Sunteți pe pagina 1din 12

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1

Obiectul hidraulicii. Scurt istoric. Hidraulica - este disciplina care se ocup cu studiul legilor de echilibru al lichidelor aflate in stare de repaus sau micare, precum si a corpurilor solide cu care acestea vin in contact si aplicarea lor in rezolvarea multiplelor probleme practice, inginereti. Denumirea disciplinei vine de la grecescul hdro (apa) si aulos (conducta) ceea ce dovedete nsuirea si acumularea cunotinelor de hidraulica nc din antichitate. Toate ramurile de inginerie grupate in hidrotehnic au la baza legile hidraulicii. Din aceste ramuri amintim: hidroenergetica; porturi si cai navigabile; alimentari cu apa; canalizri; hidroamelioraii; maini hidraulice; aeronautica, etc.

Hidraulica este o disciplina practica, care folosete metodele si legile stabilite in Mecanica fluidelor (componenta a mecanicii mediilor continue), care uneori schematizeaz excesiv micarea reala a fluidelor pentru obinerea soluiilor teoretice. In multe cazuri aplicarea acestora direct in practica prezint dificulti in rezolvarea problemelor inginereti. Hidraulica a reuit sa nlture aceste piedici, completnd rezultatele teoretice in unele cazuri greoi exprimate matematic, prin studiu experimental. Apa, element al naturii, a fost folosita din cele mai vechi timpuri, att ca element necesar traiului, cat si ca factor de uurare a condiiilor de viata prin: transporturi pe apa; irigaii; alimentari cu apa, etc.

Toate aceste activiti suprapuse legilor hidraulice sau dezvoltat datorita cerinelor practicii. nc din secolul III i.e.n Arhimede descoper legea plutirii corpurilor. Bazele teoretice ale hidraulicii sau cristalizat abia in epoca Renaterii, cnd Leonardo da Vincii (1452-1519) rezolva unele probleme de hidraulica pe baza unor ncercri experimentale in lucrarea Despre micarea si msurarea apei. Contribuii in dezvoltarea hidraulicii si Mecanicii fluidelor au adus apoi muli autori, placnd de la Galileo Galilei (legile fundamentale de plutire a corpurilor), E. Torricelli (Legea scurgerii prin orificii), iar in secolul al XVIII dup dezvoltarea unui aparat matematic modern, acesta a fost aplicat in domeniul hidraulicii de ctre nume cunoscute in istoria tiinei moderne cum ar fi: D. Bernoulli, Euler, DAlambert, Chezy, etc. Hidraulica a cunoscut o dezvoltare fr precedent in epoca moderna, odat cu apariia si perfecionarea calculatoarelor electronice. 1

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1 Aplicabilitatea rezultatelor hidraulicii este foarte vasta, aceasta fiind un suport esenial pentru ingineri din domeniul hidrotehnicii, gospodririi apelor, mbuntirilor funciare, ingineriei nautice maritime si fluviale, mainilor hidraulice etc. Hidraulica , asa cum sugereaya si definirea ei, este compusa din doua partidisticte si ca mod de abordare a studiului: - hidrostatica, ce studiaz echilibrul lichidelor aflate n stare de repaus i a corpurilor solide cu care vin in contact. - hidrodinamica ce studiaz echilibrului lichidelor aflate n micare i a corpurilor care se mic sau se afla in contact cu masa lor. CAPITOLUL I PROPRIETATILE FIZICE ALE LICHIDELOR Din punct de vedere fizic, n natur, corpurile se pot prezenta trei stri de agregare: solid, lichid i gazoas. Proprietile fizice mai importante ale lichidelor sunt: fluiditate, greutate specific sau volumetric, densitate, compresibilitate, vscozitate, dilataie termic, adeziune, tensiune superficial, capilaritate, absorbie i cavitaie. 1.1 - Fluiditatea Lichidele mpreun cu gazele alctuiesc starea fluid a materiei. Fluidele se caracterizeaz prin mobilitatea extrem de mare a particulelor ntre ele. Micarea are loc aproape fr rezistene. Aceast proprietate se numete fluiditate. Fluiditatea este principala proprietate prin care fluidele fac nota discordanta fata de solide. Spre deosebire de corpurile solide, care i pstreaz forma, fluidele pot fi considerate ca fiind lipsite de rigiditate, ele iau forma vasului n care se pstreaz. Lichidele se opun ns variaiei de volum, n comparaie cu gazele care tind sa se dilate, fr aciunea unor fore exterioare. 1.2 - Greutatea specific sau volumetric Prin greutate specific sau volumetric, se nelege, raportul dintre greutatea unui corp i volumul ocupat. Ea este deci, greutatea unitii de volum i se noteaz cu :

=
Unde: G - este greutatea corpului V - volumul lui.

