Sfera

Politicii
REVIST LUNAR DE STIINTE POLITICE EDITAT DE INSTITUTUL DE
CERCETRI POLITICE SI ECONOMICE SI EUNDATIA 'SOCIETATEA CIVIL
NEGOCIERI
Anul VIII, 2000
80
BRUXELLES
2
Cuprins
S.P. nr. 80/2000
Editorial
Uniunea European
Arhiv
Politic intern
Politic extern
IdeoSfera
Recen:ii
Semnale
Sabina Fati
Denise Roman
Ilinca Grozvescu
Ctlin Ciubot
Raluca Ursachi
Marius Turda
Valentin Stan
George Voicu
Mihai Chioveanu
Lauren(iu Constantiniu
Mirela Chioveanu
UE (im)posibila cale
Europa secolului XXI sub zodia Uniunii
Europene
Procesul complex al aderrii la UE
Justitia comunitar
Europa si transIormarea mentalittilor
Ceausescu si justitia
Transilvania n Romnia post-comunist
2007 si-un sIert: Ora Europei
Teme antisemite n discursul public (I)
Europa Uitrii si Eantomele Viitorului
Evreitate si romnitate
Permanenta Iluzie
2.
7.
15.
23.
27.
32.
34.
42.
47.
56.
58.
61.
63.
Editorial
3 S.P. nr. 80/2000
UE- (im)posibila cale
SABINA FATI
Dup ce executivul a reusit, destul de greu,
s conving sindicatele si partidele de opozitie s
Iie de acord cu Strategia de dezvoltare pe termen
mediu a Romniei, document necesar nceperii
eIective a negocierilor de aderare la Uniunea
European, Bucurestiul ar trebui s proiecteze
tactica pentru a atinge obiectivele propuse de
Strategie. Exist riscul ca acest document s
rmn o simpl declaratie de bun intentie, asa
cum a rmas si strategia de la Snagov, trimis la
Bruxelles n 1995, Iiindc principalele obiective
anuntate: reducerea inIlatiei si relansarea economic
'nu sunt posibile n conditiile mentinerii deIicitului
institutional de perIormant si, n special, a Iormelor
celor mai grave de maniIestare a acestuia
1
, adic
interventia discretionar a statului si alocarea
ineIicient a resurselor.Ceea ce a dus n ultimii ani
la srcirea unui segment important al populatiei: 7
milioane de oameni se aIl acum la limita
subzistentei. Rata srciei a crescut de la 19 la sut
n 1996 la aproape 31 la sut n 1997.
2
Principala
cauz a acestei cresteri este, dup raportul PNUD,
declinul economic, politica restrictiv din domeniul
veniturilor si cresterea inIlatiei. Este un cerc vicios
din care politicienii actualului arc guvernamental nu
vor putea iesi pn la scrutinul din toamn: din cauza
ntrzierii relansrii investitilor, nu apar noi locuri
de munc n sectoarele rentabile, care s absoarb
Iorta de munc disponibilizat din ntreprinderile
nerentabile. n acelasi timp, dup cum recunoaste
principalul consilier al primului ministru, 'Romnia
a rmas n urma partenerilor si, n raport cu gradul
liberalizrii economice; subventiile de stat au
continuat s curg, chiar dac mai mult mascate si
mai putin Itise, iar sistemul stimulentelor s-a
dovedit a Ii lent n deschiderea ctre concurent;
bursa nu reuseste s dea ora exact n economie.
Din toate aceste motive si din multe altele
economia romneasc nu reuseste s sustin
bugetul si s asigure cresterea puterii de cumprare
a monedei nationale.
3
Solutiile economice care ar putea duce la
rezolvarea problemei romnesti au nevoie de sprijin
politic, dar n ciuda declaratiilor liderilor partidelor
parlamentare, punerea n practic a reIormelor
institutionale si economice a Iost tergiversat.
Autorittile de la Bucuresti au semnat nc
din 1993 Acordul de asociere la Uniunea
European, an n care Consiliul European de la
Copenhaga a discutat si analizat n mod oIicial
posibilitatea ca Uniunea s poat primi noi membri
din trile care au Icut parte din Iostul bloc comunist
dup ce n prealabil acestea vor Ii ndeplinit
conditiile politice si economice cerute de aceast
institutie. Anul 1997 a adus concretizarea acestei
initiative ca urmare a Avizului Comisiei Europene,
lundu-se atunci decizia ntririi dialogului cu Statele
Asociate la Uniunea European n acelasi timp cu
analiza individual a situatiei Iiecruia dintre acestea.
ntre 1993 si 1997, Romnia nu a Icut
pasi concreti pentru a se apropia de Uniunea
European. Singura actiune n acest sens a Iost
ntelegerea tacit de la Snagov prin care partidele
si-au exprimat dorinta de integrare. Asa numita
strategie adoptat n 1995 la Snagov avea, ns,
doar un caracter enuntiativ, Ir a pomeni ntr-un
Iel sau altul modalittile de atingere a obiectivelor
propuse si nici termenele n care acestea ar trebui
duse la bun sIrsit. Nu a existat la vremea respectiv
nici un proiect care s rspund la ntrebarea cum
se poate pune n practic ceea ce solicita Uniunea
European statelor candidate: adic alinierea
4
Editorial
S.P. nr. 80/2000
legislativ si o capacitate economic similar cu a
trilor din clubul european. Acest lucru nseamn
n primul rnd c trile membre ale Uniunii sunt n
concurent direct, Ir ca produsele lor s Iie
pzite de bariere vamale sau de alte recomandri
protectioniste.Pn acum n aceast curs de
aderare Romnia a Iost nevoit s aplice acordul
de asociere, care opereaz de la 1 Iebruarie 1995
si care prevede o relaxare gradual a sistemului
vamal cu statele europene. ntr-o prim Iaz aceast
relaxare a Iost mai Iavorabil Romniei, pentru c
mai mult s-au deschis pietele trilor Uniunii n Iata
produselor romnesti, dect invers. Evident, cu
timpul aceste msuri de protectie dispar asa nct
n urmtorii ani piata s devin treptat liber. AstIel
ncet, ncet, Uniunea European a devenit cel mai
important partener economic al Romniei, dar n
aceast relatie deIicitul trii este n crestere
accentuat.Cresterea deIicitului comercial cu
statele Uniunii demonstreaz c Romnia nu este
nc pregtit s intre n clubul european, c
problema aderrii se reduce la modul cum
economia romneasc este sau nu capabil s se
adapteze acestei sIidri.
Ultimele rapoarte ale Uniunii Europene
apreciaz, astIel c Romnia ndeplineste criteriile
politice, dar ntmpin diIicultti n macro-stabilizarea
economiei si n reIormele structurale. Chiar dac
criticile de acest tip persist, Romnia a recuperat,
Iat de guvernarea Vcroiu, deIicitul de ncredere,
Iiindc nainte de alegerile din 96 Romnia era
perceput ca o tar impredictibil, cu mineriade,
cu minoritti oprimate, cu un nalt grad de echivoc
n conduita intern si extern. ReIorma n economia
real a Iost, ns, tergiversat si n ultimii ani, iar
decizia de la Helsinki prin care liderii Uniunii au
decis s nceap negocierile de aderare cu Romnia
a Iost luat mai ales datorit pozitiei Bucurestiului
n perioada conIlictului din Kosovo. Diplomatia
romn a Iost de la nceputul crizei din Iugoslavia,
pn la deznodmntul acesteia, Ir nici un Iel de
rezerve de partea puterilor occidentale. Aceast
pozitie rectilinie a Iost rspltit de liderii europeni
la Helsinki n absenta reIormelor economice, a
stabilittii politice, a relatiilor ncordate cu Eondul
Monetar International. n ultimul raport al Comisiei
pentru Romnia Iorul european constata cresterea
numrului de Ordonante de Guvern, pe care l
considera 'un motiv de preocupare. Totodat,
Comisia apreciaz necesar aplicarea unor msuri
suplimentare pentru asigurarea independentei si
eIicientei sistemului judectoresc. Alte domenii care
au retinut atentia Comisiei sunt: 'lupta mpotriva
coruptiei, n cadrul creia rspunderile si Iunctiile
institutionale trebuie consolidate si 'situatia
romilor, unde Comisia apreciaz c s-au nregistrat
'unele evolutii pozitive, apreciate ns drept
insuIiciente, Comisia recomandnd disponibilizarea
unor resurse bugetare 'adecvate. Raportul
apreciaz c 'Romnia nu poate Ii considerat o
economie Iunctional de piat si c, pe termen
mediu, nu este capabil s Iac Iat presiunii
concurentiale si Iortelor pietei din cadrul Uniunii.
Raportul Comisiei Europene pe 1999
apreciaz c dezechilibrele macroeconomice
rmn o problem, iar diIiculttile privind Iinantarea
au sporit. Documentul constata c Romnia a
nregistrat progrese n ceea ce priveste privatizarea
unor mari societti comerciale si n restructurarea
si privatizarea sectorului Iinanciar apartinnd
statului, desi aceste procese au antrenat 'costuri
Ioarte mari pentru buget. Documentul citat
apreciaz c diminuarea exporturilor, pe Iondul
unei masive deprecieri reale a monedei nationale,
este ngrijortoare.Chiar dup ce liderii Uniunii
Europene au hotrt s invite Romnia s nceap
negocierile cu Uniunea, oIicialii europeni au lsat
s se nteleag c autorittile romne vor trebui s
depun eIorturi constante pentru a reIace cresterea
economic si pentru a spori nivelul de trai, n paralel
cu acordarea priorittii pentru ameliorarea
disciplinei Iinanciare si a restructurrii
ntreprinderilor publice care provoac mari pierderi.
Dar dincolo de temerile economice, expertii
europeni au si rezerve n privinta demersurilor
legislative pe care Parlamentul de la Bucuresti ar
Editorial
5 S.P. nr. 80/2000
trebui s le Iac pentru a Iace Iat standardelor
europene. Reprezentantii comunittii europene se
mai tem ns de alte dou, s le spunem obstacole,
si anume 'restauratia politic posibil dup
alegerile din 2000 si eventualitatea aparitiei unei
reactii de respingere a populatiei Iat de o
perspectiv ndeprtat a intrrii n Uniunea
European, pe Iondul scderii standardelor de
viat.
PDSR pro yi contra UE
Revenirea la putere a PDSR, partid
considerat nc de Occident ca Iiind continuatorul
deIunctului partid comunist, ar putea pune sub
semnul ntrebrii vointa si capacitatea Bucurestiului
de a Iace reIormele cerute de Uniunea European.
Exist mai multe semnale care arat c o potential
guvernare PDSR ar putea Ii contraproductiv
pentru integrarea Romniei n UE, semnale externe,
dar si declaratii ale principalului partid de opozitie
care demonstreaz pn unde accept liderii
PDSR reIormele. n privinta rolului statului,
documentele Partidului Democratiei Sociale din
Romnia interpreteaz pro domo constitutia: 'unul
dintre atributele esentiale ale statului romn, nscrise
n Constitutie este acela de stat social, or aceasta
presupune, ntre altele, interventia nemijlocit a
statului n economie n scopul stimulrii productiei,
conditie esential a cresterii veniturilor si pe aceast
baz a crerii conditiilor necesare pentru cresterea
calittii vietii.
4
Demonstratia expertilor PDSR pe
aceast tem ajunge la concluzia c 'diminuarea
rolului statului n societate n etapa pe care o
parcurge Romnia n prezent este contraproductiv
si antreneaz nesocotirea grav a intereselor
nationale generale. Mai mult ca oricnd se impune
o crestere a rolului statului si a angajrii aparatului
statal n solutionarea gravelor probleme cu care se
conIrunt societatea romneasc.
5
Acest tip de
deziderate pe care PDSR le propune sunt n
opozitie cu principiile comunitare, dar sunt n
asentimentul electoratului Iidel PDSR.
ns liderii principalului partid de opozitie
nu sustin etatismul numai de dragul cstigrii
voturilor, ei cred n Iormula statului bunstrii sociale
(chiar dac aceasta si-a dovedit ineIicienta n
diversele guvernri occidentale) Iiindc n acest Iel
pot dispune de resursele publice, pe care asa cum
au dovedit ct au stat la guvernare, le-au mprtit
propriei clientele. Mentinerea suprematiei statului
n principalele sectoare economice, n domeniul
Iunciar prin pstrarea n administratia public a
terenurilor agricole care au apartinut Iostelor
ntreprinderi Agricole de Stat si n general ocolirea
chestiunii propriettii de ctre PDSR, Iace parte
din aceeasi strategie a partidului prin care n rezumat
se urmreste pstrarea resurselor si prghiilor
economice n minile clientilor PDSR.
Cu un an naintea alegerilor generale din
2000, PDSR a lansat, ns, un proiect pe care
reprezentantii mass-media s-au grbit s-l caliIice
drept reIormator, prin care liderii PDSR au
acceptat, cu multe limite, reIorma propriettii
Iunciare. Dar n acelasi document se subliniaz c
'restituirea ctre Iostii proprietari a terenurilor si
cldirilor n integritate, este imposibil de realizat
Iiindc 'reparatiile nu pot Ii dect partiale, iar
inechittile nu pot s Iie nlturate n totalitatea lor
pentru c dau nastere la alte inechitti.
6
Mai mult,
n septembrie 99, liderii principalului partid de
opozitie au contraatacat puternic n chestiunea legii
retrocedrii imobilelor conIiscate de regimul
comunist, atrgnd atentia CDR c nu este moral
si legal ca proprietarii ale cror active case, Iabrici,
ateliere etc. erau grevate de datorii ctre stat n
momentul nationalizrii abuzive s Iie despgubiti
Ir s se tin cont de acest lucru. PDSR evit s
ia n discutie c statul s-a Iolosit abuziv de aceste
active 50 de ani si c n acest Iel si-a recuperat
creantele. Si, n acelasi timp, ocoleste problema
Iundamental: statul din perioada n care s-au Icut
conIiscrile nu era un stat democratic (guvernul
Petru Groza a dus o politic deliberat de
Ialimentare a propriettii private, att n domeniile
industrial si comercial, ct si n cel agricol).
6
Editorial
S.P. nr. 80/2000
PDSR este privit cu suspiciune pentru c n
perioada cnd a avut puterea a dus o politic de
conservare a institutiilor deIunctului regim comunist,
pentru c atunci cnd s-a aIlat la guvernare a dus o
politic agresiv mpotriva minorittilor, pentru c si
atunci si acum liderii PDSR par mai degrab orientati
spre est dect spre vest.Discursurile nationaliste
grevate cu accese nejustiIicat-unitariste ale liderilor
PDSR arat c acest partid duce n continuare o
politic duplicitar: declaratii pro-occidentale si n
acelasi timp declaratii suspicioase privitoare la
partenerii vestici ai Romniei. Prim-vicepresedintele
PDSR gloseaz, de pild, pe tema integrrii n Alianta
Nord Atlantic n termeni cel putin discutabili:
'Romnia a Iost si va Ii amnat s intre n NATO
pentru c se are n vedere detonarea problemei
transilvane. Eapt ce nu se poate ntmpla ntr-o tar
membr NATO. Si reciproca: granitele Romniei vor
deveni intangibile doar n momentul n care Romnia
va deveni membr NATO. Pn atunci nu! Iar orice
alte garantii au si vor avea tot atta greutate, ct au
avut si cele date de personalitti de prim mrime ale
esicherului politic mondial Irontierelor srbesti ale
regiunii Kosovo. De asemenea, cred c aceeasi
explicatie trebuie dat obstinatiei cu care rutele
petrolului caspic pot trece pe oriunde, dar numai prin
Romnia nu, desi este cel mai Iiresc traseu dintre toate.
Unde se estimeaz un posibil conIlict militar, nu exist
investitii! Si aici se aIl Iondul problemei: Poate exista
o Europ uniIicat, prin sacriIicarea Romniei? Iar
rspunsul este NU! Nu pentru c nu vor romnii, ci
pentru c securitatea european nu este garantat
dect dac nu sunt ignorate legittile geopolitice.
7
Paradigmele si culisrile de acest tip ale liderilor PDSR
i determin pe reprezentantii comunitari s priveasc
precaut spre PDSR unul dintre potentialii cstigtori
ai scrutinului din toamn, dup cum arat pn acum
sondajele de opinie. AstIel ntrebat, n conIerinta de
pres pe care a sustinut-o pe 8 Iebruarie 2000 la
Bruxelles, dac nu exist temeri c alte Iorte sau
personalitti politice ar putea ajunge la putere n statele
candidate, cum ar Ii Vladimir Meciar n Slovacia sau
Ion Iliescu n Romnia, Gunther Verheugen a rspuns:
'Nu doresc s Iac speculatii. Pot spune cu certitudine
c nu vom tolera ajungerea la putere a unor partide
sau miscri populiste si nationaliste ntr-un stat membru
al UE sau candidat la aderare n Uniune.
ntre deziderate yi posibilit(i
Actuala putere a nceput reIormele, a dovedit
atasamentul pentru valorile democratice, dar nu a
reusit s pun economia pe picioare. Guvernele
coalitiei de guvernmnt s-au poticnit n dispute
politice, n scandaluri la scen deschis, iar ministrii
aceluiasi cabinet s-au boicotat adesea reciproc.
Rapoartele Serviciului Romn de InIormatii din ultimii
ani demonstreaz, ns, c autorittile de la Bucuresti
nu vor cu adevrat nici privatizare, nici reIorm, toat
argumentatia specialistilor n inIormatii Iiind construit
n jurul tezei-ipotez c Iirmele strine vor s pun
mna pe ntreprinderile romnesti.
Principalele riscuri si amenintri la adresa
sigurantei nationale, asa cum sunt prezentate n raportul
pe 98-99 se reIer la tentativele unor structuri
inIormative strine, unele reusite, dup cum subliniaz
Raportul, de inIluentare a unor Iactori de rspundere:
'Au Iost vizate acele structuri si paliere ierarhice n
cadrul crora se elaboreaz decizii pentru evolutiile
economice, social-politice si de sigurant national
ale Romniei. Raportul SRI precizeaz c principalele
date aIlate n atentia grupurilor de interese si care
vizeaz siguranta national privesc privatizarea,
restructurarea economiei, liniile directoare ale
reIormrii sistemului Iinanciar bancar precum si
volumul si amplasarea rezervelor energetice si de
materii prime. Serviciul Romn de InIormatii consider
c unul dintre obiectivele urmrite de anumite grupuri
strine este 'transIormarea pietei romnesti ntr-un
debuseu pentru unele produse strine si exercitarea
de presiuni si inIluente pentru Iacilitarea prelurii
pachetului majoritar de actiuni n vederea instituirii
monopolului asupra unor obiective, retele de
inIrastructur, consultant si alte tipuri de servicii vitale
n tranzitia spre economia de piat.
8
Raportul
Serviciului Romn de InIormatii nu exempliIic, ns,
Editorial
7 S.P. nr. 80/2000
n nici un Iel aceste pericole, nu explic din ce parte
vin ele si nici cine sunt acele 'cercuri oculte cum le
numeste Raportul care ar dori s-si instaureze
monopolul asupra ntreprinderilor romnesti.
Conducerea Serviciului Romn de InIormatii arat si
n perioada 97-98 c s-au agravat riscurile si
amenintrile care au ca eIect subminarea capacittii
economice a trii prin prejudiciile mari cauzate si prin
inIluentele n sensul dezorganizrii si degradrii
potentialului economic al unittilor industriale
reprezentative. Raportul se mai reIer la persoane
corupte, incompetente sau dezinteresate din
conducerile marilor societti economice, dar atrage
atentia n mod deosebit asupra Iaptului c economia
romneasc ar Ii periclitat de interventia unor cercuri
de aIaceri strine care au interese n aceast zon
9
,
Ir exemple punctuale, ns, Raportul arat c
Romnia este obstructionat n reIorma economic
si social de cercuri oculte care ar dori s pun mna
pe marile obiective economice autohtone
neprecizate de Raport.
Rapoartele de acest tip, dar si rezultatele
coalitiei de guvernmnt demonstreaz c apropierea
Romniei de Uniunea European este greoaie, c
institutiile statului sunt nepregtite si c exist nc o
Iort de inertie mare n structurile statului care chiar
dac nu se opun Itis acestui demers, o Iac ntr-un
mod insidios, care nu trece neobservat. Recent revista
britanic Bussiness Central European, n numrul su
din martie 2000, consemneaz c 'romnilor nu le
place s grbeasc lucrurile: din cele 170 de legi
reIeritoare la reIorme economice supuse aprobrii
parlamentului n 1999, 133 se aIl nc n dezbatere.
Acesta este unul dintre motivele pentru care economia
romneasc este ntepenit n recesiune si guvernul
se prbuseste n sondajele de opinie. Aceeasi
publicatie aminteste c dup un mandat ntreg n Iunctie,
ncercrile neinspirate de reIorm ale acestui guvern
au dus la plasarea Romniei abia pe locul 94 ntre
economiile cele mai liberalizate din lume, alturi de
Nigeria si Papua Noua Guinee.
Dup cum spunea si Romano Prodi,
presedintele n exercitiu al Uniunii Europene, 'pentru
Romnia, integrarea european nu e problema, ci
solutia, dar punctul slab al dosarului romnesc este
capacitatea clasei politice de a Iace Iat provocrii
UE si de a gestiona procesul de aderare Ir sincope
majore, astIel nct s depseasc stadiul politicianist
al managementului trii si s ptrund n zona
promovrii asa-numitei politici previzibile, care s
oIere partenerilor garantii si ncredere n administratie.
Acest lucru pare aproape imposibil ntr-o tar n care
economia neagr este estimat la 40 la sut din
Produsul Intern Brut, n care patru ani la rnd
productivitatea a sczut continuu, n care recesiunea
nu a putut Ii oprit, iar pe Iondul acestor nerealizri
electoratul se ndreapt tot mai mult spre PDSR.
NOTE
1
Costea Munteanu, Despre exigen(ele minime ale
strategiei, Piata Einanciar, Nr. 2, Iebruarie 2000
2
Raportul na(ional al dezvoltrii umane pe 1999, realizat
de Academia Romn si dat publicittii de Programul
Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) n Iebruarie
2000
3
Adrian Vasilescu, Integrarea european: problem sau
solu(ie?, Piata Iinanciar, Nr. 2, Iebruarie 2000
4
Documentele reuniunii lrgite a Biroului Executiv Central
al Consiliului National al PDSR, 5 Iebruarie 1999, Bucuresti
5
Ibid.
6
Reuniunea Consiliului National al PDSR, 12 martie 1999,
Bucuresti
7
Adrian Nstase, Integritatea yi securitatea Romniei,
garan(ia integrit(ii yi securit(ii europene, articol
prezentat la seminarul 'Civilizatie si geopolitic n bazinul
carpatic, 11 octombrie 1999
8
Raportul Serviciului Romn de InIormatii, n perioada
iunie 1998 iunie 1999
9
Raportul Serviciului Romn de InIormatii n perioada
mai 1997 mai 1998
SABINA FATI Absolvent a Scolii Nationale de
Studii Politice si Administrative. n prezent secretar
executiv la Logistical Center TACTIC. Cores-
pondent de pres la Radio Europa Liber. A Iost
editor la MediaIax n 1994 si la revista Tinerama
n 1993.
8
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
Europa secolului XXI sub zodia Uniunii
Europene
DENISE ROMAN
Europa secolului XXI se naste sub zodia
Uniunii Europene (U.E.). Globalizarea vegheaz
astzi la rezolvarea strilor economice si politice,
redeIinind vechiul continent european ntr-o nou
conIiguratie supranational-interguvernamental.
Acest studiu n domeniul relatiilor internationale
doreste s prezinte anumite aspecte ale U.E.,
aspecte pertinente s rspund unor legitime
interogatii la nceput de mileniu trei: (i) Europa si
evolutia integrrii europene; (ii) relatia U.E. cu
America de Nord; (iii) post-Maastricht:
problematica actual a extinderii europene, n
special n Europa de Est; si (iv) Europa, U.E. si
noua identitate european n secolul XXI.
1. Europa secolului XX yi Uniunea
European
Se poate spune n mod decisiv c U.E.
reprezint cel mai important Ienomen politic de
coeziune transnational a secolului XX, n special
din perspectiva eIorturilor de pace ce au animat
continentul european chiar dup primul rzboi
mondial. Bntuit de dou crncene rzboaie, de
ideologii extremiste (Iascism si comunism), de
segregarea ideologic n blocuri de 'Est si 'Vest,
Europa secolului XX pare s-si Ii gsit echilibrul n
Iorme de colaborare economic cu evidente
consecinte paciIiste. Integrarea european nceput
n anul 1945 a garantat cea mai ndelungat
perioad de pace n Europa, cunoscut pn nu
demult doar ca 'Europa de Vest.
Ideea, ns, a unei cooperri europene ce
s pun capt secolelor de competitie economic
si militar n Europa WestIalian, apartinea, printre
altii si lui Winston Churchill, ce propunea n 1946
'Statele Unite ale Europei, propunere ce, n 1949
se concretiza n institutia Consiliului European. Ca
recunoastere a eIorturilor de reconstruire a unei
Europe suIerind dup al doilea rzboi mondial, o
Europ dispus ns s Iac concesii n domeniul
suveranittii nationale pentru sustinerea pcii, SUA
se altura acestei atmosIere constructiv-paciIiste
prin introducerea planului Marshall (1948-1951)
si a organizatiei interguvernamentale de securitate
NATO. Si, desi la nceputuri entuziastii arhitecti ai
viitoarei U.E., respectiv Iederalistii Irancezi Jean
Monnet (ntreprinztor, negociator si paciIist) si
Robert Schuman (ministru de externe), doreau
construirea unui adevrat organism supranational
ce s nlocuiasc integral guvernele nationale n
cadrul unei Iederatii europene, astzi, prin evolutia
contorsionat a comunittii europene ntr-o
puternic uniune, modul de explicare a naturii
juridico-politice a U.E. devine unul mai complicat.
Acest lucru se datoreaz, pe de o parte, modului
intern, adesea Iortat, tensionat si inegal de
integrare, iar pe de alt parte necesittii sincronice
de a rspunde exigentelor externe de globalizare,
n special legat de competitia cu SUA ca putere
economic si militar n continu crestere, n cadrul
unei noi ordini internationale bipolare postbelice.
n Iine, prezent la granita dintre secole si milenii,
modul de deIinire al Europei prin prisma U.E.
reaseaz relatiile de putere ntre o Europ extins,
ocultnd treptat diviziunile ideologice ale unui
deIunct rzboi rece, pe de o parte, si America de
Nord, pe de alt parte.
Dar ce Iel de uniune politic este astzi U.E.
si cum poate Ii ea explicat prin prisma genezei si
Uniunea European
9 S.P. nr. 80/2000
evolutiei sale ca Iorm de integrare regional?
Monnet si Schuman doreau initial doar
suprimarea tariIelor, eventual si a granitelor, creznd
c astIel vor putea stabili o pace european ntre
Eranta si Germania ce tocmai ieseau din abisul celui
de-al doilea rzboi mondial. AstIel Monnet i
propune lui Schuman si Cancelarului german
Konrad Adenauer o piat comun de crbune si
otel sub un manager independent. Drept consecint,
la 18 aprilie 1951, ia nastere prin semnarea
Tratatului de la Paris prima Iorm limitat de
asociere economic european, cunoscut ca 'the
European Coal and Steel Community (E.C.S.C.).
Intrat n vigoare n 1952, comunitatea reunea
primii sase parteneri: Eranta, Germania de Vest,
Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg. La 25 martie
1957, sub presiunea rzboiului rece, cele sase state
membre E.C.S.C. Iac un alt pas important n
deIinirea unui nou spatiu de cooperare si integrare
regional: Tratatul de la Roma. Acest tratat crea
'the European Economic Community (E.E.C.) si
'the European Atomic Energy Community
(Euratom), iar ctre sIrsitul anilor `60, E.C.S.C.,
E.E.C. si Euratom se transIorm ntr-o veritabil
'European Community (E.C.), avnd organizate
toate esaloanele unui aparat de guvernare: brat
birocratic-executiv reprezentat n institutia Comisiei
Europene, organ proto-legislativ n Parlamentul
European si putere judectoreasc n Curtea de
Justitie, pe lng propriul set de legi.
Dup al doilea rzboi mondial, Marea
Britanie a sustinut mult timp o politic extern
separat, independent, reziduu al lui Pax
Britannica, motivat de preeminenta sa n cadrul
continentului vest european al anilor `50 si
importanta acordat relatiilor cu coloniile sale din
cadrul Commonwealth-ului britanic si cu S.U.A.
Ulterior, ca alternativ mai slab la E.E.C., Marea
Britanie are initiativa crerii 'the European Eree
Trade Association (E.E.T.A.), mpreun cu
Danemarca, Norvegia, Suedia, Austria, Elvetia si
Portugalia. Cu toate acestea, n cadrul primului val
de extindere, n 1973 Marea Britanie se altur
E.E.C., mpreun cu Irlanda si Danemarca. O a
doua rund de extindere intervine n anii `80, cnd,
ca urmare a democratizrii regimurilor sud
europene, devin membre E.E.C. si Grecia (1981),
Spania si Portugalia (1986). Al treilea val al
extinderii ncepe n anii `90, dup cderea cortinei
de Iier, prin accesul Germaniei de est n 1990 si a
Austriei, Suediei si Einlandei n 1995. AstIel,
comunitatea european creste treptat de la sase la
doisprezece, apoi la cincisprezece membri. Noul
val de cereri de integrare european, cereri Icute
de ctre state din Europa central, Balcani, spatiul
Mediteranean si regiunea Baltic, urmeaz a
reconIigura Europa mileniului trei.
1
Iau nastere ntre timp tratate majore ce dau
noi sensuri integrrii europene. AstIel, n 1987 este
semnat 'The Single European Act, tratat ce duce
la eliminarea barierelor rmase n calea liberei
circulatii a persoanelor, mrIurilor, banilor si
serviciilor (ntre cele dousprezece state la acea
vreme), devenind posibil nu numai libera deplasare
n cadrul Europei de Vest, dar si accesul unui
national la munc (cu anumite restrictii) n alte state
ale comunittii. De o deosebit important este ns
Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene
semnat n 1993,
2
ce consIinteste nu numai noul
nume al regiunii, 'Uniunea European, dar
angajeaz comunitatea european ctre o unic
valut (Euro)
3
, o cettenie european comun si o
politic extern si de securitate comun (common
foreign and securitv policv` C.E.S.P.).
Comunitatea European (E.C.) devine astIel parte
a unei Iorme supranationale mai dezvoltat:
Uniunea European (U.E.). Tratatul de la
Maastricht a Iost ulterior amendat prin Tratatul de
la Amsterdam, intrat n vigoare la 1 mai 1999,
ocazie cu care au Iost reglementate si aspecte
privitoare la drepturi Iundamentale si sociale ale
cettenilor comunitari, 'angajare, mediu
nconjurtor, sntate public si guvernare
transparent, 'libertate, securitate si justitie pentru
cettenii comunitari, noi principii n abordarea
C.E.S.P. si reIormarea institutiilor comunitare
10
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
europene (European Communities, 1995-2000).
Astzi, U.E. are propriile sale simboluri:
steagul, cu cele dousprezece stele aurii pe Iundal
albastru, si imnul, 'Od bucuriei din SimIonia a
IX-a de Beethoven. Pasapoartele U.E. au nceput
s nlocuiasc pe cele nationale si, pe lng
mostenirea cultural, Bruxelles (sediul de baz al
institutiilor U.E.) este considerat o adevrat
capital a Europei. La ntlnirea dintre U.E., secolul
XXI si mileniul trei, U.E. se prezint ca Iiind cel
mai larg bloc economic din lume, reprezentnd 42
din comertul global si o treime din produsul national
brut global (GDP) (McCormick, p. 3).
Cum poate ns Ii analizat U.E. astzi din
punct de vedere al stiintelor politice? Crei naturi
constitutionale, juridico-politice i apartine U.E.? Ce
Iel de organizatie este U.E.: Iederatie, conIederatie
sau consociatie? Prin urmare, ce Iel de relatii poate
dezvolta U.E. cu America de Nord si ce Iel de
comparatie poate sustine U.E. cu 'North-American
Eree Trade Agreement (N.A.E.T.A.) sau cu alte
Iorme de cooperare regional?
2. Rela(ia cu America de Nord yi
aspecte comparative
Astzi U.E. se prezint ca o Iormatiune
politic hibrid, avnd elemente contradictorii de
organizare: aspecte statale, Iederale/conIederale si
o combinatie de Iunctii si institutii interguver-
namentale si supranationale (n special dup
Tratatul de la Maastricht)
4
. U.E. continu astzi
s Iunctioneze prin cele cinci principale institutii: (i)
Comisia European (cu sediul la Bruxelles) ca
organ central executiv, responsabil pentru initierea
si implementarea legilor si politicilor U.E; (ii)
Consiliul de Ministri (de asemenea cu sediul la
Bruxelles) principalul organ cu Iunctii de decizie
si nucleu al puterii n U.E; (iii) Parlamentul European
(cu sedii la Strasbourg, Bruxelles si Luxemburg)
ca reprezentant al cettenilor U.E., desi Iunctiile
legislative i lipsesc
5
; (iv) Curtea de Justitie (cu
sediul la Luxemburg) ce interpreteaz legile U.E.
n baza principalelor tratate; si (v) Consiliul
European Iorma organizatoric Iluid, ce reuneste
seIii de guvern ai statelor comunitare n diverse
orase ale U.E., lund decizii ce urmeaz a Ii
procesate n cadrul Comisiei Europene si a Consiliului
de Ministri.
