ANTROPOLOGIA POLITICA : PERIOADA

CLASICA

Procesualismul
I found in the data of art, literature, philosophy, political and juridical thought, history, comparative religion, and similar documents far more suggestive ideas about the nature of the social than in the works of colleagues doing their n o r m a l social science* under the then prevailing paradigm of structural functionalism."
Victor Turner

Criza paradigmei structural-functionaliste in antropologia politick se face simjita prin intermediul unor perspective aparute, mai intai, din interiorul acesteia - este cazul lui Max Gluckman i al coIii de la Manchester - i partial al unor lucrari fundamentale de tranziiie" cum ar fi Schism and Systems of Highland Burma (1954) a lui Edmund Leach. Daca incepumrile programatice ale antropologiei politice se leaga de Introducerea scrisS de Meyer Fortes i E.E. Evans-Pritchard \2i African Political Systems, pozipa programatica a procesualismului" este schi^ata de Mroducerea scrisS de Marc Swart, Victor Turner i Arthur Tuden la Political Anthropology. Adjectivul politic" se aplica la orice este, in acelai timp, public, orientat spre scop |i implica o diferen^a de putere, de control, intre indivizii unui grup. Mai exact, studiul politicii se ocupS de smdierea proceselor implicate in determinarea i implementarea scopurilor publice i in objinerea i folosirea diferen^iaia a puterii de catre membrii grupului procupati de aceste scopuri (Swartz, Turner i Tuden 1966: 7). Victor Turner a studiat popula^ia ndembu - formata in 1950 din aproximativ 17 000 de persoane traind in Rhodesia de Nord, la grani^a cu Angola, cu o istorie recentS de migra^ie, slabire a puterii politice a efdor i administralie coloniaia britanica. Turner ii situeaza analiza la nivelul satelor i al vecinatajilor de sate i nu la eel al tribului, pe un model
Continuity in an African Society (1957) a lui Victor Turner sau Political

gluckmanian al conflictului normativ" : eel dintre descenden^ matrilineara (descendentii pe linie matema) si casatoria virilocaia. Principiul niatrilinearita{ii controleaza dreptul la reziden^a, motenire i ascensiunea la pozijii de autoritate publica. Interesul barbalilor din unitatea matrilineara este sa ii pastreze surorile in acelai loc de reziden^a, astfel incat fiii surorilor, generatia urmatoare de barba^i din descenden^a matrilineara, sa fie crescuti de rudele lor matrilineare, asigurand astfel for^a numerica i economica a grupului de descendenja. Pe de alta parte insa, frajii fiind i soji, regula casatoriei virilocale da sofului drepml sa ii aduca nevasta in propriul sat care este satul unitajii matrilineare de care apar^ine barbatul, creand astfel probleme continuitajii grupului matrilinear de unde provine sotia. Rezultatul este aparitia unui conflict ce se reproduce la toate nivelele societa^ii mdembu. Barbatii sunt prini intre legaturile pe care le au cu copiii i nevestele i legamrile cu surorile i copiii surorilor. Femeile sunt prinse intre nevoia de a parSsi satul frajilor i cea de a fi aproape de grupul de rudenie matern. Satele i casStoriile sunt instabile fiind supuse fisiunilor, divorfurilor i mobilitajii crescute a indivizilor i familiilor. Crizele izbucnesc datorita contradic^iilor strucmrale ce preformeaza i ghideaza dorin{ele, ambifiile, nelinitile i traiectorile indivizilor aflaji in conflict. Crizele due insa, inevitabil, la incercari de mediere i la solujii tranzitorii ce altereaza campurile sociale in care se m i c a indivizii. Dci influenta modelului structural-iunctionalist, ce pune accentui pe legatura dintre rupturile grupurilor i relajiilor sociale cu continuitatea societatii, a principiilor normative i a valorilor, este evidenta, TXirner analizeaza mult mai detaliat mecanismele rupturii i ale continuitatii. Chiar prin detalierea analizei, Victor Tlimer se va indeparta de modelul gluckmanian al conflictului normativ. Pentru antropologul englez, crizele i conflictele trebuie descrise in d e s f a u r a r e a lor, av^d o procesualitate proprie, diferita de cea structuraia a societajii ca atare. Modul in care Ttoier scrie emografie deriva din metodologia dramamrgiei sociale - prezentarea detaliata a aparitiei, desfSurarii i solujionarii unei crize declanate de modul in care indivizii se lupta pentru putere. Scriitura pastreaza ceva din stilul structural-functionalist clasic adaugandu-i-se, insa, o dimensiune aproape romanesca. Schism and Continuity este organizata pe descrierea a a p t e drame sociale {social dramas) desfaurate, in principal, in satul Mukanza. Primele sunt axate pe incercarile lui Sandombu de a deveni eful satului - o pozijie de prestigiu, dar fara atribute coercitive - in locul unchiului sau Kahali Chandenda. Sandombu declangeaza conflictul trimijandu-i unchiului sSu o parte mai mica din vSnat i incaicand, astfel, eticheta ce leaga fra^ii mamelor de fiii surorilor (relajia in care se aflau cei