G V

(1.1)

In sistemul tehnic (sau MKfS), folosit curent n practic, greutatea specific se exprim n kgf/m3 i mai rar n gf/cm3. Exprimarea dimensionala rezulta din ecuaia de definiie: 2

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1

=
sau in SI:

[G ] = F [V ] L3

= F L3 (1.2)

[G ] = F [V ] L3

= M L2 T 2

(1.3)

Apa curat la temperatura de + 4C i presiunea atmosferic de 760 mm coloan de mercur are:

= 1000 = 9810

kgf N = 9810 3 3 m m

N in Sistemul tehnic de msura [SI] m3

Greutatea specific a apei variaz foarte puin n funcie de temperatur, presiune i poziia geografic. De exemplu: variaia greutii specifice a apei se menine 0,4 % pentru temperaturi cuprinse ntre 0C- i 30C i crete pn la 4 % cnd temperatura ajunge la 100C. De asemenea, la o cretere a presiunii exercitate, asupra apei pn la 100 atmosfere, variaia greutii specifice nu depete 4.65% variaia greutii specifice datorit poziiei geografice este i mai mic. In aceste condiii, practic, variaia greutii specifice a apei in domeniul ingineresc al construciilor se neglijeaz deoarece variaia temperaturii este in limitele variaiilor exterioare. In tabelul 1.1 se dau cteva valori ale greutii specifice a apei curate la diferite temperaturi i presiunea egal ou o atmosfer. Tabelul 1.1.
Temperatura toC Greutatea specifica [N/m3] 0o 9808.72 4o 9810 10o 9807.35 20o 9792.64 30o 9767.52 100o 9401.707

In tabelul 1.2 se prezint valorile greutilor specifice pentru cteva lichide si gaze: Tabelul 1.2.
Fluidul Apa distilata Alcool Benzina Ulei mineral Mercur [N/m3] 9810 7749.9 6670.8-7259.4 8730.9-9025.2 133376.76 toC 4 10 15 0 Fluidul Aer uscat Oxigen Azot Hidrogen Dioxid de carbon [N/m3] 12.684 14.155 12.272 0.881 19.394 toC 0 0 0 0 0

Daca lichidul este neomogen greutatea specifica variaz de la un punct la altul al volumului V, pentru determinarea greutii specifice in acest caz este nevoie o abordare punctuala.

1.3.- Densitatea
Se numete densitate raportul dintre masa unui corp i volumul su. Ea poate fi definit i ca masa unitii de volum si se noteaz cu :

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1


M V

(1.4)

In relaia 1.4 dac se nlocuiete masa M = densitate:

G se obine legtura dintre greutatea specific i g

=
sau

1 G = g V g

(1.5)

= g
Exprimarea dimensionala in SI :

(1.6)

=
Iar ca uniti de msura se folosesc:

F L3 = F T 2 L 4 L T 2

(1.7)

N s 2 kgf s 2 , m4 m4 Apa la temperatura de + 4C i presiunea de 760 mm coloan de Hg, la Bucureti, are densitatea: N 2 m 3 10 N s = = m g m4 9.806 2 s

9810

(1.8)

Din relaia 1.6 se observa ca densitatea este o mrime direct proporionala cu greutatea specifica. Tabelul 1.3. Densitatea apei la diferite temperaturi
Temperatura toC Densitatea [Ns/m4] 0o 999.82 4o 1000 10o 999.72 20o 998.15 30o 995.11 100o 958.34

1.4.- Compresibilitatea.
In general, orice corp, indiferent de starea lui de agregare, se deformeaz sub aciunea unor sarcini exterioare. Dac aceste sarcini nu depesc o anumit limit, deformaiile snt proporionale cu solicitrile. Peste aceast limit proporionalitatea dintre deformaii i sarcini nu mai este valabila. Capacitatea corpurilor de a-i micora volumul sub aciunea forelor de compresiune, se numete compresibilitate. 4

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1 Acest lucru poate fi demonstrat dac pe suprafaa unui lichid, Fig.1.1, exercitm o presiune unitar p. Sub aciunea forei F = p.A lichidul i micoreaz volumul. Dac ns fora nceteaz s mai acioneze, volumul lichidului revine la mrimea iniial.
Fig. 1.1. Compresibilitatea.