U.E. se aIl n competitie si colaborare cu
America de Nord, si, desi U.E. este o uniune cu
aspecte att interguvernamentale ct si suprana-
tionale, discutia U.E. nu este purtat cu N.A.E.T.A.,
ci, individual, cu statele Americii de Nord. Exist
astIel dou categorii de probleme: relatia U.E. cu
S.U.A. si Canada n parte si comparatia U.E.
N.A.E.T.A.
n primul caz, o relatie mai pregnant a U.E.
cu S.U.A. dateaz din 1990, cnd este semnat la
Londra 'the Transatlantic Declaration on EC-US
Relations, declaratie ce pune bazele cooperrii
directe n domenii economice, politice si de
securitate. 'The New Transatlantic Agenda and
Action Plan, adoptate n cadrul 'EU US
Summit de la Madrid n 1995, nlesnesc obiectivele
declaratiei din 1990, iar 'the Transatlantic
Economic Partnership, adoptat n cadrul 'EU
US Summit de la Londra n 1998, vizeaz
nlturarea ultimelor diIicultti de ordin tehnic n
comertul transatlantic, legat de mrIuri, servicii,
investitii publice si proprietate intelectual,
recunoscnd S.U.A. si U.E. c cele dou
superblocuri economice n lume (European
Communities, 1995-2000a). Pe de alt parte,
existenta U.E. are implicatii economice si de
securitate pentru S.U.A. n privinte economice,
U.E. si S.U.A. realizeaz aproximativ o cincime
din comert n colaborare, Icnd ca piata U.E. s
asimileze 22 din exporturile americane si
investind 18 n importuri. O treime din investitiile
n S.U.A. provin din state ale U.E. (n special
Marea Britanie, Olanda si Germania), n timp ce
mari corporatii americane Iac, la rndul lor, investitii
comunitare (McCormick, p. 6). Competitia U.E.
S.U.A. ns provine din liberalizarea comertului
global sub auspiciile 'World Trade Organization
Uniunea European
11 S.P. nr. 80/2000
(W.T.O.), ceea ce Iace ca Iuziunile (mergers) inter-
corporatii comunitare (de tipul Airbus) s
reorienteze politicile economice ale marilor
corporatii americane, reIlexul observndu-se n
masa de Iuziuni ce au astzi loc pe continentul
american (n special n domeniul bancar, aeronautic,
mass-media si inIormatic). Din punct de vedere
al securittii, desi U.E. nc se bazeaz pe bratul
militar american (existnd ns spatii suprapuse de
aliante de securitate: N.A.T.O., 'ConIerence on
Security and Cooperation in Europe C.S.C.E.
si 'Western European Union W.E.U.), este
posibil ca evolutia cooperrii economice s poarte
U.E. si ctre o Iunctie clar de aliant de securitate.
Relatia U.E. cu Canada este, de asemenea,
n dezvoltare, n special c ambele apartin
organizatiilor internationale majore: O.N.U.,
I.M.E., Banca Mondial, W.T.O., 'the Organi-
sation Ior Security and Cooperation in Europe
(O.S.C.E.) si G-8. n aceast cooperare, pe lng
aspectele economice sunt esentiale si cele de pace,
protectie a securittii umane si drepturilor omului,
protejarea mediului nconjurtor global (cu accent
pe regiunea Arctic) si combatere a terorismului si
crimei organizate. Instrumentele esentiale ce stau
la baza cooperrii U.E. Canada sunt: 'the 1976
Eramework Agreement Ior Commercial and
Economic Cooperation, 'the 1990 Transatlantic
Declaration on EU-Canada Relations si 'the 1996
Joint Political Declaration and Action Plan (cel
mai important act) (European Communities, 1995-
2000b).
Ce nseamn ns colaborarea separat a
U.E. cu S.U.A. si Canada din perspectiva
N.A.E.T.A., Iormatiune ce pare a ndeplini Iunctii
similare cu U.E. pe continentul american?
De regul, procesul de integrare regional
cunoaste anumite etape, relieIate n variate Iorme
de cooperare economic, uneori dublate si de
Iunctia de cooperare de securitate
6
: (i) crearea unei
zone libere comerciale, free trade area; (ii)
realizarea unei uniuni vamale, customs union; (iii)
suprimarea protectionismului de capital si munc
prin organizarea unei piete comune, common
market sau single market; (iv) unirea valutelor
ntr-o unic moned, realiznd astIel uniunea
economic, economic union; n Iinal (v) integrare
politic, political union (McCormick, p. 18).
U.E. este n Iaza avansat de economic
union cu tendinte ctre political union. n schimb,
N.A.E.T.A. este subdezvoltat n comparatie, parte
si datorit diIerentelor de optiune politic pe
continentul american. La baza N.A.E.T.A. st
realizarea unei free trade area ntre americani,
canadieni si mexicani, n 1989 initial doar ca 'Eree
Trade Agreement (E.T.A.) ntre S.U.A. si Canada.
n 1994 intr n vigoare N.A.E.T.A. prin includerea
Mexicului, iar n 1995 au nceput negocieri cu Chile.
Scopurile Iundamentale N.A.E.T.A. sunt 'elimi-
narea tariIelor la: textile, haine, masini, camioane,
prti auto si echipament de telecomunicatii pe o
perioad de zece ani; eliminarea barierelor n
comertul agricol pe o perioad de cincisprezece
ani; asigurarea accesului total pn n anul 2000 la
toate cele trei piete ale bncilor, Iirmelor de Ionduri
si companiilor de asigurare; deschiderea pietei
nord-americane de publicitate; libera deplasare a
transportului de mrIuri cu camioane; slbirea
regulilor cu privire la miscarea corpului executiv al
corporatiilor si a anumitor proIesionisti.
(McCormick, p. 21). Industria energetic si de
transport sunt ns excluse din N.A.E.T.A.,
deplasarea liber a populatiilor celor trei state nu
este att de liberalizat, n plus standardele de
mediu diIer dramatic n S.U.A. si Canada, pe de
o parte, si Mexic, pe de alt parte. Exist doar
dou comisii cu Iunctii de arbitraj n caz de
nentelegere n domeniile mediului si al dreptului de
munc, dar nici un alt organ de tipul celor
specializate din cadrul U.E. Cu toate acestea,
N.A.E.T.A. a Iost creat din initiativa S.U.A., n
momentul n care politica sa economic extern a
recunoscut naltul nivel de competitie international
ntr-o lume a globalizrii si liberalizrii capitalului
mondial. Neavnd Iorme dezvoltate de organizare,
N.A.E.T.A. rmne o organizatie strict interguver-
12
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
namental, nepunndu-se probleme legate de
cedarea unor Iascicole de suveranitate ca n cazul
U.E. n plus, disparittile dintre statele membre
accentueaz caracterul de uniune n Iaz incipient,
lipsind o cultur politic comun ntre S.U.A. si
Canada, pe de o parte, si America Latin, pe de
alt parte, n special datorit caracterului pseudo-
democrat, corporatist si militarist al statelor sud-
americane precum si alte diIerente de venit,
educatie, GDP.
Probleme ns mult mai ardente se aIl
astzi n orizontul dezvoltrii U.E. ctre mileniul trei.
Este vorba despre integrarea altor state europene,
iar aceasta n contextul cderii comunismului, desi
lista candidatilor la accesul n U.E. priveste si state
'vest europene (Norvegia, Islanda, Elvetia) si din
regiunea mediteraneean (Cipru, Malta, Turcia).
3. Post-Maastricht: Problematica
actual a extinderii Uniunii Europene
Orice stat european poate, n principiu, s
devin membru al U.E. n practic, ns, conditiile
Iac procesul admiterii mult mai selectiv. AstIel, pe
lng 'a Ii European si stat practicant al unui regim
politic democratic, tara candidat trebuie s
urmeze politicile economice ale pietei libere, s
accepte termenii tratatului de la Maastricht si s
accepte acquis communautaire (deIinit ca
ansamblul de legi si regulamente adoptate de ctre
U.E.). Si, desi ctre anii 80, nainte de al treilea
val de integrare datorat cderii comunismului,
dezbaterea extinderii U.E. oscila ntre 'adncire
vs. 'lrgire, cu politica economic extern
conservatoare de tip John Major sustinnd
adncirea relatiilor cu statele membre, Iata de cea
de tip liberal Helmut Kohl, ce insista n aducerea
statelor est europene n cadru comunitar, astzi
nimeni nu mai are ndoieli c U.E. este pe calea
rentregirii Iamiliei europene ctre Urali.
Volumul de comert ridicat ntre zece tri
central si est europene si U.E. a determinat la
nceputul anilor 90 semnarea 'Association
Agreements sau 'European Agreements, acestea
constituind cadrul legal de desIsurare a relatiilor
economice si politice ntre trile candidate si C.E.,
avnd si scopul de a le pregti n vederea integrrii
comunitare. Asemenea ntelegeri au Iost semnate
cu: Ungaria (1991), Polonia (1991), Romnia
(1993), Bulgaria (1993), Republica Ceh (1993),
Slovacia (1993), Estonia (1995), Letonia (1995),
Lituania (1995) si Slovenia (1996). Scopul
ntelegerilor este acela de 'a crea o free trade area
n jurul anului 2002, liberaliznd comertul
produselor industriale si crend o baz de
cooperare economic ntr-un mare numr de
sectoare (European Communities, 1995-2000c).
Asemenea acorduri au Iost semnate si cu candidati
mai vechi: Malta, Cipru si Turcia. Din pcate,
practica dovedeste c de aceste acorduri a
beneIiciat predominant spatiul C.E./U.E., prin
msurile protectioniste impuse trilor est europene,
nepermitnd exporturile acestora n perimetrul
comunitar (n special la produsele la care erau
specializate, de tipul celor agricole, otel si textile),
dar ncurajnd importurile (Hyde Price, pp. 198-
203; Agh, p. 223).
n privinta procesului extinderii, cu prilejul
discutiilor din cadrul Consiliului European de la
Copenhaga din iunie 1993, se conIirm legitimitatea
cererilor statelor est europene de a deveni membre
U.E. Consiliul a stabilit totodat si criteriile pe care
candidatii est europeni trebuiau s le ndeplineasc
nainte de a deveni membri. Acestea sunt: (i) crite-
riul politic: 'stabilitatea institutiilor ce garanteaz
democratia, ordinea de drept, drepturile omului si
respectul pentru minorittile nationale; (ii) criteriul
economic esential: 'existenta unei economii de
piat Iunctional, precum si capacitatea de a Iace
Iat presiunii competitiei si a Iortelor de piat
existente n U.E. ; (iii) criteriul relativ la adoptarea
acquis communautaire: 'capacitatea de a prelua
obligatiile de membru, inclusiv aderarea la scopurile
uniunii politice, economice si monetare (European
Communities, 1995-2000c).
n iulie 1997, Comisia European public
Uniunea European
13 S.P. nr. 80/2000
'Agenda 2000, un document tripartit conceput
cu ocazia Consiliului European de la Madrid din
decembrie 1995. Pe lng abordarea problemelor
legate de viitorul domeniilor majore ale U.E. si
perspectivele Iinanciare pe 2000-2006, a treia
sectiune prevede si lrgirea U.E., avnd atasate si
opiniile Comisiei legate de modul n care cele zece
tri est europene ndeplineau criteriile de la
Copenhaga. n decembrie 1997, Consiliul
European de la Luxemburg propune deschiderea
negocierilor n 1998 cu un 'prim val de sase tri:
Republica Ceh, Estonia, Ungaria, Polonia si
Slovenia (plus Cipru). Celelalte urmeaz s Iac
parte dintr-un al 'doilea val: Bulgaria, Letonia,
Lituania, Romnia
7
si Slovacia.
8
AstIel, se constata
c primul criteriu, cel politic, era ndeplinit de toate
cele zece tri candidate, cu exceptia Slovaciei, unde
'n opinia Comisiei, statul de drept si democratia
nu erau suIicient de nrdcinate n viata politic
iar protectia minorittilor nationale era insuIicient
(Ibid.). Criteriul economic pentru cele cinci tri din
primul val era ndeplinit, destul de inegal, dar
apropiat de exigentele dorite. n aIara Slovaciei,
Comisia a mai constatat c cele patru tri din 'valul
doi, neincluse pe temei c nu ndeplinesc conditiile
economice, 'au Icut progrese substantiale si ar
putea ajunge din urm celelalte candidate n
urmtorii zece ani. (Ibid.) Criteriul acquis
communautaire era atestat ca Iiind cel mai
problematic pe termen mediu pentru Bulgaria si
Romnia, de realizat cu eIorturi substantiale pe
termen mediu din partea celor trei tri baltice si
Slovenia, n timp ce, cu anumite progrese, Ungaria,
Polonia, Republica Ceh si Slovacia erau
considerate apte pentru preluarea mostenirii legale
si procedurale comunitare (Ibid.).
Dup cderea comunismului, n anul 1989
ia naste programul PHARE, destinat reconstruirii
economiilor trilor est europene. Initial sprijinind
doar Polonia si Ungaria, s-a extins ulterior asupra
unui numr important de state central si est
europene: Albania, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria,
Republica Ceh, Estonia, Letonia, Lituania,
Romnia, Slovacia si Slovenia. Pe perioada 1995-
1999, PHARE a alocat n total circa 6,7 miliarde
Euro pentru cincisprezece sectoare acoperind cinci
domenii importante, precum: (i) inIrastructura
(energie, transport si telecomunicatii); (ii) dezvol-
tarea sectorului privat si asistenta pentru aIaceri;
(iii) educatie, instruire si cercetare; (iv) protectia
mediului si siguranta nuclear; si (v) restructurare
n agricultur reprezentnd n Iapt principalul
instrument Iinanciar al strategiei de pre-acces la
U.E. a celor zece tri candidate central si est
europene. Restructurat, programul PHARE
cuprinde un buget de peste 10 miliarde Euro pe
perioada 2000-2006, avnd dou prioritti, si
anume: ntrirea institutiilor si investitii Iinanciare
(Pro Europa).
n Iine, n cadrul Consiliului European de
la CardiII din iunie 1998, si, urmnd deschiderea
negocierilor de acces la U.E. pentru primele cinci
tri est europene plus Cipru, s-a nceput si
analizarea progreselor Icute pentru dobndirea
acquis communautaire de ctre trile celui de-al
'doilea val. O conIerint europeana reuneste trile
ambelor 'valuri n Iiecare an, iar reIormele politice,
economice ct si starea ncorporrii legislatiei
comunitare sunt monitorizate n mod regulat. Se
consider, de asemenea, c negocierile de acces
la U.E. a trilor 'valului al doilea pot ncepe 'n
momentul n care reIormele ntreprinse vor Ii
apreciate ca suIiciente (Ibid.).
AstIel, negocierile de aderare a Romniei
la U.E. s-au initiat cu ocazia ConIerintei
Interguvernamentale de la Bruxelles, nceput la
15 Iebruarie 2000, accentul punndu-se pe
accelerarea reIormei economice si a dobndirii
acquis communautaire. n mod concret,
negocierile demareaz n perioada Iebruarie
martie 2000, cea mai buna dovad a intrrii
Romniei pe drumul dobndirii identittii politice
europene comunitare. AstIel, respectnd criteriile
de la Copenhaga, Romnia prezint astzi toate
sansele pentru a deveni membr U.E. la 1 ianuarie
2007.
14
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
4. Europa, U.E. yi noua identitate
european n secolul XXI
Eoarte mult timp ideea de 'Europa a
Iunctionat ca sinonim pentru 'Vest si 'cultura
occidental. n mileniul trei, problemele legate
de identitatea european intereseaz att
aspectul geograIic, politic, economic, ct si cel
cultural, aspecte ce nu coincid adesea, Icnd
discutia mai complex.
Din punct de vedere al aspectului
geograIic, granitele Europei au Iost Iluide
9
,
existnd astzi posibilitatea ca, desi 'europene,
o mare mas de populatii (actualmente
neangajate n negocierile de acces la U.E.) s
rmn n aIara spatiului 'comunitar european.
Ct priveste aspectele politic, economic
si cultural, acestea Iac ca Europa si U.E. s Iie,
totodat, si leagn al unei 'culturi comune
europene, o Eurocultur, dar si teren al unor
conIlicte datorate intolerantei diIerentelor, n
special cele de natur etno-religioas, iar
aceasta nu doar n Balcani, ci si n spatiul U.E.
propriu-zis, prin resuscitarea separatismelor mai
vechi, de tip basc, catalan, scotian, corsican ori
valon. Pe de alt parte ns, n raportul U.E. cu
Europa se adaug clar dorinta politic paciIist
a U.E. de a depsi granitele medievale ale
Christendom-ului (interpretat de regul sub
dominant catolic si limitat la Europa de Vest)
si de a elimina treptat gradele de regiona-lizare
ale Europei, sustinute nc de la Iluminism prin
argumente civilizationale de tipul celor de
'ret ardare de mani ere, economi e si
industrializare est-european-oriental (WolII).
n Iinal, identitatea european trebuie
privit sub aspectul procesualittii, aspect ce se
reIer la Iaptul c o abordare mai eIicient a U.E.
n secolul XXI este aceea de 'stare, iar nu
'entitate Iix, o procesualitate a unei identitti
europene n continu schimbare, o adevarat
'work in progress.
BIBLIOGRAFIE
* Prezenta bibliograIie reprezint sursele
citate n lucrare.
Attila Agh, The Politics of Central Europe
(London: Sage Publications, 1998)
European Communities, 1995-1998,
'EURO. Available 1 March 2000
http.//europa.eu.int/euro/html/entrv.html
European Communities, 1995-2000, 'The
Amsterdam Treaty. A Comprehensive Guide.
Available 1 March 2000
http.//europa.eu.int/scadplus/leg/en/s50000.htm
European Communities, 1995-2000a, 'EU-
US Relations. Available 1 March 2000
http.//europa.eu.int/comm/dg01/eu-us.htm
European Communities, 1995-2000b, 'EU/
Canada Relations. Available 1 March 2000
http.//europa.eu.int/comm/dg01/eucana.htm
European Communities, 1995-2000c,
'Enlargement: Preparing Ior Accession. Available
1 March 2000
http.//europa.eu.int/scadplus/leg/en/lvb/
e40001.htm
European Communities, 1995-2000d,
'Enlargement: Preparation Ior Accession.
Partnership Ior the Accession oI Romania.
Available 1 March 2000
http.//europa.eu.int/scadplus/leg/en/lvb/
e40108.htm
Pascal Eontaine, 'Seven Key Days in the
Making oI Europe. Available March 1, 2000
http.//europa.eu.int/abc/obf/chrono/40vears/
7davs/en.htm
Adrian Hyde-Price, The International
Politics of East Central-Europe (Manchester and
New York: Manchester University Press, 1996)
John McCormick, The European Union.
Politics and Policies (Boulder: Westview Press,
1996)
Pro Europa. A Lodge oI Literati, 'EURO.
Available 1 March 2000.
http.//www.proeuropa.gr/index.htm
Uniunea European
15 S.P. nr. 80/2000
DENISE ROMAN doctorand n Political Science
si cercettor aIiliat la York Centre Ior International
and Security Studies York University, Canada.
Larry WolII, Inventing Eastern Europe.
The Map of Civilisation on the Mind of the
Enlightment (StanIord: StanIord University Press,
1994)
NOTE
* Citatele nsotite de surs reprezint traduceri
din limba englez. Daca nu este altIel indicat,
aceste traduceri mi apartin.
1
Vezi sectiunea iii.
2
Vezi nota 4.
3
Euro a prins viat la 1 ianuarie 1999, Iiind Iolosit de
ctre Belgia, Germania, Spania, Eranta, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia si Einlanda. Este
estimat a nlocui majoritatea monedelor nationale
comunitare la mijlocul anului 2002 (European
Communities, 1995-1998). Introducerea Euro ntre cele
unsprezece state reprezint Iaza a treia n realizarea
'European Monetary Union (EMU).
4
Tratatul de la Maastricht d U.E. aspectul cel mai
pronuntat hibrid, prin statuarea celor 'trei piloni ai U.E.:
(i) o E.C. reIormat (aspectul supranational); si dou
domenii interguvernamentale (ii) o politic extern si de
securitate comun (C.E.S.P.) si (iii) aIaceri interne si justitie.
5
Parlamentul European este ns angajat n procesul
dobndirii de puteri legislative.
6
Alte Iorme de integrare regional sunt, spre exemplu:
'Latin America Integration Association (LAIA),
cooperare economic; 'the Andean Group, cooperare
economic; 'Carribean Community and Common Market
(CARICOM), cooperare economic; 'Association oI
Southeast Asian Nations (ASEAN), cooperare de
securitate si economic; 'grupul Visegrad n Europa
central, cooperare economic.
7
A se vedea si raportul cu privire la Romnia (European
Communities, 1995-2000d).
8
Cererile de a deveni membre U.E. ale celor zece tri
central si est europene au Iost Icute: Ungaria 31 martie
1994, Polonia 5 aprilie 1994, Romnia 22 iunie 1995,
Slovacia 27 iunie 1995, Letonia 13 octombrie 1995,
Estonia 24 noiembrie 1995, Lituania 8 decembrie 1995,
Bulgaria 14 decembrie 1995, Republica Ceh 17
ianuarie 1996, Slovenia 10 iunie 1996.
9
Granitele naturale actuale ale Europei sunt considerate
a Ii Marea Mediteran (la sud), Oceanul Atlantic (la vest),
Oceanul Arctic (la nord), muntii Urali (la est) si muntii
Caucaz si BosIorul (la sud-est).
CINE NE CITE$TE:
Sunt deosebit de multumit de cte ori
deschid 'SIera Politicii. Tinuta revistei,
sobrietatea si proIesionalismul ei,
numele prestigioase ale colaboratorilor,
tematicile actuale, reprezint adevrate
ndemnuri la o lectur interesant.
Andrei Chiric
Preyedintele S.C. MobilRom S.A.
16
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
Procesul complex al aderrii la UE
ILINCA GROZVESCU
Integrarea statelor din Europa Central si
Oriental, ce doreau acest lucru, n Uniunea European
este un proces ce a Iost deIinit progresiv. AstIel, un
prim pas n acest sens, a Iost semnarea de ctre
Comunittile Europene
1
si statele membre ale
acestora, pe de o parte, si Iiecare din aceste state, pe
de alt parte, respectiv, a Acordurilor europene
2
,
acorduri de asociere.
Totusi, capacitatea acestor state de a adera
la Uniunea European a Iost consacrat mai trziu de
ctre Consiliul Uniunii Europene, reunit la Copenhaga
ntre 21 si 22 iunie 1993. AstIel, Consiliul aIirma c
'trile asociate din Europa Central i Oriental
care doresc acest lucru vor putea deveni membre
ale Uniunii Europene`
3
. Este vorba ns de un
principiu nsotit de conditii. Se poate vorbi, din acest
punct de vedere, de o evolutie a pozitiei Uniunii
Europene Iat de problema aderrii acestor state, n
raport cu ambiguitatea si disputele doctrinare
reIeritoare la vocatia la aderare conIerit trilor din
Est de ctre Acordurile europene.
Conditionalitatea deIinit la Copenhaga, ce
se va regsi n toate instrumentele deIinite n vedere
aderrii, n decursul timpului, expliciteaz Iaptul c
'aderarea necesit din partea statului candidat
ca acesta s aib institutii stabile garantnd
democratia, suprematia dreptului, a drepturilor
omului, respectul minorittilor i protectia
acestora, existenta unei economii de piat viabile,
ca i capacitatea de a face fat presiunilor
concurentei i fortelor pietei in interiorul Uniunii.
Aderarea presupune capacitatea trii candidate
s ii asume obligatiile ce decurg din calitatea de
membru, i, in special, s subscrie la obiectivele
uniunii politice, economice i monetare`
4
. Consiliul
European de la Copenhaga constituie, deci, un
moment de rscruce n politica UE ctre Est.
Cooperarea cu statele asociate ce i va succede va Ii
orientat ctre obiectivul aderrii, astIel Iixat de ctre
Consiliu. Cu toate acestea, dispozitii mai precise erau
necesare.
n acest sens, Consiliul European de la
Madrid, din 15/16 decembrie 1995 constituie o etap
important, cci reprezint primul si unicul pn la
Consiliul European de la Luxemburg angajament
luat de Uniunea European n ceea ce priveste o dat
a deschiderii negocierilor de aderare. n acest sens,
Consiliul 'dorete ca etapa preliminar a
negocierilor s coincid cu inceputul discutiilor
premergtoare cu Cipru i Malta`
5
. AstIel,
nceputul negocierilor cu trile din Est, ce vor Ii
pregtite pentru aderare, vor coincide cu negocierile
cu Cipru si Malta. Aceste concluzii ce stabilesc, n
Iapt, un prim calendar al procesului de aderare, au
Iost conIirmate, apoi, de Consiliul European de la
Elorenta, 21-22 iunie 1996
6
, care reaIirm necesitatea
ca Iaza initial a negocierilor cu trile Europei Centrale
si Orientale s coincid cu nceperea negocierilor cu
Malta si Cipru, la sase luni dup ncheierea ConIerintei
Interguvernamentale si Iunctie de rezultatele acesteia.
Uniunea se angajeaz astIel s nceap negocierile de
aderare cu trile din Europa Central si Oriental ce
vor Ii pregtite pentru negociere.
Adoptarea mijloacelor n vederea
aderrii: strategia de pre-aderare
n vederea realizrii unei extinderi a Uniunii
Europene care s garanteze buna Iunctionare a
acesteia, Consiliul European de la Essen, din 9-10
decembrie 1994
7
a adoptat o strategie global
pentru a apropia trile din Europa Central si
Uniunea European
17 S.P. nr. 80/2000
Oriental de Uniunea European. Aceast strategie
se articuleaz n jurul a patru elemente: dialogul
structurat, acordurile europene, pregtirea
extinderii pietei interne si sprijinul Iinanciar prin
intermediul programului PHARE
8
.
Dialogul structurat, deIinit initial de
Consiliului European de la Copenhaga si consacrat
de Consiliul European de la Essen n calitate de
instrument al aderrii, constituie un cadru multilateral
pentru un dialog sustinut si consultri asupra
problemelor de interes comun cu trile din Europa
Central si Oriental. Acest cadru implic
sustinerea de reuniuni ntre, pe de o parte, Consiliul
Uniunii Europene si, pe de alt parte, toate trile
Europei Centrale si Orientale candidate la aderare,
reIeritoare la subiecte de interes comun, dinainte
stabilite si intrnd n domeniile de competent ale
Uniunii (energie, mediu, transport, stiint si
tehnologie, politic extern si de securitate comun,
justitie si aIaceri interne). Aceste reuniuni sunt tinute
att la nivel de seIi de state si de guvern, ct si la
nivel de ministri, si au un caracter consultativ.
Acordurile europene, ncheiate n baza
art. 235 al Tratatului asupra Comunittii Europene,
constituie cadrul juridic al relatiilor ntre trile
candidate si Uniunea European, si prevd, n
practic, liberalizarea schimburilor de produse
industriale, organiznd, n acelasi timp, o cooperare
economic n multiple domenii. Scopul este de a
ajunge, n Iunctie de un calendar nainte stabilit, la
un schimb comercial liber ntre cele dou prti
semnatare si de a integra, progresiv, statele
asociate n piata intern comunitar. n acest scop,
acordurile prevd concesiuni comerciale reciproce,
ce trebuie ns s tin seama de tulburrile pe care
importurile anumitor produse, n special produsele
agricole si textile, le pot provoca pe piat. Dat
Iiind dezvoltarea economic inegal a partenerilor,
acordurile instituie o liberalizare asimetric si
progresiv, si nu Iac reIerire la un termen pentru
instaurarea complet a unei zone de liber schimb,
n conIormitate cu dispozitiile Acordului General
pentru TariIe si Comert GATT (art.XXIV),
Comunitatea Icnd s depind concesiunile pe
care ea le acord de starea propriilor sectoare de
productie. n momentul de Iat, asa cum a
considerat Consiliul de asociere RomniaUniunea
European, tinut la data de 28 aprilie 1998,
Romnia si-a ndeplinit obligatiile prevzute de
acordul european, liberaliznd, la data de 1 ianuarie
1998 toate schimburile comerciale cu Comunitatea
European, cu exceptia produselor agricole, ce nu
Iac obiectul acordurilor europene pentru moment.
Pregtirea n vederea extinderii pie(ei
interne a Icut obiectul unei Carte albe asupra
integrrii legislative n piaja intern, destinat
trilor asociate din Europa Central si Oriental
9
,
elaborat de Comisia European n mai 1995, cu
scopul de a ajuta aceste tri n pregtirea
Iunctionrii economiei conIorm regulilor pietei
interne a Uniunii Europene. Alinierea economiei
dup piata intern comunitar trebuie s Iie
diIerentiat de aderarea la Uniune, proces care
implic acceptarea ntregului 'acquis comunitar
10
,
a ntregii legislatii europene, ce acoper multe
domenii n aIara pietei interne. Carta alb enunt
msurile cheie n Iiecare sector al pietei interne si
propune o ordine n abordarea armonizrii
legislative, Ir a ncerca ns s stabileasc o
ordine de prioritti ntre sectoarele economice.
Programul PHARE este principalul
instrument Iinanciar mobilizat de Uniunea
European n vederea sustinerii eIorturilor trilor
candidate n scopul aderrii, n special n domeniul
restructurrii economiei si ntririi
democrajiei. PHARE este un program comunitar
al crui obiectiv este acela de a aduce un ajutor
Iinanciar si tehnic care s Iavorizeze crearea unei
economii de piaj n trile Europei Centrale si
Orientale. Actiunea programului este concentrat
n sectoarele ce necesit o restructurare rapid:
agricultura, industria, investitiile, energia, mediul
nconjurtor, comertul si serviciile. BeneIiciarii si
sunt: Polonia, Ungaria, Republica Ceh, Slovacia,
Romnia, Bulgaria, Albania, Lituania, Slovenia,
Letonia, Estonia, Eosta Republic Iugoslav a
18
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
Macedoniei si Bosnia.
n ciuda acestui numr de instrumente n
Iavoarea aderrii, n Iata progreselor disparate
realizate de trile candidate n armonizarea
legislativ si apropierii datei prevzute pentru
aderarea acestor state, Uniunea a adoptat unele
msuri complementare destinate s completeze
mecanismele existente si s sporeasc eIicacitatea
ntregului ansamblu de msuri adoptate n vederea
sprijinirii statelor candidate pe calea aderrii. AstIel
a Iost deIinit strategia consolidat de pre-aderare.
Completarea yi consolidarea strategiei
de pre-aderare n cadrul unui proces
complex de aderare la Uniunea Euro-
pean yi de negociere
Aspectul conditional, ce Icea s depind
nceperea negocierilor de rezultatele ConIerintei
interguvernamentale, a Iost ndeplinit n momentul n
care Consiliul European de la Amsterdam a
concluzionat, n iunie 1997, c 'este deschis calea
pentru lansarea procesului de extindere`
11
. Din
acest punct de vedere trebuie precizat Iaptul c
tratatul de la Amsterdam, semnat la data de 18
iulie 1997, tratat ce nchide ConIerinta Interguver-
namental, prevede, ntr-un protocol institutional,
c, la data de intrare n vigoare a primei extinderi,
va Ii revzut componenta Comisiei Europene, cu
conditia ca o decizie s Iie adoptat n ceea ce
priveste ponderea voturilor statelor membre n
Consiliul Uniunii Europene. O reexaminare a
organizrii si Iunctionrii institutiilor europene va Ii
Icut n momentul n care Uniunea va Ii pe punctul
de a numra 20 de membri.
n Iata scurgerii perioadei prevzute
pentru nceperea negocierilor de aderare, ca si a
insuIicientei mijloacelor prevzute anterior n
vederea aderrii, Comisia European a propus, n
documentul su analitic intitulat Agenda 2000
12
,
consolidarea strategiei de pre-aderare.
Strategia consolidat de pre-aderare a Iost
initiat n scopul de a aduce trilor candidate,
indiIerent de gradul momentan de pregtire pentru
aderare si indiIerent de data nceperii negocierilor,
un sprijin concret pentru realizarea reIormelor
necesare n vederea aderrii, n Iunctie de priorittile
constatate de Comisia European n avizele sale
reIeritoare la stadiul reIormei n respectivele state.
AstIel, Consiliul European de la Luxem-
burg, din 12-13 decembrie 1997, a stabilit c
'obiectivul urmtorilor ani este acela de a face
ca statele candidate s fie in msur s adere
la Uniune, i, in acelai timp, de a pregti
Uniunea la extinderea sa in cele mai bune
conditii. Aceast extindere este un proces
global, inclusiv yi evolutiv, care se va derula
in etape, in functie de ritmul propriu fiecrui
stat candidat i de gradul su de pregtire`
13
.
Consiliul lanseaz astIel un proces de aderare
incluznd cele zece state candidate din Europa
Central si Oriental, precum si Ciprul, proces ce
se nscrie n termenii art. O al Tratatului asupra
Uniunii Europene, ale crui dispozitii reIeritoare la
procedur nu au Iost modiIicate de art.49 (Iostul
art. O) al Tratatului de la Amsterdam.
Procesul de aderare yi de negociere,
deIinit de Consiliul European de la Luxemburg, este
compus din mai multe elemente: un dispozitiv de
ncadrare, avizele Comisiei Europene, negocierile
pentru aderare, o procedur de monitorizare si
strategia consolidat de pre-aderare.