49

doi). Chandenda reactioneaza insultandu-l pe Sandombu in public i amenintandu-1 cu repercursiuni magice - cu atacuri vrajitorcti. La i Sandombu care parasete apoi saml pentru cateva zile. In aceastS perioada Kahali Chandenda moare. Sandombu este acuzat de moartea acestuia prin vrajitorie i nu reuge^te devina sef al satului, in locul unchiului sSu fiind ales Mukanza Kabinda. Pentru Turner insuccesul lui Sandombu nu se datoreaza doar calitajilor sau defectelor lui personale : ambitie, generozitate sau mandrie, ci pozijiei lui strucmrale in satul Mukanza ce il punea intr-o pozi^ie dificila in cursa pentru pozijia de ef al samlui. Condijiile pentru ca cineva sa poata sunt date de inrudirea cu fondatoarea satului, apartenenta la o linie de descenden^a diferita de cea a efului anterior, calitaji personale i crearea unui grup de suporteri. Aceste reguli lasa un spajiu destul de vast de negociere i conflict in care Sandombu se afla prins ca membru al aceleiai linii de descendenja cu Chandenda, ca un ora considerat generos 1 putemic, dar i periculos - de unde acuzele de vrajitorie. In plus, Sandombu nu a reuit sS aiba copii cu prima sotie, grupul de sustinatori - creat de obicei pe baza familiei i a alianjelor sustinute de casatorie - trebuind suplunentat pe calitatilor lui personale, supuse mereu unor posibile interpretari contradictorii. Sandombu este steril i sora lui este inferdia, iar popula^ia mdembu fiind matrilineara, puterea cuiva in comunitate se datoreaza, in mare parte, rudelor sale pe linie feminina. Solujia altemativa este cregterea prestigiului prin generozitate i a numarului de susjinatori prin adopjie. Adopjia insa se bazeaza pe aducerea unor straini" in sat ce sunt, deseori, perceputi ca fiind amenintatori pentru indigeni" ; generozitatea poate ridica probleme legate de sursele ei. Dei nu este expulzat dupa moartea lui Chandenda, el va fi gonit din sat amnci cand o m a t u a moare i Sandombu este gSsit vinovat, prin tehnici divinatorii, de moartea ei. Nesigur de vinovaUa sa i indurerat de moartea surorii mamei, ii construiete o gospodarie langa sat i incearca sa isi mSreasca numarul de sustinatori. Indoieli in ceea ce privete vinovatia lui Sandombu existau i in mintile satenilor ce il reprimesc atunci cand acesta cere sa fie lasat sa se intoarca. In final va fmanta (cu prejul unei capre) un ritual de plantare a copac, smibolizand unitatea grupului matrilinear de care apartineau 1 el i m a m a sa. Se in^acS in cadrul ritualui cu Mukanza Kabinda, eel ce fiisese ales ef dupa moartea unchiului sau i avusese un rol important in expulzarea lui, Sandombu nu renunta la dorinta de a deveni conducatorul satului, lucreaza ca ef de echipS la constructia unui drum fmantat de autoritatile coloniale, ii intemeiaza o ferma, i^i intare^te rep^itatia, resursele i grupul
fel face Candida baza unui

50

INTRODUCERE iN ANTROPOLOGIA

POLITICA

ANTROPOLOGIA

POLITICA : PERIOADA

CLASICA

51

de susjinatori. Cu toate acestea, ne spune 'Rimer in prefata din 1968 a cSrtii, nu a reuit niciodatS sa ii atinga scopul. Povestirea lui Sandombu, chiar i in versiunea scliematica prezentata mai sus, are ceva din tensiunea i drama unui roman sau a unei piese de teairu. Chiar daca viziunea lui T\imer este, incS, tributara strucmral-functionalismului, analiza amanunjita a dramelor sociale il apropie de un procesualism mai radical. El imparte fazele dramei sociale in patru etape: ruptura, criza, redresarea i, in final, fie reintegrarea, fie recunoaterea rupturii i separarea. Dramele sociale apar in interiorul grupurilor ce impartaesc valori i interese i care au o presupusa istorie comuna. Actorii principali sunt persoane pentru care existenta i pozipile de prestigiu din cadrul grupului au o importanta deosebita. Nojiunea de drama sociaia va fi dezvoltata de Turner mai tarziu in cadrul antropologiei simbolice, al carui principal intemeietor este, aplicand-o nu doar societatilor mici precum populatia ndembu, la nivelul satului, ci i unor situatii compiexe. Lupta pentru putere dintre Henric al Il-lea al Angliei i Thomas Becket, Watergate, afacerea Dreyfus, gatile de motocicliti California HelFs Angels i Chicago Vice Lords, descompunerea societajii islandeze din timpul scrierii literaturii de tip saga etc. sunt toate, din perspectiva lui Turner, subiecte legitime pentru acest tip de investigatie. Drama sociaia apare ca ruperea, incalcarea unei norme, reguli de comportament, obicei sau tip de moralitate intr-un spa^iu public - o arena publics" (Turner 1980: 150). Aceasta incaicare este vazuta ca expresia unei rupturi mai profiinde intre diferite interese i loialitati politice i care apare acum la suprafaja. Incidentul poate fi creat deliberat de o persoana sau un grup pentru a provoca autoritatea publica sau poate rezulta dintr-un schimb prelungit de confruntari de dimensiuni reduse. O dat^ vizibiia, ruptura poate fi greu revocata. Urmeaza criza, un moment de ruptura in relatile dintre diversele componente ale c^mpului social, in care pacea aparenta este inlocuita de conflictul deschis. Se formcaza facjiuni, se creeaza i se distrug alianje i in cazul in care conflicml nu poate fi localizat", criza se extinde pana cand va coincide cu o ruptura dominanta in eel mai larg set de relajii sociale relevante de care aparjin parfile aflate in conflict (Turner 1980 : 150). fn timpul crizei ies la iveala atat conflicml dintre grupurile sociale relevante, cat i - ne spune Turner intr-o maniera gluckmaniana - baza durabila, aflata intr-o schimbare lenta, a structurii sociale, formata din relatii relativ constante i consistente (Turner 1980: 151). In cazul ndembu, drame sociale prelungite, precum cea a lui Sandombu, scot la iveaia seturi de opozitii: matrilinearitate versus virilocalitate;