Se constat c ntre variaia volumului lichidului dV i variaia presiunii ce se exercit pe suprafaa lui dp exist relaia 1.9:
dV = V dp

Sau
dV = dp V

(1.9)

unde este un factor de proporionalitate i se numete coeficient de compresibilitate cubic, specific fiecrui lichid. Inversul lui se numete modul de elasticitate cubic i se noteaz cu . Intre cei doi coeficieni exist relaia 1.10:

=
Dimensional:

(1.10)

= = L2 F 1 dp V
iar, 1 2 [ ] = = F L

1 dV

(1.11)

(1.12)

Rezult c modulul de elasticitate este de natura unei presiuni. Plecnd de la relaia 1.9 putem stabili legtura ce exista intre , pe de o parte i variaia densitii i presiunii p pe de alt parte. Pentru aceasta, innd seama c masa lichidului M = V este constanta, prin difereniere n raport cu densitatea i volumul, vom obine:
dM = d V + dV = 0 sau d = dV V (1.14) (1.13)

nlocuind n relaia 1.9 putem scrie c: d

De aici rezulta ca:

= dp sau

dp

(1.15)

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1 1 d dp dp sau = dp d

(1.16)

Coeficientul de compresibilitate cubic l modulul de elasticitate cubic, variaz puin in funcie de temperatur, de aceea n multe aplicaii practice si se consider constani. Apa este foarte puin compresibil n raport cu gazele, dar de circa 100 ori mai compresibil dect fierul moale. In practic, ea poate fi considerat incompresibil, exceptnd acele fenomene unde compresibilitatea joac un rol hotrtor, cum ar fi loviturile de berbec. In tabelul 1.4 se dau valorile coeficienilor si pentru ap, n funcie de temperatur. Tabelul 1.4 Valorile coeficientului de compresibilitate cubic i ale modulului de elasticitate cubic
Temperatura t C [m /N] [N/m ]
2 2 o o o o

20
-10

50
-10

5.11x10

4.92x10

4.74x10

-10

19.51x10

20.29x10

21.47x10

1.5.- Vscozitatea
Se tie, c lichidele pot fi n stare de repaus sau n micare. La lichidele n repaus aciunile reciproce dintre molecule, conduc la eforturi de compresiune, iar la lichidele n micare, pe ling eforturile de compresiune iau natere i rezistene tangeniale care se opun micrii. Proprietatea lichidelor de a dezvolta rezistene tangeniale ce se opun micrii, se numete viscozitate. Dup Newton, rezistenele tangeniale ce iau natere la lichidele n micare, se datoreaz atraciei dintre molecule. Spre deosebire de solide, rezistena tangenial la viscozitate depinde n foarte mic msur de presiune: ea este ns proporional cu suprafaa n contact i cu viteza relativ de deplasare a straturilor lichide ntre ele. Datorit viscozitii, viteza ntr-un curent de lichid este variabil att n plan vertical, ct i n plan orizontal. Pentru exemplificare, n Fig. 1.2, se arat o seciune vertical n lungul curentului (a), repartiia vitezei n plan vertical ntr-o seciune curent transversal curentului (b) i repartiia vitezei n plan orizontal (c).

Fig. 1.2. Variaia vitezei ntr-un curent de lichid datorit vscozitii.

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1 Variaia vitezei n plan vertical i orizontal, din exemplul dat, poate fi scoas n eviden dac secionm curentul de lichid cu dou planuri paralele P i P' situate la o distan z, unul de cellalt. Dac considerm numai variaia vitezei pe vertical, toate particulele cuprinse n planul P au viteza v, iar cele cuprinse n planul P' au o vitez v + v. Conform ipotezei lui Newton, ntre dou suprafee de lichid egale A i cuprinse n planurile P i P' se dezvolt o for tangenial T proporional cu suprafaa A, Fig. 1.3: T =A unde: V z (1.17)

este un factor de proporionalitate, numit coeficient de vscozitate dinamic;


A suprafaa de contact ntre straturile de lichid considerate: V variaia vitezei de alunecare dup z normala direciei de scurgere.