Dispozitivul de ncadrare stabilit este
unic pentru cele zece state candidate si Cipru.
AstIel, procesul de aderare a Iost lansat la 30
martie 1998 de o reuniune a ministrilor AIacerilor
Externe a celor 15 state membre, si a celor 11
state candidate. A Iost stabilit c, n caz de
necesitate, vor avea loc reuniuni la nivel de ministri
ai aIacerilor externe ale celor 26 de state implicate.
De asemenea, vor putea Ii stabilite reuniuni
ministeriale pe probleme tehnice. Aceste reuniuni
nlocuiesc dialogul structurat considerat ca
'impropriu de ctre Comisia European, n
Agenda 2000, dat Iiind intensitatea contactelor
dintre prti n cadrul primei Iaze a procedurii de
Uniunea European
19 S.P. nr. 80/2000
aderare, a Acordurilor europene si a Partene-
riatelor pentru aderare. Cea mai mare parte a
dosarelor conexe aderrii, care preocup
Uniunea i trile candidate, vor face obiectul
unor discutii bilaterale. In ceea ce privete
problemele de natur ori:ontal i care ar
necesita discutii multilaterale, un dialog ad-hoc,
bine definit i necesitnd un minimum de
formalitti, va putea fi organi:at de ctre
preedintie i Comisie impreun cu cele :ece tri
din Europa Central i Oriental
14
. Pe aceast
baz, presedintia austriac a organizat astIel de
reuniuni n domeniul comertului si industriei.
Avizele Comisiei Europene, realizate n
iulie 1997 constituie o analiz de ansamblu a
situatiei Iiecrui stat candidat, n lumina criteriilor
de la Copenhaga
15
. n baza acestor avize, Comisia
a propus, n iulie 1997, nceperea negocierilor cu
cinci tri candidate: Estonia, Ungaria, Polonia,
Republica Ceh si Slovenia. Negocierile pentru
aderare sunt conduse de Presedintia n Iunctie a
Uniunii Europene, n numele statelor membre si cu
sprijinul Comisiei Europene. Aceasta deIineste
pozitiile comune ale tuturor statelor membre, pozitii
ce servesc drept baz a negocierilor n Iiecare
sector. Negocierile sunt purtate cu Iiecare stat
candidat separat. Reusita acestor negocieri este n
Iapt scopul strategiei consolidate de pre-aderare.
Situatia celorlalte state candidate urma a Ii studiat
n Iiecare an. Urmnd avizul Comisiei Europene,
Consiliul de la Luxemburg a decis ca atare, urmnd
ca pregtirea negocierilor cu Romnia, Slovacia,
Letonia, Lituania si Bulgaria s Iie accelerat n
special prin examinarea analitic a prelurii acquis-
ului comunitar de aceste tri.
Procedura de monitorizare, destinat s
nsoteasc strategia consolidat de pre-aderare,
se va Iace pe baza rapoartelor anuale ale Comisiei
asupra progreselor realizate de Iiecare stat candidat
n ndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, ca si
asupra ritmului de preluare a acquis-ului comunitar.
Aceste rapoarte adresate Consiliului urmau a Ii
nsotite, dac era cazul, de recomandri n vederea
nceperii negocierilor de aderare, si constituie, n
acelasi timp, baza pe care Consiliul European ia
decizii reIeritoare la conducerea negocierilor si la
nceperea negocierilor cu alte state candidate.
'Alturi de Acordurile europene, ce
rmn ba:a relatiilor Uniunii Europene cu aceste
state`, strategia consolidat de pre-aderare se
articuleaz n jurul Parteneriatului pentru aderare
si a ntririi ajutorului de pre-aderare.
n acest sens, Consiliul de la Luxemburg a
decis majorarea substantial a ajutorului de pre-
aderare. n aIara programului PHARE, reorientat
si dotat cu un buget mrit, acest ajutor include, din
anul 2000, un instrument structural de pre-
aderare (ISPA), precum si un ajutor comunitar
destinat msurilor de pre-aderare n favoarea
agriculturii yi dezvoltrii rurale (SAPARD).
n urma acestor modiIicri, programul
PHARE a Iost reorientat n vederea Iinantrii
domeniilor de actiune prioritare enumerate de
Parteneriatul pentru aderare si concentrat, n
principal, pe dou obiective: ntrirea capacitjii
institujionale yi administrative, yi creyterea
investijiilor necesare adoptrii yi aplicrii
acquis-ului comunitar. Decizia alocrii de
Ionduri PHARE se Iace de ctre Comunitatea
European, n Iunctie de priorittile stabilite n
Parteneriatul pentru aderare si, n mod conex, n
Programul National pentru Aderarea la Uniunea
European.
Instrumentul structural de pre-ade-
rare
16
este destinat s Iinanteze interventiile
structurale, n special n vederea prelurii de ctre
trile candidate a normelor europene n materie
de infrastructuri n domeniul mediului
nconjurtor yi al transporturilor
17
.
Asisten(a financiar pentru agricul-
tur
18
este destinat s Iinanteze necesittile de
maxim urgent ale agriculturii si dezvoltrii rurale
si se reIer, n principal, la ameliorarea eIicacittii
exploatrilor agricole, promovarea produselor de
calitate, regruparea si repertorierea terenurilor,
diversiIicarea activittilor economice n zonele
20
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
rurale, respectarea mediului nconjurtor n
activittile agricole, ca si ameliorarea inIrastruc-
turilor si satelor (avndu-se, de asemenea, n vedere
conservarea patrimoniului rural si pe distribuirea
de asistent tehnic). La rndul su, si acest
instrument urmreste Iacilitarea prelurii acquis-ului
comunitar n domeniile prioritare identiIicate de
Parteneriatul pentru aderare. Alocarea Iondurilor
se Iace n cadrul Parteneriatului de aderare si este
nsotit de o clauz de conditionalitate ce se
raporteaz la respectarea priorittilor incluse n
Parteneriat.
De asemenea, a Iost instituit un 'mecanism
de recuperare destinat statelor care ntmpin cele
mai mari diIicultti n pregtirea pentru aderare.
Parteneriatul pentru aderare a Iost
deIinit de Consiliul European de la Luxemburg ca
axa esential a strategiei de pre-aderare si a relatiilor
ntre Uniune si trile din Europa Central si de Est,
mobiliznd toate Iormele de asistent acordat
trilor candidate. n Iapt, prin acest instrument care
ncearc s mpleteasc principii contrare princi-
piul non-discriminrii si principiul diIerentierii ,
Uniunea a dat un rspuns economic si politic trilor
candidate. AstIel, Parteneriatul a Iost deIinit n
termeni identici cu toate cele zece tri candidate,
tinnd ns seama de situatia diIerit a acestora.
Parteneriatul pentru aderare este un instrument
juridic care stipuleaz clar demersurile pe care trile
n cauz le au de Icut, ntr-o relatie de parteneriat
cu Uniunea European, si cu ajutorul Iinanciar al
acesteia proportional cu eIorturile depuse de trile
n cauz n vederea aderrii. El cuprinde obiective
ce sunt propuse n vederea aderrii, ca si msuri
pe termen mediu si scurt, identiIicate pe Iiecare
sector, pentru o mai usoar atingere a obiectivelor
propuse.
Parteneriatele pentru aderare au Iost
deIinitivate n martie 1998 de ctre Comisia
European cu Iiecare din trile n cauz. Er a
angaja n mod Iormal nici una dintre prti, dat Iiind
Iaptul c aceste instrumente nu sunt semnate,
Parteneriatele angajeaz totusi trile candidate, dat
Iiind Iaptul c Iiecare dintre aceste tri trebuie s
rspund priorittilor enumerate n Parteneriat
printr-un Program National de Aderare, ce
angajeaz, n mod evident, autorittile statului n
cauz. Programul National este, deci, elaborat de
autorittile competente ale statului respectiv, iar
compatibilitatea acestui Program cu Parteneriatul
pentru aderare este veriIicat de Comisia
European. Acest aspect al compatibilittii cu
Parteneriatele pentru aderare si are ntreaga
semniIicatie pentru c, n Iunctie de aceast
coordonare, UE acord ajutorul Iinanciar promis
si pentru c, n Iunctie de realizarea aspectelor
subliniate n parteneriate, se analizeaz capacitatea
trii n cauz de a adera la UE. Primul raport al
Comisiei, reIeritor la gradul de ndeplinire a
priorittilor Parteneriatului pentru aderare a Iost
Icut n decembrie 1998, la Consiliul European de
la Viena, urmtorul Iiind prezentat Consiliului
European de la Helsinki din decembrie 1999.
n urma acestui ultim raport, ca si a
evenimentelor politice continentale la care trile din
Estul Europei au luat parte alturi de statele membre
ale Uniunii Europene, Consiliul European de la
Helsinki
19
a decis nceperea negocierilor si cu
celelalte tri candidate, care nu ncepuser
negocierile de aderare n urma Consiliului European
de la Viena. Este vorba de Bulgaria, Letonia,
Lituania, Romnia
20
si Slovacia. AstIel, se poate
vorbi acum de un proces complex de extindere a
Uniunii Europene, n care toate trile candidate
negociaz concomitent. n acelasi timp ns,
aderarea va avea loc n momentul n care
respectivele jri vor fi pregtite din punctul
de vedere al prelurii acquis-ului comunitar
si n care, de asemenea, Uniunea European va Ii
Icut modiIicrile institutionale necesare n vederea
unei Iunctionri eIicace dup extindere. Aceste
modiIicri se reIer, n special, la numrul membrilor
Comisiei Europene, ponderea voturilor statelor
membre n Consiliul Uniunii Europene, si
recalcularea numrului de membri ai Parlamentului
European, cu mentiunea c numrul total al
Uniunea European
21 S.P. nr. 80/2000
acestora este n principiu Iix. n acest sens, a Iost
nceput la data de 15 Iebruarie 2000 ConIerinta
interguvernamental pentru modiIicarea Tratatului
asupra Uniunii Europene.
Un proces - func(ie de eforturile
proprii ale (rilor candidate la aderare.
Exemplul Romniei
Romnia a prezentat n luna martie a anului
2000 Strategia national de dezvoltare economic
pe termen mediu, urmnd a prezenta o Iorm
extins a strategiei n vederea aderrii la Uniunea
European, incluznd si un plan de msuri cu
scadente precise pe trimestre si ani, n luna mai a
anului n curs. Strategia de dezvoltare economic,
nsotit de o declaratie semnat de Presedintele
Romniei, de copresedintii Comisiei de
Eundamentare a Strategiei Nationale de Dezvoltare
Economic
21
si de liderii partidelor politice
reprezentate n Parlament, marcheaz consensul
principalelor Iorte politice romnesti n adoptarea
msurilor necesare pentru aderarea la Uniunea
European. Declaratia, prelund liniile importante
ale strategiei, prevede o serie de msuri destinate
s asigure crearea unei economii de piaj
funcjionale, compatibile cu principiile,
normele, mecanismele, institujiile yi politicile
Uniunii Europene, consemneaz Iaptul c att
reforma ct i integrarea constituie nu cau:a
dificulttilor cu care se confrunt economia
national, ci calea solutionrii lor si marcheaz
credinta semnatarilor ei n existenta premiselor ca,
la ori:ontul anului 2007, Romnia s poat
indeplini conditiile esentiale de aderare
22
. n ceea
ce priveste msurile concrete ce vor duce la acest
deziderat, strategia prevede, ntre altele:
Iinalizarea si consolidarea constructiei
institutionale a economiei de piat prin:
clariIicarea durabil a drepturilor de proprietate,
continuarea privatizrii; asigurarea coerentei
Iunctionale si a stabilittii cadrului legislativ;
ncheierea reIormei sistemului bancar;
reglementarea precis a regimurilor
monopolurilor naturale si combaterea eIicace a
monopolurilor economice; dezvoltarea concu-
rentei prin simpliIicarea procedurilor de intrare
pe piat si reducerea drastic a duratei de
operationalizare a Ialimentului etc.;
eliminarea restrictiilor pe partea oIertei si
stimularea acesteia;
redimensionarea ramurilor industriale cu cele
mai grele probleme, revigorarea sectorului viabil
inhibat (din cauza subcapitalizrii), accelerarea
procesului de restructurare a economiei;
orientarea pro-export a politicii comerciale etc.
23
.
Adoptat de Guvernul Romniei la data
de 16 martie 2000, strategia reprezint, din punct
de vedere juridic, angajamentul puterii executive
de a urma orientrile deIinite de strategie, si de a
pune n aplicare msurile prevzute de aceasta.
Pentru adoptarea unor msuri precise si a
unui calendar pentru realizarea acestora, a nceput,
n a doua jumtate a lunii martie, redactarea versiunii
extinse a strategiei de dezvoltare economic a
Romniei. Aceast versiune urmeaz a Ii prezentat
Comisiei Europene la data de 20 mai 2000. Se
poate, deci, considera c Romnia depune eIorturi
n vederea aplicrii si asigurrii succesului strategiei
de pre-aderare deIinite de Uniunea European.
Pentru moment, n perioada redactrii
versiunii extinse a strategiei, s-ar putea argumenta
existenta unei cooperri doar la nivel Iormal sau
declarativ, dac nu ar exista Programul National pentru
Aderare a Romniei la Uniune. Realizat de Iostul
Departament pentru Integrare European si de
Ministerul AIacerilor Externe, n colaborare cu
Comisia European, acest program, ce se aplic deja
si care cuprinde msuri concrete n vederea prelurii
acquis-ului comunitar, rspunde la nivel practic
prevederilor Parteneriatului pentru aderare n scopul
ndeplinirii criteriilor de la Copenhaga. Pe de alt
parte, strategia, chiar n Iorma sa concis, contine
prevederi de ordin practic, a cror aplicare se poate
argumenta a Ii, pentru moment, un Iactor de timp.
O problem ce se pune, din acest punct
22
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
de vedere, este coordonarea Strategiei nationale
de dezvoltare economic a Romniei cu Programul
National de Aderare. Programul National este,
pentru moment, instrumentul n baza cruia se
desIsoar relatiile la nivel practic ntre Uniunea
European si Romnia, si n baza cruia Comisia
European decide alocarea Iondurilor pentru
asistenta Iinanciar. n msura n care Programul
National a Iost deIinit ca aplicabil pn n anul 2000,
iar versiunea extins a strategiei de dezvoltare
economic este nc n stadiul de redactare, este
de presupus c aceast problem si va gsi solutia
n aplicarea succesiv a celor dou documente.
n orice conditii, rspunsul Romniei la
strategia consolidat de pre-aderare, deIinit de
Uniunea European, trebuie s se contureze acum
n plan practic, prin aplicarea msurilor incluse n
strategia de dezvoltare economic pe termen mediu.
Modul n care Romnia va asigura procesul
de tranzitie spre o economie de piat Iunctional si
va progresa n preluarea 'acquis-ului comunitar,
precum si modalitatea n care aceasta va dezvolta
relatiile cu Uniunea European, sunt Iundamentale
pentru ritmul negocierilor de aderare, cci, chiar
dac este vorba de un proces global de extindere
a Uniunii Europene, este cert Iaptul c aderarea se
va Iace n Iunctie de eIorturile concretizate si de
progresele nregistrate de Iiecare stat candidat n
ndeplinirea criteriilor de la Copenhaga.
NOTE
1
Uniunea European este, n termenii Tratatului de la
Maastricht, compus din trei piloni: Comunitatea
European, Politica Extern si de Securitate Comun si
Cooperarea n materie de Justitie si AIaceri Interne.
Comunitatea European este compus, la rndul su, din
cele trei comunitti, si anume: Comunitatea European a
Crbunelui si Otelului, Comunitatea European a Energiei
Nucleare si Comunitatea Economic European. Dat Iiind
Iaptul c Tratatul de la Maastricht nu a conIerit Uniunii
Europene personalitate juridic, tratatele sunt semnate
de Comunitatea European sau de Comunittile Europene,
n Iunctie de domeniile cuprinse n acestea, si de Statele
membre ale Uniunii Europene.
2
Primele Acorduri europene au Iost semnate n decembrie
1991 cu Polonia, Ungaria si Cehoslovacia, Iiind urmate,
n Iebruarie 1992, de Bulgaria, Romnia, Republica Ceh
si Slovacia (ca urmare a scindrii Cehoslovaciei). AstIel
de acorduri au Iost semnate, n iunie 1995, cu Estonia si
Lituania, iar, n iunie 1996, cu Slovenia.
3
Consiliul European de la Copenhaga, 21/22 iunie 1993,
Conclusions de la Presidence, Bulletin officiel des
Communautes Europeennes, no.6/1993, punctul I.
4
Consiliul European de la Copenhaga, 21/22 iunie 1993,
Conclusions de la Presidence, precitat.1
5
Consiliul European de la Madrid, 15/16 decembrie 1995.
Conclusions de la Presidence, Bull. UE nr.12/1995,
punctul I.
6
Consiliul European de la Elorenta, 21/22 iunie 1996,
Conclusions de la Presidence, Bull:UE nr.6/1996, punctul I.
7
Consiliul European de la Essen, 9-10 decembrie 1994,
Conclusions de la Presidence, Bull. CE nr.12/1994,
punctul I.
8
'Pologne, Hongrie. Aide a la Restructuration
Economique, program deIinit initial de Comunitatea
European, n 1991, n scopul ajutorrii economice a
Poloniei si Ungariei, si extins, apoi, si la celelalte tri din
Europa Central si de Est, candidate la aderarea la Uniunea
European.
9
'Livre blanc sur la preparation des Etats associes de
l`Europe Centrale et Orientale a leur integration dans le
marche interieur de l`Union, Bruxelles, 03.05.1995,
DOC.COM (95)163 Iinal.
10
'Acquis communautaire totalitatea actelor juridice,
de drept primar si drept derivat, adoptate de Comunittile
Europene, mai apoi Uniunea European, de-a lungul
timpului; practic ntreaga structur juridic a constructiei
europene.
11
Consiliul European de la Amsterdam, 16-17 iunie 1997,
Conclusions de la Presidence, Bull. UE nr.6/1997, pct.I.
12
DOC.COM (97)2000, 'Agenda 2000 Pentru o Uniune
mai puternic si mai mare, 15.07.1997.
13
Consiliul European de la Luxemburg, 12-13 decembrie
1997, Conclusions de la Presidence, Bull. UE nr.12/1997,
pct.I.
14
DOC.COM (97)2000, 'Agenda 2000 Pentru o Uniune
mai puternic si mai mare, 15.07.1997.
15
Consiliul European de la Copenhaga a speciIicat c
aderarea presupune din partea trilor candidate ca acestea
s aib institutii stabile, care s garanteze democratia,
suprematia dreptului, drepturile omului, respectul si
protectia minorittilor (criteriul politic). Criteriile
economice, n numr de dou sunt existenta unei economii
de piat viabile si capacitatea de a Iace Iat presiunii
concurentiale si Iortelor de piat n interiorul UE. Existen(a
unei economii de pia( viabile presupune ca echilibrul
ntre cerere si oIert s se nasc din liberul joc al Iortelor
de piat; preturile si schimburile comerciale s Iie
liberalizate; s nu existe nici o opreliste la intrarea pe
piat (crearea de noi ntreprinderi) sau la iesirea de pe
piat (Ialimentul); s existe sistemul juridic necesar,
inclusiv reglementrile relative la dreptul de proprietate;
Uniunea European
23 S.P. nr. 80/2000
s se poat aplica legile si contractele; s Iie atins
stabilitatea macro-economic, respectiv o stabilitate
adecvat a preturilor si o conIiguratie durabil a Iinantelor
publice si a soldului extern; s existe un larg consens n
ceea ce priveste Iundamentele politicii economice;
sectorul Iinanciar s Iie suIicient dezvoltat pentru a orienta
Iondurile economisite ctre investitii productive.
Capacitatea de a face fa( presiunii concuren(iale yi
for(elor de pia( n interiorul UE presupune un minimum
de competitivitate n principalele sectoare economice ale
trilor candidate. Principalele elemente ce ar trebui luate
n considerare din acest punct de vedere sunt urmtoarele:
existenta unei economii piat viabile, prezentnd un grad
de stabilitate macro-economic suIicient pentru ca agentii
economici s poat decide ntr-un mediu stabil si
previzibil; un volum suIicient, la un cost adecvat, de
resurse umane si materiale, inclusiv n ceea ce priveste
inIrastructurile, nvtmntul, cercetarea si perspectivele
de evolutie; msura n care actiunea institutiilor publice
si legislatia inIluenteaz competitivitatea prin intermediul
politicii comerciale, politicii de concurent, ajutoarele
publice, sprijinul ctre ntreprinderile mici si mijlocii; gradul
si ritmul integrrii comerciale la Uniunea European atinse
de tara n cauz n momentul precedent lrgirii Uniunii;
proportia ntreprinderilor mici, mai ales dac acestea tind
s exploateze un acces mai bun la piat. Al treilea criteriu
deIinit de Consiliul European de la Copenhaga este
acceptarea obiectivelor Uniunii economice yi monetare,
capacitatea trii n cauz de a asuma obligatiile si mai ales
de a adera la obiectivele uniunii politice, economice si
monetare, ceea ce presupune, ntre altele, independenta
bncii centrale; supravegherea coordonrii politicilor
economice (programe nationale de convergent,
supraveghere multilateral, proceduri necesare n ceea
ce priveste deIicitul bugetar excesiv etc.); aderarea la
dispozitiile pertinente ale Pactului de stabilitate si
dezvoltare. Se presupune c noile state membre vor
renunta la orice Iinantare direct a deIicitelor din sectorul
public, precum si la orice Iel de acces privilegiat al puterilor
publice la institutiile Iinanciare, vor duce la bun sIrsit
miscarea de liberare a circulatiei capitalurilor, vor participa
la mecanismul de schimb al Uniunii si vor evita variatiile
excesive ale cursului de schimb.
16
Acest instrument dispune de 1 miliard euro pe an, si se
acord n Iunctie de populatia statelor candidate, de
Produsul Intern Brut/locuitor n putere de cumprare, de
mrimea teritoriului si de deIicientele constatate n materie
de mediu nconjurtor si transporturi. ntr-o prim Iaz,
de acest instrument vor beneIicia toate trile candidate,
pentru ca, apoi, acesta s se Iie atribuit trilor ce ntmpin
diIiculttile cele mai importante.
17
n domeniul mediului nconjurtor sunt prevzute
proiecte pentru aprovizionarea cu ap potabil, tratarea
apelor uzate, poluarea aerului si tratarea deseurilor solide.
n ceea ce priveste transporturile, se acord prioritate
proiectelor n legtur cu retelele trans-europene, n
special n vederea ameliorrii inIrastructurilor si legturilor
cu inIrastructurile Uniunii.
18
Acest instrument dispune de un buget de 500 milioane
euro pe an, si este acordat n Iunctie de prosperitatea
national, calculat pe baza produsului intern brut, de
populatia agricol activ si de supraIata agricol utilizat,
precum si de speciIicittile agricole nationale.
19
Consiliul European de la Helsinki, 14/15decembrie 1999,
Conclusions de la Presidence, Bull.UE nr.12/1999, pct.I.
20
Romnia si Bulgaria au Iost singurele state candidate
pentru care nceperea negocierilor a Iost conditionat.
Conditiile mentionate de Comisia European n cazul
Romniei au Iost nIiintarea unui organism pentru a
asigura protectia copiilor si dotarea acestuia cu Iondurile
necesare, precum si continuarea reIormelor economice.
n ceea ce priveste Bulgaria, se Icea reIerire la nchiderea
unor centrale nucleare. Conditiile Iiind ndeplinite, n
viziunea Comisiei Europene, de ctre ambele state, s-a
decis, n consecint, nceperea negocierilor si cu aceste
state. 'Rapport regulier de la Commission sur les progres
realises par la Roumanie sur la voie de l`adhesion,
Bruxelles, 13/10/1999 si 'Rapport regulier de la
Commission sur les progres realises par la Bulgarie sur la
voie de l`adhesion, Bruxelles, 13/10/1999.
21
ProI. Constantin Mugur Isrescu, Prim-Ministru, si
ProI. Tudorel Postolache, membru al Academiei Romne.
22
'Romnia. Declaratie, Bucuresti, 16 martie 2000, p.5-6.
23
'Romnia. Strategia National de Dezvoltare.Economic
a Romniei pe termen mediu, Bucuresti, 16 martie 2000,
p.14-16.
ILINCA GROZVESCU Absolvent a Eaculttii de
Stiinte Politice si Administrative, Universitatea
Bucuresti. Master si Doctorand al Eaculttii de
Drept si Stiinte Politice, Universitatea Rennes,
Eranta. n prezent preparator la Eacultatea de
Stiinte Politice si Administrative, Universitatea
Bucuresti.
24
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
1usti(ia comunitar
CTLIN CIUBOT
1. Organizarea yi natura justi(iei
comunitare
n contextul n care Romnia, nc din 1
Iebruarie 1993 a semnat acordul de asociere cu
Comunittile europene si statele membre ale
acestora, ratiIicat prin Legea nr.20 din 6 aprilie
1993 (Monitorul OIicial nr.73 din 12 aprilie 1993),
intrat n vigoare la 1 Iebruarie 1995, dar mai ales
o dat cu nceperea negocierilor de aderare, apare
ca absolut necesar cunoasterea aproIundat a
cadrului juridic legal si institutional comunitar. Un
vechi adagiu roman spune c nimeni nu se poate
scuza invocnd necunoasterea legii (nemo
censetur ignorare legem). Credem c ar Ii o
greseal capital pentru ntregul corpus social
romnesc s adere la o ordine social, economic,
politic si juridic, Ir a-i cunoaste bine structura
de ansamblu, resorturile si prghiile care o anim.
Simpla dorint, chiar entuziast, de integrare n
structurile UE, nensotit de o atitudine responsabil
si constient, att din partea guvernantilor ct si a
guvernatilor, este absolut insuIicient, iar pe Iondul
unei lipse de inIormare si caliIicare n domeniu,
poate duce la consecinte greu previzibile.
Unul din domeniile pe care Romnia trebuie
s l cunoasc este cu sigurant justitia comunitar.
n ceea ce priveste structura si organizarea
Curtii cteva precizri sunt utile.
Curtea de Justitie a Iost conceput ca o
institutie de sine stttoare ce nlocuia Curtea de
Justitie a Comunittii Crbunelui si Otelului (CECA)
exercitnd competentele ce i erau atribuite, prin
cele trei tratate constitutive. nc de la nIiintare
sediul Curtii a Iost la Luxemburg. Nu mai putin
adevrat este Iaptul c n termenii art. 3 din Decizia
reprezentantilor guvernelor statelor membre din 8
aprilie 1965 acest sediu era provizoriu. Regulile
aplicabile n ceea ce priveste competenta Curtii si
procedura aplicabil sunt prevzute n mai multe
texte (tratatele constitutive, protocoalele reIeritoare
la statutul Curtii, protocolul reIeritor la interpretarea
Conventiei din 27 septembrie 1968 reIeritor la
competenta judiciar si la executarea deciziilor n
materie civil si comercial, Actul Unic European
din 1986 etc.).
Compus initial din 7 judectori si 2
avocati generali, Curtea de Justitie are n momentul
de Iat prin eIectul aderrilor succesive a noilor
state 16 judectori si 9 avocati generali. Membrii
Curtii sunt numiti de comun acord de guvernele
statelor membre Iiind alesi dintre personalittile
oIerind toate garantiile de independent si care
ntrunesc conditiile cerute pentru exercitarea n trile
lor a celor mai nalte Iunctii jurisdictionale sau care
sunt juristi avnd competente notorii (art. 167 din
tratatul CEE, art.32 din Tratatul CECA si art. 139
din Tratatul CEEA). Mandatul judectorilor si
avocatilor generali este de 6 ani, putnd Ii rennoiti
Ir limitri. nainte de a prelua Iunctia, judectorii
si avocatii generali depun un jurmnt, angajndu-se
a o exercita ntr-o deplin impartialitate, constient si
respect al secretului deliberrii. Judectorii si avocatii
generali se bucur de anumite privilegii si imunitti,
n special de jurisdictie. n ceea ce priveste actele
oIiciale ndeplinite de judectorii si avocatii generali
n exercitarea Iunctiilor ncredintate, ei se bucur
de imunitate si dup ncetarea Iunctiei. Eiecare
judector si avocat general dispune de un cabinet
compus din trei reIerenti si trei secretari.
Uniunea European
25 S.P. nr. 80/2000
Dintre judectori, prin vot secret, se
desemneaz presedintele Curtii de Justitie pentru
un mandat de trei ani care poate Ii rennoit. Acesta
conduce lucrrile Curtii, prezideaz audierile,
precum si deliberrile din camera Consiliului.
Competentele sale jurisdictionale sunt ns limitate.
n structura Curtii se evidentiaz si
greIierul, care este numit de Curte, dup
consultarea avocatilor, pentru o perioada de 6 ani,
stabilindu-i si statutul. GreIierul este asistat de un
greIier adjunct, iar n conditiile n care nu mai
corespunde conditiilor cerute sau nu-si ndeplineste
atributiile ce i revin poate Ii revocat. GreIierul
ndeplineste atributii de natur dubl: procedurale
si administrative.
n ceea ce priveste organizarea Curtii,
aceasta lucreaz n sedinte plenare, existnd totusi
posibilitatea ca, datorit volumului mare de lucru,
din motive de rapiditate s se lucreze n Camere
alctuite din trei sau cinci membri. Camerele se
ocup de instrumentarea cauzelor, putnd judeca
si anumite categorii de cauze. Curtea delibereaz
numai n prezenta unui numr impar de judectori,
n situatia n care numrul judectorilor este par,
judectorul cu o vechime mai mic abtinndu-se
de a participa la deliberri.
n acest context, o cerere prin care se
introduce o actiune va Ii examinat de presedinte,
care o va ncredinta unei Camere pentru cercetri
prealabile, desemnnd un judector din acea
Camer n calitate de raportor. Raportorul are
obligatia de a studia dosarul si de a prezenta Curtii
un raport prealabil care va cuprinde aspectele
Iaptice, precum si opinia sa n legtur cu necesitatea
cercetrilor preliminare. De asemenea, poate
expune n scris ntrebri pentru prti, precum si
problemele mai importante care apar n cauza
respectiv, ncercndu-se n acest Iel s se aduc
anumite clariIicri. nainte de procedura oral,
raportorul ntocmeste un raport de audient ce
cuprinde aspectele de Iapt, sustinerile prtilor.
Judectorului raportor i revine sarcina de a redacta
partea din hotrre privitoare la problemele de
drept, care va Ii supus Curtii. Aceasta din urm
si poate nsusi sau poate chiar solicita modiIicri,
uneori chiar contrare opiniilor judectorului
raportor .
Crearea de la nceputul procesului de
integrare european a unei Curti de Justitie, care
s asigure respectarea dreptului comunitar n
aplicarea si interpretarea tratatelor, a avut un rol
determinant n evolutia Comunittilor. De altIel,
nssi existenta unei Curti de Justitie este un element
esential al procesului de integrare, cci sistemul de
repartizare a competentelor pe care acesta l
comport, presupune, pe de o parte, garantia
pentru Iiecare stat membru c respectarea sa va Ii
asigurat att de institutii ct si de celelalte state
membre si implic, pe de alt parte, mentinerea
uniIormittii de aplicare a regulilor comune.
Negociatorii Tratatului CECA au abandonat rapid
ideea unui tribunal arbitral, la origine o idee
german, conceput ntr-un spirit internationalist, n
Iavoarea unei jurisdictii cu o Iizionomie proprie n
care judectorul comunitar avea n Iata sa justitiabili
veritabili n persoana Statelor membre, institutiilor
comunitare si a particularilor. Principiile care stau
la baza justitiei comunitare erau Iundamental diIerite
de cele proclamate n dreptul international public
clasic. Aceste diIerente se evidentiau astIel:
ntreaga justitie international are, cel putin n
starea actual de dezvoltare a societtii la nivel
international, o natur esentialmente voluntar,
consensual. n acest context sesizarea instantei
arbitrale este Iunctie de existenta unui compromis
intervenit ntre prti ce reIlect acordul lor de
voint. Este vorba n principal de Curtea Internatio-
nal de Justitie de la Haga, organismul jurisdictional
principal al Organizatiei Natiunilor Unite, jurisdictie
care prin atributii si Iunctii este n principal
Iacultativ, deoarece doar o minoritate a statelor
membre a uzat de articolul 36 din statut. n acest
Iel, Curtea de Justitie a Comunittilor Europene
dispune n principal de o jurisdictie obligatorie, ceea
ce semniIic Iaptul c poate Ii sesizat unilateral nu
numai mpotriva statelor membre (art.169, 170 CE)
26
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
dar si n domeniile n care competenta sa este
exclusiv Iat de orice alt dispozitie legal; astIel
art.219 CE precizeaz c:Statele membre se
angajeaz de a nu supune vreun diIerend relativ la
interpretarea si aplicarea prezentului tratat altui mod
de reglementare dect cel prevzut n prezentul
tratat.
judectorul international suport, n principiu,
imperIectiunile si lacunele dreptului aplicabil, ceea
ce n practic duce la distinctia ntre litigii justitiabile
(diIerende de ordine juridic: art.36 din Statutul
Curtii Internationale de Justitie) si ne-justitiabile
precum practica de non-liquet. Judectorul
comunitar, asemntor unui judector national, nu
poate reIuza a se pronunta, sub sanctiunea denegrii
de dreptate, invocnd ca pretext caracterul inexistent
sau ntunecat al legii. Din aceast perspectiv rolul
judectorului comunitar este acela de aasigura
respectul dreptului n aplicarea si interpretarea
prezentului tratat (art.64 CE) Ir a se Iace nici
o reIerire la natura regulii aplicabile, ceea ce las
judectorului comunitar o total independent n
alegerea izvoarelor juridice pe care le supune
interpretrii.
