã atât în prima, cât ºi în cea de a doua parte a psalmului. Deschi- derea rugãciunii prin celebra invocaþie adresatã lui Iahve, „lumina ºi mântuirea mea” (1b), este reluatã în finalul psalmului, în v. 13, unde se exprimã certitudinea cã autorul va vedea ºi va contempla bunãtatea lui Iahve. Locul unde

f LXX ºi Vg au în manuscrise, în mod inexplicabil: ºi nedreptatea s-a minþit pe sine. g Textul ebraic începe cu o exclamaþie dubitativã irealã: o, dacã

ceea ce în limbile moderne se redã, de obicei, printr-o afir-

maþie puternicã.

n-aº

,

PSALMUL 27 (26)

105

va fi aceastã contemplare este spaþial, dar ºi mistic: „pãmân- tul celor vii”. ªtiind cã expresia „a cãuta faþa lui Dum- nezeu” este sinonimã cu „a merge la templu”, deci a se prezenta înaintea cortului divin, vedem cã templul, prezentat în mod solemn în prima parte (v. 4), reapare ºi în cea de-a doua parte, în expresia „caut faþa ta, Doamne” (v. 8). Aºadar sanctuarul este fundalul care cuprinde întreaga desfãºurare a psalmului în cele douã acte fundamentale. La sfârºit, cel care se roagã primeºte de la preot oracolul divin ºi încurajarea de a nu-ºi pierde niciodatã speranþa în Dumnezeul lui Israel (v. 14). Unitatea psalmului poate fi doveditã ºi la nivel literar, prin corespondenþe de ritm ºi de simboluri. Sfântul Augustin spune cã în acest psalm rãsunã glasul mizeriei noastre, geamãtul suferinþei. Domnul cel îndurãtor a binevoit sã ne ofere, nouã, celor mizerabili, aceste cuvinte prin Duhul Sfânt pentru a ne mângâia; dar a binevoit, toto- datã, ca, trãind în noi, sã se foloseascã de glasul nostru ºi de aceste cuvinte, pentru a-l ruga pe Tatãl în favoarea noastrã. Întrucât este cap al omenirii, pe care a scos-o din întuneric la luminã, de la tristeþe la bucurie, de la moarte la viaþã, Cristos cere ºi pentru noi ceea ce lui i-a fost acordat dintot- deauna: sã locuim în casa Tatãlui, sã gustãm bunãtãþile Domnului. Liturgia din timpul pãtimirii ascultã, din gura lui Cristos, rugãciunea din cea de-a doua parte a acestui psalm. Tradiþia primelor secole încredinþa acest psalm noilor botezaþi. Biserica, întãritã ºi încurajatã de rugãciunea lui Isus, i se adreseazã lui în rugãciune prin psalmul 27 (26). Împãrþirea: titlu (1a); partea întâi (v. 1b-6): profesiune de credinþã în Dumnezeu (v. 1b-e); teama de duºmani (v. 2-3); locul de refugiu, templul (v. 4-5); o nouã profesiune de cre- dinþã în Dumnezeu (v. 6); partea a doua (v. 7-13): implo- rarea lui Dumnezeu (v. 7); refugiul în Dumnezeu ºi în templu (v. 8-11); teama de duºmani (v. 12); încrederea în Dumnezeu (v. 13); oracol final de încredere (v. 14).

PSALMUL 28 (27)

Rugãciune împotriva duºmanilor ºi mulþumire

1 Al lui David.

Cãtre tine strig, Doamne, Dumnezeul meu a , sã nu rãmâi tãcut în faþa mea, cãci de vei tãcea faþã de mine, voi fi asemenea cu cei care coboarã în groapã b .

2 Ascultã glasul rugãciunii mele, când strig cãtre tine, când îmi ridic mâinile spre templul tãu cel sfânt.

3 Nu mã pune laolaltã cu cei pãcãtoºi ºi cu fãptuitorii de rele:

ei vorbesc de pace cu semenii lor, pe când inima lor e plinã de rãutate.