Raportnd fora tangenial T la suprafaa A i trecnd la limit, vom obine rezistena tangenial de vscozitate:

Fig. 1.3. Vscozitatea.

= lim

T dV sau = A dz

(1.18)

In hidraulica aplicat, uneori se folosete n locul coeficientului de vscozitate dinamic , un alt coeficient numit de vscozitate cinematica Coeficientul de vscozitate cinematic se obine din relaia 1.19:

=
Dimensional:

(1.19)

[ ] =
Iar

dz = F L 2 T dV

(1.20)

[ ] = =

F L2 T = L2 T 1 F T 2 L 4

(1.21)

La ap, coeficienii de vscozitate dinamic i cinematic , variaz foarte puin cu presiunea, de aceea, practic se neglijeaz. In tabelul 1.4 se dau valorile lui i la apa curat n funcie de temperatur.
7

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1 Tabelul 1.4 Valorile coeficienilor i la diferite temperaturi
Temperatura toC [Ns/m2] [m2/s] 0o 1784.69x106 1794x103 4o 1565.82x106 1567x103 10o 1306.45x106 1310x103 20o 1007.27x106 1011x103 30o 799.38x106 804x103 100o 283.88x106 296x103

1.6 Dilatarea termic


In general, prin nclzire corpurile i mresc dimensiunile, iar prin rcire i le micoreaz. Proprietatea corpurilor de modificare a dimensiunile datorit variaiei temperaturii, se numete dilatare termic. La lichide intereseaz variaia volumului, numit dilatare n volum, spre deosebire de unele corpuri solide la care intereseaz dilatarea unei anumite dimensiuni - exemplul dilatarea cablurilor electrice. Intre variaia volumului i temperatur se menine relaia: G G = Vt Vo (1 + t )

t =

(1.22)

Vo este volumul lichidului la temperatura to ; Vt volumul lichidului la temperatura to+t;

coeficientul de dilatare termic n volum; t creterea de temperatur.

Ca o consecin a dilatrii termice a lichidelor n volum, greutatea specific ct i densitatea variaz n funcie de temperatur

t =
si

G G = (1.23) Vt Vo (1 + t )

t =

M M = (1.24) Vt Vo (1 + t )

Deoarece greutatea G i masa lichidului M rmn constante n timpul variaiei de temperatur, nlocuind volumul V0 = G 0 , respectiv V0 = M 0 obinem relaiile 1.25 dintre greutile specifice, respectiv densitile iniiale i finale, dup creterea temperaturii t.

t =

0 0 sau t = (1.25) 1 + t 1 + t
8

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1 In practic, spre deosebire de solide, prin nclzirea lichide lor vom constata mai nti dilatarea vaselor n care se pstreaz si apoi a lichidelor. Dilatarea lichidelor fa de vase se numete dilatarea aparent. Dilatarea real a lichidelor se compune din dilatarea aparent i dilatarea vasului. Pe aceste considerente:

= '+ "
Unde:

(1.26)

- este coeficientul de dilatare cubic real; ' - coeficientul de dilatare cubic aparent; " - coeficientul de dilatare cubic a vasului.
Apa, ntre 0C i + 4C, face excepie de la legea de dilatare a lichidelor. Ea are un volum minim la temperatura de + 4C volumul crete cnd temperatura scade ctre 0C, respectiv, dac ea crete peste + 4C, Fig. 1.4. Aceast proprietate a apei are o importan deosebit din punct de vedere biologic i tehnic. In timpul iernii, apa mai rece de + 4C din ruri, lacuri l mri se ridic la suprafa formnd un strat protector, iar cea mai cald se las la fund, asigurnd n acest fel viaa animalelor acvatica i protecia instalaiilor de captare.

