VII

Pentru cateva clipa surpriza de a-l vedea acolo ma facu sa amutesc.Chiar daca zi de
zi ne intersectam privirile nu inceta niciodata sa ma ia prin surprindere.

– Nu credeam sa te gasesc, am spus timid.

– A da, cu ce pot sa te ajut?
Fireste era uimit sa ma vada la miezul noptii in fata usii lui. Astepta sa-i dau
detalii.
– M-a sunat Amerigo. Te cauta si mi s-a parut ca este foarte ingrijorata.
– A, Amerigo. Sper ca nu te-a trezit din somn?
– Nu, nu dormeam. Citeam ceva, nu pot sa dorm.
– Nici eu, spuse zambind.Vrei sa-mi ti companie, si-mi facu semn sa intru.

Pentru numele lui Dumnezeu de ce-as rata o astfel de ocazie si am

intrat.Evident camera lui era un apartament de hotel spatios.
– Ce faceai cand am venit? Am intrebat din dorinta de a lega o conversatie.
– Citeam.
– A, da, eram pe terenul meu.Subiectul meu preferat, cartile.
Pe masuta de cafea de langa canapea se afla o carte deschisa si asezata
astfel incat puteam vedea titlul, langa carte cateva hartii si un creion.
– Versuri, ma inspira pentru compozitiile mele.
– Citesti Baudelaire, iti plac simbolistii?
Putin mirat raspunse:
– Te pricepi la poezie?
– Putin, dar il prefer pe Rimbaud mai mult. Vad ca mai ai si alte carti. Pe etajera
din celalalt capat al camerei erau asezate cateva volume.
– Da, nu prea pot sa dorm asa ca trebuie sa-mi petrec noaptea cu ceva.
– Serios, am crezut ca-ti place sa petreci.
– Te referi la cluburi, femei, bautura, poate chiar droguri…
– Probabil, am zis spasit.
– Toata lumea se asteapta sa fac lucruri decadente, se pare ca-I dezamagesc,
zise zambind amar.
– Nu te supara, dar stii lumea crede ca faima te zapaceste si ca toti isi pierd
capul intr-o astfel de situatie.
– Credeam ca tu m-ai citit mai bine decat restul.
Inima a inceput sa-mi bubuie in piept; ma considera speciala.
– Nu sunt foarte buna la citit oameni.
– Eu credeam ca esti avand in vedere ca in ultimul timp te-ai tinut departe de
probleme.
 Deci ma observa, nu-i eram indeferenta, a vazut ca nu vorbesc cu nimeni in
mod special.
– Ei la ceea ce te referi tu eu i-as spune comportament antisocial, dar suna
mai bine definitia ta.

Zambi putin si spuse:

– Vrei sa bei ceva?si se indrepta spre minibar.

– A, nu multumesc.Eram sigura ca se referea la ceva alcoolic.
– De ce nu, o conversatie are nevoie de un liant.
– O.k , alege tu ceva.
– Bine si scoase doua sticlute mici de brandy pe care le turna in paharele de pe
tava.
– Noroc, pentru o viitoare amicitie!
Am inghitit in sec si am raspuns:
– Noroc!
– Deci iti place literatura?
– Da, am studiat putin la UCLA.
– Eu credeam ca este doar o pasiune.
– A fost o pasiune care s-a transformat intr-o obsesie si a devenit in cele din
urma o slujba.
– Cum asa?
– Mi-am luat licenta in Dramaturgie si literatura britano-americana.Mai precis
sunt sau ar trebui sa fiu scriitoare.
– Deci avem o creatoare aici spuse cu un ton glumet dar si cu interes. Si ai
scris ceva pana acum?
– Da dar sunt in faza de proiect, nu am definitivat nimic.
– Daca nu te deranjaza sa-mi aduci sa citesc si eu ceva.
– Sigur ca da. Era destul de terifianta ideea de a-i da sa citeasca scrierile mele
cu siguranta stangace. Va rade de mine dar nu ma costa nimic sa promit.Pai
si tu compui, am zis in speranta ca voi reusii sa deviez cursul conversatiei.
– Da, cand am timp si inspiratie. Imi doresc sa scot un album la un moment
dat.
– Foarte frumos.Poate pot sa te ascult si eu vreodata cand ai nevoie de o
parere neavizata.
– Bineinteles dar sper sa nu te plictisesc. Muzica mea nu prea place publicului.
– Poate te inseli.
– Ce-ti place sa asculti?ma intreba el.
– In general ascult orice suna armonios, dar nu prefer ceva anume, totul
variaza in functie de starea mea de dispozitie.
– Evaziva, dar imi placi. Esti deschisa la experiente noi acustice, deci te pot
tortura cu compozitiile mele, spuse cu un are amuzat.
Am zambit si am luat o inghititura din pahar.Bautura aromata dar si puternica
ma arse pe gat.
– Cum de ai ajuns sa lucrezi in domeniul acesta, pentru Summit?
– O prietena m-a pacalit, iar pe urma nevoia de bani. Dar sa nu crezi ca-mi pare
rau. Sunt foarte bucuroasa sa invat lucruri noi.
– Daca zici tu.
– Sigur ca da, mi-au placut mereu filmele si ideea de a participa activ la
procesul acesta de creatie atat de complicat este foarte interesant pentru
mine.
– Te-ai gandit sa scrii si scenarii de film?
– Ma pregatisem pentru un master in domeniul acesta, dar pentru moment
sunt aici.
– Aha, dar nu ai renuntat la idee?
– Nu, nicidecum.
– Foarte bine.
Nu-mi dadeam sema de ce tinea inadins sa scriu. Poate ca eram un autor
execrabil, nu-mi citise nici doua randuri, doar.
– Stii esti o persoana foarte interesanta, imi face placere sa port o conversatie
cu tine.
Taraitul telefonului il intrerupse:
“Alo da, Amerigo.Nu aici eram, cred ca nu l-am auzit…Da.”
Acesta a fost momentul perfect sa ma ridic si sa plec inainte sa fiu nevoita
sa-mi termin bautura si cine stie ce nebunii sa mai zic.
– Ce faci, deja pleci?
– Este destul de tarziu.
– Bine atunci, dar sper sa mai vorbim, mi-a facut placere. A, ia stai putin maine
seara ies cu niste prieteni la un restaurant, nu vrei sa vii si tu?
– Pai nu stiu daca este o idee prea buna.
– De ce?... Dar in fine, poti sa te gandesti pana maine. Noapte buna!
– Noapte buna, am zis si am plecat cu o mie de ganduri zapacindu-mi minea
pana la ivirea zorilor.