4 Dã-le dupã faptele lor ºi dupã rãutatea purtãrii lor; dã-le dupã lucrarea mâinilor lor, plãteºte-le cum se cuvine.

5 Cãci ei nu au luat aminte la lucrãrile Domnului ºi la fapta mâinilor sale; sã-i nãruie ºi sã nu-i mai zideascã!

6 Binecuvântat sã fie Domnul, pentru cã a ascultat glasul rugãciunii mele.

7 Domnul este tãria ºi scutul meu, în el ºi-a pus încrederea inima mea.

a În TM în loc de: Dumnezeul meu, avem: Stânca mea.

b LXX ºi Vg au: în lac.

PSALMUL 28 (27)

107

El m-a ajutat, ºi de aceea inima îmi este plinã de veselie c ºi îi aduc mulþumiri prin cântãrile mele.

8 Domnul este tãria poporului sãu, el este cetate de scãpare pentru unsul sãu.

9 Mântuieºte, Doamne, pe poporul tãu, binecuvânteazã moºtenirea ta, fii pãstorul ºi sprijinitorul lui în veci.

Psalmul 28 (27) este cântarea unei aºteptãri, a unei aºtep- tãri neliniºtite a cuvântului lui Dumnezeu. Este unicul cu- vânt necesar ºi mântuitor, care desfiinþeazã suferinþa ºi blocheazã moartea. Tãcerea acestui cuvânt înseamnã moarte ºi neant. Contrastul din primele douã versete ale poeziei pune faþã în faþã strigãtul repetat ºi tumultuos al celui care se roagã ºi tãcerea lui Dumnezeu. Tema acestei tãceri a lui Dumnezeu este o constantã în istoria spiritualitãþii. Ea poate sã producã revoltã ºi refuz, ateism ºi blasfemie, dar poate avea ºi un rezultat pozitiv ca în cazul lui Iob, al lui Amos ºi al celui care se roagã în acest psalm. Cum spunea Edith Stein: „Existã o dulce luminozitate nocturnã a spiri- tului care se elibereazã, se destinde, se adunã din nou, ca sã se cufunde în raporturile care îl leagã de Noapte”. Este un psalm de lamentaþie ºi de mulþumire. Rugã- ciunea este recitatã în templu (v. 2), probabil în prezenþa comunitãþii ºi a regelui (v. 8-9), ºi provine, probabil, din liturgia preexilicã a sãrbãtorii alianþei. Psalmistul, copleºit, probabil, de o boalã gravã, îºi cautã refugiul la sanctuar ºi, ridicându-ºi mâinile în rugãciune cãtre Dumnezeu, cere separarea sa de cei nelegiuiþi, care meritã sã coboare în groapã. Apoi, îi mulþumeºte lui Dumnezeu pentru harul

c LXX ºi Vg au: ºi a înflorit trupul meu ºi prin viaþa mea mã voi încrede în el.

108

PSALMUL 28 (27)

primit. În final, corul invocã binecuvântarea divinã asupra poporului ales ºi asupra unsului lui Dumnezeu. Întrebarea iniþialã pe care ºi-a pus-o exegeza dintotdeauna se referã la identificarea strigãtului încãrcat de tensiune ºi de speranþã a psalmistului: un bolnav grav, înconjurat de ostilitate, sau un persecutat adus la disperare de o bandã de duºmani sau comunitatea întreagã care recunoaºte în tãcerea lui Dumnezeu o condamnare pentru nelegiuirea care îºi face cuib în poporul ales. În psalmul 28 (27), Cristos se roagã, ca om ºi mijlocitor al nostru, la Dumnezeu: el îl implorã pe Tatãl în pãtimirea sa (v. 1-5), îi aduce mulþumire în înviere (v. 6-7) ºi mijloceºte pentru Biserica sa (v. 8-9), pentru ca cei care vor crede în numele sãu sã fie mântuiþi. În arcul sacru al acestei rugã- ciuni este inclus misterul vieþii fiecãrui creºtin. Împãrþirea: titlu (1a); lamentaþie (v. 1b-5); aducere de mulþumire (v. 6-7); aclamaþie coralã (v. 8-9).

PSALMUL 29 (28)

Glasul Domnului rãsunã ca un tunet

1 Psalm. Al lui David.

Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeu a , aduceþi Domnului preamãrire ºi putere,

2 aduceþi Domnului gloria numelui sãu. Adoraþi-l pe Domnul în strãlucirea sfinþeniei sale b .

3 Glasul Domnului este peste ape, Dumnezeul slavei tunã; Domnul este peste apele întinse.

4 Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului e plin de mãreþie.