Fig. 1.4. Dilatarea termic a apei

1.7 Adeziunea
La nivelul de contact ntre un solid i un lichid, sau intre dou lichide ce nu se amestec se dezvolt fore de atracie moleculara, numite fore de adeziune. Aceast proprietate poate fi demonstrat dac n interiorul unei mase de lichid n repaus, introducea un disc foarte bine lustruit. Imprimnd discului o micare de rotaie, dup puin timp, vom constata c ia apropie rea discului lichidul se pune n micare. Adeziunea are multe aplicaii tehnice, iar n alimentrile cu ap se cunosc mecanisme folosite la ridicarea apei din puuri.

1.8 - Tensiunea superficiala si capilaritatea


Studiul fenomenelor ce se produc ntr-un strat de lichid foarte subire la nivelul de contact cu un corp solid, gazos sau lichid, cu care nu se amestec, a scos n eviden existena unei stri de tensiune. Ea depinde numai de natura corpurilor n contact i de temperatura lor. Aceast stare de tensiune se numete tensiune de suprafa sau superficial. Eforturile de tensiune ce iau natere se noteaz cu i se exprim n N/m de contur. Rezultanta eforturilor de tensiune este o for, numit for capilar, dup denumirea tuburilor capilare - n care a fost pus n eviden. Fenomenele de tensiune superficial snt neglijabile cnd masa lichidului i dimensiunile suprafeei de contact snt mrite, ele au ns o importan deosebit dac una sau ambele dimensiuni snt mici sau

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1


foarte mici. Exemple gritoare n acest sens snt forma picturii de ap turnat pe o suprafa metalic ncins; forma picturii de mercur; forma suprafeei de contact cu aerul a unei emulsii, ridicarea sau coborrea nivelului lichidelor n tuburile capilare. Fenomenele capilare, ca: ridicarea apei n porii pmntului de fundaie i comportarea emulsiilor, au o importan deosebit n practica lucrrilor de construcii. In Fig. 1.5 a i b se demonstreaz proprietatea lichidelor de a circula prin tuburile capilare dup alte principii dect cele cunoscute la vasele comunicante. Intradevr dac ntr-un vas cu ap introducem un tub curat din sticl, avnd diametrul interior mai mic dect 1 cm, dup puin timp constatm c nivelul apei n tub se ridic deasupra celui n vas cu o nlime h. Acelai lucru constatm dac introducem tubul ntr-un vas cu mercur, numai c n acest caz, nivelul mercurului din tub va fi mai cobort dect cel din vas cu o nlime h'. Ridicarea sau coborrea nivelului lichidelor n tuburile capilare se datoreaz forelor capilare, care acioneaz de jos n sus n cazul lichidelor ce ud pereii tubului, sau de sus n jos la celelalte lichide. Nivelul lichidului, n tub, se menine constant numai dup ce se realizeaz echilibrul ntre fora capilar Fc i greutatea sa G, Fig. 1.5:

FC = G
Sau
Fig. 1.5. Fenomene de capilaritate.

(1.27)

2 r = r 2 h

(1.28)

Dup simplificare obinem relaia stabilit de Borelli:

r h =

= const

(1.29)

Sau

d h =

= const

(1.30)

Din relaia 1.30 rezult c n fenomenele capilare produsul d h = constant. Aceast concluzie prezint o importan deosebit, deoarece in practic, putem limita ridicarea apei prin capilaritate, cu ajutorul unul strat de pietri, avnd diametrul granulelor mare. In tabelul 1.5 se dau valorile tensiunii superficiale n N/m pentru apa la diferite temperaturi.

10

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1 Tabelul 1.5 Valorile tensiunii superficiale la diferite temperaturi
Temperatura toC [N/m] 0o 75.60x10-3 4o 75.01x10-3 10o 74.13x10-3 20o 72.66x10-3 30o 71.09x10-3 100o 58.83x10-3