Curtea de Justitie a Comunittilor judec litigiile
dintre particulari (persoane Iizice sau juridice) si
institutii, primii avnd un acces direct, chiar dac
exist anumite limitri. Aceasta se constituie ntr-o
diIerent Iundamental, att Curtea International
de Justitie de la Haga ct si Curtea European a
Drepturilor Omului de la Strasbourg neputnd Ii
sesizate direct de simpli particulari.
Jurisdictiile internationale decid prin sentinte sau
hotrri care au Iort obligatorie pentru statele n
cauz precum si n ordinea international. Hotrrile
Curtii de Justitie a Comunittilor au nu numai Iort
obligatorie, dar si Iort executorie pe teritoriul
statelor membre (art.44 CECA, art.187 CE).
Hotrrile date mpotriva particularilor sunt
executate de autorittile nationale, prin simpla
veriIicare de ctre autorittile nationale a
veridicittii, deci Ir procedura de exequatur.
2. Func(iile justi(iei comunitare
Eiind o ordine juridic supus unui drept
comun, comunittile europene trebuie s dispun
de un sistem judiciar pe msur, capabil s
garanteze nu numai respectul dar si unitatea aplicrii
dreptului comunitar. Din acest punct de vedere
Curtea ndeplineste o quadrupl Iunctie:
a. Func(ia de justi(ie administrativ. Din punct
de vedere politic si juridic era imposibil ca trile
membre, toate cunoscnd sistemul democratic al
statului de drept, s nu transpun mai mult sau mai
putin acest tip de regim n ordinea comunitar pe
care tindeau s o instituie. ntreprinderile de
crbune si otel nu puteau Ii lsate la voia ntmplrii
Ir garantiile necesare ale naltei Autoritti, mai
ales n conditiile n care controlul politic al Adunrii
parlamentare era limitat. Prima justiIicare logic a
crerii unui sistem juridic comunitar a Iost aceea
de a proteja diversele subiecte de drept mpotriva
actiunilor ilegale sau prejudiciabile ale institutiilor
comunitare. Din acest punct de vedere, Curtea
de justitie aprea ca o transpunere a Consiliului de
Stat Irancez, sistemul comunitar consacrnd
arsenalul aproape complet de actiuni n justitie
speciIice Erantei n domeniul contenciosului
administrativ. Atributiile Iiecrei institutii sunt Iixate
prin Tratat si dreptul derivat (art.4 CE); sanctiunea
acestui principiu rezult din posibilitatea de a anula
pentru cauza de ilegalitate actele normative ale
institutiilor (art.33 CECA, art.173 CE de exemplu)
de a constata carenta lor legislativ (art.35 CECA,
art.175 CE, art.148 Euratom) sau de a aprecia
validitatea pe cale exceptiei (art.184 CECA,
art.156 Euratom) sau retrimiterea prejudicial
(art.41 CECA, art.177 CE, art.150 Euratom).
Atunci cnd protectia intereselor o cere, o actiune
n plin jurisdictie este pus la dispozitie pentru a
obtine repararea prejudiciilor cauzate sau
reIormarea sanctiunilor pronuntate (art.40, 36
CECA, art.178, 172 CE, art188, 144 Euratom).
De asemenea agentii si Iunctionarii comunitari pot
sesiza Curtea cu litigii ce se vor judeca n
Uniunea European
27 S.P. nr. 80/2000
contradictoriu cu institutia lor (art.179 CE, art.152
Euratom).
b. Func(ia de justi(ie constitu(ional. Atribuind
competente Comunittilor, legiuitorul comunitar nu
putea s omit o reglementare constitutional de
tip Iederal, de natur s disting ntre competentele
statelor membre si cele ale comunittilor,
mentinndu-se un echilibru ntre acestea. AstIel
Iiecare institutie nu poate actiona dect n limitele
competentelor ce i-au Iost atribuite. Curtea poate
astIel s anuleze actele unei institutii comunitare sau
s sanctioneze nu numai la sesizarea unui stat
membru dar si a altei institutii comunitare. De
asemenea, ansamblul de competente consultative
conIerite Curtii, care i permit s se pronunte
reIeritor la compatibilitatea tratatelor cu acordurile
internationale pe care comunitatea le are n vedere
(art.228 CE) sau revizuirea tratatelor completeaz
caracterul constitutional al atributiilor Curtii.
c. Func(ia de justi(ie interna(ional. Impunnd
obligatii Statelor membre, tratatele trebuiau s oIere
si mijloace de natur s asigure respectarea
acestora. n acest Iel Iiecare stat dispune de o
actiune prin care se pot solutiona diIerendele ce
pot aprea ntre partenerii comunitari reIeritor la
aplicarea sau interpretarea dreptului comunitar
(art.170 CE, art.142 Euratom). De asemenea
Curtea este abilitat s decid pentru orice diIerend
ce ar apare ntre Statele membre n legtur cu
obiectul tratatelor, dac statele decid a-l supune
Curtii, n baza unui compromis (art.89 CECA, art.
182 CE, art. 154 Euratom).
d. Func(ia de echilibru. Tine de domeniul
evidentei ca diIerentele de natur cultural,
lingvistic, economic, juridic pot crea diIicultti
n dezvoltarea ediIiciului comunitar. Era Iiresc ca
aceste diIerente s Iie gerate ntr-un context
institutional, ce n mod obligatoriu trebuia s aib
si o component judiciar. Se poate spune chiar c
n realizarea acestei Iunctii, Curtea de Justitie s-a
conIigurat att sub aspect institutional, dar mai ales
sub aspect jurisprudential. Natura de drept comun
a dreptului comunitar implic o aplicabilitate
uniIorm n ntreg ansamblul comunitar. n plan
tehnic aceast Iunctie regulatoare este asigurat prin
intermediul retrimiterii prejudiciale n interpretare
(art. 177 CE, art. 150 Euratom) care asigur prin
intermediul curtii o jurisdictie unic si o interpretare
oIicial autentic a dreptului comunitar.
Nevoia crerii unui sistem jurisdictional
comunitar bine articulat si coerent a dus la aparitia
unui ediIiciu judiciar inedit, att prin structura sa
ct si prin Iunctiile pe care le ndeplineste.
Sistemul judiciar comunitar se evidentiaz
prin Iaptul c Instanta comunitar, Curtea de
Justitie, nu este un simplu organism judiciar (cum
este Curtea International de Justitie, art. 92 din
Carta Natiunilor Unite), nici o autoritate judiciar,
ci ne aIlm n prezenta unei veritabile puteri judiciare
comunitare.
BIBLIOGRAFIE
G. Isaac, Droit communautaire general, 4
e
edition, Masson, Paris, 1994
M.C.Bergers, Contenciuex communataire,
PUE, Paris 1989
B. SteInescu, Curtea de 1usti(ie a Comunit-
(ilor europene, Ed. StiintiIic si Enciclo-
pedic, Bucuresti 1979
I.P. Eilipescu, A.Euerea, Drept institu(ional co-
munitar european, Editura Actami,
Bucuresti, 1996
R.Munteanu, Drept European, Ed.Oscar Print,
Bucuresti 1996
O. Manolache, Drept comunitar, Ed.ALL, Bucu-
resti. 1996
O. Manolache, Drept comunitar. 1usti(ia Comu-
nitar, Ed.ALL BECK, Bucuresti 1999
CTLIN CIUBOT Avocat, cercettor la Institutul
de Cercetri Juridice al Academiei Romne,
asistent universitar la Eacultatea de Drept a
Universittii Ecologice.
28
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
Europa yi transformarea mentalit(ilor
RALUCA URSACHI
La Helsinki, Romnia mpreun cu alte tri
din sud-estul Europei au Iost invitate n mod oIicial
la negocierile de aderare la Uniunea European.
Iat un eveniment cu proIunde consecinte, ce
impune regndirea si redeIinirea nu numai a spatiului
politic si cultural romnesc (si est-european), ci si
a Europei ca ntreg. n ce ne priveste, evenimentul
ar trebui n mod logic s pun capt unui istoric
complex de abandon. Desigur, aceasta marcheaz
doar nceputul unui lung proces de negocieri,
integrarea nu este nici pe departe un proces Iacil
sau de scurt durat. Totusi, n ceea ce urmeaz
voi aborda acest proces ca Iiind deja nceput,
atitudinea Europei Iat de trile din Rsrit ca Iiind
una constructiv, iar 'intrarea n Europa ca Iiind
doar o chestiune de timp.
Att de simplu? Cum ne putem regsi n
aceast nou deIinire nou pentru 'noi ct si
pentru 'ei, n conditiile n care ideea de Europa se
conIund cu Occidentul, iar literatura sugereaz
Iaptul c 'Europa a nceput s dobndeasc o
constiint de sine atunci cnd si-a demarcat hotarele
spre Rsrit? ntr-adevr, cum observ Alexandru
Dutu, 'ideea de Europa se nscrie n transIormrile
mentalittilor, att a celor din Rsrit ct si a celor
din Apus. Corespunde oare actului istoric de la
Helsinki o regndire a acestui concept de Europa (care
voi arta c a Iost initial conceput ca o singur latur
a unei dihotomii)? nseamn oare Helsinki c Rsritul,
aceast alteritate a Europei, s-a mutat (sau e pe cale
s o Iac) de partea cealalt a versus-ului sau este
Helsinki semnul unei transcendente a acestei
dihotomii?
Voi arta n cele ce urmeaz c ideea de
Europa, asa cum s-a cristalizat n procesul modern
de integrare supranational, presupune n mod
necesar existenta unei identitti europene deIinitorii
la nivelul Iiecrui cettean, identitate care la rigoare
s Iie mai puternic si mai semniIicativ dect
identitatea deIinit de nationalitate. n continuare,
voi arta c acest proiect, asa cum a Iost deIinit
pn acum, implic adncirea dihotomiei Est-Vest,
care are deja rdcini adnci n constiinta ambelor
'tabere. Chiar si 'iluministului proiect haberma-
sian, de a Iurniza o deIinire a apartenentei prin
politic, prin cettenie si nu prin cliseele emotionale
ale nationalismului, i se pot aduce obiectiuni; cea
mai semniIicativ dintre acestea, dup prerea mea,
rmne cea a absentei alterittii, a termenului de
diIerentiere.
Europa - o nou identitate?
Exist viziunea conIorm creia aderarea la
Europa nu mai presupune aderenta la o identitate,
la o determinare spiritual drastic precum n Evul
Mediu: 'Europa de azi e inIinit mai modest. Ea nu
mai are de propus un mit, ci o moned. Nu mai
are de diIuzat o dogm, ci un simplu mod de
organizare, o retet social si economic comod.
(Andrei Plesu, 'Un Ileac utopic: integrarea
european, n 'Chipuri si msti ale tranzitiei,
Humanitas 1996). Europa vzut doar ca Iorm,
deci, ca nume nc nobil al unei administratii, al
unei 'proceduri reusite. Integrarea european a
nceput ntr-adevr, spun unii teoreticieni
1
, ca
proiect inter-guvernamental, si nu supra-national.
Aceasta nseamn c de la Iaza acordurilor ntre
guverne, de la detaliile tehnice ale ntelegerilor la
nivel nalt, s-a trecut la un proiect mult mai ambitios:
acela al uniunii ntr-un singur spatiu, nu doar
economic, ci si politic si cultural; institutiile
Uniunea European
29 S.P. nr. 80/2000
Comunittii au ntietate n Iata celor nationale. Dar
chiar si dup Maastricht, cnd Europa devine un singur
spatiu, mentalittile epocii 'inter-guvernamentale se
dovedesc greu de schimbat. Numeroase studii,
sondri ale opiniei publice occidentale si analize ale
strii societtilor respective arat c ntr-adevr,
constiinta european a occidentalului este vag,
secundar ca important n universul preocuprilor
sale si mai ales Ir Iorma deIinit pe care le-o
Iurniza constiinta apartenentei nationale. Normativ
vorbind, aceast atitudine nu poate Ii dect
perceput ca un Iapt negativ, n conditiile n care
se urmreste, n expresia Iaimoas a Tratatului de
la Maastricht, realizarea unei 'Uniuni din ce n ce
mai strnse. Anthony D. Smith, n 1995, scria (n
'Nations and Nationalism in a Global Era) c o
uniune real si eIectiv poate Ii realizat doar n
conditiile n care 'a avut loc o evolutie proportional
a perceptiilor, sentimentelor si atitudinilor populare
dinspre natiune si statul national n directia unei
identitti europene atotcuprinztoare. Europa
viitorului, dac va aprea vreodat, va Ii una a
identiIicrii si loialittii de mas la idealul european,
la egalitate cu, sau chiar n locul credintelor si
identittilor nationale, astIel nct un numr mare al
locuitorilor continentului european nu numai c se
vor considera n primul rnd europeni, dar vor Ii
pregtiti s Iac si sacriIicii n numele acestui ideal.
Europa trebuie deci s devin un model
mai puternic chiar dect modelul identitar national,
sustin analistii acestei treceri de la statul-natiune la
o nou Iorm de comunitate. Se pot Iace (si se
Iac) discutii Ioarte largi pe tema raportului dintre
nationalism si 'europenism dar pentru scopurile
lucrrii de Iat, m multumesc s aIirm necesitatea
stabilirii unei identitti europene deIinitorii distincte,
pentru toti cettenii si viitorii si cetteni. Se pot
invoca opinii ilustre ce sprijin aceast viziune,
sustinnd-o cu elocventa necesittii logice si
normative; de la Jean Monnet, unul din printii ideii
europene, care regreta c nu si-a nceput opera
european prin cultur, n loc de otel si crbune, la
intelectualul dizident Bronislaw Geremek (ntr-un
interviu acordat lui Stelian Tnase n paginile acestei
reviste) care sprijinea aceast viziune a Europei ce
'trebuie construit nu doar cu Piata Comun, ci
de asemenea cu visele cettenilor si, si terminnd
cu cel mai elocvent, Alexandru Dutu: 'a crede c
Europa se va consolida prin treptata extindere a
pietei comune nu poate Ii dect visul de var al
unui contabil. Europa nu poate Ii cldit dect pe
o constiint european.
Iat deci c problema 'constiintei de sine
a Europei devine, mai mult dect oricnd, o
problem critic pentru proiectul european. Cum
ne-am deIinit pe noi nsine pn acum n Europa
att noi, ct si ei? Teza pe care o sustin este c
Rsritul si Apusul si-au Iost indispensabile unul
altuia din punct de vedere identitar anume, si-au
Iurnizat reciproc alteritatea.
Est yi Vest - o dihotomie ~reciproc
avantajoas
Constiinta de sine presupune 'constiinta de
cellalt deIinindu-ne pe noi l deIinim si pe
'cellalt ca termen de comparatie si diIerentiere
(diIerenta speciIic Iiind parte Iundamental a
oricrei deIinitii). Alteritatea este astIel
indispensabil Sinelui. Tot att de Iireasc este
ilustrarea unui portret despre sine extrem de
atrgtor, atribuind toate deIectele prtii celeilalte
iar ntr-un domeniu n care imaginarul ocup un
loc att de important precum n crearea unei
identitti colective (nationale?), aceast tendint
este cu att mai evident. Pascal Bruckner, cu
limbajul direct si lipsa de menajamente ce l
caracterizeaz ca eseist, scria (cu reIerire chiar la
identitatea Vestului democratic): 'Un dusman este
o provizie pentru viitor, o modalitate a unui grup
de a-si asigura coeziunea, de a se stabili ca
opozant; si cea mai bun modalitate de a se reIorma,
corectnd nencetat imaginea stngace pe care i-o
oIer cellalt. Este, n sIrsit, certitudinea de a dura,
traversnd ostilitatea celuilalt care, paradoxal, ne
sporeste starea de bine negndu-ne.
30
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
AstIel, de-a lungul multor secole, Apusul
si Rsritul european s-au caracterizat n opozitie
unul cu altul urmnd, de asemenea, si tendinta
denigrrii celuilalt. O ilustrare extrem de pertinent
si erudit a acestei istorii paralele a celor dou
Europe este oIerit de Alexandru Dutu n 'Ideea
de Europa si evolutia constiintei lucrare n lumina
creia au Iost puse multe din ntrebrile acestui
articol.
M-as reIeri n primul rnd la stereotipul
'bizantinismului, de mare succes n mass-media
sau n alte contexte n care timpul preseaz si nu ne
mai ngduie o revizuire a prejudectilor. Aceast
etichetare are trimiteri religioase respectiv la acea
ortodoxie necunoscut, dar repede clasiIicat de
Occident ca deIinind mentalitti si civilizatii
'orientale. Pn azi Europa se percepe n termenii
schismei Ierusalimului, ca Iiind ortodox si catolic
Ir proIunzimile spirituale pe care acesti termeni
ar trebui s le evoce, ci doar cu o imagine rapid
Icut la comanda politicului. AstIel, devine comod,
devine stereotipic s deIinim o jumtate de continent
ca Iiind 'catolic si alt jumtate ca 'ortodox cu
atributele respective (ortodoxia Iiind caracterizat ca
'despotism oriental si cezaropapism, 'papistsia
Iiind perceput ca iezuit, perIid, dedndu-se la
'machiaverlcuri). Aceast imagine politic, cu
originile n Ierusalimul anului 1054, s-a perpetuat
pn n zilele noastre, n teorii de tipul celei a lui
Huntington. 'Ealia religioas este una din
explicatiile Iavorite chiar ale conIlictului iugoslav.
Dup cum scria la 1798 crturarul Grigorie
de la Rmnic (citat de Al. Dutu): 'Nu s-au
ndestulat geograIii numai cu mprtirea ce au Icut
lumii, ci au dat si nsusiri la Iiecare parte a ei. Cea
mai gritoare ilustrare o constituie nsusi conceptul
de 'Balcani si 'balcanizare (nteleas ca divizare,
violent, nationalism primitiv), arteIact ideologic si
cultural pe baza cruia 'a Iost construit o imagine
pozitiv si autosatisIctoare a europeanului si
occidentalului cum arta Maria Todorova, poate
cea mai Iervent 'combatant a 'balcanismului. n
ultima vreme, acest concept a Iost discutat cu
precdere, poate din cauza proliIerrii sale ca
explicatie 'mediatic a conIlictelor nationaliste din
estul Europei, si poate si a Iaptului c deconstruc-
tivismul postmodern regseste n aceast sintagm
exemplul prin excelent al stereotipului ce vrea s
descrie o civilizatie ntr-o singur vorb.
Aceast 'mprtire ce au Icut lumii s-a
continuat cu variate alte stereotipuri din variate alte
epoci. Erazeologia rzboiului rece a ntlnit un teren
ideal pentru a prinde rdcini; din nou, nevoia de
stereotipuri, de scurtturi intelectuale, s-a vdit n
succesul pe care l-au avut imaginile propagandei
comuniste si anti-comuniste: aici se vorbea de
occidentalul necat n unt, rechinul rapace care
cntreste totul n arginti, iar de partea cealalt a
Cortinei de Eier proliIera imaginea 'socialistului
cenusiu, conIundabil, repetnd tmp sloganuri n
loc de a rationa si avnd un comportament stereotip,
militresc. M reIer de pild la imaginile promovate
n cinematograIia din ambele tabere ntr-adevr,
ce poate Ii mai persuasiv si mai remanent la nivel
de mase! Succesul acestor imagini const n simpli-
tatea lor, n negativismul lor att de conIortabil, si
n ignoranta realittii. n ce msur s-au pstrat n
constiinta colectiv aceste stereotipuri? n ce
msur ne cunoastem mai bine? Ct de strin ne
este 'strintatea?
Anthony Smith evoca 'tendinta pan-euro-
pean de Iormare a unei constiinte europene de
tipul celei nationale, o unitate n numele unui trecut
mitic. Pan-europenii ncearc s renvie astzi ceva
ce ar Ii existat n trecut, dar a Iost distrus de aparitia
statelor nationale si a rzboaielor lor pustiitoare,
ceva ce acum trebuie recuperat si repus n
circulatie. Visul pan-european este unitatea ideal
a Europei crestine medievale, cu virtutile sale
cavaleresti si o identitate catolic, o Europ a
elitelor, militant si n expansiune.
Dar o astIel de imagine este exact cea
invocat mai sus si analizat de Alexandru Dutu:
imaginea Europei medievale contrastnd cu Bizantul
'oriental, implicnd deci n mod necesar
schematizarea nedreapt, pn la eroare, a termenului
Uniunea European
31 S.P. nr. 80/2000
de comparatie. Cum oare poate Ii realizat unitatea
Europei impreun cu Bizantul?
Unele aIirmatii sugereaz c 'balcanicii vor
deveni europeni atunci cnd se vor occidentaliza. O
prim reactie a numitilor balcanici` la o astIel de
aIirmatie este revolta: imediat ne duce gndul la cultura,
la identitatea noastr pe care musai o pierdem sau
mcar o srcim prin aceast trecere de 'cealalt
parte. Sunt necesare dezbateri clariIicatoare asupra
propriei noastre identitti, istorice si culturale; Al. Dutu
vorbeste de Bizantul care nu este n totalitate oriental,
de ideea romneasc de Europa cu traditie veche,
desi diIerit de cea occidental. Sunt deci chestiuni
de dezbtut: crui spatiu apartinem, si crui spatiu
vrem s apartinem; avem de pierdut, identitar vorbind,
si dac da, ce anume? Vom Ii mai sraci din punct de
vedere ontologic dac ne lepdm de orice trstur
ne-occidental? AIirmatia poate Ii interpretat ns si
din punct de vedere al culturii politice domeniu n
care Estul, si Romnia n special, suIer de (justiIicate?)
complexe de inIerioritate.
Patriotism constitu(ional?
Se poate replica ntrebrii mele initiale (ce ne
propune Europa ca model identitar?) c pentru
Romnia, aderarea la Uniunea European nseamn
aderarea la un ntreg sistem de valori, cele ale
democratiei si liberttii politice. Aceasta poate constitui
o legtur identitar suIicient de puternic pentru trile
din Est v compris Romnia, pentru care alternativa
este extrem de prezent n constiinta colectiv. Jurgen
Habermas propunea o reinterpretare a conceptului
de identitate national, ca Iiind adeziunea la un sistem
politic, act de participare mai degrab dect o
apartenent etnic: 'Natiunea de cetteni nu si deriv
identitatea din niste proprietti comune etnice si
culturale, ci din praxis-ul cettenilor care si exercit
activ drepturile civile( 'Citizenship and National
Identity, n 'Theorising Citizenship redactat de
Ronald Beiner, State University oI New York Press
1995). Habermas propune un tip de 'patriotism
constitutional precum cel existent n Statele Unite,
unde identitatea politic este realizat prin loialitatea
Iat de o constitutie si un sistem politic, n ciuda
absentei unei culturi sau apartenente etnice, religioase,
istorice comune. n cazul Uniunii Europene, 'traditia
national proprie Iiecruia... trebuie conectat cu
consensul suprapus al unei culturi politice comune si
mprtsit supranational a Uniunii Europene.
n ce msur ns apartenenta la anumite
valori politice ne poate conIeri o identitate? Criteriul
ni se pare insuIicient deIinitoriu n ce priveste
diIerentierea speciIic de non-europeni. Europa nu
detine monopolul unei culturi politice speciIice, pn
ntr-att speciIice nct s marcheze o astIel de
diIerentiere. Principiul ni se pare necesar, dar nu
suIicient; o (ipotetic) Rusie democratic ar Ii automat
european? David Miller subliniaz si el ntr-o critic
adus constitutionalismului habermasian c 'subscri-
erea la principiile n sine ne desemneaz ca Iiind liberali
mai degrab dect Iascisti sau anarhisti, dar nu ne d
si tipul de identitate politic pe care ne-o conIer
nationalitatea. Er a promova neaprat nationalitatea
ca unic depozitar al identittii colective, retinem critica
de inconsistent adus determinrii lui Habermas.
Melancolia de dup utopianism
Exist si o alt obiectiune ce poate Ii adus
proiectului habermasian respectiv nevoia de Cellalt,
despre care vorbeam la nceput. Revenim astIel la
simptomul amintit: lipsit de adversari, identitatea
european devine vag, Ir Iorm. Aderarea trilor
din Est la valorile democratiei si pluralismului a Iost
consIintit prin Actul de la Helsinki. Regimurile
totalitare nu mai exist, democratia a nvins pe toate
Ironturile. n aceste conditii, mai poate constitui
democratia o identitate suIicient? 'Cnd majoritatea
statelor accept normele noastre politice, ce ne mai
rmne pentru a ne deIini? ntreab Ir echivoc
Pascal Bruckner, n provocatorul su eseu
'Melancolia democratiei. O Europ determinat de
maniheismul ideologiilor era limpede, Ir echivoc. n
acest sens, totalitarismul a lsat urme nu doar n trile
n care a Iost aplicat, ci si n Occident. Democratia se
32
Uniunea European
S.P. nr. 80/2000
regseste astzi Ir dusmani declarati. Pascal
Bruckner comenteaz: 'Mult timp am mprtit lumea
n dou: stpnii mpotriva sclavilor, slujitorii mpotriva
seniorilor, ...socialismul mpotriva capitalismului. Ultima
mprtire, aceea care trebuia, n cursul anilor 80, s
obtin unanimitatea politicienilor de dreapta ct si a
celor de stnga (excluzndu-i pe comunisti) opunea
regimurile pluraliste totalitarismului. Riscm s devenim
orIani de aceast antitez despre care vedem cte
servicii ne-a Icut. Cine va tine partea diavolului, a
ticlosului prin excelent, acum c moartea
totalitarismului a conIiscat comoditatea de 'a te simti
virtuos la tine acas? Tristetea Europei de dup
utopianism este comentat si de Erancois Euret (n
Journal oI Democracy no. 6); dup ce n ultimii 200
de ani ideile si pasiunile politice din Occident au Iost
nencetat alimentate de critici radicale ale capitalismului
si liberal-democratiei Icute n numele unei societti
mai bune, n numele utopiei n care Occidentul mai
credea, colapsul ideii comuniste a lsat s se ntrevad
'repertoriul Iamiliar al democratiei liberale. Nu critica
acesteia din urm este intentia autorului ci doar
dezolarea n Iata Iaptului c 'suntem condamnati s
trim n lumea n care ne gsim acum. 'Alt
consecint a cderii comunismului este c de acum
nainte trebuie s locuim un univers politic nchis,
nimic ntrezrindu-se dincolo de orizont. Este
limpede c si Occidentul trebuie s treac printr-un
important proces de ajustare ideologic dup disparitia
totalitarismului. nc o dat, ideea de Europa
presupune schimbarea mentalittilor, n sensul cel mai
intim al termenului. Esticii (Romnia n special) trebuie
s se pregteasc pentru Europa. Dar si Europa
trebuie s se pregteasc pentru trile din Est dup
cum vedem, inclusiv ideologic.
Iat deci c integrarea european a trilor
estice ('balcanice) Iace ca autodeIinirea s (re)devin
o tem de reIlectie; dac pentru noi aceast nevoie
de regndire a propriei identitti era o chestiune de la
sine nteleas n ultima decad, pentru Occident
aceasta este o problem relativ inedit si surprin-
ztoare. Al. Dutu vorbea despre necesitatea crerii
'Europei cultivate. Iar primul pas trebuie Icut n
directia cunoasterii 'celuilalt, a strinului pe care
suIicienta nationalist l prezint drept surs a tuturor
ruttilor. Si mai nainte nc, trebuie ca n Iiecare din
noi s se trezeasc acea stare de spirit pe care Aurelian
Criutu o atribuie liberalismului, n care pluralismul si
diversitatea sunt valorile de cpti. Dac aceste valori
sunt cu adevrat internalizate, existenta sau absenta
unui adversar nu va mai Ii o chestiune att de vital
pentru lmurirea constiintei de sine.
O Europ unit are nevoie de o astIel de
deIinire dar Icut mpreun. Transcendenta acestui
antagonism va duce la o deIinire a unui nou spatiu, n
care Rsritul si Apusul si au Iiecare locul su, adic
un continent privit ca 'un singur organism spiritual, o
Iormatiune unitar la a crei viat particip att Rsritul
ct si Apusul, att lumea balcanic ortodox, ct si
cea catolic, adic cele dou jumtti ale Imperiului
roman, n vorbele lui Victor Neumann. Ca s l citez
din nou pe Geremek: 'Europa are nevoie de o
spiritualitate european, adic de sentimentele sale
de comunitate n jurul unui anumit numr de valori,
traditii si aspiratii. Si, poate, rolul Iostelor tri din
Europa, care s-au tre:it, este de a aduce aceast
spiritualitate european.
NOTE
1
Svein Andersen si Kjell Eliassen (ed.) 'The European
Union - How Democratic Is It?, London: Sage
Publications, 1996, sau J. Richardson (ed.) 'European
Union: Power and Policy-Making, London; Routledge,
1998.
RALUCA URSACHI a absolvit Academia de Studii
Economice Bucuresti; Master oI Arts in
International Studies al Universittii Warwick,
Marea Britanie. Pred Politologie la Academia de
Studii Economice. Bursier Civic Education Project.
Arhiv
33 S.P. nr. 80/2000
CEAU$ESCU $I 1USTITIA
Redm in acest numr o parte dintr-o cuvntare a lui Nicolae Ceauescu
cu privire la activitatea 'fustitiei socialiste`
ConsItuirea cu presedintii tribunalelor are
o important deosebit pentru c ea a dezbtut n
aceste dou zile msura care trebuie luat de
tribunalele noastre pentru a traduce n viat n acest
sector de activitate hotrrile Plenarei Comitetului
Central al partidului si ndeosebi hotrrea cu privire
la starea inIractional si pagubele aduse avutului
obstesc.
Cunoasteti cu totii hotrrile Plenarei C.C.
al P.M.R. Ele au o important deosebit att pentru
partid ct si pentru organele de stat pentru ntreaga
activitate de construire a socialismului n tara
noastr. De altIel aceste documente dup ce vor Ii
dezbtute cu membrii de partid, urmeaz s Iie
dezbtute cu toti oamenii muncii. Aceasta va da
posibilitatea s se Iac o analiz temeinic asupra
activittii depus de partid, de organizatiile de mas,
asupra Ielului n care organele de stat muncesc,
activeaz, pentru realizarea n viat a sarcinilor
partidului si guvernului n construirea socialismului,
va da posibilitatea s se dezvluie neajunsurile pe
care le mai avem ntr-o serie de sectoare de
activitate si de a lua msuri pentru lichidarea acestor
neajunsuri, astIel nct s obtinem o mbunttiree
a ntregei noastre activitti n toate sectoarele de
activitate, n ntreprinderi, la sate, n ministere, n
sIaturile populare si, Ir ndoial, n organele de
justitie care au sarcini directe n ce priveste lupta
mpotriva hotilor, delapidatorilor, mpotriva
elementelor contrarevolutionare.
Plenara Comitetului Central al Partidului a
scos n evident succesele obtinute n realizarea
sarcinilor trasate de Congresul II privind ntrirea
partidului, a rolului conductor al partidului n toate
sectoarele de activitate.
Dup cum ati vzut, dup Congresul II, la
circa 2 ani de zile, au intrat n partid aproape
200.000 muncitori, trani si intelectuali. Ca urmare
a sarcinilor trasate de Congresul II, pentru a se
asigura preponderenta elementelor muncitoresti n
partid, zeci de mii de comunisti au Iost promovati
n aceast perioad n diIerite munci de partid si
de stat, ceea ce a inIluentat puternic asupra ntririi
controlului de partid asupra tuturor sectoarelor de
activitate.
Ca rezultat direct al succeselor obtinute n
ntrirea partidului este ntrirea legturilor cu
masele de oameni; Iaptul c peste 70 din membri
de partid lucreaz nemijlocit n productie si
ndeosebi n sectoarele hotrtoare ale productiei
n industrie si agricultur asigur att posibilitatea
ca partidul s inIluenteze nemijlocit asupra
sectoarelor productiei si aceasta s-a si obtinut
prin realizarea planului de stat si depsirea sarcinilor
n industrie att n ce priveste productia, pretul de
cost, productivitatea muncii n agricultur, att n
ce priveste sarcinile de productie, ct si
transIormarea socialist a agriculturii si n acelasi
timp asigur o legtur strns a partidului cu masele
largi de oameni ai muncii din ntreprinderi, sate si
de pretutindeni.
Succesele obtinute n ntrirea partidului
nostru arat prestigiul, autoritatea de care se bucur
partidul n rndul oamenilor muncii, dovedeste
justetea liniei politice marxist-leniniste a partidului
nostru si a Comitetului Central al partidului nostru.
Dup cum stiti, Plenara a acordat o atentie deosebit
problemei activittii antipartinice a unor membri de
partid, demascrii activittii antipartinice a acestor
membri de partid, elemente pe care partidul nu
34
Arhiv
S.P. nr. 80/2000
odat le-a sanctionat, printre acestea Iiind si exclusi
din partid cum este Aronovici, S.Ovidiu, care,
pentru activitatea lor antipartinic, n trecut au mai
Iost sanctionati, de nenumrate ori si-au luat
angajamente n Iata partidului, au Icut declaratii,
ca, primind calitatea de partid s o Ioloseasc
pentru desIsurarea unei activitti dusmnoase
antipartinice, iar unii dintre ei au dus chiar activitate
contrarevolutionar.