52

INTRODUCERE IN ANTROPOLOGIA

POLITICA

ANTROPOLOGIA

POLITICA ; PERIOADA

CLASICA

indivizii ambitioi versus grupul de rudenie matrilinear; familia nucleara" versus grupul de rudenie uterin (copiii unei mame); vrajitorie (ostilitate, intrigi) versus respect i generozitate fa^a de aljii (Turner 1957). Ca sa limiteze intinderea rupturii intra In ac^iune mecanisme redresive i de ajustare, puse in functiune, in mod formal sau informal, de catre liderii comunitatii. Aceste mecanisme pot pomi de la sfaturi informale, incercarii de mediere i actiuni juridic-legale pina la activitaU rituale - in cazul lui Sandombu impacarea cu rudele matrilineare prin sponsorizarea unui rimal de plantare a unui copac. Faza fmaia a dramei sociale duce la reintegrarea grupului social aflat in criza. Reintegrarea nu inseamna insa o revenire in statu quo ante, campul politic i social fiind modificat de criza: noi alianje apar, unele grupuri dispar, altele se formeaza in urma conflictelor, tipurile de relajii se modifica. O a doua varianta consta in r e c u n o a t e r e a gravitajii rupmrii i separarea, uneori chiar spajiaia, a grupurilor aflate in conflict. Faza aceasta poate fi 1 ea marcata ritual,fiepentru a marca concilierea,fiepentru a codifica rupmra i separarea permanenta dintre grupuri aflate pana atunci in conflict, dar i in contiguitate. Victor 'Rimer s-a indepartat de modelul strucmral-functionalist, chiar |i de varianta sa gluckmaniana, in favoarea analizei modului in care acjiunile sociale capata forma prin intermediul metaforelor i al paradigmelor, a modului in care acestea sunt generate in timpul actiunilor sociale. Dinamica sociaia nu mai este perceputa ca rezultatul homeostaziei sistemului social, dar nici ca un set de performante" {performances) produse de programe" cognitive, a a cum o explicau unii stmcturaliti influenjali de Claude L6vi-Strauss. Acjiunea umana nu este niciodata, crede T\irner, rezultaml sau consecinta logica a unui plan sau program, datorita, in primul rand, caractemlui procesual al actiunii sociale (Turner 1974: 13). Caracteml procesual, analizat pe modelul dramei sociale, se bazeaza pe existenja a eel pujin unui moment in care indivizii se afla intre stmcturi, intre sisteme Jurale i politice, un moment de tranzijie i creativitate pe care Turner, pe urmele lui Van Gennep, il numeste liminaL Prin intermediul liminalitatii se creeaza altemativele sociale i politice, se reconfigureaza campurile socioculturale. Aceste campuri sunt rezultatul confruntarii dintre programe politice i socioculmrale monolifice, susjinute de puterea politica 1 alternativele lor subversive". Culmra, din acest pimct de vedere, nu mai apare ca un intreg coerent, ci drept o continuS confmntare intre paradigme ^i metafore diferite, ca produsul agregarii

ramaitelor unor sisteme ideologice mai vechi sau mai noi (Turner 1974: 14). Antropologul englez incearca sa largeasca aplicabilitatea modelului de analiza de la societatile primitive" sau tradiiionale" catre societati compiexe, incaicand astfel clasica diviziune a muncii dintre antropologie (ce se ocupa de societaiile nemodeme) i sociologie (ce s-ar ocupa de analiza societa{iIor moderne). Cateodata interpretarea lui Turner pare s i recada in vechea dihotomie traditional/modern sau, in formularea sa, liminal/liminoid, dar este de fapt o incercare de a g^ndi modemitatea prin intermediul antropologiei politice nu ca exterioara traditiei", ci aparjinand aceiuiai cdmp analitic: Genurile de acliune simbolicS considerate ca fiind serioase" - ritualui, mitui, tragedia i comedia [...] sunt profund implicate in perspectivele ciclice repetitive ale procesului social, in timp ce acele genuri ce s-au dezvoltat de la revolujia industriaia incoace (artele moderne i tiintele), d e i mai pujin serioase in ochii cunoaterii comune (cercetare purS, distracjie, interese ale unor elite) au avut un potential mai mare de a schimba felul in care oamenii se leagS unii de altii i coniinutul acestor legaturi (T\irner 1974: 16). Formele modeme ale existentei intermediare, de criza, situatiile liminoide" au o influents mai putin vizibiia, fiind situate, spre deosebire de analoagele lor ^liminale", nemoderne, in afara zonei de activitate sociaia principaia cea a produciiei economice. Existenta lor ca activitati opjionale, cu absenta constrangerii, le confera caracteristicile piacerii, astfel piacerea [...] devine o treaba serioasa in contextul schimbarii inovative" CRimer 1974: 16). Pozijia lui Tbrner, aa cum transpare ea aici, este, desigur, amendabiia. In contexml de fata insa, este importanta incercarea antropologului englez de a construi o teorie 1 metodologie ce incearca sa dea seama de dimensiunea dinamica a societaiii i sS puna accentui pe importanta i autonomia domeniului simbolic in antropologia politica. Termenii cu care lucreaza Tbrner atat in descrierea, cat i in interpretarea emografica sunt cei de camp, paradigma, arena, metafora, drama sociaia i antistmctura. Campurile sunt domenii culmrale abstracte in care paradigmele sunt formulate i stabilite, ajungand sa intre in conflict unele cu altele. Paradigmele ce constiuiie campurile sunt formate din semri de reguli ce genereaza zonele de posibilitate a secventelor actiunilor sociale. Unele iniantuiri sunt acceptate ca legitime, alte desfaurari ale actiunilor sunt excluse. Conflicml dintre paradigme apare pe tema regulilor de excludere. Arenele sunt contextele concrete in care paradigmele sunt iransformate in metafore i simboluri ce folosesc la mobilizarea puterii politice i prin

