GANDIREA

1.

Specificul psihologic al gandirii

Gandirea este o forma superioara de inteligenta care presupune: suspendarea provizorie a tendintei de de a actiona, proiectia in plan mental a situatiei reale, inventia gratie rationamentului shi proiectarea actiunilor anticipate ca eficiente. Ideile directoare in cursul activitatii intelectuale sunt: ele se exercita dupa circuite lungi spre deosebire de reactiile reflexe care sunt imediate, comporta elaborarea shi utilizarea schemelor sau modelelor, presupune inventia in procesul rezolvarii problemelor iar limbajul apare ca mijlocitor. Gandirea depinde de motivatie aceasta putand sa produca distorsionarea rationamentelor in functie de interese, prejudecati shi idei preconcepute. Gandirea este cea mai importanta trasatura distinctiva a psihicului uman shi antreneaza toate celelalte disponibilitati psihice de ordin cognitiv, afectiv shi volutional in realizarea procesului cunoasterii. Gandirea are capacitatea de ashi reintroduce propriile produse (idei, concepte, teorii) in circuitul informational, devenind declansatoare ale unor noi procese intelectuale. Psihologia moderna prefera o definitie operationala: gandirea este un sistem ordonat de operatii de prelucrare, interpretare shi valorificare a informatiilor, bazat pe principiile abstractizarii, generalizarii shi anticiparii si subordonat sarcinii alternativei optime din multimea celor initial posibile. Pricipalele caracteristici ale psihologiei gandirii sunt:

a) b) c) d)

e) f)

Caracterul informational-operational, gandirea este un proces de prelucrare shi interpretare a informatiilor Caracterul mijlocit, gandirea nu opereaza direct asupra realului, asupra obiectelor si fenomenelor ci asupra informatiilor furnizate de senzatii shi perceptii, asupra celor evocate de memorie. Gandirea este mijlocita de limbaj care favorizeaza nu doar interiorizarea informatiilor dar shi exteriorizarea lor Caracterul mijlocitor, gandirea mijloceste celelalte procese psihice, ea atribuie un inteles imaginilor perceptive, utilizeaza denumiri verbale, se mijloceste pe sine insasi prin propriile sale produse Caracterul generalizat si abstract, gandirea opereaza cu insusirile generale, abstracte, cu modele ideale care nu pot fi traduse prin reprezentari intuitive si care nu au un corespondent obiectual concret. Gandirea se indeparteaza aparent de realitate ceea ce ii da posibilitatea de a se debarasa de incarcatura elementelor nesemnificative. rice salt in abstract, subordonat unor criterii de adevar si verificabilitate, se soldeaza cu imbogatatirea cunoasterii, cu o intelegere superioara a legilor acesteia Caracterul finalist, gandirea este o planificare mentala fundamentata din punct de vedere al scopului, oportunitatii, eficientei si consecintelor dar shi o justificare sau motivare prin explicatie sau argumentare a actelor deja savarsite Caracterul sistemic, gandirea contine elemente structurate, ierarhizate, intre care sunt posibile o multitudine de combinatii

2.

utatii in psihologia gandirii

!socianismul clasic considera gandirea ca un simplu "joc# de asociatii intre imagini iar asocianismul contemporan interpreteaza gandirea in termenii comportamentali ai relatziei stimul$raspuns. %rasatura esentiala a gandirii este de a fi operatorie, adica de a prelungi actiunea, interiorizind$o.

3.

!omponentele si structura gandirii

"A#$RA IN%&R A#I&NA"A este constituita din ansamblul notiunilor si conceptelor ca forme generale de reflectare a insusirilor obiectelor si fenomenelor. !onceptul este un raspuns comun si reflex la o clasa de fenomene ai caror mem'ri manifesta cateva trasaturi comune. &onceptele sunt produse de rationament si odata dezvoltate joaca un rol important in gandirea ulterioara ele fiind condensari ai experientelor trecute. &aracteristicile conceptelor sunt:

a) b) c) d) e) f) g)

conceptele nu sunt date senzoriale ci sisteme care sunt produse de raspunsurile noastre la diferite situatii trecute caracteristice utilizarea conceptelor inseamna aplicarea experientei trecute la situatia actuala. conceptele reunesc date senzoriale independente la om cuvintele sau alte simboluri sunt mijloace de legatura ale elementelor independente ale experientei noastre conceptele au doua moduri de utilizare: cea extensiva, comuna pentru toti oamenii shi cea intentionala, care variaza de la un individ la altul un concept nu este o'ligariu rational un concept poate exista fara a fi formulat intr$o maniera constienta