Demascarea si nlturarea acestor elemente
din partid este vorba de elemente n general de
la periIeria partidului d posibilitatea de a se Iace
o analiz serioas a pozitiei pe care trebuie s o
aib Iiecare membru de partid Iat de cei ce
ncearc sub orice Iorm s loveasc n disciplina
de partid, n unitatea partidului, care ncearc s
aduc prejudicii partidului, si n acelasi timp s se
Iac o analiz a Ielului cum munceste Iiecare
membru de partid pentru ndeplinirea sarcinilor
ncredintate de partid la locul su de munc.
Hotrrile Plenarei au dat posibilitatea ca
s se analizeze temeinic munca Iiecrui membru
de partid, a Iiecrei organizatii de baz, a organelor
de stat si s se ia msuri pentru lichidarea lipsurilor
care exist.
Plenara Comitetului Central, lund msuri
mpotriva acestor elemente antipartinice, a atras
atentia asupra pericolului pe care l reprezint
atitudinea mpciuitorist Iat de anumite
maniIestri de indisciplin, Iat de maniIestrile
antipartinice, Iat de maniIestrile ideologiei
burgheze.
Snt unele stri de lucruri care erau
anormale, inclusiv la organele justitiei.
Atitudinea aceasta de a trece cu usurint
peste o serie de maniIestri dusmnoase, o serie
de maniIestri si inIluente ale ideologiei burgheze,
de a nu lua pozitie Ierm Iat de diIerite elemente
care aveau maniIestri dusmnoase si Iat de cei
ce nclcau disciplina de partid, de tolerare n
diIerite munci de rspundere a o serie de elemente
legionare, dusmnoase, este o atitudine care nu
poate s Iie tolerat mai departe.
Eiecare trebuie s nteleag c constructia
socialist n lupta mpotriva inIluentelor ideologiei
burgheze, mpotriva maniIestrilor dusmnoase, nu
poate Ii dus cu deplin succes pstrnd asemenea
elemente n diIerite sectoare de activitate, nelund
pozitie Ierm, hotrt de demascare si de nlturare
a tuturor dusmanilor, de demascare a tuturor
maniIestrilor ideologiei burgheze n toate
sectoarele noastre de activitate. Este deosebit de
important Iaptul c Plenara Comitetului Central a
acordat o atentie deosebit acestei probleme si a
dat posibilitatea de a narma partidul, de a narma
toti oamenii muncii din tara noastr pentru a lua o
pozitie Ierm, hotrt, mpotriva a tot Ielul de
asemenea maniIestri.
Se poate spune, vorbind de organele de
justitie, c si aici avem, att la unii membri de partid
care lucreaz n justitie, ct si la unii nemembrii de
partid, o serie de atitudini liberaliste, maniIestri
de ngduint inadmisibil Iat de elementele
dusmnoase, Iat de diIerite teorii si teze burgheze
care mai circul n unele organe ale justitiei noastre.
Plenara Comitetului Central a atras n mod deosebit
atentia asupra acestor stri de lucruri din justitie si
a considerat c a sosit timpul s punem capt
deIinitiv acestor situatii.
Politic intern
35 S.P. nr. 80/2000
Transilvania n Romnia post-comunist
MARIUS TURDA
Cteva idei preliminare
Una dintre chestiunile cheie ce apar n mod
repetat n sIera public contemporan din Romnia
este teama c integritatea ei teritorial poate suIeri
o schimbare si/sau c 'esenta ei national poate Ii
alterat. n general, aceasta nu este o tem nou n
peisajul discursiv romnesc. De la aparitia ei ca o
entitate distinct, cultura romneasc a Iost deIinit
prin opozitie, Iie cu ceva extern (Europa, Balcanii,
lumea slav), Iie cu ceva intern (ungurii, evreii, etc.).
Totusi, dup 1989 dezbaterile pe marginea locului
Romniei pe harta Europei nu numai c au reaprut
n Iort, dar au si deschis noi registre de probleme. n
mod interesant, conIlicte de identitate si neasteptate
Iracturi ale aceleiasi memorii culturale s-au produs n
paralel cu aceste discutii, Icnd din Romnia un
exemplu clasic de societate post-comunist cucerit
de radicalismul national. Aceast nuant a Iost abil
detectat de Alina Mungiu n ultima ei carte,
Transilvania subiectiv. ncercnd s oIere o
explicatie alternativ la recentul nationalism
romnesc, ea s-a conIruntat, ca multi alti specialisti
n acest domeniu, cu problema deIinirii 'chestiunii
nationale n Romnia.
'Pentru partidele nationaliste romnesti, n
general post-comuniste, dar partial si anticomuniste,
problema national nseamn lipsa de loialitate Iat
de statul romn si de aici pericolul separatismului
teritorial al minorittii maghiare. Pentru intelectua-
litatea romneasc necomunist problema national
pare a Ii regsirea unui sens al identittii romnesti
ntr-o lume Ioarte diIerit de cea dinainte de rzboi,
ultimul moment asupra cruia exist astzi un
consens slab Iundamentat asupra unei existente
clare a acestei identitti. Pentru elita politic si
intelectual maghiar problema const n crearea
unui cadru legal de garantare a pstrrii si dezvoltrii
unei identitti nationale deosebite si Ioarte
accentuate
.1
Aceast idee a unei Romnii dominate
de 'problema national caracterizeaz
dezbaterile care au dominat sIera cultural
romneasc a ultimilor 10 ani. n ciuda ncercrilor
de a obisnui publicul romnesc cu interpretri
pertinente ale ideologiei nationale, a politicii
duplicitare sau a stigmatelor nationale, recunoas-
terea rolului semniIicativ jucat de nationalism n
Romnia nu este usor acceptat. La urma urmelor,
ce Iace din Romnia un caz att de interesant?
Asemeni multor ideologii nationale est-euro-
pene, cea a Romniei reproduce o IilosoIie etnic
nationalist (asa cum a Iost dezvoltat n secolul al
XIX-lea) mbibat cu Iorme variate de
autoritarianism (determinat de imaginea Statului-
Natiune). AstIel, ea este centrat pe diverse
traditionalisme care ncearc s apere natiunea
romn de suIerintele externe si interne. Prin
eliminarea reIerintelor la conditiile istorice externe,
la cele socio-culturale si politice precum si la
interactiunile interne cu alte grupuri nationale,
romnitatea este prezentat n discursul public ca
Iiind pur si necontaminat. Totusi dup prbusirea
comunismului si schimbarea situatiei internationale
n anii 1990, Romnia, alturi de alte state central
si est-europene, a ales integrarea n structurile
europene si nord-atlantice. Aceast intentie a
declansat o reconIigurare a discursului public
36
Politic intern
S.P. nr. 80/2000
romnesc, iar atotptrunztoarea manier de
percepere a natiunii si statului ca Iiind 'pur
romnesti a primit un atac Ioarte puternic din
partea zonelor colaterale institutiilor politice si
culturale romnesti. n virtutea att a nationalismului
ct si a europenizrii, exist n prezent o disput
acerb n rndul politicienilor si al intelectualilor
romni, provocat de devotamentele si identittile
acestora. Ei ezit nc ntre a gloriIica Statul si
Natiunea (Iie n sensul etnic, Iie n cel civic) sau o
combinatie a celor dou ( stat national sau
multinational). Eie c avem n vedere nationalismul
liberal al noilor elite care ncearc s-si apere
idealurile n noua societate, sau nationalismul
antiliberal si antiminoritar al vechii elite comuniste,
exist n Romnia un consens general si anume c
nationalismul este o practic necesar si c toate
grupurile sociale ar trebui s Iie unite ntru Natiune.
Desi Romnia are o lung istorie a
diseminrii Europei, eu m voi concentra asupra
recentelor variatiuni ale subiectului. Pe msur ce
Iederalismul si autonomia national s-au inIiltrat n
discursul public dup 1989, nationalistii romni le-
au privit ca simboluri menite s ilustreze nimic mai
mult dect vechi teme revizioniste (precum cele
adoptate de Ungaria, Bulgaria sau Uniunea
Sovietic n perioada interbelic, de exemplu) care
sunt acum poleite de atractia pe care o ntrupeaz
Uniunea European si birocratii ei. Asocierea
central pe care o sugereaz acesti termeni pune
n pericol continu argumentul lor nssi esenta
statului romn, adic Iaptul c el este 'national
unitar. n multe aspecte exist o alert national
care pune n pericol orice agend pro-european
sau, cu alte cuvinte, diseminarea Europei genereaz
noua si neegalat instabilitate discursiv n
Romnia.
n aIar de exaltarea si de propaganda
politic pe care le declanseaz un asemenea subiect,
dezbaterile recente pe tema 'integrrii,
'excluderii si 'separatismului transilvnean sunt
un bun prilej de a investiga ct de european este
sau pretinde c este Romnia dup aproape
un deceniu de la cderea comunismului (sau dup
mai bine de 150 de ani de cnd ea a devenit un
stat modern). Eseul de Iat analizeaz acest subiect
ambiguu dintr-o perspectiv diIerit. Mai nti, prin
evaluarea orchestrrii vicioase a Transilvaniei n
sIera public, ncerc s descopr cele mai asidue
teme politice si intelectuale din domeniul discursiv
romnesc. n al doilea rnd, indicnd diIeritele
discursuri publice conIlictuale, sugerez existenta
unui conIlict simbolic n Romnia care destabilizeaz
orice ncercare de a construi un domeniu intelectual
coerent. n cele din urm, sustin c romnii trebuie
s Iac ceva mai mult dect simpla adeziune la
valorile europene. Acest lucru este necesar doar
dac ei vor ca pe plan extern s Iie crezuti pentru
acest lucru, iar pe plan intern s dovedeasc c
exist suIicient spatiu pentru viziuni politice si
intelectuale complementare (chiar dac ele sunt
conIlictuale).
Transilvania yi iaryi Transilvania
Pentru multi analisti politici romni ultimele
ncercri de a lrgi descentralizarea si autonomia
local constituie exemple elocvente de anti-consti-
tutionalism si separatism pe care anumite segmente
ale societtii romnesti n particular intelectuali
din Transilvania le maniIest. n vremurile
moderne, reprezentarea Transilvaniei a deIinit
aceast regiune: a) politic - ca Iiind expresia unui
anumit grup etno-national (romn sau maghiar) si
b) geografic ca Iiind convergenta cu patria acelui
popor (Romnia sau Ungaria). Urmnd descrierea
Icut de George W. White, putem spune c 'pe
scar larg Transilvania este vzut ca o
component integral a unui mai larg teritoriu
national ce este perceput ca Iiind o unitate organic
si inviolabil; ntre aceste unitti organice largi,
Transilvania este leagnul ambelor civilizatii, romn
si maghiar. Pe scar mic, Transilvania cuprinde un
numr de locuri cu o important semniIicatie cultural
si istoric
2
. Deloc surprinztor, reprezentarea
Transilvaniei determin intelectualii romni si maghiari
Politic intern
37 S.P. nr. 80/2000
s legitimeze puterea si s perpetueze starea de
conIlict. Dup aproape un secol de existent a 'statului
national unitar romn sau a Ungariei post-Trianon,
se simte nc o nevoie patologic de a veni cu noi
argumente Iie pentru o Transilvanie 'romneasc,
Iie pentru una 'maghiar. Se pare c aceast
regiune Iunctioneaz att ca un Iiltru care regleaz
schimbul de subiecte culturale, sociale si politice
romnesti si maghiare, ct si ca un barometru al
Iunctionrii reale a celor dou state. AstIel, n
multele scenarii prezentate opiniei publice,
Transilvania ocup locul central si contureaz ideea
pe care romnii sau ungurii o au despre integrarea
n Europa.
n ciuda eIorturilor de integrare n noua
ordine european, romnii ar trebui n opinia mea
n primul rnd s depseasc problema endemic
de a 'apra o constructie simbolic: 'Romnia
mare. La urma urmei, Irmntrile identitare pe
care romnii le-au trit dup 1989 pot sugera Ioarte
bine ceva ce a Iost, dealtminteri, 'evitat de toti
cei care au ncercat s discute problema, si anume
c vestitul 'stat unitar romn s-ar putea s Iie o
Iantasm solid, poate chiar necesar unora, dar
totusi o Iantasm romantic muribund. La
nceputul noului mileniu, se impune nevoia unei noi
deIiniri a 'Romniei. Tinnd seama de aceast
diIicultate, este evident c Iorme subsidiare
emergente ale integrrii europene (ca cele descrise
de Gusztav Molnar n lucrarea Problema
transilvan
3
) pot Ii asociate Ioarte greu cu
imaginea Romniei conceptualizat ca stat total,
ca singura depozitar a puterii societtii.
Imaginea unui stat romnesc armonios, un
punct de concurent a tolerantei si coabitrii etnice
a Iost mereu cultivat si protejat de propriile sale
institutii, simboluri, propagand si asa mai departe.
Istoria oIicial (versiunea care apare n texte si este
Iolosit n diverse scopuri publice, printre care si
cel educational) sau metaIorele politice Iolosite de
oIicialii importanti sunt mijloace de camuIlare a
Iunctionrii acestui mit etnonational. Asadar, n
concordant cu dialectica statului omogen (statul
national prin excelent), regiuni ca Transilvania,
eterogene din punct de vedere etnic si religios sunt,
politic vorbind, disIunctionale. AstIel, scopul
imediat al statului nou nIiintat n 1918 s-a concentrat
n primul rnd pe urmtoarea idee: cum s si
adapteze din interior diIerentele. Nu este astIel
surprinztor c Romnia Mare a depus mult
energie pentru a articula un nou repertoriu
conceptual care avea sarcina de a repozitiona
Transilvania pe harta Romniei. Cu alte cuvinte,
Transilvania trebuia internalizat ca parte a noului
stat. nssi ideea de 'Romnia deIinit de
nationalismul romantic al secolului XIX ca Iiind patria
spiritual a tuturor romnilor si de 'Transilvania
privit ca 'leagnul romnismului s-a schimbat
radical dup Unire, dup cum s-au schimbat si
diversele Iunctii administrative si politice pe care
noul stat trebuia s le ndeplineasc pentru a cpta
consistent si legitimitate. Acesta nu a Iost n nici
un caz un proces usor. Toate aceste reIorme
legislative precum si centralismul impus de Bucuresti
au Iost de la bun nceput amestecate cu discursuri
opozante (regionalismul din Banat, de exemplu).
Paradoxal, prezentele activitti regionaliste desi
mbibate cu un auto-construit sens istoric esueaz
s si stabileasc propriile origini intelectuale si
propria memorie cultural (cum ar Ii lupta pentru
autonomie national a romnilor din Marea Ungarie
sau rezistenta la centralism din perioada
interbelic).
4
Discursuri intersectate
Asemenea altor discursuri est-europene,
opinia public romneasc despre integrarea n
structurile europene este Iragmentat si
multiIatetat. Precum a observat si Katherine
Verdery la nceputul anilor `90, n Romnia
'Europa nsemna, pentru sustintorii ei n societatea
civil, sursa Iormelor politice si economice pe care
Romnia trebuia s le adopte; pentru altii, ea
nsemna un pericol neoimperialist care ameninta
independenta Romniei. AltIel spus, Europa` a
38
Politic intern
S.P. nr. 80/2000
reprezentat Iie ajutor si salvare, Iie dominatie
imperial.
5
Aceast ambivalent s Iii simultan
nationalist sau comunist si european nu
caracterizeaz doar Romnia, dar n multe
privinte Romnia prezint cteva trsturi unice
la care m voi reIeri n cele ce urmeaz.
Trei discursuri publice monopolizeaz
discutia actual despre integrarea Romniei n
structurile europene. Interesant este Iaptul c
toate trei Iolosesc Transilvania att pentru a-si
cimenta argumentatia ct si ca principal Iigur
de stil a perIormantei lor politice. Ceea ce
constituie partea tentant a povestii este Iaptul
c orice discurs europenizat este Iie dublat de
sau este produs ca o reactie la diIerite Iorme de
nationalism sau autohtonism. Este clar c
nationalismul (cum era n multe aspecte si
comunismul) este nc ideologia care satisIace
cel mai eIicient nevoile sociale ale intelectualilor
romni la Iel ca si pe cele ale unor prti
considerabile din populatie. n Romnia este de
la sine nteles c sarcina Iiecrui intelectual este
s studieze, s consolideze si, asa cum se
ntmpl ntotdeauna, s inventeze identitatea si
interesele grupului din care Iace parte.
Primul si cel mai tumultos discurs
sugereaz c Romnia este mai mult sau mai
putin auto-suIicient si c speciIicul ei national
este ndestultor pentru deIinirea scopurilor
politice si a realizrilor istorice. Bine reprezentat
n Transilvania de primarul Clujului, Gheorghe
Eunar, si n Bucuresti de Corneliu Vadim Tudor,
liderul Partidului Romnia Mare, aceast
perspectiv national(ist)-comunist se bucur de
o sustinere intern suIicient de solid, de unde
si variatiile si reprezentrile sale n opinia public.
n clasiIicarea Alinei Mungiu-Pippidi aceast
categorie ar reprezenta ceea ce ea numeste
nationalistii asimilationisti din cadrul clasei
politice romnesti.
6
Dincolo de criticismul oIicial,
nu se poate nega totusi c sloganele si retorica
populist pe care nationalistii romni le utilizeaz
- cea mai Irecvent Iiind aceea c 'Transilvania
se aIl n pericolul de a Ii ocupat de unguri
reIlect un Ienomen psihologic general pe care
l mprtsesc n mod spontan multi dintre
romni. Din aceast perspectiv, se poate
sugera c regimul comunist s-a dovedit plin de
succes n denaturarea uniIorm a spiritului
romnesc si n inocularea de diverse teme
Iundamentaliste.
Cel de-al doilea discurs presupune c
Romnia a trecut printr-o asumare traumatizant
a propriului trecut si c acum ea oIer suIiciente garantii
pentru a Ii etichetat drept o tar democratic. Aceasta
este o perspectiv sustinut de actualul guvern, de
presedinte si de largi segmente de intelectuali
romni sau ntr-o alt terminologie de
'nationalistii etatisti si nationalistii conservatori.
7
Acestia sustin de asemenea c integrarea n structurile
europene este un Ienomen ireversibil. Cu toate
acestea, cnd se ajunge la descentralizare si la
regionalism, acest 'grup are o mentalitate la Iel de
nationalist ca si primul.
n mod substantial, actualele discutii pe
marginea regionalismului ardelenesc presupun
dou perspective diIerite si conIlictuale. Prima
militeaz pentru unitate national mpotriva
Iormelor de oprimare ideologic strin,
sugernd c romnii nu pot Ii dect un singur
popor cu o singur administratie, adic 'statul
national unitar romn. Aceast expresie este ea
nssi o alta Iatet a acelei IilosoIii legitime ce a
Iost dezvoltat ncepnd cu secolul XIX, care
descrie statul national ca Iiind singurul posesor
al suveranittii. Din aceast perspectiv, statul
romn, ca alte proiecte similare, arat n mod
elocvent cum a servit modelul iluminist teleologic
la crearea unei unitti Ialse, a aceluiasi subiect
national. Interactionnd cu nationalismele romn
si maghiar, acest model istoric a suprimat
naratiunile identitare concurente, inclusiv critica
viziunii centralizate a statului modern, deseori
exprimat prin stergerea si neutralizarea
diIerentelor regionale. Este ceea ce s-a ntmplat
n Romnia interbelic si n comunism.
Politic intern
39 S.P. nr. 80/2000
Cel de-al doilea demers aspir la crearea unei
coeziuni locale, regionale, n ciuda metodelor
centralizatoare pe care le Ioloseste Bucurestiul. Acest
lucru nseamn c sustintorii regionalismului au
convingerea c n Transilvania a supravietuit o
distinctivitate aparte si c aceasta poate Ii exercitat
eIicient n vederea atingerii unor obiective/scopuri
de o strategie simbolic. Desi initiat n secolul XIX
de ctre nationalistii de Iactur romantic, procesul
crerii statului perIect a avut o evolutie att de
zbuciumat nct chiar si dup aproape un secol n
care romnii din Transilvania au Iost subiectii
acestuia (asta ca s nu mai vorbim de maghiari sau
germani), ei se consider nc superiori celor din
restul Romniei. AstIel, n raza inventarului national
care prezint natiunea romn ca Iiind metaIizic
egal sau chiar superioar natiunilor mai Iavorizate
istoric, n Transilvania s-a ivit o mentalitate
subsidiar care sugereaz tocmai o transgresare
simbolic a romnittii.
n acest context a aprut cel de-al treilea
tip de discurs, care ilustreaz o transIormare a
identittii nationale romnesti. Pretinznd c unele
prti ale Romniei, ca Transilvania si Banatul, se
pot integra mai temeinic datorit traditiilor istorice,
coabitrii multietnice, tolerantei religioase n
cadrele/schemele europene, aceast nou tendint
lrgeste spatiul pentru considerarea unor ntrebri
Iundamentale n ceea ce priveste spiritul romnesc,
si anume c exist n Romnia diIerente la nivelul
aceluiasi grup national sau, n alte cuvinte, c Europa
mbrac conotatii diIerite n Cluj Iat de Bucuresti.
Promovnd ideea c apartin Europei centrale,
intelectualii din Transilvania si Banat se strduiesc
(Ir succes, n opinia mea) s construiasc o
diIerent ntre spatiul lor politic, n care societatea
civil si pluralismul politic au anumite traditii si restul
Romniei, asociat instinctiv cu Balcanii.
Este tentant s prezinti acest proiect intelectual
ca un proces de manipulare a opiniei publice de ctre
elemente 'anti-romnesti si pro-maghiare. Trebuie
ns s nu uitm c astIel de exercitii simbolice nu
reprezint proiecte culturale noi n spatiul romnesc.
Aceast ambitie de construire a diIerentei a Iost mai
nti ncercat de maghiari n anii 20 si a Iost descris
pe larg ca transilvnism: o Iorm de superioritate
cultural care sugereaz existenta unui 'suIlet
transilvan sau a unei 'constiinte transilvane, diIerite
simultan de 'suIletul maghiar si de cel 'romn. n
prezent ns, asa cum se ntmpl cu multe din ideile
unei epoci istorice, romnii din Transilvania si-au
asumat transilvnismul ca Iiindu-le propriu.
AstIel s-a impus o redeIinire a Transilvaniei,
nu doar din pricina perseverentei adeziunii ei, dar si
datorit dup cum se aIirm unei memorii culturale
comune a spatiului guvernat odat de Austro-Ungaria.
n contextul unei Irustrri aparte, generat de
marginalitate politic si incompatibilitate economic,
intelectualii din Transilvania au creionat aceast regiune
ca Iiind o zon distinct, cu o identitate proprie, nici
'estic nici 'vestic, ci 'central european, simultan
diIerit si superioar celei apartinnd restului Romniei.
Sub multe aspecte, aceast suprematie prezumtiv a
penetrat proIund opiniile locuitorilor Transilvaniei
despre 'ei si 'rest, astIel nct aceast discrepant
nu numai c Iunctioneaz astzi ca un cliseu alterist,
dar este de asemenea perIect pentru deIinirea
conIruntrilor identitare din Romnia.
Evalund interactiunea acestor discursuri, nu
este greu de observat c Romnia este pozitionat
emblematic. Din perspectiv geograIic si istoric ea
se aIl mai degrab n Balcani, dar discursiv este de
preIerint dup cum am artat mai sus ca ea s se
situeze cel putin la punctul de concurent dintre
Europa Central si Balcani. n acest cadru a aprut o
competitie mimetic pentru cstigarea unei pozitii de
dominatie simbolic, competitie ce a Iavorizat
elaborarea unui discurs subsidiar n Romnia, un Iel
de orientalism intern.
8
Orientalismul intern: Transilvania yi
Romnia
Paradigma orientalismului intern a cptat
proeminent n retorica politic dup 1989, pe
msur ce axele politicii est europene se concentrau
40
Politic intern
S.P. nr. 80/2000
pe includerea n sau excluderea din 'Europa si
organismele europene. Aceste procese de includere
si, n particular, de excludere sunt esentiale pentru
redeIinirea oricrei atitudini politice estice post-
comuniste. n multe aspecte, asa zisii 'central-
europeni si-au construit o nou imagine proprie,
deIinit prin opozitie cu cea a 'est-europenilor,
deseori identiIicati cu balcanicii. Balcanismul, desi
latent sub comunism, a caracterizat n mod explicit
discursul politic si academic n anii `90, ca un
corolar de evenimente tragice ce au acompaniat
dizolvarea Iostei Iugoslavii.
Dup cum am mentionat, dup 1989 au
Iost Icute noi eIorturi de a reconIigura mitul etno-
national al statului romn. Aceste strdanii au Iost
(si nc mai sunt) dublate de initiative ce tintesc la
abandonarea imaginii unei Romnii balcanice, cu
care se asociaz deprimanta imagine a srciei,
violentei civice si copiii strzii. Aceast idee a
penetrat adnc peisajul discursiv romnesc, astIel
c multe publicatii gzduiesc acum regulat discutii
pe marginea relatiei Romniei cu Europa, mai
degrab dect pe marginea relatiei ei cu Balcanii
sau cu Europa de Est, sugernd astIel un alt cliseu
bine nrdcinat care, asemenea celui care aIirm
c Transilvania este cel dinti bastion al Romniei,
spune c Romnia poate Ii privit ca ultimul bastion
al civilizatiei europene ce st n calea 'barbarismului
oriental.
Astzi, ambele reprezentri concureaz
pentru a cpta dominatia n cadrul retoricii publice
din Romnia. AstIel, transilvnenii nu s-ar considera
niciodat ca Iiind 'balcanizati, sugernd c o
asemenea contaminare a avut loc doar n restul
Romniei, n vreme ce intelectualii din Bucuresti,
chiar dac accept c trsturile balcanice Iac parte
din Weltanschauung-ul romnesc, nu le vor integra
complet niciodat sau nu vor accepta o diviziune
dihotomic a culturii si politicii romnesti. Aceast
nou metod de construire a discursurilor alteriste
a inundat diverse Iorme de productie cultural
precum si discursul public, care tinteste la
structurarea transIormrii societtii romnesti. Ceea
ce mentine de Iapt regionalismul ardelenesc activ
este o epistemologie dualist, bazat pe polaritti
ineluctabile Transilvania si Regatul, Europa
Central si Europa de Est/Balcanii a cror
interactiune d nastere unei proliIerri exponentiale
a dezbaterilor si conIlictelor.
Explicit sau diluat, discursul alterist exist
permanent n istoria Romniei moderne. Totusi,
dup 1989, accelerarea srciei economice,
simultan cu ncercri de descentralizare adminis-
trativ au dat nastere unor principii de legitimitate
conIlictuale n ceea ce priveste locul pe care
Transilvania l ocup n Romnia. nc de la
nceputul erei moderne, Iie c statele au ncercat
s nscoceasc o natiune omogen din gruprile
culturale si regionale disparate de pe teritoriul lor,
Iie c grupurile etnice au cutat autonomie politic
pentru a se proIila ca actori independenti pe scena
natiunii. Drept urmare, Transilvania a Iost mereu
un domeniu al puterii contestate si al mitologiilor
nationale concurente, n care grupuri locale si
nationale si-au negociat pe o baza orizontal si
permanent relatiile de subordonare si control.
Cteva concluzii
Am propus n acest eseu dou lucruri: ca
reprezentarea Transilvaniei de ctre romni s Iie
mai riguroas teoretic, mai ales cnd e vorba de
articularea relatiilor dintre traditia social, politic
si cultural a acestei idei si, n acelasi timp, mai
cuprinztoare n Iolosirea termenului de Europa ca
un dispozitiv explicativ pentru actiunile politice
lipsite de succes ale Romniei. Sunt sigur c unii
cititori sunt Iamiliarizati cu o parte din argumentele
mele. Nu e nimic nou, pentru ntelegerea unei
constructii culturale sau politice, s scoti n evident
importanta istoriei receptrii sale. Am ncercat s
argumentez, prin discutarea ultimelor motive
discursive romnesti, c perspectiva mea este o
critic adus construirii unor diIerente superIiciale.
De aceea, n multe aspecte, cred c 'separatismul
ardelean ignor un element Ioarte important. n
Politic intern
41 S.P. nr. 80/2000
optzeci de ani s-au Iormat noi relatii verticale de
putere n Transilvania, relatii ce si sorb vitalitatea
din nssi existenta Bucurestiului. Acesta este un
lucru ce nu poate Ii extra-simpliIicat prin aIirmarea
unei memorii culturale separate a unor sIere politice
similare. n aIara variatiilor inutile ale acestei pretinse
superioritti auto-impuse, Transilvania este o parte
mult prea important a Romniei pentru a Ii
dispersat. Adic, Transilvania nu mai este (de mult)
o pies separat a unui puzzle national (cum pretind
sustintorii separatismului), ci este rezultatul unui
proces care a combinat punctele de reIerint ale
statului national mitul unei istorii comune, a unei
tri unite si a destinului mprtsit de ctre toti
romnii cu cele ale comunittilor transilvane.
Pe de alt parte este adevrat c exist n
Romnia o constiint a diIerentei care nu trebuie
minimalizat. nssi existenta unei diIerente mai mult
sau mai putin simbolice rezum o identitate variabil
a comunittii n cadrul creia aceast diIerent exist
si, la Iel ca n cazul identittii individuale,
reprezentarea acestei comunitti ia Iiint prin
exigentele interactiunilor sociale. BeneIiciind de
coabitarea diverselor grupuri etnice, transilvnenii
au cptat o constiint a superiorittii materiale,
Iolosit Irecvent drept argument puternic n
actualele dezbateri pe tema identittii romnesti.
Din aceast perspectiv, exist totusi granite
simbolice ce separ de exemplu comunittile din
Transilvania de cele din Moldova.
n orice caz, considerente asemenea celor
analizate n acest eseu exprim cu acuitate o btlie
simbolic ce nu se va sIrsi niciodat. Atasamentele
emotionale ale maghiarilor si romnilor Iat de
Transilvania ne ajut s ntelegem c nu 'Iaptele
ci ceea ce oamenii percep ca Iiind Iapte este
esential. IndiIerent de intonatiile emotionale si
nationale, Ungaria este deja membr NATO si peste
doi ani va Ii acceptat n Uniunea European.
Angajamentul politic al ungurilor de a-si adapta
mostenirea comunist, de a depsi traumele istorice
a Iost mai cuprinztor si de aceea mai usor de
implementat dect Ilamboianta si jalnica atitudine
nationalist a politicienilor si intelectualilor romni.
Punctul important cu care romnii trebuie s se
pun de acord este acela c lumea este mprtit
ntr-o serie de patrii recunoscute, toate imaginate.
Pe lng traditia vesnicului dialog dintre Est si Vest,
intelectualii romni trebuie s nteleag c o
reconstruire simbolic a Europei este mai presus
de orice o operatiune de cartograIiere discursiv.
n locul unei coabitri Iructuoase cu aceast idee,
ei si exagereaz n general importanta si avanseaz
implicit ideea c Europa cea mai Irumoas creatie
a iluminismului s-ar putea s nu i vrea.
NOTE
* O prim variant a acestui articol a Iost prezentat la
seminarul international Citi:enship, Minoritv Rights and
Ethnicitv in Europe (Intercultural Dialogue and
Learning about European Integration in International
Politics) organizat de Universitatea din Muenster si The
Central European University n decembrie 2-6, 1999, sub
titlul 'Scales oI Perception: ConIlicting Discourses within
Romania.
1
Alina Mungiu Pippidi, Transilvania subiectiv
(Bucuresti: Humanitas, 1999), p. 13.
2
George W. White, 'Transylvania: Hungarian, Romanian
or Neither? in: Guntrom H. Herb. David H. Kaplan (eds.)
Nested Identities, Nationalism, Territorv and Scale (New
York, OxIord: Rowman & LittleIield Pub., 1997), p..268.
3
Gusztav Molnar, 'Problema transilvan, n: Gabriel
Andreescu, Gusztav Molnar (eds.), Problema transilvan
(Iasi: Polirom 1999), p. 12-37.
4
Chiar si n anii 1920 ideea c exist o diIerent
Iundamental ntre Romnia si Transilvania s-a dovedit a
Ii lipsit de succes. Cel mai bun exemplu al acestui
'regionalism transilvnean este cartea lui Iancu Azapu,
Ardealul Ardelenilor?, preIatat de Alexandru Vaida-
Voevod (Viena: Imprimeria 'Occidentul, 1922). Cel mai
clar rspuns la aceste idei a Iost dat de Octavian Goga n
articolul su 'Regionalismul publicat n ]ara Noastr
III, nr. 2 (22 octombrie, 1922): 41-44. Este destul de
interesant c n actualele discutii intelectuale pe aceast
tem nu se Iace nici o reIerire la dezbaterea subiectului n
perioada interbelic, dezbatere ce a Iost mult mai aproape
de problem dect urmasele ei de dup 1990.
5
Katherine Verdery, 'Civil Society or Nation? Europe in
the Symbolism oI Romania`s Postsocialist Politics, n:
Ronald Grigor Suny, Michael D. Kennedy, Intellectuals
and the Articulation of the Nation (Ann Arbor: The
University oI Michigan Press, 1999), p. 302.