1.9- Absorbia si cavitatia


Se tie, c lichidele n contact cu aerul sau cu un gaz, absorb din acestea o anumit cantitate. Proprietatea lichidelor de a reine n masa lor o parte din gazele cu care vin n contact, se numete absorbie. Cantitatea de gaz absorbit n masa lichid crete cu presiunea i este invers proporional cu temperatura. Cnd ns presiunea scade sau temperatura crete, o parte din gazul absorbit este pus n libertate. Fenomenul de degajare a gazului absorbit, n anumite condiii de presiune i temperatur, se numete cavitaie. Apa in contact cu aerul, n condiii normale de presiune i temperatur, conine 2 % aer; adic 20 l aer la 1 m3 ap. Se observ c proporia dintre oxigen i azot la aerul absorbit se schimb, i anume: n atmosfer se gsesc 21 % oxigen i 79 % azot, iar n aerul absorbit 34 % oxigen si 66 % azot. [ 33 ]. Proprietatea apei de a absorbi aerul, are o nsemntate deosebit pentru viaa animalelor acvatice, precum i pentru epurarea natural a cursurilor de ap. Fenomenul de cavitaie este duntor instalaiilor de ridicarea i transportul apei. La ridicare i la schimbrile bruce de direcie - n coturi -, scznd presiunea, din masa de ap se degajeaz o parte din aerul absorbit. Amestecul nestabil ap - aer produce vibraii n conducte, iar oxigenul degajat este un oxidant puternic.

1.10.- Modelul de fluid


Pentru rezolvarea problemelor de hidraulica, se utilizeaz o serie de metode si schematizri, in studiul echilibrului fluidelor aflate in stare de repaus sau micare. La problemele de echilibru hidrostatic, in afara ipotezelor continuitii corpului (mediu continuu), in general nu sunt necesare alte simplificri sau schematizri ale fenomenului real. Uurina rezolvrilor se datoreaz in mod deosebit strii de tensiune relativ simpla, care caracterizeaza fluidele in echilibru hidrostatic. Cu totul altfel se pune problema in studiul echilibrului fluidelor aflate in micare, situaie care ridica dificulti majore in rezolvarea fenomenelor printr-un aparat matematic accesibil. Ecuaiile fundamentale ale micrii fluidelor, deduse pe baza principiilor generale ale mecanicii mediilor continue, nu sunt suficiente pentru descrierea micrii unui mediu concret, in acest caz fiind necesare relaii complementare intre parametri caracteristici mediului respectiv. O problema dificila o constituie descrierea si reprezentarea strii de tensiune.

11

Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1 Pentru rezolvarea acestei probleme, sunt necesare cercetri experimentale asupra proprietilor fluidului, reprezentarea acestora sub forma mai multor relaii complementare care mpreuna cu ecuaiile fundamentale sa formeze un sistem complet de ecuaii. Astfel sunt concepute o serie de modele de fluid care in cont de anumite grupuri (clase) de fenomene pentru care proprietilor exprimate in ecuaii suplimentare sunt in concordanta cu experiena. Pentru uurarea calculelor s-a nscut ideea considerrii - n prima faz - a unui lichid avnd proprietile fizice constante, numit fluid perfect (modelul Euler). Prin fluid perfect, se nelege deci, un fluid ipotetic cu greutatea specific i densitatea constante, incompresibil, lipsit de vscozitate, capilaritate, absorbie, cavitaie etc. Acest model este destul de des utilizat in hidraulica, pe baza lui obinndu-se simplu o serie de reprezentri si ecuaii cu larga aplicabilitate practica, mai ales ca exista posibilitatea extinderii lor in baza unor considerente suplimentare si la fluide reale. Alt model de fluid este cel al fluidului vscos (modelul Newton) prin care se considera o stare de tensiune mai complexa, determinata de proprietatea de vscozitate a fluidelor. Dar si acest concept de model acoper un domeniu foarte restrns, respectiv al micrii laminare, fiind necesare si aici considerri complementare pentru a surprinde efectele reale ce au loc din cauza turbulentei. Modelul cel mai evoluat este cel al fluidului vscos si turbulent. A fost posibila folosirea acestuia odat cu apariia tehnicilor moderne de calcul care sa acopere volumul de lucru deosebit. Totui reprezentarea turbulentei in micarea fluidului nu a ajuns nc in stadiul unui sistem de ecuaii complet, fiind necesare si in acest caz, introducerea unor consideraii suplimentare , rezultatele finale avnd un caracter semiempiric. Avnd in vedere diversitatea tipurilor de probleme pe care le ridica hidraulica, modul de abordare printr-un anumit model, trebuie stabilite in funcie de complexitatea problemei si nivelul de acuratee cerut pentru rezultatul final. In cazurile de tratare mai sumara a problemelor hidraulicii, cel mai accesibil model de abordat este modelul fluidului ideal (perfect) care ofer ecuaii fundamentale si care apoi pot fi completate pentru fluide reale.

12