In mintea omului conceptele nu sunt izolate ci inlantuite unele de altele formand sisteme conceptuale. Putem vorbi despre o piramida a notiunilor. &u cat o notiune este mai sus spre varful piramidei cu atat ea are un grad mai mare de generalitate. &u cat in sistemul notiunilor sunt mai multe notiuni stiintifice, generale cu atat sistemul este mai simplu si mai flexibil. "A#$RA &(ERA#I&NA"A a gandirii cuprinde ansamblul operatiilor mentale de transformare a informatiilor, de relationare si prelucrare, combinare si recombinare a schemelor si notiunilor in vederea obtinerii unor cunostinte noi sau a rezolvarii unor probleme. 'xista doua categorii de operatii ale gandirii. peratiile fundamentale sunt prezente in orice act de gandire (analiza, logica, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea). peratiile instrumentale se folosesc numai in anumite acte ale gandirii si se particularizeaza in functie de domeniul de aplicare al gandirii. &ele doua laturi ale gandirii nu sunt independente una de alta ci reunite intro stransa corelatie si in functie de natura, consistenta si corectitudinea lor pot facilita sau dimpotriva perturba procesul gandirii. &ele mai cunoscute fenomene de influenta negativa a structurilor cognitive ale gandirii asupra procesului rezolvarii problemelor sunt:

a) b) c)

Fenomenul orbirii gandirii consta in imposibilitatea sesizarii a ceea ce este esential intr$o problema incurcata cu multe date superflue, de prisos, ascunse, asezate dozordonat Fenomenul stereotipiei gandirii, adica perseverarea ei in aceeasi directie sau maniera de lucru, chiar si atunci cand datele problemei sau schimbat Fenomenul fixitatii functionale a gandirii consta in imposibilitatea de a da unor obiecte si alte utilizari decat cele normale, firesti, in vedera utilizarii lor in alte scopuri

4.

Activitatile gandirii

!&N!E(#$A"I)AREA este aptitudinea de a forma si integra concepte si este elementul cel mai caracteristic al conduitei inteligente a omului. &onceptiile se formeaza in procesul actiunii cu obiectele, se interiorizeaza treptat pana se ajunge la schematizari si modalitati de lucru mintal. (nitatea de baza a gandiri este actiunea care se formeaza prin intermediul a doua verigi. )eriga de orientare se sprijina pe imagini si constitue aparatul de conducere a actiunii ca proces exterior. )eriga de executare constitue transformarea reala, intrun scop bine determinat a materialului initial in produsul sau starea propusa. IN#E"EGEREA este activitatea de sesizare si relevare a relatiilor esentiale dintre obiectele si fenomenele lumii reale. Intelegerea presupune asocierea treptata si repetata a unor simboluri verbale cu diferite obiecte si incorporarea noilor cunostinte in cele vechi prin: a) b) c) d) Subsumare derivata (ideea noua este un caz particular al celei vechi) Subsumare corelativa (idea noua presupune o transformare a celei vechi) Supraordonare (ideea noua este mai generala decat cea veche) Relatii combinatorii (ideile sunt congruente si au un fond cuprinzator de idei relevante)

Intelegerea este traita ca o stare de iluminare, clarificare, de maxima luciditate. *odul ei de realizare poate fi instaneu sau ca urmare a depunerii unui travaliu iar in procesul desfasurarii ei pot interveni o serie de factori care o pot bruia sau bloca. RE)&"*AREA (R&+"E E"&R este una dintre activitatile esentiale ale gandirii si nu intra in functiune decat atunci cand apar situatii problematice care cer o rezolvare. Problema este o structura, o configuratie deschisa. Solutia este o alta structura cu o configuratie inchisa. ! rezolva o problema inseamna a trece de la o structura la alta, fapt care are loc in urma unei reorganizari a campului perceptiv. Reorgani,area se produce 'rusc fapt care dovedeste ca intradevar rezolvarea problemelor este echivalenta cu o recentrare shi nu cu o eliminare progresiva a erorilor. Problema apare atunci cand subiectul intalneste un fapt nou, neexplicat, ceea ce duce la o relativa dezechilibrare a gandirii. In momentul in care noul fapt este integrat in vechile structuri cognitiv$operative, adica clarificat, are loc explicarea problemei. In felul acesta structurile operatorii, fara a se reconstitui total, se extind, se completeaza, isi corecteaza erorile de amanunt. +in perspectiva psihologica asupra "problemei# sau formulat urmatoarele postulate: a) b) c) d) Problemele au un caracter psiho$genetic deoarece structurile cognitiv$operatorii in functie de care ele apar sunt rezultatul evolutiei psihogenetice ,unctia erotetica a problemei este o functie constituanta, problema fiind deseori generatoare de noi structuri Problema dispune de o schema vectoriala, ceea ce va prefigura rezultatul acceptat ca gen de solutie Problema presupune un model mintal acceptor care are rol de a evalua situatia

!REA#I*I#A#EA este forma extrema a gandirii si a rezolvarii problemelor care duce la un nou nivel de sinteza, superior celui propus de rezolvare a problemelor. &reativitatea se bazeaza pe utilizarea unor relatii vag inrudite cu ideile din structura cognitiva in vedera obtinerii unor produse noi. In cazul ei nu se cunoaste dinainte care dintre propozitiile din structura cognitiva sunt relevante. -u se asigura explicit regulile de transformare a acestor propozitii.