53

54

INTRODUCERE INANTROPOLOGIA POLITICA

ANTROPOLOGIA POLITICA : PERIOADA CLASICA

55

formele de procesualitate sociaia. Exista, pe langa unitatile dramatice" ale actiunii sociale i unitati armonice", aa-zisele social enterprises ce au un caracter preponderant economic-rational, in care consideratiile privind utilitatea i alegerea individuaia au caracter determinant. Decizia constructiei unui pod sau a unei coli sunt exemple de astfel de actiuni. Chiar analiza de retea, ca tip special de metodologie, ar fi potrivita, in viziunea lui Turner, doar pentru acest tip de unitate procesuala 1 nu pentru dramele sociale, in care, dei alegerea mijloacelor i a scopurilor i afilierea sociaia joaca un rol important, accenml este pus, cu preponderenta, pe loialitate i obligatie [...] i evenimentele pot avea o calitate tragica" (Turner 1974: 35). Oamenii sunt obligati sa aleagS intre pozitii aflate in conflict in termenii unor puternice constrangeri i huperative morale. Fiecare etapa a desfaurarii dramei sociale are proprietati specifice, propria retorica, propriile simbolisme i fiecare ii lasa amprenta pe metaforele i modelele folosite de indivizi in fluxul continuu al existentei sociale" (Turner 1974: 43). Cu toate ca drama sociaia, ca unitate procesuala, se afla in interiorul unor ordini structurale - atat de tip sintagmatic, cat i paradigmatic (in sensul gramatical al termenului) - exista un moment in cadrul strucmrii temporale a dramei sociale ce tine de anti-structura" sau de communitas, Dei avem de-a face in mare parte cu persoane in capacitatea lor strucmraia, avand un set de roluri i stamsuri i cu grupuri aflate in relatii cu alte segmente ale sistemului social, exista in momenml de criza, de ruptura,
I. Se spune ca dramele sociale ca au fost d e s c o p e r i t e " ca model de interpretare de catre Turner in timpul unei pub session. Atunci cand Turner i-a prezeniat, in cadrul unui seminar la Universilatea din Manchester, cercetarea din satul Mukanza, Max Gluckman ar fi exclamat: Asta este ! lata ceva foarte important! " (Evens 1 Handelman 2006).

Metaphors : Symbolic Action in Human Society din 1974, doar una dintre

intermediul clrora au loc conflictele intre purt3torii de paradigme". Dramele sociale reprezintS procesul secvenjial, deslaurarea in timp a conflictelor i contestSrilor. De la momentul cercetarii din Rhodesia de Nord i al publicarii Schism and Continuity, in 1957, dramele sociale" - ce au un soi de mitologie proprie^ - au devenit, in viziunea lui Turner, un instrument universal de cercetare a procesualita5ii", in special in simatiile politice de tensiune i conflict. Drama sociaia, ajunge sa fie, in incercarea de sistematizare a teoriei pe care antropologul englez o intreprinde in Dramas, Fields, and

posibilitatea aparitiei unor relatii sociale nediferentiate, directe, egalitare, nonrationale (tinand, ca sa folosim terminologia weberiana, de rationalitatea substantiaia i nu de cea instrumental-formaia). Strucmra sociaia este ceea ce tine oamenii separaji, le definete diferentele i le constrange actiunile. Anti-strucmra sau communitas-n\t create prin experienta liminalitatii, senmifica societatea traita ca nestrucmrata sau slab strucmrata, ca relatie directa, imediata intre indivizi concreti. Dei p o m e t e de la analiza dramei sociale pentru a descoperi anti-strucmra, Victor Turner extinde conceptul de liminalitate la orice simatie aflata in afara sau la periferiile vietii cotidiene", propunand o afinitate intre interregnum-vX timpului sacru i exteriorul spatiului sacru (T\imer 1974: 53). Anti-structura nu este, in perspectiva lui l\imer, o dimensiune negativa a socialului, ci o conditie necesara a existentei lui, un soi de procesualitate in stare pura. Legatura dintre structura i anti-strucmra este descrisa metaforic: societatile sunt intr-un flux continuu, strucmrile aparent statice, formale, devin vizibile doar prin intermediul acesmi flux ce le energizeaza, le incaizete" pana devin vizibile (Turner 1974: 37). De altfel anti-strucmra este locul i momenml formarii aa-ziselor metafore fundamentale" (Pepper 1942) sau arhetipuri concepmale" (Black 1962) ale unei societati. Relatiile dintre dramele sociale, anti-structura i smdiul semantic al simbolurilor rimale devine, la Turner, unui dintre punctele focale ale antropologiei politice - transformata deja in ceea ce anaopologul englez numea antropologie simbolica". Simbolurile politice i culmrale sunt simate in procese de schimbare sociaia din care se origineaza i pe care le ghideaza. Intrebarea nu este atat ce sunt aceste simboluri, ci cum functioneaza ele in procesele politice. Una dintre principalele lor caracteristici este multivocitatea, capacitatea de a sustine semri de semnificatii diferite, dar, in cazul investigarii lor in cadrul unitatilor procesuale dramatice", apare o polarizare caracteristica. Pe de 0 parte exista un referent fiziologic/biologic" (sange, pamant, act sexual, excretie, secretie, moarte, natere etc.), pe de alta parte - valori nornutive din zona moralitatii publice (generozitate, reciprocitate, bunavointa, respect, ascultare etc. Polul normativ/ideologic are legSmra cu principiile de organizare ale societatii: patrilinearitate, matrilinearitate, grupuri de v^rsta, patriarhat, gerontocratie, meritocratic, regalitate etc. Activitatea rimal-simbolica, in forma sa liminalS din societajile traditionalc" i liminoida in cele moderne", creeaza o legamra, o suprapuncrc intre polul fiziologic-biologic", numit de Tlimer orectic", i.e. legat de dorinte i sentimente, i eel normativ--ideologic".