5 Glasul Domnului despicã cedrii, Domnul zdrobeºte cedrii Libanului

6 ºi face sã salte Libanul ca un viþel, iar Sirionul c ca un pui de zimbru d .

a LXX ºi Vg introduc aici: Aduceþi Domnului berbecuþi (lit.: pui de berbec).

b Expresia ebraicã mai este tradusã: în veºminte sfinte; în curtea sa sfântã (cf. LXX ºi Vg).

c LXX interpreteazã numele propriu drept un participiu pasiv:

iubitul. Este numele dat de fenicieni muntelui Hermon. d Expresiile alese de psalmist au un evident caracter polemic împotriva idolatriei. Cedrul este un arbore falnic ce ajunge la o înãlþime de 27 m ºi o circumferinþã de 12 m. Este simbolul puterii orgolioase în contrast cu atotputernicia lui Dumnezeu. Agitarea spasmodicã a pãdurilor de cedru dã impresia cã cei doi munþi îºi pierd stabilitatea. Animalele care pasc la poalele munþilor sunt îngrozite de sunetul tunetului ºi de vuietul furtunii. Atotputernicia lui

110

PSALMUL 29 (28)

7

8

9

10

11

Glasul Domnului varsã limbi de foc,

glasul Domnului cutremurã pustiul ºi va cutremura Domnul pustiul Cadeº.

Glasul Domnului face cerboaicele sã nascã, despoaie pãdurile ºi, în lãcaºul sãu sfânt, toþi îi cântã slava.

Domnul stãpâneºte peste potop, Domnul stãpâneºte în veci ca rege.

Domnul va da tãrie poporului sãu, Domnul va binecuvânta poporul sãu cu pace.

Este un imn închinat teofaniei lui Dumnezeu, de o înaltã frumuseþe poeticã. În cadrul unei scene cereºti (v. 1-2.10), autorul traseazã liniile unui cadru pãmântesc, o compoziþie care, prin structurã, culori ºi sentimente, uneºte în sine cele mai vii contraste ºi dã consistenþã unui gând religios fundamental. Acolo, sus, deasupra naturii dezlãnþuite, Domnul, Regele, stãpâneºte într-o maiestate imperturba- bilã. De departe, glasul tunetului (v. 3-4) prevesteºte furtu- na care se apropie. Ea îl ajunge îndatã pe poet (v. 5-6) ºi face ravagii în jurul lui (v. 7-9). Astfel, psalmul 29 (28) se referã mai mult la sfinþenia lui Dumnezeu care se mani- festã în puterea sa. Polaritatea ºi tensiunea credinþei, care presupun unitatea dintre teama cutremurãtoare ºi entuzi- asmul plin de bucurie înaintea lui Dumnezeu au gãsit în acest psalm o expresie artisticã originalã ºi demnã. Dincolo de forþa artisticã a psalmului, se evidenþiazã tema religioasã. Faptul cã subiectul este Dumnezeu sau glasul sãu aratã cã atenþia psalmistului nu se concentreazã

Dumnezeu anihileazã toate simbolurile prepotenþei omeneºti: cedrii Libanului sunt fãcuþi surcele, falnicii munþi ai Libanului îºi pierd consistenþa, animalele, care sunt simbolul puterii, sunt îngrozite ºi distruse (ca viþelul de aur de la Sinai; cf. Ex 32–34).

PSALMUL 29 (28)

111

asupra unui fenomen natural înspãimântãtor, al furtunii,

ci asupra lui Dumnezeu care se manifestã în tumultul elemen-

telor ºi îºi manifestã mãreþia sa teribilã. Majoritatea exege-

þilor vãd în acest psalm o polemicã împotriva zeului fenician al furtunii Baal-Hadad. Psalmul descrie puterea maies- tuoasã, suveranã ºi, totodatã, teribilã a lui Dumnezeu, ca efect al „glasului sãu” în epifanie (cf. Ex 19,5.16 º.u.). Dumnezeu, creatorul ºi stãpânul universului, ni s-a des- coperit în Cristos. El este Cuvântul care a format ºi a orga- nizat, la început, orice lucru, în timp ce „Duhul lui Dum- nezeu plutea peste ape” (Gen 1,2). Fãcut om, Cuvântul lui Dumnezeu a dat poruncã vânturilor ºi mãrii (cf. Mt 14,22-33; Mc 6,45-52) ºi a umblat pe ape. La strigãtul lansat de el de pe cruce, în ceasul morþii, pãmântul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, s-au deschis mormintele (cf. Mt 27,50-52). În manifestãrile pute- rii divine ale lui Cristos în lumea naturalã, au fost arãtate misterele mântuirii, pe care el le sãvârºeºte în istoria umanã ºi în suflete. În planul divin de mântuire, universul