42
Politic intern
S.P. nr. 80/2000
6
'ConIorm acestei viziuni, ungurii snt de Iapt romni,
pentru c toti suntem romni`. Minoritatea maghiar
organizat si constient de diIerenta ei este deci un Iactor
de instabilitate perpetuu, neloaial congenital Iat de
statul romn, si creia nu trebuie s i se permit s se
organizeze pentru a nu ameninta statul romn. Alina
Mungiu-Pippidi (1999), p. 187.
7
De exemplu pentru nationalistii etatisti '. statul este
neaprat unitar conjugat (preIectul reuneste puterea local
si cea central, suveranitatea este valoarea suprem, iar
subsidiaritatea o Iorm de anarhie. Ibid., p. 189.
Nationalistii conservatori, pe de alt parte '.
supraliciteaz originalitatea si valoarea culturii romnesti
pe plan european si cred c Romnia poate deveni un Iel
de Erant - modelul lor Iavorit - n conditii mai propice.
Ibid., p. 190.
8
Eolosit prima dat de Edward Said n Orientalism (New
York: Pantheon, 1978) orientalismul se reIer la acele
modele de reprezentare cultural si social care
Iavorizeaz Europa 'progresului, 'modern si
'rational n Iata presupuselor societti 'stagnante,
'napoiate, 'traditionale si 'mistice.
MARIUS TURDA (n. 1973) este doctorand n istorie
intelectual la Universitatea Central European din
Budapesta. El este editorul crtii 'The Garden
and the Workshop. Disseminating Cultural History
in East-Central Europe (Budapest: The Central
European University and Europa Institut, 1998).
Traducere de Irina SteIuriuc, student anul II ESPA
Politic extern
43 S.P. nr. 80/2000
2007 yi-un sfert: Ora Europei
VALENTIN STAN
' Te rogi pentru senatorii nostri, Dr. Hale?
Nu, m uit la senatorii nostri si m rog pentru tar.
Edward Everett Hale (1822-1909) apud Van Wyck Brooks,
New England Indian Summer, 1940, p. 418 n
Dinamismul noului ministru de externe al
Romniei, domnul Petre Roman, a Iost apreciat
ca un atu important n conIigurarea strategiei de
apropiere de structurile europene si euro-atlantice
asa cum a Iost ea abordat de guvernul Isrescu.
Eoarte apreciat de o parte a presei, bun vorbitor
de limbi strine, om politic abil si cu importante
contacte n spatiul european, consolidate n
perioada cnd s-a aIlat n Iruntea Senatului
Romniei, Petre Roman prea (si pare) cea mai
potrivit alegere pentru seIia unei diplomatii cu o
agend Ioarte complicat n anul 2000. Sarcina
domniei sale este diIicil si, n msura n care va
mentine portoIoliul externelor, impune un sprijin
politic considerabil din partea coalitiei la putere n
interesul general al Romniei. Er a ne ambitiona
s exprimm adevruri ireIutabile, cu valoare
absolut, considerm, ns, c ministrul de externe
trebuie s tin cont de trei precepte esentiale pentru
succesul misiunii sale.
Preceptul I: Aten(ie la coeren(a
mesajului transmis n exterior!
ntrebat dac este potrivit pentru Iunctia
de ministru de externe, domnul Roman amintea,
printre altele, ntr-un interviu acordat cotidianului
Adevrul, din 12 ianuarie 2000 (nr. 2984): 'Am
Iost raportor special al Adunrii Parlamentare a
NATO timp de 4 ani, cnd am elaborat sase
rapoarte pe tema lrgirii NATO spre Est (...). Desi
Adunarea Atlanticului de Nord (AAN aceasta
este denumirea exact a institutiei al crei raportor
a Iost Petre Roman) este un Ior parlamentar al
NATO Ir putere de decizie, ea are o pondere
important n elaborarea analizelor cu privire la
extinderea Aliantei si conturarea pozitiei
parlamentarilor din trile NATO, unde Iiecare
parlament national ratiIic orice nou aderare la
Aliant. Prin pozitia sa la AAN, Petre Roman a
detinut cea mai important Iunctie de proiectare a
interesului de integrare n NATO al Romniei, prin
posibilitatea de a redacta rapoarte ctre AAN,
rapoarte cu o circulatie exceptional n toate Iorurile
de decizie ale lumii occidentale. Raportorul a
prezentat adesea evalurile sale ca pozitie oIicial
a Romniei.
S analizm, bunoar, doar una din
concluziile avansate de domnul Roman n raportul
su la AAN, din mai 1996. Desi recunoaste c
Studiul cu privire la lrgirea NATO, elaborat de
Aliant n 1995, a 'validat teoria lrgirii NATO n
valuri (vezi Petre Roman, The Spirit of Democracv
and the Fabric of NATO The New European
Democracies and NATO Enlargement , DraIt
Special Report, Political Committee, Sub-
Committee on NATO Enlargement and the New
Democracies, North Atlantic Assembly, May
1996, AN 101, PC/ED (96) 1, para. 23, p. 6.),
Petre Roman se opune acestei teorii si, vorbind n
numele Romniei, respinge ~teoria admiterii n
Alian( n valuri (ibidem, para. 29, p. 8.),
pronuntndu-se pentru o lrgire nediscriminatorie.
Respingerea teoriei lrgirii NATO n valuri
ar Ii putut Ii nteleas, dac acelasi raportor nu s-ar Ii
pronuntat, n acelasi raport, din mai 1996, chiar
44
Politic extern
S.P. nr. 80/2000
pe aceeasi pagin, pentru intrarea Romniei ~n
grupul privilegiat de (ri care vor constitui
primul val de lrgire a NATO (ibidem, para.
27, p. 8.), sustinnd astIel, n Iapt, teoria valurilor!
Parlamentarii occidentali au putut aIla,
astIel, c Romnia se opune lrgirii NATO n
valuri, dar vrea s fac parte din primul val
de lrgire a NATO! Asemenea mesaje
contradictorii nu au ce cuta n exprimarea politic
a unui lider cu responsabilitti n politica extern a
Romniei.
Preceptul II: Aten(ie la mesajele
adesea neexplicite ale Vestului, atunci
cnd se proiecteaz obiectivele pro-
occidentale ale Romniei!
Am urmrit cu deosebit interes Iormulrile
domnului Roman n spatiul public dup numirea sa
ca ministru de externe, ele exprimnd evolutia sa
ca demnitar romn, de la Iaza rapoartelor
prezentate AAN la Iaza elaborrii pozitiilor oIiciale
ale Ministerului AIacerilor Externe al Romniei. nc
de la nceput, ministrul Roman s-a exprimat ntr-o
gam Ioarte larg de subiecte internationale. n
conIerinta sa de pres de la MAE, din 19 ianuarie
2000, s-a reIerit la 'situatii care preocup
comunitatea international si, desigur, securitatea
n Europa, mentionnd n aceast categorie, alturi
de Kosovo sau Nagorno-Karabach, si
Muntenegru.
A Iost rugat de jurnalisti s elaboreze pe
tema Muntenegru ca 'stat cu potential conIlictual
(solicitare din partea lui Octavian Gavris
independent). Ministrul a explicat: 'n legtur cu
Muntenegru trebuie s mentionez c eu nu am spus
c acolo ar Ii o zon de potential conIlict. Am spus
doar c se va discuta situatia de acolo n cadrul
Troicii OSCE. Eu cred c n aceast faz este
vorba mai degrab de un exerci(iu ce (ine de
diploma(ia preventiv dect de prevenirea
conflictelor (subl.n.). Erumos rspuns. Sigur nu
ne intereseaz aici situatia din Muntenegru. Ne
intereseaz doar c diploma(ia preventiv este
parte integrant a prevenirii conflictelor, cum
rezult, de altIel, din chiar denumirea sa. Asadar,
logic vorbind, diploma(ia preventiv nu este
altceva dect prevenirea conflictelor, de vreme
ce a doua o include pe prima. Oare, s nu stie asta
seIul unei diplomatii care va coordona Organizatia
pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE),
ncepnd cu anul viitor, unul din cele mai importante
atribute ale sale Iiind tocmai prevenirea conIlictelor?
Dar cea mai spectaculoas aIirmatie Icut
de ministrul Roman a Iost cea prin care a anuntat,
n chiar discursul pronuntat n cadrul reuniunii
ministeriale de deschidere a ConIerintei
Interguvernamentale pentru negocierile de aderare
a Romniei la Uniunea European (Bruxelles, 15
Iebruarie 2000), c Romnia va Ii pregtit pentru
aderare la 1 ianuarie 2007! Au existat multe
declaratii publice n acest sens, cum a Iost cea din
14 Iebruarie 2000, cnd ministrul a precizat c
exist o strategie 'n asa Iel nct (...), la 1 ianuarie
2007, s Iim cu negocierile ncheiate, s Iim n
situatia de a Ii pe deplin membri ai UE, s Iie
ratiIicate aceste tratate |vezi Declaratia ministrului
romn de externe, Petre Roman, naintea plecrii
spre Bruxelles, RADIO ROMNIA
ACTUALITTI, 14 Iebruarie 2000, ora 16:00,
n RADOR, Transcrieri - interviuri, comentarii,
de:bateri, 15 Iebruarie 2000, Anul III, Nr. 45
(756)|.
Sigur, este dreptul oIicialilor romni s-si
propun tinte de acest Iel. OIicialii unguri, de pild,
o bun perioad de timp au anuntat aderarea
Ungariei la UE n 2002. Au urmat clariIicrile Icute
de UE, prin care s-a artat c extinderea nu se
poate produce eIectiv naintea reIormei institutionale
a Uniunii, ceea ce urmeaz s se produc dup
ncheierea ConIerintei Interguvernamentale a UE
din 2000 si s dureze pn n 2003. Asadar, abia
n ianuarie 2003 Uniunea European va Ii pregtit
s primeasc noi membri. Si uite-asa, visul
ungurilor cu privire la integrarea n 2002 s-a
spulberat n zmbetele sarcastice ale oIicialilor
Politic extern
45 S.P. nr. 80/2000
europeni.
Cam pe la nceputul mandatului
presedintelui Chirac, Eranta Iavoriza o extindere
politic a UE cam prin anul 2000, cu trimitere
direct la Polonia si Ungaria. Era epoca n care
integrarea Europei Centrale n structurile europene
si euro-atlantice se initia sub semnul cursei dintre
UE si NATO pentru inIluent n zon, Irancezii dorind
o extindere a UE naintea NATO pentru a-si
consolida propria pozitie n raport cu pozitia
american. Realitatea ns a Iost de asa natur c
Eranta a devenit cea mai puternic sustintoare a
reIormei institutionale a UE naintea lrgirii,
impunnd cu prilejul semnrii Tratatului de la
Amsterdam, n 1997, conditii Ierme n acest sens
si introducnd n vocabularul tehnic al UE termenul
de 'prealabil institutional, adic reIorma UE
naintea lrgirii UE.
Sigur, oIicialii din trile UE sau ai Uniunii
Europene nu sunt abilitati s comenteze negativ
obiectivele pe care si le propun trile candidate n
cursa pentru integrare, ba chiar pot conIirma
condescendent, conIorm protocolului diplomatic,
n conIerinte comune cu oIiciali romni, c data de
2007 pentru integrarea n UE este ct se poate de
realist. n deIinitiv, stabilirea ei este o prerogativ
a statului romn, care are dreptul suveran de a-si
proiecta obiectivele cum crede de cuviint. Nu este
treaba oIicialilor europeni s conteste obiective
stabilite pentru a Ii atinse peste sapte ani de
Romnia, chiar dac acele obiective vizeaz
integrarea n UE.
Dar atunci cnd oIicialii europeni discut
problema extinderii la ei acas, Ir constrngerile
impuse de protocolul diplomatic atunci cnd se aIl
la aceeasi mas cu oIiciali dintr-o tar candidat,
exprimarea lor este Ioarte diIerit. nc din
decembrie 1999, la Consiliul AIaceri Generale al
UE, cnd s-au discutat conditiile lansrii de invitatii
pentru nceperea negocierilor de aderare ctre sase
noi candidati, printre care Romnia, Hubert
Vedrine, ministrul de externe Irancez, a precizat
ntr-un interviu din 6 decembrie 1999: 'Din Iericire
ne ndeprtm de o perioad putin verbal si
demagogic si lucrm ca aceste tri s se
pregteasc, etap cu etap, pentru integrare. Asa
c singura dat pe care o vom Iixa la Helsinki, 2002
sau 2003, va Ii cea de la care Uniunea European
va Ii gata s primeasc noi tri (...) (vezi Conseil
AIIaires Generales, Entretien du Ministere des
AIIaires Etrangeres, M. Hubert Vedrine avec 'REI,
Bruxelles, 6 decembre 1999, n BULLETIN
D`INEORMATION DU DECEMBRE 1999,
237/99, Ministere des AIIaires Etrangeres). Ceea
ce s-a si ntmplat, data Iixat Iiind ianuarie 2003,
asa cum am artat. Mai mult, ntrebat de
corespondentul lui 'Deutsche Welle n legtur cu
proiectia Romniei pentru a deveni membr UE n
2007 si n legtur cu obiectivele de integrare ale
Poloniei si Ungariei viznd anul 2003, comisarul
UE pentru extindere, Gnter Verheugen a precizat:
'Noi nu discutm n mod deliberat despre aceste
date la care ar putea Ii realizat aderarea uneia sau
alteia dintre tri. Este prea devreme s Iacem
prognoze (...) Precizez din nou c este prea
devreme deocamdat s stabilim pentru vreo tar
o dat pn la care vom termina tratativele de
aderare. Nu putem stabili deocamdat cu nici una
dintre tri un orar Iix pentru negocieri |vezi 'Gnter
Verheugen, comisar pentru extinderea UE,
Deutsche Welle, 19 Iebruarie, ora 22.00, n
RADOR, Transcrieri - interviuri, comentarii,
de:bateri, 20 Iebruarie 2000, Anul III, Nr. 51
(761)|.
Sigur, aceste pozitii nu indic neaprat c
anul 2007 este o dat prea optimist pentru inte-
grarea Romniei n UE. Cu o planiIicare riguroas
si un ritm al reIormei si prelurii acquis-ului
comunitar corespunztoare, Romnia si-ar putea
atinge obiectivul. Numai c tocmai planiIicarea
riguroas ridic unele probleme. AstIel, Petre
Roman a anuntat, n cadrul reuniunii ministeriale
de deschidere a ConIerintei Interguvernamentale
pentru negocierile de aderare a Romniei la Uniunea
European (Bruxelles, 15 Iebruarie 2000), c
Romnia va ncepe negocierile de aderare la 6
46
Politic extern
S.P. nr. 80/2000
capitole: stiint si cercetare, educatie si Iormare
proIesional, politici regionale si coordonarea
instrumentelor Iinanciare, ntreprinderi mici si
mijlocii, relatiile externe si politicile de concurent.
Or, n conIerinta de pres sustinut de
purttorul de cuvnt al MAE din 9 martie 2000,
opinia public din Romnia a Iost inIormat c, pe
8 martie, Comisia European a Icut cunoscut
Comitetului Reprezentantilor Permanenti ai statelor
UE c propunerile sale pentru nceperea
negocierilor de aderare cu Romnia vizeaz numai
5 capitole: 'Cercetare, Educatie, Relatii Externe,
Politic Extern si de Securitate Comun si
ntreprinderi Mici si Mijlocii. Practic, ntre 15
Iebruarie 2000 si 9 martie 2000 sunt 22 de zile.
ntre anul 2000 si 2007 sunt 7 ani. Dac o proiectie
pe o perioad de o lun ntr-un domeniu vital pentru
reusita procesului de integrare cum este stabilirea
capitolelor pentru negocierile de aderare, este
gresit de MAE cu 16 (cam att reprezint 1
capitol raportat la 6 capitole), ne putem usor da
seama ce nseamn asta raportat la 7 ani.
Preceptul III: Aten(ie la expertiza
angajat n n(elegerea dinamicii
interna(ionale, deoarece direc(ia
politic pozitiv, sprijinit de compe-
ten( deficitar, poate compromite
grav Romnia pe plan extern!
ntors de la Bruxelles, de la reuniunea la
care ne-am reIerit deja, ministrul Roman a mai Icut
o declaratie stupeIiant, n cadrul conIerintei de
pres din 15 Iebruarie 2000: 'n primul rnd, cred
c misiunile NATO si ale UE sunt clar deIinite:
NATO este organismul care asigur aprarea
teritorial. Corpul militar al UE va Ii de circa 60.000
de militari si este cel care intervine pentru prevenirea
conIlictelor, solutionarea acestora, deci situatii de
criz n spatiul european. Aceast deIinire a
misiunilor mi se pare Ioarte necesar. DeIinirea
respectiv, enuntat de domnul Roman, nu tinea
cont de esenta documentelor NATO si UE,
adoptate la summit-ul NATO de la Washington
(NATO), din aprilie 1999, si Helsinki (UE), din
decembrie 1999. Aceste documente indic Ioarte
clar c NATO execut si ea operatiuni de
'prevenire a conIlictelor sau de 'gestiune a
crizelor cum se precizeaz n Noul Concept
Strategic al Aliantei adoptat la Washington.
De pild, toat lumea stie c misiunea
KEOR din Kosovo, care este o misiune de
mentinere a pcii, asadar de gestiune a unei crize,
este condus de NATO n conIormitate cu
rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU. Mai
mult, documentele Uniunii Europene precizeaz
Ioarte clar c UE se va implica n gestiunea crizelor
numai cnd 'NATO nu este implicat,
recunoscnd rolul primordial al Aliantei n gestiunea
crizelor.
Deci, nu se poate spune c, n materie de
prevenire a conIlictelor, misiunile sunt mprtite ntre
NATO si UE si una si cealalt Iiind n msur s
ntreprind misiuni de gestiune a crizelor n Europa.
ConIuzia domnului Roman nu este nou. O Iac si
altii creznd c UE va prelua toate misiunile de
gestiune a crizelor n Europa, inclusiv KEOR n
Kosovo. Ambasadorul SUA la NATO, Alexander
Vershbow preciza la Berlin, n 17 decembrie 1999
c exist o conIuzie n acest sens: 'Eurocorpul
(Iortele europene la care se reIerea si Roman
n.n.), n ceea ce priveste Iortele implicate, nu va
prelua sarcina for(elor NATO n Kosovo.
Eurocorpul a Iost oIerit doar ca optiune pentru
comandamentul KEOR |vezi 'Next steps on
European Security and DeIence: A US View,
Remarks by Ambassador Alexander Vershbow,
US Permanent Representative on the North
Atlantic Council, at a conIerence on 'The
Development oI the Common European Security
and DeIence Policy: The Integration Project oI the
Next Decade, organized by the Institute Ior
European Policy (Bonn and Berlin) and the
Representation oI the European Commission in the
Eederal Republic oI Germany, Berlin, December
17, 1999, n Washington File, 23 December
Politic extern
47 S.P. nr. 80/2000
1999, Transcript: U.S. Ambassador to NATO
Remarks on European Security (4,750)|.
La scurt vreme dup declaratia lui
Vershbow, secretarul de stat n MAE romn, Mihai
Rzvan Ungureanu a acordat un interviu cotidianului
Curentul din 21 decembrie 1999, n care arta c
Eurocorpul 'ar urma s preia, n scurt timp,
atribu(iile KFOR, ale misiunilor NATO n
Kosovo.
Iat c 'mica problem de ntelegere a
Identittii Europene de Securitate si Aprare, n
cazul oIicialilor romni, se adaug disIunctiilor n
abordarea proceselor integrationiste la scar
european. Este cu att mai regretabil cu ct exist
specialisti Ioarte buni n MAE (ce-i drept, Ioarte
putini), capabili s inIormeze si s expliciteze pentru
conducerea ministerului toate noile evolutii n
procesul de integrare european. Eaptul c att
ministrul ct si adjunctii si nu par a Ii preocupati
de ntelegerea adecvat a dezvoltrilor Ioarte
dinamice ale arhitecturii politice europene indic
Ioarte clar c obiectivul stabilit cu privire la
integrarea Romniei n UE, n anul 2007, ar putea
deveni doar o miriIic proiectie a unui vis Irumos
cu Ioarte putine sanse de adeverire.
VALENTIN STAN a absolvit Eacultatea de Istorie si
EilosoIie a Universittii din Bucuresti. Este lector
de relatii internationale si istorie contemporan
universal la Eacultatea de Istorie a Universittii
din Bucuresti. Doctor n Istoria Relatiilor
Internationale. Membru n Consiliul Centrului
pentru Studii Euro-Atlantice al Universittii din
Bucuresti.
CINE NE CITE$TE:
Citesc cu mare plcere 'SIera Politicii
Iiindc de multe ori, prin analizele sale
'eretice si 'iconoclaste mi contrazice
multe idei primite necritic si-mi lumineaz
cotloanele spirituale unde se strng
platitudinile auzite sau citite n grab n
alte prti.
Bogdan Baltazar
Preyedintele
Bncii Romne pentru Dezvoltare,
Groupe Socit Gnrale
48
IdeoSfera
S.P. nr. 80/2000
Teme antisemite n discursul public (I)
GEORGE VOICU
Un antisemit pretindea c evreii provocaser
r:boiul. Cineva i-ar fi replicat. Da, evreii i
biciclitii. De ce biciclitii? intreab primul.
De ce evreii? rspunde cellalt.
(Hannah Arendt, Originile totalitarismului)
Regsirea liberttii de expresie n Romnia
dup 1989 a nsemnat si redescoperirea unor teme
ndelung prohibite n perioada comunist.
Discursurile publice post-comuniste au cunoscut
schimbri tematice si stilistice capitale. Ele au cutat
dendat s compenseze deIicitul de expresie de
pn atunci, att sub aspectul continutului ct si al
Iormei. Pe scurt, ele au ncercat s umple amplele
goluri din perioada comunist, renuntnd totodat
la corsetul 'limbii de lemn.
n descendenta unui regim totalitar
caracterizat, ntre altele, de instituirea unor multiple
si varii tabuuri sau, acolo unde acestea erau
suspendate, de instituirea unei Iorme 'canonice
de abordare, schimbrile acestea snt usor
comprehensibile. 'Zonele interzise discursului
public, pe de o parte, si stilistica ritual (eminamente
ideologic) a 'zonelor permise (ceea ce, la rigoare,
nseamn tot prohibire), pe de alt parte, dau o
imagine schematic, adevrat, dar nu si
IalsiIicatoare a peisajului cultural romnesc din
perioada comunist, n linii mari asemntor celui
din celelalte tri ale blocului sovietic.
Disparitia cenzurii dup 1989 si libertatea
de expresie adiacent au Iost, Ir doar si poate,
beneIice, chiar salutare pentru societatea
romneasc. Circulatia liber a ideilor, pluralismul
de opinie, multiplicarea canalelor publice de
inIormare (o puzderie de periodice, de edituri, de
posturi de radio si televiziune, internetul, cluburi
de reIlectie si de Iormare a opiniilor) au marcat din
start perioada post-comunist. Dar, desi procesul
acesta a Iost si este necesar si salutar, el nu a
Iost lipsit sociologic, nici n-ar Ii avut cum de
ambivalente. ntr-o asemenea ecuatie social-
politic s-a plasat si reaparitia intolerantei, n
general, a antisemitismului, n special, n discursul
public. Cci Ienomenul tinea, ntr-un sens larg, de
'logica schimbrilor politice, Iiind ntructva n
acelasi sens larg inevitabil. Inevitabilitatea pe care
o aIirmm are n vedere, desigur, simptomul
reprezentat de acest discurs, nicidecum amploarea
lui.
I. RDCINI ISTORICE
Modelul cultural clasic - rdcini
pre-comuniste
Explicatia unui asemenea Iapt rezid ntr-un
set de credinte, idei, prejudecti, valori cu traditie,
din care obsesia antisemit este indisociabil. Avem
n vedere, desigur, cultura romn s-i spunem
asa 'nalt, care, nc de la nceputurile ei
moderne si pn la apogeul interbelic, s-a
caracterizat n cazul multora din principalii ei
exponenti printr-o orientare puternic nationalist,
cu n general puternice accente xenoIobe si
antisemite, ceea ce nu putea s nu se reIlecte la
nivelul a ceea ce am putea numi de data aceasta
al culturii 'joase
1
. Eminescu, Hasdeu, Nicolae
Iorga, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Cioran pentru
a ne mrgini doar la aceste nume din panteonul
culturii romne s-au nscris cu totii, n grade mai
IdeoSfera
49 S.P. nr. 80/2000
mult sau mai putin radicale, pe acelasi coridor
nationalist, conIerind prestigiu si rezistent n timp
unor idei politice patent radicale. 'Pericolul
evreiesc clamat de o pleiad de intelectuali romni
(unii dintre acestia, nu ns toti, aureolati de
prestigiu), 'motivat n general prin argumente
demograIice (minoritatea evreiasc din Romnia
interbelic depsea 750.000 de persoane) si
'rationalizat economic si politic (acreditnd ideea
c evreii controlau hegemonic presa, economia,
Iinantele, puterea politic), devenise un laitmotiv al
multor discursuri publice. Si cum intelectualitatea
romn si-a asumat deschis si un rol pedagogic
national, reIlexele politice ale unei asemenea
ideologii erau de asteptat. Ele s-au maniIestat
plenar n perioada interbelic, cnd aceast 'cultur
otrvit s-a tradus ajutat si de contextul
ideologic si politic international n miscri politice
de extrem dreapt (culminnd cu Miscarea
Legionar) si, mai apoi, n regimuri politice net
antidemocratice (cu apogeul n regimul
antonescian). Solutiile politice imaginate pentru a
rezolva 'problema evreiasc (retragerea cetteniei
romne si a drepturilor civile si politice, instituirea
unui numerus clausus sau numerus nullus,
'romnizarea institutiilor si a economiei, expulzarea
evreilor din Romnia etc.), 'oper initial emina-
mente intelectual
2
, deveniser n cele din urm o
realitate politic.
ntr-adevr, regsirea memoriei culturale,
gest absolut Iiresc n descendenta unui regim
totalitar de durat, a devenit astIel un imperativ
identitar coplesitor dendat ce regimul comunist
s-a prbusit. Reconstructia trecutului cultural nu
putea s nu descopere si acest Iilon masiv al traditiei
intelectuale si nu avea cum s nu cad n capcanele
ei. Discernmntul nu avea cum s Iie prezent, n
toate cazurile, dup o jumtate de secol n care
examinarea critic autentic a ideilor Iusese abolit.
Recuperarea trecutului cultural se impunea deci ca
o sarcin identitar vital. AstIel stnd lucrurile,
exigenta evaluativ prea n multe cazuri un lux
de nepermis, neavenit, ba chiar insulttor. Perioada
comunist se caracterizase prin aproprierea
tendentioas, nu de putin ori chiar IalsiIicat a
trecutului cultural, prin valorizarea selectiv si
deseori mistiIicatoare a acestuia, prin impunerea
unor imagini publice prtinitoare si adesea
deIormate ale oamenilor de cultur si ale ideilor
lor, ntr-un cuvnt, prin manipularea ideologic a
mostenirii culturale, nct operatia de restituire
brut prea a Ii singura legitim.
Dar mai era ceva, nu mai putin important:
complexul cultural de inferioritate, resimtit de
mai toti intelectualii, n Iata a ceea ce lor li se prea
ca Iiind excelenta cultural a Romniei de
dinaintea perioadei comuniste. Cultura normativ
('nalt) pre-comunist, adic jurnalistica,
literatura, IilosoIia, sociologia, istoria, prea
exemplar. Idei si personalitti culturale si politice
ocultate sau valorizate deIormat o bun perioad
de timp erau ndeajuns de Iascinante, de
seductoare, prin raportare la penuria intelectual
comunist si imediat post-comunist, pentru a Ii
nsusite si tratate ad litteram, cu un respect care
atingea adeseori pragul obedientei. Numele asezate
n panteonul culturii romne, de la Eminescu la
Noica, erau imune la orice demers critic
3
; cine nu
respecta acest comandament cultural era acuzat
de erezie ntr-o manier inchizitorial de cei ce-si
redescopereau rdcinile ntr-un trecut considerat
n toate aspectele sale excelent, Ir cusur, dar
se vede acum cu ochiul liber n Iapt mistiIicat
tocmai prin aceast judecat de valoare.
Asa se explic, probabil, de ce mai multe
edituri au nceput nc din 1990 reeditarea masiv
a textelor 'politice, pn n acel moment
intruvabile, ale generatiei ce l-a avut ca mentor pe
Nae Ionescu (Mircea Eliade, Emil Cioran,
Constantin Noica, Mircea Vulcnescu, Petre Tutea
etc.). Operatia de reeditare era, desigur, necesar,
cu att mai mult cu ct rspundea unei cereri sociale
de proportii, numai c aceste texte au aprut atunci
Ir nici un aparat critic, Ir preIete sau studii
introductive care s oIere cititorului o initiere, Iie si
minimal, n contextul cultural al epocii, dac nu o
50
IdeoSfera
S.P. nr. 80/2000
examinare critic pertinent a ideilor sustinute n
cuprinsul lor. Reeditarea aceasta brut a unor crti
datate, de orientare net antidemocratic a echivalat,
n opinia intelectual si public, cu o cautionare
neconditionat a unor viziuni aIlate la antipodul a
ceea ce Romnia acelui moment cuta sau, mai
bine zis, tatona politic. Nu este deci de mirare de
ce mediile intelectuale romnesti din acea prim
etap post-comunist au Iost att de conIuze,
publicatii de orientare democratic (22, Romnia
liber, Cuvntul etc.) gzduind puncte de vedere
encomiastice Iat de personalitti care au cultivat
idei aIlate n Ilagrant dezacord cu programul
ideologic al acestor periodice.
Un asemenea trecut cultural, apreciat
critic si social ca deosebit de prestigios, nu avea
cum s nu Iie redescoperit si rensusit de o cultur
ce caut s-si regseasc obrsiile. Reconectarea
prea legitim apoi si din alte puncte de vedere.
mplinirea unora din aceste personalitti n perioada
postbelic, ajunse la notorietate international n
democratii occidentale (Eliade, Cioran), prea n
ochii multora a Ii un argument ireIutabil n Iavoarea
legitimrii lor integrale, inclusiv deci a metabolizrii
ideilor lor politice n noul context al Romniei post-
comuniste, cu att mai mult cu ct personalittile n
cauz nu se distantaser n mod neechivoc de
'pcatele tineretii
4
, omitndu-se sistematic
amnuntul c reputatia lor occidental avea cu totul
alte ratiuni.
Ct priveste destinele culturale ale celor
care n-au emigrat (Noica, Tutea), acestea preau
de asemenea a avea n ele ceva exemplar.
'Rezistenta prin cultur, retragerea n 'marea
cultur (lund uneori chiar Iorma Iizic a recluziunii
voluntare, cum a Iost cazul 'scolii de la Pltinis),
elitismul cultural ca solutie de existent la
uniIormizarea totalitar, apolitismul programat si
n general consecvent, toate acestea preau de
asemenea, n contrast cu colaborationismul
intelectual endemic din perioada comunist, a Ii
trsturile unui stil intelectual exceptional, ale unei
moralitti exemplare, ale unei conduite ntru-totul
nobile, adic ale unor destine reIerentiale, meritnd
respectul adnc al urmasilor
5
. Si cum nici aceste
personalitti nu si-au revzut angajamentele
ideologice extremiste din tineretea lor, pstrnd o
tcere n unele cazuri, total asupra acestora,
concluzia nu putea Ii dect aceea c nu aveau ce-si
reprosa si c, prin urmare, snt valorizabile prin
ntreaga lor oper.
Modelul comunist - rdcini
na(ional-comuniste
Perioada comunist a prut, cel putin n
prima ei parte, s pun sIrsit acestei traditii culturale.
Chiar dac, mai trziu, n Iaza national-comunist,
reziduuri ale acestei culturi au devenit tot mai vizibile
n ideologia oIicial, impresia general era mai
degrab c acestea erau simptoame relativ izolate,
puseuri neconcludente, accidentale, insuIiciente
pentru a le putea integra ntr-un diagnostic unitar.
Reaparitia ns dup 1989 a discursurilor publice
asumat nationaliste, marcate adesea de teme
xenoIobe si antisemite, a Iost de natur s arate c
'solutia comunist nu rezolvase absolut nimic.
DealtIel, nici n-ar Ii avut cum, din moment ce n-au
existat nici un Iel de dezbateri, problema Iiind doar
clasat, din ratiuni strategice, nicidecum rezolvat.
'Solutia comunist a Iost doar o eludare, o amnare
sine die, o eliminare de pe agenda dezbaterilor
publice a acestei chestiuni ambarasante ideologic,
pe considerentul c, dac nu se discut despre
ceva, acel ceva nici nu exist. Ideologia comunist
concepea realitatea n termeni discursivi: ea exista
numai in msura n care aprea n discursul
ideologic unic, si numai asa cum aprea n acesta.
'Sterilizarea discursului public prin impunerea unor
tabuuri s-a dovedit ns o strategie (dac a Iost
astIel conceput, pentru c exist multiple motive
de ndoial n aceast privint) perdant. 'Teoria
congelrii, care s-a aplicat perioadei totalitare
pentru a explica resuscitarea post-comunist a unor
teme ce pruser pn atunci moarte ('nghetate),
d si ea o expresie capacittii 'ontogenetice a
IdeoSfera
51 S.P. nr. 80/2000
discursului comunist. Ea pare n linii mari veriIicabil,
desi nu Ir amendamente (cel putin pentru cazul
Romniei, unde cum se va vedea mai departe
demonii nationalismului radical Iuseser reanimati,
selectiv, nc din anii `60; dar corectia e valabil
nu numai pentru Romnia). E cumva o evident c
regimurile comuniste au Iunctionat si ca un
'congelator al multor probleme, al acelora
ideologic ambarasante, ntre acestea Iigurnd,
desigur, si problemele nationale. Acestea, s-ar zice,
au Iost puse la 'conservat asa cum erau ele
deIinite n anii `30 si la nceputul anilor `40, regimurile
comuniste nestiind sau neputnd s Iac ceva pentru
rezolvarea lor; 'nghetarea nu a nsemnat ns dect
amnare, cci dezghetul post-comunist a antrenat
Iatalmente si trezirea demonilor adormiti zeci de
ani.