56

I N T R O D U C E R E IN

ANTROPOLOGIA

POLITICA

Transferul dintre cei doi poli are rolul, aa cum vom vedea, mai jos, la Abner Cohen, de a asigura aparenta naturalitStii ordinii sociale, sau, cum spune Turner mai putin critic, poate reintSri vointa celor expugi acestor simboluri sa se supuna comandamentelor morale, sa evide comportamentele ilicite i sa igi mentina obligatiile fata de ceilalti membri ai grupului. Oamenii sunt facuti sa vrea ceea ce trebuie sa vrea; acjiunea rimaia, simata in anti-strucmra sau commmitas, creeaza" societatea, atat in forma ei de strucmra, cat i in cea de anti-strucmra. Importanta acordata rimalurilor i simbolurilor intr-un camp de analiza extinsa, ce nu se refera doar la comunitati tribale", nu tine doar de teoriile mmeriene, fiind o constanta a reimaginarii antropologiei politice din anii '70.

Simbolismul politic
intr-un mod similar cu eel in care Victor Turner analizeaza bipolaritatea simbolurilor - polul orectic i polul normativ-ideologic - Abner Cohen creeaza un model de homo politicus. Indivizii sunt, in mod fundamental, bidimensionali, fiinte simbolizante 1 fiinte politice. Puterea este exprimata prin intermediul mturor relatiilor de subordonare i dominatie, ajungand sa coloreze orice relatie sociaia; un Individ prins in relatii sociale, se gasete, mai mult sau mai pufin direct, i in relatii politice. Puterea, fiind un aspect al vietii cotidiene, este mentinuta, exprimata, dezvoltata i camuflata prin intermediul materialului simbolic ce sustine viaja de zi cu zi. Puterea functioneaza datorita simbolurilor, iar aparatele simbolice sunt colonizate de desfaurarea puterii. Din perspectiva lui Cohen, activitatile politice definite ca atare - un discurs politic, un mar, un text etc. - sunt mai putin eficiente decat exprimarea puterii politice prin intermediul simbolurilor culmrale. Funeraliile sau casatoria unui om de stat, ceremoniile publice ale grupului etc. sunt mult mai eflciente politic decat politica instimtionalizata, Politica este manifesta in instimtii percepute ca fiind nepolitice cum ar fi rudenia, casatoria, moartea, etnicitatea, instimirea rimaia a diferentierilor de stams sau ceremoniile rimale (Cohen 1976, Lewellen 1992). Orice simbolism este polarizat: are atat o dimensiune existentiaia (orectica ar fi spus Turner), cat i una politica. Lewellen da exemplul unei ceremonii de initiere la pubertate ce implica circumcizia, cand individul ce trece prin acest rimal dureros traverseaza o experienta personaia puternica, mediata simbolic, prin care sinele vechi este inlocuit cu unui nou, integrat in lumea culturala, sociaia i economica a adultilor. In acelai timp insa, rimalul este momenml in care gmpul de descendenja de care tine individul este reafirmat public, sunt luate decizii politice, se prezinta public conducatorii grupului i sunt repovestite mitologiile de origine. In plus, este ocazia reconstimirii ierarhiilor grupului: barbatii ii reafirma superioritatea rimaia asupra femeilor, batranii asupra tinerilor etc. (Lewellen 1992 : 121). Smdiul ceremoniilor i al rimalurilor publice constimie, pentru Cohen, metoda

58

I N T R O D U C E R E IN A N T R O P O L O G I A

POLITICA

ANTROPOLOGIA POLITICA : PERIOADA

CLASICA

prill care putem avea acces la modul in care puterea este distribuitS i gestionatS in cadrul unui grup politic (Cohen 1976). Una dintre cele mai cunoscute cercet^ri intreprinse de Abner Cohen, pe acest model al analizei simbolismului politic, se axeaz3 pe politica elitei Creole a unui mic stat din Africa de Vest: Sierra Leone. La momenml in care scria Cohen, Sierra Leone, fostS colonie britanica, avea aproximativ 2,5 milioane de locuitori, din care mai pujin de 2% erau creoli, forma^i in mare parte din sclavi jamaicani eiiberati de britanici in momenml abolirii sclaviei i care locuiau, aproape toji, in Freetown, capitala stamlui. Acum Sierra Leone numarS aproximativ 6 milioane de locuitori i ii revine dupa unui dintre cele mai lungi razboaie civile din Africa de Vest, care a inceput in 1991 i s-a terminat oficial in 2002. La incepuml anilor '80, cand s-a
publicat The Politics of Elite Culture: Explorations in the Dramaturgy of

Power in a Modem African Society, razboiul era inca departe, iar comunitatea creoia bine situata administrativ i politic. Creolii (Krio) nu formeaza un grup etnic propriu-zis, un grup tribal i nici o clasa sociaia. Sistemul de rudenie i descendenja este suficient de deschis ca sa permita incorporarea multor indivizi a caror descendenta din sclavii jamaicani elibera|i este pur fictiva, organizarea politica de tip tribal nu exista sau nu mai functioneaza i multi indivizi ce nu sunt perceputi ca fiind creoli i nu participS la culmra politica a creolilor au pozitii economice asemanatoare cu ale creolilor. Sclavii eliberati in perioada dintre anii 1780 i 1850 de catre britanici au fost colonizati in Provincia Libertatii", peninsula Freetown, ce a fost cumparata in acest scop de la efii populatiei locale tenme. Creolii sunt, de obicei, educati, diferentiati profesional i urbani, dominand administratia i sistemele de expertiza din Sierra Leone. Procesul de anglicizare a creolilor a continual dupa eliberare, ei adoptand numele, manierele, religia, muzica, stilul de viata ale colonitilor englezi doar pentru a fi respini de catre acetia i a-i vedea blocate a n s e l e de a ajunge la pozitii sociale corespunzatoare educajiei i expertize! lor profesionale si socioculmrale (Cohen 1971: 430). Creolii nu exercitS controlul asupra puterii executive din stat - care este controlata de organizatiile politice din teritoriu, cu puternice afdiatii tribal-etnice -, nu controleaza armata sau politia i au un rol relativ redus ca producatori de bunuri, intermediari sau oameni de afaceri. Cu toate acestea formeaza un grup distinct, strans unit, ce detine o mare parte din puterea politica din Sierra Leone. De fapt, o detineau pana in anii '90, cand simatia