ºi faptele care se petrec în el vestesc istoria sacrã ºi eveni-

mentele sale. Sfântul Augustin spune cã în psalmul 29 (28) pot fi înþelese lucrãrile minunate sãvârºite în inimile oame-

nilor de cuvântul lui Cristos. Împãrþirea: titlu (1a); invitaþie la laudã (v. 1b-2); cele- brarea glasului lui Dumnezeu deasupra apelor oceanice (v. 3-4), deasupra munþilor Libanului (v. 5-6) ºi deasupra deºertului (v. 7-9); concluzie: Dumnezeu se aºazã pe tronul sãu (v. 10-11).

PSALMUL 30 (29)

Mulþumire pentru salvarea de la moarte

1 Psalm. Cântec la sfinþirea templului. Al lui David.

2 Te preamãresc, Doamne, pentru cã m-ai eliberat ºi n-ai lãsat pe vrãjmaºii mei sã râdã de mine.

3 Doamne, Dumnezeul meu, eu am strigat cãtre tine ºi tu m-ai vindecat.

4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinþa morþilor, tu mi-ai dat viaþã, ca sã nu cobor în mormânt.

5 Cântaþi Domnului, voi, credincioºii lui, preamãriþi memoria sfinþeniei sale!

6 Cãci mânia lui þine o clipã a , dar îndurarea lui þine toatã viaþa. Seara intrã în casã plânsul, iar dimineaþa bucuria.

7 Iar eu, în bunãstarea mea, am zis:

„Nu mã voi clãtina în veac”.

8 Doamne, în bunãvoinþa ta, m-ai aºezat pe un munte puternic b ; dar când þi-ai întors faþa de la mine, am fost cuprins de spaimã.

a LXX ºi Vg, interpretând „clipa” drept mânie, au introdus: cãci aprinsã este mânia lui ºi viaþa depinde de voinþa lui.

b LXX ºi Vg au: ai dat tãrie frumuseþii mele; alþii traduc: m-ai sta- bilit ca un munte puternic.

PSALMUL 30 (29)

113

9 Cãtre tine, Doamne, am început sã strig ºi de la Dumnezeul c meu am cerut îndurare.

10 Ce câºtig ai avea din sângele meu, de-aº coborî în adâncuri? Oare te va lãuda þãrâna ºi va vesti adevãrul tãu?

11 Ascultã-mã, Doamne, ai milã de mine! Doamne, fii tu ajutorul meu!

12 Tu ai schimbat plânsul meu în dans, mi-ai sfâºiat haina d de pocãinþã ºi m-ai încins cu bucurie,

13 pentru ca sufletul e meu sã-þi cânte fãrã încetare. Doamne, Dumnezeul meu, în veci te voi preamãri!

Psalmul 30 (29) este un cânt de mulþumire personalã, care se înalþã spre Dumnezeu dupã ce din orizontul celui care se roagã a dispãrut neliniºtea dramaticã a morþii. Este cântarea vieþii, gustatã dupã ce psalmistul a experimentat gustul amar al morþii. Desfãºurarea psalmului este aceas- ta: viaþa umanã cunoaºte alternanþe extreme de suferinþã ºi de bucurie. Departe de a fi semnul unui destin capricios ºi necontrolat, ele se insereazã în cadrul unui plan coerent ºi pozitiv. Totuºi, ceea ce viaþa are ca sens negativ reveleazã tocmai valoarea ºi sensul propriu numai dupã ce a fost depãºitã criza. Este o miºcare liberã ºi marcatã de con- traste puternice, o miºcare ce nu ezitã sã anticipe în mod poetic cântarea vindecãrii (v. 2-6) faþã de cea a suferinþei ºi bolii (v. 7-11).

c TM are: ºi de la Domnul meu; unii exegeþi interpreteazã prepo- ziþia „de la” ca fiind forma scurtã a numelui lui Dumnezeu: „O,