Intuitiva 'teorie a congelatorului abia
spune ns ceva despre 'memoria unei societti,
despre mecanismele politice ale recesivittii
culturale. Att ct spune este totusi lmuritor pentru
recurenta post-comunist a ideilor radicale.
Amploarea acestora a Iost, ns, cteodat, pur si
simplu exploziv, amnarea nsemnnd acumulare
sporit de tensiuni. Ultra-nationalismele care s-au
developat nu numai n discursul public, ci, uneori,
si n actiunea politic, n unele zone din estul
european, au prut s tin de un 'blestem al
istoriei, de o Iatalitate tragic. Asemenea
cutremurelor de pmnt, ele par animate de
ratiuni tectonice, localizabile n straturile adnci
ale istoriei. Dar, desigur, geneza acestora nu se
reduce la att.
Ratiuni ideologice si strategice au Icut, asa
cum am artat mai nainte, ca ntr-o prima Iaz a
regimului comunist antisemitismul s nu-si poat gsi
loc n discursul public. Aceast lips de expresie
n plan public nu a echivalat ns cu inexistenta
oricrui puseu nationalist si xenoIob n cadrul
practicilor comuniste. Este suIicient s ne amintim
c nc din 1952 Gheorghe Gheorghiu-Dej a recurs
la eliminarea unor vechi aparatcici de origine
evreiasc (Ana Pauker, Vasile Luca) din structurile
de comand ale Partidului Muncitoresc Romn,
pentru a avea un indiciu al tentatiei comunistilor
romni n directia nationalismului si xenoIobiei. n
plus, Iaptul acesta era congruent cu ceea ce se
ntmpla atunci pe alte meridiane comuniste, semn
c lucrurile erau ntr-un Iel concertate
6
. Desi acest
eveniment a rmas pentru mult timp izolat, Ir
continuitate, el Iiind generat dup toate indiciile
mai mult de lupta pentru putere care se ddea la
vrIul partidului ntre 'grupul autohton (condus de
Gheorghiu-Dej) si 'grupul moscovit (condus de
Ana Pauker), lupt cstigat de 'grupul autohton,
nu ns Ir concursul desigur, decisiv al lui
Stalin, Iaptul nu e lipsit totusi, privit retrospectiv,
de un sens nationalist. Astzi este evident c
simptomul avea o semniIicatie mai larg, constituind
nceputul unei patologii mai complexe, dar care,
pentru a se dezvolta, necesita o perioad de
incubatie mai lung. Aceast interpretare se bazeaz
pe ceea ce avea s se ntmple mai trziu. Cci nu
ntreaga perioad comunist a Iost complet
prohibitiv cu discursul nationalist, inclusiv cu
ipostaza sa antisemit. Acesta si-a gsit cu timpul,
dup ndelungi tatonri, un cod de exprimare sui
generis. ntre ideologia comunist si ideologia
nationalist, recte antisemit, s-au creat cu timpul
zone de convergent destul de extinse, interIerente
tematice, supraIete mari de consens.
Tatonrile comunistilor romni n directia
unui suport national dateaz mai explicit, pare-se,
din 1956, geneza lor Iiind legat de evenimentele
politice din Ungaria vecin. Revolutia maghiar
adresa un limpede mesaj de alarm tuturor celor
ce guvernau nesocotind pe guvernati. Dar aceste
tatonri nu au Iost nici de data aceasta concludente,
Iiind dublate de reculuri teribile, explicabile prin
dependenta total Iat de Moscova. Vechile
aprehensiuni si reIlexe nu puteau Ii depsite usor.
ncercrile acestea au Iost reluate ceva mai trziu,
dup retragerea trupelor sovietice din Romnia si
n contextul presiunilor de destalinizare exercitate
de Kremlin asupra comunistilor romni. Acestia
au rspuns ntr-o manier deviat acestor presiuni,
52
IdeoSfera
S.P. nr. 80/2000
chestiunea destalinizrii Iiind abil ocolit si amnat
sine die. Comunistii romni au speculat diIiculttile
cu care se conIrunta Hrusciov, gsind astIel rgaz
pentru a-si elabora solutia proprie. Bucurestiul,
pentru a-si crea un minim spatiu de manevr n
contextul suIocant al blocului sovietic, si-a redeIinit
apoi relatiile cu Belgradul si Beijingul, ceea ce nu
putea Ii dect de ajutor pentru noua ideologie
national-comunist care se proIila. Asa se Iace c
guvernantii romni au rspuns n cele din urm la
somatia destalinizrii prin altceva: prin cutarea unei
legitimitti de tip nationalist. n 1964 aceast
dimensiune a politicii Bucurestiului era n linii mari
deIinit, sacrosancte devenind 'principiul neames-
tecului n treburile interne ale altui partid si cel al
'speciIicului national n construirea socialismului.
Din acel an, Romnia comunist a nceput s se
diIerentieze n contextul blocului sovietic, Nicolae
Ceausescu devenit liderul partidului n 1965
neIcnd altceva dect s duc mai departe ceea
ce Dej ncepuse spre sIrsitul perioadei sale.
Dincolo de ambivalenta acestei diIerentieri,
este de remarcat c, din punctul de vedere al
guvernantilor romni, aceast manevr politic se
dovedea extrem de ingenioas, ea aducndu-le
imediat, dar numai pe termen scurt, un triplu proIit.
Mai nti, ea ocolea destalinizarea 'elitei comuniste,
perpetund astIel aceiasi lideri. n al doilea rnd, ea
era aductoare de un anumit prestigiu international,
prin iesirea Romniei din anonimatul blocului
sovietic, si chiar de sensibile avantaje de ordin
economic, prin reorientarea comertului exterior si
a colaborrii economice internationale (cu eIecte
beneIice n interior). n sIrsit, aceast schimbare
politic se dovedea a Ii beneIic pentru guvernanti
si n interior, aducndu-le o oarecare legitimitate,
un oarecare sprijin national. Anul 1968, cu protestul
energic al comunistilor romni Iat de invadarea
Cehoslovaciei de ctre trupe ale Tratatului de la
Varsovia, a Iost probabil momentul de vrI al acestei
legitimitti de tip national
7
(n simbioz sui generis
cu ndtinata legitimitate ideologic). St mrturie
n acest sens o ntreag cohort de intelectuali care
s-au nscris voluntar n partid, unii din acestia ca
Paul Goma, binecunoscutul disident de mai trziu
avnd chiar stagii importante n nchisorile
comuniste. Nu mult dup aceea a devenit ns tot
mai evident c apelurile nationale ale comunistilor
romni erau deopotriv un trompe loeil, o
stratagem menit mai mult s conserve puterea
dect s o transIorme. Semne c la mijloc era mai
mult o 'tactic dect o politic s-au putut vedea
imediat (bunoar, amnezia mediilor de inIormare
Iat de invazia Cehoslovaciei s-a instalat n cteva
zile, aspect discordant n raport cu modul prompt
si masiv n care ele reactionaser la eveniment
8
).
ntr-o asemenea ecuatie 'tactic si Iace
loc treptat ideologia national-comunist. 'n
Romnia lui Ceausescu observ Katherine
Verdery existau dou seturi de idiomuri pe care
centrul tindea s le gseasc legitime: initial era doar
limbajul marxism-leninismului, pe care regimul se
sprijinea n mod evident, la care s-a adugat apoi
limbajul valorilor nationale, care a coexistat cu el
si l-a nlocuit din ce n ce mai mult.
9
Dac discursul
nationalist 'pozitiv s-a cristalizat destul de rapid,
Iiind recognoscibil ca atare (n general n varianta
triumIalist, exaltnd calittile natiunii), discursul
nationalist 'negativ s-a instaurat cu mai mare
greutate, chinuit, codiIicarea sa Iiind mai complex.
AltIel spus, ingredientele xenoIobe si antisemite din
discursul national-comunist nu erau ntotdeauna
usor depistabile. Acest discurs n general mai mult
nvluia dect dezvluia, cci el propunea o solutie
teoretic destul de contradictorie, de ambarasant
ideologic. Raportat la constrngerile
internationaliste si uniIormizatoare initiale, acest
discurs, chiar distorsionat, prea curajos, ceea ce
antrena un sentiment de satisIactie n ordine
ideologic. Raportat ns la exigentele nationaliste
ale autorilor, el nu putea Ii pe de-a ntregul
multumitor.
n aceast tensiune ar trebui, probabil,
cutat geneza protocronismului romnesc
10
, o
doctrin aprut spre mijlocul anilor `70 menit s
altoiasc nationalismul triumIalist pe trunchiul
IdeoSfera
53 S.P. nr. 80/2000
originar (stalinist) al comunismului. Preocupat
exclusiv s gseasc ntietti culturale si stiintiIice
romnesti, discursul protocronist gzduit n
publicatii precum Luceafrul si Sptmina, dar
si n Scinteia, ziarul partidului comunist aprea
n prim plan ca un inventar al unor nesIrsite
prioritti nationale, redactat ns nu ntr-un stil
contabil, ci ntr-unul encomiastic. Autori obscuri,
contributii culturale si stiintiIice romnesti de valoare
incert, adesea ale unora cu un teriIiant palmares
de intolerant (cum a Iost cazul lui Nicolae
Paulescu, om de stiint n domeniul medicinii,
considerat 'descoperitorul insulinei, dar si un
antisemit notoriu, acest ultim aspect Iiind trecut sub
tcere, dar jucnd, probabil, rolul decisiv n
valorizarea protocronist), Iceau adesea
continutul acestor discursuri. Discutiile n jurul
'protocronismului romnesc, extrem de abundente
n anii `80, au prilejuit deci tot attea ocazii pentru
discursuri patent nationaliste. Dezbaterile se voiau
'culturale, dar derapajele nationalist-extreme le
purtau ntr-o cu totul alt directie; 'cultura era
doar cuvntul-cod sau 'parola de recunoastere,
altminteri, ea nu era dect un paravan pentru a putea
prentmpina eventualele acuzatii care ar Ii tintit la
natura politic a acestor texte.
Regimul national-comunist si gsea astIel
n protocronism un aliat ideologic potrivit, o surs
de argumente si un model de 'rationalizare. Chiar
dac, etiologic, protocronismul a Iost un derivat
sau un produs al ideologiei national-comuniste, cu
timpul lucrurile au prut mai degrab s se
inverseze. n ultima parte a anilor `80 protocro-
nismul devenise, dac se poate spune asa, doctrina,
n vreme ce national-comunismul devenise
ideologia.
Constrngerile Iormale la care era supus
discursul nationalist nu erau ns ntotdeauna
conIortabile pentru autorii lor, de aceea tentatia de
a le sIida era cnd si cnd irepresibil. Editorialul
antisemit din revista Sptmina de la nceputul
anilor `80 intitulat 'Idealuri, nesemnat, dar scris
dup toate probabilittile de Corneliu Vadim Tudor,
este o prob elocvent n acest sens:
'Aceasta este linia romneasc i nu
vom abfura niciodat de la ea. Firete, nu
sintem datori a da socoteal nimnui de ceea
ce facem, sintem liberi, maforitari i stpini
in tara noastr, optiunea istoric spre
comunismul de tip romnesc a fost fcut i
insuit de milioane de fii loiali ai acestei
tri. Si totui, acelora care ne mai acu: din
te miri ce, le vom spune c dac a-ti iubi
patria mai presus decit orice inseamn
nationalism, atunci sintem nationaliti. [.]
Noi, oamenii de cultur din Romnia, iubim
partidul comunist nu numai pentru noua
vi:iune i spiritul proaspt pe care le-a
intronat in evolutia de ansamblu a societtii
romneti [.], ci i, in egal msur
datorit curafului su cu adevrat
revolutionar de a fi inteles c o natiune nu
se poate edifica decit pe oamenii locurilor,
care s-au nscut aici de sute i mii de ani i
care nu prsesc frontul muncii cind dau de
greu. Partidul tie toate acestea, i multe
altele, fapt care repre:int temelia politicii
sale de cadre. El tie, bunoar, c onorurile
cele mai inalte trebuie s le primeasc cei
ce sviresc fapte patrioticeti, dup cum
spunea cronicarul, nu vi:itatorii avi:i de
citig, dascli de tarantel democratic,
invemintati in tartanul lor ru mirositor,
iro:ilor strini intereselor acestei natii, cei
care :ornie din pintenii trufiei i-i ametesc pe
unii cu patriotismul lor gheeftar. Noi n-avem
nevoie de leneviti profeti, de iude care nu au
dimensiunea fertfei romneti in singele lor
uor de cumprat.`
11
Jonctiunea dintre nationalism, n varianta
sa 'negativ radical (xenoIob, antisemit), si
comunism (desigur, cu nuantele sale bizantine, dar
pstrnd nucleul dur stalinist) este evident. Acest
text nu Icea dealtIel dect s extind tema exaltrii
nationale n directia ei 'Iireasc: xenoIobia
deschis si, ntr-o expresie mai criptic, dar perIect
54
IdeoSfera
S.P. nr. 80/2000
inteligibil, antisemitismul. Textul relua un ntreg
dictionar legionar ('irozi strini, 'proIeti leneviti,
'iude, 'jertI, 'snge s.a.) pentru a reactualiza
'pericolul evreiesc (chiar dac aceast ultim
sintagm era ocolit), dictionar mpletit cu vocabule
de sorginte comunist alese cu grij pentru a servi
ediIiciul totalitar. Comunismul romnesc devenea
astIel Iascism. Desi Ienomenul avea o particularitate
romneasc destul de pregnant, el intra totodat
n 'logica comunismului real. Asa se explic de
ce el s-a putut ntlni, n alte Iorme, dar cu acelasi
continut, si n alte tri, unde Iunctionau regimuri
comuniste mult mai ortodoxe, ca, de pild, n
Bulgaria. Michael ShaIir, analiznd aceste derapaje
Iasciste din Romnia si Bulgaria, propunea
conceptul numai aparent oximoronic de
'comunism xenoIob
12
.
'Pericolul evreiesc pe care acest text l
clama, ntr-o Iorm aparent sibilinic, dar n Iapt
enuntat Ir echivoc, era deja incomprehensibil.
Realitatea demograIic din Romnia cunoscuse
deja schimbri colosale, cel putin n privinta
reducerii comunittii evreiesti, proces care a nceput
nc n anii `50 si a continuat accelerat n ultima
decad a regimului comunist. Guvernantii comunisti
romni puseser demult n aplicare o veritabil
puriIicare etnic prin ncurajarea emigrrii n mas
a evreilor (dar si a germanilor). Ceea ce doriser
ardent, zgomotos, violent antisemitii dinainte de
rzboi au reusit guvernantii comunisti, ntr-o manier
'diplomatic, tcut, secret, dar extrem de
decis si, pe deasupra, 'pragmatic, soldat si cu
un important cstig valutar. Cci emigrarea evreilor
din Romnia s-a Icut sub Iorma 'exportului de
evrei, guvernantii de la Bucuresti vnznd
literalmente pe cei ce voiau s prseasc o tar n
care numerus valachicus devenise un criteriu
esential (nu ns singurul) al 'politicii de cadre. n
Ielul acesta, minoritatea evreiasc din Romnia
numra, la sIrsitul perioadei comuniste, 8.955
persoane, conIorm datelor oIiciale
13
; si chiar dac
ciIra populatiei evreiesti este mai mare, ajungnd,
potrivit celor mai optimiste estimri la 20-25.000,
drama rmne n linii mari aceeasi. Raportnd
numrul evreilor de astzi la numrul evreilor de
ieri (la cei aproximativ 400.000 de evrei care
supravietuiser celui de-al doilea rzboi mondial
sau la cei 767.000 de evrei din perioada
interbelic), ciIra de astzi comunic oricui o dram
de proportii nspimnttoare. Visul celor care
clamau n perioada interbelic 'pericolul evreiesc
si imperativul 'deparazitrii s-a mplinit prin
Holocaust si, mai apoi, prin emigrare. ntr-o
asemenea situatie, 'argumentele si 'silogismele
clasice ale antisemitismului se vd completamente
prbusite, lipsite de orice viabilitate.
C antisemitismul nu se bazeaz pe
argumente, ci pe inventarea de 'argumente este
probat din plin tocmai de aceast realitate
demograIic din Romnia. 'Antisemitismul Ir
evrei, pentru a Iolosi sintagma aceasta care a Icut
carier din 1990 ncoace, mrturiseste limpede c
evreoIobia tine eminamente de o patologie cultural
sau, altIel spus, de o mitologie politic, poate chiar
de o contra-cultur politic. Evreul avut n vedere
de antisemiti este, cum remarca un reputat
cercettor, un 'evreu mitic
14
, sau, altIel spus, un
'evreu imaginar, un 'evreu Iictiv, construit
ideologic pentru a deveni nssi 'imaginea
dusmanului. 'Antisemitismul Ir evrei este cea
mai bun dovad c discursurile politice radicale
se substituie totalitar realittii. Si dac lucrurile stau
asa, atunci nu exist nici un motiv pentru a crede
c nainte de rzboi lucrurile stteau altIel: si atunci
a Iunctionat aceeasi substitutie (a evreilor reali,
diversi si ireductibili cu un prototip, cu un evreu-
robot multiplicat). Discursul comunist, la rndul lui,
a pretins aceeasi valoare 'ontologic. Din acest
punct de vedere, discursurile publice radicale
chiar si atunci cnd, substantial, snt adverse
seamn simtitor ntre ele: toate Iolosesc aceeasi
metod prin care pretind c epuizeaz realitatea.
Discursul antisemit tine, deci, Iundamental,
de Iictiune, ca toate discursurile radicale. A
proiecta pe realitate o imagine si, apoi, a lua aceast
imagine drept realitate este, desigur, o capcan
IdeoSfera
55 S.P. nr. 80/2000
intelectual pervers, n care pot cdea chiar si cei
de bun credint. n deIinitiv, nimeni nu este scutit
de eroare. Dar constiinta erorii e crucial n aceste
cazuri. Ea oIer sansa salvgardrii, ct vreme
subiectul n cauz admite relativitatea demersului
su. Ce se ntmpl ns atunci cnd o asemenea
constiint nu exist? Se va vedea, sper, n cele ce
urmeaz.
(va urma)
NOTE
1
Teoria 'inconstientului colectiv, mbrtisat de unii
intelectuali pentru a explica antisemitismul, si, mai ales,
persistenta lui n timp, nu mi se pare sustenabil. DiIeritul
nu provoac neaprat ostilitate, nici mcar n culturile
Ioarte arhaic-omogene, dup cum dovedeste experienta
antropologilor. Mai apt pentru a explica diIuzarea si
persistenta antisemitismului este teoria 'nvtrii sociale:
n lipsa 'nvttorilor, antisemitismul - este de presupus
- n-ar putea exista (n Iorma 'rationalizat, ideologic pe
care o cunoastem).
2
Istrate Micescu, Al. Vaida Voievod, Nicolae Iorga, Mihail
Manoilescu etc. militaser pentru 'deparazitarea trii de
evrei prin asemenea metode. Au Iost ns altii - precum
A.C. Cuza, I. Sn-Georgiu, I. Nisipeanu s.a. - care
preconizau - protocronic, s-ar putea spune - 'solutia
Iinal. Martiriul evreilor romni din perioada celui de-al
doilea rzboi mondial Iusese asadar pregtit intelectual.
Cartea lui Leon Volovici Ideologia nationalist i
'problema evreiasc` in Romnia anilor 30 (versiunea
romneasc aprut mai nti n revista Dialog, nr. 147/
151, 1993, apoi la Editura Humanitas, 1995) probeaz din
plin rolul jucat de multi intelectuali n acreditarea unor
asemenea 'solutii politice.
3
Nu ntmpltor, desigur, primele examinri critice ale
coriIeilor culturii romne din perioada interbelic au venit
din partea unor autori din aIara Romniei, singurii care
puteau lua atunci necesara distant care s asigure
discernmntul critic (Norman Manea, Leon Volovici, Virgil
Nemoianu, Michael ShaIir, Matei Clinescu etc.). Si nu
ntmpltor, desigur, actul lor a Iost primit n acea prim
etap de dup 1990 cu rezerv, suspiciune, chiar cu
ostilitate, nu numai de mediile ultra-nationaliste, dar si de
cercuri intelectuale reputate altminteri pentru
angajamentul lor democratic. A Iost cazul, de pild, al
articolului lui Norman Manea, 'Eelix culpa, publicat initial
n The New Republic (5 august 1991) si apoi de 22 (nr. 6-
8, 1992), care a provocat un Irison puternic n multe medii
culturale romnesti. Lor li s-au adugat ctiva autori din
Romnia, cum ar Ii Adrian Marino, Petru Cretia, Alexandru
George, Z. Ornea, Iordan Chimet s.a., ale cror interventii
publicistice au contribuit sensibil la depsirea crisprii
intelectuale de la nceputul anilor 90. Ulterior,
receptivitatea critic a unor cercuri intelectuale romnesti
pare s se maturizeze. Publicatii precum 22, Sfera Politicii,
Polis, Dilema, Contrapunct, Apostrof s.a. sau edituri
(Polirom, Nemira, Humanitas s.a.) au avut - si au nc - un
rol extrem de important n crearea climatului intelectual
necesar acestor dezbateri.
4
E cazul lui Mircea Eliade, care a pstrat, n general, o
tcere simptomatic asupra angajamentului su de
extrem dreapt din tinerete. n memoriile sale sau n
dialoguri, Eliade a ocultat acest episod biograIic,
mrginndu-se doar la unele vagi sugestii (felix culpa) si
avnd de Iiecare dat grij s le insereze ntr-o paradigm
legitimatoare. Ct l priveste pe Cioran, detasrile sale Iat
de rtcirile tineretii au cunoscut cteva accente
revelatoare, chiar dac succinte si - mai ales, din
perspectiva experientei sale concrete - lacunare (textul
Mon pavs, editat post mortem, este ediIicator). Declaratiile
puternic Iilosemite ale amndurora de la maturitate nu pot
s nu Iie puse n relatie cu angajamentul lor legionar,
rmas nemrturisit complet, din tinerete, ele prnd s Iie
ceea ce psihologii numesc mecanisme (supra)compen-
satorii.
5
Este vorba aici de o imagine public, nu de imaginea
real. Crearea acestei imagini n constiinta public a Iost
opera discipolilor mentorului 'scolii de la Pltinis, n
principal Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu. Gabriel
Liiceanu a publicat la nceputul anilor `80 o carte
exceptional prin caracterul ei initiatic, Jurnalul de la
Pltini (Bucuresti, Cartea Romneasc, 1983), extrem
de bine primit de critic si de cititori, n care Constantin
Noica este un personaj absolut Iascinant. Acesteia i-a
urmat, tot sub ngrijirea lui G. Liiceanu, o alt carte, nu
mai putin incitant, Epistolar (Bucuresti, Cartea
Romneasc, 1987), continnd scrisori ale celor care
cunosteau experienta de la Pltinis. Acestea au creionat
n linii mari portretul public al lui C. Noica, un portret n
care mitiIicarea n general prin omisiune nu este
absent, dup cum a demonstrat Adrian Marino n Politic
i cultur (Iasi, Polirom, 1996).
6
Procesul viznd complotul doctorilor, pe care Stalin l
instrumentase la nceputul anului 1953, este o prob n
acest sens, ca si acuzarea de spionaj si sabotaj a lui RudolI
Slansky si a celor 11 comunisti cehoslovaci de origine
evreiasc n 1951-1952 (acuzare redactat, pare-se, chiar
de Stalin).
7
Este, Iireste, greu de cuantiIicat si chiar de apreciat
nivelul acestui sprijin n societatea romneasc a timpului.
Ideea c el a Iost masiv este destul de Irecvent. Orice
apreciere a acestuia nu poate Ii ns dect impresionist.
Dar acest aspect are, la rigoare, mai putin important.
Important este c partidul comunist descoperea pentru
prima dat n istoria sa c poate exista un sprijin social
pentru o politic. Eat de constiinta lui de uzurpator, acest
Iapt trebuie s Ii Iost uimitor, dar si inspirator pentru ceea
ce avea s urmeze.
56
IdeoSfera
S.P. nr. 80/2000
8
O explicatie la ndemn a acestei 'amnezii ar Ii c o
politic national nu putea Ii dus - n contextul blocului
sovietic, al 'doctrinei Brejnev dect ntre anumite limite,
limite pe care Bucurestiul le depsise sensibil n ultima
decad a lunii august a lui 1968. Acest mesaj a Iost de
altIel destul de bine sugerat populatiei atunci si, gratie
succesului, avea s Iie Iolosit de aici nainte pe toat
durata regimului comunist.
9
Katherine Verdery, National Ideologv under Socialism.
Identitv and Cultural Politics in Ceausescus Romania
(The Regents oI CaliIornia Press, 1991). Versiunea romn:
Compromis i re:istent. Cultura romn sub Ceauescu
(Bucuresti, Ed. Humanitas, 1994), p. 120.
10
Conceptul de protocronism a Iost lansat de Edgar Papu
n 1974, ntr-un studiu ('Protocronismul romnesc)
publicat n Secolul XX, si amnuntit n cartea sa Din
clasicii notri (Bucuresti, Editura Eminescu, 1977), ntr-o
manier care nu-i anunta istoria politic. Ulterior, nu Ir
o anumit conivent din partea autorului, conceptul a
Iost conIiscat si utilizat abuziv si deIormant de publicatiile
culturale national-comuniste, n special de Luceafrul si
Sptmina. ntre doctrinarii protocronisti, se remarc Ilie
Bdescu, a crui carte, Sincronism european i cultur
critic romneasc (Bucuresti, Ed. StiintiIic si
enciclopedic, 1984), marcheaz inIlexiunea 'negativ a
protocronismului: teoria eminescian a 'pturilor
superpuse, cu viziunea sa xenoIob, devine n
aprecierea lui Ilie Bdescu legitim sociologic
('xenocratia din epoca lui Eminescu ar Ii Iost o realitate,
ea explicnd subdezvoltarea societtii romnesti).
11
* * * 'Idealuri, Sptmina, nr. 509, 5 septembrie
1980.
12
Michael ShaIir, 'Xenophobic Communism. The Case
oI Bulgaria and Romania, RFE/RL Report, 112, June 27,
1989.
13
A se vedea Recensmintul populatiei i locuintelor
din 7 ianuarie 1992, vol. Structura etnic i
confesional a populatiei (Comisia National pentru
Statistic, 1995), p. 2. Dac se adaug Iaptul c 64,5 din
persoanele care compun minoritatea evreiasc snt n
vrst de peste 60 ani (idem, p.XXV), proportiile dramei
snt si mai gritoare.
14
Leon Volovici, Antisemitism in Post-Communist
Eastern Europe. A Marginal or Central Issue? (The Vidal
Sassoon International Center Ior the Study oI
Antisemitism, ACTA, No 5, 1994), p. 5.
GEORGE VOICU - Doctor n EilosoIie, conIerentiar
universitar si Decan al Eaculttii de Stiinte Politice
si Administrative a Universittii Bucuresti. Este
autorul volumului Pluripartidismul. O teorie a
democratiei.
CINE NE CITE$TE:
Apreciez 'SIera Politicii ca o revist
de avangard a societtii romnesti.
Doresc s Ielicit editorii si redactorii
acestei reviste pentru c au reusit, n toti
acesti ani, s pstreze o abordare
serioas a unor subiecte multiple
ancorate n realitatea tranzitiei sau n
trecutul nc nedeslusit pe deplin.
Mult succes si viat lung revistei 'SIera
Politicii!
Theodor Stolojan
Economist, fost Prim Ministru al
Romniei
Recenzii
57 S.P. nr. 80/2000
Europa Uitrii yi Fantomele
Viitorului
MIHAI CHIOVEANU
Tony Judt, Europa Ilu:iilor,
volum coordonat de Dorian
Branea si Ioana Copil-Popovici,
Iasi: Polirom 2000, 239 p.
La scurt timp dup
publicarea volumului Un Babel
Fericit al crui oaspete` a Iost
Michael Heim (proIesor la
UCLA, seIul catedrei de slavistic,
o notorietate n domeniul litera-
turilor Europei Centrale si de Est),
seria Seminar, initiat de curnd
de prestigioasa Eundatie A 1reia
Europ din Timisoara, prilejuieste
publicului larg din Romnia
ntlnirea cu ceea ce, Ir cea mai
mic ezitare, putem numi un clasic
n viat. n lunga serie de politologi,
istorici ai ideilor, IilosoIi am retinut
n Iug pe Jacques Le Rider,
Vladimir Tismneanu, Mircea
Mihies, Michael Polak si lista ar
putea continua cu nume la Iel de
sonore , invitati de Adriana Babeti
si Cornel Ungureanu la un dialog`
pe marginea unei teme (Europa
Central) considerate tabu n
Romnia nainte de 1989, si care
n unele medii academice si politice
de la noi trezeste nc suspiciuni,
ntlnirea cu acest din urm oaspete
se constituie ntr-o provocare
continu. O ntlnire nu tocmai
stenic dac lum n considerare
stilul, n rspr, uneori enervant, cu
care si conduce analizele si
scepticismul proverbial al acestuia.
Din aceast perspectiv, titlul
volumului de Iat, Europa
Iluziilor, desi inspirat, nu ne oIer
dect o palid dimensiune a
continutului.
Tony Judt, cci despre el
este vorba, proIesor de Studii
Europene si director al Remarque
Institute (New York University),
reprezint la ora actual un nume
de reIerint pentru cei interesati de
istoria Europei n general si nu doar
a celei Centrale, de conditia
intelectualului european n secolul
XX. Inclus de Vladimir Tism-
neanu n seria gnditorilor critici ai
dilemelor modernittii, alturi de
Erancois Euret, Raymond Aron,
Hannah Arendt, 'un sceptic
spiritual si un nelinistit etic,.
..preocupat de miza jocului politic
si cultural n Europa sIrsitului de
secol XX, Judt, '...cronicar al
luptelor dintre ratiunea critic si
pulsiunile romantic totalitare,
analizeaz ntr-o maniera
dezinhibat, de pe pozitia istoricului
si cu ajutorul stilului incomIortabil
al jurnalistului (Dacian Branea),
destinul Europei actuale. Pentru el,
contrar optimistei Iormule uzitate
de Eukuyama, sIrsitul comunis-
mului nu reprezint dect sIrsitul
unei epoci oarecare. Departe de a
Ii unul non-violent, deIinit de
progres si democratie, viitorul
continentului, si nu doar cel al
extremittii sale ex-comuniste,
pare deschis oricror scenarii,
alternative politice. Eantasmele
trecutului imediat, miturile
salvationiste ca si reactia, att a
Estului ct si a Vestului, la
globalizare, avans institutional,
cinism si coruptie, ne pot mpinge
oricnd napoi n 'marele scenariu
absurd al rzboiului civil european
din ultimul secol. ReIerindu-se
printre altele la Europa Central,
Tony Judt, dup o Iug napoi n
istorie, atrage atentia interlocutorilor
si asupra Iaptului c Europa
Central nu reprezint doar
pandantul cosmopolit, alternativa
propus de Kundera la Europa
comunist. Dincolo de scurta
experient a KUK, regiunea
reprezint o geograIie simbolic a
excluderii, din care lagrele de
exterminare, procesele spectacol
si pedagogia social a terorii nu pot
Ii sterse.
Din pcate, economia
textului nu ne permite atacarea
tuturor punctelor de vedere
exprimate de Judt n acest volum.
Ne vom raporta prin urmare doar
la problema de maxim actualitate
a lrgirii Uniunii Europene, un
subiect nc sensibil n Est unde, la
nivel autohton, duce n mod
involuntar la ntlnirea cu trecutul
imediat, greu ajustabil. Din aceasta
perspectiv, ntreaga discutie
despre Europa Central capt o
58
Recenzii
S.P. nr. 80/2000
cu totul alt dimensiune dect cea
cu care A 1reia Europ ne-a
obisnuit. Nu n ultimul rnd
provocarea lansat de Judt marelui
proiect nscut din tragedia celui de
al doilea rzboi mondial si n urma
compromiterii proiectelor etno-
nationale va intra n atentia noastr.
Este Eederatia Europei solutia de
mine? Este acest proiect
inevitabil? Care sunt sansele lui de
reusit?