civil^ Obiectivul lui Cohen este sa analizeze modul in care un grup lipsit de unitate etnica sau de clasa reueste sa controleze puterea politica prin intermediul imei mitologii - Cohen o n u m e t e mistica" - a elitismului i a modului in care se legitimeaza acest elitism pentru a fi acceptat i de catre ceilalti membri ai societatii (Cohen 1981, Lewellen 1992). Identitatea creoia are, conform antropologului american, o dubia dimensiune : culmraia i politica. Prin culmra intelege (1) formele simbolice i cultuale: miturilc 1 dramaturgia originilor grupului, legate de biserica, familie, stramoi, rimaluri secrete, francmasonerie etc. ; (2) decorum: formele de eticheta i ceremoniale legate de viaja sociaia. Partea politica, de putere, este legata de ocuparea unor pozitii inalte in birocratia stataia, in sistemul juridic i judecStoresc, in profesiile liberale i educatie. In final, cultura creoia este sistematizata nu atat de vreo logica inerenta structurii sale simbolice, cat de strucmra de putere a societatii in general (Cohen 1981: 38). Culmra, in cadrul acestei variante a antropologiei politice, ajunge sa fie echivalenta cu seturile de performate simbolice dramatice explicite, ce ghideaza viata sociaia i rimaia a grupului, dar, in acela-ji timp, cu o modalitate de a indeplini functii i a atinge scopuri organizationale implicite, prin articularea semrilor de interese particulariste i universaliste (Cohen 1981: 215). Puterea este inradacinata in relatiile sociale i este mentinuta i fntretinuta de formatiuni i activitati simbolice. In cazul populatiei Creole din Sierra Leone, elitismul este un mod de viaja, intrarea in elita se face prin intermediul unei perioade indelungate de socializare. Elitismul creol nu deriva, crede Cohen, din bogatie sau din indeplinirea vreunei functii sociale speciale, ci dintr-un corpus vast de simboluri cum ar fi eticheta, manierele, codurile vestimentare, rimalurile, tipurile de ceremonii, accenml, activitatile recreationale i participarea la rimaluri secrete masonice. Aceste abilitati simbolice ce asigura intrarea in elita i recunoaterea reciproca a membrilor elitei nu pot fi invatate in mod formal, precum abilitatile tehnice i administrative ce due la intrarea in grupul de expert! politic! i profesional! in care se specializeaza creolii. Corpul complex de simboluri ce formeaza adevaraml 1. Folosesc in continuare, in descrierea situatiei politice a creolilor din Sierra Leone, prezentul emografie", ca i cum simatia nu s-ar fi schimbat semnificativ de amnci, pentru a prezenta teoria i metodologia lui Abner Cohen, avand insa mereu in fundal o posibiia critica istoricS a oricarei incercari de instituire a prezenmiui etnografic", critica ce poate fi extinsS nu doar asupra structural-funcjionallsmului, ci 51 asupra unei mari parli din teoriile 51 cercetarile antropologi lor ce se revendica de la procesualism sau teoria actiunii.

59

INTRODUCHRE IN ANTROPOLOGIA

POLITICA

ANTROPOLOGIA

POLITICA : PERIOADA

CLASICA

elitism creol nu se poate catiga decat partial la nivel con^tient sau formal (Cohen 1981, Lewellen 1992: 122). Simbolurile ce constimie elitismul au de jucat un rol dublu. Ele trebuie sS sustina interesele particulariste ale elitei, sa mentina unitatea i relativa inchidere a grupului fata de exterior i, in acelai timp, sa indeplineasca o functie universalista, prin care sa convinga resml societatii de legitimitatea pozitiei elitei in strucmra sociaia. Cuplarea acestor doua roluri, care introduc o tensiune i un dezechilibru in reproducerea sociaia a elitei, se face prin intermediul formelor simbolice fundamentale, a ceremoniilor aflate in centrul atenjiei grupului. ce au caracteristica bipolaritatii, a unirii polului existential cu eel organizational. Ordinea simbolica i puterea se interpenetreaza una cu alta i cu sinele individual pentm a produce 1 a reproduce repetitiv bivocitatea i natura mistificatoare a formelor simbolice majore prin intermediul unor activitati dramatice fundamentale (Cohen 1981: 155). Nevoile organizational-normative devin imperative categorice" ce il determina pe Individ sa actioneze din ^interior", prin intermediul propriei dinamici a sinelui in timpul dramelor sociale", pe care Cohen le intelege, mai putin nuantat decat Turner, ca fiind secvente limitate de actiuni, definite in timp i spatiu, ce sunt scoase din fluxul obi^nuit al activitatilor sociale cu scop instrumental". Activitatile simbolice implica totalitatea sinelui i nu doar un fragment al acesmia, sine ce se constimie prin participarea continua la d e s f a u r a r e a simbolica a vietii sociale. Organizarea politica a grupului este mentinuta prin chiar trairea simbolica ce delinete sinele individului. Aceasta este modalitatea prin care strucmri aparent atemporale se pot articula cu interese flexibile, acmale, legate de activitatile i organizatiile politice ale elitei (Cohen 1981: 152). In analiza intreprinsa de antropologul american culmra se d e s f a o a r a asemeni unei strucmri triangulare cu doua lamri principale: una politica i una existentiaia. Dimensiunile lamrilor pot varia, dar niciodata, in antropologia politica, nu poatefiignorata bivocitatea culmrii in interpretarea i descrierea emografica. Pozitia politica a creolilor in Sierra Leone este nesigura. E ) e i formeaza 64% din totalul populatiei profesionalizate - dominand in special sectorul juridic, medical, educational i clerical -, 5i-au pierdut importanta de nia in domeniul afacerilor; exista o presiune financiara ce duce la v^nzarea proprietatilor din Freetown catre populatia necreoia i o presiune a membrilor

educati ai populatiei provinciale", necreole, de a intra in competitie cu elita creoia pentru posmri administrative. Raspunsul dat acestor amenintari se d e s f a o a r a mai ales in spatiul simbolic i ceremonial-rimal. Retele precum Great Cousinhood unesc majoritatea familiilor Creole prin structuri de rudenie i participare la ceremonii - casatorii, botezuri, inmormantari, baluri etc. - i la asociatii de binefacere. Pentru barbaji exista lojile francmasonice din Freetown, sub ascultarea Marii Loji a Angliei, care, prin intermediul ceremoniilor frecvente i costisitoare, formalizeaza relatiile de grup i creeaza un context in care majoritatea barbajilor din elita creoia se pot intalni in afara sistemelor instimtionale oficiale. Sistemul fratiei" impus de can-e activitatea lojilor s e r v e t e ca arena de solutionare a conflictelor dintre membri i asigura retele de comunicare neoficiaia intre flinctionari publici, avocati, judecatori, preoti etc. Pe langa functia de .,inchidere" a grupului i de creare a unei identitati aparte, organizatiile i ceremoniile legate de culml mortilor, ceremoniile bisericeti (creolii sunt cretini anglicani), initierile masonice, casatoriile i balurile functioneaza ca o prezentare a universalitatii functiilor elitei ai carei membri urmaresc binele public. Prin intermediul dramelor sociale", experientele particulare, private, devin parte a experientei colective, intensitatea i concretetea trairii personale se leaga de motive atemporale cum arfiviata i moartea, voinja publica i legamrile dintre barbati i femei. Simbolistica traita u n e t e individualul i colectivul, privaml i publicul, interesul privat cu interesul national i imediaml cu atemporalul. Abner Cohen, in incercarea de a generaliza teoria rezultata din cercetarea de teren din Freetown, creeaza un tip ideal al elitei, formatiune culmral-politica ce trebuie sa indeplineasca functii contradictorii sau contrarii: (1) sa se inchida fata de exterior, in mod informal, in cadrul unui sistem deschis in mod formal, (2) sa dezvolte o retea de relajii morale pentru a putea sa ii indeplineasca nevoi utilitare, (3) sa practice o recrutare a membrilor din propriul grup in cadrul pozitiilor de putere sub principiul opormnitatilor egale, (4) sa dezvolte relatii comunitare i fata cStre fata pentru a putea mentine i reproduce organizatii extinse etc.

61

ANTROPOLOGIA POLITICA : PERIOADA CLASICA

63

Teoria jocurilor

F e u d a l i s m may be giving way to socialism, but in the meantime who is going to help me get a gun licence: the old chief or the party agent ? And how much will he want ? "

EG. Bailey

Tot in cadrul teoriilor acpmiii i a paradigmei procesualiste rezultate in urma disolu^iei structural-functionalismului poate fi simat un al treilea antropolog : KG. Bailey, ce a incercat sS adapteze o teorie nematematica a jocurilor la antropologia politica. Probabil cea mai faimoasS carte a sa este Stratagems and Spoils. A Social Anthropology of Politics (1969) ce p o r n e t e de la o comparajie intre tipul de activitate i de organizare a Mafici italiene i modalitaiile de succesiune la conducere descrise de Frederick Barth in analiza Uranzacjionala a politicii populatiei Swat-Pathan din Pakistan (Barth 1959). Indiferent de gradul de strucmrare a unui sistem politic, competitia politica se d e s f a o a r a , crede Bailey, conform unui cod. Politica este asemanata unui joc competitiv cu reguli acceptate de toti participanpi 1 cu scopuri comune. Exista doua tipuri de reguli iundamentale: normative i pragmatice. Cele normative sunt de obicei vagi, dar afirmate public (onestitate, fair-play etc.) i asigura criteriile dupa care actiunile politice pot fi considerate corecte sau incorecte din punct de vedere moral. Regulile pragmatice au de-a face cu modele de actiuni eficace, ce due la catigarea jocului politic chiar daca nu sunt fScute publice i difera de regulile normative. Competitia politica se d e s f a o a r a in interiorul arenelor i cdmpurilor politice. Campurile politice sunt segmente sociale in care exista doua sau mai multe strucmri politice aflate in conflict, dar in care nu exista un set de reguli acceptat de toate structurile politice ce ar putea reglementa conflicml (Bailey 2001: 16). Arenele politice sunt conjinute in campurile politice ^\ sunt zonele in care echipe politice, ce accepta reguli comune ale jocului, ii

Regulile politice incearca sa organizeze strucmrile politice urmarind cinci elemente: (1) premiile i valorile, definite culmral, ce pot fi catigate sau atinse prin catigarea jocului i actiunile, rezultatele confruntarilor concludente in obtinerea premiilor, (2) regulile de acces in competitie in mod legitim (comunitatea politica, membrii echipelor, liderii), (3) compozitia echipelor aflate in conflict i tipul de leadership i legatura dintre conducatori i echipe, (4) cum se d e s f a o a r a competitia propriu-zisa i, in final, (5) sanctiunile i tipurile de control ale competitiei. In ceea ce privete intrarea in competitia politica, analiza intreprinsa de Bailey incearca sa raspunda la un set de intrebari: ce roluri politice sunt constimtive apartenentei la o comunitate politica ? Ce alte roluri (politice sau nu) pot califica un Individ sa ia parte la comunitatea/echipa sau conducerea politica ? Care sunt simbolurile comunitatii politice ? Sunt ele acceptate de intreaga populajie din cadrul comunitatii politice ? Sunt granitele acesteia inchise sau deschise ? !n ce fel sunt acestea mentinute inchise sau deschise? Confrunlarea" {confrontation) are loc printr-o migcare sau aciiune a gruparii politice ce trimite mesaje in arena privitoare la propria putere i la intentii, urmata de intalnire" {encounter) in timpul cSreia conipetitorii sunt de acord, public, sa i |i recunoasca reciproc propria putere relativa (uneori doar dupa lupta). In interiorul arenelor politice confruntarea ia forma jocului politic, iar in cadrul campurilor politice - forma luptei. Din perspectiva lui Bailey, analiza antropologica a unei confruntari politice nu trebuie sa urmareasca doar motivele pentru care unii sau altii dintre cei implicati ii modifica loialitatea i apartenenta la grupurile aflate in conflict, ci sa caute, in primul rand, limbajul prin intermediul caruia se desfaoara conflicml {the public and ostensible reasons) i, in al doilea rand, gramatica" ce sta in spatele acesmi limbaj (Bailey 2(X)1: 101). Gramatica" politicii poate fi surprinsa, crede antropologul american, prin intermediul teoriei jocurilor i al redefmirii termenilor politicii intr-un limbaj analitic. Teoria jocurilor i traducerea termenilor politici uzuali intr-un sistem concepmal nu sunt insa, crede Bailey, arbitrare, avind o legamra intima cu strucmra interna a proceselor politice. Politica este, mai mult decat orice alt fel de interactiune sociaia legitima, tipul de activitate ce incurajeaza devianta sistcmatica fata de regulile normative ale comportamenmlui sanctionat social. Exista deci o tendinta de reglementare a ei in orice socictate (Bailey 2001 : 87). Competitia politica paraziieaza alte forme de interactiune sociaia, regulile avand rolul de a limita ariile vietii