Redescoperit masiv si
pentru scurt timp dup 1989,
Europa Central reprezint n
viziunea lui Judt mai curnd un 'mit
recent si. un pseudonim al
apartenentei reIuzate, ..o identitate
construit pe negatii.., o notiune
exclusivist prin deIinitie. Tratat
drept borderlands a Iostei URSS
n perioada Rzboiului Rece,
Europa Central s-a bucurat cu
greu de o rennodare post 1989 a
acelei traditii de tip Seton Watson,
si asta doar din partea ctorva
intelectuali atrasi din motive
personale de subiect. Germania
reuniIicat a preIerat s nu se
pronunte prea mult pentru a nu trezi
suspiciuni si, atunci cnd a Icut-o, a
mers mai curnd pe traditia sa
Mitelleuropa-ean. Viena, trans-
Iormat mai curnd n Irontiera
ultim a vestului dect n punct de
deschidere spre est, nu s-a grbit
s mbrtiseze nimic din nostalgia
celorlalti pentru reIacerea Iostului
spatiu al KUK. Nu de alta dar, asa
cum observa nc din 1990 Judt,
aceste scenarii ar Ii cerut din partea
Austriei renuntarea cel putin partial
la bunstarea postbelic greu
cstigat si repunerea n discutie a
identittii austriece si asa
problematic. Eranta, n Iine, aliat
si protector al Micii Antante, nu a
putut depsi complexul mnche-
ni:rii` din 1938.
Abandonat la Yalta,
regiunea, transIormat postbelic
ntr-una a mintii, amestec de
ignorant si rusine pentru cele
ntmplate, nu a atras niciodat cu
adevrat atentia Europei. Pn n
1914, exceptie atractia de Iactur
romantic Iat de ideea de Polonie
si elitist Iat de Grecia, Europa
Central Estic a Iost mai curnd
impus atentiei Vestului de ctre
intelectualii din diaspora. Post
Trianon, cnd regiunea nu a mai
oIerit nimic de admirat (nici mcar
modelul reusit al democratiei
cehoslovace interbelice nu mai are
astzi aceeasi credibilitate),
interesul Vestului a Iost restrns la
unul de natur diplomatic cu
scurte si pernicioase transpuneri n
plan economic. Perioada postbe-
lic nu a schimbat deloc aceast
perspectiv. Dac ndeprtarea
provocat de izolarea Europei
Centrale si de Est a creat oarecare
admiratie n Occident, mai ales
dup ntlnirea cu exilul ceh,
apropierea sa de sIera politic
european devine una problema-
tic, extinderea UE nspre est
ducnd la o deplasare a discutiei
de la intelectual disident al lui
Kundera la tranul polonez
ineIicient. Extinderea NATO, un
argument pentru estici c lucrurile
sunt pe Igasul cel bun, reprezint
la Judt o regretabil conIuzie Icut
de acestia. Ultim romantism dup
abandonul postbelic, o datorie
neonorat la timp, extinderea
aliantei reprezint n viziunea sa '..
un cadou Icut Ir prea mari
costuri..(un) gest generos si
insigniIiant.. (si) o amnare a
deciziei de lrgire a UE cu circa 5-
8 ani. Problema se va pune ns
diIerit n cazul granitei` Schengen,
o reeditare mental a liniei Curzon
sau a Cortinei de Eier.
Miza Rzboiului Rece,
reinterpretat de Judt, a repre-
zentat-o Ir ndoial Europa,
dorinta URSS de a controla
permanent jumtatea estic a
Germaniei si spatiul dintre, n timp
ce Comunitatea European
articulat de Jean Monnet si Robert
Schuman n Iormula unui
'naummanism abreviat si nu doar
sub Iorma unei Europe Idee, asa
cum este aceasta perceput n
general de majoritatea esticilor, a
reprezentat n primul rnd un mijloc
de integrare a Germaniei post-
naziste si transIormarea acesteia
ntr-un stat respectabil. Dup
1989, cu o Germanie uniIicat,
Uniunea European a realizat
costurile prea mari pe care
extinderea spre est le presupune.
Perioada post-Maastricht prea a
schita lent dar sigur noua strategie
a lrgirii Uniunii. Noua geometrie
variabil a Europei va include n
viitor dou sIere: una Central a
nucleului initial si una exterioar
care s includ noii pretendenti din
est.
Btrnul continent` pare
a reveni la conditia sa din
Recenzii
59 S.P. nr. 80/2000
totdeauna, cea a uitrii sau a
memoriei reciclate. Redescoperit
de ctre estici dup 1989, Europa
Occidental reprezint nc, n mod
ideatic, o geograIie simbolic,
singura capabil s rezolve
problemele de arhitectur` ale
continentului reuniIicat. Putini se
ntreab, n aceast euIorie
general, dac nu cumva, domi-
nat din totdeauna de un subtext
economic, Europa Idee va mai
avea parte astzi de acel suport
economic masiv pe care costurile
realizrii sale ca vis politic general
le impun. S Iie oare acceptat
sacriIiciul bunstrii unora n numele
armoniei generale?
Boom-ul economic de
dup rzboi nu s-ar datora (un alt
mit distrus de Judt) Iormulei
comunitar europene. Absenta
agendei sale ideologice ar Ii dus la
aceeasi detent economic si
asigurarea la Iel de solid a
garantiei unei democratiile stabile
n statele din vest. Ce rmne nc
greu explicabil este Iaptul c
Uniunea a ajutat nIptuirea acestui
program si a oIerit suport ideii de
Europa unit doar att timp ct a
existat Cortina de Eier, imediat
dup aceea multi dintre parteneri
exprimndu-si mai curnd rezerva.
Altii au trecut chiar la relegitimarea
proiectului statului national ca
proiect neIinalizat, greu de respins,
chiar dac compromis de
patologiile interbelice, si nc
capabil s asigure loialitti colective
si s oIere protectie minorittilor
Judt vede n aceast atitudine o
alternativ pentru estici, care o
resping ns deocamdat n mod
vehement si cred c esecul UE n
plan economic ar reprezenta
catastroIa ultim pentru statele lor.
Argumentul economic nu
este singurul care determin
exclusivismul Europei unite si
atitudinea sa Iat de Est. Tergiver-
sarea extinderii se datoreaz n
egal msur unei temeri a Vestului
c noii veniti, 'cetteni de rangul
doi, ar putea compromite ideea
de uniune. Stereotipiile, reciclate,
de tip orientalist: esticul este mai
putin laborios, igienic etc. au dus
nu doar la o nou retoric a
extinderii ci si la lipsa acelui parti-
pris necesar.
*
* *
Contraproductive si riscante
n cazul esticilor, Iantasmele
integrrii rapide par a Ii la Iel de
putin beneIice si n cazul unora
dintre statele membre ale Uniunii.
Austria, prin evolutia sa politic
intern din ultimii ani si victoriile lui
Haider n alegeri, pare a pune n
pericol procesul de lrgire al
Uniunii spre est. Ceea ce l nspi-
mnta cu adevrat pe Judt este
Iaptul c, la Iel ca si revenirea la
putere a comunistilor n Iostele state
socialiste, ascensiunea lui Haider nu
reprezint doar o revenire de moment
a miturilor si Iantasmelor trecutului n
politica actual, ct posibile Iantome
ale Europei de mine.
Evreitate yi romnitate
LAURENTIU CONSTANTINIU
* Dr. Wilhelm Filderman. Un
avocat al etniei sale. Un
avocat al cau:ei nationale a
Romniei (articole, discursuri,
memorii 19211948), ed.
Teodor Wexler si Michaela
Popov, vol. 12, Bucuresti,
Eundatia Dr. Wilhelm Eilderman,
I.a., p. 656469
Personalitate remar-
cabil a vietii publice romnesti,
dr. Wilhelm Eilderman a rmas
ntr-un con de umbr, Iiind
practic necunoscut marelui
public. Initiativa d-lui Teodor
Wexler si a d-nei Michaela
Popov, de a strnge n dou
volume articole, discursuri,
interviuri si memorii ale dr.
Wilhelm Eilderman, din anii
19211948, precum si opinii ale
contemporanilor si urmasilor, se
cuvine elogiat ntruct ea umple
o lacun puternic resimtit, mai
ales de cercettorii istoriei
contemporane a Romniei,
ndeosebi a multdiscutatei pro-
bleme a situatiei populatiei
evreiesti din Romnia n anii celui
de al doilea rzboi mondial.*
Nscut n 1882, la
Bucuresti, dr. Wilhelm Eilderman
60
Recenzii
S.P. nr. 80/2000
a absolvit Eacultatea de Drept si
apoi si-a luat doctoratul la
Sorbona, n 1909. n acelasi an,
el a intrat n viata politic,
numrndu-se printre membrii
Iondatori ai Uniunii Evreilor
Pmnteni, iar apoi, dup nche-
ierea primului rzboi mondial, n
timpul cruia a luptat n armata
romn, Iiind si decorat, a Icut
parte din delegatia trii noastre
la ConIerinta de Pace de la Paris.
Liberal prin convingeri, a Iost
ales ca deputat pe listele PNL,
Iigurnd, n Capital, pe locul al
treilea, dup Ion I. C. Brtianu
si Iratele su, Vintil. n perioada
19291948, el a Iost prese-
dintele Uniunilor de Comunitti
Evreiesti din Romnia. Dup
instaurarea regimului Antonescu,
si, mai ales, dup intrarea
Romniei n rzboi (1941), dr.
Wilhelm Eilderman a cunoscut
rigorile politicii antisemite a
maresalului Antonescu, Iiind
deportat n Transnistria (1943).
Devenit presedinte al Consiliului
Evreiesc (1945), el a intrat n
conIlict cu regimul comunist, Iiind
supus persecutiilor, care l-au
obligat s ia calea exilului, n
1948. S-a stins din viat la Paris,
n 1963.
Asa cum arat si titlul
crtii, personalitatea si activitatea
dr. Wilhelm Eilderman sunt
urmrite pe cele dou coordo-
nate deIinitorii: 'avocat al etniei
sale si 'avocat al cauzei
nationale a Romniei. n
personalitatea lui s-au ngemnat
dou ipostaze: cea de militant
pentru aprarea intereselor
speciIice ale comunittii evreiesti
din Romnia si cea de cettean
al statului romn caracterizat
de el drept 'unitar romnesc
cu ale crui interese superioare
s-a identiIicat.
Dr. Wilhelm Eilderman a
luptat mpotriva propagandei
calomnioase desIsurat de
antisemitii romni (A.C. Cuza,
Istrate Micescu etc.) care
contestau participarea larg a
evreilor la rzboiul de ntregire
national a Romniei. Lui Istrate
Micescu, care, n 1935, sustinuse
c evreii sustrasi Irontului voiser
s devin stpnii trii, el i replica:
'Pn aici, amice Micescu! Aici,
n rzboi, la Mrsesti, am Iost si
noi. Lsati-ne mortii s doarm
n pace si descoperiti-v naintea
bravilor ce le-au supravietuit. Au
murit 800.000 de romni.
Desigur. Dar printre ei au murit
si evrei (.). Noi Iacem parte din
generatia de Ioc si puteti, dac
voiti, s ne rpiti drepturile,
Iiindc aveti Iorta, dar n-aveti
dreptul s ne insultati mortii,
rnitii, decoratii, vduvele sau
orIanii! Printii nostri au Iost n
Rzboiul pentru Independent;
iar noi am Iost n rzboiul balcanic
si n cel de ntregire a neamului
(vol. I, p. 182).
De un interes deosebit
sunt documentele privitoare la
actiunea dr. Wilhelm Eilderman
n perioada dictaturii antonesciene.
n anii 1940-1944, dr. Wilhelm
Eilderman a dat msura marilor
sale calitti de lider si de om.
Dac n Romnia, msurile
mpotriva evreilor nu au avut un
caracter att de sistematic n ceea
ce priveste exterminarea, ca n
teritoriile controlate de Reich-ul
nazist, regimul impus populatiei
evreiesti a Iost deosebit de dur.
Textele tiprite acum relev o
realitate dureroas pe care
romnii trebuie s si-o asume.
Dac n istoriograIia romn nu
exist un curent negationist, ca de
pild n Eranta (numit, pn de
curnd, revizionist), nu este mai
putin adevrat c exist, la noi,
tendinta de a atenua sau diminua
rigorile msurilor antisemite luate
de regimul antonescian. C n
Romnia au murit mai putini evrei
dect n teritoriile controlate
nemijlocit de Germania este
adevrat. Dar tot att de
adevrat rmne Iaptul c si n
Romnia zeci de mii de evrei
nevinovati au czut victim unui
rasism aberant si sngeros.
Dr. Wilhelm Eilderman,
n calitatea sa de presedinte al
Uniunii Comunittilor Evreiesti
din Romnia, a ncercat s
stvileasc prigoana abtut
asupra coreligionarilor si si s
salveze ct mai multi din ghearele
mortii. A Iost, n acea perioad,
o lupt nversunat, zilnic,
pentru a mpiedica deportrile si
executiile, precum si abuzurile de
tot Ielul, generate de o atitudine
antisemit cu vechi rdcini si
abtut asupra unor inocenti care
nu aveau alt vin dect de a Ii
evrei.
Este semniIicativ pentru
Recenzii
61 S.P. nr. 80/2000
atitudinea dr. Wilhelm Eilderman,
scrisoarea adresat de el lui
Dimitrie Lupu, prim-presedinte al
naltei Curti de Casatie a
Romniei, la 27 mai 1943, cnd,
n urma deciziei maresalului Ion
Antonescu, a Iost deportat n
Transnistria; n Iinalul acestei
scrisori, dr. Eilderman ura
destinatarului 's revedeti o
Romnie Mare si puternic
(vol. 1, p. 623). Cuvinte
ediIicatoare pentru patriotismul
romnesc al dr. Wilhelm
Eilderman, rmas neabtut chiar
n momentul n care autorittile
trii sale l loveau att de crunt.
Cderea regimului anto-
nescian, n urma actului de la 23
august 1944, nu a pus capt
vicisitudinilor dr. Eilderman. n
ciuda opiniei c instaurarea
comunismului n Romnia (si, n
general, n trile est-europene) a
beneIiciat de concursul larg al
evreilor, dr. Wilhelm Eilderman a
trebuit s se conIrunte cu
atitudinea ruvoitoare a noilor
autoritti: liderul comunist
Teohari Georgescu a ordonat
chiar arestarea lui, eliberarea
din detentie, dup 48 de ore,
dat orndu-se demersul ui
generalului C.V.R. Schuyler,
reprezent ant ul S. U. A. n
Comisia Aliat de Control.
Documentele pun n
lumin actiunile ntreprinse de dr.
Wilhelm Eilderman pe lng
Lucretiu Ptrscanu, ministrul de
Justitie, n scopul eliminrii
consecintelor legislatiei rasiale din
perioada Antonescu. Rspunznd
declaratiilor lui Lucretiu Ptrscanu
privind obiectiile dr. Eilderman la
decretul de abolire a legislatiei
rasiale, acesta din urm spunea:
'Dl. ministru de Justitie declar
c a urmrit s stabileasc
legturi de bun convietuire ntre
toti cettenii trii. Noi luptm
pentru aceast nIrtire din
totdeauna. N-a Iost prilej s nu
Iie Iolosit pentru a ncerca s
cimentm legturi de Iraternitate
si n-a existat mprejurare grea
pentru tar, Ir ca noi s
dovedim atasamentul nostru
pentru interesele statului si natiunii
romne. Chiar cu acest prilej, al
abolirii legilor rasiale, din propria
noastr initiativ am sugerat
asemenea solutii, nct nici
proIitorii brutalelor msuri
discriminatorii s nu Iie loviti prin
actiunea reparatorie a guvernelor
democratice (vol. 2, p. 341).
Democrat convins,
autorittile comuniste au vzut n
dr. Wilhelm Eilderman un
adversar care trebuia eliminat.
Eolosindu-se de asa-numitul
Comitet Democrat Evreiesc, ele
au lansat o campanie de calomnii,
prezentndu-l ca 'un dusman al
intereselor populatiei evreiesti
(vol. 2, p. 408). La nceputul
anului 1953, cnd Stalin lansase,
n U.R.S.S., cunoscuta
campanie antisemit, la Bucuresti,
IosiI Chisinevschi declara:
'Comunittile evreiesti, n tot
timpul, au Iost un cuib de jeIuitori,
de spioni. Comunittile au avut
ntotdeauna pe un Eilderman si
de la exploatare si jeIuirea
oamenilor sraci cu cimitire etc.
si pn la acte criminale de
spionaj acestea au Iost n
programul lor. De aceea cred c
aici trebuie s mergem Ierm. S-
i ia dracu`, vor urla, dar pn la
urm vor amuti (.). Reducerea
sinagogilor se poate Iace si nu va
Ii nici o plngere din partea
populatiei evreiesti muncitoare
(.). Asa cum nu ne e mil de
preotii catolici spioni, asa s nu
ne Iie mil de rabini si cantori
(vol. 2, p. 409).
Dr. Wilhelm Eilderman a
rmas n constiinta contempo-
ranilor si a urmasilor ca o
personalitate luminoas, exemplu
de patriotism si devotament att
pentru natiunea romn, ct si
pentru comunitatea evreiasc. A
Iost, cum spune corect dl. Adrian
Cioroianu, 'negarea cliseului, a
'evreului generic astIel cum este
prezentat de 'vulgata pseudo-
istoric (vol. 2, p. 415).
Cele dou volume
alctuite cu zel si competent,
deopotriv de ludabile, de dl.
Teodor Wexler si d-na. Michaela
Popov, vor servi nu numai la
cunoasterea biograIiei dr.
Wilhelm Eilderman, dar si la
integrarea sa, att de necesar,
n istoria poporului romn.
62
Recenzii
S.P. nr. 80/2000
Ghit Ionescu, Politica yi
cutarea Fericirii, Editura
ALL, Bucuresti, 1999 traducere
de Simona Ceausu, 342 p.
Aprut initial la Addison
Wesley Longman (London, 1984),
Politica yi cutarea Fericirii
reprezint o investigatie lucid
asupra rolului pe care politica
ideologic`, aIlat n cutarea
utopicului 'sistem al Iericirii
politice, l-a jucat n existenta
omenirii n ultimele dou secole. La
mai bine de un deceniu si jumtate
de la prima sa aparitie, sau poate
tocmai de aceea dac avem n
vedere evenimentele ce au marcat
istoria politic a Europei n acest
rstimp, evenimente ce Iac tot mai
putin credibil optimista teorie a lui
Eukuyama reIeritoare la 'SIrsitul
Istoriei, volumul de Iat si
pstreaz ntreaga actualitate.
Cunoscut publicului larg
de la noi datorit mai ales lucrrii
sale clasice Comunismul n
Romnia (Bucuresti: Litera,
1994), regretatul Ghit Ionescu nu
mai are nevoie, credem, de o
prezentare prealabil. Vom
mentiona totusi Iaptul c, pe lng
prodigioasa sa activitate didactic
si publicistic, G. Ionescu a jucat
un rol incontestabil n patronarea
spiritual a multor reviste de analiz
si cultur politic din Romnia.
ntr-o manier proprie si
n urma Iocalizrii asupra
triunghiului OM-POLITIC-
EERICIRE, autorul ncearc n
volumul de Iat s identiIice
ratiunile` n numele crora
societtile industriale europene au
acceptat sacriIicarea Individului`
pe altarul himerei Iericirii colective`
(Rousseau) si al progresului istoric
permanent. Scopul Iinal declarat:
scoaterea n evident a consecin-
telor acestei mutatii asupra sIerei
politicului, pentru a putea ntelege
n cele din urm criza strbtut,
ncepnd cu deceniul al saptelea al
acestui secol, de societatea
industrial n ansamblul ei.
Ipoteza de lucru a lui G.
Ionescu este aceea c, desi
produse ale aceleiasi epoci
istorice, '...politica ideologic,
practicat n zilele noastre n toate
trile industrializate, este incompa-
tibil n esent cu societatea
industrial Iunctional (p.13).
Relatia dintre cele dou nu este
ns negat, ideologizarea masiv
si deci transIormarea radical a
Iunctiei de baz a politicului aceea
de a reglementa n baza legilor
coexistenta indivizilor, gsindu-si
unul dintre resorturile de baz n
traumele` produse de impactul
industrializrii si modernizrii. Ceea
ce atrage n mod special interesul
autorului este ns reversul acestei
medalii`. Atribuind Politicului rolul
public n cutarea Iericirii umane,
'un concept evaziv si n esent
privat (p. 16), societatea a ajuns
n timp la vizualizarea acestuia drept
cheie a tuturor strdaniilor omenesti.
n mod total neproductiv, politica a
devenit n urma apelului repetat la
tehnica promisiunii incapabil s
ndeplineasc multe din numeroa-
sele sarcini cu care a Iost deliberat
suprancrcat. Mai mult, deviat
de la obiectivul autorealizrii
individuale` spre o cerint Iantas-
magoric distribuirea Iericirii de
ctre institutiile politice , gndirea
oamenilor a ajuns s acorde n timp
conceptului de politic mai mult
greutate dect celui de lege. De aici
si pn la pervertirea Ideii de
Iericire si subordonarea, implicit
si explicit, a destinelor omenirii
ambitiilor politicii nu mai era de
Icut dect un singur pas.
Cred c multi dintre marii
eroi...au Iost oameni disperati si c
datorit disperrii ei au nIptuit
mretele lor Iapte eroice (Miguel
de Unamuno). Motivat sau nu de
disperare, 1789, reprezint pentru
Ionescu, ca si pentru Erancois
Euret, momentul primordial al
nasterii politicii ideologice si
materializrii idealului de Iericire la
nivelul politicului. Documentul
Permanenta Iluzie
MIRELA CHIOVEANU
'...o bun crmuire este aceea care
ii face fericiti pe cettenii si.`
Aristotel
Recenzii
63 S.P. nr. 80/2000
emblematic al Revolutiei Iranceze
ncepe de altIel cu articularea
dreptului natural al oamenilor la
Iericire, urmat apoi de dreptul la
viat, libertate si egalitatea n Iata
legilor. Victim` a utopiei
rousseauiste, actul Iondator al
epocii moderne va imprima astIel,
n mod involuntar, politicului sensul
tragic` de care acesta nu a reusit
s scape n ultimele dou secole.
Lansnd ideea amgitoare c
oamenii pot Ii Icuti Iericiti cu
ajutorul politicii, Rousseau s-a
pozitionat n postura ucenicului
vrjitor care a deschis cutia
Pandorei, svrsind astIel un ru
inconstient. Chiar dac autorul i
gseste IilosoIului circumstante
atenuante cum ar Ii Iaptul c
ntreaga sa oper e plin de
contradictii sau c ideile sale ar Ii avut
o mai bun aplicabilitate ntr-un spatiu
de mai mici dimensiuni, ca de pild
un oras-stat din Grecia sau un
canton din Elvetia, totusi acesta
nu poate Ii absolvit n ntregime de
vina de a Ii lansat teorii abstracte si
contradictorii, pe care secolul
urmtor le va prelua si ncerca s
le transpun n practic.
Marcat de promisiunea
Iericirii totale, mpins uneori pn
la schimbarea n ntregime a
conditiei umane (Condorcet), chiar
abolirea celei muritoare prin
intermediul progresului general,
secolul al XIX-lea va da nastere
celor dou ideologii dominante:
liberalismul hedonic mai uman,
pluralist, permisiv, deschis, si
comunismul ermetic, rigid,
ideologizat, gata s explodeze. La
acestea secolul XX avea s adauge
pentru scurt timp experienta
Iascismului, 'renviere strident a
Iostei ideologii nationaliste
proiectat ntr-o imagine n oglind
a marxism-leninismului (p.234).
Spre deosebire de societatea
industrial comunist, a crei
supravietuire a depins exclusiv de
propriul sistem dictatorial, cea de
tip liberal a avut ntotdeauna
Ilexibilitatea necesar pentru a se
adapta la schimbri si pentru a
nIptui din mers reIormele
necesare. Ceea ce remarc autorul
este Iaptul c, dincolo de judectile
de valoare mai curnd actuale,
ambele ideologii mprtsesc
aceiasi IilosoIie a promi-siunii`,
atribuind politicului o sarcin
mesianic strin sIerei sale. n
opinia sa ceea ce diIerentiaz cele
dou ideologii este nu scopul Iinal,
sIrsitul alienrii produse de
modernizare, ci instrumentul
Marx crede n atingerea acestuia
prin intermediul revolutiei
comuniste. Plecnd de aici si avnd
drept punct de sprijin miscrile lui
1968, autorul ajunge n Iinal s
cread c pasul obligatoriu pe care
politica trebuie s l Iac n viitor
este 'dezideologizarea si
reorientarea individului ctre sine.
Perioada postbelic,
ntmpinat cu mult optimism mai
ales n societatea industrial
occidental, unde ncepe s prind
contur statutul bunstrii o cale
direct/material de atingere a
Iericirii , a cunoscut destul de
repede o polarizare a sIerelor de
inIluent ntre Est si Vest. 'Rzboiul
rece, acea 'continuare a revolutiei
mondiale dar cu alte mijloace
(p.255), a mprtit Europa n dou
blocuri cu evolutii diIerite. n timp
ce Occidentul va stabili strategiile
de dezvoltare, bazndu-se pe o
'realpolitik att n timpul
guvernrilor liberale ct si n timpul
celor socialiste, Estul comunist,
puternic controlat de la Moscova,
va cdea prad unei ideologizri
extreme. Aceast politic puternic
ideologizat se va dovedi n cele
din urm, e adevrat abia n
deceniul opt, sortit esecului. Din
perspectiv actual putem aIirma
Iaptul c ceea ce a dus la colapsul
comunismului, dincolo de cauzele
interne de natur economic, a Iost
criza moral datorat tocmai acelei
incapacitti a sistemului de a asigura
subiectilor si Iericirea promis.
Poate omenirea s ajung la
Iericire prin intermediul politicului?
Rspunsul se las nc asteptat
desi el pare a Ii tot mai mult tributar
scepticismului. De nenumrate ori,
n continua sa cutare a promisei
Iericiri, n numele unui ideal indeIinit,
mereu altul, omul a ajuns s comit
crime politice abominabile. Istoria
ultimelor dou secole e bogat n
astIel de exemple. La urma urmei,
Revolutia lui 1789 nssi a ajuns
s-si devoreze proprii copii, urmati
de mii de alte victime si, de multe
ori, urmrile ei ne Iac, ce-i drept la
mai bine de dou secole distant
si datorit lectiilor Istoriei, s ne
situm de partea tranilor din
Vendee.
64
Semnale
S.P. nr. 80/2000
1effrey T. Richelson
Un secol de spionaf
Editura Humanitas, Bucuresti,
2000, 625 pagini, 189.000 lei.
Traducere de George G. Potra si
Delia Rzdolescu
Cartea se ocup de schimbrile
revolutionare produse n secolul
XX n domeniul spionajului.
Procesul de transIormri petrecut
la scar mondial (aparitia unor
societti complexe, a unor
tehnologii avansate, Iormarea unor
noi state, natura total a rzboiului,
etc.) s-a reIlectat si acest domeniu.
Att spionajul, ct si aprarea
inIormatiilor secrete s-au transIor-
mat n ntreprinderi de miliarde de
dolari, cuprinznd aparatur de
nalt tehnicitate si personal de nalt
caliIicare. Succesele sau esecurile
n domeniul inIormatiilor au avut
urmri esentiale asupra evenimen-
telor internationale.
*
George Legget
Ceka Politia politic a lui Lenin
Editura Humanitas, Bucuresti,
2000, 560 pagini, 149.000 lei.
Traducere de Eelicia si Marius
Ienculescu Popovici
Lucrarea a aprut n 1986, avnd
drept subiect prima politie politic
modern din lume si prima politie
politic sovietic (nu rus) CEKA
(sau VECEKA), creat de ctre
Lenin n decembrie 1917. CEKA
este cunoscut prin conducerea
represiunilor mpotriva oricrei
opozitii anticomuniste din Iosta
U.R.S.S. Spiritul CEKA este nc
prezent n mentalitatea serviciilor
secrete rusesti, o adevrat
pepinier pentru clasa politic rus.
Urs Altermatt
Previ:iunile de la Sarafevo
Etnonationalismul in Europa
Editura Polirom, Iasi, 2000, 230
pagini, 65.000 lei.
Traducere de Johann Klusch
Cartea a aprut n 1996, dup
Acordul de la Dayton. Autorul are
aceeasi idee ca si Eric Hobsbawm.
ncheierea Rzboiului Rece a
dezlntuit cele mai nocive Iorme ale
nationalismului n Europa. Ideile
principale ale crtii sunt primatul
statului, precum si c societatea
burghez european ar trebui
structurat avnd la baz dreptul
individual al cetteanului si nu
drepturile colective ale unui grup.
*
General de brigad
dr. Vasile Paul
Conflictele Secolului XXI
Proiectii in spatiul strategic
Editura Militar, Bucuresti, 1999,
264 pagini, 37.000 lei.
Se porneste de la ideea c n secolul
XXI rzboaiele se vor desIsura
pe 5 planuri (terestru, maritim,
aerian, spatial si inIormational),
accesibile numai marilor puteri.
Eorma rzboiului este strns
determinat de conIiguratia
sistemelor economice, economicul
conditionnd si politicul. Rzboiul
este hotrt de ctre o decizie
politic. Pn la conIlictul din GolI,
rzboiul a avut dou trepte de
maniIestare, potrivit celor dou
sisteme economice existente pn
atunci (agricol si industrial). Ulte-
rior rzboiului din GolI, se trece la
alt sistem economic, cel economic
inIormational. Romnia va trebui
s Iac Iat acestor realitti.
Tom Gallagher
Democratie i Nationalism in
Romnia. 1989 1998
Editura All, Bucuresti, 1999, 405
pagini, pret neprecizat.
Traducere de Simona Ceausu
Titlul are la baz convingerea
autorului c tara noastr reprezint
unul dintre cele mai elocvente
exemple de mnuire a nationalis-
mului n scopul amnrii procesului
de trecere de la un sistem politic
nchis la unul deschis. Situatia nu
este deloc diIerit de cea din alte
state Ioste comuniste, unde natio-
nalismul a cunoscut o puternic
revenire. n cele mai multe din
aceste tri, cel mai mult a prins natio-
nalismul extremist, nu cel civic,
ducnd la evenimente tragice. Se
explic de ce Romnia a Iost (si
poate mai este) un teren prielnic
nationalismului etnic.
*
Documente de ba: ale
Comunittii i Uniunii Europene
Editura Polirom, Iasi, 1999, 533
pagini, 120.000 lei
Volumul este o culegere de docu-
mente europene de baz, a cror
cunoastere este Ioarte important
n actualul stadiu n care se aIl
Romnia din punctul de vedere al
integrrii europene. Printre docu-
mentele nItisate se numr Trata-
tul instituind Comunitatea Euro-
pean, Actul Unic European,
Tratatul de la Maastricht, Tratatul
de la Amsterdam, Acordul de la
Schengen,etc. Volumul este adresat
unui larg public, Iiind un instrument
util n Iamiliarizarea publicului
romn cu un domeniu n egal
msur nou si complex.
65 S.P. nr. 80/2000
TALON DE ABONAMENT LA REVISTA ~SFERA POLITICII
(v rugm completati cu majuscule)
DA, doresc un abonament la revista 'SEERA POLITICII , ncepnd cu numrul...........,
pe perioada de:
3 luni (30.000 lei) , 6 luni (60.000 lei) , un an (120.000 lei)
Am achitat contravaloarea abonamentului, n sum de ...................lei, cu mandat
postal nr. ...................... sau ordin de plat nr. ......................., n contul Eundatia Societatea Civil,
nr. 251100922013126 (lei) sau 251100222013126 (valut) deschis la BRD - SMB.
DA, doresc Iactur Iiscal pentru abonamentul achitat.
Nume ......................................,Prenume....................................,Vrsta........................................
Compania....................................................................,Cod Iiscal..................................................
ProIesia ........................................................., Eunctia .................................................................
Adresa la care doriti s primiti abonamentul:
Strada....................................,Nr........................, Bl. ....................., Sc..................., Et.................
Ap.............., Localitatea ............................., Cod postal............., Judet/Sector............................
TeleIon ..................., Eax ......................, E-mail ..........................................................................
V rugm completati n ntregime acest talon si, mpreun cu copia chitantei, sau a ordinului de plat al
abonamentului, expediati-l n acelasi plic, pe adresa : Eundatia Societatea Civil - SIera Politicii, Piata Amzei, nr.13,
et. 1, sect. 1, Bucuresti, cu mentiunea 'Talon abonament, sau prin Iax la 40-1-312.84.96. Abonamentele se pot
contracta si la sediul Iundatiei, la adresa mai sus mentionat. Relatii suplimentare la tel. 659.57.90. Cresterile
ulterioare ale pretului de vnzare al revistei nu vor aIecta valoarea abonamentului contractat.
n pretul abonamentului sunt incluse taxele postale.
Revista este editat de Institutul de Cercetri Politice yi Economice yi
Funda(ia Societatea Civil
EDITORIAL BOARD: Clin Anastasiu Daniel Chirot Dennis Deletant Gail Kligman Dan
Oprescu Vladimir Tismneanu G. M. Tamas REDACTIE: Redactor yef: Stelian Tnase
Secretar de redac(ie: Ovidiu Horia Maican Colectivul redac(ional: Adrian Cioroianu
Laurentiu SteIan Scalat Valentin Stan Mihai Chioveanu Oana Valentina Suciu Publicitate yi
distribu(ie: Cristian Popescu (092 35 48 14) Coperta yi tehnoredactarea: Liviu Stoica
'SIera Politicii`` este nregistrat n Catalogul Publicatiilor din Romnia la numrul 4165. Reproducerea
articolelor aprute n publicatia noastr se Iace numai cu acordul scris al redactiei. Tiparul executat
la RH PRINTING Bucuresti
Adresa Redactiei: Str. Piata Amzei, nr. 13, Et. 1. CP 212, OP 22, Bucuresti, Tel/Eax: 01 312 84 96,
01 659 57 90 (Attn Oana Manolache); E-mail: sIeratotalnet.ro.