64

INTRODUCERE IN ANTROPOLOGIA POLlTIcA

ANTROPOLOGIA POLITICA : PERIOADA CLASICA

65

sociale atrase in politics i resursele sociale consumate in competitiile politice. Teoria lui Bailey, apSruta in urma cercetSrilor de teren fScute in satele indiene in momenml in care acestea erau, gradual, integrate in sistemul statului national federal Indian, incearca sa ia in calcul scalaritatea politicului i diversele influence ce fSceau ca politica comunitatii rurale sa depinda de politica stataia sau regionaia prin intermediul notiunii de incapsulare politica". Aceasta poate fi, pe o scara crescatoare a intensitatii legamrilor dintre strucmra politica incapsulata i cea continatoare: nominaia, predatorie, de tip indirect rule sau integratoare. Primul tip semnifica mentinerea unor relatii doar nominale intre strucmra mica i cea mare, de obicei pe fundalul unor diferente culmrale marcate i a greutatii accesului. In timpul colonialismului britanic in India, mari parti din Burma i granita Chinei erau total ignorate de administratia engleza, cu exceptia unor rare incursiuni militare. Al doilea tip poate fi exemplificat prin ceea ce H. Stahl numea moduI de productie tributar", o relatie in care comunitatile rurale din Moldova i Xara Romineasca ii pastrau autonomia economica i politica piatind tribut imperiului nomad tatar (Stahl 1972). incapsularea integratoare presupune o radicaia restrucmrare a instimtiilor strucmriior economice, politice i sociale ale grupului incorporat. In acesta categoric pot intra atat incercarile de detribalizare fortata ale amerindienilor, cat i un proces precum transformarea taranilor in francezi, prin care satenii din Franta, nevorbitori de franceza i fara legatura cu tiparele culmrale din Ile-de-France au fost integrati, uneori violent, prin intermediul colii, armatei, infrastrucmrii etc. in secolul al XlX-lea in natiunea franceza (Weber 1979). Chiar i numai aiamrarea exemplificarilor acestora ne poate indica una din siabiciunile sistemului antropologiei politice aa cum il propimea Bailey. Formalismul implicat in teoria jocurilor implica o desprindere de istoricitatea fenomenelor smdiate i o definire a politicului in afara sferei economiei politice sau cea a formarii subiectivitatilor umane. Pornind de la o incercare de a da seama de importanta indivizilor i a factiunilor in procesul vietii sociale. Bailey ajunge la o pozitie diferita de a structural-functionalismului, dar pare sa piarda chiar inmitia fundamentaia a procesualismului amnci cand, de exemplu, ajunge sa sustina ca semintele schimbarii se afia in mediul exterior strucmrii politice" (Bailey 2001 : 190), adica in afara politicului. Teoria incapsulSrii nu poate schimba accenml pus strict pe individ, factiune i pe strategiile pe care individul le folosete in obtinerea scopurilor politice. li lipsete o perspectiva asupra importantei economiei

politice i incercarea de a inradacina o teorie a actorului politic in fortele politico-economice ce configureaza societatile in care se desfaoara tmiectoriile politice ale indivizilor. Subtilitatea analizelor, largirea dimensiunii politicului in zonele prmiitive" i in cele ale vietii de zi cu zi, a sistemelor de rudenie, strucmriior rimale i cultice, reintroducerea in antropologie a unor autori din alte zone ale tiintelor sociale, precum Weber, Dilthey sau Droysen, pastreaza prospetimea demersului autorilor din cadrul curenmlui eterogen al procesualismului sau al teoriilor actiunii chiar daca, din perspectiva antropologiei politice de astazi, ramane senzatia unei incompletitudini. Disolutia paradigmei strucmml-functionaliste a dat nagtere, in antropologia politica, cercetarilor i analizelor axate pe indivizi, grupuri mici, factiuni etc. Accentui s-a mutat de pe ftmctiile institutiilor i tipurile de homeostazie ce pastreaza sistemele politice intacte, pe strategiile manipulative ale indivizilor prin care acetia obtin i mentin puterea. Luarea deciziilor, manipularea, orientarea spre scopuri, strategiile individuale i de grup, analiza simbolurilor politice au devenit partea principaia a analizelor antropologiei politice. Pe de alta parte insa, alti antropologi se orientau spre cercetari asupra statelor nationale i a sistemelor mondiale, incercand sa simeze etnografic perspective macrosociologice de genul celor aparute in operele lui Gunder Frank (Frank 1971) sau Immanuel Wallerstein (Wallerstein 1974) dand n a t e r e antropologiei sistemului mondial.